Hotarîre nr.8 din 12.04.2007 privind controlul constituţionalităţii articolului 69/5 din Codul fiscal al Republicii Moldova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

privind controlul constituţionalităţii articolului 69⁵

din Codul fiscal al Republicii Moldova

nr. 8  din  12.04.2007

 (în vigoare 12.04.2007) 

Monitorul Oficial nr.54-56 art.9 din 20.04.2007

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

cu participarea grefierului Victoria Botnariuc, autorului sesizării Gheorghe Susarenco, deputat în Parlament, asistat de Tatiana Ungureanu, preşedintele Uniunii Notarilor din Moldova, reprezentanţilor permanenţi al Parlamentului, Ion Mîţu, şi al Guvernului, Nicolae Eşanu, la Curtea Constituţională, conform art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii articolului 69⁵ din Codul fiscal al Republicii Moldova.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Gheorghe Susarenco, depusă la 15 decembrie 2006, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 26 decembrie 2006 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Finanţelor, Curţii Supreme de Justiţie, Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor, Uniunii Notarilor din Republica Moldova.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori şi argumentele expuse de participanţii la şedinţă,

Curtea Constituţională

a constatat:

1. La 8 noiembrie 2002 Parlamentul a adoptat Legea nr.1454-XV “Pentru modificarea şi completarea Legii taxei de stat nr.1216-XII din 3 decembrie 1992 şi a Codului fiscal”.¹

_____________________

¹ M.O., 2002, nr.185-189, art.1398

Prin art.II al acestei legi, titlul II din Codul fiscal a fost completat cu capitolul 10¹ “Impozitarea notarilor privaţi”, alcătuit din art.69¹-69⁵.

2. În sesizare se solicită controlul constituţionalităţii prevederilor art.69⁵ din Codul fiscal cu următorul conţinut:

(1) Notarul privat nu cade sub incidenţa art.15 din prezentul cod.

(2) Suma totală a impozitului pe venit se determină pentru notarul privat în mărime de 22% din venitul lunar impozabil.

La 28 iulie 2006 Parlamentul a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.268-XVI², în vigoare de la 1 ianuarie 2007, prin care a operat modificări în art.69⁵ alin.(2) din Codul fiscal, micşorînd cota de impozitare a notarilor privaţi de la 22 de procente la 20 de procente. În şedinţa plenară autorul sesizării a solicitat exercitarea controlului constituţionalităţii art.69⁵ alin.(2) în redacţia Legii nr.268-XVI din 28 iulie 2006.

_____________________

² M.O., 2006, nr.142-145, art.702

Autorul sesizării consideră că excepţiile de la regula generală de impozitare a contribuabililor-persoane fizice instituite prin art.69⁵ sînt discriminatorii şi constituie o împovărare nelegitimă a notarilor privaţi. El susţine că, potrivit art.15 din Codul fiscal, cotele maxime de impozitare a persoanelor fizice constituie 20 procente din venitul anual impozabil. În viziunea sa, prin diferenţierea cotei şi perioadei de impozitare pentru notarii privaţi şi persoanele fizice se încalcă următoarele prevederi:

- art.1 alin.(3) din Constituţie, care consfinţeşte principiul dreptăţii;

- art.16 alin.(2) din Constituţie, care statuează egalitatea tuturor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială;

- art.2 pct.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16 decembrie 1966³, potrivit căruia statele părţi garantează exercitarea drepturilor fără nici o discriminare;

- art.58 alin.(2) din Constituţie, potrivit căruia sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

________________________

³ Tratate internaţionale, vol.1, pag.20

3. Examinînd sesizarea sub aspectul criticii formulate de autor şi raportînd prevederile contestate la dispoziţiile constituţionale şi legale în domeniu, Curtea reţine următoarele.

Relaţiile juridice ce ţin de contribuţia financiară a cetăţenilor la cheltuielile publice, în particular, de formarea resurselor financiare ale statului şi de stabilirea impozitelor, taxelor şi altor venituri ale bugetului, potrivit Constituţiei, sînt reglementate prin lege (art.58, art.130-132).

Potrivit art.132 alin.(1) din Constituţie, impozitele, taxele şi orice venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, ale bugetelor raioanelor, oraşelor şi satelor se stabilesc, conform legii, de organele reprezentative respective.

Prin urmare, legislatorul, reglementînd sfera bugetară, financiar-creditară şi fiscală, este în drept să stabilească atît statutul subiecţilor care participă la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, cît şi obiectul impunerii, modul de percepere, mărimea şi periodicitatea impunerii.

