Hotarîre nr.10 din 20.06.2006 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.61-XV din 21 februarie 2003 "Pentru modificarea şi completarea Legii cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000"

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 61-XV din

21 februarie 2003 “Pentru modificarea şi completarea Legii cooperaţiei

de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000"

nr.  10  din  20.06.2006

 (în vigoare 20.06.2006) 

Monitorul Oficial nr. 98-101 art.10 din 30.06.2006

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

Victor PUŞCAŞ          - preşedinte

Alina IANUCENCO    - judecător-raportor

Mircea IUGA                - judecător

Dumitru PULBERE   - judecător

Elena SAFALERU     - judecător

Ion VASILATI              - judecător

cu participarea Victoriei Botnariuc, grefier, Gheorghe Susarenco, deputat în Parlament, autorul sesizării, Ion Mîţu, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Nicolae Eşanu, viceministru al justiţiei, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, Vasile Grosu, preşedintele Uniunii raionale a cooperativelor de consum din Străşeni, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000 în redacţia Legii nr.61-XV din 21 februarie 2003 “Pentru modificarea şi completarea Legii cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000”.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco, depusă la 27 ianuarie 2006, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 alin.(1) lit.g) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 10 februarie 2006 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.

Asupra problemei ce face obiectul sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului de Justiţie, Uniunii Centrale a Cooperativelor de Consum din Republica Moldova “MOLDCOOP”, Catedrei de Drept Civil a Universităţii de Stat din Moldova.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului-raportor şi argumentele expuse de părţi în şedinţă, Curtea Constituţională

a constatat :

1. La 21 februarie 2003 Parlamentul a adoptat Legea organică nr.61-XV “Pentru modificarea şi completarea Legii cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000”¹ (în continuare - Legea nr.61-XV).

_______________

¹ M.O., 2003, nr.27-29, art.112

Autorul sesizării solicită Curţii Constituţionale declanşarea controlului de constituţionalitate al următoarelor dispoziţii din Legea nr.61-XV:

a) art.58 alin.(2) lit.m), potrivit căruia Consiliul de administraţie al uniunii teritoriale “îşi dă consimţămîntul pentru înstrăinarea bunurilor cooperativelor de consum asociate”;

b) art.62 alin.(1) lit.l), potrivit căruia Biroul executiv al uniunii teritoriale “examinează problemele privind înstrăinarea bunurilor din cadrul uniunii teritoriale şi prezintă deciziile respective spre aprobare consiliului de administraţie”;

c) art.74 alin.(1) lit.i), potrivit căruia Congresul cooperaţiei de consum “hotărăşte asupra înstrăinării bunurilor cooperaţiei de consum”;

d) art.77 alin.(2) lit.r) şi lit.s), potrivit cărora Consiliul de administraţie al uniunii teritoriale “aprobă gajarea (inclusiv ipotecarea) şi darea în arendă sau în chirie a bunurilor cooperaţiei de consum; îşi dă consimţămîntul pentru înstrăinarea bunurilor cooperativelor de consum, precum şi a bunurilor uniunilor teritoriale”;

e) art.81 lit.v), potrivit căruia Biroul executiv al uniunii centrale “examinează şi propune spre aprobare consiliului de administraţie gajarea (inclusiv ipotecarea) şi darea în arendă sau în chirie a bunurilor cooperativelor de consum, ale uniunilor teritoriale şi ale uniunilor centrale”;

f) art.89 alin.(3) propoziţiile trei şi patru: “Înstrăinarea bunurilor proprietăţii indivizibile înscrise după cooperativele de consum şi uniunile teritoriale poate avea loc doar cu consimţămîntul organizaţiilor cooperatiste ierarhic superioare, în condiţiile prezentei legi. Contractele de înstrăinare a proprietăţii cooperaţiei de consum încheiate fără respectarea prevederilor prezentei legi sînt nule de drept”.

În motivarea sesizării se susţine că prevederile precitate din Legea nr.61-XV contravin dispoziţiilor art.9 alin.(3), art.46 alin.(1), art.126 alin.(1), art.127 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie. În acest sens se arată că prevederile legale, prin care se interzice înstrăinarea, gajarea, ipotecarea şi darea în arendă a bunurilor cooperativelor de consum fără consimţămîntul organizaţiilor cooperatiste ierarhic superioare, încalcă un atribut fundamental al dreptului de proprietate, cel al dispoziţiei, şi comportă un caracter restrictiv contrar prevederilor art.54 alin.(1), alin.(2) şi alin.(4) din Constituţie.

