Hotărîre nr.10 din 16.02.2010 privind Raportul auditului performanţei "Sînt necesare îmbunătăţiri semnificative ale Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei, dacă se doreşte realizarea obiectivelor propuse"

CURTEA DE CONTURI

H O T Ă R Î R E

privind Raportul auditului performanţei “Sînt necesare îmbunătăţiri

semnificative ale Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii

şi vinificaţiei, dacă se doreşte realizarea obiectivelor propuse”

nr. 10  din  16.02.2010

 (în vigoare 27.04.2010) 

Monitorul Oficial nr.62-63 art.10 din 27.04.2010

* * *

Curtea de Conturi, în prezenţa vicepreşedintelui Comisiei economie, buget şi finanţe a Parlamentului Republicii Moldova dl V.Cojocari, directorului general al Agenţiei Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei dl T.Copaci, şefului Direcţiei economie naţională, cheltuieli capitale şi achiziţii publice a Ministerului Finanţelor dl V.Bînzaru, şefului Direcţiei politici de piaţă în sectorul vitivinicol a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare dl P.Avasiloaie şi şefului secţiei viticultură dl V.Cebotari, a examinat Raportul auditului performanţei “Sînt necesare îmbunătăţiri semnificative ale Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei, dacă se doreşte realizarea obiectivelor propuse”.

Examinînd rezultatele auditului, audiind Raportul prezentat şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţă, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c), art.34 alin.(3) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul auditului performanţei “Sînt necesare îmbunătăţiri semnificative ale Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei, dacă se doreşte realizarea obiectivelor propuse”.

2. Prezenta hotărîre şi Raportul anexat se remit autorităţilor indicate în Raport, de la care se cere să ia atitudine, conform competenţelor, referitor la rezultatele auditului, inclusiv:

2.1. Autorităţile auditate vor întreprinde măsuri concrete pentru realizarea recomandărilor propuse în acest Raport;

2.2. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în comun cu Ministerul Finanţelor, la realizarea în continuare a Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020, să examineze şi să înainteze Guvernului propuneri concrete privind posibilitatea de alocare a compensaţiilor în afară de înfiinţarea plantaţiilor şi pentru realizarea altor indicatori (defrişarea, exportul producţiei alcoolice etc.), stabilind, la elaborarea bugetului, limita concretă a alocaţiilor preconizate;

2.3. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, ca succesor de drepturi al Agenţiei Agroindustriale “Moldova-Vin” şi, respectiv, al SC “Moldvinipoteca” S.A., va prelua funcţiile ultimei privind restituirea mijloacelor (inclusiv a dobînzilor) alocate ca credite ipotecare beneficiarilor, precum şi evidenţa mijloacelor materiale procurate de către aceasta;

2.4. Ministerul Economiei va examina legalitatea eliberării de către Agenţia Proprietăţii Publice întreprinderilor din ramura viticolă a certificatelor privind executarea integrală a obligaţiunilor de plantare a viilor, cu suprimarea acţiunilor ilicite.

3. Prezenta hotărîre şi Raportul auditului performanţei “Sînt necesare îmbunătăţiri semnificative ale Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei, dacă se doreşte realizarea obiectivelor propuse” se remit:

3.1. Guvernului Republicii Moldova şi se recomandă:

- să audieze raportul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare privind realizarea pînă în anul 2008 a Programului, cu o posibilă reevaluare a indicatorilor de performanţă şi corelarea acestora cu posibilităţile pieţei de desfacere;

- să examineze potenţialul de acordare a unor facilităţi la defrişarea viilor degradate, încurajarea exportului producţiei vitivinicole, precum şi la distilarea vinurilor materie primă stocate în perioada anilor 2006-2008 în cantitate de 20,0 mil.dal;

- să examineze oportunitatea de realizare a Concepţiei dezvoltării sectorului vitivinicol prin implementarea mecanismelor ipotecare în lipsa acţiunilor concrete de realizare, ţinîndu-se cont de faptul că Planul de acţiuni privind realizarea acesteia, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1040 din 19.09.2007, a fost abrogat la 10.04.2009 (anexa nr.2 la Hotărîrea respectivă);

3.2. Parlamentului Republicii Moldova, Comisiei economie, buget şi finanţe şi Comisiei agricultură şi industrie alimentară şi, în scopul obţinerii unei informaţii utile procesului decizional privitor la Programul în cauză, se propune examinarea oportunităţii audierii raportului Guvernului privind realizările acestui Program şi perspectivele de dezvoltare.

4. Despre executarea cerinţelor din pct.2 şi pct.3.1. ale prezentei hotărîri şi despre implementarea recomandărilor auditului se va informa Curtea de Conturi în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

5. Prezenta hotărîre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi.

APROBAT:

prin Hotărîrea Curţii de Conturi

nr.10 din 16.02.2010

RAPORT AL AUDITULUI PERFORMANŢEI

“SÎNT NECESARE ÎMBUNĂTĂŢIRI SEMNIFICATIVE ALE PROGRAMULUI

DE RESTABILIRE ŞI DEZVOLTARE A VITICULTURII ŞI VINIFICAŢIEI,

DACĂ SE DOREŞTE REALIZAREA OBIECTIVELOR PROPUSE”

LISTA ABREVIERILOR

SUMARUL REZULTATELOR

Curtea de Conturi a Republicii Moldova a iniţiat auditul performanţei realizării Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020, inclusiv a creării şi utilizării Fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, pentru:

• a constata daca au existat probleme la realizarea acestui Program, inclusiv cauzele care le-au generat;

• a oferi informaţii referitor la modul în care s-au folosit şi justificat banii publici, precum şi de a evalua rezultatele obţinute în raport cu sursele utilizate;

• a evalua eficacitatea politicilor organizatorice realizate de Agenţie şi a stabili cît de economicos şi eficient responsabilii au administrat Programul;

• a determina ce acţiuni urmează să întreprindă Guvernul, în persoana Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, pentru a îmbunătăţi performanţa.

Auditul s-a realizat la Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin”, Ministerul Finanţelor, Institutul Naţional al Viei şi Vinului, Agenţia Proprietăţii Publice, precum şi la 3 Consilii raionale. În cadrul auditului au fost solicitate şi opiniile a 34 de beneficiari ai mijloacelor Fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, precum şi opiniile unor conducători ai asociaţiilor din ramura vitivinicolă.

Auditul a identificat punctele slabe în realizarea, raportarea indicatorilor Programului şi gestionarea resurselor financiare ale Programului, care ar avea un efect advers asupra economicităţii, eficacităţii şi eficienţei dezvoltării ramurii vitivinicole, probleme care vor reveni în continuare Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. În special, s-a constatat că:

• Programul a fost elaborat pe un termen lung (19 ani) şi nu s-a modificat în funcţie de condiţiile curente ale pieţei de desfacere;

• Raportarea cu privire la indicatorii de performanţă ai Programului trebuie îmbunătăţită semnificativ. Unii indicatori nu s-au realizat, iar alţii au fost raportaţi incorect. Astfel, nu s-au realizat obiectivele trasate în Program pentru ramura viticulturii, care rezultă şi din denumirea sa (restabilire), adică defrişarea viilor neproductive şi plantarea celor noi;

• Organele abilitate n-au promovat activ procesul de defrişare a viilor neproductive, care este un obiectiv major al Programului, ci s-au axat doar pe înfiinţarea plantaţiilor noi. Astfel, prin încurajarea înfiinţării plantaţiilor noi fără a le defrişa pe cele neproductive, sporeşte riscul micşorării suprafeţelor favorabile pentru alte culturi;

• Nu s-au elaborat în mod obiectiv condiţiile de plantare a viilor pentru producătorii mari şi mijlocii, ceea ce le permite acestora să înfiinţeze plantaţii necesare, care să acopere capacităţile de producţie şi care în curînd vor putea dicta piaţa de desfacere a strugurilor;

• N-au fost marcate tendinţe evidente în ameliorarea sortimentului de viţă de vie prevăzut în Program;

• Nu s-a elaborat Programul de dezvoltare a pepinieritului viticol, n-au fost întreprinse măsuri eficiente în vederea asigurării calităţii biologice – materialului săditor devirozat, şi promovării acestuia pe piaţa de desfacere internă, insuficienţa fiind compensată din contul importului;

• Cerinţele financiare ale plantatorilor n-au fost satisfăcute în termenele oportune din cauza acumulărilor insuficiente în Fondul pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, iar suplimentarea acestuia cu mijloace ale bugetului de stat s-a efectuat cu întîrzieri;

• Contribuţiile plătitorilor de taxe în Fondul pentru revitalizarea viticulturii au fost inferioare compensaţiilor acordate pentru înfiinţarea plantaţiilor noi;

• Consiliul de administrare a Fondului n-a respectat deciziile proprii privind proporţiile stabilite la achitarea beneficiarilor, prin ce unii au fost avantajaţi, iar alţii dezavantajaţi;

• Cheltuielile reale pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole, în perioada analizată, depăşesc cheltuielile prognozate de Program cu 25-30%, ori cu 603,9 mil.lei, totodată fiind înfiinţate plantaţii pe o suprafaţă mai mică cu 9,8 mii ha;

• Agenţia şi Consiliul de administrare a Fondului au manifestat o atitudine diferită faţă de solicitanţi, înregistrîndu-le cererile în lipsa documentelor necesare. Totodată, Consiliul n-a adus la cunoştinţă solicitanţilor decizia privind acordarea sau nealocarea compensaţiilor;

• Iniţiativa înfiinţării plantaţiilor viticole prin metoda ipotecară a suferit eşec, fiind utilizate neeficient mijloace bugetare în sumă de 4,5 mil.lei;

• Investiţiile străine n-au îndreptăţit aşteptările la realizarea Programului, fiind înfiinţate plantaţii numai pe o suprafaţă de 1218,9 ha (din 1460 ha, suprafaţă prevăzută de contractele investiţionale) şi, totodată, fiind recuperate parţial cheltuielile din mijloacele Fondului în sumă de 12,7 mil.lei.

INFORMAŢIE GENERALĂ

Producţia vitivinicolă este o sursă importantă de produse pentru export, iar consumul intern al acesteia contribuie la formarea bugetului de stat. Ponderea producţiei vitivinicole constituie circa un sfert din Produsul Intern Brut.

Efectul social constă în faptul că viticultura acordă la o mare parte a populaţiei locuri de muncă, venituri pentru întreţinere şi ridicarea nivelului de trai.

Republica Moldova dispune de condiţii pedoclimatice favorabile pentru dezvoltarea viticulturii şi vinificaţiei, obţinînd rezultate remarcabile în perioada postbelică.

Suprafaţa ocupată cu vii în perioada anilor 1975-2008 se prezintă în Diagrama nr.1.

Sursă: Anuarele Statistice pe perioada anilor 1999-2008.

Cel mai înalt nivel de dezvoltare a sectorului viticol a fost atins în prima jumătate a anilor optzeci din secolul trecut, cînd suprafaţa viilor în gospodăriile producătoare de struguri era de 220,0 mii ha, recolta medie de struguri – circa 6,3 t/ha, iar recolta globală – 1150 mii tone. Ulterior, fiind redusă aproape de 2 ori suprafaţa viilor, s-a redus şi recolta globală de struguri – de 2,3 ori.

Starea viilor după vîrstă şi potenţialul de productivitate în perioada dată se caracterizează prin următorii indicatori, prezentaţi în Tabelul nr.1.

Datele prezentate denotă convingător starea critică a viilor prin faptul că 87% din vii erau îmbătrînite (cu vîrsta de la 16 pînă la 25 de ani şi mai mult), iar 82% aveau un potenţial de productivitate redus (pînă la 5,0 t/ha).

Factorii care au influenţat stagnarea ramurii viticole au fost cauzaţi de fenomenele negative ale perioadei de tranziţie la economia de piaţă, cum ar fi: interdicţia la consumul de alcool, impusă în perioada sovietică; privatizarea necorespunzătoare la începutul anilor 90; calamităţile naturale; îngheţurile din iarna anilor 1996-1997.

Ca urmare a reducerii catastrofale a suprafeţelor de vii şi a recoltei de struguri, s-a înregistrat insuficienţa mijloacelor circulante pentru renovarea ramurii, iar asigurarea cu maşini şi echipament pentru întreţinerea viilor şi producerea materialului săditor este la un nivel redus şi la etapa actuală.

Prin Hotărîrea Guvernului nr.1313 din 07.10.2002, s-a aprobat “Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020”, care are ca scop principal restabilirea şi crearea unei ramuri performante a produselor vitivinicole de calitate superioară, competitive pe pieţele de desfacere şi cu eficienţă economică sporită.

Programul, avînd ca obiectiv frînarea agravării crizei şi reducerii catastrofale a suprafeţelor de vii, recoltei de struguri, volumului de fabricare şi comercializare a produselor vinicole, trasează, de asemenea, indicatorii principali şi măsurile orientate spre reluarea activităţii normale şi crearea unei ramuri performante de producţie.

Notă:

Programul menţionat trasează obiective de realizare pentru 2 direcţii: viticultura şi vinificaţia. Auditul s-a axat exclusiv pe sarcinile trasate şi pe cele realizate din ramura viticulturii, pentru revitalizarea căreia s-au utilizat mijloace publice.

Îndeosebi, misiunea de audit a verificat şi analizat realizarea şi raportarea indicatorilor prevăzuţi de Program, cum ar fi: înfiinţarea plantaţiilor viticole; defrişarea viilor neproductive; dezvoltarea pepinieritului şi ameliorarea sortimentului viticol; sporirea productivităţii plantaţiilor viticole.

Necesarul de mijloace calculat pentru realizarea Programului s-a cifrat la suma de 814,6 mil.dolari SUA, din care 800,0 mil.dolari SUA – la înfiinţarea plantaţiilor viticole pentru struguri şi 14,6 mil.dolari SUA – pentru înfiinţarea plantaţiilor altoi şi portaltoi. Totodată, s-a prevăzut că cel puţin 50% din investiţii vor fi efectuate de către producători din sursele proprii.

Conform Programului, la nivel naţional, Agenţia a fost organul central de stat împuternicit să elaboreze cadrul legislativ necesar pentru activitatea eficientă a agenţilor economici; să coordoneze şi să dirijeze dezvoltarea durabilă a complexului vitivinicol la nivel macroeconomic; să asigure asistenţa tehnico-ştiinţifică; susţinerea producătorilor (inclusiv financiar) şi gestionarea Fondului extrabugetar de stat pentru revitalizarea viticulturii. Totodată, Agenţia a fost abilitată cu funcţii de promovare a politicii statului în domeniul viticulturii, vinificaţiei, fabricării şi circulaţiei alcoolului etilic şi producţiei alcoolice; de revitalizare a viticulturii şi industriei vinicole în corespundere cu cerinţele pieţei şi politica statului în domeniu; de implementare a programelor de dezvoltare a ramurii vitivinicole; de creare şi implementare a mecanismelor de atragere a resurselor financiare naţionale şi străine pentru soluţionarea problemelor cardinale ale ramurii.

OBIECTIVELE AUDITULUI

Viticultura Moldovei de după anul 1990 se afla într-o criză profundă ca urmare a reformelor gestionate neconsecvent. Reformele propuse în acest domeniu prin diferite programe, concepţii au avut drept obiectiv eficientizarea sectorului dat. În pofida prognozelor, dezvoltarea viticulturii este sub aşteptări – problemele existente la începutul reformelor mai persistă şi la etapa actuală. Deoarece viticultura este o ramură strategică pentru Republica Moldova, iar la revitalizarea şi dezvoltarea ei pe parcursul anilor 2002-2008 (la mijloc de termen) au fost utilizate mijloace publice considerabile, Curtea de Conturi a decis să includă evaluarea realizărilor prevăzute de “Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii în anii 2002-2020” într-un audit al performanţei.

