Hotărîre nr.34 din 19.09.2002 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului" (cu modificările ulterioare)

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului" (cu modificările ulterioare)* Nr.34 din 19.09.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.137-138/24 din 10.10.2002 * * * ------------------------ *M.O., 2002, nr. 117-119, art. 946. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător-raportor cu participarea grefierului Corina Popa, reprezentantului Curţii Supreme de Justiţie Eugenia Fistican, prim-judecător-asistent, şi a reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară publică dosarul despre controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art. 26 alin. (6) şi art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului". Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la 9 noiembrie 2001, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 17 decembrie 2001 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, Curţii de Conturi, Procurorului General şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de părţi în şedinţă, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 20 iulie 1995 Parlamentul a adoptat Legea nr. 544-XIII "Cu privire la statutul judecătorului" (în continuare - Legea nr. 544-XIII). Potrivit art. 26 alin. (6) din această lege, judecătorul demisionat, în dependenţă de vechimea în muncă în calitate de judecător, beneficia de o indemnizaţie lunară viageră neimpozabilă în mărime de la 80 pînă la 100 procente faţă de salariul mediu plătit în funcţia respectivă de judecător, ţinîndu-se cont de indexarea salariului. În legătură cu punerea în aplicare a titlurilor I şi II din Codul fiscal la 27 februarie 1998 Parlamentul a adoptat Legea nr. 1592-XIII, prin care a modificat 33 de legi, inclusiv în partea ce ţine de impunerea fiscală, excluzînd unele dispoziţii privitor la exceptarea de la plata impozitului. Prin art. XXVIII din Legea nr. 1592-XIII din 27 februarie 1998 "Privind modificarea şi completarea unor acte legislative"** din art. 26 alin. (6) din Legea nr. 544-XIII s-a exclus cuvîntul "neimpozabilă". ------------------------ **M.O., 1998, nr. 44-46, art. 326. Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (6), expus în redacţia Legii nr. 429-XV din 27 iulie 2001***, indemnizaţia lunară viageră este supusă impozitării. ------------------------ ***M.O., 2001, nr. 108-109 art. 828. Articolul III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr. 544-XIII prevede că sub incidenţa art. 26 şi art. 32 ale acestei legi cad judecătorii pensionaţi, indiferent de data pensionării. Acestor persoane li se plăteşte indemnizaţie lunară viageră de la bugetul de stat, luîndu-se în considerare salariul funcţiei de judecător respective, suplimentul pentru gradele de calificare (dacă i-au fost stabilite) şi vechimea în muncă. Plata se efectuează la ultimul loc de lucru sau la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială locuieşte. 2. În sesizarea Curţii Supreme de Justiţie se susţine că prevederile art. 26 alin. (6) (modificat) şi art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr. 544-XIII contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (2), art. 47 alin. (1), art. 116 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Legea Supremă. Potrivit autorului sesizării, prevederile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 544-XIII, conform cărora indemnizaţia lunară viageră este impozabilă, pun în condiţii inegale judecătorii demisionaţi care primesc indemnizaţie lunară viageră faţă de judecătorii care primesc pensie neimpozabilă. În sesizare se relevă de asemenea că la calcularea indemnizaţiei lunare viagere sau, după caz, a pensiei pentru judecătorii demisionaţi sau pensionaţi pînă la 26 octombrie 1995, în temeiul art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr. 544-XIII, se ia în consideraţie nu salariul mediu al judecătorului în funcţie, ci doar salariul funcţiei de judecător, suplimentul pentru gradul de calificare (dacă i-a fost stabilit) şi vechimea în muncă. 3. În şedinţa plenară a Curţii Constituţionale reprezentantul autorului sesizării a făcut public demersul privind modificarea obiectului sesizării depuse, solicitînd controlul constituţionalităţii doar a unor prevederi ale art. 26 alin. (6) din Legea nr. 544-XIII şi sistarea procesului privind controlul constituţionalităţii art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr. 544-XIII pentru motivul că excepţia de neconstituţionalitate a normei contestate a fost rezolvată. 4. Examinînd argumentele expuse în sesizare şi raportînd prevederile contestate la dispoziţiile constituţionale, Curtea Constituţională reţine următoarele. Potrivit art. 58, art. 130-132 din Constituţie, relaţiile juridice ce ţin de contribuţia financiară a cetăţenilor la cheltuielile publice, în particular, şi de formarea resurselor financiare ale statului şi de stabilirea impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului public, în general, sînt reglementate prin lege. Pornind de la normele constituţionale menţionate şi în temeiul art. 60 alin. (1), art. 66 lit. a) şi art. 72 alin.