2. Examinînd prevederile criticate de autorul sesizării prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art.9, art.46, art.126, art.127, referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate, ale art.54, care condiţionează restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, precum şi la reglementările legale în domeniu, Curtea reţine următoarele:

Legea cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28.09.2000² (în continuare - Legea nr.1252-XIV) stabileşte bazele juridice, economice, sociale şi administrative de constituire şi de activitate ale cooperaţiei de consum în Republica Moldova.

________________

² M.O., 2000, nr.154-156, art.1156

Oportunitatea reglementării activităţii cooperaţiei de consum, inclusiv a regimului de proprietate, printr-o lege organică specială a fost determinată de scopul, sarcinile şi specificul organizaţiilor cooperatiste de consum, ca părţi componente ale economiei naţionale şi ale vieţii sociale, care îşi desfăşoară activitatea economică în sectorul privat al economiei de piaţă.

Potrivit art.4 din Legea nr.1252-XIV, organizaţia cooperatistă de consum este o organizaţie neguvernamentală şi necomercială, care desfăşoară activitate economică pentru satisfacerea necesităţilor şi intereselor membrilor săi, în conformitate cu prezenta lege şi cu propriul statut, avînd drept sarcină principală satisfacerea intereselor şi necesităţilor membrilor cooperatori, crearea şi dezvoltarea infrastructurii, extinderea cooperaţiei de consum, protecţia consumatorului, extinderea de influenţă asupra politicii de consum, alte sarcini conform legislaţiei şi statutului ei.

Organizaţiile cooperatiste de consum au dreptul să desfăşoare şi activitate economică externă (art.5).

Pornind de la faptul că cooperativa de consum este o asociaţie autonomă şi independentă de persoane fizice, creată pe principiul liberului consimţămînt, prin cooperarea de părţi sociale ale membrilor săi (art.1 din Legea nr.1252-XIV), legislatorul a păstrat intact dreptul cooperativelor de consum de a exercita în putere proprie şi în interes propriu atributele de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor ce le aparţin, deoarece, în calitate de persoane juridice, cooperativele de consum sînt proprietarii acestor bunuri. Astfel, potrivit art.32 alin.(1) din Legea nr.1252-XIV, cooperativa de consum este în drept să posede, să folosească şi să dispună de proprietatea sa pentru scopurile şi sarcinile proprii, iar potrivit art.40 alin.(2) lit.i), consiliul de administraţie al cooperativei de consum examinează problemele privind înstrăinarea bunurilor cooperativei de consum şi prezintă deciziile spre aprobare adunării generale.

Cooperativele de consum au consolidat acest drept în propriile statute, adoptate în conformitate cu prevederile Legii nr.1252-XIV, în baza cărora ele îşi desfăşoară activitatea.

Aşadar, cooperativele de consum, ca asociaţii autonome şi independente de persoane fizice, îşi pot exercita dreptul de proprietate prin toate atributele acestuia - de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie.

 3. Modificările şi completările operate în Legea nr.1252-XIV prin Legea nr.61-XV, ce constituie obiectul nemijlocit al sesizării, reprezintă prescripţii legale privind procedura de înstrăinare, gajare (inclusiv ipotecare), dare în arendă sau în chirie a bunurilor organizaţiilor cooperatiste de consum (art.58 alin.(2) lit.m), art.62 alin.(1) lit.l), art.74 alin.(1) lit.i), art.77 alin.(2) lit.r) şi lit.s), art.81 lit.v) şi consecinţele juridice privind înstrăinarea proprietăţii cooperaţiei de consum contrar prevederilor legii (art.89 alin.(3) propoziţiile trei şi patru).

Curtea observă că prevederile legale precitate au incidenţă doar asupra organizaţiilor cooperatiste de consum asociate în uniuni.

Principiul liberei asocieri, ca unul din principiile de bază ale activităţii cooperativei de consum, statuat de art.6 din Legea nr.1252-XIV, este aplicabil atît persoanelor fizice, cît şi organizaţiilor cooperatiste de consum.

Potrivit art.6 alin.(2) din Legea nr.1252-XIV, organizaţiile cooperatiste de consum, în calitate de persoane juridice, se pot asocia în uniune teritorială şi/sau uniune centrală şi se pot retrage din ele în bază de hotărîre a organului lor suprem de conducere. Prevederi similare sînt dezvoltate în art.32 alin.(1) lit.k), art.44 alin.(1) şi alin.(2), art.49 şi art.67 din lege.