Obiectivul general al auditului este cuantificarea realizărilor obţinute în raport cu cele prognozate, evaluarea impactului Programului asupra societăţii în raport cu fondurile utilizate, prin formularea unor recomandări cu privire la căile şi mijloacele de îmbunătăţire a performanţei Programului.

Obiectivele specifice ale auditului au fost de a răspunde la următoarele întrebări:

▪ A realizat “Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020” obiectivele preconizate pentru a susţine revitalizarea viticulturii din Republica Moldova, şi dacă nu, ce probleme împiedică?

▪ A implementat Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin” politici şi proceduri adecvate pentru realizarea Programului în conformitate cu cerinţele legale?

Domeniul de aplicare şi metodologia sînt descrise în Anexa nr.1.

A realizat “Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020” obiectivele preconizate pentru a susţine revitalizarea viticulturii din Republica Moldova, şi dacă nu, ce probleme împiedică?

Agenţia, pentru realizarea obiectivului principal al Programului, avînd la bază elementele economice dimensionate ale acestui sector, a dirijat activitatea promovînd politica statului în domeniu. Deşi Programul a avut toate premisele pentru a fi realizat, în anii 2002-2008, fiind plantate 15,4 mii ha, cu un suport din partea statului în valoare de 400,5 mil.lei, alocat pentru 963 de viticultori, unii dintre indicatori nu s-au realizat, adică n-au fost plantate şi defrişate suprafeţele preconizate, n-a fost diversificat sortimentul viticol şi creată baza pentru producerea materialului săditor. Cel mai critic obstacol în realizarea celor preconizate a fost determinat de faptul că Republica Moldova nu a avut creată o piaţă extinsă pentru exportul vinului, iar cea existentă a fost semnificativ limitată. Cu toate că un element component al Programului are scopul de a încuraja creşterea suprafeţelor plantate cu viţă de vie, exportul vinului s-a diminuat considerabil, iar supraproducerea strugurilor a impus plantatorilor preţuri joase de realizare, fapt despre care au remarcat şi respondenţii chestionaţi. De altfel, într-o oarecare măsură, şi acţiunile întreprinse de responsabili n-au fost cele mai raţionale, nu s-au promovat politici investiţionale eficiente, iar strategia plantării viilor prin metoda ipotecară n-a justificat aşteptările, toate acestea fiind cauzate atît de numărul limitat al personalului şi de nesusţinerea unor iniţiative propuse Guvernului pentru reformarea sectorului, cît şi de coordonarea necorespunzătoare a activităţii cu factorii implicaţi. În condiţiile create, ramura viticulturii nu va deveni una din cele mai performante, se vor reduce veniturile la bugetul de stat şi se va agrava situaţia socială a viticultorilor.

PROGRAMUL NU ESTE MODIFICAT ŞI AJUSTAT PENTRU

A ŢINE CONT DE CONDIŢIILE PIEŢEI DE DESFACERE

La sfîrşitul anului 2002, cînd Programul a fost aprobat şi cînd exportul producţiei alcoolice era în creştere, acesta avea toate şansele de a reuşi. Între timp, orientarea exportului spre o singură ţară şi embargoul impus, care au avut ca urmare scăderea bruscă a exportului, au creat condiţii în care fabricile de vinuri şi-au limitat sau chiar şi-au sistat activitatea. Corespunzător, în lipsa unei pieţe de desfacere, viticultorii au înregistrat pierderi, iar plantaţiile noi înfiinţate sînt supuse riscului de degradare.

Reuşita realizării obiectivelor Programului pentru crearea unei ramuri performante de producere a produselor vitivinicole depinde de starea şi posibilitatea pieţei de desfacere. Datorită pieţei limitate de desfacere în ţară şi prezenţei altor băuturi alcoolice pe piaţa internă, producătorii se orientează spre export, creîndu-şi de sine stătător pieţe de desfacere.

Astfel, în perioada anilor 2001-2005, industria vinicolă a înregistrat succese. Drept rezultat, valoarea exportului producţiei alcoolice a crescut cu 77,4% (de la 176,4 mil.USD pînă la 313,0 mil.USD), inclusiv valoarea vinurilor exportate – de la 156,5 mil.USD pînă la 277,7 mil.USD, iar volumul lor – cu 50%.

Aria geografică a exportului producţiei vinicole în anul 2005 a cuprins 44 de ţări, principalele pieţe de desfacere fiind în ţările CSI. Ponderea acestora în structura exportului a constituit 93%, inclusiv: Federaţia Rusă – 75%; Republica Belarus – 12% şi Ucraina – 6%. Ţărilor din Uniunea Europeană le-a revenit 2,8% din volumul exportului.

Exportul producţiei alcoolice, inclusiv a vinului şi divinului, în perioada vizată, se prezintă în Diagrama nr.2.

Sursă: Rapoartele Agenţiei Agroindustriale “Moldova-Vin”.

Datele reflectate în diagramă denotă că, începînd cu anul 2006, exportul producţiei alcoolice a început să scadă brusc şi către anul 2008 a alcătuit 195,9 mil.USD , ori 12,3 mil.dal. Comparativ cu anul 2001, volumul producţiei alcoolice exportate s-a diminuat de 2 ori, fiind condiţionat de orientarea acestuia spre piaţa unei ţări, şi nu de lărgirea şi diversificarea pieţelor de desfacere. Embargoul impus de Federaţia Rusă a afectat puternic exportul vinurilor din Moldova.

Deşi în anul 2008 aria exportului producţiei alcoolice a cuprins 49 de state, ponderea producţiei vinicole exportate în Federaţia Rusă s-a diminuat cu 40% faţă de anul 2005, în acelaşi timp înregistrîndu-se o creştere a volumului exportat pe pieţele Republicii Belarus, Ucrainei şi ale altor ţări.

Totodată, piaţa internă a fost afectată de importul băuturilor alcoolice, care în anul 2008 a constituit 51,9 mil. dol. SUA, inclusiv bere – 30,7 mil. dol. SUA, faţă de anul 2007 – respectiv, 28,7 mil. dol. SUA, inclusiv bere – 14,5 mil. dol. SUA.

În consecinţă, pînă la impunerea embargoului, în Rusia s-a livrat producţie alcoolică în sumă de peste 140,0 mil.lei, care n-a fost restituită sau achitată producătorilor din Moldova, la 01.07.2009 datoriile constituind 108,0 mil.lei. La aceeaşi dată, s-au înregistrat datorii enorme ale producătorilor faţă de instituţiile financiare în sumă de 1280,2 mil.lei. De asemenea, 131 de producători au format stocuri de vinuri în vrac în volum de 20,0 mil.dal, iar alţi 28 de producători şi-au sistat activitatea. Pe lîngă toate acestea, întreprinderile vinicole au creat datorii faţă de furnizorii de materie primă achiziţionată în perioada anilor 2006-2008, care la începutul anului 2009 constituiau suma de 146,0 mil.lei.

Generalizînd cele relatate, menţionăm că, deşi Programul a fost elaborat pe o perioadă îndelungată, de 19 ani, acesta necesita ajustat, reieşind din condiţiile de piaţă. De facto, Programul se realizează în aceleaşi ritmuri, fiind încurajată înfiinţarea plantaţiilor, fără a fi asigurată piaţa de desfacere a produselor vitivinicole. În circumstanţele create, producătorii au impus viticultorilor condiţii atît cît priveşte preţul de realizare/cumpărare, cît şi sortimentul strugurilor.

În condiţiile cînd nivelul de plantare a viilor a început să se dezvolte cu ritmuri mai accelerate decît piaţa de desfacere, relaţiile dintre sectorul de vinificaţie şi cel al viticulturii s-au dezechilibrat, ceea ce n-a asigurat crearea intereselor comune, studierea posibilităţilor pieţei interne şi garantarea accesului la pieţele externe. Aceasta a fost posibil dat fiind că Programul este elaborat pe un termen foarte îndelungat, neavînd la bază mai multe concepţii sau strategii anuale bine argumentate. În perioada dată n-a existat o continuitate în administrarea Agenţiei. Companiile vinicole n-au avut susţinere din partea statului în ce priveşte exportul producţiei şi micşorarea stocurilor, dar, invers, au fost facilitaţi intens producătorii de struguri (plantatorii).

Plantarea viilor se efectua pe terenuri noi, rămînînd neprelucrate viile cu un grad înalt de uzură, ceea ce determină utilizarea ineficientă a resurselor naturale şi degradarea terenurilor agricole. În lipsa pieţei de desfacere şi a surplusului de materie primă, preţul mediu de achiziţionare a strugurilor de la agricultori a scăzut în jumătate faţă de perioada anului 2002.

Problemele privind piaţa de desfacere, scăderea preţurilor la struguri şi, ca urmare, agravarea stării financiare a viticultorilor s-au identificat în cadrul chestionării a 34 de beneficiari, cărora le-au fost alocate compensaţii la înfiinţarea plantaţiilor.

Analiza detaliată a chestionarelor obţinute este expusă în Anexa nr.2.

Ţinînd cont de faptul că în perioada celor 7 (din 19) ani Programul s-a realizat în aceleaşi ritmuri, nefiind asigurate condiţii de realizare a producţiei recoltate, iar viticultorii fiind lăsaţi să-şi creeze de sine stătător piaţa de desfacere, constatăm că sînt necesare modificări şi ajustări ale Programului reieşind din condiţiile parvenite.

Notă:

Se ia act că Guvernul Republicii Moldova a întreprins şi continuă să întreprindă măsuri urgente de deblocare a situaţiei create la exportul producţiei vinicole.

SECTORUL VITICOL SE DEZVOLTĂ, ÎNSĂ NU ÎN MODUL RAPORTAT

În perioada anilor 2002-2008, Agenţia a întreprins unele măsuri de realizare a Programului. Au fost înfiinţate plantaţii noi de viţă de vie, s-a ameliorat sortimentul viticol, o parte din viile neproductive au fost defrişate, dar, totodată, s-au identificat probleme privind modul şi criteriile de acumulare, sistematizare a informaţiilor, precum şi de raportare a executării indicatorilor prognozaţi. Între timp, unii dintre indicatorii de o importanţă majoră pentru dezvoltarea ramurii au rămas neexecutaţi, datorită insuficienţei controlului managerial privind domeniul vizat, instruirii neadecvate a personalului implicat, lipsei unor acte normative ce ţin de evidenţa modului de realizare şi raportare a Programului.

Analiza datelor obţinute din diferite surse denotă că indicatorii executaţi ai Programului diferă de cei real raportaţi. În Tabelul nr.2 sînt prezentate datele privind nivelul de executare şi de raportare a indicatorilor de performanţă în perioada anilor 2002-2008.

În continuare expunem analiza modului de realizare şi raportare a indicatorilor prevăzuţi de Program.

• Înfiinţarea plantaţiilor viticole

Conform Programului, drept prag economic minim pentru dezvoltarea eficientă a sectorului vitivinicol a fost considerată suprafaţa viilor de circa 100,0 mii ha. Către anul 2020 s-a prevăzut să se planteze şi să se defrişeze concomitent aceeaşi suprafaţă cu vii degradate. Pentru perioada anilor 2002-2008, s-a planificat plantarea viţei de vie pe o suprafaţă de 25,2 mii ha.

Potrivit informaţiilor solicitate de la Direcţiile agricultură şi alimentaţie ale Consiliilor raionale, suprafaţa totală a plantaţiilor înfiinţate în perioada vizată constituie 15,5 mii ha.

Totodată, analiza datelor Cadastrului funciar pe anii 2002-2008, din Hotărîrile Guvernului şi deciziile Consiliilor raionale privind casarea plantaţiilor perene relevă că în perioada vizată s-au plantat numai 17,6 mii ha. Informaţia analizată nu diferă semnificativ de datele Anuarului Statistic al Republicii Moldova.

Agenţia a raportat Guvernului despre realizarea planului de plantare în această perioadă la nivel de 25,7 mii ha. Diferenţa constatată (10,2-8,1 mii ha) se explică prin faptul că Agenţia, fără a dispune de date reale, a determinat suprafaţa înfiinţată efectuînd calculele prin două metode. Algoritmul primei metode este că suprafeţele plantaţiilor la care s-au solicitat compensaţii de către beneficiari s-au majorat cu 30% (suprafaţa plantaţiilor la care nu s-au solicitat compensaţii). O altă metodă de calcul a Agenţiei constă în determinarea suprafeţei plantate reieşind din volumul produs al materialului săditor, corespunzător pe ani, al celui importat, exportat, precum şi ţinînd cont de schema de plantare.

Starea viilor în al 4-lea an de la înfiinţare se prezintă în imaginile nr.1-3:

Sursă: Fotografiile făcute de echipa de audit a Curţii de Conturi.

Verificarea înfiinţării plantaţiilor noi, care este şi un indicator de performanţă al Programului, scoate în evidenţă unele aspecte negative privind modul de raportare al Agenţiei. În lipsa unui criteriu de evidenţă a suprafeţelor înfiinţate, n-a fost determinată procedura de acumulare a informaţiei şi n-a fost specificată mărimea de raportare a suprafeţelor (totale sau utile), ce constituie diferenţa de 5-10% din suprafaţa viilor înfiinţate.

În contextul celor menţionate, concluzionăm că Agenţia, prin forma sa de raportare, a încercat să demonstreze reuşita realizării Programului.

Atît diferenţa constatată, cît şi forma de raportare a acestui indicator sînt determinate de faptul că Agenţia nu dispune de o metodologie bine definită pentru stabilirea suprafeţelor real plantate.

• Sortimentul plantaţiilor viticole

Programul prevedea ameliorarea sortimentului viticol, cu creşterea ponderii suprafeţelor soiurilor europene valoroase, inclusiv a ponderii soiurilor roşii, care urmau să alcătuiască pînă la 40-50%. Concomitent, s-a prevăzut că peste 80% din suprafaţa totală a viilor nou-înfiinţate vor fi ocupate cu soiuri de vin, iar 20% – cu soiuri de masă. Conform datelor prezentate de către Consiliile raionale şi celor deţinute de către Agenţie, se poate constata că proporţia indicată se respectă, cu tendinţa de creştere lentă a ponderii soiurilor de masă.

Testarea documentelor privind înfiinţarea plantaţiilor în anii 2006-2008, prezentate de beneficiari, relevă că ponderea plantaţiilor cu soiuri de vin constituie 72,3%, iar a celor cu soiuri de masă – 27,7% din totalul plantaţiilor înfiinţate.

Din soiurile plantate pentru vinuri de calitate superioară şi din cele cu denumire de origine predomină Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Sauvignon şi Merlot (cu ponderea de 72,8%), pe cînd celelalte soiuri, prevăzute în Program, ca Pinot Gri, Pinot Noir, Fetească Albă, Aligote, Muscat Ottonel şi Traminer sînt plantate mai rar (ponderea – 27,2%).

N-au fost înfiinţate plantaţii cu astfel de soiuri tehnice ca Negru de Ialoveni, Rubin Tairovski, Drujba, care ar asigura un produs ecologic şi o recoltă stabilă de struguri.

