Instrucţiune din 27.11.2000 privind modul de acordare a amînărilor şi eşalonărilor plăţilor la buget şi în fondurile extrabugetare şi de anulare (scoaterea din evidenţă) a plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă

MINISTERUL FINANŢELOR

I N S T R U C Ţ I U N E

privind modul de acordare a amînărilor şi eşalonărilor plăţilor la buget şi în

fondurile extrabugetare şi de anulare (scoaterea din evidenţă) a plăţilor

obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă

din  27.11.2000

 (în vigoare 27.11.2000) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.157-159 art.426 din 21.12.2000

* * *

Prezentele Instrucţiuni sînt elaborate în conformitate cu art.5 şi 7 ale Legii Republicii Moldova din 10 noiembrie 1995 nr.633-XIII "Cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi" şi determină modul de acordare contribuabililor a amînărilor şi eşalonărilor plăţilor la buget şi în fondurile extrabugetare de către inspectoratele fiscale de stat, precum şi de anulare (scoatere din evidenţă) de către ele a plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă.

Referitor la plăţile în Fondul Social al Republicii Moldova şi agenţii economici care au încheiat cu Consiliul Creditorilor de Stat acorduri-memorandum despre restructurizare, pe parcursul perioadei de funcţionare a acestor acorduri-memorandum, prevederile legii menţionate şi Indicaţiilor Metodice în cauză nu se aplică.

1. Amînarea şi eşalonarea plăţilor

1. În modul prevăzut de prezenta lege sînt urmărite următoarele feluri de plăţi:

a) restanţele de impozite şi taxe, restanţele de defalcări în bugetul asigurărilor sociale de stat şi restanţele aferente creditelor acordate de Ministerul Finanţelor şi creditelor bancare garantate de bugetul de stat sau de bugetele locale (în redacţia Legii nr.869-XIII din 7 aprilie 1996);

b) majorările de întîrziere aplicate de organele fiscale (în redacţia Legii nr.1160-XIII din 23 aprilie 1997);

c) plăţile în fondurile extrabugetare, controlul asupra achitării cărora revine organelor fiscale.

2. Prin amînarea plăţilor se subînţelege prelungirea termenului de achitare a plăţilor, stabilit de Legea RM nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995, alt act normativ sau de către organul fiscal, pe un timp mai îndepărtat.

3. Eşalonarea plăţilor reprezintă amînarea termenului de achitare a unei părţi din plăţile stabilite de lege, alt act normativ sau de către organul fiscal, pe un timp mai îndepărtat, inclusiv repartizarea plăţii în rate.

4. Amînarea şi eşalonarea plăţilor se acordă în cazuri excepţionale prin deciziile organelor fiscale emise în baza cererilor contribuabililor şi materialelor anexate, care confirmă apariţia necesităţii de ale acorda. Cererile se depun cel tîrziu cu 20 de zile calendaristice pînă la termenul de plată stabilit prin lege. Tardivitatea acestui termen serveşte ca bază pentru respingerea cererii înaintate.

5. (1) În cazuri excepţionale, prin decizii a organelor fiscale, adoptate de comun acord cu Ministerul Finanţelor (privind plăţile la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat şi în fondurile extrabugetare republicane) şi cu organele executive ale administraţiei locale (privind plăţile la bugetele locale şi în fondurile extrabugetare locale), plătitorului îi pot fi acordate amînări şi eşalonări ale plăţilor fără aplicarea majorării de întîrziere. Amînările şi eşalonările menţionate se acorda plătitorului numai în limitele anului calendaristic cu condiţia că suma restanţei aferente plaţilor depăşeşte sumele debitoare ale acestuia (în redacţia Legii nr. 869-XIII din 7 iunie 1996).

