Hotărîre nr.21 din 23.06.97 cu privire la interpretarea art. 114 din Constituţia Republicii Moldova

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la interpretarea art. 114 din Constituţia Republicii Moldova Nr.21 din 23.06.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.45/24 din 10.07.1997 * * * În numele Republicii Moldova Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător Nicolae OSMOCHESCU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier, autorului sesizării, Victor Cecan, deputat în Parlament, preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, conducîndu-se de prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. b), art. 25 lit. g) şi art. 31 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă publică dosarul privind interpretarea art. 114 din Constituţie. În procesul examinării prealabile a sesizării au fost studiate normele legislaţiei speciale, actele codificate, ce au incidenţă asupra problemei în cauză, precum şi motivele invocate în sesizare. Audiind informaţia judecătorilor-raportori, argumentele autorului sesizării, examinînd materialele prezentate, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ a c o n s t a t a t: 1. Temei pentru examinarea dosarului, conform art. 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea domnului Victor Cecan, deputat în Parlament, preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, privind interpretarea art. 114 din Constituţie. În sesizare se susţine că practica aplicării legislaţiei Republicii Moldova, în special a normelor Codului cu privire la contravenţiile administrative, denotă că un şir de contravenţii administrative sînt examinate de organele care nu au atribuţii de autoritate judecătorească. Aceste organe sînt în drept să aplice sancţiuni administrative, prevăzute de Codul cu privire la contravenţiile administrative. Parlamentul a adoptat o serie de acte legislative prin care a restrîns dreptul unor organe, ce nu fac parte din sistemul judecătoresc, de a examina cauze administrative şi de a aplica sancţiuni administrative. Această activitate legislativă a Parlamentului nu este însă susţinută de unele autorităţi publice. Astfel, în Parlament au parvenit un şir de proiecte de legi cu privire la contravenţiile administrative, în care se propune restabilirea dreptului organelor extrajudecătoreşti de a examina dosarele administrative şi de a aplica sancţiuni administrative. Avînd în vedere că asupra problemei abordate în sesizare nu există un punct de vedere comun, iar jurisdicţia administrativă este o ramură de drept complicată şi multiaspectuală, autorul sesizării solicită interpretarea art. 114 din Constituţie sub următoarele aspecte: - dacă examinarea dosarelor administrative poate fi considerată drept înfăptuire a justiţiei în numele legii; - dacă sînt în drept autorităţile publice sau alte organe centrale şi de specialitate ale statului, care nu fac parte din sistemul judecătoresc, să înfăptuiască justiţia în numele legii pe baza dosarelor administrative instrumentate. 2. Art. 114 din Constituţie stipulează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti. Justiţia este un gen de activitate juridică deosebit. Sensul ei este dezvăluit în legătură sistematică cu normele art. 6, 20, 21, 22, 115, 116, 117, 119, 120 din Constituţie. Noţiunea de "justiţie" şi noţiunea de "putere judecătorească", consfinţite în Constituţie, nu sînt identice. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească, puterea judecătorească este independentă, separată de puterea legislativă şi puterea executivă, are atribuţii proprii, exercitate prin intermediul instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu principiile şi dispoziţiile prevăzute de Constituţie şi de alte acte normative, ceea ce înseamnă că societatea şi statul împuternicesc autorităţile judecătoreşti să înfăptuiască justiţia. Conform art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea privind organizarea judecătorească, instanţele judecătoreşti, care exercită puterea judecătorească şi înfăptuiesc justiţia în numele legii sînt Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Apel, tribunalele şi judecătoriile, care au următoarele caracteristici: - origine legală; - permanenţă; - sînt organe cu jurisdicţie obligatorie; - aplică principiul contradictorialităţii şi normele de drept. Formele de înfăptuire a justiţiei sînt judecarea de către instanţele judecătoreşti a tuturor cauzelor privind raporturile juridice, civile, administrative şi penale, precum şi orice alte cauze pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă (art. 4 alin. (2) din Legea privind organizarea judecătorească). Aceste instanţe judecătoreşti au împuterniciri diferite şi înfăptuiesc