Ordin nr.09 din 22.01.2014 cu privire la aprobarea actelor normative

MINISTERUL CULTURII

O R D I N

cu privire la aprobarea actelor normative

nr. 09  din  22.01.2014

 (în vigoare 25.04.2014) 

Monitorul Oficial nr.99-102 art.480 din 25.04.2014

* * *

În scopul implementării prevederilor art.30 al Legii nr.280 din 27 decembrie 2011 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.82-84, 27 aprilie 2012, art.270) şi Hotărîrii Colegiului Ministerului Culturii din 25.09.2012 cu privire la actele normative ale domeniului patrimoniului cultural mobil,

ORDON:

1. Se aprobă:

- Normele de clasare a bunurilor culturale mobile, conform anexei nr.1.

- Normele de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, conform anexei nr.2.

- Normele de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor în domeniul patrimoniului cultural mobil, conform anexei nr.3.

- Normele de acreditare a experţilor în domeniul patrimoniului cultural mobil, conform anexei nr.4.

- Normele privind autorizarea laboratoarelor şi atelierelor de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile, conform anexei nr.5.

- Normele privind executarea copiilor, mulajelor, facsimilelor, tirajelor postume de pe bunuri culturale mobile, conform anexei nr.6

2. Direcţia Patrimoniu Cultural (dl S.Ciocanu) va întreprinde măsurile de rigoare privind publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi punerea în aplicare a actelor normative stipulate.

3. Se abrogă ordinele nr.235 din 11 octombrie 2012, nr.288 şi nr.289 din 28 decembrie 2012.

4. Controlul asupra realizării prezentului ordin se pune în sarcina dlui Gheorghe Postică, viceministru.

Anexa nr.1

la Ordinul ministrului culturii

al Republicii Moldova

nr.09 din 22.01.2014

Aprobat:

Ministrul culturii

___________________

Monica BABUC

NORME

de clasare a bunurilor culturale mobile

I. CATEGORII ŞI DOMENII DE APLICARE

1. Prezentele Norme sînt elaborate în corespundere cu prevederile art.30 alin.2, litera a) din Legea nr.280 din 27 decembrie 2011 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

2. Normele stabilesc procedurile de identificare a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile A – Tezaur şi B – Fond ale patrimoniului cultural naţional mobil şi de înscriere a acestora în Registrul patrimoniului cultural naţional mobil, criteriile generale şi specifice de clasare, precum şi modalităţile de expertizare a bunurilor culturale mobile conform acestor criterii.

3. Patrimoniul cultural naţional mobil reprezintă un ansamblu de bunuri culturale mobile cu valoare deosebită sau excepţională istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică, tehnică, literară, cinematografică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, estetică, etnologică şi antropologică, reprezentînd mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiei omului cu acest mediu, ale potenţialului creator uman, ale istoriei şi civilizaţiei naţionale şi universale.

4. Din patrimoniul cultural naţional mobil fac parte bunurile culturale nominalizate în art.4 din Legea nr.280 din 27 decembrie 2011 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

5. Bunurile culturale care nu sînt clasate în categoriile A – Tezaur şi B – Fond se constituie în categoria C – Patrimoniul mobil comun şi vor face obiectul reglementărilor de cercetare, evidenţă, conservare şi punere în valoare. În această categorie sînt cuprinse bunurile de însemnătate locală fără semnificaţie aparte, cu tipologii comune, eventual executate în serii mari.

II. CRITERIILE DE CLASARE A BUNURILOR CULTURALE MOBILE

6. Clasarea bunurilor culturale mobile se efectuează în corespundere cu prevederile art.8 din Legea nr.280 din 27 decembrie 2011 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

7. Prin clasare se înţelege procedura de stabilire a categoriilor de bunuri culturale mobile conform prevederilor art.5 din Legea nr.280 din 27 decembrie 2011 şi de înscriere a acestora în Registrul patrimoniului cultural naţional mobil.

8. Clasarea bunurilor culturale mobile se efectuează în baza unui raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Ministerul Culturii.

9. Autoritatea metodico-ştiinţifică competentă să hotărască clasarea bunurilor culturale mobile este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

10. Criteriul de clasare reprezintă un standard calitativ şi cantitativ în baza cărora se evaluează semnificaţia sau importanţa culturală a bunurilor culturale mobile şi se determină categoria de patrimoniu cultural (A - Tezaur sau B - Fond), din care fac parte aceste bunuri.

