Instrucţiune nr.10-7-02/990-207 din 30.05.96 privind modul de acordare a amînărilor şi eşalonărilor plăţilor la buget şi în fondurile extrabugetare şi de anulare (scoatere din evidenţă) a plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă

INSPECTORATUL FISCAL DE STAT Instrucţiuni privind modul de acordare a amînărilor şi eşalonărilor plăţilor la buget şi în fondurile extrabugetare şi de anulare (scoatere din evidenţă) a plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă Nr.10-7-02/990-207 din 30.05.96 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.51/61 din 01.08.1996 * * * Abrogat: 27.11.2000 Instrucţiunea Ministerului Finanţelor din 27.11.2000 Aprob Coordonat Ministrul Finanţelor Ministrul Justiţiei al al Republicii Moldova Republicii Moldova Valeriu CHIŢAN Vasile STURZA Prezentele Instrucţiuni sînt elaborate în conformitate cu articolele 5 şi 7 ale Legii Republicii Moldova din 10 noiembrie 1995 nr. 633-XIII "Cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare nevărsate în termen" şi determină modul de acordare contribuabililor a amînărilor şi eşalonărilor plăţilor la buget şi în fondurile extrabugetare de către inspectoratele fiscale de stat, precum şi de anulare (scoatere din evidenţă) de către ele a plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă. Referitor la plăţile în Fondul Social al Republicii Moldova şi agenţii economici care au încheiat cu Consiliul Creditorilor de Stat acorduri-memorandum despre restructurizare, pe parcursul perioadei de funcţionare a acestor acorduri-memorandum, prevederile legii menţionate şi Indicaţiilor Metodice în cauză nu se aplică. I. Amînarea şi eşalonarea plăţilor 1. În modul stabilit prin Legea din 10 noiembrie 1995 nr. 633-XIII şi Instrucţiunile prezente, amînările şi eşalonările pot fi acordate referitor la plăţile: a) impozitelor şi taxelor, prevăzute în Legea Republicii Moldova "Cu privire la bazele sistemului fiscal"; b) sancţiunilor financiare şi amenzilor, aplicate în conformitate cu legislaţia în vigoare de către organele Serviciului fiscal de stat; c) în fondurile extrabugetare, controlul asupra virării cărora revine organelor fiscale. Amînări şi eşalonări se acordă la impozitele, taxele şi alte plăţi obligatorii, pentru care în modul stabilit e prevăzută ţinerea conturilor analitice ale contribuabililor. 2. Prin amînarea plăţilor se subînţelege amînarea termenului de achitare a plăţilor obligatorii, stabilit prin lege, alt act normativ sau de către organul fiscal, pe un timp mai îndepărtat. 3. Eşalonarea plăţilor reprezintă amînarea termenului de achitare a unei părţi din plăţile obligatorii, stabilit prin lege, alt act normativ sau de către organul fiscal, pe un timp mai îndepărtat, inclusiv repartizarea plăţii în rate. 4. Amînarea şi eşalonarea plăţilor se acordă în cazuri excepţionale prin deciziile organelor fiscale emise în baza cererilor contribuabililor şi materialelor alăturate, care confirmă apariţia necesităţii de a le acorda. Cererile se depun cel tîrziu cu 20 de zile calendaristice pînă la venirea termenului de plată stabilit prin lege. Tardivitatea acestui termen serveşte ca bază pentru respingerea cererii înaintate, fără înştiinţarea obligatorie a petiţionarului. 5. Drept cazuri excepţionale, la existenţa cărora pot fi acordate amînări şi eşalonări ale plăţilor, se recunosc: a) calamităţile naturale, în urma cărora contribuabilul a suportat pagube materiale considerabile, preîntîmpinarea cărora a fost imposibilă; b) existenţa datoriilor pentru cheltuielile efectuate pasibile compensării din buget în ordine de finanţare directă, precum şi pentru producţia (lucrările, servicile) realizată instituţiilor bugetare. 6. Faptul calamităţii naturale trebuie să fie confirmat printr-o adeverinţă a organului teritorial respectiv al Departamentului de Stat pentru Protecţia Civilă şi Situaţii Excepţionale. Existenţa cheltuielilor care urmează să fie compensate din buget prin finanţare directă şi a sumelor debitoare pentru producţia realizată instituţiilor bugetare trebuie să fie confirmată prin acte respective de verificare a decontărilor reciproce. 