De asemenea, Programul a prevăzut că 80% din suprafeţele destinate plantării soiurilor de masă vor fi ocupate cu soiuri de selecţie nouă – Codreanca, Kişmiş Lucistîi, Moldova, Muscat de Bugeac etc. De fapt, suprafeţele plantate cu aceste soiuri ocupă numai 49% din suprafeţele înfiinţate, din care soiului Moldova îi revine cea mai mare pondere – de 32,3%.

Astfel, deşi sarcinile trasate în Program privind proporţiile plantării soiurilor tehnice şi a celor de masă sînt executate (cu unele devieri), nu se relevă tendinţe spre realizarea altor recomandări din Program, cum ar fi plantarea soiurilor de selecţie nouă. Acestea sînt condiţionate de faptul că Agenţia nu a aprobat recomandările necesare pentru plantatori, nu a conlucrat în această direcţie cu autorităţile locale, nu a coordonat activitatea instituţiei ştiinţifice special create pentru dezvoltarea acestei ramuri, nu a exercitat un control adecvat asupra activităţii Consiliului ştiinţific din cadrul Agenţiei.

Dacă activitatea în acest domeniu va fi desfăşurată în acelaşi mod, cînd nu vor creşte suprafeţele înfiinţate cu soiuri europene valoroase şi nu se va obţine producţia solicitată pe piaţă, atunci şi în continuare vom impune consumatorului producţie de import.

• Defrişarea viilor neproductive

Programul n-a prevăzut extinderea suprafeţelor totale ale viilor, ci înfiinţarea plantaţiilor noi cu defrişarea treptată, în medie cîte 5-8 mii ha anual, a plantaţiilor neproductive. În Program s-a preconizat defrişarea treptată pînă în anul 2020 a suprafeţei de 107,5 mii ha, din care în anii 2002-2005 – 22,5 mii ha, în anii 2006-2010 – 35,0 mii ha. Astfel, pe parcursul primei perioade de 10 ani, suprafaţa plantaţiilor viticole urma să se reducă pînă la 89,0 mii ha.

În perioada analizată, conform Hotărîrilor de Guvern şi deciziilor organelor locale, au fost casate plantaţii viticole cu suprafaţa de 15,0 mii ha, sau cu 28,5 mii ha mai puţin decît s-a preconizat în Program.

Volumul defrişărilor plantaţiilor viticole neproductive pe ani se prezintă în Diagrama nr.3.

Sursă: Rapoartele Agenţiei Agroindustriale “Moldova-Vin”.

Prin urmare, n-au fost reduse suprafeţele plantaţiilor de vii preconizate, care actualmente alcătuiesc 117,6 mii ha, conform datelor Cadastrului funciar, din care 77,8 mii ha, sau 66%, sînt vii degradate. Mai mult decît atît, nu se va reduce suprafaţa viilor la nivelul preconizat pînă în anul 2010. Totodată, menţionăm că în perioada anilor 2002-2008, cu suportul acordat din partea statului prin intermediul Programului de valorificare a terenurilor noi şi de sporire a fertilităţii solului, s-au defrişat numai 442,59 ha (din 15,0 mii ha de vii casate).

Imaginile prezentate mai jos denotă convingător starea viilor degradate:

Sursă: Fotografiile făcute de echipa de audit a Curţii de Conturi.

Tergiversarea procesului de defrişare este cauzat, în primul rînd, de costul înalt al lucrărilor care, potrivit estimărilor Agenţiei, s-a cifrat între 1,5–2,0 mii lei/ha, iar conform datelor Asociaţiei pentru Organizarea Teritoriului şi Protecţiei Solurilor din cadrul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, aceste cheltuieli constituie circa 8,0–10,0 mii lei/ha.

În caz de menţinere a aceluiaşi ritm de plantare pe suprafeţe noi, fără a defrişa viile neproductive, se vor ocupa şi suprafeţele favorabile pentru alte culturi. Totodată, va descreşte nivelul raportat al productivităţii viilor, precum şi rentabilitatea ramurii în întregime. În acelaşi timp, în vederea restabilirii viilor la nivelul preconizat, e necesară asigurarea unui suport financiar pentru efectuarea lucrărilor de defrişare.

• Productivitatea plantaţiilor şi recolta globală de struguri

Programul a trasat indicatori orientativi privind dezvoltarea viticulturii în sectorul de producere a strugurilor-marfă în perioada anilor 2002-2020, ponderea viilor în rod în suprafaţa totală a viilor şi recolta medie şi globală de struguri.

Astfel, în primii opt ani (2002-2010), suprafaţa viilor în rod urma să se diminueze şi în anul 2010 să constituie 68,6% din suprafaţa totală a viilor, ca mai apoi, către anul 2020, această proporţie să alcătuiască 80%. Reieşind din cele relatate, s-a prevăzut pentru primii opt ani şi o reducere a recoltei medii şi globale de struguri, urmînd ca către anul 2020 să atingă o productivitate de 640 mii tone, ori 80 q/ha. Totodată, au fost elaboraţi şi trasaţi aceiaşi indicatori în toate cele trei regiuni viticole (sud, centru, nord).

Testarea şi verificarea datelor din rapoartele prezentate de către Agenţie la Guvern, precum şi a celor din rapoartele analitice ale Agenţiei, corespunzător pe ani, denotă că, dacă în perioada anilor 2002-2005 datele raportate într-o oarecare măsură sînt veridice şi impun încredere, atunci rapoartele din anii 2006-2008 conţin date contradictorii, care se modifică în funcţie de rezultatele scontate. Între timp, se poate constata că obiectivul privind productivitatea plantaţiilor viticole, propus în Program, n-a fost şi nici nu va fi realizat în timpul apropiat. Astfel, în raportul pe anul 2008, suprafaţa plantaţiilor în rod este indicată în mărime de 136,7 mii ha (fără o confirmare din alte surse), faţă de suprafaţa totală de 117,6 ha, specificată în Cadastrul funciar.

Pe lîngă toate acestea, Programul a prevăzut o productivitate sporită a viilor noi înfiinţate de pînă la 8 t/ha, ceea ce în realitate nu s-a evaluat, iar Agenţia n-a acumulat astfel de date. Cele menţionate se datorează, într-o oarecare măsură, faptului că acţiunile respective, la nivel de unităţi administrativ-teritoriale, se execută de către Direcţiile pentru agricultură şi alimentaţie, cu care Agenţia n-a stabilit relaţii de conlucrare reciprocă pentru acumularea informaţiilor veridice.

Ca urmare, la începutul anului 2010 nu este realizat indicatorul orientativ al Programului privind suprafaţa viilor în rod şi nu se cunoaşte realitatea despre productivitatea viilor înfiinţate cu suportul alocaţiilor acordate din bugetul statului.

• Pepinierele viticole n-au asigurat plantatorii cu materialul săditor necesar

Realizarea obiectivelor stabilite în Program sînt direct dependente de vectorul principal al activităţii complexului vitivinicol – crearea unei baze moderne de materie primă, ameliorarea sortimentului, sporirea calităţii şi productivităţii plantaţiilor viticole. Sarcina de bază în acest domeniu s-a axat pe asigurarea integrală a viticulturii Republicii Moldova cu material săditor viticol autohton şi pe reducerea considerabilă a importului de material săditor.

În Program a fost prevăzută, pentru perioada anilor 2002-2008, producerea butaşilor altoiţi şi a materialului săditor viticol, corespunzător, în volum de 287,7 mil.buc. şi 88,2 mil.buc, care, conform rapoartelor Agenţiei, s-a realizat la nivel de 41% şi, respectiv, 65,3%.

Potrivit rapoartelor Agenţiei, dezvoltarea pepinieritului viticol în perioada anilor 2002-2008 se prezintă în Diagrama nr.4.

Sursă: Rapoartele Agenţiei Agroindustriale “Moldova-Vin”.

În rezultatul verificării şi testării, misiunea de audit a constatat că, în realitate, Agenţia nu deţine informaţii veridice (cu excepţia anului 2006) privind volumul butaşilor altoiţi şi raportează despre producerea acestora reieşind din volumul scontat al viţelor altoite şi din randamentul mediu al şcolilor de viţe. Testarea şi analiza documentelor verificate denotă că randamentul mediu al şcolilor de viţe, în anul 2006, a constituit 46,9%, faţă de 50% – raportat de Agenţie, în timp ce unele din pepiniere au atins un randament de 65,7% (S.R.L. “Sadac-Agro”), iar altele – numai de 9,5% (CAP “Tvardiţa”). Conform categoriilor biologice, randamentul a alcătuit: 34% – “Obişnuit”, 47,2% – “Certificat” şi 48,9% – “Standard”.

Pe lîngă toate acestea, nu sînt veridice datele din rapoartele Agenţiei privind producerea viţelor altoite, care sînt majorate faţă de cele ale Inspectoratului cu 3,6 mil.viţe – în anul 2006 şi cu 2,3 mil.viţe – în anul 2007.

Volumul producţiei scontate de viţe altoite, în perioada anilor 2006-2009, pe diferite categorii biologice, conform datelor Inspectoratului, este prezentat în Tabelul nr.3.

Datele din tabel relevă necorespunderi între indicii raportaţi şi producţia reală a viţelor altoite, precum şi o diminuare a numărului de pepiniere viticole care produc material săditor de categoria biologică “Certificat” (de la 4 unităţi – în anul 2006, pînă la 1 unitate – în anul 2008) şi o majorare a celor care produc material săditor de categoria “Obişnuit” (respectiv, de la 17 pînă la 28 de unităţi).

Cu toate că Programul a prevăzut orientarea pepinierelor viticole spre producerea materialului săditor viticol cu valoare biologică sporită, care a fost stimulată prin adoptarea Hotărîrii Parlamentului nr.14-XVI din 09.02.2007¹, aceasta nu s-a realizat, fapt confirmat de lipsa solicitărilor de astfel de compensaţii din mijloacele Fondului. De altfel, pînă în prezent n-au fost întreprinse măsuri pentru elaborarea şi realizarea Planului de dezvoltare a pepinieritului viticol în anii 2006-2010, aprobat prin hotărîrea Colegiului Agenţiei nr.18 din 26.01.2007. Totodată, se poate concluziona că, deşi Standardul Naţional SM 207:2000 “Material săditor viticol. Condiţii tehnice” prevedea producerea materialului săditor de categoriile “Certificat” şi “Standard”, mai continuă producerea materialului săditor viticol de categoria biologică “Obişnuit” (ordinul Agenţiei nr.1 din 01.10.2005), ponderea căruia a crescut de la 9% – în anul 2006, pînă la 54,5% – în anul 2008, şi continuă să crească, în anul 2009 alcătuind 70,6%.

____________________

¹ Regulamentul privind gestionarea mijloacelor fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole.

În acelaşi timp, menţionăm că, potrivit art.8 alin.(3) din Legea viei şi vinului, s-a admis producerea materialului săditor de categoria “Obişnuit” la unele soiuri, numai în perioada de tranziţie (fără a concretiza durata), în baza unei liste aprobate anual de Agenţie.

Din motivele că INVV n-a realizat corespunzător activitatea de obţinere a clonelor fitosanitare la soiurile create şi n-a asigurat multiplicarea acestora, Agenţia a emis ordine cu astfel de conţinut pe perioada anilor 2007-2009, în care numărul soiurilor de viţe admise pentru producerea materialului săditor de categoria biologică “Obişnuit” s-a majorat de la 26 – în anii 2007-2008 pînă la 39 – în anul 2009.

Conform modificărilor şi completărilor efectuate prin Legea nr.297-XVI din 17.11.2005, în Legea despre seminţe², evidenţa producătorilor de material de înmulţire şi material săditor viticol urma să fie ţinută în baza unui regulament, care n-a fost elaborat de MAIA, şi ţinerea Registrului producătorilor n-a fost pusă în sarcina organelor abilitate.

____________________

² Legea despre seminţe nr.659-XIV din 29.10.1999.

La momentul actual, Agenţia nu monitorizează activitatea pepinierelor viticole şi deţine numai informaţiile solicitate de la Camera de Licenţiere şi cele de la Inspectoratul de Stat pentru Seminţe. Potrivit informaţiei prezentate de Camera de Licenţiere, în prezent sînt înregistraţi 83 de agenţi economici care practică producerea şi comercializarea materialului săditor, iar conform datelor Inspectoratului, produc material săditor numai 34 din ei, suprafaţa pepinierelor viticole constituind 1831,2 ha, inclusiv plantaţiile-mamă altoi – 929,8 ha, plantaţiile-mamă portaltoi – 741,3 şi şcoala de viţe – 160,1 ha.

În contextul celor expuse, concluzionăm că ritmul preconizat de dezvoltare a pepinieritului n-a fost menţinut, nu s-a asigurat structura sortimentului şi volumul solicitat pe piaţă, astfel înregistrîndu-se insuficienţa materialului săditor, care s-a recuperat din contul importului.

Evoluţia importului şi exportului de material săditor viticol, în perioada anilor 2002-2008, conform datelor Serviciului Vamal şi celor deţinute de Agenţie, se prezintă în Diagrama nr.5.

Sursă: Informaţia selectată din baza de date a Serviciului Vamal şi din datele Agenţiei.

Potrivit informaţiei selectate din baza de date a Serviciului Vamal, s-au importat 21,3 mil. butaşi altoiţi de viţă de vie, iar conform datelor raportate de Agenţie – numai 19,3 mil. butaşi. Diferenţa volumului importat de material săditor se explică prin faptul că o parte din agenţii economici s-au adresat la Agenţie pentru aviz la import, în realitate importînd mai puţin, iar alţii, contrar prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.360 din 27.03.2002³, au importat în lipsa avizului corespunzător. Astfel, în anul 2006, fără aviz au importat material săditor 17 agenţi economici (din 45 înregistraţi la vamă), iar în anul 2008 – corespunzător, 3 agenţi economici (din 32).

____________________

³ Hotărîrea Guvernului nr.360 din 27.03.2002 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la importul şi exportul de seminţe şi material săditor”.

În afară de butaşi altoiţi de viţă de vie, în perioada anilor 2002-2008, s-au importat 22,9 mil.buc. material săditor de înmulţire, pentru care, în anul 2008, n-au dispus de aviz 4 din 6 agenţi economici (“Codru-ST” S.R.L., “Temizlik” S.R.L., “Vitis-Cojuşna” S.R.L. şi “Elvitis-Com” S.R.L.), care au importat circa 37% din volumul total de material săditor.

În perioada vizată a fost exportat material săditor în volum de 2,5 mil.buc. Ţinîndu-se cont de volumul produs, importat şi exportat, volumul materialului săditor a constituit 77,7 mil.buc., ceea ce a fost suficient pentru plantarea unei suprafeţe de 22,1 mii ha (fără a lua în consideraţie gradul de prindere), cu densitatea medie de plantare, conform Programului, de 3,5 mii buc./ha. În acelaşi timp, Agenţia constată şi raportează asigurarea cu material săditor reieşind din densitatea plantării de 2,5 mii buc./ha. Astfel, fără a efectua modificări în Program şi fără a argumenta necesitatea schimbărilor menţionate, este inutil a raporta realizarea acestui indicator.

Agenţia, fiind organul care elaborează şi implementează Programul de dezvoltare a ramurii viticole, nu şi-a concentrat eforturile asupra executării tuturor indicatorilor prevăzuţi în Program, n-a documentat în mod sistematic şi consecvent realizarea acestora, a raportat date eronate, obţinute din diferite surse, care erau create pentru a demonstra executarea indicatorilor de performanţă, n-a elaborat un act normativ care să impună atît pepinierele, cît şi Direcţiile agricole raionale să raporteze indicatorii de facto realizaţi într-o anumită perioadă.

