Hotărîre nr.3 din 28.02.96 cu privire la interpretarea articolului 74 alineatele (1) şi (2), articolul 93 alineatul (2) şi articolului 143 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE Cu privire la interpretarea articolului 74 alineatele (1) şi (2), articolului 93 alineatul (2) şi articolului 143 alineaul (1) din Constituţia Republicii Moldova Nr. 3 din 28.02.96 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.16/184 din 14.03.1996 * * * În numele REPUBLICII MOLDOVA Curtea Constituţională a Republicii Moldova în componenţa: Pavel Barbalat - preşedinte Nicolae Chiseev - judecător Nicolae Osmochescu - judecător Gheorghe Susarenco - judecător-raportor Ion Vasilati - judecător cu participarea doamnei Ludmila Zadorojnîi - grefier, domnului Mihai Petrache, şeful Direcţiei juridice a Aparatului Parlamentului - reprezentant al domnului Petru Lucinschi, deputat în Parlament, Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, domnului Anatol Ciobanu, consilier prezidenţial în problemele de drept, doamnei Olga Poalelungi, şeful serviciului acte prezidenţiale - reprezentanţi ai Preşedintelui Republicii Moldova, conducîndu-se de prevederile articolului 135 alineatul (1) litera (b) din Constituţia Republicii Moldova, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la intrepretarea articolului 74 alineatele (1) şi (2), articolului 93 alineatul (2) şi articolului 143 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova. Temei pentru examinarea dosarului, conform articolelor 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea domnului Petru Lucinschi, deputat în Parlament. Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, acceptată spre examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi prin decizia Curţii Constituţionale din 17 februarie 1996. Examinînd sesizarea în cauză, audiind argumentele reprezentanţilor părţilor expuse în şedinţă, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : La 24 ianuarie 1996 domnul Petru Lucinschi, deputat în Parlament, Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova, a sesizat Curtea Constituţională, solicitînd interpretarea articolului 74 alineatele (1) şi (2), articolului 93 alineatul (2) şi a articolului 143 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova referitor la procedura votării legilor în cazul în care Preşedintele Republicii Moldova, în exerciţiul dreptului său constituţional, nu promulgă legea şi o trimite Parlamentului cu obiecţiile sale spre reexaminare. În sesizarea domnului Petru Lucinschi se susţine că, potrivit articolului 74 alineatele (1) şi (2) din Constituţie, legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşii, legile ordinare şi hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, iar potrivit articolului 143 alineatul (1) din Constituţie, legile cu privire la modificarea Constituţiei se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. Susţinînd că Constituţia prin stipulările amintite reglementează şi stabileşte direct atît majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legilor în funcţie de categoria lor ierarhică, cît şi faptul că, în baza articolului 93 alineatul (2) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova este obligat să promulge legea în cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, subiectul sesizării consideră, că procedura votării la reexaminarea legilor de către Parlament se efectuează în modul stabilit pentru menţinerea actelor normative adoptate anterior (pînă la trimiterea spre promulgare) şi cere Curţii Constituţionale să dea interpretare dispoziţiilor constituţionale respective. În sesizare se menţionează că motiv pentru a cere interpretarea Constituţiei au servit următoarele: la 31 ocrombrie 1995 Parlamentul a adoptat Legea securităţii statului (nr. 618-XIII) şi Legea privind organele securităţii statului ( nr.619-XIII) şi le-a trimis Preşedintelui Republicii Moldova spre promulgare. La 5 şi 15 decembrie 1995 şeful statului a trimis legile menţiionate Parlamentului spre reexaminare în baza articolului 93 alineatul (2) din Constituţie, expunînd obiecţiile sale asupra unor prevederi ale acestor legi. Parlamentul a examinat obiecţiile Preşedintelui Republicii Moldova la 21 decembrie 1995 şi şi-a menţinut hotărîrea adoptată anterior asupra Legii nr. 618-XIII cu votul a 61 de deputaţi, a acceptat o parte din obiecţiile referitoare la