Hotărîre nr.6 din 06.02.2001 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.334 din 8 iulie 1991, cu modificările ulterioare

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 8 iulie 1991*, cu modificările ulterioare Nr.6 din 06.02.2001 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.19-20/5 din 22.02.2001 * * * _____________________ * Nepublicată. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Corina Popa, deputatului demisionat Ilia Trombiţki, autorul sesizării, reprezentantului Guvernului la Curtea Constituţională Galina Chirinciuc, viceministru al justiţiei, în prezenţa reprezentantului MAI Tudor Petrov, şeful Serviciului juridic al Ministerului Afacerilor Interne, şi Nicolae Roşca, reprezentantul autorului sesizării, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii punctelor 5, 8 şi 88 subpunctul 1) din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat prin pct. 1 al Hotărîrii Guvernului nr. 334 din 8 iulie 1991, în redacţia hotărîrilor Guvernului nr. 892 din 5 decembrie 1994**, nr. 922 din 6 octombrie 1999*** şi nr. 593 din 20 iunie 2000****. ____________________________ ** M. O., 1995, nr. 2, art. 3. *** M.O., 1999, nr. 112-114, art. 977. **** M.O., 2000, nr. 75-76, art. 679. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Ilia Trombiţki, depusă la 3 octombrie 2000, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 17 octombrie 2000 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării prealabile a sesizării au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Curţii Supreme de Justiţie şi Procuraturii Generale. Examinînd materialele dosarului, audiind comunicarea prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de părţi, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : 1. La 8 iulie 1991 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr. 334 "Cu privire la aprobarea regulamentelor subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova" (în continuare - Hotărîrea nr. 334), prin punctul 1 al căreia a aprobat Regulamentul cu privire la angajarea, drepturile, obligaţiile şi răspunderea efectivului de trupă şi corpului de comandă al organelor de interne ale Republicii Moldova, ce reglementează modul de angajare în serviciu, procedura de acordare, retrogradare şi retragere a gradelor speciale, condiţiile de numire în funcţie, transferare la un alt lucru, avansare în serviciu şi de încetare a serviciului, drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea corpului de comandă şi efectivului de trupă al organelor afacerilor interne, precum şi alte norme ce ţin de serviciul acestora. Ulterior Guvernul a operat modificări în Hotărîrea nr. 334, implicit în Regulamentul citat. Astfel, prin Hotărîrea Guvernului nr. 892 din 5 decembrie 1994, punctul 5 din Regulamentul precitat a fost modificat şi are următorul conţinut: "Persoanele de sex feminin rămîn în serviciu în cadrul efectivului de trupă şi al corpului de comandă inferior pînă la vîrsta de 40 ani, iar cele de sex masculin - pînă la vîrsta de 45 de ani. În caz de necesitate, cu consimţămîntul acestor persoane şi cu condiţia ca ele să fie apte pentru serviciul militar, durata serviciului lor poate fi prelungită pe o perioadă de pînă la cinci ani de către şefii care au dreptul de a numi în funcţie aceste persoane". Prin Hotărîrea Guvernului nr. 922 din 6 octombrie 1999, punctul 1 al Hotărîrii nr. 334 a fost expus în următoarea redacţie: "Se aprobă Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne" (de menţionat că titlul Regulamentului n-a fost modificat corespunzător pct. 1), în textul Regulamentului: punctul 88 subpunctul 1) din capitolul VII intitulat "Încetarea serviciului în organele afacerilor interne" a fost expus după cum urmează: "Colaboratorii organelor afacerilor interne pot fi concediaţi, cu trecerea lor în rezerva Forţelor Armate sau în retragere: din motiv de vîrstă - la atingerea limitei de vîrstă de aflare la serviciu în organele afacerilor interne stabilite de punctele 5 şi 8 ale prezentului regulament". Prin Hotărîrea nr. 593 din 20 iunie 2000, punctul 8 al Regulamentului în cauză a fost expus în următoarea redacţie: "Efectivul corpului de comandă mediu, superior şi suprem poate rămîne în serviciul organelor afacerilor interne pînă la împlinirea limitelor stabilite de vîrstă, astfel: - gradaţii de la sublocotenenţii de poliţie şi sublocotenenţii serviciului intern pînă la căpitanii de poliţie şi căpitanii serviciului intern - 45 ani; - gradaţii de la maiorii de poliţie şi maiorii serviciului intern pînă la coloneii de poliţie şi coloneii serviciului intern - 50 ani; - generalii-maiori de poliţie, generalii-maiori ai serviciului intern - 55 ani; - generalii-locotenenţi de poliţie, generalii-locotenenţi ai serviciului intern, generalii-colonei de poliţie, generalii-colonei ai serviciului intern - 60 ani". 