Cauzele situaţiei create se explică, parţial, prin neefectuarea evaluării plantaţiilor viticole, după cum prevedea Hotărîrea Guvernului nr.1096 din 17.10 2001, precum şi prin neelaborarea pînă în prezent a Cadastrului viticol, conform prevederilor art.6 din Legea viei şi vinului. Totodată, menţionăm lipsa coordonării activităţii cu organele executive teritoriale şi atitudinea neadecvată faţă de analiza executării indicatorilor propuşi în Program, care pe parcurs au suferit şi schimbări necondiţionate. N-au fost elaborate recomandările necesare pentru plantatori şi, anual, nu s-au adus la cunoştinţă atît plantatorilor, cît şi pepinierelor prognozele de producere a materialului săditor şi de înfiinţare a plantaţiilor cu soiurile respective. Agenţia n-a efectuat controlul intern asupra activităţii Consiliului tehnico-ştiinţific în ce priveşte orientarea activităţii pepinierelor spre realizarea necesităţilor plantatorilor.

Din cauză că Agenţia n-a monitorizat corespunzător activitatea în domeniul dezvoltării pepinieritului, neasigurînd crearea bazei pentru dezvoltarea acestuia, armonizarea actelor normative şi legislative, precum şi raportînd indicatori nereali în domeniu, procesul de dezvoltare a acestora a fost stopat, creîndu-se condiţii de import al materialului săditor şi de menţinere a preţurilor mari la acesta.

Recomandări conducerii Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare:

Recomandarea nr.1. Să reexamineze Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020, cu o posibilă ajustare la condiţiile pieţei de desfacere de care dispunem şi ţinînd cont de problemele constatate de audit, la realizarea acestuia în perioada anilor 2002-2008.

Recomandarea nr.2. Să elaboreze şi să aprobe un act normativ, sau o metodologie, privind modul de acumulare şi de raportare a rezultatelor obţinute la îndeplinirea indicatorilor prevăzuţi de Program.

Recomandarea nr.3. În comun cu Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, să elaboreze şi să aprobe Regulamentul privind evaluarea stării plantaţiilor viticole, să efectueze o inventariere şi evaluare a stării plantaţiilor viticole, iar în baza acestora să întocmească Cadastrul viticol, prevăzut de Legea viei şi vinului.

Recomandarea nr.4. Să organizeze, pînă în primăvara anului 2010, seminare instructive zonale pentru personalul implicat în plantarea viilor şi producerea materialului săditor, cu recomandări convingătoare privind sortimentul necesar de a fi produs şi plantat.

Recomandarea nr.5. Întru continuarea realizării Programului, să efectueze o estimare a cheltuielilor şi să reexamineze posibilitatea alocării resurselor necesare pentru defrişarea plantaţiilor de vii neproductive, inclusiv procurarea de echipament pentru a ajuta plantatorii la defrişare ş.a.

Recomandarea nr.6. Să ţină sub un control strict implementarea tehnologiilor avansate în pepinieritul viticol, în scopul majorării randamentului şi a suprafeţelor plantaţiilor-mamă altoi şi portaltoi de categorii biologice superioare.

Recomandarea nr.7. Să ajusteze actele normative ce ţin de complexul vitivinicol la cerinţele UE.

FINANŢAREA, CA FACTOR DECISIV LA REALIZAREA PROGRAMULUI,

N-A FOST ASIGURATĂ DIN TOATE SURSELE PROGNOZATE

Pentru realizarea obiectivelor stabilite în Program, pe lîngă mijloacele proprii ale plantatorilor, au fost utilizate şi surse bugetare, care, în perioada analizată, au crescut permanent (de la 26,4 mil.lei pînă la 100,5 mil.lei). Investiţiile străine la realizarea Programului n-au îndreptăţit aşteptările, fiind înfiinţate plantaţii pe o suprafaţă de numai 1218,9 ha (din 1460 ha), pentru care au fost recuperate din Fond şi cheltuieli în sumă de 12,7 mil.lei. Totodată, plantarea viilor prin metoda ipotecară a suferit eşec. Cele menţionate au contribuit la agravarea stării financiare a plantatorilor, cărora le-au revenit cele mai considerabile cheltuieli.

• Înfiinţarea plantaţiilor viticole necesită investiţii colosale, povara cea mai considerabilă revenind plantatorilor

Rezultatele chestionării plantatorilor relevă că cheltuielile medii la înfiinţarea unui hectar de plantaţii viticole constituie între 120,0-150,0 mii lei. Astfel, ponderea majoră în totalul cheltuielilor pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole a revenit plantatorilor (75%), şi numai 25% s-au compensat din sursele Fondului.

Din aceasta reiese că pentru plantaţiile viticole pe o suprafaţă de 15,4 mii ha, care au fost înfiinţate cu suportul din partea statului, au fost necesare circa 2079,0 mil.lei, faţă de 2682,9 mil.lei (243,9 mil. dol. SUA × 11,0 lei/1 dol. SUA), prevăzuţi de Program pentru plantarea suprafeţei de 25,2 mii ha.

Corespunzător, cheltuielile pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole depăşesc cu 603,9 mil.lei cheltuielile prevăzute de Program şi, totodată, au fost înfiinţate plantaţii pe o suprafaţă mai mică cu 9,8 mii ha.

Reieşind din cele menţionate, concluzionăm că la înfiinţarea plantaţiilor de vii, în fond, s-au utilizat mijloacele proprii ale plantatorilor şi că cheltuielile reale depăşesc cheltuielile preconizate în Program, astfel fiind necesare surse suplimentare în sumă de 4700,0 mil.lei. Aceste depăşiri sînt cauzate de faptul că la realizarea Programului n-au fost încurajaţi în măsura cuvenită investitorii străini şi cei autohtoni, precum şi de creşterea costurilor la materialul săditor şi la materialele necesare pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole faţă de estimările prevăzute în Program.

În caz dacă compensarea cheltuielilor se va efectua în mărimile stabilite pînă acum, iar cheltuielile la înfiinţarea plantaţiilor vor continua să crească, atunci ponderea recuperărilor va descreşte şi acest fapt va descuraja plantarea pe viitor.

• Fondul pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole a avut un aport considerabil la realizarea Programului

Susţinerea financiară şi determinarea surselor de finanţare sînt criteriile de bază la realizarea eficientă a obiectivelor propuse în Program. Fondul de revitalizare a viticulturii a fost un sprijin oportun pentru plantatori şi de mijloacele acestuia au beneficiat, pe parcursul a 5 ani, 963 de plantatori. Volumul mijloacelor acumulate în Fond s-a majorat, în perioada anilor 2004-2008, de 1,8 ori, cele mai însemnate acumulări, în sumă de 82,1 mil.lei, fiind înregistrate în anul 2005.

Cu toate acestea, se evidenţiază prezenţa unor rezerve în ceea ce priveşte sporirea acumulărilor în contul diminuării restanţelor plătitorilor de taxe în Fond. Astfel de acţiuni au fost cauzate de neonorarea obligaţiunilor de către unii plătitori, precum şi de extinderea suprafeţelor plantate cu vii în lipsa mijloacelor. Prin urmare, n-au fost acoperite integral din mijloacele Fondului cheltuielile beneficiarilor, necesarul de mijloace în sumă de 129,9 mil.lei fiind alocat din bugetul de stat, pe cînd compensaţiile beneficiarilor au rămas la acelaşi nivel o perioadă îndelungată.

Pe lîngă mijloacele proprii ale plantatorilor, asigurarea financiară a Programului s-a preconizat şi din alocaţiile de la bugetul de stat, acumulate în Fond anual pînă la 40,0-50,0 mil.lei, precum şi din alte forme de investiţii.

Pînă la 19.07.2006, sursa de formare a Fondului a constituit plata încasată de la folosirea mărcilor proprietate de stat, iar modalitatea de formare şi utilizare a fost reglementată prin Hotărîrile Guvernului. Odată cu adoptarea noii Legi a viei şi vinului, s-a creat o altă sursă de formare a Fondului – încasarea unei taxe obligatorii pentru revitalizarea viticulturii (administrată de către serviciile fiscale de stat), achitată de producători, importatorii şi exportatorii de producţie vinicolă din volumul producţiei realizate, iar modalitatea de formare şi utilizare a fost reglementată prin Hotărîrile Parlamentului.

Mijloacele destinate revitalizării viticulturii (conform informaţiilor prezentate de către Ministerul Finanţelor), volumul compensaţiilor care s-au acceptat, precum şi mijloacele real compensate în anii 2004-2008 se prezintă în Tabelul nr.4.

Menţionăm că în perioada anilor 2002-2003 n-au fost încasate mijloace care ar fi fost distribuite beneficiarilor.

Datele din tabel denotă că pentru revitalizarea viticulturii, în perioada anilor 2004-2008, s-au acumulat în Fond mijloace financiare la nivel de 61,0% faţă de cele preconizate, iar datoria formată faţă de beneficiari în sumă de 122,9 mil.lei a fost acoperită din contul mijloacelor bugetare, conform art.31 alin.(13¹) din Legea viei şi vinului.

În contextul celor menţionate, concluzionăm că realizarea Programului a fost iniţiată în lipsa unui suport suficient din partea statului, nu s-a stabilit o limită a compensaţiilor acordate din buget, în cazul acumulării insuficiente a mijloacelor în Fond. Corespunzător, sursele acumulate în Fond au acoperit cheltuielile beneficiarilor la nivel de 56,8%. Între timp, unii dintre plătitorii de taxe au primit din buget mai multe mijloace decît au achitat taxe. Drept exemplu, FPC “Asconi” S.R.L. a primit din Fond compensaţii în sumă de 16,8 mil.lei, dar a achitat taxe – 2,1 mil.lei, corespunzător au primit şi au achitat: ÎM “Vinăria Bostovan” S.R.L. – respectiv, 8,9 mil.lei şi 4,3 mil.lei; ÎM “Vinăria Purcari” S.R.L. – 6,1 mil.lei şi 0,2 mil.lei; S.R.L. “Kristi” – 2,3 mil.lei şi 0,3 mil.lei; S.R.L. “Lăpuşna Vin” – 2,4 mil.lei şi 0,1 mil.lei.

Neefectuarea în continuare a modificărilor în Regulament şi restituirea din Fond restanţierilor a cheltuielilor efectuate la înfiinţarea plantaţiilor determină riscul stimulării neîntemeiate a acestora, iar insuficienţa mijloacelor în Fond va fi acoperită anual cu surse bugetare.

Cele evidenţiate în acest compartiment se datorează neacumulării veniturilor în Fond, cauzată parţial de iresponsabilitatea unor plătitori de taxe, ale căror restanţe la 21.04.2009, conform datelor Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, au constituit 6730,7 mii lei, neîntreprinderii măsurilor cuvenite faţă de contribuabilii restanţieri, neasigurării şi promovării de către Agenţie a altor forme de investiţii şi facilităţi la revitalizarea viticulturii.

• Iniţiativa plantării viilor prin metoda ipotecară a suferit eşec

Cu toate că iniţiativa de accelerare a realizării obiectivelor Programului a avut la bază Concepţia privind dezvoltarea sectorului vitivinicol prin metoda ipotecară, totuşi rezultatele s-au soldat cu eşec, cauzele fiind lipsa resurselor necesare de finanţare, precum şi imperfecţiunea mecanismului ipotecar aplicat. În consecinţă, au fost utilizate neeficient mijloace ale bugetului de stat în sumă de 4,5 mil.lei.

În scopul impulsionării proceselor investiţionale în dezvoltarea sectorului vitivinicol şi accelerării realizării obiectivelor Programului, prin Hotărîrea Guvernului nr.1040 din 19.09.2007, a fost aprobată Concepţia dezvoltării sectorului vitivinicol prin implementarea mecanismelor ipotecare.

Pentru implementarea Concepţiei nominalizate, s-a prevăzut suplimentarea din buget a Fondului şi, respectiv, alocarea către Agenţie a sumei de 10,0 mil.lei pentru participarea statului cu cota-parte în capitalul social al Companiei de investiţii ipotecare, inclusiv pînă la finele anului 2007 – 2,0 mil.lei, în anul 2008 – 4,0 mil.lei şi în anul 2009 – 4,0 mil.lei.

Prin ordinul Agenţiei nr.91 din 25.09.2007, a fost constituită Societatea Comercială “Moldvinipoteca” S.A. şi înregistrată, în termenele stabilite (cu un personal exagerat – 32 de unităţi), cu capitalul social iniţial în sumă de 2,0 mil.lei, alocat de către MF de la bugetul de stat, conform Hotărîrii Guvernului nr.1226 din 13.11.2007⁴.

____________________

⁴ Hotărîrea Guvernului nr.1226 din 13.11.2007 “Cu privire la alocarea de mijloace financiare”.

Conform Concepţiei menţionate, urma să se asigure plantarea viilor prin ipotecă pe o suprafaţă de 2000-2500 ha anual. În baza normelor de cheltuieli elaborate de instituţiile ştiinţifice de profil, pentru înfiinţarea a 2500 ha de plantaţii viticole, pînă la intrarea lor în rod, erau necesare investiţii capitale în sumă de 375,0 mil.lei (reieşind din cheltuielile la înfiinţarea unui ha – 150,0 mii lei), din care 337,5 mil.lei – finanţate prin intermediul Companiei de investiţii ipotecare, şi 37,5 mil.lei – contribuţiile beneficiarilor.

Creditele ipotecare erau prevăzute pentru a fi acordate atît persoanelor care au în proprietate teren, cît şi persoanelor fizice şi juridice care arendează teren, cu condiţia ca valabilitatea contractului de arendă să fie de minimum 20 de ani. La prima vedere, condiţiile declarate de acordare a creditelor ipotecare destinate pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole erau destul de atrăgătoare, prin alocarea unui credit în sumă de 85,0 mii lei pentru un ha, pe o perioadă de 8-10 ani (cu o vacanţă de plată de 5 ani) şi o dobîndă de 4% anual.

Concepţia elaborată prevedea următoarele surse de formare a fondului ipotecar:

1. contribuţiile iniţiale ale beneficiarilor în sumă de 25,0 mii lei pentru un hectar, care vor fi transferate Companiei de investiţii ipotecare integral, la încheierea contractului de ipotecă, sau în rate, în decurs de 2-3 ani;

2. subvenţiile de stat din mijloacele Fondului, care constituie 25,0 mii lei pentru un hectar de vii cu soiuri tehnice şi 35,0 de mii lei – cu soiuri de masă;

3. mijloacele Companiei de investiţii ipotecare, care se vor forma din capitalul propriu, împrumuturi bancare, valori mobiliare, corporative, granturi şi alte surse legale.

După cum prevedea Concepţia, în circuitul financiar al Companiei de investiţii ipotecare, la prima etapă de activitate a ei, erau necesare mijloace în sumă de 1153,7 mil.lei.

De la bun început activitatea Companiei de investiţii ipotecare a fost sortită eşecului, deoarece capitalul propriu era net inferior necesităţilor de creditare asumate, împrumuturile bancare n-au fost contractate din lipsa unei garanţii de rambursare a lor şi a dobînzilor aferente, granturile n-au fost identificate, iar obţinerea de mijloace financiare suficiente de la comercializarea acţiunilor companiei ipotecare era puţin probabilă.

