Hotărîre nr.13 din 14.03.2002 cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală"* Nr.13 din 14.03.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.46-48/8 din 04.04.2002 * * * ----------------------- *M.O., 2002, nr.16, art.55. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător - raportor Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător - raportor Dumitru PULBERE - judecător - raportor Elena SAFALERU - judecător cu participarea Corinei Popa, grefier, deputaţilor în Parlament Valentin Chilat, Mihai Petrache, semnatari ai sesizărilor, Maria Postoico, reprezentantul Parlamentului, Bogdan Ciubotaru, reprezentantul fracţiunii PPCD, Vitalie Modrîngă, reprezentantul avocatului parlamentar Constantin Lazari, autorul sesizării, Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, călăuzindu-se de art.135 alin.(1)lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit. a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală". Drept temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările grupurilor de deputaţi din partea fracţiunii parlamentare a Partidului Popular Creştin Democrat - Iurie Roşca, Vlad Cubreacov, Ştefan Secăreanu, Riorita Paterău, Andrei Conişescu, Valentin Chilat, Efim Zubcu, Eugeniu Gîrlă, Viorel Prisăcaru; din partea fracţiunii "Alianţa Braghiş" - Dumitru Braghiş, Mihai Petrache, Alexandru Oleinic, Nicolai Malachi, Valeriu Cosarciuc, Ion Untu, Ion Guţu, depuse la 30 ianuarie şi, respectiv, la 5 februarie 2002, precum şi sesizarea avocatului parlamentar Constantin Lazari, depusă la 20 februarie 2002, în conformitate cu art.24 şi 25 lit. g), h) şi i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Examinînd în prealabil sesizările, constatînd că ele se referă la o problemă de drept şi vizează acelaşi obiect - administraţia publică locală, Curtea Constituţională, prin deciziile din 11 şi 25 februarie 2002, le-a conexat într-un dosar şi le-a înscris în ordinea de zi pentru examinare în fond. Examinînd materialele dosarului, punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Justiţiei, Catedra de Drept Constituţional a Universităţii de Stat din Moldova, audiind în şedinţă informaţia prezentată de judecătorii-raportori, argumentele expuse de autorii sesizărilor şi reprezentantul Parlamentului, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. La 28 decembrie 2001 Parlamentul a adoptat Legea nr. 781-XV "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală" (în continuare - Legea nr.781-XV şi Legea nr.186-XIV), legea modificată stabilind şi reglementînd modul de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice în unităţile administrativ-teritoriale (art.2 alin.(1). Fracţiunea parlamentară a PPCD a solicitat exercitarea controlului constituţionalităţii următoarelor prevederi ale art. I din Legea nr.781-XV: § 2, prin care se instituie o nouă modalitate de desemnare a primarului; § 10 şi § 36, prin care autoritatea executivă se învesteşte cu atribuţiile autorităţii deliberative; § 16, prin care se restrînge în mod nejustificat unul din drepturile cetăţenilor Republicii Moldova; § 20 şi 22, prin care consiliile unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea se abilitează cu dreptul de a interveni în organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi; § 37, prin care autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea sînt subordonate Guvernului Republicii Moldova. Grupul de deputaţi a cerut Curţii să examineze această lege şi sub aspectul cheltuielilor pe care le impune, menţionînd că Parlamentul a aprobat cheltuieli bugetare fără să concretizeze sursa de finanţare. Semnatarii sesizării consideră că prin modificările operate au fost neglijate dispoziţiile exprese cuprinse în art.2 alin.(1), art.4 alin.(2), art.6, art.8, art.39 alin.(1), art.54 alin.(1), art.109 alin.(1) şi (2), art.112 alin.(1), art.113 alin.(3) şi art.131 alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova. Grupul de deputaţi din fracţiunea parlamentară "Alianţa Braghiş" a solicitat controlul constituţionalităţii următoarelor prevederi ale art. I din Legea nr.781-XV: § 2, prin care se operează modificări în conţinutul noţiunii de "primar"; § 3, prin care din art. 5 al legii modificate se exclude sintagma "şi primarii"; § 8 şi § 20, prin care se modifică art.18 alin.(2) lit. a) şi, respectiv, art.35 şi art.36 alin.