(2) Cazuri excepţionale de amînare şi eşalonare a plaţilor se consideră:

a) calamităţile naturale, în urma cărora plătitorului i-au fost cauzate prejudicii materiale considerabile, a căror preîntîmpinare a fost obiectiv imposibilă;

b) existenţa datoriei rezultate din cheltuielile efectuate care urmează a fi compensate de la buget prin finanţare directă, precum şi a celei provenite din comercializarea producţiei (lucrărilor, serviciilor) către instituţiile bugetare.

(3) Organele fiscale, de comun acord cu Ministerul Finanţelor (privind plăţile la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat şi în fondurile extrabugetare republicane), sînt în drept să acorde, la cererea plătitorilor, amînări şi eşalonări ale plaţilor şi în alte cazuri, decît cele prevăzute la alin.(2), cu aplicarea majorării de întîrziere (în redacţia Legii nr.869-XIII din 7 iunie 1996).

Amînările şi eşalonările menţionate se acordă cu condiţia că suma restanţelor la bugetele şi în fondurile respective depăşeşte sumele debitoare şi numai în baza unui contract, încheiat cu plătitorul, ale cărui clauze să fie stabilite de comun acord cu organele menţionate (în redacţia Legii nr.1160-XIII din 23 aprilie 1997).

Anularea (scoaterea din evidenţă) plaţilor compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă se efectuează prin decizia conducătorului organului fiscal sau a locţiitorului acestuia, de comun acord cu Ministerul Finanţelor (privind plăţile la bugetul de stat, la bugetul asigurărilor sociale de stat şi în fondurile extrabugetare republicane) şi cu organele executive ale administraţiei publice locale (privind plăţile la bugetele locale şi în fondurile extrabugetare locale) (în redacţia Legii nr.869-XIII din 7 iunie 1996).

Urmărirea plaţilor se consideră compromisă sau imposibilă în cazurile în care:

a) întreprinderea lichidată nu are succesor de drepturi;

b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitatea de întreprinzător, declarată falită, nu are bunuri;

c) persoana fizică care nu desfăşoară activitatea de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) nu au, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei restante aferente plăţilor, bunuri sau sînt în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi sechestrate conform prezentei legi în vederea stingerii acestei datorii;

d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;

e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier), care şi-a părăsit domiciliul şi nu poate fi găsită în decurs de 3 ani de la data expirării termenului de vărsare a plaţilor şi la fostul domiciliu nu există bunuri care ar putea fi sechestrate conform prezentei legi în scopul achitării plaţilor.

Anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor considerate compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă se efectuează după expirarea în care acestea au fost considerate ca atare.

Plăţile anuale (scoase din evidenţă) urmează să fie luate la evidenţă specială, care se ţine în decurs de 3 ani calendaristici din ziua anulării (scoaterii din evidenţă).

Dacă urmărirea plăţilor menţionate s-a dovedit a fi compromisă sau imposibilă şi pe parcursul acestor 3 ani după expirarea acestei perioade ele se scot din evidenţa specială.

6. Faptul calamităţii naturale trebuie să fie confirmat printr-o adeverinţă a organului teritorial respectiv al Departamentului de Stat pentru Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale.

Prezenţa cheltuielilor care urmează să fie compensate din buget prin finanţare directă şi a sumelor debitoare pentru producţia realizată instituţiilor bugetare trebuie să fie confirmată prin acte respective de verificare a decontărilor reciproce.

7. Odată cu documentele indicate în punctele 4 şi 6 contribuabilul trebuie să prezinte o notă informativă desfăşurată privind situaţia financiară şi decontările cu debitorii şi creditorii, inclusiv într-un compartiment aparte cu instituţiile bugetare. Nota informativă privind starea decontărilor va conţine date despre cauza şi data apariţiei datoriilor neachitate şi posibilitatea achitării lor.

Decizia privind acordarea amînărilor sau eşalonărilor la plăţi va fi emisă în caz dacă suma totală a datoriilor întîrziate faţă de buget şi fondurile extrabugetare va depăşi datoriile debitoare ale contribuabilului.