articolele 13 (3), 14 (3), 15 (2), 16, 18 (2 3) şi 25 din legea nr. 619-XIII, menţinîndu-şi, totodată, hotărîrea adoptată anterior asupra acestei legi cu votul a 60 de deputaţi. La 25 decembrie 1995, legile menţionate au fost trimise Preşedintelui Republicii Moldova pentru promulgare. La 22 ianuarie 1996, Preşedintele Republicii Moldova s-a adresat Preşedintelui Parlamentului cu o scrisoare prin care, referindu-se la legile nr. 618-XIII şi nr. 619-XIII "reţine atenţia asupra faptului că alineatul (2) al articolului 93 din Constituţie prevede posibilitatea propriu-zisă de menţinere de către Parlament a hotărîrii adoptate anterior, în timp ce procedura menţinerii unei asemenea hotărîri este reglementată de articolele 80 şi 81 din Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Hotărîrea nr. 10-XIII din 10 martie 1994, şi îşi exprimă speranţa că Parlamentul se va conforma prevederilor Regulamentului". În sesizare se arată că "rezultatul convorbirilor cu structurile prezidenţiale au dat de înţeles că se refuză promulgarea legilor nr. 618-XIII şi nr. 619-XIII în virtutea faptului că în cadrul reexaminării acestora la 21 decembrie 1995 Parlamentul urma să-şi menţină hotărîrile adoptate anteriior asupra legilor respective cu votul a 2/3 din numărul total al deputaţilor, aşa cum prevede articolul 80 din Regulamentul Parlamentului. Avînd în vedere că Parlamentul nu a acumulat această majoritate de voturi, legile numite se consideră respinse, în conformitate cu prevederile articolului 81 din Regulamentul Parlamentului". Această intrepretare şi aplicare a prevederilor Constituţiei este considerată de autorul sesizării drept eronată şi nelegală, indicîndu-se că în baza articolului II alineatul (1) din Titlul VII "Dispoziţii finale şi tranzitorii" din Constituţie, prevederile articolelor 80 şi 81 din Regulamentul Parlamentului contravin Constituţiei şi nu pot fi aplicate, iar reexaminarea legilor după nepromulgarea lor de către Preşedintele Republicii Moldova se face de către Parlament în modul stabilit în articolul 74 alineatele (1) şi (2) din Constituţie: legile organice - cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, iar legile ordinare şi hotărîrile - cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, propunînd Curţii Constituţionale să intrepreteze anume în aşa mod respectivele dispoziţii ale Constituţiei Republicii Moldova. Examinînd agrumentele expuse în sesizare, Curtea Constituţională porneşte de la faptul că raţiunea existenţială a unui parlament este aceea de a acţiona în conformitate cu atribuţiile sale, pe care şi le exercită în baza prevederilor constituţionale. Una din atribuţiile de bază ale Parlamentului este legiferarea. Curtea Constituţională consideră că legea este actul juridic normativ adoptat de organul legislativ după procedura stabilită în acest scop,prin care, în cadrul competenţei sale legislative, acesta stabileşte reguli generale şi de aplicare repetată a căror respectare este asigurată de către stat. Competenţa legislativă este precizată prin Constituţie sau ea este considerată ca atare de către însuşi organul legislativ, pe baza şi în limitele stabilite de Constituţie, în virtutea supremaţiei şi plenitudinii sale legislative. Astfel, Curtea Constituţională face distincţie între procedura legislativă ordinară (obişnuită) şi procedura legislativă complementară (de reexaminare a legii). Procedura legislativă obişnuită este esenţialmente funcţională, ea avînd ca scop final adoptarea unei decizii. Adoptarea unei legi comportă două faze distincte: prima preliminară, constînd în elaborarea proiectului, depunerii lui şi dezbaterea acestuia în comisiile parlamentare; cea de a doua - de dezbatere şi luare a deciziei exclusiv în plenul Parlamentului. În sesizare se indică corect că Constituţia reglementează şi stabileşte direct majoritatea de voturi necesară pentru adoptarea legilor în funcţie de categoria lor ierarhică. Astfel, articolul 74 alineatele (1) şi (2) din Constituţie prevede că legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi, iar legile ordinare şi hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. Articolul 143 alineatul (1) prevede că Legea cu privire la modificarea Constituţiei se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi. Curtea Constituţională consideră că prin stipulările expuse Constituţia stabileşte procedura votării în faza adoptării deciziei în limitele procedurii deciziei în limitele procedurii legislative ordinare normale, obişnuite. Această procedură de adoptare a legii nu se extinde însă, şi asupra procedurii legislative complementare, adică asupra procedurii de reexaminare a legii, care se iniţiază de către organul legislativ în baza articolului 93 din Constituţie. Articolul 93 alineatul (2) din Constituţia Republicii Moldova stabileşte că Preşedintele Republiicii Moldova este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămîni spre reexaminare Parlamentului. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea. Promulgarea legii este operaţiunea finală a procedurii legislative şi ea permite şefului statului să investească legea cu formulă executorie, obligînd autorităţile publice să procedeze la executarea prevederilor acesteia. Preşedintele poate cere Parlamentului reexaminarea legii pentru orice motive, începînd cu inacceptabilitatea unor texte şi terminînd cu îndreptarea unor erori materiale. Reexaminarea unei legi poate fi cerută de către şeful statului numai o singură dată. Curtea Constituţională conchide că, deoarece procedura votării în faza adoptării deciziei în limitele procedurii legislative complementare - la reexaminarea legii - nu este stabilită în articolul 93 din Constituţie, această procedură poate fi analogică celei indicate în articolele 74 alineatele (1) şi (2) şi 143 alineatul (1) din Constituţie sau oricare alta, inclusiv votarea calificată. Determinarea strictă a procedurii votării legilor în cazul trimiterii lor de către Preşedintele Republicii Moldova spre reexaminare Parlamentului ţine inclusiv de organizarea şi funcţionarea organului legislativ suprem, care se stabileşte de către Parlamentul Republicii Moldova prin regulament propriu. Această concluzie a Curţii Constituţionale se bazează atît pe prevederile articolului 64 alineatul (1) din Constituţie, care stipulează că structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament, cît şi ale articolului 72 din Constituţie, care stabileşte categoriile de legi, stipulînd în alineatul (3) litera c) că organizarea şi funcţionarea Parlamentului se reglementează prin lege organică. Totodată, Curtea Constituţională consideră că, începănd cu 27 august 1994, data intrării în vigoare a Constituţiei Republicii Moldova Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Hotărîrea nr. 10-XIII din 10 martie 1994, a înceitat să mai funcţioneze ca neavînd puterea juridică prevăzută de noua Constituţie. De astfel, această concluzie se bazează şi pe prevederea articolului II alineatul (1) din Titlul VII "Dispoziţii finale şi tranzitorii" ale Constituţiei, conform căreia legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin prezentei Constituţii. Această concluzie se mai bazează şi pe faptul că regulamentul menţionat, adoptat de Parlament printr-o hotărîre a sa, nu poate fi recunoscut ca act normativ aprobat prin lege organică, deoarece, pe de o parte, legile sînt acte juridice supreme în arhitectura sistemului juridic,care se află la vîrful piramidei surselor formale ale dreptului, iar pe de altă parte, hotărîrile se deosebesc de legi prin forţa lor juridică, prin conţinutul lor şi prin procedura de votare a acestora. Într-o strictă logică juridică, Curtea Constituţională consideră că la moment nu există un regulament aprobat prin lege organică, care ar stabili organizarea internă şi funcţionarea Parlamentului Republicii Moldova în limitele prevăzute de articolul 64 alineatul (1) şi articolul 72 alineatul (3) litera c) din Constituţie, regulament, care ar determina în acelaşi timp şii procedura reexaminării legilor în cazul în care Preşedintele Republicii Moldova le trimite Parlamentului spre reexaminare în baza articolului 93 din Constituţie. Avînd în vedere cele expuse, în temeiul articolului 140 din Constituţia Republicii Moldova, articolul 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Pentru motivele menţionate, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Dat fiind faptul că articolul 93 din Constituţia Republicii Moldova nu prevede procedura de votare a legilor în cazul în care Preşedintele Republicii Moldova le trimite Parlamentului spre reexaminare, această procedură se stabileşte de Parlamentul Republicii Moldova prin regulamentul său, care urmează să reglementeze organizarea sa internă şi care trebuie să fie adoptată prin lege organică. 