În realitate, Compania de investiţii ipotecare şi-a început activitatea practic din contul capitalului propriu, veniturile acesteia, în anii 2007-2008, constituind suma de 3,4 mil.lei, inclusiv 3,0 mil.lei – de la bugetul de stat, 269,0 mii lei – contribuţii ipotecare ale agenţilor economici, 16,4 mii lei – dobînzi, 100,0 mii lei – ajutor financiar de la Î.S. Centrul de Evidenţă a Circulaţiei Alcoolului Etilic.

În perioada vizată, potrivit solicitărilor, au fost încheiate 118 contracte pentru plantarea suprafeţei de 1600 ha, necesarul de investiţii ipotecare constituind 246,0 mil.lei. Din mijloacele acumulate s-au efectuat investiţii ipotecare, fiind achitate la 15 beneficiari materialul săditor în sumă de 1,2 mil.lei (35,3%) şi acordat un credit ipotecar în sumă de 180,9 mii lei (5,3%). Restul mijloacelor în sumă de 2022,1 mii lei au fost utilizate corespunzător: la achitarea salariilor personalului angajat şi contribuţiilor la buget – 1088,3 (32%); la procurarea mijloacelor fixe (3 unităţi de transport şi tehnică de calcul) – 456,0 mii lei (13,4%); la procurarea mobilierului şi reparaţia sediului – 260,0 mii lei (7,6%), iar 217,4 mii lei (6,4%) – pentru cheltuieli organizatorice şi administrative.

În condiţiile cînd s-a constatat imperfecţiunea mecanismului ipotecar aplicat şi lipsa cadrului legal ce ar permite desfăşurarea unei activităţi eficiente de către Compania de investiţii ipotecare, Guvernul, la propunerea Agenţiei, a lichidat SC “Moldvinipoteca” S.A., iar pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de lichidare, acesteia i s-au alocat 1,5 mil.lei, majoritatea din care au fost utilizaţi pentru achitarea indemnizaţiilor personalului disponibilizat.

În consecinţă, constatăm că iniţiativa de plantare a viţei de vie prin utilizarea mecanismului ipotecar a suferit eşec, fiind utilizate neeficient mijloace din bugetul de stat în sumă de 4,5 mil.lei şi din alte surse – 385,4 mii lei.

Unele din cauzele care au determinat eşecul acestei iniţiative pot fi:

• Agenţia, la crearea SC “Moldvinipoteca” S.A., a luat o decizie nefondată, elaborînd o concepţie de plantare, pentru realizarea căreia erau necesare mijloace de peste 375,0 mil.lei anual, ceea ce la moment era imposibil de a implementa;

• La crearea Companiei de investiţii ipotecare n-au fost alocate mijloacele preconizate în actele normative ale Guvernului pentru formarea capitalului propriu;

• Eforturile depuse de către Compania de investiţii ipotecare pentru a contracta împrumuturi bancare n-au fost susţinute de către băncile comerciale. Totodată, nu s-a ţinut cont de faptul că creditele bancare nu pot fi utilizate în condiţiile cînd dobînda la împrumuturi este în creştere;

• Mijloacele acumulate la contul Companiei de investiţii ipotecare n-au fost utilizate, în primul rînd, la creditarea beneficiarilor, ci la întreţinerea personalului angajat, precum şi la efectuarea altor cheltuieli administrativ-organizatorice;

• SC “Moldvinipoteca” S.A., la fondarea sa, şi-a asumat un şir de obligaţiuni şi activităţi, neprevăzute de Concepţie;

• Sursele de finanţare şi modalitatea de creditare ipotecară, propuse în cadrul Concepţiei, nu puteau fi implementate în condiţiile lipsei pieţei de desfacere (după embargoul impus), surplusului de producţie-marfă pe piaţă şi neacumulării mijloacelor preconizate la bugetul de stat, urmate de imposibilitatea finanţării ulterioare a Companiei de investiţii ipotecare şi de nerambursarea creditelor de către plantatori;

• Concepţia plantării viilor prin implementarea mecanismelor ipotecare a fost recunoscută neeficientă de către conducerea Agenţiei tocmai peste 2 ani de la elaborare.

Reieşind din cele menţionate, concluzionăm că elaborarea şi promovarea în continuare a unor astfel de strategii pentru impulsionarea proceselor investiţionale la plantarea viţei de vie au determinat efectuarea cheltuielilor neraţionale, descurajarea plantatorilor, şi nicidecum obţinerea rezultatelor preconizate de Program.

• Alte forme de investiţii pentru asigurarea realizării Programului au fost sub aşteptări

Pentru asigurarea financiară a Programului au fost utilizate şi alte forme de investiţii, decît mijloacele acumulate în Fond şi cele suplimentate din bugetul de stat. Conform Legii nr.1309-XVI⁵, Regulamentului⁶ şi în baza concursurilor investiţionale, Societatea pe acţiuni de tip deschis “Moscovskii Mejrespublicanskii vinodelceskii zavod” (Federaţia Rusă), S.A.T.Î. “Alma Grup” (Rusia), S.A.T.Î. “Casa de comerţ Aroma” (Rusia), Întreprinderea cu capital străin “DK-Intertrade” S.R.L. (Moldova) au cumpărat, respectiv, acţiunile statului în capitalurile sociale ale ÎM “Călăraşi Divin” S.A., “Fabrica de vin Cojuşna” S.A., “Vismos” S.A. şi “Nis-Struguraş” S.A. Potrivit contractelor de vînzare-cumpărare, aceste întreprinderi erau obligate să investească mijloace proprii în dezvoltarea bazei de materie primă în Republica Moldova pentru plantarea viţei de vie, conform datelor prezentate în Tabelul nr.5.

____________________

⁵ Legea nr.1309-XIV din 19.10.2000 “Cu privire la privatizarea întreprinderilor din industria tutunului şi industria vinificaţiei”.

⁶ Hotărîrea Guvernului nr.998 din 29.09.2000 pentru aprobarea Regulamentului concursurilor investiţionale şi comerciale şi negocierilor directe privind privatizarea patrimoniului public.

Astfel, S.A. “Călăraşi Divin” urma să investească 2,0 mil. dol. SUA, pentru plantarea a 600 ha de viţă de vie; S.A. “Fabrica de vin Cojuşna” – corespunzător, 2,05 mil. dol. SUA şi 300 ha; S.A. “Vismos” – 1,6 mil. dol. SUA şi 500 ha; S.A. “Nis-Struguraş” – 1,5 mil. dol. SUA şi 150 ha.

La 01.01.2009, 3 din cei 4 investitori menţionaţi, avînd obligaţia să planteze, în termen de 5 ani, suprafaţa de 1250,0 ha, au plantat numai 917,9 ha, inclusiv: S.A. “Călăraşi Divin” – 482,2 ha; S.A. “Vismos” – 266,6 ha; S.A. “Nis-Struguraş” – 169,1 ha.

Odată cu plantarea viţei de vie, investitorii menţionaţi, în baza prevederilor art.22 din Legea viei şi vinului nr.131-XIII⁷, au înaintat Agenţiei cereri de restituire parţială a cheltuielilor suportate la înfiinţarea plantaţiilor viticole.

____________________

⁷ Legea viei şi vinului nr.131-XIII din 02.06.1994.

Consiliul de administrare a Fondului, neţinînd cont de clauzele contractelor investiţionale (cu excepţia S.A. “Vismos”) şi în lipsa certificatului privind executarea integrală a obligaţiunilor, eliberat de Agenţia Proprietăţii Publice, a acceptat cererile, acordînd compensaţii în sumă de 11,0 mil.lei, inclusiv: S.A. “Călăraşi Divin” – 1,9 mil.lei; S.A. “Vismos” – 6,0 mil.lei; S.A. “Nis-Struguraş” – 3,1 mil.lei (din care cumpărătorului S.R.L. “DK-Intertrade” – 1,6 mil.lei). Astfel, au fost recuperate din contul bugetului o parte din cheltuieli, în volum de la 9% pînă la 34% din investiţii.

În cazul S.A. “Fabrica de vin Cojuşna”, au fost considerate ca investiţii plantaţiile înfiinţate de către S.R.L. “Liodin&Co” în anii 2005-2006, din care 25,32 ha au fost transmise, din numele investitorului (S.A.T.Î. “Alma Grup”), S.A. “Fabrica de vin Cojuşna”, iar 50,15 ha de viţă de vie au fost comercializate acesteia. Totodată, S.R.L. “Liodin&Co” a beneficiat de mijloace ale Fondului în sumă de 1773,0 mii lei, pentru restituirea parţială a cheltuielilor suportate la înfiinţarea plantaţiilor.

Cele relatate au fost cauzate de faptul că Legea viei şi vinului nu interzicea acordarea de compensaţii investitorilor la înfiinţarea plantaţiilor. O astfel de interdicţie a fost prevăzută odată cu adoptarea noii Legi a viei şi vinului nr.57-XVI⁸.

____________________

⁸ Legea viei şi vinului nr.57-XVI din 10.03.2006.

Totodată, Consiliul de administrare a Fondului nu a luat în calcul faptul că în astfel de cazuri se aplică principiul obligativităţii contractuale, potrivit căruia contractul are putere de lege între părţi şi urmează a fi executat, despre ce a fost informată Agenţia la 02.05.2007 de către Comisia parlamentară pentru agricultură şi industria alimentară. În afară de aceasta, clauzele contractelor investiţionale prevedeau atît indicatorii numerici, cît şi indicatorii valorici la înfiinţarea plantaţiilor, despre ce nu s-a ţinut cont la realizarea lor.

În consecinţă, cei 4 investitori au plantat numai 1218,9 ha (din 1460 ha prevăzute pentru anii 2003-2008), pentru suprafaţa de 509,1 ha din care s-au compensat cheltuieli în sumă de 12,7 mil.lei. Astfel, aportul investitorilor la plantarea viţei de vie n-a contribuit semnificativ la realizarea Programului şi n-a îndreptăţit aşteptările scontate.

Recomandarea nr.8. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat să intensifice controlul asupra plenitudinii achitării de către plătitori a taxei de revitalizare a viticulturii, asigurînd acumularea prognozată a veniturilor în Fond.

Recomandarea nr.9. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare să promoveze şi alte forme de investiţii şi facilităţi la susţinerea revitalizării viticulturii.

Recomandarea nr.10. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare să examineze şi să înainteze propuneri de perfecţionare a proceselor investiţionale la realizarea Programului.

Recomandarea nr.11. Agenţia Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului să ţină o evidenţă strictă a executării obligaţiunilor contractelor investiţionale.

Recomandarea nr.12. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în comun cu Ministerul Finanţelor şi Agenţia Proprietăţii Publice, să înainteze un demers Consiliului de administrare a Fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, pentru a decide asupra corectitudinii acordării mijloacelor de la bugetul de stat investitorilor din ramura vitivinicolă la plantarea viilor, contrar obligaţiunilor prevăzute în contractele investiţionale, care au fost subvenţionaţi cu suma de 12,7 mil.lei.

Recomandarea nr.13. Agenţia Proprietăţii Publice să elibereze certificatul de executare a obligaţiunilor investiţionale la îndeplinirea strictă a acestora, iar la încheierea contractelor investiţionale să prevadă clauze concrete privind executarea.

Recomandarea nr.14. Consiliul de administrare a Fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole să acorde compensaţii investitorilor doar după executarea de către aceştia a clauzelor contractuale.

A implementat Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin” politici şi proceduri adecvate pentru realizarea Programului în conformitate cu cerinţele legale?

Agenţia a întreprins unele măsuri pentru susţinerea realizării obiectivelor propuse în Program. Consiliul de administrare a Fondului a administrat procesul de finanţare a viticultorilor la înfiinţarea plantaţiilor viticole. Totodată, finanţarea beneficiarilor s-a efectuat uneori fără a se ţine cont de principiile tratamentului egal, imparţialităţii şi obiectivităţii, iar în lipsa mijloacelor necesare în Fond, finanţarea acestora a fost tergiversată. Nu s-a respectat nici principiul transparenţei procesului de finanţare, nefiind înştiinţaţi solicitanţii despre acceptarea sau refuzul cererii de restituire a cheltuielilor. Agenţia n-a reuşit să asigure coordonarea activităţilor sale cu instituţiile de cercetări ştiinţifice şi cu organele locale, cauzele fiind insuficienţa personalului implicat în activitate şi lipsa controlului intern, ceea ce, în final, a împiedicat realizarea obiectivelor preconizate.

PROCEDURA DE EXAMINARE A DOCUMENTELOR

NECESITĂ ÎMBUNĂTĂŢIRI

Deşi Regulamentul privind gestionarea mijloacelor Fondului prevede condiţii speciale la restituirea parţială a cheltuielilor pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole, iar Consiliul de administrare a mijloacelor Fondului a examinat şi a aprobat compensarea cheltuielilor, totuşi s-au constatat devieri de la normele aprobate, condiţionate de controlul neadecvat asupra procedurilor stabilite. Prin urmare, fără a se efectua verificări ulterioare privind respectarea cerinţelor stabilite, Consiliul a adoptat decizii pentru compensarea cheltuielilor.

Pentru a beneficia de mijloacele Fondului, solicitantul trebuia să prezinte Agenţiei, după plantare, setul de documente, conform prevederilor Regulamentelor privind gestionarea mijloacelor Fondului. Verificările şi evaluările efectuate de misiunea de audit la un eşantion de 101 dosare, ce reprezintă 42% din cele 241 de solicitări pentru compensare din anul 2008, denotă că:

• în 19 cazuri au fost înregistrate cererile şi examinate documentele în lipsa actelor ce confirmă dreptul de deţinător al terenurilor agricole;

• în 4 cazuri beneficiarii au înfiinţat plantaţii viticole cu material săditor necertificat;

• în 7 cazuri s-au efectuat modificări la proiectul de înfiinţare a plantaţiilor viticole sau n-au fost respectate schemele de plantare;

• în 5 cazuri documentele prezentate nu sînt întocmite şi confirmate corespunzător.

Cele menţionate sînt cauzate de:

• lipsa controlului din partea Consiliului de administrare a Fondului privind înregistrarea adecvată a cererilor şi integritatea documentelor depuse;

• formarea unei atitudini diferite faţă de solicitanţi, cînd unii din aceştia sînt favorizaţi prin înregistrarea în lipsa documentelor necesare.

Reieşind din cele constatate, concluzionăm că, deşi în perioada auditată au existat proceduri scrise privind modul de înregistrare şi examinare a documentelor prezentate, acestea n-au fost respectate cu stricteţe, fapt ce a condiţionat admiterea devierilor constatate.

În aceste condiţii, unii dintre plantatori, posibil, au beneficiat neargumentat de compensarea parţială a cheltuielilor la înfiinţarea plantaţiilor viticole, au înfiinţat plantaţii cu soiuri neprevăzute în Registru sau în arealul corespunzător şi în lipsa documentelor privind calitatea materialului săditor, ceea ce poate pune în pericol executarea obiectivelor Programului.

Totodată, nu s-au executat prevederile pct.24 şi pct.25 din Regulamentele privind gestionarea mijloacelor Fondului,^9-10 conform cărora Consiliul de administrare a Fondului este obligat, în termenele stabilite, să aducă la cunoştinţă solicitanţilor decizia privind acordarea sau neacordarea compensaţiilor.

____________________

⁹ Hotărîrea Parlamentului nr.21-XVI din 08.04.2005.