(3) lit. j) şi lit. r) din Legea Supremă, organul reprezentativ suprem şi legislativ, fiind abilitat să reglementeze sferele bugetară, financiar-creditară şi fiscală, este în drept să stabilească atît statutul subiecţilor care participă la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, cît şi obiectul impunerii, precum şi modul de stabilire şi percepere a impozitelor, taxelor şi a altor plăţi care constituie sistemul fiscal. Conform Concepţiei reformei fiscale, adoptate prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1165-XIII la 24 aprilie 1997* (p. 5.1, 5.4, 5.4.5), sporirea echităţii sistemului fiscal, perfecţionarea administrării fiscale, inclusiv a metodelor de percepere a impozitelor, reprezintă principii ale acestei reforme şi sînt detaliate în Codul fiscal. ------------------------ *M.O., 1997, nr. 46-47, art.402. Art. 6 alin. (1) din Codul fiscal** defineşte impozitul ca fiind o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată. ----------------------- **M.O., 2001, nr. 102-103, art. 814. În contextul celor expuse, Curtea constată că consacrarea pe cale constituţională a obligaţiei fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice şi a obligaţiei statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară este justificată de necesitatea asigurării certitudinii constituirii ritmice a resurselor financiare ale statului. Impozitele şi taxele sînt sursa principală de venituri ale statului şi constituie garanţii importante ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Astfel, statul poate să-şi onoreze obligaţiile faţă de cetăţeni numai dispunînd de resurse bugetare suficiente. Legislaţia fiscală în vigoare (art. 7 din Codul fiscal) reglementează atît stabilirea, cît şi modificarea şi anularea impozitelor. Prin urmare, exceptarea de la impozit, conform art. 26 alin. (6) din Legea nr. 544-XIII, în redacţia iniţială, a indemnizaţiei lunare viagere de care beneficiază judecătorul demisionat, precum şi anularea ulterioară a acestei înlesniri, potrivit Legii nr. 1592-XIII din 27 februarie 1998 "Privind modificarea şi completarea unor acte legislative", constituie prerogativa exclusivă a legiuitorului şi sînt în concordanţă cu dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie. Este de menţionat că prin Legea nr. 1592-XIII au fost modificate în partea ce ţine de excluderea înlesnirilor la plata impozitului pe venit şi o serie de alte legi, inclusiv: privind protecţia socială a invalizilor; privind protecţia socială a persoanelor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl; privind reabilitarea victimelor represiunilor politice; cu privire la asigurări etc. Curtea nu poate reţine argumentele autorului sesizării, potrivit cărora dispoziţiile legale ce reglementează impozitarea indemnizaţiei lunare viagere încalcă dreptul judecătorului la asistenţă şi protecţie socială şi contravin principiului independenţei judecătorului. Dreptul judecătorului demisionat de a beneficia de indemnizaţie lunară viageră este un drept legal, iar impozitarea sau neimpozitarea acestei surse de venit sînt de latitudinea legiuitorului. Impozitele se stabilesc expres şi în mod unitar de către organele abilitate de stat, sînt percepute ca un act de autoritate, ca o obligaţie, care derivă din însuşi conceptul de politică fiscală a statului. Pentru cetăţeanul contribuabil impozitul este, înainte de toate, o măsură restrictivă legal impusă asupra surselor sale de venit. De menţionat, că legiuitorul, prin art. 26 alin. (5) din Legea nr. 544-XIII, a lăsat la discreţia exclusivă a judecătorului demisionat să opteze fie pentru pensia pentru vechime în muncă, care este neimpozabilă, fie pentru indemnizaţia lunară viageră impozabilă. Prin urmare, opţiunea judecătorului demisionat pentru indemnizaţia lunară viageră este benevolă şi nu poate fi vorba despre încălcarea dreptului său la asistenţă şi protecţie socială sau a altor drepturi constituţionale. Pentru considerentele expuse Curtea Constituţională apreciază dispoziţiile art. 26 alin. (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului drept constituţionale. 