2. Parlamentul Republicii Moldova în termen de două săptămîni va adopta prin lege organică propriul regulament de organizare, ce va corespunde prevederilor articolului 64 alineatul (1) şi articolului 72 alineatul (3) litera c) din Constituţia Republicii Moldova. 3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi atacată, nu poartă caracter retroactiv, produce efect numai pentru viitor şii va fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data adoptării. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT OPINIE SEPARATĂ Fiind în principiu de acord cu Hotărîrea majorităţii Curţii Constituţionale, exprimată în Hotărîrea de intrepretare de mai sus, nu pot subscrie opiniei majorităţii, fără a adăuga următoarele considerente. 1. Noţiunea teoretică de interpretare a actelor normative, în sensul larg al cuvîntului, Constituţia fiind actul normativ fundamental al ţării, este o activitate desfăşurată în scopul determinării exacte a înţelesului normei juridice, precum şi a aplicării ei corecte şi unitare la situaţiile de drept cărora le sînt incidente. În efortul de a se desluşi înţelesul clar al normelor juridice, se impune ca toate metodele de interpretare legală (autentică): gramaticală logică, istorică,teleologică şii sistematică să fie aplicate în ansamblu şi în nici un caz izolat. Rezultatul interpretării numai atunci poate fi exact şi obiectiv, cînd este întemeiat pe îmbinarea acestora sau a unora dintre ele. Pornind de la prevederile articolului 134 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova, prin care Curtea Constituţională este legiferată ca unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, una din atribuţiile de bază ale căreia este interpretarea Constituţiei (articolul 135 alineatul (1) litera b), care se pronunţă prin hotărîre conform Codului Jurisdicţiei Constituţionale (articolul 62 litera b)), iar însăşi Hotărîrea Curţii Constituţionale este definitivă şi nu poate fi atacată (articolul 140 alineatul (2)), este evident ca interpretarea de către de către Curtea Constituţională a normelor constituţionale, le dă acestora o interpretare general-obli- gatorie. În acest sens interpretarea articolului 93 alineatul (2) din Constituţie impune o interpretare bazată pe metoda teleologică, care obligă de a raporta prevederile articolului 93 alineatul (2) "Preşedintele este în drept, în cazul în care are obiecţii asupra unei legi, să o trimită, în termen de cel mult două săptămîni, spre reexaminare Parlamentui. În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea", la scopul urmărit prin adoptarea lui. 2. Deci care este scopul alineatului (2) articolul 93 din Constituţie. Pentru a da un răspuns exact este necesar de a delimita alineatul (2) în două prevederi separate, fiecare avînd un scop distinct. I. - Preşedintele este în drept, în cazul în care de cel mult două săptămîni, spre reexaminare Parlamentului. Este evident că prin formula dată Preşedintelui i se dă dreptul de veto, drept recunoscut şi pe larg practicat în statele contemporane. Cum este şi firesc, şeful statului trebuie să aibă posibilitatea de a examina legea şi de a-şi exercita rolul său de garant al respectării Constituţiei şi al bunei funcţionări a autorităţilor publice. De aceea Constituţia prin articolul 93 alineatul (2) învesteşte Preşedintele Republicii Moldova cu dreptul ca înainte de promulgare să ceară o singură dată reexaminarea legii. Reexaminarea poate fi cerută atît pentru toată legea în ansamblu, însă o aşa posibilitate este pur teoretică, avînd în vedere că întregul proces de legiure, fiecare fază a acestuia - iniţiativa legislativă, avizarea prealabilă de către comisiile de specialitate, şi nu numai, ale Parlamentului, avizarea de către Guvern, avizele unor experţi independenţi, în sfîrşit, examinarea în una sau două lecturi în Parlament aduc proiectului, şi trebuie să aducă, îmbunătăţiri atît cantitative cît şi calitative, conţinutul legii fiind în interesul societăţii şi corespunzînd întocmai Constituţiei. Totodată, în procesul de leguire, la toate fazele acestuia, urmează să fie cristalizate şi desigur consfinţite drepturile şi obligaţiile care revin fiecărei ramuri a puterii de stat - legislativă, executivă şi judiciară, şi factorilor de decizie. Anume procesul de ligiuire este prima mare fază în cadrul cele trei puteri din stat urmează să se manifeste ca trei