¹⁰ Hotărîrea Parlamentului nr.14-XVI din 09.02.2007 “Despre aprobarea Regulamentului privind gestionarea mijloacelor fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole”.

Verificarea, analiza şi testarea proceselor-verbale şi dosarelor prezentate de beneficiari denotă că Consiliul de administrare a Fondului nu şi-a executat întocmai funcţiile delegate. Astfel, în perioada vizată, beneficiarii n-au fost înştiinţaţi despre deciziile privind acordarea compensaţiilor, iar în cazul celor 25 de solicitanţi, cărora li s-au respins cererile (pe parcursul anilor 2004-2008), n-au fost explicate nici motivele refuzului.

Îmbunătăţirea activităţii în domeniu poate fi obţinută prin schimbarea modalităţii de înregistrare a documentelor parvenite, sporirea responsabilităţii la examinarea lor şi efectuarea unui control din partea Consiliului de administrare a Fondului.

MODALITATEA ACHITĂRII DE COMPENSAŢII

BENEFICIARILOR N-A FOST CEA MAI BUNĂ

Achitarea de compensaţii beneficiarilor s-a efectuat în corespundere cu deciziile acceptate de către Consiliul de administrare a Fondului. Totodată, dosarele n-au fost examinate în termenele stabilite, compensaţiile s-au achitat cu mari întîrzieri, despre ce au remarcat majoritatea beneficiarilor chestionaţi. Imposibilitatea de a restitui la timp cheltuielile parţiale efectuate la înfiinţarea plantaţiilor viticole poate agrava situaţia financiară a plantatorilor, cînd aceştia îşi pierd capacitatea de a investi mijloace încontinuu, iar plantaţiile înfiinţate nu pot fi întreţinute corespunzător. Ca urmare, persistă probabilitatea apariţiei riscului de nerealizare a beneficiilor preconizate în Program. Finanţarea după principiul restant poate determina eliminarea plantatorilor mici din procesul de revitalizare a viticulturii şi descurajarea lor la înfiinţarea plantaţiilor noi.

Modalitatea achitării de compensaţii beneficiarilor a fost stabilită conform Regulamentelor privind gestionarea mijloacelor Fondului, care prevedeau condiţii concrete la depunerea cererilor, examinarea documentelor şi adoptarea deciziilor privind compensaţiile acordate.

În perioada vizată au avut loc anual cîte 3-8 şedinţe ale Consiliului, însă din lipsa mijloacelor financiare examinarea dosarelor s-a tergiversat. Astfel, pentru plantările din anul 2004 dosarele s-au examinat începînd din 17.06.2004, pentru anul 2005 – din 25.08.2005, pentru anul 2006 – din 13.03.2007, pentru anul 2007 – din 12.07.2007 şi pentru anul 2008 – tocmai din 22.12.2008.

În perioada anilor 2004-2008, conform deciziilor Consiliului de administrare a Fondului, s-au acceptat spre compensare 963 de cereri în sumă de 400,5 mil.lei. Astfel, s-au compensat parţial cheltuielile din mijloacele Fondului şi bugetului de stat la înfiinţarea plantaţiilor viticole pe o suprafaţă de 15,4 mii ha, date care se prezintă în Tabelul nr.6.

După cum a constatat auditul, în unele cazuri, nu s-au respectat proporţiile de achitare, stabilite de Consiliu, şi au fost avantajaţi unii dintre beneficiari. Astfel, în perioada anilor 2004-2006, Consiliul nu şi-a executat propria decizie, conform căreia compensarea cheltuielilor urma să se efectueze în 3 tranşe (cîte 40%, 30% şi 30%).

În anul 2004 s-au acceptat compensaţii pentru 116 beneficiari, dintre care numai 83 de solicitanţi au fost finanţaţi în mărimea stabilită, la 2 beneficiari compensaţiile s-au achitat integral (ÎM “Vinăria Purcari” S.R.L. – 747,25 mii lei, S.R.L.“Moldagrodate” – 733,75 mii lei), 4 solicitanţi n-au primit compensaţii, iar 27 au primit în proporţii de la 31,6% pînă la 86,9%.

Pe lîngă toate acestea, Consiliul urma să ţină cont de prevederile pct.21 al Regulamentului¹¹, conform cărora acordarea de compensaţii agenţilor economici plătitori de taxe pentru utilizarea mărcilor – proprietatea statului, care au înfiinţat plantaţii viticole, se efectuează în baza unui acord adiţional la contractul de licenţă pentru dreptul de utilizare a mărcilor. Deşi compensaţiile urmau să fie alocate pe măsura achitării taxelor, Consiliul nu a abordat problema şi a luat decizii despre acceptarea integrală a sumelor solicitate.

____________________

¹¹ Hotărîrea Guvernului nr.81 din 02.02.2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind formarea şi gestionarea mijloacelor destinate revitalizării viticulturii”.

Pentru plantaţiile înfiinţate în anul 2005 s-au acceptat cererile a 157 de solicitanţi (din 163, care le-au depus). Din cauza acumulării insuficiente de mijloace în Fond şi a necesităţii achitării datoriilor formate în anul 2004, s-au efectuat transferuri numai la 85 de beneficiari, pentru alţi 78 de beneficiari, inclusiv 35 de gospodării ţărăneşti, mijloace nu s-au alocat. Totodată, nefiind respectate condiţiile stipulate anterior de către Consiliu, s-au finanţat în proporţii mai mari decît cele stabilite următorii beneficiari: S.A.“Basvinex” (57%), S.R.L.“Agrodiandr” (50%), S.R.L.“Sauron” (87%) şi S.R.L.“Leuntea-Vin” (100%).

În anul 2006 au solicitat compensaţii 193 de viticultori, dintre care 6 (S.R.L. “Străşeni Vin”, CAP “Glia”, GT “Tudor Aghenie”, SC “Colinele de la Redi” S.R.L., GT “Panaitova Cristall”, GT “Ungureanu Sergiu Filip”) au depus cererile tocmai în luna ianuarie 2007, iar 3 solicitări au fost respinse. În realitate, în anul 2006 s-au recuperat datoriile formate pentru plantare în anul 2005 şi au fost achitate doar 3,9% din suma solicitată în anul 2006 numai la 2 beneficiari, inclusiv Î.M. “Sauron” S.R.L. (100%) şi S.R.L.“Constimax” (36,3%). Astfel, n-au beneficiat de compensaţiile solicitate 191 de viticultori care au înfiinţat plantaţii în anul 2006 şi datoriile cărora s-au restituit tocmai în anul 2007.

Conform deciziilor Consiliului, pentru anul 2007 s-a decis acordarea compensaţiilor în 2 tranşe a cîte 50% şi alocarea prioritară de compensaţii beneficiarilor cărora li s-a acordat material săditor în avans (pct.26 al Regulamentului Fondului¹²). În realitate, din cei 250 de beneficiari care au depus cereri, au fost acceptate cererile a 236 de solicitanţi, dar s-au alocat mijloace doar pentru 34 de solicitanţi, inclusiv 19 – finanţaţi în proporţie de 30-40% şi 15 – de 50-60%, restul 202 de solicitanţi nebeneficiind de mijloace. Totodată, din cei 44 de plantatori care au beneficiat de material săditor în avans şi cărora Consiliul a decis să le achite prioritar cheltuielile, s-au finanţat numai 21. Din volumul alocaţiilor prevăzute pentru anul 2007 s-au achitat integral datoriile pentru plantările în anii 2005-2006 şi numai 9,2% – pentru plantările în anul 2007.

____________________

¹² Regulamentul privind gestionarea mijloacelor fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr.14-XVI din 09.02.2007.

În anul 2008, Consiliul a decis acordarea compensaţiilor reieşind din mijloacele disponibile, proporţional cîte 25%, la 239 de beneficiari (din 241, care au depus cereri). Cu toate acestea, nerespectîndu-şi propria decizie, Consiliul, deşi a acordat 25% din volumul total de mijloace solicitate, a achitat integral compensaţii la 7 beneficiari (S.R.L. “Biotex-Com”, S.R.L. “Artconstract”, S.R.L. “Constimax”, S.R.L. “Doina-Vin”, ÎM “Sauron” S.R.L., S.R.L. “Corand Impex”, S.R.L. “Nezetli Izium”), la 1 beneficiar – 41,6% (Colhozul “Pobeda”), iar 14 solicitanţi, dintre care 12 gospodării ţărăneşti, n-au beneficiat de mijloace. Datoriile formate la finele anului 2008, în sumă de 50287,5 mii lei, au fost achitate în 2 tranşe (a cîte 30% şi 45%) în anul 2009.

Cele relatate au fost condiţionate de următoarele:

• resursele insuficiente acumulate în Fond şi cele alocate din buget, ceea ce a determinat imposibilitatea finanţării beneficiarilor în termene rezonabile;

• Consiliul n-a efectuat o verificare adecvată a executării deciziilor sale, astfel majorîndu-se riscul prioritizării unor viticultori care au experienţă în domeniu şi au plantat suprafeţe mari, fiind defavorizaţi viticultorii începători;

• hotărîrile Consiliului privind numărul tranşelor şi cuantumul lor s-au adoptat, în unele cazuri, fără a se ţine cont de volumul mijloacelor acumulate, iar atunci cînd acestea erau insuficiente, nu s-au efectuat corectările necesare, pentru o finanţare adecvată a beneficiarilor.

Generalizînd cele menţionate, concluzionăm că achitarea de compensaţii beneficiarilor s-a efectuat cu întîrziere de pînă la un an de la data prezentării cererilor, cu excepţia anului 2005, pentru care achitările s-au efectuat timp de doi ani. Totodată, unor beneficiari li s-a acordat prioritate la restituirea cheltuielilor, prin alocarea de mijloace în proporţii mai mari decît cele stabilite sau prin achitarea integrală a datoriilor. O astfel de modalitate de finanţare poate cauza eliminarea (ori descurajarea) din procesul de revitalizare a viticulturii a plantatorilor debutanţi la înfiinţarea plantaţiilor noi şi majorează riscul de nerealizare a obiectivelor Programului.

CERCETĂRILE TEHNICO-ŞTIINŢIFICE N-AU SUSŢINUT

OBIECTIVELE PROGRAMULUI

Pentru asigurarea ştiinţifică a Programului s-au alocat mijloace financiare instituţiei de profil în domeniu (Institutul Naţional al Viei şi Vinului) din contul măsurilor atît pentru susţinerea viticulturii, cît şi a cercetărilor ştiinţifice în cadrul unor programe de stat. Neevaluarea de către Consiliul tehnico-ştiinţific al Agenţiei a realizărilor activităţii ştiinţifice, reorganizările multiple în cadrul institutului, precum şi orientarea activităţii acestuia spre producere, în dezavantajul celei de profil, n-au influenţat benefic asupra realizării Programului.

Sarcinile şi funcţiile de bază ale Agenţiei erau monitorizarea, coordonarea şi aprobarea temelor de cercetări ştiinţifice, cu implementarea ulterioară a rezultatelor acestor cercetări. Astfel, conform obiectivelor stabilite în Program, institutul, ca instituţie de profil în domeniul viticulturii şi vinificaţiei, a avut drept scop realizarea sarcinilor primordiale – studierea, elaborarea şi implementarea soiurilor şi clonelor noi, tehnologiilor şi utilajelor moderne, documentaţiei tehnice şi normative, în conformitate cu cerinţele actuale ale ramurii vitivinicole.

Pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare-dezvoltare în domeniul viticulturii, INVV a dispus de plantaţii, prezentate în Tabelul nr.7.

Datele din tabel denotă că, deşi în perioada vizată suprafaţa plantaţiilor viticole s-a majorat cu 26,35 ha, ori cu 44,7%, aceasta se datorează extinderii suprafeţelor destinate pentru producere, pe cînd cele destinate cercetărilor ştiinţifice (fondul genetic) s-au micşorat cu 5,55 ha. Astfel, INVV, avînd trasate obiective concrete privind efectuarea cercetărilor de selecţie şi renovare a colecţiei, n-a extins suprafeţele destinate fondului genetic. În acelaşi timp, colecţia ampelografică a fost redusă cu 4,7 ha, pe cînd terenurile destinate producerii s-au majorat cu 31,04 ha din contul plantării viţei de vie în perioada anilor 2005-2007. Pentru înfiinţarea acestor plantaţii, INVV a beneficiat de mijloace din Fond în sumă de 1145,4 mii lei. Totodată, din aceste mijloace, 112,0 mii lei s-au utilizat la înfiinţarea plantaţiilor de colecţie şi selecţie (3,47 ha), pentru care au fost alocate mijloace din alte surse – menţinerea fondului genetic viticol. De menţionat că pe suprafeţele destinate producerii, din 19 soiuri de viţă de vie plantate, numai 5 sînt soiuri noi, plantate pe o suprafaţă de 7,6 ha.

În imaginile nr.7-8 se prezintă suprafeţele de vii din patrimoniul INVV şi modul de întreţinere a acestora.

Sursă: Fotografiile făcute de echipa de audit a Curţii de Conturi

În conformitate cu comanda de stat, în perioada anilor 2004-2008, INVV a fost finanţat din bugetul de stat cu mijloace în sumă de 8,2 mil.lei, pentru cercetările ştiinţifice în cadrul a 6 teme şi 2 proiecte de transfer tehnologic în domeniul evaluării, diversificării şi utilizării genofondului viticol şi documentaţiei normative în domeniu, elaborarea tehnologiei moderne de producere a materialului de înmulţire şi materialului săditor viticol cu valoare biologică ridicată.

Suplimentar, în această perioadă, INVV i s-au mai alocat mijloace bugetare în sumă de 3,6 mil.lei, în scopul executării a 2 programe de performanţă în cadrul măsurilor pentru dezvoltarea viticulturii, a căror tematică a avut tangenţe cu tematica celor finanţate centralizat de Academia de Ştiinţe a Moldovei.

În scopul realizării obiectivelor trasate în domeniul cercetărilor ştiinţifice, a fost elaborat un plan de măsuri comune ale Agenţiei şi INVV, pentru anii 2004-2005, privind perfecţionarea şi ajustarea bazei legislative şi normative naţionale la cerinţele UE, elaborarea şi implementarea Cadastrului viticol, elaborarea Programului de dezvoltare a pepinieritului viticol în perioada anilor 2006-2010, trecerea treptată a pepinierelor viticole la producerea materialului săditor viticol liber de boli virotice, elaborarea şi implementarea în producţie a tehnologiilor avansate în complexul vitivinicol.

Colegiul şi Consiliul tehnico-ştiinţific ale Agenţiei n-au monitorizat în măsura cuvenită activitatea realizată de către INVV privind programele de cercetare-dezvoltare şi cele de performanţă, orientarea lor spre asigurarea ştiinţifică a Programului. Atît tematica cercetărilor ştiinţifice, cît şi obiectivele programelor de performanţă n-au fost examinate în cadrul şedinţelor Consiliului tehnico-ştiinţific.

În acelaşi timp, menţionăm că situaţia economico-financiară a INVV s-a examinat doar la şedinţa Colegiului Agenţiei din 02.12.2004, în cadrul căreia a fost prezentată şi darea de seamă privind activitatea ştiinţifică a acestuia. Obiecţii şi constatări privind activitatea ştiinţifică a INVV n-au fost expuse de către Colegiu, dar s-a recomandat elaborarea unui plan de activitate pe anii 2005-2010.