8. Decizia privind acordarea amînării sau eşalonării plăţilor persoanelor fizice care nu desfăşoară activitatea de antreprenoriat se emite în baza actului de cercetare a stării patrimoniale a plătitorului, întocmit în modul expus în punctul 18 a prezentelor Instrucţiuni.

9. Amînările şi eşalonările plăţilor pot fi acordate la cererea plătitorului de către organele fiscale în fiecare caz aparte în limitele unui an calendaristic.

10. Cererile plătitorului privind amînarea sau eşalonarea plăţii se examinează în termen de 10 zile după primirea acestora, neluînd în consideraţie ziua primirii. Tardivitatea acestui termen nu-l lipseşte pe contribuabil de dreptul de a i se acorda amînări sau eşalonări la plăţi.

11. Sumele plăţilor amînate sau eşalonate în temeiul prevederilor punctului 5 se achită fără calcularea penalităţii. Calcularea penalităţii se suspendează din ziua următoare după ziua adoptării deciziei privind amînarea sau eşalonarea plăţii. Din ziua următoare după ziua adoptării deciziei privind amînarea sau eşalonarea plăţilor dispoziţiile incaso, prezentate anterior în bancă pentru executarea silită a plăţilor menţionate, se recheamă.

12. Dacă suma sau o parte din suma amînată sau eşalonată fără calcularea penalităţii nu va fi achitată în termenul stabilit, atunci odată cu expirarea termenului acesta la suma restanţei neachitate se calculează penalitate în mărime stabilită din momentul formării iniţiale a restanţei.

13. Deciziile organelor fiscale privind amînarea sau eşalonarea plăţilor la bugetul de stat şi în fondurile extrabugetare republicane se expediază pentru coordonare Ministerului Finanţelor în termen de 2 zile din ziua adoptării, neluînd în consideraţie ziua, iar referitor la plăţile la bugetele locale şi în fondurile resurselor financiare extrabugetare locale în acelaşi scop şi în acelaşi termen - organelor executive ale administraţiei publice locale.

Termenul pentru coordonare - 7 zile calendaristice.

Deciziile se întocmesc în 2 exemplare, din care unul se păstrează la organul fiscal în dosarul contribuabilului, iar altul în termen de două zile din ziua sosirii la organul fiscal se transmite contribuabilului.

14. La cererea contribuabilului organele fiscale de comun acord cu Ministerul Finanţelor (în ce priveşte plăţile obligatorii la bugetul de stat şi în fondurile extrabugetare republicane) şi cu organele executive ale administraţiei publice locale (în ce priveşte plăţile obligatorii la bugetele locale şi în fondurile extrabugetare locale) au dreptul să amîne şi să eşaloneze plăţile şi în alte cazuri, decît cele prevăzute la punctul 5 al Instrucţiunilor prezente, cu aplicarea penalităţii.

Amînările şi eşalonările menţionate se acordă în baza contractului încheiat cu contribuabilul, cauzele contractului fiind stabilite de comun acord cu organele sus-menţionate.

Ordinea depunerii cererilor şi adoptării deciziilor privind acordarea amînărilor şi eşalonărilor menţionate este similară ordinii acordării amînărilor şi eşalonărilor în cazurile prevăzute la punctul 5.

Organele fiscale efectuează controlul permanent asupra mersului îndeplinirii de către contribuabili a obligaţiilor asumate, la neîndeplinirea condiţiilor contractului, cărora acestea sînt în drept să anuleze contractele încheiate şi să aplice măsurile, prevăzute de Legea din 10 noiembrie 1995 nr.633-XIII.

II. Anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor obligatorii compromise

sau a celor a căror urmărire este imposibilă

15. Inspectoratele fiscale de stat au dreptul să ia decizii despre anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă.

