Hotărîre nr.28 din 01.10.98 cu privire la controlul constituţionalităţii Legii "Privind Centrul pentru Analiză Bugetară şi Financiară" nr.923-XIII din 11 iulie 1996 şi a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.112-p din 29 octombrie 1996 "Despre promulgarea Legii privind Centrul pentru Analiză Bugetară şi Financiară"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii Legii "Privind Centrul pentru Analiză Bugetară şi Financiară" nr. 923-XIII din 11 iulie 1996 şi a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 112-p din 29 octombrie 1996 "Despre promulgarea Legii privind Centrul pentru Analiză Bugetară şi Financiară"* Nr.28 din 01.10.98 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.94-95/38 din 15.10.1998 * * * ------------------- * M.O., nr. 72-73 din 7.11.96, art.701-702. În numele Republicii Moldova Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea Alionei Balaban, grefier, deputatului în Parlament Victor Stepaniuc, unul din autorii sesizării, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului pentru legătura cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit.a) din Constituţie şi art. 4 alin. (1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la controlul constituţionalităţii Legii nr. 923-XIII din 11 iulie 1996 şi a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 112-p din 29 octombrie 1996. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Victor Cecan, Ilie Stamat şi Victor Stepaniuc, depusă conform art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi prin decizia Curţii Constituţionale din 21 septembrie 1998. În procesul examinării preliminare au fost solicitate puncte de vedere în problema abordată în sesizare Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Ministerului Justiţiei. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului-raportor şi argumentele reprezentanţilor părţilor, Curtea Constituţională a constatat: La 11 iulie 1996 Parlamentul a adoptat Legea nr. 923-XIII, iar la 29 octombrie 1996 Preşedintele Republicii Moldova, prin Decretul nr. 112-p a promulgat legea în cauză. Potrivit legii sus-numite, în cadrul Parlamentului, în scopul acordării asistenţei de specialitate comisiilor şi deputaţilor în Parlament, a fost creat Centrul pentru Analiză Bugetară şi Financiară. Autorii sesizării solicită Curţii Constituţionale recunoaşterea neconstituţionalităţii atît a Legii, cît şi a Decretului de promulgare a acesteia din următoarele considerente: Legea supusă controlului constituţionalităţii a fost votată şi adoptată, potrivit procedurilor prevăzute pentru legile ordinare (în două lecturi, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi - 43 de voturi). Autorii sesizării consideră, însă, că obiectul legii ţine de reglementarea legislativă a sistemului financiar-creditar, bugetului public naţional şi a sistemului fiscal, a unor aspecte ce ţin de organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a Parlamentului, iar aceste domenii se reglementează, prin legi organice. În concluzie, autorii sesizării susţin că, potrivit Constituţiei, la adoptarea legii contestate au fost încălcate prevederile art. 64 alin. (1), art. 72 alin. (3) lit.c) şi d), art. 130 alin. (1), art. 131alin. (3) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie. Autorii sesizării susţin de asemenea că Preşedintele Republicii Moldova, avînd un şir de obiecţii la Legea nr. 923-XIII, prezentată spre promulgare, a trimis-o Parlamentului, prin Decretul nr. 216 din 5 august 1996, pentru reexaminare, iar la 29 octombrie 1996 a promulgat-o, fără a abroga Decretul nr. 216 din 5 august 1996* . Prin aceasta a fost încălcată procedura de promulgare a legilor şi anume art. 93 din Constituţie. --------------------- * Notă. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 216 din 5 august 1996 a fost abrogat prin Decretul nr. 330 din29 octombrie 1996. Examinînd sesizarea, punctele de vedere formulate de Parlament, Preşedinţie, Guvern, Ministerul Justiţiei, precum şi raportînd prevederile Legii nr. 923-XIII din 11 iulie 1996 şi ale Decretului nr. 112-p din 29 octombrie 1996 la dispoziţiile constituţionale, Curtea Constituţională reţine următoarele: 1. Una din atribuţiile de bază ale Parlamentului, potrivitart. 66 lit.a) din Constituîie, o constituie adoptarea legilor, hotărîrilor şi moţiunilor. Constituţia a stabilit categoriile de legi adoptate de Parlament (art. 72 şi 76) şi locul lor în ierarhia actelor juridice. Astfel, în funcţie de criteriul material (de conţinut) şi de cel formal (de procedura de adoptare a legilor), Constituţia distinge: - legi constituţionale - ce ţin de modificarea Constituţiei; - legi organice - ce reglementează relaţiile în domeniile sociale expres indicate în Constituţie sau în domeniile pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea legilor organice; - legi ordinare - ce intervin în orice domeniu de relaţii sociale, cu excepţia celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice. Legilor organice, în raport cu legile constituţionale, le revine un loc secundar în ierarhia legislativă. Ele au trăsături distincte în funcţie de conţinut şi de numărul de voturi necesar pentru adoptarea lor. Totodată, stipularea că anumite raporturi sociale urmează să fie reglementate prin lege organică, nu trebuie interpretată în sensul că legea organică este operantă numai în cazurile expres indicate în Constituţie. Dimpotrivă, art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituţie stipulează că în sfera legilor organice intră şi "alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea legilor organice". După cum rezultă, ori de căte ori Constituţia nu cere în mod expres ca un anumit raport social să fie reglementat prin lege organică, definirea domeniului rezervat acesteia este dependentă de judecata de valoare, chemată să aprecieze ponderea intereselor colective şi individuale puse în