2. La 3 octombrie 2000 deputatul Ilia Trombiţki, invocînd art. 6, 43, 54, 60, 66 şi 102 din Constituţie, a solicitat controlul constituţionalităţii punctelor 5, 8 şi 88 subpunctul 1) din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 334 din 8 iulie 1991, cu modificările ulterioare. Autorul sesizării susţine că normele contestate contravin dispoziţiilor constituţionale, care nu prevăd restrîngerea dreptului la muncă după criteriul de vîrstă, concedierea din motive de vîrstă fiind un drept al cetăţeanului, şi nu al administraţiei (patronului). În opinia sa, în Regulament se conţin norme primare de drept care pot fi stabilite numai prin lege de Parlament, iar hotărîrile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor. Restrîngerea exerciţiului dreptului la muncă poate avea loc numai în cazurile prevăzute de lege. Autorul consideră că, stabilind prin hotărîrile sale pentru angajaţii organelor afacerilor interne limite de vîrstă la atingerea cărora pot fi concediaţi, Guvernul şi-a arogat atribuţii improprii. 3. Raportînd prevederile contestate ale Regulamentului la dispoziţiile Legii Supreme, la legislaţia în domeniu şi la actele internaţionale, Curtea reţine următoarele. Parlamentul, fiind unica autoritate legislativă a statului, potrivit art. 66 lit. c) din Constituţie, asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. Această atribuţie se realizează prin adoptarea de către Parlament a actelor legislative, în art. 72 alin. (3) din Constituţie fiind stabilite domeniile în care pot interveni legile organice. Curtea remarcă că în condiţiile separaţiei şi colaborării puterilor în stat (art. 6 din Constituţie), Guvernul, potrivit art. 102 alin. (2) din Constituţie, adoptă hotărîri pentru organizarea executării legilor, iar conform art. 14 din Legea cu privire la Guvern nr. 64-XII din 31.05.90* , promovează politica în domeniul utilizării forţei de muncă, al muncii şi salarizării, ia măsuri în vederea perfecţionării ei. La rîndul său, organele centrale de specialitate ale statului (ministerele), în baza dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Constituţie, traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, hotărîrile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sînt responsabile de activitatea lor. _________________________ * Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSS Moldoveneşti, 1990, nr. 8, art. 191. Analizînd sub aspect juridic actele normative luate în dezbatere, Curtea Constituţională relevă că Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne stabileşte condiţii speciale de reglementare juridică a relaţiilor de muncă în stat, şi anume a unei categorii de angajaţi ai corpului de comandă şi efectivului de trupă ale organelor afacerilor interne. Normele cuprinse în pct. 5,8 şi 88 subpct. 1) din Regulament contestate de către autorul sesizării vizează în special limitele de vîrstă de aflare la serviciu în organele afacerilor interne, precum şi temeiurile pentru concediere din motive de vîrstă, la atingerea limitei stabilite variind între 40 şi 60 ani. În preambulul Hotărîrii Guvernului nr. 334 se menţionează că aceasta a fost adoptată în scopul realizării Legii cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.90**. Iar în Hotărîrea Guvernului nr. 922 se consemnează scopul aducerii actelor normative ce reglementează serviciul în organele afacerilor interne în corespundere cu legislaţia în vigoare. Analizînd Legea cu privire la poliţie, Curtea constată că art. 19 alin. (6) conţine temeiurile pentru care pot fi concediaţi colaboratorii poliţiei, inclusiv din motive de vîrstă, dar această lege nu prevede modul şi procedura de concediere, nu stabileşte limitele de vîrstă, la atingerea cărora pot fi concediaţi angajaţii organelor de poliţie, procedura de contestare a deciziilor ilegale ale conducătorilor subdiviziunilor din organele afacerilor interne etc. Aceste norme, fără un suport juridic legal, sînt prevăzute în Regulamentul aprobat de Guvern. _______________________ ** Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului RSS Moldova, 1990, nr. 12, art. 321. Iar în Hotărîrea Guvernului nr. 593 privind modificarea pct. 8 din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, care stabileşte limitele concrete de vîrstă, pînă la împlinirea cărora efectivul corpului de comandă mediu, superior şi suprem poate rămîne