Hotărîre nr.33 din 19.06.2001 privind controlul constituţionalităţii art. 37 din Legea bugetului pe anul 2001 nr.1392-XIV din 30 noiembrie 2000

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii art. 37 din Legea bugetului pe anul 2001 nr. 1392-XIV din 30 noiembrie 2000* Nr.33 din 19.06.2001 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72/28 din 02.07.2001 * * * ---------------------- * M.O., 2000, nr.160-162, art.1199. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător сu participarea grefierului Corina Popa, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a), art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii art.37 din Legea bugetului pe anul 2001. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament de legislatura a XIV-a Anatol Ciobanu, depusă la 29 ianuarie 2001 în conformitate cu art. 24, art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38, art. 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 5 martie 2001 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a dispus de punctele de vedere comunicate de Preşedintele Republicii Moldova, Parlament, Guvern, Ministerul Finanţelor. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor, explicaţiile reprezentantului Parlamentului, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. Prin art.37 din Legea bugetului pe anul 2001 nr.1392-XIV, adoptată la 30 noiembrie 2000 (în continuare - Legea bugetului pe anul 2001), s-a stabilit că Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor îşi desfăşoară activitatea pe principii de autofinanţare din contul cotizaţiilor lunare, defalcate de către organizaţiile de asigurări în proporţie de 0,5% din suma primelor bruto de asigurare, încasate (calculate) la toate tipurile de asigurări, precum şi veniturile realizate de la prestarea serviciilor cu plată şi alte încasări. În opinia autorului sesizării, plăţile obligatorii, stabilite prin art.37 din Legea bugetului pe anul 2001 pentru întreţinerea Inspectoratului, nu sînt prevăzute de Legea privind bazele sistemului fiscal şi de Codul fiscal şi nu se atribuie la cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, deducerea cărora se permite, conform art.24 din Codul fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii art.37 din Legea bugetului pe anul 2001 pentru motivul că prevederile acestuia contravin stipulărilor constituţionale, potrivit cărora sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, iar orice alte prestaţii sînt interzise cu excepţia celor stabilite prin lege (art.58 alin.(2) şi (3), art.132 alin.(2) din Constituţie). 2. Potrivit art.54 alin.(1) din Legea nr.1508-XII din 15 iunie 1993 "Cu privire la asigurări"**, supravegherea activităţii de asigurare, garantarea protecţiei drepturilor şi intereselor legitime ale asiguraţilor şi asigurătorilor, respectării legislaţiei privind asigurările sînt puse în sarcina Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor de pe lîngă Ministerul Finanţelor. ------------------ ** M.O., 1994, nr.5, art.53. În conformitate cu Legea menţionată, Guvernul, prin Hotărîrea nr.77 din 8 februarie 1996*** , a aprobat Regulamentul, structura şi personalul scriptic ale Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor. Acest serviciu este o subdiviziune structurală a Ministerului Finanţelor, are statut de persoană juridică şi atributele necesare pentru exercitarea activităţii sale. Structura şi efectivul Serviciului se aprobă de către Guvern, iar cheltuielile pentru întreţinerea Serviciului se finanţează din bugetul statului (pct. 1.4 şi 5.1 din Regulamentul Serviciului). ------------------ *** M.O., 1996, nr.23-24, art.185. Potrivit art.2, art.42 alin.(1) şi (2), art.44 alin.(1) şi (2) din Legea nr.329-XIV din 25 martie 1999 "Cu privire la fondurile nestatale de pensii"**** Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii, înfiinţat pe calea reorganizării Serviciului de stat pentru supravegherea asigurărilor, este un organ de specialitate pe lîngă Ministerul Finanţelor, care îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea cu privire la asigurări şi cu Legea cu privire la fondurile nestatale de pensii. ------------------ **** M.O., 1999, nr.87-89, art.423. 3. Curtea Constituţională a stabilit că de jure şi de facto Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor nu a fost reorganizat în Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii, după cum se stipulează în art.42 din Legea cu privire la fondurile nestatale de pensii. În prezent supravegherea activităţii de asigurare în Republica Moldova este asigurată de Serviciul de stat pentru supravegherea asigurărilor, organizarea şi funcţionarea căruia sînt reglementate de Regulamentul aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.77 din 8 februarie 1996. Conform Regulamentului, cheltuielile pentru întreţinerea Serviciului atît în anul 2000, cît şi în anul 2001 se finanţează din bugetul statului. Astfel, prevederile art.37 din Legea bugetului pe anul 2001 nu se execută, deoarece, de fapt, lipseşte subiectul juridic pentru întreţinerea căruia organizaţiile de asigurări au fost obligate să transfere cotizaţii lunare în modul şi în proporţiile stabilite. 4. Principiile generale de impozitare în Republica Moldova şi de stabilire a obiectului impunerii sînt prevăzute de Legea nr. 1198-XII din 17 noiembrie 1992 "Privind bazele sistemului fiscal"* cu modificările şi completările ulterioare şi de Codul fiscal, adoptat la 24 aprilie 1997 (Legea nr. 1163-XIII)* * cu modificările şi completările ulterioare. Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire, modificare şi anulare a acestora, prevăzute de Codul fiscal, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor (art. 1 şi 2 Cod fiscal). -------------------- * M.O., 1999, nr. 133-134, art. 654. ** M.O., 1997, nr. 62, art. 522. Potrivit art. 6 din Codul fiscal, impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată. Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit. Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe. Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include: impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitul privat, taxa vamală, taxele percepute în fondul rutier. Impozitele şi taxele generale de stat şi locale, potrivit art. 7 din Codul fiscal, se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea sau completarea acestui Cod. Bazîndu-se pe prevederile menţionate din legislaţia fiscală, Curtea Constituţională relevă că cotizaţiile lunare, defalcate conform art. 37 din Legea bugetului pe anul 2001 de către organizaţiile de asigurări în modul şi în proporţie stabilite de această normă, reprezintă plăţi care nu se încadrează în totalitatea impozitelor şi taxelor prevăzute de sistemul fiscal al Republicii Moldova. Curtea Constituţională relevă că defalcările, stabilite pentru organizaţiile de asigurări prin art. 37 din Legea bugetului pe anul 2001, nu pot fi deduse în baza art. 24 din Codul fiscal, întrucît art. 37 nu prevede expres o astfel de posibilitate. Or, deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, se permite, potrivit art. 24 din Codul fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Cheltuielile suportate de organizaţiile de asigurări pentru întreţinerea Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii nu se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător şi, prin urmare, nu pot fi considerate drept cheltuieli ordinare şi necesare aferente activităţii de asigurare. Totodată, este de menţionat că noţiunea de cheltuieli ordinare şi necesare nu este reglementată de Codul fiscal sau de alte legi fiscale. Interpretarea (explicarea) prevederilor acestui cod şi a altor acte normative, adoptate în conformitate cu acesta, este competenţa autorităţii care le-a adoptat, dacă actul respectiv nu prevede altfel. În virtutea celor menţionate Curtea Constituţională reţine că prevederile art. 37 din Legea bugetului pe anul 2001 contravin art. 132 din Constituţie, care stipulează că impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective. Orice alte prestări sînt interzise. Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Declară neconstituţionale prevederile art. 37 din Legea bugetului pe anul 2001 nr.1392-XIV din 30 noiembrie 2000. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 19 iunie 2001. Nr. 33.