7. O dată cu documentele indicate în punctele 4 şi 6 contribuabilul trebuie să prezinte o notă informativă desfăşurată privind situaţia financiară şi decontările cu debitorii şi creditorii, inclusiv într-un compartiment aparte cu instituţiile bugetare. Nota informativă privind starea decontărilor va conţine date despre cauza şi data apariţiei datoriilor neachitate. Decizia privind acordarea amînărilor sau eşalonărilor la plăţi va fi emisă în caz dacă suma totală a datoriilor întîrziate faţă de buget şi fondurile extrabugetare va depăşi datoriile debitoare ale contribuabilului. 8. Decizia privind acordarea amînării sau eşalonării plăţilor persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de antreprenoriat se emite în baza actului de cercetare a stării patrimoniale a plătitorului, întocmit în modul expus în punctul 18 al prezentelor Instrucţiuni. 9. Amînările şi eşalonările plăţilor pot fi acordate de către organele fiscale în fiecare caz aparte în limitele unui an calendaristic. 10. Cererile plătitorilor privind amînarea sau eşalonarea plăţii se examinează în termen de zece zile după primirea acestora, neluînd în consideraţie ziua primirii. Tardivitatea acestui termen nu-l lipseşte pe contribuabil de dreptul de a i se acorda amînări sau eşalonări la plăţi. 11. Sumele plăţilor amînate sau eşalonate în temeiul prevederilor punctului 5 se achită fără calcularea penalităţii. Calcularea penalităţii se suspendează din ziua următoare după ziua adoptării deciziei privind amînarea sau eşalonarea plăţii. Din ziua următoare după ziua adoptării deciziei privind amînarea sau eşalonarea plăţilor dispoziţiile incaso, prezentate anterior în bancă pentru executarea silită a plăţilor menţionate, se recheamă. 12. Dacă suma sau o parte din suma amînată sau eşalonată fără calcularea penalităţii nu va fi achitată în termenul stabilit, atunci o dată cu expirarea termenului acesta la suma restanţei neachitate se calculează o penalitate în mărimea stabilită din momentul formării iniţiale a restanţei. 13. Deciziile organelor fiscale privind amînarea sau eşalonarea plăţilor la bugetul de stat şi în fondurile extrabugetare republicane se expediază pentru coordonare Ministerului Finanţelor în termen de două zile din ziua adoptării, neluînd în consideraţie ziua adoptării, iar referitor la plăţile la bugetele locale şi în fondurile resurselor financiare extrabugetare locale în acelaşi scop şi în acelaşi termen - organelor executive ale administraţiei publice locale. Termenul pentru coordonare - 7 zile calendaristice. Deciziile se întocmesc în 2 exemplare, dintre care unul se păstrează la organul fiscal în dosarul contribuabilului, iar altul în termen de două zile din ziua sosirii la organul fiscal se transmite contribuabilului. 14. La cererea contribuabilului organele fiscale de comun acord cu Ministerul Finanţelor (în ce priveşte plăţile obligatorii la bugetul de stat şi în fondurile extrabugetare republicane) şi cu organele executive ale administraţiei publice locale (în ce priveşte plăţile obligatorii la bugetele locale şi în fondurile extrabugetare locale) au dreptul să amîne şi să eşaloneze plăţile şi în alte cazuri, decît cele prevăzute la punctul 5 al Instrucţiunilor prezente, cu aplicarea penalităţii. Amînările şi eşalonările menţionate se acordă în baza contractului încheiat cu contribuabilul, cauzele contractului fiind stabilite de comun acord cu organele sus-menţionate. Ordinea depunerii cererilor şi adoptării deciziilor privind acordarea amînărilor şi eşalonărilor menţionate este analogică ordinii acordării amînărilor şi eşalonărilor în cazurile prevăzute la punctul 5. Organele fiscale efectuează controlul permanent asupra mersului îndeplinirii de către contribuabili a obligaţiilor asumate, la îndeplinirea cărora acestea sînt în drept să anuleze contractele încheiate şi să aplice măsurile, prevăzute de Legea din 10 noiembrie 1995 nr. 633-XIII. II. Anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă 15. Inspectoratele fiscale de stat au dreptul să ia decizii despre anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă. 16. Urmărirea plăţilor obligatorii se consideră compromisă sau imposibilă în cazurile în care: a) întreprinderea