Hotărîre nr.10 din 14.03.2000 cu privire la controlul constituţionalităţii pct.2 alin.5 din Hotărîrea Guvernului nr.59 din 19 ianuarie 1998 "Despre unele măsuri privind întărirea disciplinei financiare"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii pct.2 alin.5 din Hotărîrea Guvernului nr.59 din 19 ianuarie 1998 "Despre unele măsuri privind întărirea disciplinei financiare"* Nr.10 din 14.03.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.39-41/17 din 13.04.2000 * * * ------------------------------ * M.O., 1998, nr. 9, art. 46. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, viceministrului justiţiei Galina Chirinciuc, reprezentant al Guvernului la Curtea Constituţională, în lipsa motivată a deputatului în Parlament Victor Cecan, preşedintele Comisiei pentru control şi petiţii, autorul sesizării, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii prevederilor pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 59 din 19 ianuarie 1998 "Despre unele măsuri privind întărirea disciplinei financiare". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Victor Cecan depusă la 28 octombrie 1999 în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii din 23 decembrie 1999, sesizarea în cauză a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării prealabile a sesizării au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor. Examinînd materialele dosarului şi audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele părţilor, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ a c o n s t a t a t : 1. În sesizarea sa deputatul în Parlament Victor Cecan contestă constituţionalitatea pct.2 alin.5 al Hotărîrii Guvernului nr.59 din 19 ianuarie 1998 "Despre unele măsuri privind întărirea disciplinei financiare" (în continuare - Hotărîrea Guvernului nr. 59), prin care s-a stabilit că dezafectarea incontestabilă a resurselor financiare ale statului din conturile bancare ale Trezoreriei de Stat nu se admite. Titlurile executorii şi alte documente ce ţin de dezafectarea incontestabilă a resurselor financiare ale statului în scopul stingerii datoriilor creditoare, înregistrate de instituţiile bugetare finanţate de la bugetul de stat, se vor transmite spre executare Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor. După părerea autorului sesizării, această normă a Hotărîrii Guvernului nr.59 reglementează unele relaţii ce ţin de domeniul financiar-creditar al Republicii Moldova stipulat la art.130 alin.(1) din Constituţie (formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale statului). Or, aceste relaţii trebuie să fie reglementate exclusiv prin lege. Autorul consideră de asemenea că pct.2 alin.5 din Hotărîrea Guvernului nr.59 prevede o modalitate de executare a hotărîrilor judecătoreşti diferită de cea stabilită deja de Codul de procedură civilă. El solicită recunoaşterea acestei prevederi a Hotărîrii Guvernului nr.59 drept neconstituţională. 2. Din preambulul Hotărîrii Guvernului nr.59 reiese că în pofida măsurilor întreprinse pentru asigurarea părţii de venituri a bugetului, disciplina financiară şi fiscală a multor agenţi economici şi persoane fizice continuă să se menţină la un nivel scăzut. Situaţia existentă este cauzată de admiterea de către organele publice centrale şi locale a supracheltuielilor, neţinîndu-se cont de alocaţiile aprobate în devizele de cheltuieli în scopurile respective, precum şi de măsurile neeficiente în vederea optimizării cheltuielilor bugetare ce au condus la creşterea datoriilor creditoare. Proporţii de masă au căpătat cazurile de neachitare a impozitelor şi majorare a restanţelor la buget, tăinuire a veniturilor şi altor obiecte impozabile, importul ilicit al bunurilor. În aceste condiţii este insuficientă activitatea organelor de stat, împuternicite cu funcţii de control financiar, fiscal şi vamal, de examinare şi tragere la răspundere a persoanelor vinovate de încălcarea legislaţiei în vigoare. Punctul 2 alineatul 5 al Hotărîrii în cauză a Guvernului stabileşte că dezafectarea incontestabilă a resurselor financiare ale statului din conturile bancare ale Trezoreriei de Stat nu se admite, precum şi că titlurile executorii şi alte documente ce ţin de dezafectarea incontestabilă a resurselor financiare ale statului în scopul stingerii datoriilor creditoare, înregistrate de instituţiile bugetare, finanţate de la bugetul de stat, se vor transmite spre executare Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor. Din dispoziţiile precitate reiese că Guvernul a stabilit de fapt o modalitate incontestabilă de stingere a datoriei creditoare a instituţiilor bugetare, ceea ce nu contravine art. 130 alin. (1) din Constituţie şi nu constituie un amestec în activitatea organului legislativ, deoarece, în acest caz, este vorba despre exercitarea de către puterea executivă a atribuţiilor sale bugetare în conformitate cu art. 13 din Legea cu privire la Guvern şi art. 31-33 şi art. 35 din Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 "Privind sistemul bugetar şi procesul