Hotărîre nr.18 din 26.06.2007 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul audiovizualului

al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006

nr. 18  din  26.06.2007

 (în vigoare 26.06.2007) 

Monitorul Oficial nr.94-97 art.16 din 06.07.2007

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierului Victoria Botnariuc, reprezentanţilor permanenţi al Parlamentului, Ion Mîţu, şi al Guvernului, Nicolae Eşanu, la Curtea Constituţională, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.66 alin.(2) şi art.68 alin.(6) din Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006¹.

______________________

¹ M.O., 2006, nr.131-133, art.679

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Ion Pleşca, Leonid Bujor, Anatol Onceanu, depusă la 9 ianuarie 2007, în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 15 ianuarie 2007 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi.

În procesul examinării sesizării Curtea a dispus de punctele de vedere şi informaţiile comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei Publice Locale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova, Primăria municipiului Chişinău.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională

a constatat:

1. Potrivit Codului audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI, adoptat la 27 iulie 2006, în calitate de fondatori ai radiodifuzorilor privaţi nu pot fi autorităţile publice de orice nivel, instituţiile de drept public finanţate de la bugetul de stat, partidele şi formaţiunile politice, întreprinderile şi instituţiile specializate în domeniul telecomunicaţiilor (art.66 alin.(2). Autorităţile administraţiei publice locale fondatoare de instituţii ale audiovizualului vor emite, în termen de 3 luni, decizii de reorganizare a acestor instituţii în conformitate cu Codul audiovizualului (art.68 alin.(6).

În sesizare se afirmă că, deşi Codul, în art.5, admite instituirea radiodifuzorilor publici locali, prevederea respectivă este irealizabilă, întrucît Codul nu stipulează cadrul juridic necesar pentru crearea şi funcţionarea acestora. Potrivit autorilor sesizării, prevederile art.66 alin.(2) şi art.68 alin.(6) privează comunităţile locale de dreptul constituţional la informare şi la exprimarea liberă a opiniilor asupra problemelor de interes local şi restrîng dreptul constituţional al autorităţilor administraţiei publice locale de a decide şi de a alege forma de funcţionare a întreprinderilor şi instituţiilor locale în domeniul mass-media. În opinia lor, aceste prevederi limitează, de asemenea, dreptul autorităţilor locale de a gestiona o parte importantă a treburilor publice, de a informa locuitorii şi de a comunica cu ei prin intermediul instituţiilor mass-media proprii. Ei opinează că prevederile art.66 alin.(2) şi art.68 alin.(6) din Codul audiovizualului contravin dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la informaţie (art.34), privind autonomia locală şi consultarea cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit (art.109 alin.(1), Cartei Europene a Autonomiei Locale şi Legii privind administraţia publică locală.

Curtea relevă că autorii sesizării aduc argumente numai cu referire la autorităţile administraţiei publice locale fără a viza ceilalţi subiecţi specificaţi în art.66 alin.(2): instituţiile de drept public finanţate de la bugetul de stat, partidele şi formaţiunile politice, întreprinderile şi instituţiile specializate în domeniul telecomunicaţiilor.

2. Examinînd dispoziţiile art.66 alin.(2) şi art.68 alin.(6) din Codul audiovizualului prin prisma dispoziţiilor constituţionale cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale, actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, legislaţiei naţionale în domeniul audiovizualului şi administrării publice locale, Curtea reţine următoarele.

Codul audiovizualului stabileşte, în spiritul drepturilor şi libertăţilor constituţionale, bazele juridice de reglementare a procesului de exercitare a controlului societăţii asupra activităţii instituţiilor în domeniul audiovizualului din Republica Moldova, avînd drept scop asigurarea apărării drepturilor consumatorilor de programe de a recepţiona informaţii corecte şi obiective, care ar contribui la libera formare a opiniei, asigurarea drepturilor radiodifuzorilor la libertatea editorială şi libertatea de exprimare, instituirea principiilor democratice de funcţionare a audiovizualului din Republica Moldova.

Potrivit Codului audiovizualului, reprezentantul şi garantul interesului public în domeniul audiovizualului este Consiliul Coordonator al Audiovizualului - autoritate publică autonomă.

În funcţie de tipul de proprietate, scopul activităţii şi capacitatea de acoperire teritorială, în Republica Moldova activează radiodifuzori publici şi privaţi, locali şi regionali. Pentru protejarea pluralismului şi a diversităţii politice, sociale şi culturale, concentrarea proprietăţii este limitată la dimensiuni care să asigure eficienţa economică, dar care să nu genereze apariţia de poziţii dominante în formarea opiniei publice (art.1 alin.(1), art.5, art.7 alin.(5), art.39 alin.(1) şi (2).