justiţia în forme procesuale diferenţiate. O parte componentă a sistemului judecătoresc o constituie instanţele judecătoreşti economice, menţionate în art. 9 din Legea cu privire la instanţele judecătoreşti economice, care înfăptuiesc justiţia prin soluţionarea cauzelor ce au drept obiect relaţiile economice dintre persoanele fizice şi juridice. Dezbaterile judiciare se desfăşoară în baza principiilor de procedură, consfinţite în Constituţie şi Legea privind organizarea judecătorească. Apărarea judiciară se referă nu numai la drepturile fundamentale ale omului, ci şi la drepturile asigurate prin lege şi alte acte normative. Apărarea judiciară include de asemenea examinarea de către instanţele judecătoreşti a cauzelor ce izvorăsc din raporturi juridice administrative. Dosarele din această categorie cuprind un sistem complex de interrelaţii ce izvorăsc în procesul organizării şi înfăptuirii puterii executive în stat. Art. 230 din Codul de procedură civilă stipulează cauzele ce izvorăsc din raporturile juridice administrative, care se judecă de instanţele judecătoreşti. Majoritatea lor o constituie cererile de percepere de la cetăţeni a restanţelor de impozite, de autoimpunere a populaţiei săteşti şi de asigurare obligatorie, precum şi plîngerile împotriva acţiunilor nelegitime ale organelor administraţiei publice, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora, săvîrşite cu încălcarea legii sau cu depăşirea împuternicirilor, ce lezează drepturile persoanelor fizice şi juridice. Cu toate că aceste cauze se examinează de instanţele judecătoreşti conform regulilor generale din Codul de procedură civilă, ele nu pot fi considerate ca acţiuni civile. Drept temei procesual pentru intentarea acestor cauze administrative servesc cererile şi plîngerile, depuse în condiţiile legii. Obliectul probaţiei circumstanţelor contestabile este strict indicat în lege şi se reduce la verificarea de către instanţele judecătoreşti a legalităţii actelor organelor administraţiei publice şi persoanelor cu funcţii de răspundere. Aceste şi alte particularităţi procesuale ale unor astfel de cauze administrative au determinat separarea lor într-un titlu aparte cu denumirea de "Procedura cauzelor ce izvorăsc din raporturi juridice administrative". Una din formele importante şi specifice de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor o constituie examinarea de către instanţele judecătoreşti a cauzelor cu privire la contravenţiile administrative. Natura juridică a acestor cauze este definită de Codul cu privire la contravenţiile administrative. Legislaţia cu privire la contravenţiile administrative constă din Codul cu privire la contravenţiile administrative şi alte acte normative, adoptate de Parlament, de Guvern şi de organele administrării publice locale, potrivit competenţei lor. Cauzele cu privire la contravenţiile administrative sînt examinate de: - comisiile administrative de pe lîngă organele executive ale administraţiei publice locale; - organele afacerilor interne, departamentele şi inspectoratele de stat, de alte organe (persoane cu funcţii de răspundere) abilitate; - judecătoriile raionale, de sector, municipiale. Numărul cauzelor cu privire la contravenţiile administrative este considerabil şi are tendinţa de a se majora. Contravenţiile administrative cuprind diferite domenii: - protecţia muncii şi ocrotirea sănătăţii populaţiei; - ocrotirea mediului înconjurător, a monumentelor de istorie şi cultură; - comerţul, finanţele şi industria meşteşugurilor; - gospodăria comunală şi de locuinţe şi cel de amenajări; - industria, folosirea energiei termice şi electrice; - agricultura, încălcarea regulilor sanitaro-veterinare; - transporturile, gospodăria rutieră şi telecomunicaţiile, precum şi contravenţiile administrative ce atentează la proprietate, la ordinea publică, la modul stabilit de administrare, la înfăptuirea justiţiei. În capitolele 16 şi 21 din Codul cu privire la contravenţiile administrative sînt determinate competenţa şi modul de examinare a cauzelor cu privire la contravenţiile administrative. Legislatorul a stabilit competenţa fiecărui organ (fiecărei persoane cu funcţie de răspundere), împuternicit să examineze cauzele cu privire la contravenţiile administrative, a aprobat nomenclatorul acestor cauze şi tipurile de decizii pronunţate (art. 269). În vederea asigurării legalităţii la aplicarea măsurilor de influenţă pentru contravenţiile administrative este necesar ca: procedura în cauzele cu privire la contravenţiile administrative să se înfăptuiască în condiţiile respectării cu stricteţe a legalităţii; aplicarea măsurilor de influenţă administrativă de către organele şi persoanele cu funcţii de răspundere abilitate să