lichidată nu are succesor de drepturi; b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată falită, nu are bunuri; c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier), nu au, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei restanţe aferente plăţilor obli- gatorii, bunuri sau sînt în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi se- chestrate conform legii în vederea stingerii acestei datorii; d) persoana fizică a decedat şi nu există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia; e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier), care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decurs de 3 ani de la data expirării termenului de vărsare a plăţilor obligatorii şi la fostul domiciliu nu există bunuri care ar putea fi sechestrate conform legii cu scopul achitării plăţilor. 17. Imposibilitatea urmăririi plăţilor de la persoanele fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, şi de la gospodăriile ţărăneşti (de fermier) se confirmă printr-un act de cercetare ale acestora, care se întocmeşte de către persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal cu participarea reprezentantului organului administraţiei publice locale. În actul de cercetare trebuie să fie indicat: - data întocmirii actului; - postul, numele şi prenumele persoanelor care au întocmit actul; - numele şi prenumele contribuabilului restanţier, adresa lui, numărul contului analitic şi datele despre codul fiscal atribuit; - mărimea datoriei neachitate la data întocmirii actului pe fiecare gen de plată; - sursele veniturilor şi lista bunurilor pasibile sechestrării conform legislaţiei; - concluzia privind imposibilitatea achitării sau urmăririi plăţilor în ordinea stabilită de lege, lămurirea ori dezacordul restanţierului şi semnăturile alcătuitorilor actului. 18. Faptul lichidării întreprinderii fără succesor de drepturi trebuie să fie confirmat printr-o adeverinţă a unui organ respectiv. 19. Lipsa averii la persoana juridică sau fizică care practică activitate de antreprenoriat, declarate falite, trebuie să fie confirmată prin decizia instanţei care a adoptat hotărîrea despre faliment. 20. Decesul persoanei fizice şi lipsa altor persoane obligate după lege să îndeplinească obligaţiile ei trebuie să fie confirmate prin adeverinţe ale organelor administraţiei publice locale cu împuterniciri respective. 21. Negăsirea persoanei fizice care are plăţi întîrziate, plecată de la locul permanent de trai, trebuie să fie confirmată prin adeverinţa organelor afacerilor interne, care au efectuat căutarea. 22. Deciziile privind anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă se emit la momentul cînd ele au fost recunoscute ca atare, se întocmesc în mod benevol şi se păstrează la organul fis cal în dosarul contribuabilului în decursul termenului, stabilit pentru păstrarea acestuia. Anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor menţionate se efectuează conform situaţiei la data de 1 ianuarie a anului, care urmează după anul, în care ele au fo st recunoscute ca atare. 23. Hotărîrea conducătorului organului fiscal sau a adjunctului lui despre anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă privind plăţile obligatorii la bugetul de stat şi în fondurile extrabugetare republicane se coordonează cu Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, iar privind plăţile obligatorii la bugetele locale şi în fondurile extrabugetare locale - cu organele executive ale administraţiei publice locale în mod ul indicat la punctul 13 al prezentelor Instrucţiuni. 24. Plăţile obligatorii anulate (scoase din evidenţă) urmează a fi luate la organele fiscale în evidenţă specială, care se ţine în decurs de trei ani calendaristici din ziua anulării (scoaterii din evidenţă). Dacă urmărirea plăţilor menţi onate s-a dovedit a fi compromisă sau imposibilă şi pe parcursul acestor trei ani, după expirarea acestei perioade, ele se scot din evidenţa specială. 25. Prezentele Instrucţiuni se aplică din ziua intrării în vigoare a legii din 10 noiembrie 1995 nr. 633-XIII. Şeful Inspectoratului Fiscal Principal de Stat Ion Prisacari Chişinău, 30 mai 1996. Nr. 10-7-02/990-207.