(3) din Legea nr.186-XIV, care stipulează modalitatea de alegere şi revocare a primarului. În sesizare se menţionează că art.1, 5, 18, 35 şi 36 din Legea nr.186-XIV, modificate prin Legea nr.781-XV, contrazic normele constituţionale, care statuează expres că primarii şi consiliile locale sînt autorităţi publice locale alese şi activează ca autorităţi administrative autonome (art.112 din Constituţie). Avocatul parlamentar Constantin Lazari de asemenea solicită controlul constituţionalităţii Legii nr.781-XV, considerînd că toate modificările şi completările operate prin aceasta în Legea privind administraţia publică locală vin în contradicţie cu dispoziţiile art.2, art.6, art.38 şi art.109 din Constituţie. 2. Analizînd fondul sesizărilor, Curtea Constituţională observă că acestea vizează funcţiile, drepturile şi atribuţiile organelor administraţiei publice locale şi definiţiile de bază reglementate prin Legea nr.186-XIV "Privind administraţia publică locală"* în redacţia Legii nr.781-XV din 28 decembrie 2001. ------------------------ *M.O., 2002, nr. 33-35, art. 190. În Legea nr.186-XIV, prin Legea nr.781-XV, au fost operate următoarele modificări: 1. În textul legii cuvintele "judeţ", "judeţean" se înlocuiesc cu cuvintele "raion", "raional"; cuvintele "prefect", "prefectură" se înlocuiesc cu cuvintele "preşedinte al comitetului executiv al consiliului raional", "comitetul executiv al consiliului raional"; în sintagmele "servicii publice descentralizate" şi "servicii publice desconcentrate", cuvintele "descentralizate" şi "desconcentrate" se exclud. La articolul 1 al Legii nr.186-XIV în redacţia Legii nr. 781-XV noţiunea "primar" are următorul cuprins: "primar - autoritate executivă, aleasă din rîndul consilierilor de către consiliul sătesc (comunal), orăşenesc (municipal), la propunerea a cel puţin o treime din consilierii aleşi, cu votul majorităţii consilierilor aleşi; administrator al serviciilor publice constituite în unităţile administrativ-teritoriale de nivelul întîi"; noţiunea "prefect" se înlocuieşte cu noţiunea "preşedinte al comitetului executiv al consiliului raional"; după noţiunea "primărie" se introduc noţiuni noi, cu următorul cuprins: consiliu raional - autoritatea reprezentativă şi deliberativă a administraţiei publice locale, care coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de interes raional; comitet executiv al consiliului raional - autoritate executivă a consiliului raional; autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întîi - autorităţile publice în ansamblu, cu competenţă generală sau specială, care sînt constituite şi activează pe teritoriul satului (comunei), oraşului (municipiului) în scopul promovării intereselor şi soluţionării problemelor populaţiei locale; autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea - autorităţile publice în ansamblu, cu competenţă generală sau specială, care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului, municipiului Chişinău, unităţii teritoriale autonome cu statut special şi al localităţilor cărora le sînt atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie, în scopul promovării intereselor şi soluţionării problemelor populaţiei locale;". Din art.5 se exclude sintagma "şi primarii", acesta avînd următoarea redacţie: "Autorităţi ale administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în sate (comune), oraşe (municipii) sînt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, ca autorităţi executive. Consiliile locale se aleg în condiţiile Codului electoral". Art.20 se completează cu alineatul (7), care prevede: "Funcţiile preşedintelui consiliului local le îndeplineşte primarul". Prin legea contestată au fost modificate şi alte articole din Legea nr.186-XIV, asupra cărora se solicită controlul constituţionalităţii. 3. Autorii sesizărilor consideră că prevederile art.1 din Legea nr.186-XIV în redacţia Legii nr.781-XV, potrivit cărora primarul este o autoritate executivă, aleasă din rîndul consilierilor de către consiliul sătesc (comunal), orăşenesc (municipal), la propunerea a cel puţin o treime din consilierii aleşi, cu votul majorităţii consilierilor aleşi, încalcă flagrant dispoziţiile constituţionale privind autonomia locală. Potrivit art.109 alin.(1) din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Textul constituţional nu instituie deosebiri între diferitele autorităţi ale administraţiei publice locale şi nu prevede excepţii de la principiile enunţate pentru unele dintre aceste autorităţi, de aceea, consideră contestatarii, principiul eligibilităţii este aplicabil în mod egal tuturor autorităţilor administraţiei publice locale. Art.112 alin.