Hotărîre nr.37 din 05.07.2001 pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001 nr.1392-XIV din 30 noiembrie 2000

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art.43 din Legea bugetului pe anul 2001 nr. 1392-XIV din 30 noiembrie 2000* Nr.37 din 05.07.2001 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.81-83/30 din 20.07.2001 * * * ------------------------- * M.O., 2000, nr. 160-162, art. 1199. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător сu participarea Corinei Popa, grefier, Raisei Guzun, reprezentantul Procurorului General, autorul sesizării, Ion Creangă, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, în conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii prevederilor art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Procurorului General, depusă la 14 februarie 2001, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 5 martie 2001 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Ministerul Finanţelor, Curtea Supremă de Justiţie, Centrul pentru Drepturile Omului. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori, explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională a constatat: 1. Prin art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001 nr. 1392-XIV, adoptată la 30 noiembrie 2000 (în continuare - Legea bugetului pe anul 2001), s-a stabilit că, începînd cu 1 ianuarie 2001, repararea prejudiciilor cauzate persoanelor fizice sau juridice prin acţiunile ilicite ale autorităţilor administraţiei publice, organelor de drept şi organelor de control se va efectua din contul devizelor de cheltuieli ale organelor respective, cu drept de regres împotriva persoanelor culpabile. Procurorul General solicită controlul constituţionalităţii prevederilor menţionate, susţinînd că ele îngrădesc direct dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la repararea pagubei, drept consfinţit de Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale din 4 noiembrie 1950 şi de art. 53 din Constituţia Republicii Moldova. 2. Analizînd prevederile contestate ale art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001, Curtea Constituţională reţine că prin această normă Parlamentul a stabilit modul general de reparare a prejudiciilor cauzate persoanelor fizice sau juridice prin acţiunile ilicite ale subiectelor statale cum sînt autorităţile administraţiei publice, organele de drept şi organele de control din Republica Moldova. Conform prevederilor contestate, repararea prejudiciilor se va efectua din contul devizelor de cheltuieli ale organelor respective, cu drept de regres împotriva persoanelor culpabile. Totodată, a fost stabilit termenul pentru astfel de reparaţii, a cărui curgere începe la 1 ianuarie 2001. 3. Art. 53 din Constituţie prevede expres că: (1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptaţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. Recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei sînt reglementate prin Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000** (în continuare - Legea contenciosului administrativ) şi de Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 "Privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi de anchetă preliminară, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti"*** ( în continuare - Legea nr. 1545-XIII). -------------------------- ** M.O., 2000, nr. 57-58, art. 375. *** M.O., 1998, nr. 50-51, art. 379. Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Litigiul generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi, este litigiu de contencios administrativ pasibil de soluţionare de către instanţa de contencios administrativ competentă. În sensul Legii contenciosului administrativ, autoritate publică este considerată orice structură organizatorică sau organ care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. Sînt asimilate autorităţilor publice persoanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public (art. 2). Avînd, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie, dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate, inclusiv a pagubei morale (art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ). În cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării pagubelor materiale şi morale cauzate prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Mărimea pagubei morale se stabileşte de instanţa de contencios administrativ independent de paguba materială, în funcţie de caracterul suferinţelor morale sau fizice cauzate, de circumstanţele şi de forma în care s-au produs, de gravitatea consecinţelor, de gradul de culpabilitate a pîrîtului, precum şi de alte circumstanţe de acest gen (art. 25 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ). Dispoziţiile Legii contenciosului administrativ, potrivit art. 34 alin. (1) al acesteia, se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. 