N-au fost realizate măsurile comune privind perfecţionarea şi ajustarea bazei legislative şi normative privind obţinerea producţiei viticole ecologice, nu s-a elaborat şi implementat Cadastrul viticol, iar alte măsuri s-au realizat cu devieri de la termenele stabilite. Astfel, reglementările tehnice în domeniul producerii vinurilor şi cele privind producerea, certificarea, controlul şi comercializarea materialului de înmulţire şi materialului săditor viticol s-au elaborat şi aprobat abia peste un an de la termenul stabilit. N-au fost realizate şi alte măsuri organizatorice privind elaborarea programului de dezvoltare a pepinieritului viticol în perioada anilor 2006-2010; elaborarea şi implementarea în producţie a tehnologiilor avansate în complexul viticol; ameliorarea calităţii producţiei viticole şi promovarea acesteia pe pieţele de desfacere.

Totodată, misiunea de audit efectuată la INVV asupra realizării temelor cu finanţare centralizată şi a obiectivelor programelor de performanţă a constatat că indicatorii propuşi n-au fost realizaţi în măsură deplină, iar mijloacele alocate pentru finanţarea unor lucrări s-au utilizat pentru alte culturi decît cele preconizate.

Astfel, în perioada anilor 2006-2008, pentru fondarea conservatorului de clone cu material “prebază” pe o suprafaţă de 6,0 ha şi asanarea virologică a fondului genetic viticol, fondarea cîmpului de acumulare cu fondurile genetice asanate şi restabilirea producerii de material asanat în condiţii “in vitro” şi de seră, s-au prevăzut 1504,0 mii lei, din care pentru fondarea şi completarea conservatorului de clone – 900,0 mii lei. De fapt, conservatorul de clone a fost fondat în anul 2008 şi numai pe o suprafaţă de 1,4 ha, efectuîndu-se lucrări doar în sumă de 23,3 mii lei, iar producerea materialului asanat în condiţii “in vitro” şi de seră, pentru care în anii 2006-2007 s-au alocat 604,0 mii lei, s-a realizat numai în anul 2007, efectuîndu-se cheltuieli în sumă de 294,7 mii lei.

Diferenţa în sumă de 1186,0 mii lei împreună cu mijloacele planificate pentru formarea, completarea şi menţinerea fondului genetic în sumă de 1496,0 mii lei au fost utilizate, la discreţia INVV, pentru întreţinerea plantaţiilor destinate producerii, selecţiei şi renovării genofondului, fără a fi descifrate aceste cheltuieli.

Deşi la elaborarea Programului de performanţă “Măsurile pentru dezvoltarea viticulturii” au fost stabiliţi indicatori de produs, realizarea acestora s-a raportat de către INVV la nivelul planificat, iar Agenţia n-a evaluat realizarea lor.

Cele menţionate sînt cauzate de:

• monitorizarea neadecvată din partea Agenţiei şi Academiei de Ştiinţe a Moldovei a trasării direcţiilor prioritare ale cercetărilor ştiinţifice şi realizării celor trasate de către INVV;

• orientarea activităţii de producţie a INVV în defavoarea activităţii de cercetare ştiinţifică.

Astfel, INVV, fiind finanţat pentru realizarea obiectivelor de bază în domeniul viticulturii şi vinificaţiei, dispunînd de specialişti şi de patrimoniul respectiv, n-a realizat scopurile şi sarcinile trasate în Program.

Ca urmare, sectorul viticol n-a avut un sprijin adecvat din partea INVV la aplicarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice, datorită cărui fapt agenţii economici din domeniu nu vor aplica în activitatea lor tehnologii moderne, apelînd şi în continuare la importul produselor de o calitate mai superioară. Totodată, şi societăţii i se va impune consumul producţiei viticole importate.

Dacă şi pe viitor activitatea de cercetare ştiinţifică nu va fi evaluată şi monitorizată corespunzător, iar mijloacele alocate pentru cercetările ştiinţifice nu se vor utiliza conform destinaţiei, se va risca o degradare a loturilor şi poligoanelor experimentale, a plantaţiilor destinate producerii de material săditor viticol liber de viroze.

MONITORIZAREA PROGRAMULUI LA NIVEL LOCAL

N-A FOST CEA MAI EFICIENTĂ

Activitatea de dirijare de către stat la nivel de unităţi administrativ-teritoriale este realizată de către Direcţiile raionale Agricultură şi Alimentaţie. Cu toate că aceste Direcţii acumulează toată informaţia privind plantarea viilor, acestea nu sînt sistematizate, analizate şi raportate Agenţiei într-un mod bine determinat. Astfel, din cauză că n-au fost elaborate proceduri scrise, cu stabilirea indicatorilor de raportare, Agenţia, în unele cazuri, a raportat date incorecte privind realizarea Programului.

La faţa locului, în raionalele Ialoveni, Hînceşti şi Basarabeasca, echipa de audit a analizat regulamentele de constituire a Direcţiilor raionale Agricultură şi Alimentaţie, precum şi modul de raportare a indicatorilor către Agenţie. În cadrul acestor Direcţii activează cîte 5-10 persoane, specialişti în domeniul agriculturii, responsabili şi de ramura viticulturii, care conlucrează cu plantatorii viţei de vie, prezentîndu-le informaţii despre întocmirea proiectelor, procurarea materialului săditor şi perfectarea pachetului de documente pentru a beneficia de compensarea parţială a cheltuielilor la înfiinţarea plantaţiilor viticole. Totodată, la Direcţiile raionale nu sînt persoane responsabile de prezentarea informaţiilor şi rapoartelor către Agenţie şi MAIA.

Acumularea datelor privind înfiinţarea plantaţiilor viticole se asigură prin intermediul primăriilor, care deţin date privind înfiinţarea plantaţiilor noi, defrişarea plantaţiilor neproductive, precum şi despre proprietarii terenurilor agricole.

Conform datelor Cadastrului funciar, primăriile prezintă Direcţiilor raionale informaţii privind înfiinţarea plantaţiilor viticole, acestea, la rîndul lor, raportînd Agenţiei şi MAIA. Rapoartele nu sînt întocmite într-o formă determinată şi se prezintă săptămînal prin telefon, iar datele privind suprafeţele plantaţiilor nu sînt specificate ca “utilă” sau “totală” şi nu sînt stabilite termenele raportării. Nu se întocmesc rapoarte de către conducătorii unităţilor administrativ-teritoriale, există numai informaţiile operative acumulate pe parcursul anului.

Deşi regulamentele de activitate ale Direcţiilor raionale prevăd monitorizarea pieţei resurselor agroalimentare, necesităţilor şi capacităţilor de producţie, de prelucrare şi de distribuire a factorilor de producţie, aceste activităţi nu sînt executate pe deplin. Misiunea de audit a constatat probleme privind lipsa unei pieţe de desfacere a strugurilor de masă, preţurile joase la soiurile de vin, care sînt impuse producătorilor de către fabricile de vin. Specialiştii Consiliilor raionale afirmă că, la nivel local, problema privind crearea şi extinderea pieţei de desfacere nu poate fi soluţionată de ei, menţionînd că aceste funcţii ţin de competenţa Agenţiei.

Agenţia nu a elaborat un plan de coordonare a activităţii sale cu organele locale, n-a stabilit o modalitate scrisă şi formalizată pentru Direcţiile raionale privind raportarea indicatorilor prognozaţi şi a celor realizaţi.

Dacă şi în continuare conlucrarea organelor centrale cu cele locale va fi bazată pe colectarea informaţiilor inutile şi adesea incomplete, atunci fiecare dintre participanţii la realizarea Programului vor atinge obiective diferite şi nu va fi realizat scopul principal de restabilire şi creare a unei ramuri performante de producere a produselor vitivinicole de calitate superioară, competitive pe pieţele de desfacere şi cu eficienţă economică sporită.

Se recomandă Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

Recomandarea nr.15. Să elaboreze şi să aprobe un plan de măsuri orientat la respectarea actelor normative privind documentarea procesului de acordare a compensaţiilor.

Recomandarea nr.16. Să planifice volumul compensaţiilor anuale în limitele acordării alocaţiilor bugetare.

Recomandarea nr.17. În comun cu Academia de Ştiinţe a Moldovei, să evalueze starea reală, cu o analiză minuţioasă şi complexă, a activităţii Institutului Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare privind sectorul vitivinicol şi să întreprindă măsuri de ameliorare a situaţiei create la momentul actual atît în sfera ştiinţei şi inovării, cît şi în domeniul de producere.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI GENERALE

Generalizînd cele menţionate, constatăm că în perioada anilor 2002-2008, pe care s-a axat auditul performanţei, s-au obţinut unele beneficii ale Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020.

Remarcăm că acest Program a soluţionat într-o măsură apreciabilă problema restituirii unor cheltuieli, asigurînd pentru un număr însemnat de viticultori particulari şi gospodării ţărăneşti posibilitatea de procurare a materialului săditor.

Efecte pozitive au fost resimţite şi la agenţii economici mai mari, producători de vinuri, care au reuşit, cu suportul alocaţiilor din Fond, să-şi recupereze o parte din cheltuielile efectuate la plantarea viilor, menite ulterior să asigure cu materie primă fabricile pe care le administrează.

În acelaşi timp, dincolo de aceste realizări, în procesul de elaborare, aplicare practică, control şi evaluare a Programului au fost constatate şi o serie de probleme:

• Programul a fost elaborat pe o perioadă prea îndelungată, nefiind ulterior ajustat la condiţiile pieţei de desfacere.

• La estimarea investiţiilor necesare pentru realizarea Programului nu s-au luat la bază calculele fundamentate pe necesităţile reale şi nu s-a ţinut cont de majorarea preţurilor.

• Iniţial, în primii 2 ani de realizare, Programul n-a fost susţinut financiar din partea organelor centrale de stat şi nu s-au determinat sursele de formare a Fondului.

• Analiza executării Programului n-a fost însoţită de beneficiile obţinute în funcţie de suportul alocat de stat.

• Controlul în teren s-a axat doar pe verificarea înfiinţării plantaţiilor noi, fără a se efectua o monitorizare ulterioară a întreţinerii acestora. Totodată, evidenţiem şi insuficienţa personalului Agenţiei implicat în activitatea de control.

• Agenţia nu dispune de un sistem informaţional performant care ar permite comunicarea directă cu Direcţiile raionale şi monitorizarea permanentă a rezultatelor obţinute.

• Executarea Programului s-a axat preponderent pe unul din indicatori – plantarea viilor, fără a se conştientiza necesitatea defrişării viilor neproductive şi înlocuirii lor cu plantaţii noi, acesta fiind şi scopul revitalizării viticulturii. Pentru activitatea de defrişare nu s-au propus de către autorităţile centrale anumite facilităţi, iar lucrările n-au fost asigurate cu tehnica respectivă.

• La realizarea Programului, în primul rînd, s-a resimţit lipsa relaţiilor de colaborare între pepinierele viticole şi plantatori, precum şi între ultimii şi fabricile de vin. Astfel, din lipsa comenzilor preliminare, a susţinerii ştiinţifice adecvate, precum şi a testărilor corespunzătoare, viticultorii n-au fost asiguraţi cu material săditor autohton, ceea ce i-a determinat să apeleze la importul acestuia. În al doilea rînd, producătorii de struguri (mici şi mijlocii), după efectuarea unor investiţii considerabile în plantaţiile de viţă de vie, s-au confruntat cu probleme de realizare a strugurilor.

Este evident faptul că soluţionarea acestor probleme şi a celor menţionate în capitolele anterioare necesită implicarea MAIA, a Guvernului Republicii Moldova la reformarea proceselor şi acţiunilor întreprinse pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol în condiţiile eficienţei şi economicităţii, eliminării riscului de investire neeficientă în acest sector atît a mijloacelor publice, cît şi a mijloacelor viticultorilor, ceea ce va contribui la sporirea acumulărilor în bugetul de stat şi va diminua impactul negativ asupra asigurării cu locuri de muncă a unei părţi a populaţiei.

Pentru redresarea situaţiei privind realizarea Programului, sînt necesare:

1) Sporirea responsabilităţii Direcţiei politici de piaţă în sectorul vitivinicol din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare în vederea administrării adecvate a ramurii vitivinicole.

2) Examinarea de către Guvern a eventualei realizări a Programului.

3) Acordarea resurselor materiale şi financiare suficiente pentru realizarea obiectivelor Programului.

4) Corectarea indicatorilor de progres prevăzuţi la situaţia şi la condiţiile actuale ale pieţei de desfacere.

5) Elaborarea unui sistem complex de indicatori care să permită măsurarea eficienţei Programului şi stabilirea unor termene pentru raportare, analiză, aplicare a măsurilor de perfecţionare.

6) Coordonarea activităţilor cu Direcţiile raionale prin sporirea gradului de implicare a acestora la colectarea datelor şi raportarea indicatorilor de performanţă realizaţi.

7) Examinarea principiilor de restituire a cheltuielilor şi analiza posibilităţilor de finanţare şi a altor activităţi decît cele legate de plantarea viilor.

8) Coordonarea direcţiilor de cercetare ale instituţiilor ştiinţifice şi direcţionarea activităţii acestora spre formarea bazei cu material săditor autohton şi a soiurilor europene moderne.

Comentariile Agenţiei şi evaluarea echipei de audit

Echipa de audit a oferit Agenţiei un proiect al Raportului de audit şi s-a întîlnit cu persoane oficiale de la Agenţie la data de 24.12.2009, pentru a obţine opiniile şi comentariile lor cu privire la constatările şi recomandările auditului. Agenţia a prezentat echipei de audit comentarii detaliate în scris asupra unor aspecte ale proiectului Raportului. În general, Agenţia a fost de acord cu problemele abordate în cadrul auditului, totodată oferind comentarii la unele constatări, pentru a-şi susţine poziţia. După revizuirea comentariilor Agenţiei, ţinînd cont de analiza şi testările efectuate şi în baza probelor acumulate, echipa de audit a considerat că nu este oportun să modifice sau să schimbe constatările şi recomandările sale.

Anexa nr.3 oferă un rezumat al comentariilor Agenţiei în scris, conform problemelor specificate în Raport, şi evaluarea echipei de audit.

În auditul performanţei au fost utilizate rezumatele auditelor efectuate de către controlorii superiori de stat, auditori publici T.Duşenco şi N.Furnica la Ministerul Finanţelor, Agenţia Proprietăţii Publice şi la fostul Institut Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie.

Anexa nr.1

DOMENIUL DE APLICARE ŞI METODOLOGIA

Domeniul de aplicare

Curtea de Conturi a Republicii Moldova, în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit general acceptabile şi cu Standardele auditului performanţei, aprobate prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr.11 din 03.04.2009, a iniţiat auditul performanţei realizării Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020, inclusiv a creării şi utilizării Fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, pentru a constata dacă au existat probleme la realizarea acestui Program pe parcursul anilor 2002-2008, a oferi informaţii referitoare la modul în care s-au folosit şi justificat banii publici, precum şi pentru a evalua rezultatele obţinute în raport cu sursele utilizate, în scopul de a stabili cît de economicos şi de eficient persoanele responsabile au administrat Programul şi ce acţiuni urmează să întreprindă Guvernul şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru a îmbunătăţi situaţia creată în acest domeniu. Auditul a fost efectuat la Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin”, Ministerul Finanţelor, Institutul Naţional pentru Viticultură şi Vinificaţie (actualmente succesorul de drepturi – Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare), Direcţiile Agricultură şi Alimentaţie ale Consiliilor raionale Hînceşti, Ialoveni, Basarabeasca, Agenţia Proprietăţii Publice si la beneficiarii mijloacelor Fondului nominalizat. Au fost solicitate opiniile a 34 beneficiari de mijloace, precum şi ale unor conducători ai asociaţiilor din ramura vitivinicolă.