În contextul prevederilor legale enunţate, Curtea observă că asocierea organizaţiilor cooperatiste de consum în uniune teritorială şi/sau uniune centrală este percepută de legislator ca un drept, şi nu ca o obligaţie.

Cît priveşte dreptul de proprietate al cooperativelor de consum asociate în uniuni, Curtea remarcă că, deşi dreptul de proprietate este un drept subiectiv, conferind titularului capacitatea de a exercita în putere proprie şi în interes propriu atributele de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunurilor sale, şi face parte din categoria drepturilor absolute, el este susceptibil de limitare, deoarece în conţinutul său dreptul de proprietate nu este neîngrădit. Pornind de la un interes general, legislatorul poate să instituie norme speciale privind dreptul de proprietate.

Acest reper juridic decurge din prevederile art.54 alin.(2) şi alin.(4) din Constituţie, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi şi libertăţi poate fi supus, în condiţiile legii, unor restrîngeri, dacă acestea sînt conforme normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, corespund unui interes general, sînt proporţionale cu situaţia care le-a determinat şi nu aduc atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

În dezvoltarea acestor prevederi constituţionale, legislatorul a stipulat în art.315 alin.(3) din Codul civil că dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de dreptul unui terţ.

4. Avînd în vedere dispoziţiile art.4 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi tratatele la care Republica Moldova este parte, Curtea reţine că prevederile art.9 alin.(3), art.46 alin.(1), art.126 alin.(1), art.127 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie, invocate de autorul sesizării, trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu prevederile articolului 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în vigoare pentru Republica Moldova din 12 septembrie 1997, unica normă din Convenţie referitoare la dreptul economic.

Curtea consideră adecvat să citeze articolul 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie: “Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor”.

După cum rezultă din practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului, acest articol înglobează trei norme distincte.

Prima normă, expusă în propoziţia întîi din alineatul unu, are un caracter general şi stabileşte principiul de folosinţă nestingherită a bunurilor.

Cea de-a doua normă, expusă în propoziţia a doua din alineatul unu, subordonează lipsirea de proprietate anumitor condiţii.

Cea de-a treia normă, expusă în alineatul doi, admite controlul statelor contractante asupra folosirii proprietăţii în conformitate cu interesul general.

Evident, ca şi în cazul altor drepturi materiale, garantate de Convenţie, statul poate restrînge exerciţiul dreptului de proprietate. El poate lipsi persoana de proprietate “în interesul societăţii şi în condiţiile prevăzute de lege”.

Totodată, el poate “să asigure adoptarea unor asemenea legi, pe care le consideră necesare pentru efectuarea controlului privind folosinţa proprietăţii în conformitate cu interesul general”³.

________________

³ Hotărîrea CEDO din 21.02.1986 în cauza James şi alţii, seria A, vol.98, pag.14

Curtea Europeană a remarcat de asemenea că noţiunea “interes general” este după necesitate amplă. Considerînd firesc că în procesul promovării politicii sociale şi economice statelor le aparţine dreptul de a stabili propria marjă de apreciere a “interesului general”, Curtea a subliniat că ea va respecta hotărîrea puterii legislative în problema aprecierii “interesului general”, cu excepţia cazului în care hotărîrea respectivă este lipsită de temei raţional.

5. Curtea Constituţională îşi fundamentează poziţia şi pe prevederile Rezoluţiei nr.56/114 din 18.01.2002 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În punctul trei din Rezoluţie se face apel către guvernele statelor-părţi să revadă, acolo unde este cazul, prevederile legale şi administrative, care reglementează activitatea cooperativelor, în scopul creării unor condiţii favorabile de dezvoltare, apărării şi consolidării potenţialului cooperativelor pentru a le ajuta să-şi atingă scopurile.

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, al cărei membru Republica Moldova a devenit în februarie 1995, în Recomandările anului 2002 privind sprijinul în dezvoltarea cooperativelor, a arătat că într-o societate balansată trebuie să coexiste sectoare de stat şi private puternice, de asemenea cooperative puternice. În acest context guvernele urmează să promoveze politica de sprijin şi de formare a cadrului legal care ar corespunde caracterului şi funcţiilor cooperativelor.