11. Clasarea bunurilor culturale mobile în categoriile Tezaur sau Fond se efectuează în baza a două tipuri de criterii de clasare: generale şi specifice.

12. Criteriile generale de clasare sînt standarde, pe baza cărora se evaluează semnificaţia sau importanţa bunurilor culturale mobile şi prin care se determină dacă aceste bunuri sînt susceptibile de a fi clasate.

13. Criteriile generale de clasare a bunurilor culturale sînt următoarele:

a) vechimea – criteriul în baza căruia se determină perioada în care a fost realizat bunul cultural, analizîndu-se dacă bunul respectiv a fost realizat într-o perioadă cel puţin cu 50 de ani înainte de data efectuării expertizei. Punctele valorice se acordă într-un cuantum proporţional cu vechimea determinată;

b) raritatea – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparţine unui număr mic de obiecte de acelaşi tip, sau unei serii de bunuri identice, sau unui lot de bunuri din aceeaşi tipologie, determinîndu-se prezenţa acestora pe teritoriul Republicii Moldova. În raport cu semnificaţia artistică a bunurilor respective se analizează dacă acestea se înscriu într-o tipologie determinată, care cuprinde opere cu tematica şi maniera de realizare artistică relativ similare şi dacă asemenea opere sînt prezente în colecţiile publice sau private ori în circuitul civil;

c) starea de conservare - criteriul în baza căruia se analizează gradul de păstrare a integrităţii şi caracteristicilor iniţiale a bunului, sau se află într-o stare care să permită restaurarea acestuia.

14. Pentru fiecare dintre cele 3 criterii generale prevăzute la poziţia 13, punctajul valoric maxim care se poate acorda este de 100 puncte.

15. Pentru bunurile provenite din descoperiri arheologice se acordă punctajul maxim la criteriul "vechime".

16. Pentru bunurile provenite din dezmembrarea unor monumente istorice se acordă punctajul maxim la criteriul "frecvenţă".

17. Expertizarea potrivit criteriilor generale de clasare se realizează în scopul stabilirii dacă bunurile culturale mobile sînt susceptibile de a fi clasate.

18. Expertizarea după criteriile generale se efectuează de către specialiştii instituţiilor publice de profil, a cultelor religioase sau de către experţi ai instituţiilor specializate în domeniu în cazul persoanelor fizice şi juridice deţinătoare de bunuri culturale mobile. În acest sens se va întocmi un raport cu punctajul acordat bunului cultural susceptibil de a fi clasat, care va fi prezentat expertului acreditat de Ministerul Culturii (altul decît expertul care a expertizat bunul la prima etapă) pentru validare sau invalidare.

19. Expertizarea după criteriile generale este realizată în baza punctelor valorice acordate pentru fiecare criteriu general, însumate şi evaluate după cum urmează:

a) dacă suma realizată este de pînă la 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil expertizat nu este susceptibil de a fi clasat;

b) dacă suma realizată este egală cu sau mai mare de 150 de puncte valorice, bunul cultural mobil este susceptibil de a fi clasat şi se procedează la expertizarea acestuia de către un expert acreditat de Ministerul Culturii, care validează sau invalidează punctajul acordat potrivit criteriilor generale şi expertizează bunul potrivit criteriilor specifice de clasare.

20. Criteriile specifice de clasare sînt standarde caracteristice unui domeniu, pe baza cărora se evaluează semnificaţia sau importanţa arheologică, istorică, documentară, artistică, etnografică, ştiinţifică ori tehnică a bunurilor culturale, prin intermediul cărora se determină valoarea culturală deosebită sau excepţională, stabilindu-se categoria de patrimoniu cultural (A - Tezaur sau B - Fond), din care fac parte aceste bunuri.