în serviciul organelor afacerilor interne, se invocă scopul asigurării condiţiilor echitabile pentru cetăţenii încorporaţi în serviciul militar şi în organele afacerilor interne. Spre deosebire de normele supuse controlului constituţionalităţii, care nu sînt prevăzute prin lege, modul de satisfacere a serviciului militar de către militarii Forţelor Armate ale Republicii Moldova, inclusiv limitele de vîrstă de aflare în serviciul militar, sînt reglementate prin Legea nr. 988-XII din 17 martie 1992 "Despre obligaţiunea militară şi serviciul militar al cetăţenilor Republicii Moldova"*** . ______________________ *** Monitorul Parlamentului, 1992, nr. 3, art. 69-1. În context Curtea relevă că, în conformitate cu art. 9 alin. (1) subalin. 11) din Legea cu privire la poliţie, anume Ministerul Afacerilor Interne are competenţa de a elabora, în conformitate cu legislaţia, normele generale, condiţiile şi modul de satisfacere a serviciului în organele poliţiei. Prin urmare, Regulamentul adoptat de Guvern urma să rezulte numai dintr-un act legislativ, elaborat şi adoptat de legiuitor în condiţiile art. 9 din legea precitată. Pentru motivele arătate Curtea consideră că normele cuprinse în pct. 5,8, 88 subpct. 1) din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, care stabilesc limitele concrete de vîrstă (de la 40 pînă la 60 ani), la atingerea cărora colaboratorii organelor afacerilor interne pot fi concediaţi cu trecerea lor în rezerva Forţelor Armate sau în retragere, încalcă flagrant dreptul colaboratorilor acestor organe la muncă şi la protecţia muncii, dreptul la un nivel de trai decent, drepturi consfinţite şi garantate prin dispoziţiile constituţionale şi actele internaţionale. Curtea relevă că, potrivit art. 47 alin. (1) din Constituţie, statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare. Este evident că traiul decent se realizează prioritar prin munca cetăţeanului şi a familiei sale, dar statul trebuie să contribuie decisiv la ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru a se realiza standardele civilizaţiei. De aceea Legea Supremă obligă statul să ia măsuri în vederea dezvoltării economice şi protecţiei sociale a cetăţenilor săi, realizînd, în aşa mod, dreptul constituţional al oricărei persoane din stat la muncă şi la protecţia muncii (art. 43 din Constituţie). Declaraţia Universală a Drepturilor Omului* , în art. 23 şi 25, de asemenea, proclamă dreptul oricărei persoane la muncă, la libera alegere a muncii, la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunăstării proprii şi a familiei. Aceste enunţuri au fost dezvoltate în art. 6, 7 şi 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat la 16 decembrie 1966, la New York**, care, pe lîngă drepturile menţionate, stabileşte şi îndatorirea statului de a asigura realizarea acestor drepturi. ______________________ * Tratate internaţionale, vol. 1. ** Idem. Curtea observă că prevederile Regulamentului, prin care se interzice continuarea serviciului în organele afacerilor interne peste limita de 40-60 de ani, contravin, de asemenea, art. 54 din Constituţie, potrivit căruia exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea anchetei preliminare, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale sau avarii. 4. În procesul examinării cauzei Curtea a constatat că şi alte reglementări ale Regulamentului cu privire la serviciul în organele afacerilor interne ale Republicii Moldova, şi anume cele cuprinse în pct. 64, 67, 68, 81, 87-97, 112, sînt contrare Legii Supreme. De aceea, în temeiul dreptului prevăzut de art. 6 alin. (2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea extinde controlul constituţionalităţii şi asupra pct. 64 subpct. 4), pct. 67, 68, 81, capitolului VII intitulat "Încetarea serviciului în organele afacerilor interne" (pct. 87-97) şi pct. 112, care reglementează probleme conexe şi relaţii interdependente cu cele contestate de autorul sesizării. Curtea relevă că pct. 64 subpct. 4), pct. 67, 68, 81, 87, 88 subpct. 2) - 13), pct. 89 - 97, 112 din Regulamentul, aprobat prin pct. 1 al Hotărîrii nr. 334 (cu modificările ulterioare), stipulează modul de calculare a stagiului necesar la stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, procedura de atacare a deciziilor ilegale ale conducătorilor subdiviziunilor din organele afacerilor interne şi ale ministrului afacerilor interne şi consecinţele acestora, precum şi temeiurile şi procedura de încetare a serviciului în organele afacerilor interne, reguli ce ţin de regimul general al raporturilor de muncă şi protecţia socială, elaborarea şi adoptarea cărora, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, este atribuţia exclusivă a legislativului. Constituţia nu abilitează Guvernul cu dreptul de a stabili norme primare în domeniile care necesită reglementare legală. Hotărîrile Guvernului trebuie să fie subsecvente legilor adoptate anterior de Parlament. 