bugetar". Examinarea, aprobarea şi controlul executării bugetului de stat constituie, potrivit art. 66 lit. h) din Constituţie, una din atribuţiile de bază ale Parlamentului. Guvernul are obligaţia de a elabora şi de a prezenta spre aprobare Parlamentului proiectele bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale de stat şi de a asigura executarea lor (art. 96, art. 131 alin. (2) din Constituţie). Guvernul asigură, în limitele competenţei sale, promovarea unei politici financiare unitare în ţară. În conformitate cu art. 33 alin. (1) din Legea privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, executarea de casă a bugetului de stat se efectuează de Ministerul Finanţelor prin Trezorerie. Din aceste dispoziţii legale reiese că prin pct. 2 alin. 5 al Hotărîrii nr. 59 Guvernul de fapt a concretizat normele legale existente ce reglementează executarea bugetului de stat (stingerea datoriei creditoare a instituţiilor bugetare), ceea ce corespunde prevederilor constituţionale. Argumentele autorului sesizării, potrivit cărora dispoziţiile pct. 5 alin. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 59 constituie o încălcare a legislaţiei privind executarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti de jurisdicţie generală, sînt neîntemeiate, întrucît capitolul cinci din Codul de procedură civilă stabileşte normele generale de executare a hotărîrilor judecătoreşti. Prin prevederile pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea nr. 59 Guvernul a stabilit o modalitate de control asupra executării bugetului de stat prin Trezorerie. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 140 alin.(2) din Constituţie, art. 1 alin. (3), art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţional pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 59 din 19 ianuarie 1998 "Despre unele măsuri privind întărirea disciplinei financiare". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, intră în vigoare la data adoptării, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 14 martie 2000. Nr. 10. O P I N I E S E P A R A T Ă În calitate de judecător-raportor în dosarul pentru controlul constituţionalităţii pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 59 din 19 ianuarie 1998 "Despre unele măsuri privind întărirea disciplinei financiare", îmi exprim opinia separată asupra hotărîrii Curţii Constituţionale în problema care face obiectul dosarului în cauză. 1. Principalul şi unicul argument al Plenului Curţii Constituţionale privind constituţionalitatea pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 59 este, cităm: "din dispoziţiile precitate reiese că Guvernul a stabilit de fapt o modalitate incontestabilă de stingere a datoriilor creditoare ale instituţiilor bugetare, ceea ce nu contravine art. 130 alin. (1) din Constituţie şi nu constituie un amestec în activitatea organului legislativ, deoarece, în acest caz, este vorba despre executarea de către puterea executivă a atribuţiilor sale bugetare în conformitate cu art. 13 din Legea cu privire la Guvern şi art. 31-33 şi art. 35 din Legea nr. 847-XIII din 24 mai 1996 "Privind sistemul bugetar şi procesul bugetar". După părerea mea, prin argumentul precitat Curtea Constituţională a atribuit Guvernului meritul, la care acesta nici n-a pretins, de a fi stabilit "o modalitate incontestabilă de stingere a datoriilor creditoare ale instituţiilor bugetare". Or, pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 59 stabileşte expres interdicţia asupra dezafectării resurselor financiare ale Trezoreriei de Stat în scopul neadmiterii cheltuielilor bugetare nejustificate. De menţionat că această interdicţie, neavînd un adresant concret, vizează toţi subiecţii din Republica Moldova care dispun de dreptul de a dezafecta resursele financiare ale statului. Din prevederile supuse controlului constituţionalităţii se poate observa că Guvernul, urmărind la moment întărirea disciplinei financiare, este preocupat nu atît de stabilirea interdicţiei menţionate, cu atît mai puţin de stabilirea unei modalităţi incontestabile de stingere a datoriilor creditoare ale instituţiilor bugetare, după cum a apreciat Curtea Constituţională în Hotărîrea sa, cît de fixarea unor reguli, prin care executarea titlurilor executorii şi a altor documente ce ţin de dezafectarea incontestabilă a resurselor financiare ale statului în scopul stingerii datoriilor creditoare înregistrate de instituţiile bugetare finanţate de la bugetul de stat este pusă în sarcina Trezoreriei Centrale a Ministerului Finanţelor. Or, prin această măsură Guvernul şi-a asumat prerogativa stabilirii modului de executare a documentelor, inclusiv a celor de executare silită, ce ţin de dezafectarea incontestabilă a resurselor financiare ale statului în scopul stingerii datoriilor creditoare ale instituţiilor bugetare finanţate de la buget. Avînd în vedere că pct. 2 din Hotărîrea Guvernului nr. 59 nu stabileşte subiecţii concreţi cărora le sînt destinate prevederile respective, se poate concluziona că acestor reguli urmează să se conformeze şi deciziile instanţelor care fac parte din autoritatea judecătorească. Conform art. 114 şi 115 din Constituţie, în Republica Moldova justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti, şi anume prin Curtea Supremă de Justiţie, prin Curtea de Apel, prin tribunale şi judecătorii. Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate. Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică. Regulile generale privind executarea hotărîrilor instanţelor judecătoreşti şi ale altor organe sînt stabilite în titlul cinci din Codul de procedură civilă, aprobat prin Legea din 24 martie 1961, cu modificările şi completările ulterioare* . În art. 336 şi art. 337 din Codul de procedură civilă se enumeră hotărîrile instanţelor judecatoreşti şi ale altor organe, documentele de executare silită, care urmează să fie executate conform regulilor stabilite de Cod. Executarea hotărîrilor, încheierilor şi deciziilor instanţelor judecatoreşti şi ale celorlalte organe, enumerate în art. 336 din Codul de procedură civilă, intră în sarcina executorilor judecătoreşti, care funcţionează pe lîngă judecătoriile de sector şi municipale, iar controlul asupra executării juste şi la timp a hotărîrilor judecătoreşti se exercită de către judecător (art. 347, 349 CPC). --------------------------------- * Veştile R.S.S.M., 1961, nr. 10, art. 42. Executarea hotărîrilor ce vizează întreprinderile de stat se face potrivit regulilor generale stabilite în Codul de procedură civilă, cu excepţiile şi completările prevăzute de acest Cod (art. 406 CPC). Cînd este vorba de întreprinderi, instituţii, organizaţii de stat, se urmăresc, pe bază de documente de executare silită, în primul rînd mijloacele băneşti ale debitorului, aflate la instituţiile de credit, potrivit regulilor stabilite de legislaţie (art. 407 CPC). Raportînd prevederile contestate la dispoziţiile menţionate din Codul de procedură civilă, se poate constata că Guvernul, prin pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea nr. 59, n-a respectat legislaţia privind executarea hotărîrilor judecătoreşti şi astfel a comis o imixtiune în activitatea de înfăptuire a justiţiei, ceea ce contravine art. 6, art. 114, art. 115 din Constituţie. Totodată, Guvernul a încălcat prevederile constituţionale, conform cărora interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării este atribuţia de bază a Parlamentului, iar organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti se reglementează prin lege organică (art. 66 lit. c), art. 72 alin. (3) lit. e) din Constituţie). 2. În hotărîrea sa Curtea Constituţională, de asemenea, a menţionat că "prin pct. 2 alin. 5 al Hotărîrii nr. 59 Guvernul de fapt a concretizat normele legale existente ce reglementează executarea bugetului de stat (stingerea datoriilor creditoare ale instituţiilor bugetare)"; "a stabilit o modalitate de control asupra executării bugetului de stat prin Trezorerie". În preambulul Hotărîrii Guvernului nr. 59 se menţionează că, "în pofida măsurilor întreprinse pentru asigurarea părţii de venituri a bugetului, disciplina financiară şi fiscală a multor agenţi economici şi persoane fizice continuă să se menţină la un nivel scăzut", această concluzie fiind consemnată şi de Curtea Constituţională în hotărîrea sa. Avînd în vedere prevederile art. 102 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului se emit prin organizarea executării legilor, remarc că Hotărîrea Guvernului nr. 59 nu precizează despre care buget anual este vorba, pentru asigurarea părţii de venituri a căruia sînt preconizate măsurile de întărire a disciplinei financiare. Printr-un raţionament simplu se poate ajunge la ideea că prevederile respective se extind şi asupra raporturilor bugetare viitoare, ceea ce ar fi incorect, întrucît bugetul anual şi disciplina financiară şi fiscală sînt elemente strict delimitate în timp ale sistemului financiar-creditar al ţării. Consider că prin Hotărîrea sa Curtea Constituţională de fapt a elucidat sensul ad litteram al pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 59, şi nu cel juridic. Or, menirea Curţii Constituţionale este de a veghea la respectarera principiului legalităţii, prevăzut de art. 3 lit.c) din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Metoda elucidării sensului exact al normei de drept, ca instrument esenţial, este valabilă pentru o cauză de interpretare, dar este insuficientă pentru formularea concluziei privind constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea normei. Pornind de la principiul constituţional, potrivit căruia Republica Moldova este un stat de drept, în care dreptatea reprezintă o valoare supremă şi este garantată (art. 1 alin. (3) din Constituţie), consider că prevederile pct. 2 alin. 5 din Hotărîrea Guvernului nr. 59 din 19 ianuarie 1998 "Despre unele măsuri privind întărirea disciplinei financiare" nu corespund dispoziţiilor Constituţiei Republicii Moldova, şi anume art. 6, art. 114, art. 115. JUDECĂTOR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE Mihai COTOROBAI