(1) din Constituţie stipulează că autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi. Întrucît, menţionează semnatarii sesizărilor, Constituţia utilizează termenul "ales" pentru ambele autorităţi publice, deci şi modalitatea de desemnare a acestora necesită să fie identică. Exercitînd controlul constituţionalităţii acestor prevederi, Curtea invocă Carta Europeană a Autonomiei Locale, adoptată de Consiliul Europei la 15 octombrie 1985, intrată în vigoare pentru Republica Moldova la 1 februarie 1998, care defineşte şi precizează o serie de principii indispensabile organizării oricărui stat democratic. Potrivit art.2 al Cartei, fundamentarea constituţională şi legală a autonomiei locale presupune că principiul de autonomie locală trebuie să fie recunoscut în legislaţia internă şi, pe cît e posibil, în Constituţie. Astfel, Constituţia Republicii Moldova, în capitolul VIII intitulat "Administraţia publică", consacră natura juridică şi principiile de bază ale administrării publice locale. Conform art.109 alin.(1) din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei locale, o parte importantă din treburile publice. Constituţia reglementează condiţiile de exercitare a autonomiei locale şi schema generală a autorităţilor administraţiei publice locale. Curtea reţine argumentul autorilor sesizărilor că Legea Supremă nu conţine reguli aplicabile diferenţiat autorităţilor administraţiei publice locale. Regulile principale, după care trebuie să se conducă autorităţile administraţiei publice locale, sînt expuse în art.113 alin.(3) din Constituţie, care stipulează că raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. Un element caracteristic al autorităţilor publice locale îl constituie eligibilitatea acestora. Principiul eligibilităţii este un principiu democratic şi se realizează prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de către cetăţenii cu drept de vot, care domiciliază în unitatea administrativ-teritorială respectivă. Definind, prin Legea nr.781-XV, noţiunea de "primar" ca fiind "autoritatea executivă aleasă din rîndurile consilierilor de către consiliul sătesc (comunal), orăşenesc (municipal), la propunerea a cel puţin o treime din consilierii aleşi", legiuitorul a modificat esenţa acesteia, a instituit o modalitate diferită de alegere a primarului în raport cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice locale şi astfel a încălcat dispoziţiile art.109 alin.(1) din Constituţie. Administraţia publică locală este o structură administrativă, care permite colectivităţilor locale să-şi rezolve treburile publice locale prin autorităţi administrative proprii, sub controlul autorităţilor centrale. Puterea statului nu trebuie să intervină decît acolo unde societatea în ansamblu ori la diferitele sale niveluri nu-şi poate satisface singură diversele sale cerinţe. Art.4 alin.(3) din Carta Europeană a Autonomiei Locale stipulează că exerciţiul responsabilităţilor publice trebuie, de-o manieră generală, să revină, de preferinţă, acelor autorităţi, care sînt cele mai apropriate de cetăţeni. Atribuirea unei responsabilităţi unei alte autorităţi trebuie să ţină cont de amploarea şi de natura sarcinii şi de exigenţele de eficacitate şi de economie. Prin această organizare instituţională se urmăreşte favorizarea bazei în raport cu vîrful. Potrivit art.66 lit. d) şi art.72 alin.(3) lit. f) din Constituţie, organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, ca elemente ale politicii interne a statului, constituie atribuţii de bază ale Parlamentului şi se reglementează prin lege organică. Curtea Constituţională relevă că delimitarea nivelului autorităţilor publice locale şi a competenţelor acestora este o atribuţie suverană a Parlamentului. Administraţia publică locală are la baza organizării şi funcţionării sale principiul autonomiei locale şi cel al descentralizării serviciilor publice, reprezentînd expresia regimului descentralizării administrative aplicat la nivelul administraţiei publice din teritoriul ţării. În context Curtea observă că raporturile dintre autorităţile publice locale, atît la nivelul întîi, cît şi la nivelul al doilea, nu au caracter de subordonare. Potrivit art.112 alin.