Curtea relevă că plata impozitelor nu reprezintă un drept, ci o obligaţie prevăzută de art.58 alin.(1) din Constituţie, conform căruia cetăţenii se obligă să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

În aceeaşi ordine de idei, anterior, prin Hotărîrea nr.34 din 19 septembrie 2002⁴, Curtea Constituţională a constatat următoarele: “Consacrarea pe cale constituţională a obligaţiei fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite la cheltuielile publice şi a obligaţiei statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară este justificată de necesitatea asigurării certitudinii constituirii ritmice a resurselor financiare ale statului. Impozitele şi taxele sînt sursa principală de venituri ale statului şi constituie garanţii importante ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Astfel, statul poate să-şi onoreze obligaţiile faţă de cetăţeni numai dispunînd de resurse bugetare suficiente”.

_____________________

⁴ M.O., 2002, nr.137-138, art.24

4. Analizînd natura juridică a impozitelor, Curtea Constituţională subliniază că elementul lor distinctiv este obligativitatea pentru orice contribuabil, inclusiv pentru notarul privat.

Art.6 alin.(1) din Codul fiscal⁵ stipulează că impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.

_____________________

⁵ M.O., 2001, nr.102-103, art.814

Impozitul pe venit face parte din sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat.

La instituirea impozitului un element determinant este cota acestuia, definită în lege ca mărimea unică a impozitului în raport cu obiectul impunerii. În speţă obiectul impunerii îl constituie venitul notarului.

Art.6 alin.(8) din Codul fiscal stipulează principiile pe care se bazează impozitele şi taxele, printre care şi cel al echităţii fiscale, definindu-l la litera c) în felul următor: “Echitatea fiscală - tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale”.

Prin urmare, legislatorul pune asigurarea sarcinilor fiscale egale în funcţie de condiţiile similare de activitate ale persoanelor fizice.

5. Notariatul, potrivit art.2 din Legea cu privire la notariat⁶, este o instituţie publică de drept abilitată să asigure, în condiţiile legii, ocrotirea drepturilor şi intereselor legale ale persoanelor şi statului prin îndeplinirea de acte notariale în numele Republicii Moldova (alin.1); activitatea notarială nu este activitate de întreprinzător şi nu poate fi raportată la o astfel de activitate, nu se realizează pe bază de întreprindere şi nu se află sub incidenţa actelor legislative şi altor acte normative ce reglementează activitatea de întreprinzător (alin.6).

_____________________

⁶ M.O., 2002, nr.154-157, art.1209

Aşadar, actele notariale, îndeplinite de notarii privaţi în numele Republicii Moldova, constituie activitate publică importantă. Prin aceasta activitatea notarială se deosebeşte de activitatea altor contribuabili-persoane fizice, inclusiv gospodăriile ţărăneşti şi întreprinzătorii individuali.

Consfinţit prin lege, caracterul public de drept al activităţii notariale, care, prin specificitatea sa, se distinge de activitatea altor persoane fizice, permite legislatorului să reglementeze diferenţiat relaţiile juridice pe care această activitate le comportă. Prin urmare, nu este obligatoriu ca impunerea notarilor privaţi să se efectueze conform art.15 din Codul fiscal, care prevede cotele de impozit pentru persoanele fizice.

Potrivit art.2 pct.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, statele părţi la prezentul Pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau pe orice altă împrejurare.

Întrucît notarul privat are un statut special, după cum a menţionat anterior Curtea Constituţională, şi condiţiile lui de activitate nu sînt similare condiţiilor de activitate ale altor persoane fizice, iar plata impozitelor nu constituie un drept, ci o obligaţie constituţională, prevederile art.69⁵ din Codul fiscal nu încalcă dispoziţiile art.16 alin.(2) din Constituţie şi art.2 pct.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.

6. Curtea nu poate reţine critica autorului privind încălcarea prin art.69⁵ din Codul fiscal a dispoziţiilor art.58 alin.(2) din Constituţie, care stipulează că sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Or, norma constituţională enunţată prevede stabilirea justă a sarcinilor fiscale, dar nu impozitarea egală, după cum se susţine în sesizare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.60 lit.d), art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se recunoaşte drept constituţionale dispoziţiile art.69⁵ din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997, cu modificările şi completările operate prin legile nr.1454-XV din 8 noiembrie 2002 şi nr.268-XVI din 28 iulie 2006.

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.