joc. Astfel, dacă, potrivit art. 72 alin. (3) lit. c) şi d) din Constituţie, funcţionarea şi organizarea Parlamentului şi Guvernului se reglementează prin legi organice, asemenea domenii de activitate cum sînt sistemul financiar-creditar, bugetul public naţional şi sistemul fiscal nu cer în mod expres, în prisma art. 72, 130-132 din Constituţie, reglementarea relaţiilor prin lege organică. Legiuitorul constituant cere doar reglementarea relaţiilor respective prin lege, fără a specifica natura acestei legi. Deci, blocul de legi, adoptat în acest domeniu pe parcursul anilor 1996-1998, a fost adoptat ca un bloc de legi organice la opţiunea Parlamentului, care a considerat că pentru aceste probleme este necesară o procedură de legiferare cu o pondere mai mare şi, prin urmare, cu garanţii sporite în raport cu legile ordinare. Legile ordinare sînt supuse unui număr relativ restrîns de restricţii constituţionale. Ele pot interveni în orice domeniu al relaţiilor sociale, cu excepţia celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice. Curtea Constituţională constată că prevederile Legii privind Centrul de Analiză Bugetară şi Financiară nu reglementează domenii ale relaţiilor sociale, care, potrivit dispoziţiilor exprese ale Constituţiei, necesită să fie reglementate prin lege organică, şi, prin urmare, alegerea procedurii de adoptare a legii şi a categoriei acesteia - ordinară sau organică, ţine de latitudinea Parlamentului. Din analiza textului legii supuse controlului constituţionalităţii, se poate constata că prin aceasta a fost creat, în cadrul Parlamentului, Centrul pentru Analiză Bugetară şi Financiară, care îşi propune să acorde asistenţă de specialitate comisiilor şi deputaţilor în Parlament. Potrivit atribuţiilor, Centrul oferă informaţii referitoare la proiectele de legi şi asupra problemelor ce prevăd cheltuieli bugetare sau cheltuieli impozitare, informaţii bugetare şi estimările lor pe viitor; pregăteşte pentru comisiile Parlamentului avize asupra proiectelor de acte legislative ce reglementează activitatea financiar-creditară şi bancară; face prognoze pentru anul viitor bugetar; acordă asistenţă de specialitate comisiilor şi deputaţilor în limita posibilităţilor Centrului. Prevederile legii nu stabilesc pentru Centrul de Analiză Bugetară şi Financiară atribuţii specifice Guvernului sau care ar interveni în mod imperativ în activitatea de legiferare a Parlamentului. Centrul este conceput ca un organ informativ şi consultativ, a cărui activitate de consiliere a comisiilor şi deputaţilor se desfăşoară la cererea acestora şi nu este de natură să impună Parlamentului alte proceduri legislative decît cele stabilite în Regulamentul Parlamentului. Astfel, Curtea Constituţională conchide că organul creat prin legea supusă controlului constituţionalităţii nu are atribuţii proprii Guvernului sau Parlamentului, nu reglementează raporturi sociale de o importanţă deosebită, prevăzute de art. 72 alin. (3) din Constituţie sau de alte norme constituţionale. Într-un stat de drept actele Parlamentului trebuie să fie conforme atît Constituţiei, cît şi actelor juridice adoptate de organul legislativ. Avînd în vedere acest principiu, Curtea a examinat compatibilitatea juridică a Legii supuse controlului constituţionalităţii, actelor legislative în domeniu şi în special a Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar nr. 847-XIII din 24 mai 1996* şi a constatat că prin Legea privind Centrul de Analiză Bugetară şi Financiară nu au fost stabilite reguli imperative general obligatorii ce ţin de procesul sau sistemul bugetar. ---------------------- * M.O. nr. 19-20 din 27 martie 1997, art. 197 Astfel, Curtea constată că prevederile Legii privind Centrul de Analiză Bugetară şi Financiară nu reglementează un domeniu de relaţii sociale ce necesită reglementarea lor expres printr-o lege organică, nu contravin prevederilor legilor organice de organizare şi funcţionare a Parlamentului şi a Guvernului şi legilor organice în domeniu, şi, prin urmare, Parlamentul era în drept să reglementeze chestiunea formării Centrului printr-o lege ordinară. 2. Potrivit art. 93 din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova promulgă legile. El este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămîni, spre reexaminare Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea. Această normă constituţională, precum şi hotărîrile şi deciziile Curţii Constituţionale din 2 aprilie 1996**, 28 mai 1996***, 13 octombrie 1997****, 26 februarie 1998***** şi 9 iulie 1998****** îi permit Preşedintelui Republicii Moldova, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi pentru orice motiv, să o remită spre reexaminare Parlamentului. Acest drept este un drept discreţional al Preşedintelui şi nu conţine restricţii privind revocarea procedurii iniţiate. Preşedintele are dreptul să-şi retragă obiecţiile asupra legii. ---------------- ** M.O., nr. 23-24 din 18 aprilie 1996, art. 15 *** M.O., nr. 38-39 din 14 iunie 1996, art. 19 **** M.O., nr. 74-75 din 13 noiembrie 1997, art. 29 ***** M.O., nr. 26-27 din 26 martie 1998, art. 15 ****** M.O., nr. 70 din 25 iulie 1998, art. 33 Curtea Constituţională remarcă de asemenea că Decretul nr. 216 din 5 august 1996 a fost abrogat prin Decretul nr. 330 din 29 octombrie 1996. Retragerea obiecţiilor nu poate servi drept temei pentru invocarea neconstituţionalităţii Decretului de promulgare a legii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 140 alin. (2) din Constituţie, art. 1 alin. (3), art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţionale Legea privind Centrul de Analiză Bugetară şi Financiară nr. 923-XIII din 11 iulie 1996 şi Decretul Preşedintelui Republicii Moldova "Despre promulgarea Legii privind Centrul pentru Analiză Bugetară şi Financiară" nr. 112-p din 29 octombrie 1996. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 1 octombrie 1998. Nr. 28.