Hotărîre nr.39 din 15.12.98 pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.744 din 6 iulie 1998 "Despre aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii privind investiţiile străine" şi pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.114-XIV din 29 iulie 1998 "Pentru modificarea Legii privind investiţiile străine"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 744 din 6 iulie 1998 "Despre aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii privind investiţiile străine" şi pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 114-XIV din 29 iulie 1998 "Pentru modificarea Legii privind investiţiile străine" * Nr.39 din 15.12.98 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.116-118/45 din 30.12.1998 * * * ------------------------------ * M.O. nr. 79-80 din 26.08.1998, art. 542 ÎN NUMELE REPUBLICII MOLDOVA, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament Victor Cecan, autorul sesizării, reprezentantului Guvernului Anatol Arapu, ministru al finanţelor, reprezentantului Parlamentului Radu Ţurcanu, consultant superior în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie,art.4 alin.(1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 744 din 6 iulie 1998 "Despre aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii privind investiţiile străine" şi pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 114-XIV din 29 iulie 1998 "Pentru modificarea Legii privind investiţiile străine". Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Victor Cecan, depusă la 11 septembrie 1998, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 18 noiembrie 1998 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond. În procesul examinării preliminare au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei. Analizînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului-raportor, argumentele şi explicaţiile autorului sesizării, reprezentanţilor Guvernului şi Parlamentului, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 6 iulie 1998 Guvernul, prin Hotărîrea nr. 744, a aprobat şi a prezentat Parlamentului spre examinare proiectul de lege pentru modificarea Legii privind investiţiile străine. În baza proiectului de lege prezentat de Guvern, Parlamentul Republicii Moldova, la 29 iulie 1998, a adoptat Legeanr. 114-XIV "Pentru modificarea Legii privind investiţiile străine". Prin modificarea introdusă au fost anulate nişte facilităţi suplimentare - întreprinderile, în al căror capital social investiţiile străine depăşesc suma echivalentă cu 1 milion dolari SUA, după constituirea capitalului social în modul prevăzut de legislaţie şi declararea primului venit, se scutesc de plata taxei pe valoarea adăugată pe un termen de 3 ani de la data încheierii acordului cu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, cu condiţia că cel puţin 80% din suma taxei pe valoarea adăugată, calculată şi nevărsată la buget, se investesc în dezvoltarea producţiei proprii sau în programe de stat şi ramurale de dezvoltare a economiei naţionale. Autorul solicită Curţii Constituţionale controlul constituţionalităţii actelor sus-numite pentru următoarele motive: a) Hotărîrea Guvernului ce conţine această iniţiativă legislativă nu a fost publicată în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova", aşa cum o prevede art. 102 alin. (1) din Constituţie. Conţinutul iniţiativei legislative a Guvernului contravine conţinutului Hotărîrii Guvernului nr. 523 din 4 iunie 1998 "Cu privire la Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova pentru anii 1998-2000", şi anume capitolului 2, care reglementează activitatea investiţională. Autorul sesizării consideră că, deoarece Guvernul urmează să se conducă în activitatea sa de propriul Program, lucru stabilit de art. 96 alin. (2) din Constituţie, derogarea de la Program, printr-o iniţiativă legislativă, constituie o încălcare a art. 96 alin. (2) din Constituţie. b) Autorul sesizării aduce, de asemenea, argumente de neconstituţionalitate a legii, în sensul că Legea nr. 114-XIV din 29 iulie 1998 nu corespunde conţinutului prevederilor Legii nr. 1488-XIII din 11 februarie 1998 şi unor prevederi ale Legii nr. 998-XII din 1 aprilie 1992, ceea ce, în viziunea autorului, conduce la încălcarea art. 76 şi art. 126 alin. (2) lit. h) din Constituţie. 2. Raportînd actele supuse controlului constituţionalităţii la prevederile Legii Supreme, Curtea Constituţională reţine următoarele. Potrivit art. 73 din Constituţie, dreptul la iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului. În virtutea principiului enunţat, Guvernul îşi exercită dreptul de iniţiativă legislativă, înaintînd propunerile legislative Parlamentului. Aceste propuneri, avînd în vedere forma colectivă de exercitare a atribuţiilor, în corespundere cu art. 102 alin. (1) din Constituţie şi art. 30 din Legea cu privire la Guvern, sînt perfectate în formă de hotărîre. Hotărîrea în cauză a Guvernului nu constituie un act normativ, nu are efecte juridice şi nu impune legislativului adoptarea ei obligatorie în calitate de lege. Examinarea iniţiativelor legislative şi adoptarea, în baza lor, a unor acte legislative sînt atribuţii de bază ale Parlamentului, pe care el le exercită în mod opţional şi deliberativ. Pentru considerentele menţionate, Curtea Constituţională constată că hotărîrea vizată a Guvernului nu poate fi supusă controlului constituţionalităţii, deoarece, deşi ea dă expresie mai multor dispoziţii constituţionale, nu impune efecte juridice şi nu constituie un act normativ. 