(1) din Constituţie, autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi. Curtea Constituţională menţionează că administraţia publică locală rezolvă treburile publice locale şi realizează servicii publice de interes raional prin autorităţi administrative alese şi prin referendum local, în condiţiile legii. De aceea puterea autorităţilor administrative locale nu provine din puterea statului, ci din voinţa alegătorilor locali, pe care îi reprezintă şi în numele cărora acţionează. Dreptul de vot şi de a fi ales, implicit modul de alegere, este consfinţit în art.38 din Constituţie, potrivit căruia voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Această voinţă se exprimă prin alegeri libere, care au loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Prin Hotărîrea din 6 noiembrie 1995 "Cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi ale Legii cu privire la alegerile locale şi Legii privind administraţia publică locală" Curtea Constituţională a concretizat că "un element caracteristic al autorităţilor publice locale îl constituie modul de alegere, bazat pe principiul constituţional al eligibilităţii acestora". Acest mod de alegere se realizează prin scrutinul nominal pentru primar şi scrutinul pe liste pentru consiliul local, pe baza votului universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de către cetăţenii cu drept de vot. Pentru considerentele expuse Curtea apreciază prevederile art.1 din Legea nr. 186-XIV în redacţia Legii nr.781-XV, prin care se instituie o nouă modalitate de alegere a primarului, ca fiind în contradicţie cu art.109 alin.(1) şi art.112 alin.(1) din Constituţie. 4. Potrivit art.5 din Legea nr. 186-XIV din 6 noiembrie 1998, autorităţi ale administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în sate (comune), oraşe (municipii), sînt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive. Consiliile locale se aleg în condiţiile Codului electoral. Prin Legea nr.781-XV, din acest articol a fost exclusă sintagma "şi primarii". În Hotărîrea sa din 6 noiembrie 1995, exercitînd controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.308-XIII din 7 decembrie 1994, Curtea a relevat că principiul autonomiei locale este principiul fundamental care guvernează administraţia publică locală şi activitatea autorităţilor acesteia şi constă în dreptul unităţilor administrativ-teritoriale de a-şi satisface interesele proprii fără amestecul autorităţilor centrale, principiu care atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea - un sistem care implică autonomia. Descentralizarea se prezintă ca un sistem care cuprinde descentralizarea teritorială - raioane, oraşe (municipii), sate (comune) -, avînd caracterul persoanei de drept public cu toate atribuţiile acesteia. Autorităţile acestor persoane de drept public, descentralizate, nu sînt supuse puterii ierarhice a autorităţilor centrale, ele fiind independente de acestea. Art.109 din Constituţie prevede că administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale, care priveşte atît organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cît şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă. Autonomia locală, privită exclusiv din punct de vedere administrativ, nu apare decît ca o ultimă treaptă de dezvoltare a descentralizării administrative, ca o formă modernă a principiului, care reprezintă transferarea unor competenţe de la nivel central către diverse organe sau autorităţi administrative care funcţionează autonom în unităţile administrativ-teritoriale, autorităţi alese de către colectivităţile locale respective. După cum s-a menţionat, Legea Supremă consfinţeşte două autorităţi publice locale: consiliul local, ca autoritate eligibilă, reprezentativă şi deliberativă, şi primarul, ca autoritate eligibilă, reprezentativă şi executivă. În considerarea dispoziţiilor constituţionale ale art.112 Curtea observă că din acestea nu rezultă că primarul este o autoritate publică locală aleasă de către consiliul local şi subordonată lui şi de aceea califică excluderea sintagmei "şi primarii" din art.5 al Legii nr. 186-XIV ca fiind în contradicţie cu prevederile art.109 şi art. 112 din Constituţie. Considerentele expuse sînt valabile şi pentru prevederile art.18 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 186-XIV, potrivit căruia consiliul local alege primarul satului (comunei), oraşului (municipiului). 5. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 20 alin. (7) din Legea nr. 186-XIV în redacţia Legii nr. 781-XV, contestate pentru motivul cumulării de funcţii - executive şi deliberative - de către primar, Curtea reţine următoarele. Potrivit art.1 din Legea nr. 186-XIV, modificată prin Legea nr.781-XV, primarul este o autoritate executivă, iar consiliul local este o autoritate colegială deliberativă. Modificarea operată la art. 20 oferă persoanei care deţine o funcţie executivă posibilitatea de a cumula şi funcţiile conducătorului unei autorităţi deliberative, ceea ce constituie o încălcare a principiilor prevăzute de art. 112 şi art. 113 din Constituţie. În context Curtea observă că Legea Supremă nu consacră principiul enunţat doar pentru puterea centrală de stat, el fiind aplicabil şi la nivelul administraţiei publice locale. Pentru considerentele expuse Curtea califică drept neconstituţionale prevederile art. 20, precum şi prevederile art.1, 5, 18 şi 35 din Legea nr. 186-XIV, care stipulează că primarii se aleg din rîndul consilierilor de către consiliul local. 6. Prin Legea nr.781-XV, din art.36 alin. (2) al Legii nr.186-XIV a fost exclusă dispoziţia privind retragerea mandatului primarului de către cetăţeni prin referendum local. Dreptul cetăţenilor de a revoca un funcţionar ales, dacă acesta nu face faţă intereselor colectivităţii în cauză, se întemeiază pe: - principiul exercitării directe de către popor a suveranităţii, statuat în art.2 alin.(1) din Constituţie; - dreptul la administrare, consfinţit de art.39 din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit; - principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit, consacrat în art.109 alin.(1) din Constituţie. Curtea Constituţională consideră că legiuitorul, prin modificarea operată, a suprimat aceste drepturi consfinţite în dispoziţiile constituţionale. Art. 54 alin. (2) din Constituţie prevede că exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi a infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale, sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Prin modificarea operată în dispoziţiile privind modalităţile de încetare înainte de termen a mandatului primarului, şi anume excluderea dispoziţiei privind revocarea acestuia de către cetăţeni în cadrul unui referendum local, a fost restrîns unul din drepturile cetăţenilor Republicii Moldova, fără ca această restrîngere să fie justificată de Constituţie, astfel încălcîndu-se direct prevederile art.2 alin.(1), art.39 alin.(1), art.54 alin.(1) şi art.109 alin.(1) din Constituţie. 7. Art.36 alin.(3) din Legea nr.186-XIV în redacţia Legii nr.781-XV prevede că, în cazul în care propunerea a cel puţin o treime din consilierii aleşi nu întruneşte, la 2 şedinţe consecutive, votul majorităţii consilierilor aleşi, primarul poate fi eliberat din funcţie de către consiliul ierarhic superior, cu votul majorităţii consilierilor aleşi. Pentru soluţionarea acestei probleme de drept Curtea invocă art.113 alin.(3) din Constituţie, care stipulează că raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale au la bază principiul autonomiei. Principiul autonomiei este definit în art.3 din Carta Europeană a Autonomiei Locale şi în art.1 din Legea privind administraţia publică locală ca fiind "dreptul şi capacitatea colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii o parte importantă din treburile publice", iar potrivit art.109 alin.(2) din Constituţie, autonomia priveşte organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. Curtea consideră că, în situaţia în care, potrivit Constituţiei, primarul este ales de către cetăţeni, anume cetăţenii (colectivitatea locală) sînt subiecţii competenţi, în limitele legii, să decidă revocarea primarului. Dispoziţia privind dreptul consiliilor locale şi raionale de a revoca primarul vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale din art.109 alin.(1) privind dreptul cetăţenilor de a alege şi de a revoca primarul, de a fi consultaţi în problemele locale de interes deosebit, precum şi din art.113 alin.(3), potrivit cărora raporturile dintre autorităţile publice locale au la bază principiile autonomiei, legalităţii şi colaborării în rezolvarea problemelor comune. Curtea este de acord cu afirmaţia din sesizare că prin învestirea consiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul al doilea cu dreptul de a interveni în organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi se încalcă prevederile art.3 din Carta Europeană a Autonomiei Locale şi subliniază că prin aceste prevederi se încalcă de asemenea dispoziţiile art.4 alin.