21. Criteriile specifice de clasare a bunurilor culturale sînt următoarele:

a) valoarea istorică şi documentară – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul respectiv este o mărturie a unor evenimente de o importanţă sau semnificaţie istorică majoră;

b) valoare memorială – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural a aparţinut unei personalităţi de vază a istoriei şi culturii naţionale sau internaţionale ori constituie o mărturie directă şi semnificativă privind viaţa şi activitatea acestei personalităţi;

c) autorul, atelierul sau şcoala – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural aparţine unui autor important sau a fost realizat în ateliere, manufacturi ori fabrici semnificative pentru o epocă istorică, un stil artistic, o cultură sau o civilizaţie;

d) autenticitatea – criteriul în baza căruia se analizează dacă bunul cultural este o operă de artă realizată, cu certitudine, de un autor identificat sau este fabricat într-un atelier, manufactură ori fabrică determinată cu precizie că aparţinînd unei epoci, unui anumit stil artistic, culturi sau civilizaţii;

e) calitatea formală – criteriul în baza căruia se analizează dacă un bun cultural este o realizare artistică importantă, de o expresivitate plastică deosebită sau excepţională, ori reprezintă o piesă remarcabilă prin tehnica de execuţie, unicitatea sau raritatea conceptuală.

22. Punctajul valoric, care se poate acorda în urma expertizării în corespundere cu criteriile specifice de clasare, este diferenţiat în funcţie de încadrarea bunului cultural în domeniile: arheologic, istoric şi documentar; artistic; etnografic; ştiinţific; tehnic, după cum urmează:

23. Modalitatea de expertizare a bunurilor culturale mobile în conformitate cu criteriile specifice de clasare sînt următoarele:

a) punctele valorice se acordă pentru fiecare criteriu specific şi se însumează;

b) suma punctelor valorice acordate în urma expertizării în baza criteriilor specifice de clasare se adună cu suma punctelor valorice acordate în urma expertizării în baza criteriilor generale de clasare, obţinîndu-se suma finală a punctelor valorice;

c) în cazul cînd suma punctelor valorice acordate este cuprinsă între 200 şi 350 de puncte valorice, bunul respectiv se clasează la categoria Fond al patrimoniului cultural naţional mobil;

d) în cazul cînd suma finală constituie 350 de puncte valorice, bunul în cauză se clasează la categoria Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil.

24. Expertizarea bunurilor culturale mobile în conformitate cu criteriile specifice de clasare se realizează în scopul stabilirii categoriei (Fond sau Tezaur), în care se propune clasarea bunurilor respective.

III. PROCEDURA DE CLASARE A BUNURILOR CULTURALE MOBILE

25. Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face din oficiu sau la cerere.

26. Declanşarea din oficiu a procedurii de clasare se face în cazurile:

a) bunurilor culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor teritorial-administrative administrate de instituţii publice, de alte persoane juridice la care statul sau o autoritate publică este deţinător de acţiuni;

b) bunurilor culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase;

c) bunurilor culturale mobile care fac obiectul unor vînzări prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat;

d) bunurilor culturale mobile pentru care se solicită export temporar sau definitiv;

e) bunurilor culturale mobile descoperite întîmplător sau în cadrul unor cercetări sistematice: arheologice, etnologice, paleontologice sau geologice;

f) bunurilor culturale mobile confiscate;

g) bunurilor culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilicit ori care au fost scoase ilegal de pe teritoriul Republicii Moldova;

h) bunurilor culturale mobile din instituţiile publice ce urmează a fi restituite;

i) bunurilor culturale mobile din instituţiile publice ce urmează a fi restaurate;

j) bunurilor culturale mobile care fac obiectul unor cercetări penale.

27. Declanşarea la cerere a procedurii de clasare se face în cazul bunurilor culturale mobile aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice de drept privat.

28. Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural este imprescriptibil.

29. Hotărîrea de clasare a bunurilor culturale mobile va fi semnată de preşedintele Comisiei Naţionale a Muzeelor şi colecţiilor şi va fi aprobată prin ordinul ministrului culturii în termen de 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare.

30. Persoanele fizice sau juridice interesate în clasarea unui bun cultural mobil vor solicita unui expert acreditat sau unei instituţii specializate în domeniu realizarea expertizei conform criteriilor generale de clasare.

31. Declanşarea procedurii de clasare, din oficiu sau la cerere, se face numai pentru bunurile culturale mobile care, în urma expertizării conform criteriilor generale de clasare, au fost stabilite ca fiind susceptibile de a fi clasate.

32. În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor spre clasare, concluziile din raportul de expertiză se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi asupra lor în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.

33. Contestarea concluziilor conţinute în raportul de expertiză a bunurilor culturale mobile, care nu au fost propuse spre clasare, se face la Ministerul Culturii în termen de 10 zile de la comunicare. Ministerul Culturii va soluţiona contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei.

