Hotărîre nr.21 din 19.04.2001 privind controlul constituţionalităţii art.30 alin.(5) din Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii art.30 alin.(5) din Legea serviciului public nr. 443-XIII din 4 mai 1995 Nr.21 din 19.04.2001 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.49-50/19 din 03.05.2001 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Constantin LOZOVANU - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător Mircea IUGA - judecător Dumitru PULBER - judecător-raportor Elena SAFALERU - judecător-raportor cu participarea grefierului Corina Popa, deputatului în Parlament Ştefan Secăreanu, unul din autorii sesizării, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă şi a reprezentantului permanent al Guvernului la Curtea Constituţională Galina Chirinciuc, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 4 alin. (1) lit. a), art. 16 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă publică dosarul privind controlul constituţionalităţii prevederilor art.30 alin.(5) din Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995* (în continuare - Legea serviciului public). ------------------------- * M.O., 1995, nr.61, art.681. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlamentul de legislatura a XIV-a Alexandru Lazăr, Ion Neagu, Dumitru Osipov şi Ştefan Secăreanu, depusă în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 11 ianuarie 2001 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Curţii Supreme de Justiţie, Procuraturii Generale, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Afacerilor Interne. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorilor- raportori şi argumentele părcilor expuse în şedinţă, Curtea Constituţională a constatat: 1. Articolul 30 alineatul (5) din Legea serviciului public prevede că, dacă acţiunile funcţionarului public, legate de îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu, întrunesc elementele componente ale infracţiunii, conducătorul autorităţii publice este obligat să prezinte materialele respective organelor de cercetare sau anchetare penală şi, în baza deciziei acestora, să-l înlăture de la exercitarea obligaţiunilor de serviciu cu suspendarea salariului. 2. La 3 ianuarie 2001 deputaţii Alexandru Lazăr, Ion Neagu, Dumitru Osipov şi Ştefan Secăreanu au sesizat Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.30 alin.(5) din Legea serviciului public. În sesizare se afirmă că dispoziţiile precitate contravin principiului prezumţiei nevinovăţiei, stipulat în art.21 din Constituţie. În opinia autorilor sesizării, norma contestată obligă conducătorul autorităţii publice să aprecieze dacă acţiunile funcţionarului public întrunesc elementele componente ale infracţiunii şi, prin urmare, contravine dispoziţiilor art.6 şi 114 din Constituţie privind separarea puterilor în stat şi înfăptuirea justiţiei numai de instanţele judecătoreşti. În sesizare se susţine de asemenea că prevederile art.30 alin.(5) din Legea serviciului public încalcă principiul egalităţii în faţa legii, consfinţit în art.16 din Constituţie, deoarece "... stabileşte un regim procesual penal nefavorabil pentru o categorie bine definită de cetăţeni, şi anume funcţionarii publici". 3. Examinînd sesizarea grupului de deputaţi sub aspectul concordanţei dintre textul legal ce face obiectul sesizării şi dispoziţiile constituţionale, Curtea Constituţională relevă următoarele. Teza, invocată de autorii sesizării, potrivit căreia prevederile art.30 alin.(5) din Legea serviciului public pun în sarcina conducătorului autorităţii publice aprecierea acţiunilor funcţionarului sub aspect infracţional, este neconcludentă. Deşi din punctul de vedere al tehnicii legislative redacţia textului normei juridice contestate este imperfectă, analiza complexă şi interpretarea lui logico-gramaticală şi sistematică permite să se tragă concluzia certă că conducătorul autorităţii publice nu este subiectul care apreciază dacă acţiunile funcţionarului întrunesc elementele componente ale infracţiunii. Potrivit normei cuprinse în art. 30 alin. (5) din Legea serviciului public, conducătorul autorităţii publice este obligat să înlăture funcţionarul de la exercitarea obligaţiunilor de serviciu cu suspendarea salariului numai în baza deciziei organelor de cercetare sau anchetare penală. Procedura de înlăturare (de destituire) din funcţie este prevăzută de art.135 din Codul de procedură penală, conform căruia, dacă o persoană cu funcţie de răspundere a fost pusă sub învinuire şi ea trebuie să fie destituită din funcţie, anchetatorul penal dă o ordonanţă în acest sens, care urmează să fie sancţionată de procuror sau de locţiitorul lui. Ordonanţa se trimite spre executare la locul unde lucrează învinuitul. Din cele menţionate rezultă că funcţionarul public poate fi înlăturat de la exercitarea obligaţiilor de serviciu numai în cazul în care a fost pus sub învinuire, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală. De menţionat că, în conformitate cu art.30 alin.