se facă în limitele competenţei lor, în strictă conformitate cu legislaţia. Este important şi faptul că toate deciziile organelor (persoanelor cu funcţii de răspundere) asupra cauzelor cu privire la contravenţiile administrative pot fi atacate, depunîn-du-se o plîngere la judecătoria raională, de sector, municipală, adică pot fi supuse controlului judiciar (art. 274 din Cod). Procurorul raionului, sectorului sau municipiului de asemenea poate contesta decizia asupra cauzei cu privire la contravenţia administrativă (art. 276 din Cod). În cadrul examinării plîngerii sau protestului împotriva deciziei asupra cauzei cu privire la contravenţia administativă instanţa judecătorească verifică legalitatea şi temeinicia deciziei pronunţate. Aceasta face posibilă apărarea persoanei împotriva încălcării neîntemeiate a drepturilor şi libertăţilor ei constituţioanle, creează garanţii suplimentare de asigurare a legalităţii. O particularitate principială a examinării de către judecătoriile raionale, de sector şi municipale a plîngerii sau a protestului împotriva deciziei asupra cauzei cu privire la contravenţia administrativă o constituie faptul că hotărîrea instanţei judecătoreşti, care examinează plîngerea sau protestul, este definitivă (art. 273 alin. 2 din Codul cu privire la contravenţiile administrative), adică se examinează numai la o instanţă judecătorească. Posibilitatea de a ataca decizia judecătorească asupra cauzelor cu privire la contravenţiile administrative în instanţa judecătorească ierarhic superioară ar constitui o garanţie eficientă a respectării drepturilor cetăţeanului împotriva acţiunilor şi deciziilor ilegale ale organelor de stat şi persoanelor cu funcţii de răspundere. Această restricţie a dreptului de a ataca astfel de decizie ar însemna scoaterea aproape totală de sub control a deciziilor emise de judecătoriile din instanţa judecătorească inferioară. Curtea Constituţională prin Hotărîrea nr. 20 din 16 iunie 1997 a constatat că aceste restricţii contravin art. 20 din Constituţie. Faptul că Procurorul General şi adjuncţii lui au posibilitatea de a înainta în mod extraordinar la Curtea Supremă de Justiţie un recurs împotriva deciziilor instanţelor judecătoreşti, care au examinat la rîndul lor plîngerea şi protestul împotriva hotărîrii organului (persoanelor cu funcţii de răspundere) asupra cauzei cu privire la contravenţiile administrative, precum şi faptul că procurorul ierarhic superior are posibilitatea de a înainta recurs împotriva unor astfel de hotărîri pe cale extraordinară (art. 282/9 din Cod), nu scad din acuitatea problemei în cauză. Contestarea în aceste cazuri a hotărîrilor judecătoriilor, emise în prima instanţă, este necesar să se studieze cu minuţiozitate, pentru a se elabora metodele coresapunzătoare de reglementare a ei. Relaţiile dintre cetăţean şi stat, în persoana organelor de stat, au un caracter complex şi multiaspectual. Această chestiune este actuală şi impune căutarea căilor adecvate de rezolvare. În multe ţări există un sistem al organelor administrative de justiţie, însă experienţa lor arată că nu orice conflict administrativ este dat în competenţa lor, ci îşi găseşte rezolvarea de către organele respective. Curtea Constituţională consideră că examinarea de către instanţele judecătoreşti a cauzelor ce izvorăsc din raporturile juridice administrative, a cauzelor cu privire la contravenţiile administrative, precum şi examinarea plîngerilor şi protestelor împotriva deciziilor asupra cauzelor cu privire la contravenţiile administrative este o formă de înfăptuire a justiţiei. Totodată, hotărîrile organelor, care nu au atribuţii de autoritate judecătorească, luate asupra cauzelor cu privire la contravenţiile administrative nu constituie înfăptuirea justiţiei. Pentru motivele expuse, conducîndu-se de art. 26 alin. (1) şi (2), art. 27 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 66, 69 şi 70 din Codul jurisdicţiei constituţionale, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Examinarea în fond de către instanţele judecătoreşti a cauzelor ce izvorăsc din raporturile juridice administrative, a cauzelor cu privire la contravenţiile administrative, precum şi examinarea plîngerilor şi protestelor împotriva deciziilor asupra cauzelor cu privire la contravenţiile administrative este o formă de înfăptuire a justiţiei. 2. Hotărîrile organelor, care nu au atribuţii de autoritate judecătorească, luate asupra cauzelor cu privire la contravenţiile administrative nu constituie înfăptuirea justiţiei. 3. Conform art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională prezenta Hotărîre nu poate fi atacată, este definitivă, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 23 iunie 1997. Nr. 21.