16. Urmărirea plăţilor obligatorii se consideră compromisă sau imposibilă în cazurile în care:

a) întreprinderea lichidată nu are succesor de drepturi;

b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitatea de întreprinzător, declarată falită, nu are bunuri;

c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) nu au, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei restante aferente plăţilor obligatorii, bunuri sau sînt în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi sechestrate conform legii în vederea stingerii acestei datorii;

d) persoana fizică a decedat şi nu există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;

e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier), care şi-a părăsit domiciliul nu poate fi găsită în decurs de 3 ani de la data expirării termenului de vînzare a plăţilor obligatorii şi la fostul domiciliu nu există bunuri care ar putea fi sechestrate conform legii în scopul achitării plăţilor.

17. Imposibilitatea urmăririi plăţilor de la persoanele fizice, care nu desfăşoară activitatea de întreprinzător, şi de la gospodăriile ţărăneşti (de fermier) se confirmă printr-un act de cercetare ale acestora, care se întocmeşte de către persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal cu participarea reprezentantului organului administraţiei publice locale.

În actul de cercetare trebuie să fie indicat:

- data întocmirii actului;

- funcţia, numele şi prenumele persoanelor care au întocmit actele;

- numele şi prenumele contribuabilului restanţier, adresa lui, numărul contului analitic şi datele despre codul fiscal atribuit;

- mărimea datoriei neachitate la data întocmirii actului pe fiecare gen de plată;

- sursele veniturilor şi lista bunurilor pasibile sechestrării conform legislaţiei;

- concluziile privind imposibilitatea achitării sau urmăririi plăţilor în ordinea stabilită de lege, lămurirea ori dezacordul restanţierului şi semnăturile persoanelor cu funcţii de răspundere.

18. Faptul lichidării întreprinderii fără succesor de drepturi trebuie să fie confirmat printr-o adeverinţă a unui organ respectiv.

19. Lista averii la persoana juridică sau fizică care practică activitate de antreprenoriat, declarate falite, trebuie să fie confirmată prin decizia instanţei care a adoptat hotărîrea despre faliment.

20. Decesul persoanei fizice şi lista altor persoane obligate după lege să îndeplinească obligaţiile ei trebuie să fie confirmate prin adeverinţe ale organelor administraţiei publice locale cu împuternicirile respective.

21. În cazul lipsei persoanei fizice care are plăţi întîrziate, plecată din locul permanent de trai, trebuie să fie confirmată prin adeverinţa organelor afacerilor interne, care au efectuat căutarea.

22. Deciziile privind anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă se emit la momentul cînd ele au fost recunoscute, se întocmesc în mod binevoitor şi se păstrează la organul fiscal în dosarul contribuabilului în cursul termenului, stabilit pentru păstrarea acestuia. Anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor menţionate se efectuează conform situaţiei la data de 1 ianuarie a anului, care urmează după anul, în care ele au fost recunoscute ca atare.

23. Hotărîrea conducătorului organului fiscal sau a adjunctului lui despre anularea (scoaterea din evidenţă) plăţilor obligatorii compromise sau a celor a căror urmărire este imposibilă privind plăţile obligatorii la bugetul de stat şi în fondurile extrabugetare republicane se coordonează cu Ministerul Finanţelor al RM, iar privind plăţile obligatorii la bugetele locale şi în fondurile extrabugetare locale - cu organele executive ale administraţiei publice locale în modul indicat în punctul 13 ale prezentelor Instrucţiuni.

24. Plăţile obligatorii anulate (scoase din evidenţă) urmează a fi luate la organele fiscale în evidenţă special, care se ţine în decurs de 3 ani calendaristici din ziua anulării (scoaterii din evidenţă). Dacă urmărirea plăţilor menţionate s-a dovedit a fi compromisă sau imposibilă şi pe parcursul acestor 3 ani, după expirarea acestei perioade ele se scot din evidenţa specială.

25. Prezenta instrucţiune va intra în vigoare de la data aprobării ei şi va fi aplicată conform prevederilor Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 "Cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi", legilor prin care au fost făcute modificările şi completările respective în legea nominalizată şi altor acte normative ale Republicii Moldova.

26. La data intrării în vigoare a prezentei instrucţiuni, Instrucţiunea cu nr.10-7-02/990 din 30 mai 1996 se abrogă.