Hotărîre nr.25 din 08.06.2000 cu privire la controlul constituţionalităţii art.7 şi art.7/1 din Codul civil al Republicii Moldova în redacţia Legii nr.564-XIV din 29 iulie 1999 "Pentru modificarea unor acte legislative"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii art.7 şi art.7/1 din Codul civil al Republicii Moldova în redacţia Legii nr.564-XIV din 29 iulie 1999 "Pentru modificarea unor acte legislative"* Nr.25 din 08.06.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.70-72/25 din 22.06.2000 * * * ------------------------------------- * Veştile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti, 1964, nr.36, art.81; M.O., 1994, nr.5, art.137; 1999, nr.96-97, art.481. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, în lipsa autorilor sesizării, călăuzindu-se de art.135 alin. (1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii art.7 şi art.7/1 din Codul civil în redacţia Legii nr.564-XIV din 29 iulie 1999 "Pentru modificarea unor acte legislative". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Victor Cecan şi Vasile Stati, depusă la 6 martie 2000 în conformitate cu art.24 şi 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Examinînd materialele dosarului, punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Justiţiei, audiind în şedinţă informaţia prezentată de judecătorul-raportor, argumentele expuse de reprezentantul Parlamentului, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : 1. La 29 iulie 1999 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea organică nr.564-XIV "Pentru modificarea unor acte legislative" (în continuare - Legea nr.564-XIV), expunînd într-o nouă redacţie art.7 şi art. 7/1 din Codul civil, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneşti din 26 decembrie 1964: "Articolul 7. Apărarea onoarei şi demnităţii. Orice persoană fizică sau juridică este în drept să ceară prin judecată dezminţirea informaţiilor care lezează onoarea şi demnitatea ei, dacă cel care a răspîndit asemenea informaţii nu dovedeşte că ele corespund realităţii. În cazul în care asemenea informaţii au fost răspîndite prin intermediul unui mijloc de informare în masă, instanţa de judecată obligă redacţia acestuia să publice, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a hotărîrii instanţei de judecată, o dezminţire la aceeaşi rubrică, pe aceeaşi pagină, în acelaşi program sau ciclu de emisiuni. În cazul în care astfel de informaţii sînt expuse într-un document emis de o instituţie, instanţa de judecată obligă instituţia respectivă să înlocuiască acest document. Articolul 7/1. Repararea prejudiciului moral. Prejudiciul moral, cauzat unei persoane în urma răspîndirii unor informaţii care nu corespund realităţii şi care lezează onoarea şi demnitatea acesteia, se repară în folosul reclamantului de către persoana fizică sau juridică ce a răspîndit aceste informaţii. Mărimea compensaţiei se stabileşte de către instanţa de judecată, în fiecare caz aparte, de la şaptezeci şi cinci pînă la două sute de salarii minime, în cazul în care informaţiile au fost răspîndite de o persoană juridică, şi de la zece pînă la o sută de salarii minime, în cazul în care acestea au fost răspîndite de o persoană fizică. Publicarea operativă a scuzelor sau a dezminţirilor pentru informaţia specificată la alineatul 1 al prezentului articol, pînă la pronunţarea hotărîrii instanţei de judecată, constituie temei pentru micşorarea mărimii compensaţiei sau pentru exonerarea de plată a ei." 2. Autorii sesizării solicită controlul constituţionalităţii art.7 şi art.7/1 din Codul civil în redacţia Legii nr.564-XIV, considerînd că ele contravin dispoziţiilor art.1 alin.(3), art.20 şi art.32 alin.(1) şi (2) din Constituţie. Ei afirmă că dispoziţiile contestate din Codul civil, deşi expuse într-o redacţie nouă, continuă să reglementeze cu instrumente noţional-juridice depăşite raporturile civile într-un stat de drept, în care, aşa cum statuează Constituţia Republicii Moldova (art.1 alin.(3), dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate. 3. Examinînd art. 7 şi art.7/1 din Codul civil în redacţia Legii nr.564-XIV sub raportul dispoziţiilor constituţionale ale art.1 alin.(3), art.16, art.20, art.24 alin.(1), art.32, art.34, art.54, art.55, Curtea constată că legiuitorul, prin articolele respective, n-a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie. Curtea relevă că art.7 şi art.7/1 din Codul civil în redacţia Legii nr.564-XIV corelează deplin cu dispoziţiile constituţionale care apără şi garantează cele mai importante valori sociale, care statuează că îndatorirea primordială a statului este respectarea şi ocrotirea persoanei (art.16), asigurînd dreptul cetăţeanului la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime (art.20). Potrivit art.32 alin.