Hotărîre nr.27 din 22.06.2000 pentru controlul constituţionalităţii art.5 alin.(5) din Legea privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10 martie 1993, introdus prin Legea nr.620-XIII din 31 octombrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii art.5 alin.(5) din Legea privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10 martie 1993*, introdus prin Legea nr. 620-XIII din 31 octombrie 1995**, cu modificările şi completările ulterioare Nr.27 din 22.06.2000 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.77/27 din 04.07.2000 * * * ------------------ * Monitor, 1993, nr.5, art.126. ** M. O., 1995, nr. 71-72, art. 819. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Gheorghe SUSARENCO - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, în lipsa motivată a deputatului în Parlament Victor Cecan, preşedintele Comisiei pentru control şi petiţii, autorul sesizării, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art. 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii art. 5 alin.(5) din Legea privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10 martie 1993, introdus prin Legea nr. 620-XIII din 31 octombrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Victor Cecan, depusă în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Prin decizia Curţii Constituţionale din 27 martie 2000 sesizarea a fost admisă pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării prealabile au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori şi argumentele expuse de reprezentantul Parlamentului, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ a c o n s t a t a t : 1. La 31 octombrie 1995 Parlamentul a adoptat Legea nr. 620-XIII "Pentru modificarea şi completarea Legii privatizării fondului de locuinţe", prin care art.5 din Legea privatizării fondului de locuinţe a fost completat cu alin.(5), subalineatul întîi al căruia stipulează următoarele: prin derogare de la prevederile alineatului (2) referitor la privatizarea căminelor, se admite privatizarea încăperilor de locuit în căminele de tip cameră ( cu excepţia încăperilor de locuit în căminele pentru studenţi şi elevi ai instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile şi căminelor de tip pat-loc şi pat-cameră) cu condiţia că cel puţin 60 procente din locatarii de răspundere ai încăperilor de locuit la adunarea generală şi-au exprimat în scris dorinţa de a le privatiza. La 26 decembrie 1996, prin Legea nr. 1069-XIII*** , Parlamentul a introdus interdicţia de privatizare a căminelor aflate la balanţa instituţiilor de ocrotire a sănătăţii, iar prin Legea nr.225-XIV din 16 decembrie 1998**** a exclus textul "pentru studenţi şi elevi ai...". De fapt, modificările operate prin Legea nr. 225-XIV au lărgit cercul subiecţilor asupra cărora se extinde interdicţia de privatizare a spaţiului locativ din cămine, sub incidenţa acestor dispoziţii nimerind toate categoriile de locatari din căminele instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile. -------------------- *** M.O., 1997, nr.9, art.109. **** M.O., 1999, nr.39-41, art. 163. 2. Autorul sesizării, invocînd art.9 alin.(1), art.16 alin.(2), art.46 alin.(1) şi art. 54 alin.(1) din Constituţie, consideră că prin subalineatul întîi din art.5 alin.(5) din Legea privatizării fondului de locuinţe legislatorul a restrîns exerciţiul unor drepturi fundamentale ale unei categorii de cetăţeni, şi anume dreptul la proprietatea privată, constituţionalmente garantat de stat, şi a încălcat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. În opinia autorului, restrîngerea menţionată nu corelează cu prevederile art.54 din Constituţie . 3. Examinînd argumentele expuse în şedinţă, punctele de vedere solicitate în procesul examinării prealabile a sesizării şi raportînd prevederile contestate la dispoziţiile constituţionale, Curtea reţine următoarele. Argumentele de neconstituţionalitate, invocate de autor în sesizare, ţin de domeniul aplicării principiilor constituţionale privind drepturile fundamentale ale cetăţenilor, inclusiv aplicarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Republica Moldova, potrivit art.1 alin. (3) din Constituţie, este un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi sînt garantate. Constituţia Republicii Moldova, enunţînd principiile fundamentale ale universalităţii şi egalităţii drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, stabileşte în art.15 că cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. În contextul caracterului, universal al drepturilor şi libertăţilor, este de menţionat că, în temeiul art.16 din Constituţie, toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă , naţionalitate, origine etnică , limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială, statul asumîndu-şi sarcina primordială de respectare şi ocrotire a persoanei. Prin derogare de la principiile constituţionale general recunoscute, potrivit art.54 din Constituţie, se admite restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea anchetei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori avarii. Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Legea privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10 martie 1993* , avînd ca scop realizarea dreptului cetăţenilor Republicii Moldova de a-şi alege liber modalitatea de satisfacere a necesităţilor locative, stabileşte principiile şi condiţiile de bază ale privatizării fondului de locuinţe. Potrivit art.5 alin.(1) din această lege, cetăţenii Republicii Moldova pot cumpăra sau primi cu titlu gratuit în proprietate privată în special locuinţele în care aceştia trăiesc şi care aparţin fondului de stat şi celui public, asupra căruia statul şi-a declarat dreptul de proprietate, precum şi în imobilele ce aparţin unităţilor, indiferent dacă aceste unităţi sînt incluse în listele de privatizare. În alin.(2) din acelaşi articol (modificat prin Legea nr.462-XIII din 18 mai 1995**) au fost stabilite unele restricţii asupra dreptului de privatizare a spaţiului locativ. Astfel, nu pot fi vîndute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată imobilele care se află în orăşele militare de tip închis, căminele, locuinţele de serviciu (ai căror locatari au lucrat mai puţin de 10 ani la unitatea respectivă), locuinţele avariate şi ireparabile, casele ce urmează a fi demolate. -------------------- * Republicată. M.O., 2000, nr.5-7, art.37. ** M.O., 1995, nr.35, art.393. Legea nr.620-XIII din 31 octombrie 1995, prin care art.5 din Legea privatizării fondului de locuinţe a fost completat cu alin.(5), admite privatizarea încăperilor de locuit în căminele de tip cameră, exceptînd căminele studenţeşti şi pentru elevi, căminele de tip pat-loc şi pat-cameră. În procesul examinării cauzei Curtea a constatat că legile nr.1069-XIII din 26 decembrie 1996 şi nr.225-XIV din 16 decembrie 1998, prin care au fost operate modificări în acest alineat, privează locatarii căminelor instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile şi ai căminelor aflate la balanţa instituţiilor de ocrotire a sănătăţii de dreptul de a privatiza spaţiul locativ ocupat de ei. La 27 octombrie 1997, prin Hotărîrea nr.28***, Curtea a declarat neconstituţională Legea nr.1069-XIII din 26 decembrie 1996, prin care în alineatul (5) a fost introdusă sintagma: "căminelor, aflate la balanţa instituţiilor de ocrotire a sănătăţii". ------------------- *** M.O., 1997, nr.76, art.30. În temeiul art.6 alin.(2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, potrivit căruia Curtea Constituţională îşi stabileşte ea însăşi limitele de competenţă şi poate extinde obiectul controlului constituţionalităţii, Curtea supune controlului constituţionalităţii şi Legea nr.225-XIV din 16 decembrie 1998, prin care a fost suprimat dreptul locatarilor căminelor instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile de a privatiza spaţiul locativ. Astfel, art.5 alin.(5) subalineatul întîi din Legea privatizării fondului de locuinţe, introdus prin Legea nr.620-XIII şi modificat prin legile nr.1069-XIII şi nr.225-XIV, prin derogare de la art.54 din Constituţie, a restrîns exerciţiul dreptului unei categorii de cetăţeni la privatizarea spaţiului locativ, drept declarat şi garantat prin lege. Curtea menţionează că în procesul examinării cauzei n-a fost constatată nici una din situaţiile prevăzute la art. 54 din Constituţie, care să justifice restrîngerea de către legislativ a exerciţiului dreptului locatarilor căminelor instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile de a privatiza spaţiul locativ. Instituirea acestor restricţii poate fi calificată drept o violare a dispoziţiilor constituţionale, prin care se garantează exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În lumina celor enunţate, Curtea Constituţională relevă că restricţiile instituite asupra exercitării dreptului de privatizare a spaţiului locativ exced prevederilor constituţionale şi legislative în vigoare, sînt în contradicţie cu prevederile art.1 alin.(3), art.15, art.16 şi 54 din Constituţie şi urmează a fi declarate neconstituţionale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6 şi art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Declară neconstituţionale: - Legea nr. 225-XIV din 16 decembrie 1998 "Pentru modificarea art. 5 din Legea privatizării fondului de locuinţe"; - sintagma "...încăperilor de locuit în căminele instituţiilor de învăţămînt de toate nivelurile " din art.5 alin.(5) subalineatul întîi din Legea privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10 martie 1993, introdus prin Legea nr.620-XIII din 31 octombrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, intră în vigoare la data adoptării, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. PREŞEDINTE Gheorghe SUSARENCO Chişinău, 22 iunie 2000. Nr. 27.