Hotărîre nr.31 din 14.06.2001 despre controlul constituţionalităţii prevederilor art.90 din Codul fiscal în redacţia Legii nr.1064-XIV din 16 iunie 2000

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE despre controlul constituţionalităţii prevederilor art. 90 din Codul fiscal în redacţia Legii nr. 1064-XIV din 16 iunie 2000* Nr.31 din 14.06.2001 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.67/27 din 27.06.2001 * * * -------------------------- * M.O., 1997, nr. 62, art. 522; 1998, nr. 38-39, art. 172; nr. 84, art. 557; 1999, nr. 145-148, art. 717, 719; 2000, nr. 127-129, art. 888; nr. 166-168, art. 1211. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător cu participarea grefierului Corina Popa, deputatului în Parlament Valeriu Pleşca, autor al sesizării, Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a), art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul despre controlul constituţionalităţii prevederilor art. 90 din Codul fiscal în redacţia Legii nr. 1064-XIV din 16 iunie 2000. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Valeriu Pleşca, depusă la 12 ianuarie 2001 în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 5 martie 2001 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern şi Ministerul Finanţelor. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. La 16 iunie 2000 Parlamentul a adoptat Legea nr. 1064-XIV "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative". Potrivit punctului 49 din articolul unic al acestei legi, art. 90 din Codul fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997 (în continuare Legea nr. 1064-XIV şi Codul fiscal) a fost expus în următoarea redacţie: "Articolul 90. Reţinerile din alte plăţi efectuate în folosul rezidentului (1) Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice instituţie, organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, care achită serviciile prevăzute la alin. (2), al căror cost se deduce conform art. 24, reţine prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 5 % din plata respectivă, ce urmează a fi trecută în contul impozitului pasibil de a fi achitat de către persoanele care prestează serviciile prevăzute la alin. (2). (2) Suma în mărime de 5 % se reţine, conform alin. (1), la plata următoarelor tipuri de servicii: a) darea în arendă; b) servicii de publicitate (reclamă): publicitatea (reclama) prin intermediul publicaţiilor periodice, la radio şi televiziune, publicitatea (reclama) exterioară şi pe mijloacele de transport, publicitatea (reclama) în locul de comercializare a mărfurilor şi de desfăşurare a manifestaţiilor cultural-teatrale şi sportive, alte genuri de publicitate (reclamă); c) servicii de audit: organizarea, restabilirea şi ţinerea evidenţei contabile, întocmirea rapoartelor financiare şi a declaraţilor fiscale, estimarea situaţiei financiare, analiza activităţii economico- financiare, organizarea evidenţei computerizate, evaluarea patrimoniului asistenţa în domeniul impozitării şi gestiunii; asistenţa juridică în problemele de activitate economico-financiară; d) servicii de management, marketing, consultanţă; elaborarea de noi concepţii de gestiune, prospectarea pieţei, a cererilor şi necesităţilor reale ale cumpărătorului, cercetarea şi prognoza pieţei interne şi mondiale de mărfuri, servicii, elaborarea de noi tehnologii, elaborarea studiilor de fezabilitate pentru obiectele de colaborare internaţională, crearea întreprinderilor mixte etc.; e) servicii de protecţie şi pază a persoanelor şi bunurilor, prestate de către Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, de către organizaţiile şi persoanele care practică activitate de depistare-protecţie, conform legislaţiei; f) servicii ce ţin de instalarea, exploatarea şi reparaţia tehnicii de calcul, a utilajului de comunicaţie şi de reţea, a mecanismelor periferice; servicii de prelucrare a datelor, creare şi întreţinere a bazelor de date şi alte servicii de informatică. (3) Persoanele indicate la alin. (1) reţin, de asemenea, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 5 % din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, exceptînd întreprinderile individuale şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către aceasta conform art. 18. Nu se reţine în prealabil suma în mărime de 5 % din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile obţinute de către aceasta conform art. 20, 88, 89 şi 91, precum şi pe veniturile obţinute de către persoana fizică de la predarea maculaturii". După părerea autorului sesizării, prevederile art. 90 din Codul fiscal privind reţinerea impozitului pe venit au un caracter preferenţial în funcţie de tipul serviciilor prestate şi de tipul întreprinderii. Autorul susţine că în cazul dat este vorba de o discriminare fiscală, deoarece plata prealabilă, stabilită prin art. 90 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, este obligatorie nu pentru toate serviciile juridice în ansamblu, ci numai pentru asistenţa juridică în problemele de activitate economico-financiară, alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că persoanele indicate la alin. (1) reţin, de asemenea în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 5% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, exceptînd întreprinderile individuale şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către aceasta conform art. 18 din Codul fiscal. Astfel, în opinia autorului, prin aceste dispoziţii sînt încălcate principiile constituţionale ale universalităţii şi egalităţii în faţa legii (art. 15 şi 16 din Constituţie). În sesizare se menţionează de asemenea că, întrucît asistenţa juridică în problemele de activitate economico-financiară poate fi acordată nu numai de către subiectele antreprenoriatului, dar şi de către avocaţi, activitatea cărora nu este activitate de întreprinzător, acest tip de servicii trebuie disociat de toate celelalte servicii incluse în art. 90 alin. (2) din Codul fiscal. Autorul consideră că prevederile contestate din Codul fiscal afectează dreptul constituţional la apărare, în condiţiile în care avocatul refuză să acorde asistenţă juridică, invocînd necesitatea achitării prealabile a unei anumite plăţi. El susţine că plăţile respective, ce urmează a fi trecute în contul impozitului pasibil de a fi achitat de către persoanele care prestează serviciile prevăzute la alin. (2) art. 90 Cod fiscal, trebuie să fie calificate drept alte prestări (exceptînd impozitele şi taxele), care, potrivit art. 132 alin. (2) din Constituţie, sînt interzise. Impunerea unei plăţi prealabile nu corespunde, în viziunea autorului sesizării, nici principiului constituţional stipulat în art. 58 alin. (2) din Constituţie, conform căruia sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, cu atît mai mult cu cît acest principiu are un caracter imperativ şi obligatoriu pentru întregul sistem fiscal al statului. 2. Potrivit art. 58, 130, 131 şi 132 din Constituţie, relaţiile juridice ce ţin de contribuţia financiară a cetăţenilor la cheltuielile publice, în particular, şi de formarea resurselor financiare ale statului şi de stabilirea impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului public, în general, sînt reglementate prin lege. Pornind de la normele constituţionale menţionate şi în temeiul art. 60 alin. (1), art. 66 lit. a) şi art. 72 alin. (3) lit. j) şi lit. r) din Legea Supremă, organul reprezentativ suprem şi legislativ, fiind abilitat să reglementeze sfera bugetară, financiar-creditară şi fiscală, este în drept să stabilească atît statutul subiectelor care participă la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, cît şi obiectul impunerii, precum şi modul de stabilire şi percepere a impozitelor, taxelor şi a altor plăţi care constituie sistemul fiscal. Legea nr. 1064-XIV a stabilit pentru orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, pentru orice instituţie sau organizaţie, inclusiv pentru orice autoritate publică şi instituţie publică obligaţia de a reţine prealabil, ca parte a impozitului, o sumă de 5 % din plata pentru unele servicii prestate către aceste subiecte şi din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice. Conform Concepţiei reformei fiscale, adoptate prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1165-XIII la 24 aprilie 1997* (p. 5.1, 5.4, 5.4.5), sporirea echităţii sistemului fiscal, perfecţionarea administrării fiscale, inclusiv a metodelor de percepere a impozitelor, reprezintă principiile acestei reforme şi sînt detalizate în Codul fiscal. Titlul II al Codului fiscal stipulează principiul anual de stabilire şi achitare a