(6) din Legea serviciului public, durata înlăturării din funcţie nu poate depăşi termenele stabilite de legislaţie pentru cercetare, anchetare penală sau judecare a cauzei. Prin urmare, înlăturarea temporară a funcţionarului public de la exercitarea obligaţiilor de serviciu nu este o pedeapsă penală, cum se susţine în sesizare, ci o măsură dispusă de către organul de anchetă penală, pentru ca persoana pusă sub învinuire să nu-şi poată continua activitatea infracţională în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Această măsură, prevăzută de lege, se impune de asemenea pentru asigurarea bunei desfăşurări a anchetei penale şi ea se înscrie în prevederile art. 54 din Legea Supremă şi nu încalcă principiul prezumţiei nevinovăţiei. 4. Curtea nu poate reţine de asemenea teza, prin care autorii sesizării afirmă că norma juridică contestată contravine principiului constituţional privind egalitatea în faţa legii (art.16 alin. (2) din Constituţie). Înlăturarea temporară a funcţionarilor publici de la exercitarea obligaţiilor de serviciu în condiţiile prevăzute de art.30 alin.(5) din Legea serviciului public şi art.135 din Codul de procedură penală este necesară nu numai pentru contracararea activităţii infracţionale a acestora în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi asigurarea bunei desfăşurări a anchetei penale, această măsură fiind determinată şi de statutul special al funcţionarului public. Serviciul public înseamnă totalitatea autorităţilor publice şi activitatea persoanelor ce ocupă posturi în aparatul acestor organe, îndreptată spre realizarea împuternicirilor acestor autorităţi în scopul dezvoltării economiei, culturii, sferei sociale, promovării politicii externe, apărării ordinii de drept şi asigurării securităţii naţionale, ocrotirii drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor. Avînd în vedere sarcinile importante ale serviciului public şi faptul că statutul funcţionarului public implică drepturi, obligaţii şi responsabilităţi deosebite, Curtea consideră că înlăturarea funcţionarului public de la exercitarea obligaţiunilor de serviciu pentru perioada cercetării sau anchetei preliminare nu contravine principiului consacrat în art.16 alin.(2) din Constituţie. De asemenea, Curtea relevă că norma contestată nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, cum se afirmă în sesizare, deoarece hotărîrea organului de anchetă penală şi a procurorului privind înlăturarea din funcţie poate fi contestată în instanţa de judecată (art.195/1 din Codul de procedură penală). De menţionat că funcţionarul public, faţă de care se aplică această măsură de procedură penală, dispune plenar de drepturile garantate prin art. 53 din Constituţie. În afară de aceasta, în conformitate cu art.30 alin.(7) din Legea serviciului public, dacă în urma cercetării sau anchetării penale se constată că decizia de înlăturare din funcţie nu este legitimă, ea se anulează, iar funcţionarului public i se plăteşte salariul mediu lunar pentru întreaga perioadă de înlăturare (art.30 alin.(7) din Legea serviciului public). De aceleaşi garanţii funcţionarul public beneficiază şi în temeiul Legii nr.1545-XIV din 25 februarie 1998 "Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti*. Potrivit art.1 alin.(1) lit.b) şi art.4 lit.b) din această lege, în cazul anchetării ori judecării cauzei penale, prejudiciul moral şi material este reparabil dacă acesta a fost cauzat unei persoane fizice în urma eliberării ilegale din funcţie sau în cazul clasării dosarului. ------------------------- * M.O., 1998, nr. 50-51, art. 359. Art. 30 alin. (5) din Legea serviciului public nu contravine nici normelor internaţionale. Astfel, potrivit art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării ordinii publice. Pentru considerentele expuse, conducîndu-se după art.140 alin.(2) din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 61, 62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Recunoaşte constituţionale prevederile art.30 alin.(5) din Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTE Constantin LOZOVANU Chişinău, 19 aprilie 2001. Nr. 21.