(2), art.8, art.109 alin.(2) şi art.113 alin.(3) din Constituţia Republicii Moldova. Pentru considerentele expuse Curtea apreciază drept neconstituţionale prevederile art.36 alin. (3), potrivit cărora primarul poate fi eliberat din funcţie de către consiliul ierarhic superior, cu votul majorităţii consilierilor aleşi, precum şi dispoziţiile art.41 alin.(3) din Legea nr.186-XIV în partea în care prevăd eliberarea din funcţie a viceprimarului de către consiliul ierarhic superior. 8. Potrivit art.30 alin.(2) din Legea nr. 186-XIV în redacţia Legii nr. 781-XV, suspendarea activităţii consiliului local se face de către Parlament, la propunerea motivată a primarului, a preşedintelui comitetului executiv al consiliului raional sau a Guvernului. Conform art.1 din aceeaşi lege, consiliul local este autoritatea colegială deliberativă din administraţia publică locală, aleasă în vederea soluţionării problemelor de interes local. Consiliile locale sînt compuse din consilieri, aleşi pe un termen de 4 ani prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale, de către locuitorii satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor), dintre locuitorii acestora. Prin Hotărîrea din 6 noiembrie 1995 precitată, Curtea Constituţională a constatat că autorităţile administraţiei publice locale nu pot fi numite şi destituite de la centru, ci trebuie să fie alese şi revocate de cetăţenii unităţilor administrativ-teritoriale. Numirea sau destituirea autorităţilor publice locale de orice nivel de către o altă autoritate publică contravine principiilor de bază ale administrării publice locale statuate în art.109 din Constituţie şi principiului de realizare a suveranităţii naţionale de către poporul Republicii Moldova, consfinţit în art.2 din Constituţie. În reconsiderarea argumentelor expuse, Curtea reafirmă că autorităţile publice locale trebuie să fie alese şi revocate numai de către alegători, fără amestecul organelor ierarhic superioare. 9. Prin legea contestată a fost modificat, de asemenea, art.61 din Legea nr.186-XIV, alineatul (5) din care prevede că funcţiile preşedintelui consiliului raional le îndeplineşte preşedintele comitetului executiv al consiliului raional. Potrivit art.1 din Legea nr. 186-XIV, preşedintele comitetului executiv al consiliului raional este o autoritate executivă, iar potrivit art.56 din aceeaşi lege, consiliul raional este o autoritate reprezentativă a populaţiei raionului. Curtea Constituţională consideră prevederile art.61 alin.(5) precitate ca fiind similare celor cuprinse în art.20, asupra cărora s-a pronunţat anterior, şi pentru aceleaşi considerente le apreciază drept neconstituţionale. 10. Potrivit art.63 alin.(1) din Legea nr. 186-XIV în redacţia Legii nr. 781-XV, consiliul raional alege preşedintele comitetului executiv al consiliului raional din rîndul consilierilor, la propunerea a cel puţin o treime din consilierii aleşi, cu votul majorităţii consilierilor aleşi. Conform alin.(2) din acelaşi articol, vicepreşedinţii şi secretarul comitetului executiv al consiliului raional se aleg din rîndul consilierilor de către consiliul raional, la propunerea preşedintelui comitetului executiv al consiliului raional, în condiţiile alin.(1). Supunîndu-le analizei, Curtea constată că aceste prevederi subminează de fapt separarea funcţională a autorităţilor locale, anihilează colaborarea şi controlul lor reciproc şi subordonează autoritatea reprezentativă şi deliberativă celei executive, ceea ce învederează încălcarea principiilor constituţionale statuate de art.112 din Constituţie. Totodată, aceste prevederi, care denotă clar că doar consilierii au dreptul de a pretinde de a fi aleşi în funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi secretar al comitetului executiv al consiliului raional, îngrădesc dreptul oricărui cetăţean de a participa la administrarea treburilor publice şi de a accede liber la o funcţie publică, drepturi consfinţite în art.39 din Constituţia Republicii Moldova. Potrivit art. 63 alin.(3) din Legea nr. 186-XIV, consiliul raional ridică înainte de termen, în condiţiile legislaţiei în vigoare, mandatul preşedintelui, vicepreşedintelui şi secretarului comitetului executiv al consiliului raional, la propunerea a cel puţin o treime din consilierii aleşi sau la propunerea Guvernului, cu votul majorităţii consilierilor aleşi. Acelaşi alineat oferă acest drept, condiţionat, şi Parlamentului. Supusă controlului constituţionalităţii, noua redacţie a art. 63 alin. (3) denotă încălcarea art.6, art.66, art.109 alin.