Acest cadru legal constă în:

a) punerea bazelor instituţionale, care ar asigura cea mai rapidă şi simplă, accesibilă şi efectivă procedură de înregistrare a cooperativelor;

b) susţinerea politicii îndreptate spre asigurarea creării în cooperative a rezervelor respective, dintre care cel puţin o parte să rămînă indivizibile;

c) prevederea măsurilor de control asupra cooperativelor în conformitate cu legislaţia şi practica naţională, care corespund caracterului şi funcţiilor lor;

d) sprijinirea asocierii cooperativelor în structurile cooperatiste, care corespund cerinţelor membrilor cooperatori.

6. Asociate în uniuni, organizaţiile cooperatiste participă, pe bază de egalitate, la activitatea organizaţiilor cooperatiste de consum, la formarea de capital şi la controlul activităţii, operaţiunilor şi tranzacţiilor efectuate de aceste organizaţii (art.12 alin.(1) din Legea nr.1252-XIV).

Uniunea teritorială este în drept să realizeze obiectivele cooperativei de consum, ea reprezintă şi apără în instanţa judecătorească şi în alte autorităţi publice interesele economice, financiare, judiciare şi social-culturale ale cooperativelor de consum. Organul suprem al uniunii teritoriale, conferinţa membrilor asociaţi, este format din reprezentanţi, aleşi de organul suprem de conducere al cooperativelor de consum asociate în uniune (art.52, art.54 din Legea nr.1252-XIV). Activitatea uniunii centrale se constituie pe drepturi şi principii similare.

Dreptul cooperativelor de consum de a se asocia, la nivel teritorial şi central, în uniuni a condus la formarea în Republica Moldova a unui sistem cooperatist unitar, cu o infrastructură proprie, în administrarea căruia se află resurse materiale, vaste ca volum şi diverse ca structură.

Activitatea cooperaţiei de consum din Republica Moldova influenţează direct asupra dezvoltării social-economice a ţării. În acest sens este concludentă Hotărîrea Guvernului nr.242 din 1 martie 2005 “Cu privire la aprobarea Programului Naţional “Satul moldovenesc”⁴ (2005-2015), în care se arată că cooperaţia de consum din Republica Moldova, înscriind o istorie de peste 135 ani, este autonomă în activităţile sale, are o structură managerială diversificată, cu un profund caracter social, constituie un important element în sistemul economic al ţării, avînd drept scop acoperirea necesarului şi aspiraţiilor economice şi sociale ale comunităţii prin intermediul proprietăţii din posesie. Cooperaţia de consum este implicată în problematica localităţilor şi populaţiei. Ca subsistem social-economic, în special în mediul rural, acest sector nu poate să lipsească din dezvoltarea localităţilor.

________________

⁴ M.O., ediţie specială din 17.05.05

Caracterul social-economic profund al activităţii organizaţiilor cooperatiste de consum, remarcat de Curtea Constituţională şi în jurisprudenţa sa anterioară - în Hotărîrea nr.21 din 9 octombrie 2003⁵, precum şi legătura indisolubilă între activitatea cooperativelor de consum, a uniunilor teritoriale şi a uniunii centrale impun reglementarea detaliată a relaţiilor acestora, inclusiv a celor de proprietate, în scopul ocrotirii drepturilor membrilor cooperatori şi consolidării şi protejării, în condiţiile economiei de piaţă, a proprietăţii constituite pe parcursul anilor în sistemul cooperatist pentru a putea fi utilizată conform interesului general.

________________

⁵ M.O., 2003, nr.218-220, art.17

7. Partea indivizibilă a proprietăţii cooperatiste de consum, după cum stipulează art.89 alin.(3) din Legea nr.1252-XIV, este înscrisă după organizaţiile cooperatiste şi cuprinde întreg patrimoniul acumulat pe parcursul activităţii acestora, fără partea menţionată la alin.(2). Partea indivizibilă a proprietăţii nu poate fi însuşită de membrii cooperatori sau de organizaţiile cooperatiste asociate.

Din norma precitată rezultă că prin esenţa sa partea indivizibilă a proprietăţii cooperaţiei de consum este garantul unităţii şi stabilităţii dezvoltării economice a cooperaţiei de consum.

Parlamentul, operînd modificările şi completările ce constituie obiectul sesizării, a urmărit scopul de a consolida proprietatea cooperaţiei de consum, de a evita exercitarea abuzivă a dreptului de proprietate şi prejudicierea ireversibilă a membrilor cooperatori.