34. În cazul în care nu este mulţumit de răspunsul la contestaţia adresată Ministerului Culturii, proprietarul sau titularul unor alte drepturi reale poate să se adreseze, în condiţiile legii, instanţei judecătoreşti competente.

35. În cazul declanşării procedurii de clasare a bunurilor prevăzute la punctul 26, lit.a), b), h) şi i), instituţiile publice respective şi cultele religioase vor depune la Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii următoarele documente:

a) pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.(a) şi (b), în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor Norme:

- cererea de clasare, conform modelului din anexa nr.1 la prezentele Norme, inventarul bunurilor culturale mobile propuse spre clasare, conform modelului din anexa nr.2 la prezentele Norme; fişa analitică standard de evidenţă pe suport de hîrtie şi în format electronic conform modelului din anexa nr.3 la prezentele Norme; raportul de expertiză întocmit de experţi acreditaţi, conform modelului din anexa nr.4 la prezentele Norme, şi fotografiile color a bunului/bunurilor (9x12 cm);

b) pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.h), în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de restituire a acestora:

- cererea de clasare a bunurilor aflate în custodie, depusă în formă autentică, inventarul bunurilor, raportul de expertiză întocmit de experţi acreditaţi şi fotografiile color a bunului/bunurilor (9x12 cm);

c) pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.i), în cazul restaurării acestora:

- cererea de clasare, inventarul bunurilor, fişa standard a bunului/bunurilor, raportul de expertiză întocmit de experţi acreditaţi, fotografiile color a bunului/bunurilor (9x12), propunerea privind restaurarea bunurilor şi documentaţia prin care se argumentează necesitatea restaurării.

36. În cazul declanşării procedurii de clasare a bunurilor culturale prevăzute la punctul 26, lit.c)-g) şi j), persoanele fizice şi juridice interesate vor depune la Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii un dosar care va conţine următoarele documente, după caz:

a) cererea de clasare, raportul de expertiză întocmit de experţi acreditaţi, fişa standard a bunului/bunurilor, fotografiile color a bunului/bunurilor (9x12 cm);

b) în cazul bunurilor culturale mobile prevăzute la punctul 26, lit.c):

înştiinţarea privind oferta de vînzare sau intermediere a vînzării unui bun cultural mobil susceptibil de a fi clasat, întocmită de către operatori economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale;

c) în cazul bunurilor culturale mobile prevăzute la punctul 26, lit.d):

cererea de eliberare a certificatului de export temporar sau definitiv;

d) procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor culturale mobile descoperite întîmplător sau în cadrul unor cercetări sistematice, aprobat de primarul localităţii în a cărei rază a fost făcută descoperirea – în cazul bunurilor culturale mobile prevăzute la punctul 26, lit.e);

e) copia legalizată de pe actul privind confiscarea bunurilor culturale mobile – în cazul bunurilor prevăzute la punctul 26, lit.f), g) şi j).

37. În cazul declanşării procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile prevăzute la punctul 26, lit.f), Ministerul Culturii va transmite Comisiei Naţionale a muzeelor şi colecţiilor cererea de clasare a bunurilor culturale confiscate, rapoartele de expertiză a acestor bunuri întocmite de experţi acreditaţi, însoţite de fotografii ale bunurilor sau de alte date utile la efectuarea expertizei.

38. Termenele pentru depunerea documentelor necesare pentru declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile sînt:

a) 5 zile de la data ofertei de licitaţie publică – pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.c);

b) 5 zile de la data cererii de eliberare a certificatului de export temporar sau definitiv – pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.d);

c) 10 zile de la data descoperirii bunului/bunurilor – pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.e);

d) 15 zile de la data intrării în proprietatea statului a bunurilor – pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.f), g) şi j);

e) 30 zile de la data înregistrării cererii de restituire – pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.h);

f) 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor Norme – pentru bunurile prevăzute la punctul 26, lit.a) şi b).

39. Persoanele fizice şi juridice de drept privat, interesate în clasarea bunurilor culturale mobile, vor depune la Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii următoarele documente: cererea de clasare, inventarul bunurilor culturale mobile propuse pentru clasare, fişa standard a bunului/bunurilor, raportul de expertiză întocmit de experţi autorizaţi şi fotografiile color a bunului/bunurilor (9x12 cm).