4. În conformitate cu prevederile Legii nr.1545-XIII, este reparabil prejudiciul moral şi material cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Legea menţionată prevede cazurile în care intervine dreptul la repararea prejudiciului, stabileşte prejudiciul reparabil şi cuantumul sumelor reparabile, procedura depunerii, examinării şi satisfacerii cererii de reparare a prejudiciului, modul de executare a hotărîrii (deciziei) cu privire la repararea prejudiciului, temeiurile, cazurile şi condiţiile înaintării către persoanele culpabile a cererii în regres de reparare a pagubei. Repararea prejudiciului, potrivit art.10 din Legea nr.1545-XIII, se efectuează din contul bugetului de stat, iar dacă prejudiciul a fost cauzat de organul de cercetare penală întreţinut din bugetul local - din contul acestui buget. Pensia şi indemnizaţia, a cărei plată a fost sistată ca urmare a arestului ilegal şi ţinerii sub arest, se compensează din bugetul fondului social prin intermediul organului său teritorial de la locul de trai al persoanei fizice. Repararea prejudiciului cauzat persoanei fizice sau juridice de către organele de cercetare penală şi de anchetă preliminară, de procuratură şi instanţele judecătoreşti se efectuează în modul şi forma stabilite expres de Legea nr. 1545-XIII (art. 10, art. 14) în funcţie de prejudiciul cauzat (avere, sume băneşti, locuinţă), în funcţie de organele însărcinate cu executarea hotărîrii (deciziei) instanţei judecătoreşti despre recuperarea pagubei (organele financiare centrale, locale, autorităţile administraţiei publice etc.). Conform art. 17 din Legea nr. 1545-XIII, după repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de cercetare penală şi de anchetă preliminară, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti statul, autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să înainteze persoanelor culpabile cererea de reparare a pagubei: a) integral - în cazul cînd culpa persoanelor cu funcţii de răspundere este dovedită prin sentinţă definitivă; b) parţial - în baza şi în condiţiile stabilite de legislaţie. Dreptul statului, al autorităţilor administraţiei publice locale de a înainta cerere în regres către persoanele culpabile ia naştere de asemenea în baza art. 20 şi 53 alin. (1) din Constituţie, în cazul în care subiecţilor menţionaţi le-au fost cauzate daune. Analizînd prevederile art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001, Curtea observă că acestea stabilesc reguli de reparare a pagubei diferite de cele stabilite de Legea contenciosului administrativ şi Legea nr. 1545-XIII. 5. Curtea relevă că exercitarea dreptului constituţional al persoanei la repararea prejudiciilor cauzate de o autoritate publică se circumscrie principiilor constituţionale ale universalităţii, egalităţii şi accesului liber la justiţie. În virtutea acestor principii cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea; respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului; orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie (art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20 din Constituţie). Contrar acestor principii constituţionale, art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001 pune dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la repararea pagubei în funcţie imperativă de sursa din care va fi efectuată această reparaţie, şi anume din contul devizelor de cheltuieli ale organelor respective. Prevederile acestui articol sînt neconstituţionale şi pentru motivul că Legea bugetului pe anul 2001 are o acţiune limitată în timp. Or, art. 53 din Constituţie prevede că persoana vătămată de o autoritate publică este îndreptăţită să obţină repararea pagubei necondiţionat, şi nu doar pe perioada anului bugetar. Totodată, e de menţionat că prevederile legii bugetare nu sînt aplicabile raporturilor patrimoniale referitoare la repararea pagubei cauzate persoanei. Potrivit art.1 din Legea nr.847-XIII din 24 mai 1996 "Privind sistemul bugetar şi procesul bugetar"*, executorul de buget se consideră conducătorul instituţiei împuternicit cu dreptul de a efectua cheltuieli în conformitate cu alocaţiile aprobate. Repartizarea lunară a alocaţiilor aprobate se exercită conform planului de finanţare ce permite deschiderea conturilor trezoreriale şi efectuarea cheltuielilor de către executorul de buget. Or, Legea bugetului pe anul 2001 nu cuprinde alocaţii concrete, destinate acoperirii pagubelor cauzate persoanelor vătămate de autorităţile publice. -------------------------- * M.O., 1997, nr.19-20, art.197. Orice persoană, care este victima unui arest sau a deţinerii în condiţii contrare dispoziţiilor art.5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, are dreptul la reparaţii. Constatînd caracterul declarativ al prevederilor art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001, Curtea Constituţională le consideră neconforme acestei Convenţii şi art. 4, art. 15, art.16 alin.(1), art. 20 din Constituţie. Pentru motivele arătate, în baza art. 140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a), art. 68, 69, 70 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Declară neconstituţionale prevederile art.43 din Legea bugetului pe anul 2001 nr.1392-XIV din 30 noiembrie 2000. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 5 iulie 2001. Nr. 37.