(1) şi (2) din Constituţia Republicii Moldova, precum şi a art.6, art. 7 şi art. 11 din Carta Europeană a Autonomiei Locale. Prin prevederea că preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul comitetului executiv al consiliului raional pot fi eliberaţi din funcţie de către Parlament s-a încălcat principiul constituţional al separaţiei şi colaborării puterilor, învederînd amestecul legislativului în atribuţiile autorităţii executive. Nici Guvernul nu poate iniţia ridicarea înainte de termen a mandatelor funcţionarilor locali aleşi, deoarece acest drept este de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale, care îşi definesc în mod autonom structurile administrative interne. Prevederile art.63 alin.(3) şi art.77 alin.(5) din legea supusă controlului constituţionalităţii, care oferă Parlamentului dreptul de revocare a preşedintelui, vicepreşedintelui, secretarului comitetului executiv al consiliului raional şi secretarului consiliului municipal Chişinău, îngrădesc dreptul autorităţilor locale competente de a-şi soluţiona în mod autonom problemele locale, aduc atingere mecanismului democratic justiţiar de revocare a funcţionarilor respectivi. Aceste norme intră în contradicţie cu prevederile Cartei Europene a Autonomiei Locale, care statuează că statutul aleşilor locali trebuie să asigure liberul exerciţiu al mandatului lor (art.7 alin.1) şi că orice control administrativ asupra colectivităţilor locale nu poate fi exercitat decît potrivit cu formele şi în cazurile prevăzute de Constituţie sau de lege (art.8 alin.1). Or, Constituţia ţării nu acordă Parlamentului acest drept. 11. Potrivit art.64 alin.(3) din Legea nr. 186-XIV, din componenţa comitetului executiv al consiliului raional fac parte cel mult o treime din consilierii consiliului raional, inclusiv preşedintele, vicepreşedinţii şi secretarul comitetului executiv al consiliului raional. Art.7 alin.(1) din Legea nr. 186-XIV precizează că în fiecare raion şi în municipiul Chişinău se alege un consiliu, ca autoritate a administraţiei publice, care coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de interes raional sau, respectiv, municipal. Dispunînd de dreptul de a emite dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru autoritatea executivă, consiliul raional şi preşedintele comitetului executiv sau consiliului raional îşi exercită prin serviciile publice atribuţiile pe care le au la nivel local. Curtea consideră inadmisibilă apartenenţa preşedintelui, vicepreşedinţilor şi a secretarului comitetului executiv al consiliului raional, care reprezintă autoritatea executivă în teritoriu, la corpul consilierilor raionali, care reprezintă autoritatea colegială deliberativă. În prezenta hotărîre Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra acestui subiect. Curtea reiterează că între consilierii consiliului raional, ca autoritate colegială deliberativă, iar potrivit art. 56 alin. (1) din aceeaşi lege, şi reprezentativă, şi funcţionarii comitetului executiv nu pot exista raporturi de subordonare, ci doar de conlucrare. 12. Potrivit art. 66 alin. (8) din Legea nr. 186-XIV în redacţia Legii nr. 781-XV, preşedintele comitetului executiv al consiliului raional este reprezentant al Guvernului în teritoriu din oficiu. Curtea Constituţională consideră că prin această dispoziţie legiuitorul de fapt a subordonat autorităţile executive locale Guvernului Republicii Moldova, prejudiciind astfel independenţa acestora. Or, autorităţile administraţiei publice locale nu sînt autorităţi ale statului, menirea lor este de a organiza şi rezolva treburile publice din sate şi oraşe, în interesul colectivităţilor care le-au ales şi pe care le reprezintă. Curtea consideră că atribuirea statutului de reprezentant al Guvernului în teritoriu preşedintelui comitetului executiv al consiliului raional contrazice principiile de bază ale administrării publice locale, statuate de art. 109 din Constituţie. 13. Celelalte prevederi ale Legii nr. 186-XIV în redacţia Legii nr. 781-XV, contestate de autorii sesizărilor, întrucît nu contravin normelor constituţionale, Curtea le recunoaşte drept constituţionale. 