Hotărîre nr.24 din 06.05.99 privind controlul constituţionalităţii art.20 alin.(2) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) nr.344-XIII din 23 decembrie 1994

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii art.20 alin.(2) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) nr.344-XIII din 23 decembrie 1994* Nr.24 din 06.05.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.53-54/34 din 27.05.1999 * * * ----------------------------- * M.O. nr.3-4, 1995, art. 51. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, ministrului justiţiei Ion Păduraru, autorul sesizării şi reprezentantul Guvernului, în prezenţa reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, reprezentantului Preşedintelui Republicii Moldova Alexandru Ohotnicov, şef-adjunct al Serviciului acte ale Preşedintelui Republicii Moldova, reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii Tudor Popovici, prim-judecător-asistent al Curţii Supreme de Justiţie, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinnţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii art. 20 alin. (2) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994. Temei penru examinarea dosarului a servit sesizarea ministrului justiţiei Ion Păduraru, depusă în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, acceptată pentru examinare în fond prin decizia Curţii Constituţionale din 17 februarie 1999. În procesul examinării prealabile a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere asupra chestiunii în cauză Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Consiliului Superior al Magistraturii. Examinînd materialele dosarului, punctele de vedere prezentate, audiind informaţia judecătorului-raportor, argumentele autorului sesizării, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : La 23 decembrie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 344-XIII "Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)". Potrivit art. 20 alin. (2) din Lege, "Judecătorii instanţelor de judecată ale Găgăuziei sînt numiţi în funcţie prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova, la propunerea Adunării Populare a Găgăuziei, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii". Autorul sesizării consideră că această normă contravine art. 116 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova. Motivaţia generală expusă de autorul sesizării se bazează pe faptul că, potrivit Constituţiei, judecătorii instanţelor judecătoreşti, inclusiv Preşedintele şi membrii Curţii Supreme de Justiţie, se numesc în funcţie de Preşedintele republicii sau de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, ordinea constituţională fiind diferită de cea propusă de prevederile Legii supuse controlului constituţionalităţii. Curtea Constituţională reţine că pentru examinarea acestei cauze este necesar să se ţină cont de următoarele prevederi ale Constituţiei: art. 6, care stipulează că în Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sînt separate, art. 109 şi 111, care stabilesc principiile de bază ale administrării publice locale şi statutul special de autonomie al unor localităţi din sudul republicii, art. 116, care determină statutul judecătorului, şi art. 123, ce se referă la atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii. Curtea Constituţională în Hotărîrea din 4 martie 1997 a relevat că, în temeiul art. 6 din Constituţie, principiul fundamental aflat la baza organizării şi funcţionării aparatului de stat este separaţia celor 3 puteri: legislativă, executivă şi judecătorească. Separarea lor presupune că fiecare autoritate are un domeniu special în puterea publică, înzestrat cu arme defensive în raport cu alte puteri. Fiecare dintre aceste autorităţi este învestită cu anumite prerogative, nici una dintre ele neavînd posibilitatea de a interveni în atribuţiile celeilalte. Este adevărat că între organismele care exercită în mod exclusiv prerogativele unui anumit tip de putere există o interpătrundere funcţională şi chiar o colaborare, menite să asigure armonia procesului de conducere socială şi împiedicarea abuzului unei puteri faţă de cealaltă putere. Potrivit capitolului VIII din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale, care face parte din puterea executivă, se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit. Totodată, prin art. 111 din acelaşi capitol al Constituţiei s-a stabilit că unor localităţi din sudul Republicii Moldova le pot fi atribuite forme şi condiţii speciale de autonomie după statute speciale adoptate prin legi organice. De menţionat, că, potrivit Cartei Europene pentru autoadministrarea locală, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărîrea nr. 1253-XIII din 16 iulie 1997** , raza de acţiune a autonomiei locale, competenţele de bază ale colectivităţilor locale sînt fixate prin Constituţie şi prin lege, iar prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă ale colectivităţilor locale de a rezolva şi a gira, în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei, o parte importantă din treburile publice. ------------------------- * * M.O. nr. 48, 1997, art. 423. Găgăuzia (Gagauz-Yeri), ca unitate administrativ-teritorială autonomă, a dobîndit un statut special prin Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994. Din preambulul Legii nominalizate este evident că Găgăuzia se călăuzeşte de principiile Constituţiei Republicii Moldova. Astfel, legislativul, în baza art. 109 şi 111 din Constituţie, a prevederilor actelor