puteri, care sînt nu numai şi nu în primul rînd, puteri separate, ci trei puteri care conlucrează şi trebuie să conlucreze armonios întru realizarea voinţei poporului. Evident, cînd o asemenea conlucrare există, şi Legea adoptată va fi o lege de înaltă calitate, o lege aplicabilă şi eficientă, o lege în interesul societăţii. Însă, totuşi, acceptînd ideea, de altfel, recunoscută de toată ştiinţa şi practica dreptului, ca nici o lege nu poate fi absolut ideală, avînd în vedere complexitatea procesului de legiuire, este natural ca Preşedintele să aibă unele rezerve, unele obiecţii şi propuneri concrete întru îmbunătăţirea calitativă a unui articol sau a unei părţi din articol. În aşa caz, cum este arătat în Hotărîrea Curţii Constituţionale, în procesul de legiuire intervine o nouă fază - reexaminarea. Reexaminarea este o fază nouă, o fază complementară, obligatorie pentru Parlament şi procesul de adoptare a legii numai într-un singur caz - cînd Preşedintele are obiecţii şi remite legea spre examinare. Este natural ca reexaminarea, fiind o fază complementară, dar calitativ nouă şi distinctă, îşi propria procedură, procedură deosebită de cea iniţială - examinarea. Şi în acest caz urmează să definim, prin interpretare, a doua prevedere a articolului 93 alineatul (2). II. - În cazul în care Parlamentul îşi menţine hotărîrea adoptată anterior, Preşedintele promulgă legea. Anume întrebarea - cum îşi menţine Parlamentul hotărîrea adoptată anterior şi constituie obiectul principal al sesizării de interpretare prezentată Curţii Constituţionale. În articolul 93 alineatul (2) se prevede doar menţinerea hotărîrii. Este clar că modul de reexaminare urmează să fie făcut conform unei proceduri exacte şi clare. Această procedură şi era prevăzută în Regulamentul Parlamentului (aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 10-XIII din 31 martie 1994) articolul 80 al căreia prevede: "Dacă Parlamentul validează hotărîrea adoptată anterior cu votul de 2/3 din numărul total al deputaţilor Preşedintele semnează legea". Formularea existentă în Regulament, în opinia noastră este o formulă bine gîndită şi argumentată, formula care garantează şi apără dreptul Preşedintelui la veto. Acest Regulament este pînă în prezent documentul de bază prin care, conform articolului 64 din Constituţie, Parlament şi-a stabilit structura, organizarea şi funcţiionarea sa, inclusiv procesul de adoptare a legilor reîntoarse spre reexaminare. Deci în procesul de reexaminare urmează să fie aplicate prevederile articolului 80 din Regulament cu toate consecinţele. O altă interpretare pentru cazul dat a articolului 93 din Constituţia decît o interpretare corelată cu prevederile articolului 80 din Regulament ar fi incompletă şi incorectă din punctul de vedere al sensului politico-juridic al institutului de veto pasiv (relativ), garantat Preşedintelui prin prevederile articolului 93 din Constituţie. 3. Dat fiind că orice interpretare a Curţii Constituţionale are efect nu numai pentru cazul dat, ci şi pentru viitor e de menţionat următoarele. În noul Regulament al Parlamentului, fie păstrat actualul, sau cu unele modificări, care urmează să fie adoptat conform articolului 72 litera c) din Constituţie prin lege organică, prevederea din actualul Regulament, prin care veto-ul pasiv al Preşedintelui poate fi depăşit numai cu un număr de voturi mai mare, calificat, decît numărul de voturi necesar pentru adoptarea iniţială, urmează să fie păstrată. Dacă admitem cazul că Parlamentul poate să-şi menţină hotărîrea cu acelaşi număr de voturi, ca şi în timpul adoptării primare, aşa cum cere articolul 74 din Constituţie pentru diferite categorii de legi, atunci în mod obiectiv urmează să recunoaştem, că institutul "dreptul la veto", adică dreptul Preşedintelui Republicii Moldova de a reîntoarce legea, în cazul în care are obiecţii asupra ei, spre examinare se denaturează şi se reduce la zero, ceea ce nicidecum nu contribuie la afirmarea principiului separării şi colaborării puterilor în Republica Moldova, aşa cum prevede articolul 6 din Constituţie. Fireşte, numărul de voturi, majoritatea prin care poate fi depăşit votul pasiv al Preşedintelui, poate fi stabilit numai şi numai de Parlament, el fiind, conform articolului 60 alineatul (1) din Constituţie, organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. JUDECĂTORUL CURŢII CONSTITUŢIONALE Nicolae Osmochescu