14. Referitor la contestarea Legii nr.781-XV prin invocarea art. 131 alin. (6) din Constituţie, Curtea relevă că aceste dispoziţii constituţionale sînt aplicabile doar la adoptarea legii bugetare anuale sau a legilor de modificare a legii bugetare anuale. Anterior, dînd interpretare dispoziţiilor art.131 alin. (4) din Constituţie, Curtea Constituţională s-a pronunţat în această problemă (Hotărîrea nr. 29 din 22 mai 2001). Curtea menţionează că problema stabilirii sursei de finanţare a cheltuielilor necesare pentru implementarea reformei administraţiei publice locale este de competenţa Parlamentului, ea urmînd a fi soluţionată prin modificarea legii bugetare anuale. 15. Potrivit art.6 din Codul jurisdicţiei constituţionale, controlînd constituţionalitatea actului contestat, Curtea Constituţională poate pronunţa o hotărîre şi în privinţa altor acte normative, a căror constituţionalitate depinde în întregime sau parţial de constituţionalitatea actului contestat. Constatînd neconstituţionalitatea unor prevederi din Legea nr. 186-XIV în redacţia Legii nr. 781-XV, Curtea Constituţională a extins controlul constituţionalităţii asupra unor prevederi din Codul electoral, modificat prin Legea nr.796-XV din 25 ianuarie 2002* , care reglementează aceleaşi probleme de drept, şi anume asupra prevederilor art. 1, art. 22 lit.e), art. 41 alin. (3) lit. b), art. 45 alin. (3), art. 68 alin. (2), art. 118, art.120 alin. (1) şi alin.(3), art.127, art. 130, art. 132 alin. (2), art.134 exclus, art.135 alin.(3), art.139 alin.(1) lit. b) exclusă, lit. c) şi lit. f), art.177 alin.(2) exclus, art.186 alin.(1). ------------------------ *M.O., 2002, nr. 20, art. 84. Pentru considerentele expuse, călăuzîndu-se de art. 140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 6 şi art.62 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Declară neconstituţionale următoarele prevederi din Legea nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală" în redacţia Legii nr.781-XV din 28 decembrie 2001 "Pentru modificarea şi completarea Legii nr.186-XIV din 6 noiembrie 1998 "Privind administraţia publică locală": - art.1, noţiunea de "primar" ; - art.5 în partea în care se exclude sintagma "şi primarii"; - art.18 alin.(2) lit. a); - art.20 alin.(7); - art.30 alin.(2) în partea în care se exclude sintagma "bazată pe hotărîrea definitivă a instanţei de judecată"; - art.35 alin.(1); - art.36 alin.(2) în partea în care se exclude termenul "revocare"; - art.36 alin.(3) în partea în care se prevede că primarul poate fi eliberat din funcţie de către consiliul ierarhic superior; - art.41 alin.(3) în partea în care se prevede eliberarea din funcţie a viceprimarului de către consiliul ierarhic superior; - art.61 alin.(5); - art.63 alin.(1) şi alin.(2) sintagma "din rîndul consilierilor"; - art.63 alin.(3) sintagmele "sau la propunerea Guvernului", "sau propunerea Guvernului" şi "de către Parlament, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi"; - art.64 alin.(3); - art.66 alin.(8); - art.77 alin.(5). 2. Declară neconstituţionale următoarele prevederi din Legea nr.796-XV din 25 ianuarie 2002 "Pentru modificarea şi completarea Codului electoral": - art. 1 în partea în care se exclud sintagmele "primar sau de" şi "sau prin referendum"; - art. 22 lit. e) în partea în care se exclude sintagma "sau pentru funcţia de primar"; - art. 41 alin. (3) lit. b) sintagma "funcţiile de primar şi"; - art. 45 alin. (3) sintagma "funcţiile de primar sau"; - art. 68 alin. (2) în partea în care se exclude sintagma "şi primarilor"; - art. 118 sintagma "primarilor şi"; - art. 120 alin. (1) sintagma "şi ale primarilor"; - art.120 alin.(3) sintagma "şi a primarilor"; - art. 127 în partea în care se exclude dispoziţia ", iar pentru a fi ales primar - dacă este susţinut de 5 la sută din numărul alegătorilor din circumscripţie, dar nu mai puţin de 150 persoane şi nu mai mult de 10 000 de persoane"; - art. 130 în partea în care se exclude sintagma "şi pentru alegerile primarilor oraşelor (municipiilor), satelor (comunelor)"; - art. 132 alin. (2) în partea în care se exclud sintagmele "de primar sau" şi "şi primarilor"; - excluderea art.134; - art.135 alin.(3) în partea în care se exclude sintagma "şi primarilor"; - art.139 alin.(1) în partea în care se exclude lit. b); - art.139 alin.(1) lit. c) în partea în care se exclude sintagma "şi/sau primarul"; - art.139 alin.(1) lit. f) în partea în care se exclude sintagma "(consilii, primari)"; - art.177 în partea în care se exclude alin.(2); - art.186 alin.(1) în partea în care se exclude sintagma "sau a primarului". 3. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 14 martie 2002. Nr. 13.