40. În cazul cînd prin expertiza realizată în legătură cu un bun pentru care se solicită exportul definitiv sau temporar, s-a stabilit că acesta nu este susceptibil de a fi clasat, Ministerul Culturii va elibera certificatul de export al bunului respectiv în conformitate cu normele în vigoare.

41. În termen de 5 zile de la data depunerii documentelor în vederea iniţierii procedurii de clasare, Ministerul Culturii va comunica proprietarului bunurilor culturale înştiinţarea de declanşare a procedurii respective, întocmite în conformitate cu modelul din anexa nr.5 la prezentele Norme.

42. Pe perioada desfăşurării procedurii de clasare din oficiu a bunului/bunurilor culturale mobile, acestea se află sub regimul de protecţie prevăzut pentru bunurile culturale clasate.

43. Proprietarii, titularii unor alte drepturi reale şi deţinătorii cu orice titlu a bunurilor culturale mobile pentru care s-a declanşat procedura de clasare au obligaţia de a permite examinarea bunurilor de către experţi acreditaţi de Ministerul Culturii.

44. Dosarele cuprinzînd documentele de clasare se supun analizei de către Comisia Naţională a muzeelor şi colecţiilor în termen de 30 de zile de la data depunerii acestuia la Ministerul Culturii.

45. Fac excepţie de la prevederile punctului 44 dosarele incomplete sau care conţin date eronate, acestea urmînd a fi returnate solicitantului în termen de 30 de zile de la data depunerii.

46. Dosarele incomplete sau cele ce conţin date eronate, întocmite pentru bunurile culturale mobile care urmează să fie exportate, se vor returna solicitantului în termen de 10 zile de la data depunerii.

47. În cazul cînd în procesul de expertiză a bunurilor culturale se impune necesitatea efectuării unor analize de laborator, acestea se preiau de la proprietar de către serviciile specializate din instituţiile subordonate Ministerului Culturii, în baza unui proces-verbal întocmit conform modelului din anexa nr.6 la prezentele Norme.

48. Analizele de laborator prevăzute la punctul 47 se vor realiza în termen de 30 de zile de la data întocmirii procesului-verbal şi se vor depune la Comisia Naţională a muzeelor şi colecţiilor.

49. Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor analizează dosarele ce cuprind documentele de clasare şi hotărăşte clasarea sau respingerea clasării bunului cultural mobil respectiv.

50. Hotărîrea de clasare sau de respingere a cererii de clasare se adoptă cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi la şedinţă. În caz de balotaj votul preşedintelui este decisiv.

51. Hotărîrea de clasare se semnează de preşedintele Comisiei şi se transmite Ministerului Culturii, împreună cu proiectul ordinului de aprobare a hotărîrii de clasare, care se va emite în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului la Ministerul Culturii.

52. În termen de 10 zile de la data emiterii ordinului de clasare, copiile de pe ordin, fişa analitică de evidenţă/standard a bunului/bunurilor şi concluziile conţinute în raportul de expertiză, împreună cu certificatul de clasare întocmit conform modelului din anexa nr.7 din prezentele Norme, în original, se transmit proprietarului, titularului altor drepturi reale sau al dreptului de administrare.

53. Instituţiile publice specializate, care au primit documentele de clasare enumerate la punctul 52, sînt obligate să opereze modificările ce se impun în evidenţa analitică şi sinoptică proprii.

54. Ordinul de clasare poate fi contestat la Ministerul Culturii în termen de 30 de zile de la data comunicării. Ministerul Culturii va soluţiona contestaţia în termen de 30 de zile de la data depunerii.

55. În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de soluţionarea contestaţiei, el poate să se adreseze, în condiţiile legii, instanţei judecătoreşti competente.

56. Hotărîrea de respingere a cererii de clasare a bunurilor culturale mobile se comunică persoanelor fizice sau juridice, care au declanşat procedura de clasare, în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii.

57. Hotărîrea de respingere a cererii de clasare a bunului cultural mobil poate fi contestată la Ministerul Culturii de către proprietar sau de titularii altor drepturi reale, în termen de 10 zile de la data comunicării hotărîrii respective. Ministerul Culturii va soluţiona contestaţia în termen de 20 de zile de la data depunerii acesteia.

58. În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de soluţionarea contestaţiei, el poate să se adreseze, în condiţiile legii, instanţei judecătoreşti competente.