impozitului pe venit (art. 13, 14, 15, 83 şi 87), potrivit căruia contribuabilii urmează să achite integral impozitul pe venit pînă la 31 martie a anului următor anului fiscal de gestiune. ------------------------- * M.O., 1997, nr. 46-47, art. 402. Pentru asigurarea procesului bugetar în partea de venituri şi cheltuieli statul urmează să asigure obţinerea sistematică şi continuă pe parcursul anului bugetar a unor părţi din impozitele stabilite ce au un caracter anual, precum şi să întreprindă măsuri prealabile de administrare şi control asupra perceperii lor. Aceste obiective se realizează prin intermediul achitării prealabile a impozitului pe dividende, achitării impozitului în rate, reţinerii impozitului din salarii, din dobînzi şi royalty, prin reţineri din alte plăţi efectuate în folosul rezidentului (art. 80, 84, 88, 89, 90 Cod fiscal). În cazurile menţionate sumele reţinute şi achitate în prealabil pe parcursul anului urmează a fi trecute în cont la achitarea sumei totale a impozitului pe venit la sfîrşitul anului şi se efectuează prin deducerea sumelor prealabil achitate ale impozitului din suma anuală a impozitului pe venit. Astfel, achitarea impozitului pe venitul anual impozabil, conform cotelor prevăzute la art. 15 din Codul fiscal, contribuie la repartizarea sarcinii fiscale în timp şi asigură aşezarea ei justă pentru toţi contribuabilii. Avînd în vedere caracterul imperativ şi obligatoriu al acestei norme pentru toţi contribuabilii, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare a acestora, Curtea Constituţională relevă că modificările operate în art. 90 din Codul fiscal nu conţin elemente discriminatorii, ceea ce înseamnă că nu sînt încălcate principiile constituţionale ale universalităţii şi egalităţii în faţa legii. Modalitatea specială de reţinere a impozitului pe venit, în funcţie de genul de activitate şi de serviciile prestate de către subiectele fiscale, stabilită de autoritatea legislativă a statului, nu poate fi calificată drept discriminare fiscală, deoarece modalitatea respectivă de impunere fiscală este aplicabilă tuturor subiectelor care practică genurile de activitate specificate în lege. De menţionat, totodată, că elaborarea şi promovarea politicii fiscale reprezintă un mecanism prin intermediul căruia statul reglementează, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, activitatea economică. Dispoziţiile art. 90 din Codul fiscal nu stabilesc plăţi fiscale suplimentare pentru persoanele care prestează serviciile prevăzute de alin. (2) al acestui articol, ci doar o modalitate specială de reţinere, în scopuri economice, a impozitului pe venit - plată legală, care este parte componentă a sistemului fiscal al ţării. În plus, este de reţinut că, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 1198-XII din 17 noiembrie 1992 "Privind bazele sistemului fiscal"*, impozitele atît directe, cît şi cele indirecte sînt plăţi obligatorii încasate de către stat de la persoanele juridice şi fizice. --------------------------- * M.O., 1999, nr. 133-134, art. 654. Ţinînd cont că, potrivit art. 58 alin. (3) şi art. 132 alin. (2) din Constituţie, sînt interzise doar prestaţiile fiscale neprevăzute de lege, se poate conchide că prevederile art. 90 din Codul fiscal nu contravin cadrului constituţional. 3. Cît priveşte activitatea avocaţilor de acordare a asistenţei juridice în probleme legate de activitatea financiar-economică, care nu este activitate de întreprinzător, Curtea Constituţională relevă că această chestiune ţine de interpretarea prevederilor art. 90 din Codul fiscal, care este una din atribuţiile de bază ale Parlamentului. În virtutea celor expuse, Curtea Constituţională relevă că dispoziţiile art. 90 Cod fiscal privind reţinerea prealabilă a sumei de 5% din încasările pentru serviciile prestate şi din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice sînt în concordanţă cu prevederile constituţionale, ale Concepţiei reformei fiscale, Codului fiscal şi Legii privind bazele sistemului fiscal. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a), art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Declară constituţionale prevederile art. 90 din Codul fiscal în redacţia Legii nr. 1064-XIV din 16 iunie 2000 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 14 iunie 2001. Nr. 31.