Hotărîre nr.34 din 24.11.97 cu privire la controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.265 din 13 mai 1996 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de angajare a salariaţilor în bază de acord"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 265 din 13 mai 1996 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de angajare a salariaţilor în bază de acord" Nr.34 din 24.11.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.82-83/36 din 11.12.1997 * * * ÎN NUMELE REPUBLICII MOLDOVA, Curtea Constituţională în componenţa: Gheorghe SUSARENCO - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Nicolae OSMOCHESCU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea Galinei Pancratov, grefier, deputaţilor în Parlament Valeriu Matei, Alexandru Moşanu şi Vasile Nedelciuc - autorii sesizării, viceministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei Ion Preguza - reprezentantul Guvernului, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie şi art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 265 din 13 mai 1996 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de angajare a salariaţilor în bază de acord". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Valeriu Matei, Alexandru Moşanu şi Vasile Nedelciuc, depusă cu respectarea art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Sesizarea a fost acceptată spre examinare şi inclusă în ordinea de zi prin decizia Curţii Constituţionale din 29 septembrie 1997. Examinînd materialele dosarului, audiind raportul prezentat de judecătorul-raportor, argumentele autorilor sesizării, ale reprezentantului Guvernului, expuse în şedinţă, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : La 13 iunie 1997 deputaţii în Parlament Valeriu Matei, Alexandru Moşanu şi Vasile Nedelciuc au sesizat Curtea Constituţională, solicitînd recunoaşterea neconstituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 265 din 13 mai 1996 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de angajare a salariaţilor în bază de acord", publicată în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova", 1997, nr. 40-41, art. 333. Potrivit opiniei deputaţilor, adoptarea acestei Hotărîri excede competenţele Guvernului, iar Regulamentul aprobat de Guvern nu corespunde prevederilor Constituţiei şi anume: art. 72 alin. (3) lit. j), care stipulează că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială se reglementează prin lege organică; art. 102 alin. (2), care prevede că hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului se emit prin organizarea executării legilor şi nu prin suplinirea acestora. În sesizare se menţionează, de asemenea, că Regulamentul conţine clauze care, în esenţă, substituie prevederile Codului muncii, agravînd, astfel, situaţia salariaţilor în materie de continuitate şi stabilitate de muncă. Avînd în vedere cadrul juridic existent, Curtea Constituţională constată că actele normative ce reglementează relaţiile sociale de muncă sînt structurate într-o ramură specială a legislaţiei. Această ramură implică o anumită structură a elementelor componente, o anumită ierarhie de organizare a lor, ceea ce înseamnă că orice act normativ trebuie să fie conform cu actele normativ-legislative, care au o forţă juridică superioară. Deci, legislaţia muncii în vigoare, reglementînd raporturile juridice de muncă, în principiu, ale tuturor categoriilor de salariaţi, are un caracter unitar. Parlamentul, fiind unica autoritate legislativă a statului, potrivit art. 66 lit. c) din Constituţie, asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. Caracterul unitar al reglementărilor legislative în domeniul dreptului muncii Parlamentul îl asigură prin adoptarea legilor organice ce determină regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială (art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie). Această atribuţie de bază a Parlamentului corespunde principiilor fundamentale ale dreptului, reproduse în legislaţia în vigoare. Principiile democraţiei, legalităţii, egalităţii în faţa legii, separaţiei puterilor în stat presupun respectarea şi reflectarea lor necondiţionată în dreptul muncii, materializarea lor în legi organice. Conform art. 66 lit. d) şi f) din Constituţie, Parlamentul este abilitat cu determinarea şi aprobarea politicii statului, exercitarea controlului parlamentar asupra puterii executive, inclusiv în domeniul muncii, atribuţiei exercitate şi prin intermediul legislaţiei muncii. În condiţiile separaţiei şi colaborării puterilor în stat Guvernul, potrivit art. 14 din Legea "Cu privire la Guvern", promovează politica în domeniul utilizării forţei de muncă, al muncii şi salarizării, ia măsuri pentru perfecţionarea ei, elaborează sistemul de pregătire, reciclare şi perfecţionare a cadrelor şi asigură transpunerea în viaţă a măsurilor prevăzute. Cît priveşte forma şi conţinutul Hotărîrii Guvernului nr.265 din 13 mai 1996 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de angajare a salariaţilor în bază de acord", ea a fost adoptată în vederea organizării executării dispoziţiilor art. 16 din Codul muncii şi a stabilirii sferei de aplicare a acordului ca varietate deosebită a contractului individual de muncă. Art. 102 alin. (2) din Constituţie prevede că hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului se emit prin organizarea executării legilor. Analizînd sub aspect juridic Hotărîrea în cauză din perspectiva argumentelor expuse, Curtea Constituţională conchide că actul guvernamental contravine prevederilor Constituţiei, Legii "Cu privire la Guvern" Codului muncii pentru următoarele motive. În art. 16 din Codul muncii sînt stabilite părţile şi conţinutul contractului individual de muncă, care este înţelegerea între lucrător şi întreprindere, instituţie, organizaţie, prin care lucrătorul se obligă să presteze o muncă după o anumită specialitate, calificare sau la un anumit post, subordonîn-du-se ordinii interioare de muncă, iar întreprinderea, instituţia, organizaţia se obligă să plătească lucrătorului şi să-i asigure condiţiile de muncă, prevăzute de legislaţia muncii, de contractul colectiv de muncă şi înţelegerea părţilor. O varietate deosebită a contractului individual de muncă o constituie acordul, în care termenul de acţiune a lui, drepturile, obligaţiile şi răspunderea părţilor (inclusiv răspunderea materială), condiţiile de retribuire, de asigurare materială şi de organizare a muncii, de desfacere a acordului (inclusiv desfacerea înainte de termen) şi alte condiţii se stabilesc prin acordul părţilor. Sfera de aplicare a acestei forme a contractului individual de muncă se stabileşte de legislaţie. Prin Legea nr. 1315-XII "Privind modificarea şi completarea Codului muncii", adoptată la 2 martie 1993, prin care art. 16 al acestui Cod s-a completat cu alin. 2, Guvernul nu a fost împuternicit să stabilească sfera de aplicare a acordului ca varietate deosebită a contractului individual de muncă. Nici programul său de activitate pentru anii 1994-1997, aprobat de Parlament, nu prevede elaborarea, adoptarea şi realizarea unei hotărîri în acest domeniu. În conformitate cu art. 16 alin. 2 din Codul muncii acordul prezintă o varietate deosebită a contractului individual de muncă. Regimul general privind garanţiile de angajare, termenul, forma, prescripţiile pentru încheierea contractului individual de muncă, condiţiile transferului la o altă muncă, schimbarea condiţiilor esenţiale de muncă, temeiurile încetării, continuării contractului individual de muncă - se referă şi la acordul ca varietate a contractului individual de muncă, deosebirea constînd în faptul că drepturile şi obligaţiile părţilor pot fi extinse, înglobînd şi înţelegerea asupra îmbunătăţirii condiţiilor de muncă ale salariatului. Deci, potrivit prevederilor art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, toate completările, modificările în legislaţie referitoare la regimul general al contractului individual de muncă, precum şi reglementarea raporturilor de muncă ale salariaţilor angajaţi în bază de acord, ca o varietate a acestuia, trebuie să fie reflectate în cadrul unei legi organice. Prin sintagma "Sfera de aplicare a acestei forme a contractului individual de muncă..." din art. 16 alin. 2 din Codul muncii se subînţelege determinarea domeniilor ramurilor economiei, categoriilor de salariaţi, tipurilor de activitate de muncă ce urmează a fi stabilite de legislaţie şi nu "modul de angajare a salariaţilor în bază de acord", reglementat prin Regulamentul aprobat de Guvern. Potrivit art. 16 şi 21 din Codul muncii, părţi ale contractului individual de muncă sînt lucrătorul, întreprinderea, instituţia, organizaţia, iar încheierea contractului de muncă între părţi se perfectează printr-un ordin (dispoziţie) al administraţiei. Regulamentul contestat prevede, însă, că părţi ale acordului, ca varietate deosebită a contractului individual de muncă, sînt salariatul, întreprinderea, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică, proprietarul sau împuternicitul acesteia, iar acordul se încheie de către conducătorul întreprinderii şi salariat. Or, în legislaţia în vigoare, ce reglementează raporturile de muncă, atribuţiile patronatului sînt puse în sacrina administraţiei. Stipulările art. 20 din Codul muncii referitoare la forma verbală sau scrisă pentru încheierea contractului individual de muncă, la respectarea obligatorie a formelor scrise ale contractului în cazurile prevăzute de legislaţie, fiind norme general-obligatorii, în esenţă sînt modificate de Regulamentul sus-numit, limitîndu-se în mod imperativ, la forma scrisă a acordului. Legislaţia muncii prevede temeiurile încetării contractului individual de muncă, precum şi posibilitatea stabilirii acestora prin acordul părţilor (art. 33 din Codul muncii), pe cînd Regulamentul examinat operează cu noţiunea "temeiurile de desfacere a acordului", egalînd-o cu noţiunea "temeiurile încetării contractului individual de muncă", ultima avînd un sens juridic mult mai larg. Pentru motivele menţionate, conducîndu-se de art. 7,art. 135 alin. (1) lit. a) şi art. 140 din Constituţia Republicii Moldova, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională, H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Hotărîrea Guvernului nr. 265 din 13 mai 1996 "Pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de angajare a salariaţilor în bază de acord" se declară neconstituţională. 2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTE Gheorghe SUSARENCO Chişinău, 24 noiembrie 1997. Nr. 34.