59. Proprietarii sau titularii altor drepturi reale asupra bunurilor culturale mobile, ale căror cereri de clasare au fost respinse, vor putea iniţia o nouă procedură de clasare după minimum 2 ani. În cazul în care au apărut noi argumente în favoarea iniţierii procedurii de clasare, acest termen poate fi redus de Ministerul Culturii.

IV. PROCEDURA DE DECLASARE A BUNURILOR CULTURALE MOBILE

60. Prin declasare se înţelege procedura de scoatere din categoriile de patrimoniu cultural Tezaur sau Fond a unui bun cultural mobil clasat şi radierea acestuia din Registrul patrimoniului cultural naţional mobil.

61. Declasarea unui bun cultural se va finaliza în cel mult 3 luni din momentul declanşării procedurii de declasare.

62. Declasarea bunurilor culturale mobile se face la cererea titularilor dreptului de proprietate sau din oficiu în următoarele cazuri:

a) invalidare a expertizei;

b) distrugere confirmată prin acte doveditoare;

c) deteriorare gravă, care nu poate fi remediată prin operaţiuni de restaurare;

d) pierdere confirmată prin acte doveditoare.

63. Constatarea cazurilor prevăzute la punctul 62 se face în baza sesizărilor depuse la Ministerul Culturii de către persoanele fizice şi juridice.

64. Constatarea cazurilor prevăzute la punctul 62, lit.a) se face de experţi acreditaţi sau de specialişti cu activităţi în domeniu, recunoscuţi de organismele internaţionale, special desemnaţi în acest sens prin ordinul ministrului culturii.

65. Constatarea cazurilor prevăzute la punctul 62, lit.b) şi c) se face de către experţi, restauratori şi conservatori acreditaţi, special desemnaţi în acest sens prin ordinul ministrului culturii.

66. Constatarea cazurilor prevăzute la punctul 62, lit.d) se face în baza actelor doveditoare întocmite, în corespundere cu normele stabilite, de către organele de drept cu atribuţii în domeniu.

67. În vederea constatării cazurilor prevăzute la punctul 62, lit.b), c) şi d), restauratorul sau conservatorul desemnaţi în acest sens, vor întocmi un act de constatare, iar expertul desemnat – un raport de expertiză în corespundere cu criteriile specifice de clasare a bunurilor culturale mobile prevăzute la punctul 21.

68. Actele de constatare şi raportul de expertiză, întocmite de către experţii, restauratorii şi conservatorii desemnaţi, se comunică Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor în termen de 5 zile din data semnării acestora.

69. Declanşarea la cerere a procedurii de declasare se face la solicitarea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat, proprietare a bunurilor culturale mobile.

70. Solicitanţii iniţierii procedurii de declasare, în termen de 10 zile de la data primirii înştiinţării vizînd declanşarea procedurii de declasare, vor depune la Ministerul Culturii: cererea de clasare şi xerocopia fişei standard a bunului/bunurilor.

71. Cererea de declasare se întocmeşte conform modelului nr.1, secţiunea 2 din anexa nr.1 la prezentele Norme.

72. Documentele privind declasarea bunurilor culturale mobile, se vor transmite spre analiză Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. Declasarea urmează a fi finalizată în termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentelor.

73. În termen de 5 zile de la data depunerii documentelor de declasare, la Comisia naţională a muzeelor şi colecţiilor, vor fi desemnaţi, prin ordinul ministrului culturii, experţi, specialişti, conservatori sau restauratori, după caz, în vederea expertizării bunurilor propuse spre declasare.

74. Documentele privind declasarea bunurilor culturale mobile, care sînt incomplete sau deţin date eronate, vor fi restituite solicitanţilor în termen de 10 zile de la data depunerii.

75. Dosarul cuprinzînd documentele de declasare (cererea de declasare, xerocopia fişei standard a bunului/bunurilor), precum şi documentele care au fost luate în consideraţie la clasarea bunului respectiv, raportul de expertiză şi actul de constatare a cazurilor prevăzute la punctul 62, lit.a) - d), întocmite de specialişti, experţi, restauratori sau conservatori, se va analiza de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului de declasare.

76. Hotărîrea de declasare sau, după caz, de respingere a declasării se adoptă cu votul a jumătate plus unu din membrii prezenţi la şedinţă. În caz de balotaj, votul preşedintelui Comisiei este decisiv.