Curtea Constituţională relevă că, după natura lor juridică, prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu reprezintă o ingerinţă în activitatea organizaţiilor cooperatiste de consum, nu dezechilibrează coraportul raţional dintre interesele cooperativelor de consum şi interesele societăţii, nu aduc atingere principiului de folosinţă liberă a proprietăţii în sensul articolului 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi al art.9 alin.(3), art.46 alin.(1), art.126 alin.(1), art.127 alin.(1) şi alin.(2), precum şi al art.54 alin.(1), alin.(2) şi alin.(4) din Constituţia Republicii Moldova.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 şi art. 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se recunosc drept constituţionale prevederile art.58 alin.(2) lit.m), art.62 alin.(1) lit.l), art.74 alin.(1) lit.i), art.77 alin.2 lit.r) şi lit.s), art.81 lit.v) şi art.89 alin.(3) propoziţiile trei şi patru din Legea cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000 în redacţia Legii nr.61-XV din 21 februarie 2003 “Pentru modificarea şi completarea Legii cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28 septembrie 2000”.

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

OPINIE SEPARATĂ

expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire

la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Consider nefondată hotărîrea Curţii, prin care au fost recunoscute constituţionale modificările şi completările operate prin Legea nr.61-XV din 21.02.2003 în art.58, art.62, art.74, art.77, art.81 şi art.89 din Legea cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28.09.2000.

Prevederile contestate de deputatul Gheorghe Susarenco stipulează înstrăinarea, gajarea şi darea în arendă a bunurilor cooperaţiei de consum cu acordul organizaţiilor cooperatiste ierarhic superioare şi declară nulitatea contractelor de înstrăinare a proprietăţii cooperaţiei de consum încheiate prin nerespectarea Legii nr.1252-XIV, adică a modificărilor şi a completărilor operate prin Legea nr.61-XV.

Contrar deciziei Curţii, am convingerea fermă că aceste prevederi încalcă dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia, care presupune dreptul persoanei de a dispune liber, după bunul său plac şi după necesităţile sale de proprietatea dobîndită licit, statuat de art.9 şi art.46 din Constituţie, dispoziţia art.127 din Constituţie privind obligaţia statului de a asigura realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular şi dispoziţia art.54 din Constituţie privind neadmiterea restrîngerilor neproporţionale ale exerciţiului unor drepturi cu situaţiile care le-au determinat.

Conform prevederilor legii, organizaţiile cooperatiste ierarhic superioare, nefiind titulari ai dreptului de proprietate asupra bunurilor destinul cărora îl decid, contrar dispoziţiilor constituţionale, sînt abilitate cu dreptul de dispoziţie asupra proprietăţii din sistemul cooperaţiei de consum. Prin aceasta se lezează dreptul de dispoziţie al cooperativei de consum, al adunării generale a acesteia, al membrilor săi, asupra proprietăţii deţinute. Prin obstacolele pe care le instituie, prevederile respective înclină balanţa în favoarea aparatului birocratic al organizaţiilor cooperatiste ierarhic superioare, depăşesc limitele admisibile de reglementare prin lege a atribuţiilor organelor administrative respective, comit imixtiuni nepermise în capacitatea de dispoziţie a cooperativelor de consum asupra proprietăţii deţinute ca persoane juridice.

Art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, invocat de Curte pentru noţiunea “interesului general” şi pentru a justifica adoptarea de către statele contractante a legilor pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general, articol relevant în general prin fondul său, însă raportat la prevederile care fac obiectul cauzei puse pe rol este total neconcludent, deoarece lipsirea cooperativei de consum de capacitatea de dispoziţie asupra proprietăţii care îi aparţine nu înseamnă în nici un caz protejarea “interesului general”.

Celelalte acte - Rezoluţia nr.56/114 din 18.01.2002 a Adunării Generale a ONU, Recomandările pe anul 2002 ale Conferinţei generale a Organizaţiei Internaţionale a Muncii -, invocate de Curte, se referă direct la domeniul cooperaţiei de consum, dar în nici un mod, nici cel puţin tangenţial, la conţinutul prevederilor contestate - restrîngerea dreptului de dispoziţie al cooperativei de consum asupra proprietăţii deţinute.

Aşadar, consider că noile prevederi ale Legii nr.1252-XIV în redacţia Legii nr.61-XV îngrădesc principiul constituţional privind libertatea persoanei - în speţă a membrilor cooperativei de consum - de a decide liber, nesilită de nimeni, prin putere proprie şi în interes propriu soarta bunului aflat în posesia sa, principiu consacrat de Constituţia Republicii Moldova şi actele internaţionale ratificate de Parlamentul Republicii Moldova.