Codul audiovizualului, în capitole distincte, stipulează statutul juridic şi modul de activitate ale instituţiei publice naţionale a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova”, concretizează radiodifuzorii publici regionali şi reglementează crearea şi funcţionarea radiodifuzorilor privaţi. Astfel, Compania “Teleradio-Moldova” este un serviciu public de radiodifuziune şi televiziune, independent editorial, autonom instituţional, constituit în baza capitalului financiar public, care oferă servicii de programe prin acoperirea întregului teritoriu al Republicii Moldova. Compania uzează de drepturile unei persoane juridice de drept public şi poate avea în structura sa birouri publice teritoriale, alte unităţi funcţionale autonome. La decizia Adunării Populare, în U.T.A. Găgăuzia funcţionează radiodifuzorul public regional Compania “Teleradio-Găgăuzia”. În raioanele de pe malul stîng al Nistrului, după soluţionarea problemei transnistrene, la decizia autorităţilor publice regionale, va funcţiona radiodifuzorul public regional.

Radiodifuzorii privaţi pot fi constituiţi de către persoane fizice şi persoane juridice. Potrivit Codului, autorităţile publice de orice nivel, instituţiile de drept public finanţate de la bugetul de stat, partidele şi formaţiunile politice, întreprinderile şi instituţiile specializate în domeniul telecomunicaţiilor nu pot fi fondatori ai radiodifuzorilor privaţi. Radiodifuzorii privaţi se autofinanţează din veniturile obţinute din activităţi comerciale, din sponsorizări şi prestări de servicii (art.50 alin.(1) şi alin.(2), art.51 alin.(4), art.65, art.66 alin.(1), (2) şi (5) din Codul audiovizualului).

3. Conform prevederilor Legii nr.435-XVI din 28 decembrie 2006 privind descentralizarea administrativă², dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a gestiona treburile publice implică pentru autoritate necesitatea de a dispune de dreptul de a adopta liber decizii, în condiţiile legii, fără intervenţii din partea altor autorităţi publice, în scopul realizării intereselor sale, de a dispune de resurse financiare proprii suficiente şi de a le utiliza liber, în condiţiile legii, prin adoptarea propriilor bugete locale (art.1).

^{________________________}

² M.O., 2007, nr.29-31, art.91

Potrivit Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală³, în unităţile administrativ-teritoriale administrarea publică se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor publice locale şi consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit. Autorităţile administraţiei publice locale beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, gestionară şi financiară, au dreptul la iniţiativă în ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale, exercitîndu-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat. Unitatea administrativ-teritorială este persoană juridică de drept public şi dispune, în condiţiile legii, de un patrimoniu distinct de cel al statului şi al altor unităţi administrativ-teritoriale. În exercitarea competenţelor, autorităţile administraţiei publice locale dispun de autonomie, consfinţită şi garantată prin Constituţie, Carta Europeană a Autonomiei Locale şi prin alte tratate la care Republica Moldova este parte. Autorităţile publice locale îşi desfăşoară activitatea în domeniile stabilite de Legea privind descentralizarea administrativă, dispunînd în acest scop de competenţe depline, care nu pot fi puse în cauză sau limitate de nici o autoritate publică, decît în condiţiile legii.

____________________

³ M.O., 2007, nr.32-35, art.116

Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, consiliul local ales, în vederea soluţionării problemelor de interes local (raional), în special, decide înfiinţarea instituţiilor publice locale, decide sau, după caz, propune înfiinţarea, în condiţiile legii, de instituţii publice şi întreprinderi de interes raional, decide înfiinţarea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor social-culturale de interes raional şi asigură buna lor funcţionare, în limita alocaţiilor prevăzute la bugetul respectiv.

4. Unul din obiectivele urmărite la adoptarea actelor legislative este asigurarea protecţiei proprietăţii publice, care, conform Constituţiei şi legilor Republicii Moldova, aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Conform Constituţiei, statul ocroteşte proprietatea şi garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii (art.127 alin.(1)-(3).

Potrivit Legii nr.397-XV din 16 octombrie 2003⁴, finanţele publice locale sînt parte integrantă a sistemului finanţelor publice naţionale şi includ bugetele raioanelor, oraşelor şi satelor. Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale constituie elemente independente, care se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţii de autonomie financiară, în conformitate cu prevederile legilor privind finanţele publice locale şi privind administraţia publică locală. Autorităţile executive ale unităţilor administrativ-teritoriale, în condiţiile legislaţiei în vigoare, sînt responsabile, în special, de utilizarea conform destinaţiei a alocaţiilor bugetare aprobate (art.2 alin.(1), art.3 alin.(1), art.35 alin.(6) lit.c). În conformitate cu legea, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale prevăd alocaţii necesare asigurării funcţionării instituţiilor publice şi serviciilor publice din unitatea administrativ-teritorială respectivă. Competenţele în ceea ce priveşte efectuarea cheltuielilor publice sînt delimitate între bugetele unităţilor administrativ-teritoriale în temeiul Legii privind administraţia publică locală. De la bugetele raionale, de la bugetul central al unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special, de la bugetele municipiilor Bălţi, Chişinău sînt finanţate cheltuielile ce ţin, în special, de întreţinerea expoziţiilor, teatrelor, televiziunii publice locale (art.7 alin.(1), art.8 alin.(4), (5) şi (6).