77. Ordinul de declasare, împreună cu documentele prevăzute la punctul 72, se comunică în scris proprietarului, titularului altor drepturi reale sau titularului dreptului de administrare de către Ministerul Culturii în termen de 10 zile de la emiterea ordinului.

78. Ordinul de declasare poate fi contestat la Ministerul Culturii în termen de 30 de zile de la semnare.

79. În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de soluţionarea contestaţiei, el poate să se adreseze, în condiţiile legii, instanţei judecătoreşti competente.

80. Hotărîrea privind respingerea cererii de declasare a bunurilor culturale mobile se întocmeşte de către Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, se semnează de către preşedintele acesteia şi se transmite persoanelor fizice sau juridice care au declanşat procedura de declasare în termen de 20 de zile de la adoptarea hotărîrii.

81. Hotărîrea privind respingerea cererii de declasare poate fi contestată la Ministerul Culturii în termen de 10 zile de la data comunicării.

82. În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de soluţionarea contestaţiei, el poate să se adreseze, în condiţiile legii, instanţei judecătoreşti competente.

83. Instituţiile publice specializate, care primesc ordinul de declasare sînt obligate să opereze modificările ce se impun în evidenţa analitică şi sinoptică proprie.

V. PROCEDURA TRECERII UNUI BUN CULTURAL MOBIL DINTR-O

CATEGORIE JURIDICĂ A PATRIMONIULUI CULTURAL

 NAŢIONAL MOBIL ÎN ALTA

84. Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se poate face numai cu respectarea procedurii stabilite pentru clasare.

85. Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se face din oficiu sau la cerere.

86. Hotărîrea privind declanşarea procedurii de trecere a unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se ia de către Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor în următoarele cazuri:

a) în urma soluţionării contestaţiilor privind ordinele de clasare;

b) în urma soluţionării cererilor de declasare;

c) în urma soluţionării contestaţiilor privind ordinele de declasare.

87. Declanşarea la cerere a procedurii de trecere a unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se realizează la solicitarea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, proprietare a bunurilor culturale mobile clasate.

88. Solicitanţii prevăzuţi la punctul 87 vor depune la Ministerul Culturii, în a cărui evidenţă se află bunul cultural mobil clasat, cererea de trecere, însoţită de raportul de expertiză a bunului respectiv.

89. Cererea de trecere se întocmeşte conform modelului din anexa nr.1, secţiunea 3, la prezentele Norme.

90. Procedura de clasare, declasare, trecere a unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se derulează şi se finalizează conform procedurii de clasare reglementate prin prezentele Norme.

91. În cazul cînd un bun cultural mobil se declasează sau trece într-o altă categorie juridică a patrimoniului cultural naţional, proprietarul, titularul dreptului de administrare sau titularul de alte drepturi reale asupra bunului cultural, este obligat să depună la Ministerul Culturii, în termen de 15 zile de la primirea înştiinţării despre declasarea bunului sau trecerea acestuia într-o altă categorie, certificatul de clasare a bunului, în original.

92. Ordinul de trecere dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional în alta a unui bun cultural mobil poate fi contestat de către proprietarii cu orice titlu a bunurilor la Ministerul Culturii în termen de 30 de zile de la comunicare.

93. Ministerul Culturii este obligat să soluţioneze contestaţia în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia.

94. În cazul în care contestatarul nu este mulţumit de soluţionarea contestaţiei, el poate să se adreseze, în condiţiile legii, instanţei judecătoreşti competente.

95. Anexele 1-7 fac parte integrantă din prezentele Norme.

Anexa nr.2

la Ordinul ministrului culturii

al Republicii Moldova

nr.09 din 22.01.2014

Aprobat:

Ministrul culturii

___________________

Monica BABUC

NORME

de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentele Norme de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate (în continuare bunuri culturale mobile), reglementează condiţiile de efectuare a operaţiunilor de conservare curativă şi restaurare a bunurilor culturale mobile.

2. Conservarea curativă a bunurilor culturale mobile se efectuează în corespundere cu Normele stabilite în Regulamentul privind evidenţa şi conservarea patrimoniului cultural mobil, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1111 din 11 septembrie 2003.