(1) din Constituţie, oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gîndirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Totodată, libertatea exprimării, conform art.32 alin.(2) din Constituţie, nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. Tot aici (alin.(3) se stipulează expres că sînt interzise şi pedepsite prin lege orice manifestări ce atentează la regimul constituţional. Curtea nu poate reţine afirmaţia autorilor sesizării că prin prevederile art.7 şi 7/1 din Codul civil este restrîns exerciţiul libertăţii gîndirii, opiniei şi a exprimării, proclamate de Constituţie, întrucît dispoziţiile contestate nu reglementează astfel de relaţii, ci vizează relaţiile sociale ce ţin de dreptul cetăţeanului la apărare, garantat prin art.26 alin.(1) şi (2) din Constituţie. Potrivit acestui articol constituţional, fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale, dispoziţie ce şi-a găsit expresia în art.7 "Apărarea onoarei şi demnităţii" din Codul civil. Conformîndu-se dezideratului constituţional din art.32 alin.(2), potrivit căruia libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie, legiuitorul, prin art.7/1 din Codul civil, a instituit procedura reparării prejudiciului moral, care capătă forma unei compensaţii, mărimea căreia, în cazurile respective, se stabileşte de către instanţa de judecată. De asemenea, în corespundere cu art.7 din Codul civil, în fiecare caz aparte numai instanţei de judecată îi revine competenţa de a stabili tipurile, formele, conţinuturile, volumele, consecinţele informaţiilor care lezează onoarea şi demnitatea persoanei fizice sau juridice. Astfel, Curtea consideră că în art.7 şi art.7/1 din Codul civil în redacţia Legii nr.564-XIV legiuitorul a respectat principiile constituţionale generale, care proclamă că Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate (art.1 alin.(1)), iar Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă (art.7). Sînt respectate, de asemenea, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale prevăzute în art.16 "Egalitatea", art.20 "Accesul liber la justiţie", art.28 "Viaţa intimă, familială şi privată", art.34 alin.(1) - (4) "Dreptul la informaţie" din Constituţie. Curtea apreciază, totodată, că prevederile contestate din Codul civil corespund art.12 şi art. 19 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi art.10 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prevederile articolelor din Codul civil în redacţia Legii nr.564-XIV corelează şi cu Legea presei (nr.243-XIII din 26 octombrie 1994)* , care în art.4, expus în redacţie nouă prin art.II din legea contestată, prevede că publicaţiile periodice şi agenţiile de presă publică, potrivit aprecierilor proprii, orice fel de materiale şi informaţii, ţinînd cont de faptul că exerciţiul acestor libertăţi ce comportă datorii şi responsabilităţi este supus unor formalităţi, condiţii, restrîngeri şi unor sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea crimei, ocrotirea sănătăţii, protecţia moralei, protecţia reputaţiei sau apărarea drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare. -------------------- * M.O., 1995, nr.2, art.10. Potrivit art.3 din Legea audiovizualului (nr.603-XIII din 3 octombrie 1995)* , libertatea de exprimare audiovizuală presupune respectarea strictă a Constituţiei şi nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Pregătirea şi difuzarea de emisiuni cu încălcarea prevederilor menţionate se pedepseşte conform legislaţiei (art.44 lit.b). Persoana care se consideră lezată într-un drept sau într-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunicaţie audiovizuală are dreptul să ceară, conform legislaţiei, despăgubirile respective, rectificarea corespunzătoare sau să se folosească de dreptul la replică (art.40 alin.2). -------------------- * M.O., 1995, nr.70, art.798. Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 alin.(2) din Constituţie, art.1 alin.(3), art.26 din Legea cu privire Curtea Constituţională, art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţionale art.7 şi art.7/1 din Codul civil al Republicii Moldova în redacţia Legii nr.564-XIV din 29 iulie 1999 "Pentru modificarea unor acte legislative". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 8 iunie 2000. Nr. 25.