internaţionale în domeniu ratificate, precum şi în baza preambulului Legii nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, a stabilit prioritatea aplicării principiilor generale stabilite de Constituţia Republicii Moldova faţă de cele stabilite în baza legilor. Curtea Constituţională menţionează că Adunarea Populară a Găgăuziei este o autoritate reprezentativă, învestită cu dreptul de a adopta acte normative, în limitele competenţelor sale, în activitatea sa fiind subordonată principiilor generale stabilite de Constituţia Republicii Moldova. Activitatea acestui organ trebuie să fie abordată şi în strînsă legătură cu rolul său politic. Adunarea Populară este competentă să adopte acte normative (în limita competenţelor stabilite de Parlamentul Republicii Moldova), a căror executare este obligatorie pe teritoriul Găgăuziei. Totodată, autoritatea judecătorească pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv pe teritoriul Găgăuziei, acţionează numai în limitele instanţelor judecătoreşti, acestea fiind unicele autorităţi publice abilitate cu dreptul de a înfăptui justiţia în stat. Curtea Constituţională, în hotărîrile sale precedente, a menţionat că dispoziţiile constituţionale (art. 114 şi 116 alin. (1)) au stabilit principiul independenţei judecătorului, principiu în afara căruia nu se poate vorbi de o autentică activitate de înfăptuire a justiţiei. Independenţa judecătorului presupune, în primul rînd, raporturile acestuia cu celelalte autorităţi publice. Judecătorul nu se află şi nu trebuie să se afle în raporturi de subordonare, de dependentă faţă de alte autorităţi publice, indiferent care ar fi acestea şi indiferent de poziţia ierarhică a acestor autorităţi în stat. Constituţia Republicii Moldova, în scopul asigurării unei independenţe reale a autorităţilor judecătoreşti, a stabilit, prin art. 116 alin. (2), că judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova sau de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii, în virtutea atribuţiilor sale constituţionale, are două funcţii, ce derivă din necesitatea protejării independenţei autorităţii judecătoreşti: funcţia de a asigura numirile, deplasările, promovările judecătorilor şi funcţia de a veghea la respectarea inamovibilităţii judecătorilor, în calitate de Consiliu de disciplină. În exerciţiul primei funcţii, Consiliul Superior al Magistraturii este unicul organ abilitat de Constituţie cu dreptul de a propune Preşedintelui Republicii Moldova sau Parlamentului atît numirea, cît şi deplasarea şi promovarea judecătorilor. În baza acestor prevederi constituţionale se prefigurează un sistem complex de relaţii privind numirile şi deplasările teritoriale, sistem ce este detaliat în legile organice speciale prevăzute de art. 72 alin. (3) lit. e) din Constituţie. De observat că Legea Supremă nu a delegat împuterniciri în acest domeniu altor organe decît Consiliului Superior al Magistraturii. În virtutea normelor constituţionale, în această activitate sînt antrenaţi doar membrii Consiliului Superior al Magistraturii (componenţa căruia este de asemenea determinată de Constituţie - art. 122 alin. (2)), care examinează şi supune votului propunerile privind numirea, deplasarea şi promovarea judecătorilor şi care înaintează Preşedintelui Republicii Moldova şi Parlamentului propunerile respective. Astfel, Curtea Constituţională relevă că la adoptarea Constituţiei legislativul, prin dispoziţiile art. 6, art.72 alin. (3) lit. e) şi lit. f), art. 109, 111, 116 alin. (2) şi (5),art. 122 şi 123, în scopul asigurării independenţei autorităţii judecătoreşti, a stabilit pe întreg teritoriul Republicii Moldova un principiu unic de numire în funcţie a judecătorilor - de către Preşedintele Republicii Moldova şi Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. În baza celor expuse, conducîndu-se după art. 135 alin. (1) lit. a), art. 140 din Constituţie şi art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Declară neconstituţional art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 "Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)". 2. Prezenta hotărîre este definitivă, intră în vigoare la data adoptării, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău 6 mai 1999. Nr. 24 OPRINIE SEPARATĂ În legătură cu constatarea de către Curtea Constituţională a Republicii Moldova a neconstituţionalităţii art. 20 alin. (2) din Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri) nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 şi cu aprecierile date în hotărîrea Curţii, în baza art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale, ne expunem opinia separată. Curtea Constituţională consideră că prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 "Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)", potrivit cărora judecătorii instanţelor de judecată ale Găgăuziei sînt numiţi în funcţie prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova, la propunerea Adunării Populare a Găgăuziei, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, contravin art. 116 alin. (2), art. 122 şi 123 din Constituţie, calificîndu-le drept ingerinţă în competenţa Consiliului Superior al Magistraturii. Potrivit normelor constituţionale citate, judecătorii instanţelor judecatoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Drept argumente Curtea invocă dispoziţia constituţională cu privire la separaţia şi colaborarea puterilor (art. 6), Carta Europeană pentru autoadministrarea locală, atribuţiile Adunării Populare a Găgăuziei, precum şi autonomia autorităţii judecătoreşti şi independenţa judecătorului. În opinia noastră, aceste argumente au caracter general şi nu se referă direct la prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 "Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)". Or, prevederile contestate ale art. 20 alin. (2) din Legea citată nu pot fi interpretate în afara principiilor art. 111 din Constituţie, potrivit cărora formele şi condiţiile speciale de autonomie după statute speciale sînt atribuite prin legi organice (legile organice care reglementează statutele speciale ale localităţilor prevăzute la alineatul (1) pot fi modificate cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi). Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, în conformitate cu Constituţia, concretizează normele fundamentale privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri), prin art. 20 alin. (2) al căreia acordă Adunării Populare a Găgăuziei dreptul de a propune candidaturi pentru funcţia de judecător al instanţelor de judecată din Găgăuzia. Propunerea este un demers oficial, în formă scrisă, adresat unei autorităţi sau instituţii ierarhic superioare, pentru acordarea unui grad, avansare sau promovarea în funcţie etc. În şedinţa Curţii Constituţionale a fost examinată, de asemenea, procedura, stabilită în prevederea contestată din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, privind trimiterea propunerilor de către Adunarea Populară a Găgăuziei şi soluţionarea lor. Reprezentantul Preşedintelui republicii a declarat că pe parcursul a patru ani, de cînd Legea în cauză este în vigoare, au fost depuse şapte astfel de propuneri. Adunarea Populară a Găgăuziei trimite propunerile Consiliului Superior al Magistraturii, care, după examinarea lor, decide asupra candidaturii pentru funcţia de judecător şi o propune Preşedintelui pentru a fi numită în funcţia de judecător al instanţelor de judecată din Găgăuzia. Reproducem textul unei astfel de propuneri, anexată la dosar, în particular privind candidatul pentru funcţia de judecător Andreşkova Tatiana. ADUNAREA POPULARĂ (ХАЛК ТOПЛУШУ) A GĂGĂUZIEI (GAGAUZ-YERI) H O T Ă R Î R E privind judecătorul judecătoriei raionale Comrat În temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 "Privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri)", Adunarea Populară a Găgăuziei H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recomandă pe Andreşkova Tatiana pentru a fi numită în funcţia de judecător al judecătoriei raionale Comrat. 2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data semnării. Preşedintele Adunării Populare a Găgăuziei P.M. Paşalî or. Comrat, 2 august 1996. Nr. 54-XII/1. Propunerea Consiliului Superior al Magistraturii Dlui Mircea SNEGUR, Preşedintele Republicii Moldova P R O P U N E R E pentru desemnarea în funcţia de judecător al judecătoriei Comrat Potrivit hotărîrii Consiliului Superior al Magistraturii din 22 august 1996, dna Andreşkova Tatiana a fost propusă pentru funcţia de judecător al judecătoriei Comrat. Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii V. STURZA Cele enunţate demonstrează că de fapt s-a stabilit o ordine, prin care judecătorii instanţelor de judecată din Găgăuzia sînt numiţi în funcţie doar ţinîndu-se cont de opinia Adunării Populare. Consiliul Superior al Magistraturii decide în mod independent care candidaţi la funcţia de judecător să fie propuşi Preşedintelui. Astfel, dispoziţia art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, care, pentru soluţionarea chestiunii discutate, prevede acordul Consiliului Superior al Magistraturii, nu poate fi calificată nici ca o încălcare a Constituţiei, nici ca un amestec în activitatea Consiliului Superior al Magistraturii, deoarece în esenţă este vorba de exercitarea de către Adunarea Populară a Găgăuziei a unuia din elementele statutului juridic special atribuit printr-o lege specială, în temeiul art. 111 din Constituţie. Suscită obiecţii şi problema organizatorică. După caracterul şi esenţa sa, obiectul cauzei examinate este limitarea atribuţiilor Adunării Populare a Găgăuziei. Considerăm că pentru aprecierea constituţionalităţii art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII, la etapa preliminară, trebuia solicitat punctul de vedere al Adunării Populare a Găgăuziei, precum şi alte materiale referitoare la dosar, ceea ce nu s-a făcut. Mai mult ca atît, Curtea Constituţională a recunoscut drept parte în proces şi Consiliul Superior al Magistraturii, audiind opinia reprezentantului acestuia. Adunarea Populară a Găgăuziei, însă, care, în conformitate cu art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, este subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale, nu a fost informată asupra datei audierii cauzei şi nici nu s-a luat o decizie de a amîna audierea acesteia. Un alt moment important este faptul că, în conformitate cu art. 25 din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994, Republica Moldova este garant al exercitării depline şi necondiţionate a atribuţiilor Găgăuziei, stabilite prin această lege. Hotărîrea Curţii Constituţionale are caracter mai mult politic, decît juridic, şi prin consecinţele sale creează noi probleme. În temeiul celor enunţate conchidem că prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 344-XIII din 23 decembrie 1994 "Privind statutul juridic special al Găgăuziei "Gagauz-Yeri" nu contravine Constituţiei. Judecătorii Curţii Constituţionale Nicolae CHISEEV Ion VASILATI