3. Argumentele invocate de autorul sesizării privind neconstituţionalitatea Legii nr. 114-XIV din 29 iulie 1998 se reduc la: - neconcordanţa prevederilor diferitelor legi, ceea ce, în consecinţă, încalcă prevederile art. 126 alin. (2) lit.h) din Constituţie; - necorelarea acţiunii prevederilor diferitelor legi în timp, ceea ce poate conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 76 din Constituţie referitoare la intrarea în vigoare a legii. Art. 126 alin. (2) lit. h) din Constituţie, invocat de autorul sesizării, stabileşte că statul garantează inviolabilitatea investiţiilor persoanelor juridice şi fizice, inclusiv străine. Inviolabilitatea investiţiilor presupune că bunurile care fac obiectul investiţiilor (valuta ca element al operaţiunilor bancare, mecanismele tehnice, echipamentul, drepturile patrimoniale şi nepatrimoniale, cum ar fi dreptul la proprietate intelectuală, dreptul de autor, brevete, patente ş.a.m.d., care se investesc în una din formele organizatorice de activitate stabilite prin lege) nu pot fi supuse altui regim de proprietate, decît cel existent. Investiţiile străine, deci, nu pot fi expropriate, naţionalizate sau supuse altor acţiuni decît prin lege şi numai în cazul apărării intereselor naţionale, cu condiţia obligatorie de a se acorda în asemenea cazuri compensaţii. Astfel, Curtea Constituţională concluzionează că obiectul sesizării - anularea prin textul legii a unor facilităţi fiscale suplimentare, stabilite pentru unii investitori străini, - nu se referă la asigurarea inviolabilităţii investiţiilor lor (dreptul la proprietate), lucru garantat de art. 126 alin. (2) lit. h) din Constituţie, ci la particularităţile regimului fiscal, stabilit pentru venitul legal obţinut de investitorii străini în urma activităţii economice. Curtea reţine că orice venit legal dobîndit în urma unei activităţi constituie sursa de impozitare şi, implicit, de finanţare a cheltuielilor publice, prevăzute prin bugetul de stat, în afara unor excepţii justificate, pe care le stabileşte legislativul. Legislativul reglementează raporturile juridice referitoare la regimul fiscal în baza art. 132 din Constituţie. Potrivit acestui articol, legislativul are libertatea de a stabili atît condiţii generale de impozitare pentru agenţii economici autohtoni, cît şi condiţii fiscale speciale, mai favorabile, pentru investitorii străini, important este însă ca la stabilirea criteriilor de impozitare să nu fie încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la factorii economici de piaţă: libera iniţiativă economică şi concurenţa loială. Curtea Constituţională consideră că în ceea ce priveşte stabilirea sau anularea unor facilităţi fiscale, suplimentare la cele prevăzute deja, pentru investitorii străini, legislativul este în drept să aprecieze dacă regimul fiscal este sau nu este favorabil atragerii investiţiilor străine şi care ar putea fi efectele modificării acestuia. Totodată, Curtea concluzionează că opţiunea legislativului pentru stabilirea unor regimuri fiscale speciale, atît timp cît ele nu contravin principiilor constituţionale referitoare la economia de piaţă, nu poate face obiectul examinării de către Curtea Constituţională, deoarece aceasta ar însemna un amestec în activitatea legislativului. Cît priveşte caracterul neunitar al reglementărilor cuprinse în diferite acte legislative şi faptul că mecanismele de acţiune în timp a prevederilor Legii nr. 998-XII din 1 aprilie 1992, Legii nr.1488-XIII din 11 februarie 1998 şi Legii nr. 114-XIV din 29 iulie 1998 nu sînt corelate, argumente invocate de autorul sesizării, Curtea Constituţională nu le poate reţine din următoarele considerente. Potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, Curtea este competentă să se propunţe doar asupra compatibilităţii legilor cu Constituţia. Concordanţa legislaţiei în vigoare şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative, potrivit art. 66 lit. с) din Constituţie, sînt atribuţii de bază ale Parlamentului. La fel, Curtea Constituţională nu are competenţa de a se pronunţa asupra aplicării dispoziţiilor unor legi sub raportul acţiunii lor în timp. Ea poate doar să constate dacă aceste dispoziţii sînt conforme Constituţiei. Pentru considerentele menţionate, în baza art. 135alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 60 lit. c) şi art. 62 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Declară constituţională Legea nr. 114-XIV din 29 iulie 1998 "Pentru modificarea Legii privind investiţiile străine". 2. Sistează procesul privind controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 744 din 6 iulie 1998 "Despre aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii privind investiţiile străine". 3. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 15 decembrie 1998. Nr. 39.