______________________

⁴ M.O., 2003, nr.248-253, art.996

Astfel, Curtea constată că legislaţia naţională garantează finanţarea televiziunii publice locale.

Curtea consideră justificată prevederea art.66 alin.(2) din Codul audiovizualului, întrucît, potrivit definiţiei expuse în art.2, radiodifuzorul privat este o instituţie audiovizuală cu statut de persoană juridică de drept privat. Or, conform Codului civil (Legea nr.1107-XV din 6 iunie 2002)⁵, instituţia publică se constituie în baza unui act emis de autoritatea publică şi este finanţată, integral sau parţial, de la bugetul acesteia din urmă (art.184 alin.(1). Instituţia privată se constituie în baza hotărîrii persoanei fizice sau juridice de drept privat, care o dotează potrivit scopului preconizat (art.185 alin.(1).

____________________

⁵ M.O., 2002, nr.82-86, art.661

Astfel, în temeiul prevederilor legale precitate, autorităţile publice pot avea doar calitatea de fondatori ai instituţiilor publice, iar instituţiile fondate de persoane fizice şi juridice de drept privat vor fi private.

5. Potrivit liniilor directoare la Recomandările nr.R(96)10 şi REC(2000)23 ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre cu privire la garantarea independenţei serviciului public de radiodifuziune şi cu privire la independenţa şi funcţiile autorităţilor de reglementare a sectorului radiodifuziunii, adoptate la 11 septembrie 1996 şi, respectiv, la 20 decembrie 2000, este important ca statele membre să asigure o independenţă reală autorităţilor de reglementare a sectorului radiodifuziunii - pe baza unui ansamblu de reguli care să cuprindă toate aspectele funcţionării lor şi de măsuri care să permită acestor autorităţi să-şi îndeplinească misiunile în mod efectiv şi eficient. Se recomandă în mod expres ca guvernele statelor membre să vegheze la respectarea efectivă a independenţei autorităţilor de reglementare pentru a le proteja împotriva oricărei forme de ingerinţă din partea partidelor politice sau a intereselor economice; principiile independenţei editoriale şi autonomiei instituţionale ale organelor de radiodifuziune trebuie să fie expuse explicit în cadrul juridic care reglementează aceste organisme.

6. În temeiul enunţurilor expuse, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate afirmaţiile autorilor sesizării despre îngrădirea dreptului autorităţilor administraţiei publice locale de a decide autonom în problema fondării, funcţionării, întreţinerii sau reorganizării radiodifuzorilor publici locali. Prin Codul audiovizualului (art.68 alin.(5), Consiliul Coordonator al Audiovizualului a fost obligat să iniţieze controlul serviciilor de programe existente şi al legalităţii eliberării licenţelor către titulari, inclusiv radiodifuzorilor fondaţi şi finanţaţi de autorităţile administraţiei publice locale, să elaboreze recomandări privind mecanismele de intrare în legalitate a acestora, astfel încît să nu se admită lichidarea lor, ci să se asigure crearea unui mediu pluralist de dezvoltare a domeniului audiovizualului.

În argumentarea sesizării se invocă art.34 alin.(2) din Constituţie, care prevede că autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sînt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Curtea relevă că această prevedere trebuie să fie corelată cu prevederea cuprinsă în alin.(4) al art.34, care stipulează că mijloacele de informare publică, de stat şi private, sînt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. Prin urmare, aceste dispoziţii constituţionale presupun accesul nestingherit al autorităţilor publice locale la societăţile mass-media, inclusiv la cele ale audiovizualului, pentru informarea membrilor colectivităţilor pe care le reprezintă.

Curtea consideră nefondată critica autorilor sesizării că prin art.66 alin.(2) şi art.68 alin.(6) din Codul audiovizualului se aduce atingere principiilor de bază ale administraţiei publice locale statuate de art.109 al Constituţiei. Principiul autonomiei locale oferă colectivităţilor dreptul de a-şi rezolva singure problemele locale, respectînd legile şi caracterul unitar al statului. Esenţa acestui principiu rezidă în faptul că autorităţile administraţiei publice locale dispun de autonomie funcţională şi organizatorică în raport cu autorităţile administraţiei publice centrale.

Carta Europeană a Autonomiei Locale, în art.3 pct.1, defineşte autonomia locală ca fiind dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei, o parte importantă a treburilor publice. Aceste prevederi îşi găsesc reflectare în legile naţionale privind descentralizarea administrativă şi administraţia publică locală, privind finanţele publice locale şi în Codul audiovizualului al Republicii Moldova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 alin.(2) din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se declară drept constituţionale prevederile art.66 alin.(2) şi art.68 alin.(6) din Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260-XVI din 27 iulie 2006.

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.