Metodologia

Pentru realizarea obiectivelor auditului, (1) am examinat cadrul legislativ care a stat la baza elaborării şi realizării Programului şi a creării şi utilizării Fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, precum şi cel care reglementează activitatea Agenţiei Agroindustriale “Moldova-Vin”; (2) ne-am întîlnit cu reprezentanţii oficiali ai Agenţiei, pentru a obţine informaţii despre autoritate şi despre modul în care aceasta desfăşoară activitatea de realizare a Programului; (3) ne-am întîlnit cu persoane oficiale de la Ministerul Finanţelor, pentru a obţine informaţii despre finanţarea Programului; (4) am efectuat o activitate de audit la INVV în scopul verificării eficienţei utilizării mijloacelor preconizate pentru realizarea Programului, iar la Direcţiile Agricultură şi Alimentaţie ale Consiliilor raionale – pentru a analiza modul de executare şi raportare a indicatorilor realizaţi; (5) am avut întrevederi cu beneficiarii de compensaţii la înfiinţarea plantaţiilor viticole, pentru a obţine informaţii despre problemele cu care se confruntă la înfiinţarea plantaţiilor şi despre modul în care sînt acordate compensaţiile; (6) a avut loc o întrevedere cu conducerea asociaţiei obşteşti din ramura pepinieritului, pentru a obţine informaţii despre problemele cu care se confruntă acest domeniu.

• Pentru a evalua dezvoltarea pieţei de desfacere în raport cu elaborarea şi realizarea Programului, am determinat circumstanţele în care a fost elaborat şi realizat Programul, am efectuat o analiză a volumului producţiei vitivinicole fabricate pînă la elaborarea Programului şi în perioada realizării acestuia, am analizat exportul şi importul producţiei alcoolice. În baza informaţiilor primite din teren, am analizat ritmul de înfiinţare a plantaţiilor şi cel de dezvoltare a pieţei de desfacere. Analizînd situaţiile financiare ale întreprinderilor vinicole şi datoriile acestora faţă de producătorii de struguri, am identificat fenomenul crizei create.

• Pentru a determina modul în care s-a dezvoltat sectorul vitivinicol şi modul în care s-a raportat despre executarea indicatorilor prognozaţi în Program, am analizat fiecare indicator în parte.

• Pentru a evalua cum s-a executat prognoza şi cum s-a raportat asupra înfiinţării plantaţiilor viticole, am solicitat informaţiile respective de la toate Consiliile raionale şi municipale, conform cărora am stabilit suprafeţele real înfiinţate. În acelaşi scop, am efectuat o analiză a datelor Cadastrului funciar pe anii 2002-2008, Hotărîrilor Guvernului pe anii 2002-2007 şi a deciziilor Consiliilor raionale din anul 2008 privind casarea plantaţiilor perene. Din notele informative prezentate Guvernului am constatat nivelul raportat de către Agenţie. Comparînd aceste date, am stabilit diferenţa cifrelor raportate şi cele real executate.

• Pentru a aprecia cum s-au respectat condiţiile privitor la sortimentul plantaţiilor înfiinţate, am analizat datele prezentate de către Consiliile raionale, am examinat documentele de înfiinţare a plantaţiilor în anii 2006-2008 din dosarele beneficiarilor de compensaţii.

• Prin analiza datelor Cadastrului funciar şi testarea datelor din rapoartele prezentate la Guvern, precum şi a celor din rapoartele analitice ale Agenţiei, corespunzător pe ani, am determinat cum a fost realizat obiectivul propus în Program privind productivitatea plantaţiilor viticole şi, totodată, am constatat dacă datele raportate sînt veridice.

• Pentru a constata randamentul mediu al şcolilor de viţe şi producerea viţelor altoite, am examinat nivelul de executare a actelor normative ale Guvernului şi a actelor interne ale Agenţiei, a Standardelor naţionale “Materialul săditor. Condiţii tehnice” ce vizează domeniul pepinieritului. Am analizat datele solicitate de la Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer, Camera de Licenţiere, INVV, care au fost confruntate cu datele raportate de Agenţie.

• Utilizînd informaţia primită de la Inspectorat, am determinat cum Agenţia monitorizează activitatea pepinierelor viticole în ce priveşte extinderea şi restabilirea suprafeţelor acestora.

• Pentru a analiza evoluţia importului şi exportului materialului săditor viticol, am utilizat indicii din baza de date a Serviciului Vamal.

• Pentru a evalua volumul cheltuielilor suportate din mijloacele proprii ale plantatorilor, am utilizat chestionarele beneficiarilor de compensaţii, unele documente din dosarele acestora, datele din Program, recomandările tehnico-ştiinţifice specificate în Concepţii, precum şi alte acte privind înfiinţarea plantaţiilor viticole.

• Pentru a determina cum a fost creat şi cum s-au utilizat mijloacele Fondului pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, am examinat actele normative care reglementează formarea şi utilizarea mijloacelor. Reieşind din informaţiile Ministerului Finanţelor, am stabilit volumul mijloacelor acumulate. Conform deciziilor Consiliului de administrare a Fondului, am determinat volumul mijloacelor acceptate spre compensare, iar prin testarea documentelor bancare – volumul mijloacelor compensate beneficiarilor din contul Fondului şi al bugetului de stat.

• Pentru a evalua finanţarea Programului prin metoda ipotecară, am verificat şi testat documentele SC “Moldvinipoteca” S.A.

• Pentru a aprecia executarea de către unii investitori a obligaţiunilor privind plantarea viţei de vie, la Agenţia Proprietăţii Publice am examinat contractele investiţionale şi documentele care confirmă executarea obligaţiunilor (actele de plantare, dările de seamă, rapoartele de audit). Totodată, la Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin” au fost examinate documentele prezentate de către investitori pentru restituirea parţială a cheltuielilor suportate la înfiinţarea plantaţiilor viticole.

• Pentru a determina dacă Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin” a implementat politici şi proceduri adecvate pentru dirijarea realizării Programului, am examinat regulamentul de funcţionare, planurile anuale de acţiuni prioritare şi activităţile real desfăşurate.

• Pentru a aprecia în ce mod Agenţia a examinat documentele beneficiarilor de compensaţii, am testat documentele incluse în dosarele beneficiarilor, am determinat condiţiile de înregistrare a cererilor şi de informare a beneficiarilor despre deciziile adoptate de către Consiliu.

• În scopul determinării cauzelor de reţinere a finanţării şi a modalităţii achitării de compensaţii beneficiarilor, am examinat informaţia obţinută de la Ministerul Finanţelor şi am testat documentele bancare ale Agenţiei. Totodată, am confruntat deciziile Consiliului de administrare a Fondului privind mijloacele financiare alocate şi cele real transferate beneficiarilor.

• Pentru a evalua cum s-a asigurat susţinerea tehnico-ştiinţifică a Programului, am efectuat verificarea documentelor şi starea reală a cercetărilor ştiinţifice la INVV.

• Pentru a determina cum s-a monitorizat realizarea Programului la nivel local, am efectuat vizite la unele Consilii raionale, precum şi la unii beneficiari de mijloace ale Fondului. Totodată, au fost analizate chestionarele beneficiarilor.

La efectuarea auditului, echipa de audit a fost asistată de un consultant, expert în auditul performanţei, din cadrul International Business&Technical Consultans, INC., contractat de Curtea de Conturi.

Anexa nr.2

REZULTATELE CHESTIONĂRII PLANTATORILOR

Informaţie generală

În cadrul auditului performanţei realizării Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020, în scopul obţinerii unor date/informaţii şi colectării unor opinii referitor la realizarea Programului şi la modul în care sînt alocate mijloace din Fondul pentru susţinerea înfiinţării plantaţiilor viticole, a fost utilizată metoda chestionării.

Chestionarea s-a efectuat în conformitate cu Standardele de audit al performanţei, aprobate prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr.11 din 03.04.2009. În cadrul prezentului audit, avantajul acestei metode a constat în chestionarea unui eşantion de 34 de beneficiari într-un timp relativ scurt. Chestionarele au fost expediate beneficiarilor prin poştă. Totodată, aceştia au fost anunţaţi că Curtea de Conturi, în procesul examinării analitice a chestionarelor, va garanta confidenţialitatea informaţiilor primite, iar chestionarele puteau fi completate în limba dorită. În acest mod, a fost asigurată transparenţa administrării chestionarelor. Toţi acei care au primit chestionare au avut posibilităţi egale.

Cu toate acestea, nu toţi acei care au primit chestionarele au vrut să fie chestionaţi. Astfel, chestionarele s-au transmis la 48 de beneficiari, dar răspunsurile au fost primite de la 34, sau 70,8%.

Misiunea de audit prin intermediul chestionării a identificat problemele cu care se confruntă beneficiarii, de care va ţine cont la elaborarea recomandărilor.

Obiective şi metodologie

Principalele obiective ale chestionării au fost:

• aprecierea gradului de implicare a beneficiarilor în realizarea Programului;

• cunoaşterea condiţiilor de activitate a beneficiarilor în domeniul viticulturii, inclusiv condiţiile de înfiinţare a plantaţiilor viticole;

• stabilirea modului în care sînt acordate compensaţiile pentru înfiinţarea plantaţiilor noi;

• identificarea problemelor în activitatea Consiliului de administrare a Fondului;

• evaluarea contribuţiei Agenţiei la promovarea şi realizarea Programului;

• identificarea altor probleme care afectează realizarea eficace a Programului.

Volumul eşantionării

Respondenţi, total: 34 de plantatori.

Răspunsurile la întrebările din chestionar sînt reflectate în formă de tabele, grafice, în formă generală. Totodată, Curtea de Conturi nu este responsabilă de conţinutul răspunsurilor.

1. De cît timp activaţi în ramura viticulturii?

Din cei 34 de plantatori chestionaţi, 61% (21) activează în ramura viticulturii timp de pînă la 5 ani, iar 21% (7) – timp de peste 15 ani.

2. În care zonă aţi plantat în anii 2002-2008?

După cum arată chestionarele, majoritatea plantatorilor înfiinţează vii în zona de Sud – 56% (19 plantatori).

3. Ce soiuri de viţă de vie preponderent aţi plantat?

Respondenţii confirmă că cel mai mult s-au plantat soiuri de masă, care constituie 47%.

4. De unde aţi procurat materialul săditor?

După cum afirmă respondenţii, deşi materialul săditor autohton predomină, totuşi diferenţa nu este atît de semnificativă.

5. Sînteţi satisfăcut de calitatea materialului săditor procurat, sau nu?

Totodată, 3 respondenţii sînt satisfăcuţi de calitatea materialului săditor, iar 4 – parţial, menţionînd puritatea joasă a soiurilor.

6. Ce scop aţi urmărit la înfiinţarea plantaţiilor viticole noi?

Din cei chestionaţi, 53% s-au implicat în această activitate doar pentru a obţine un profit, iar ceilalţi au avut şi alte scopuri, aşa ca: producerea materiei prime pentru propria bază, sporirea cantităţii şi diversificării soiurilor, precum şi implementarea tehnologiilor noi.

7. Sînteţi la curent cu realizarea Programului, iniţiat de Guvern, privind restabilirea şi dezvoltarea viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020?

Practic toţi au luat cunoştinţă de Program, însă nimeni nu şi-a expus opinia asupra acestuia.

8. De către cine aţi fost informat despre compensaţiile alocate pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole?

În general, Agenţia Agroindustrială “Moldova-Vin” a fost autoritatea care a promovat activitatea de înfiinţare a plantaţiilor viticole.

9. Vă satisface modul în care sînt acordate compensaţiile pentru înfiinţarea plantaţiilor noi?

Deşi, în fond, respondenţii sînt satisfăcuţi de modul în care se acordă compensaţiile, totuşi conştientizăm că aceştia n-au perceput pe deplin sensul problemei.

10. Consideraţi că documentele solicitate de Agenţie pentru acordarea compensaţiilor sînt suficiente, sau numărul acestora este mare?

Numai 4 respondenţi consideră că numărul documentelor solicitate este mare, iar majoritatea (85,3%) îl consideră suficient.

11. Ce documente consideraţi că sînt inutile?

Respondenţii au indicat printre documentele inutile şi pe cele de o importanţă semnificativă.

12. Ce părere aveţi despre mărimea compensaţiilor?

Doar 7 (20,6%) respondenţi, din cei 34, sînt satisfăcuţi de mărimea compensaţiilor, pe cînd 27 (79,4%) consideră mărimea acestora mică, dintre care 2 consideră că compensaţiile trebuie majorate pînă la 50% din investiţii.

13. Vă satisface termenul de examinare de către Consiliu a cererilor de solicitare a compensaţiilor?

Sînt satisfăcuţi de termenul de examinare de către Consiliu a cererilor 61,8%, iar 38,2% nu sînt satisfăcuţi de acest termen, menţionînd perioada îndelungată de examinare.

14. Cum sînt înregistrate cererile depuse (odată cu depunerea documentelor sau după adoptarea deciziei de alocare a compensaţiilor)?

Toţi respondenţii au confirmat că cererile depuse sînt înregistrate odată cu depunerea documentelor.

15. Cine efectuează controlul asupra plantaţiilor înfiinţate?

Peste 94% din respondenţi au indicat că anume reprezentanţii Agenţiei şi ai Direcţiilor Agricultură şi Alimentaţie efectuează controlul asupra plantaţiilor înfiinţate.

16. Care este modul de efectuare şi cum sînt organizate aceste controale?

După cum menţionează respondenţii, controalele sînt efectuate după plantare, de către comisia comună a Agenţiei şi Direcţiei Agricultură şi Alimentaţie, prin vizite în teren.

17. Cum se stabileşte data de inspectare a plantaţiilor?

Din cei chestionaţi, 94,1% au remarcat că data inspectării se stabileşte, cu anunţul preventiv al plantatorilor, de către Agenţie şi Direcţiile Agricultură şi Alimentaţie.

18. Care sînt cheltuielile reale la înfiinţarea unui hectar de plantaţii?

Din 34 de respondenţi, 18 (52,9%) au calculat volumul cheltuielilor la înfiinţarea plantaţiilor pînă la 150,0 mii lei; 12 (35,3%) – între 150-200 mii lei; 3 (8,8%) – mai mult de 200 mii lei şi numai 1 respondent nu le-a calculat.

19. Dacă dispuneţi de plantaţii în rod, ce productivitate (tone la 1 hectar) aţi obţinut în anii 2004-2008?

Din cei chestionaţi, 3 au confirmat că au obţinut o productivitate medie la hectar – pînă la 5t/ha; 8 – de la 5-10t/ha; 2 – de la 10-15 t/ha.

20. Roada obţinută este destinată:

Din toţi respondenţii, 6 n-au dispus de roadă, iar numărul celor care prelucrează roada şi care o comercializează este proporţional.

21. Aveţi o piaţă de desfacere, sau nu? Care este piaţa de desfacere a strugurilor?

În general, respondenţii confirmă că nu dispun de o piaţă de desfacere a producţiei.

22. Cum apreciaţi piaţa de desfacere a producţiei vitivinicole autohtone (opinia, impresia)?

Referitor la piaţa de desfacere, prezentăm în detaliu răspunsurile tuturor respondenţilor.

Anexa nr.3

Comentariile Agenţiei şi evaluarea echipei de audit