Acte judiciare
Hotărîre nr.17 din 02.04.2002 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din art. 155/3 din Codul penal în redacţia Legii nr. 1436-XIII din 24 decembrie 1997 "Pentru modificarea şi completarea Codului penal"
HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE
pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din
art. 155/3 din Codul penal în redacţia Legii nr. 1436-XIII
din 24 decembrie 1997 "Pentru modificarea şi completarea
Codului penal"*
Nr.17 din 02.04.2002
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.50-52/11 din 11.04.2002
* * *
------------------------
* M.O., 1998, nr. 14-15, art. 69.
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Victor PUŞCAŞ - preşedinte
Mihai COTOROBAI - judecător
Mircea IUGA - judecător-raportor
Constantin LOZOVANU - judecător
Dumitru PULBERE - judecător
Elena SAFALERU - judecător
cu participarea Corinei Popa, grefier, Ion Creangă, reprezentantul
permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Mihai Ciocanu,
reprezentantul Procurorului General, în conformitate cu art. 135 alin.
(1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu
privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin.(1) lit. a) şi art. 16
alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă
plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii unor
prevederi din art. 155/3 din Codul penal în redacţia Legii nr.1436-XIII
din 24 decembrie 1997 "Pentru modificarea şi completarea Codului penal".
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea
Procurorului General Vasile Rusu, depusă la 18 octombrie 2001, în
conformitate cu art. 24 şi 25 lit. f) din Legea cu privire la Curtea
Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 17 decembrie 2001 sesizarea
a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.
În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea
Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului,
Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei,
Curţii Supreme de Justiţie, Uniunii Avocaţilor, Academiei de Ştiinţe şi
Universităţii de Stat din Moldova.
Avînd în vedere materialele dosarului, informaţia judecătorului-
raportor şi argumentele părţilor,
Curtea Constituţională
a c o n s t a t a t:
1. La 24 decembrie 1997 Parlamentul a adoptat Legea nr.1436-XIII
"Pentru modificarea şi completarea Codului penal" (în continuare - Legea
nr.1436-XIII).
Potrivit art. 155/3 alin. 1 din Codul penal, folosirea mijloacelor
de credit contrar destinaţiei indicate în contractul de credit, fie
nerambursarea creditului şi dobînzilor în termenele şi în condiţiile
stipulate în contractul de credit, dacă prin aceste acţiuni au fost
cauzate instituţiei financiare pagube materiale în proporţii mari, se
pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte
ani cu sau fără confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii.
Autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii sintagmei
"fie nerambursarea creditului şi dobînzilor în termenele şi în
condiţiile stipulate în contractul de credit..." din acest articol al
Codului penal, opinînd că ea contravine art. 4 din Constituţia
Republicii Moldova privind drepturile şi libertăţile omului şi art. 1
din Protocolul nr. 4 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale, care stipulează expres că nimeni nu
poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în
măsură să execute o obligaţie contractuală.
2. Raportînd prevederile contestate din art. 155/3 alin. 1 din Codul
penal în redacţia Legii nr. 1436-XIII la dispoziţiile Constituţiei, la
pactele şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte, Curtea Constituţională reţine următoarele.
Sensul direct al sintagmei contestate "fie nerambursarea creditului
şi dobînzilor în termenele şi în condiţiile stipulate în contractul de
credit" din art. 155/3 alin. 1 din Codul penal denotă că aceasta se
raportează la un litigiu care decurge din obligaţiunile contractuale
civile şi deci urmează a fi soluţionat conform prevederilor Codului
civil.
Prevăzînd prin Legea nr. 1436-XIII pentru astfel de litigii o
sancţiune penală de privaţiune de libertate pe un termen de la trei la
şapte ani, legiuitorul a ignorat prevederile Codului civil şi
dispoziţiile actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Conform art. 1 din Protocolul nr. 4* la Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale**, adoptată la
4 noiembrie 1950 la Roma, care a intrat în vigoare pentru Republica
Moldova la 12 septembrie 1997***, art. 11 din Pactul internaţional cu
privire la drepturile civile şi politice, adoptat la 16 decembrie 1966
la New York,**** la care Republica Moldova a aderat la 28 iulie 1990,
nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu
este în măsură să execute o obligaţie contractuală.
-----------------------
* Tratate internaţionale, 1998, vol. 1, pag. 363.
** Tratate internaţionale, vol. 1, pag. 341.
*** M.O., 1997, nr. 54-55, art. 502.
**** Tratate internaţionale, vol. 1 pag. 30.
Aderînd la Consiliul Europei şi la Convenţia europeană precitată,
Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a garanta drepturile şi
libertăţile proclamate de Convenţie pentru toate persoanele aflate sub
jurisdicţia sa.
Constituţia Republicii Moldova stipulează că dispoziţiile
constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se
interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care Republica
Moldova este parte (art. 4 alin. (1). Dacă există neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la
care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au
reglementările internaţionale (art. 4 alin. (2).
Aceste dispoziţii constituţionale dau expresie unuia dintre
principiile încrederii între statele comunităţii internaţionale:
respectarea cu bună-credinţă a obligaţiilor internaţionale (pacta sunt
servanda).
Carta O.N.U., reliefînd ideea că statele membre se angajează să
creeze condiţiile necesare menţinerii justiţiei şi respectării
obligaţiilor decurgînd din tratate şi din izvoare ale dreptului
internaţional, atribuie principiului pacta sunt servanda o semnificaţie
mai largă, evaluîndu-l nu doar ca o regulă constînd în obligaţia de a
executa întocmai şi cu bună-credinţă clauzele unui tratat, dar şi de a
îndeplini obligaţiile ce decurg pentru fiecare stat din toate izvoarele
dreptului internaţional.
La 14 octombrie 1999, în Hotărîrea nr. 55 "Privind interpretarea
unor prevederi ale art. 4 din Constituţie", Curtea Constituţională a
subliniat că, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele
internaţionale privind drepturile fundamentale ale omului şi legile
interne ale Republicii Moldova, organele de drept sînt obligate să
aplice reglementările internaţionale.
Astfel, Curtea Constituţională relevă că sintagma "fie nerambursarea
creditului şi dobînzilor în termenele şi în condiţiile stipulate în
contractul de credit" din art. 155/3 alin. 1 din Codul penal, completat
prin Legea nr.1436-XIII din 24 decembrie 1997, contravine art. 4 din
Constituţie, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi o califică drept neconstituţională.
Pentru aceleaşi considerente Curtea Constituţională apreciază drept
contrară Constituţiei şi sintagma "sau nerambursarea" din titlul art.
155/3 din Codul penal.
Pentru motivele arătate, conducîndu-se după art. 140 din
Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi
art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
H O T Ă R Ă Ş T E:
1. Declară neconstituţionale sintagmele "fie nerambursarea
creditului şi dobînzilor în termenele şi în condiţiile stipulate în
contractul de credit" din art. 155/3 alin. 1 şi "sau nerambursarea" din
titlul art. 155/3 din Codul penal în redacţia Legii nr. 1436-XIII din 24
decembrie 1997 "Pentru modificarea şi completarea Codului penal".
2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei
căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în
"Monitorul Oficial al Republicii Moldova".
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ
Chişinău, 2 aprilie 2002.
Nr. 17.