5. Prin Legea nr. 1162-XIV din 26 iulie 2000*** au fost operate modificări şi completări în Legea cu privire la poliţie, în art. 19 alin. (1) al căreia cuvintele "Regulamentul cu privire la satisfacerea serviciului în organele de interne ale Republicii Moldova" au fost substituite cu cuvintele "Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat de Guvern", şi art. 20 alin. (1) a fost completat cu propoziţia: "Angajarea la serviciu şi concedierea din serviciu, avansarea în funcţie, transferarea şi detaşarea se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi cu Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne". _______________________ *** M.O., 2000, nr. 106-108, art. 767. Raportînd modificările precitate din Legea cu privire la poliţie la dispoziţiile constituţionale şi avînd în vedere considerentele expuse, Curtea constată caracterul lor neconstituţional şi, în temeiul dreptului prevăzut de art. 6 alin. (2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, extinde controlul constituţionalităţii şi asupra Legii nr. 1162-XIV din 26 iulie 2000, articol unic alin. 1) şi 2), prin care au fost modificate şi completate art. 19 şi art. 20 din Legea cu privire la poliţie. Curtea menţionează că, în temeiul art. 6 din Constituţie, principiul fundamental aflat la baza organizării şi funcţionării aparatului de stat este separaţia puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. Fiecare dintre aceste autorităţi este învestită cu anumite prerogative, potrivit prevederilor Constituţiei, nici una dintre ele neavînd posibilitatea de a uzurpa atribuţiile celeilalte sau de a le transmite exercitarea acestora. Adoptarea legilor este atribuţia de bază a Parlamentului, prin art. 72 alin. (3) din Legea Supremă fiind stipulate domeniile de reglementare prin legi organice, inclusiv cele despre regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială, probleme abordate de Plenul Curţii în cadrul dezbaterilor asupra acestei cauze. Curtea Constituţională s-a pronunţat deja asupra unor situaţii analogice, accentuînd că Constituţia nu abilitează Guvernul cu dreptul de a institui norme primare, generale în sfera relaţiilor de muncă şi protecţiei sociale, care necesită reglementare legislativă, iar Parlamentul, în calitate de organ legislativ, nu este în drept să delege prin lege Guvernului împuterniciri de a aproba şi a stabili prin hotărîrile sale acte normative cu caracter legislativ în domeniul menţionat, fapt ce atrage încălcarea art. 6 din Legea Supremă. Astfel, Curtea relevă că operarea, prin articolul unic alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1162-XIV din 26 iulie 2000, a modificărilor în art. 19 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea cu privire la poliţie şi invocarea stipulărilor despre reglementarea procedurii de angajare şi concediere, avansare în funcţie, transferare şi detaşare în cadrul poliţiei prin Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne fără un suport juridic legal atrage, inevitabil, neconstituţionalitatea Legii nr. 1162-XIV în partea menţionată. Curtea apreciază prevederile pct. 5, 8, 64 subpct. 4), pct. 67, 68, 81, 87-97 şi 112 din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat de Guvern, şi ale articolului unic alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1162-XIV din 26 iulie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la poliţie" ca neconstituţionale, deoarece contravin art. 6, 43 alin. (1), 47 alin. (1), 54, 60, 72, 102 din Constituţie. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 62 lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Declară neconstituţionale: - pct. 1 al Hotărîrii Guvernului nr. 334 din 8 iulie 1991 "Cu privire la aprobarea regulamentelor subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova" în partea ce ţine de pct. 5,8, 64 subpct. 4), pct. 67, 68, 81, 87-97 şi 112 din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, în redacţia hotărîrilor Guvernului nr. 892 din 5 decembrie 1994, nr. 922 din 6 octombrie 1999 şi nr. 593 din 20 iunie 2000; - articolul unic alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1162-XIV din 26 iulie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la poliţie". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 6 februarie 2001. Nr. 6.