5. În conformitate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 544-XIII, judecătorul beneficiază de salariul funcţiei şi de suplimente pentru grad de calificare şi vechime în muncă, de sporul de 50 procente faţă de salariul funcţiei, ţinîndu-se cont de suplimentele pentru gradul de calificare şi vechimea în muncă, pentru îndeplinirea sarcinilor de importanţă majoră, de spor pentru cunoaşterea a două sau mai multe limbi, una dintre care este limba de stat, dacă aceste limbi sînt utilizate în exercitarea justiţiei. Salariul judecătorului nu poate fi redus şi se indexează în corespundere cu inflaţia. Conform art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr. 544-XIII, sub incidenţa art. 26 şi art. 32 cad judecătorii pensionaţi din această funcţie, indiferent de data pensionării. Acestor persoane li se plăteşte indemnizaţie lunară viageră de la bugetul de stat, luîndu-se în considerare salariul funcţiei de judecător respective, suplimentul pentru gradele de calificare (dacă i-au fost stabilite) şi vechimea în muncă. Astfel, pentru judecătorii demisionaţi sau pensionaţi după intrarea în vigoare a Legii cu privire la statutul judecătorului (26 octombrie 1995) la calcularea indemnizaţiei lunare viagere sau, după caz, a pensiei se iau în consideraţie salariul funcţiei şi toate suplimentele prevăzute în art. 28 alin. (1) precitat, în timp ce pentru judecătorii demisionaţi sau pensionaţi pînă la 26 octombrie 1995, la calcularea pensiei sau, după caz, a indemnizaţiei lunare viagere, conform art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Legii cu privire la statutul judecătorului, în redacţia iniţială, se luau în calcul doar salariul funcţiei de judecător respective, suplimentul pentru gradele de calificare (dacă i-au fost stabilite) şi vechimea în muncă, ceea ce contrazicea art. 16 alin. (2), art. 47 alin. (1) şi art. 116 alin. (1) din Constituţie, fapt ce a determinat sesizarea Curţii Constituţionale. La 6 iunie 2002 Parlamentul a adoptat Legea nr. 1099-XV*, prin care a modificat Legea nr. 544-XIII, inclusiv unele prevederi din art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii ale acestei legi, contestate în sesizare, şi a adăugat un alineat nou - alin. (4), care stipulează că persoanelor menţionate la alin. (3) li se plăteşte indemnizaţie lunară viageră sau, după caz, pensie de la bugetul de stat, luîndu-se în considerare salariul lunar al judecătorului în exerciţiu în funcţia respectivă şi suplimentele prevăzute la art. 28 alin. (1). ------------------------ *M.O., 2002, nr. 100-101, art. 741. Astfel, odată cu adoptarea Legii nr. 1099-XV şi modificarea art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr. 544-XIII excepţia de neconstituţionalitate a normei contestate a fost rezolvată, de aceea Curtea Constituţională, în conformitate cu dispoziţiile art. 60 lit. d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, consideră necesar a sista procesul în această parte. Pentru considerentele expuse, conducîndu-se după prevederile art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 60 lit. d), art. 62 şi art. 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Recunoaşte constituţionale dispoziţiile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului" în redacţia Legii nr. 429-XV din 27 iulie 2001. 2. Sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art. III alin. (3) din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului". 3. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 19 septembrie 2002. Nr. 34. OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art. 27 alin. (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 67 din Codul jurisdicţiei constituţionale Prin Legea nr. 1592-XIII din 27 februarie 1998 "Privind modificarea şi completarea unor acte legislative" din art. 26 alin. (6) al Legii nr. 544-XIII "Cu privire la statutul judecătorului" s-a exclus cuvîntul "neimpozabilă". În opinia autorului sesizării, Curtea Supremă de Justiţie, această modificare contravine art. 16 alin. (2), art. 47 alin. (1), art. 116 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova. Prin Hotărîrea Curţii Constituţionale din 19 septembrie 2002 prevederile art. 26 alin. (6) din Legea nr. 544-XIII în ultima redacţie au fost recunoscute constituţionale. Consider hotărîrea Curţii în această parte drept nefondată pentru următoarele motive. Conform teoriei generale a dreptului şi actelor juridice naţionale şi internaţionale în vigoare, nimeni nu poate fi privat de un drept dobîndit prin lege. Prin redacţia iniţială a art. 26 din Legea nr. 544-XIII judecătorul demisionat beneficia de o indemnizaţie lunară viageră neimpozabilă, cuantumul căreia era mai mare decît pensia pentru vechimea în muncă. Consider acest privilegiu al judecătorului demisionat pe deplin justificat, el fiind determinat atît de necesitatea asigurării principiului independenţei judecătorului, consfinţit prin Constituţia Republicii Moldova şi actele juridice internaţionale, cît şi de statutul înalt al acestuia în societate. Prin eliminarea dispoziţiei privind neimpozitarea indemnizaţiei lunare viagere, drept obţinut prin lege pentru o activitate de o importanţă majoră pentru societate şi de o exigenţă sporită şi stipulat expres în scopul asigurării principiului independenţei judecătorului, s-a adus atingere art. 116 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova, care consacră un sistem de garanţii juridice pentru exercitarea acestuia. Privarea judecătorului în demisie de dreptul la indemnizaţia lunară viageră neimpozabilă contravine şi altor prevederi constituţionale. Judecător al Curţii Constituţionale Mircea IUGA 19 septembrie 2002