3. În înţelesul prezentelor Norme, următorii termeni reprezintă:

a) conservarea curativă/activă - un ansamblu de măsuri, acţiuni, mijloace şi tehnici menite să contracareze efectele degradărilor fizice, chimice şi biologice asupra bunurilor culturale mobile, care pot fi efectuate numai de un restaurator acreditat; conservarea curativă/activă nu modifică forma bunului cultural;

b) restaurarea - o intervenţie competentă cu mijloace adecvate asupra unui bun cultural mobil, cu scopul de a stopa procesele de deteriorare, de a păstra cît mai mult posibil din original şi din semnificaţia iniţială a obiectului asupra căruia se intervine.

Capitolul II

RESTAURAREA BUNURILOR CULTURALE MOBILE

4. Selectarea bunurilor culturale mobile şi includerea lor în lista bunurilor propuse pentru restaurare se face de către conservatorul/gestionarul colecţiei în funcţie de starea de conservare, valoarea patrimonială şi cerinţele valorificării expoziţionale.

5. Înainte de restaurare, bunul cultural mobil este cercetat din punct de vedere fizic, chimic şi biologic în laboratorul de investigaţii, în vederea stabilirii deteriorărilor, cauzelor, factorilor de deteriorare.

6. Analizele trebuie să se efectueze, pe cît este posibil, prin metode nedistructive sau inofensive, care nu afectează integritatea bunului cultural mobil.

7. După finalizarea cercetării, bunul cultural mobil se trimite, împreună cu documentaţia, la laboratorul de restaurare pentru stabilirea metodologiei de restaurare. Restauratorul întocmeşte dosarul de restaurare pe care îl prezintă, împreună cu bunul cultural mobil Consiliului de restaurare.

8. Consiliul de restaurare, instituit prin ordinul directorului instituţiei, se compune din personal de specialitate acreditat conform legii şi factorilor de decizie (directorul instituţiei, membri al consiliului ştiinţific, şeful laboratorului, atelierului de restaurare).

9. Consiliul de restaurare analizează, avizează şi aprobă metodologia de restaurare, asigură recepţia finală a lucrărilor.

10. Hotărîrile Consiliului de restaurare sunt obligatorii. Consiliul de restaurare răspunde solidar cu restauratorul, în condiţiile legii, în ceea ce priveşte corectitudinea diagnosticului şi a metodologiei de restaurare.

11. Responsabilitatea aplicării corecte a metodologiei aprobate revine în totalitate restauratorului.

12. Pe timpul efectuării lucrărilor de restaurare se interzic:

a) modificarea metodologiei de restaurare aprobate;

b) întreruperea metodologiei de lucru în mod arbitrar.

13. Modificările metodologiei de restaurare sunt permise numai cu aprobarea Consiliului de restaurare.

14. Toate intervenţiile la care este supus bunul cultural mobil se consemnează în documentaţia de restaurare, care cuprinde:

a) actul de predare-primire a piesei;

b) fişa de restaurare care cuprinde o informaţie esenţială despre bunul propus spre restaurare, cu o analiză a structurii şi justificarea comparativă a propunerii de restituire a formei, precum şi cu încadrarea lui culturală, cronologică şi stilistică, cu determinarea proceselor de deteriorare suferite precum şi a efectelor, cu descrierea deteriorărilor şi degradărilor, cu propunerea diagnosticului, cu propunerea soluţiei de restaurare, cu consemnarea tratamentelor şi procedurilor aplicate, cu termeni de avizare şi recepţie. Fişa de restaurare este completată de restaurator conform modelului din Anexa la prezentele Norme;

c) documentaţia restaurărilor anterioare;

d) documentaţia de investigaţii cuprinde documente ce specifică în termeni cantitativi rezultatele unor proceduri analitice sau de măsurătoare;

e) fotografii pînă, în proces şi după restaurare; ele sunt necesare pentru detectarea unor materiale specifice, precum şi a unor intervenţii posterioare producerii bunului cultural;

f) procese-verbale de avizare şi recepţie a Consiliului de restaurare sunt documente care consemnează punctul de vedere al Consiliului de restaurare privind necesitatea şi calitatea restaurării.

15. Documentaţia de restaurare trebuie să permită reconstituirea teoretică a procesului de restaurare, atît pentru ca să înlesnească controlul soluţiilor şi procedurilor, cît şi ca să asigure compatibilitatea unor intervenţii ulterioare. Toate documentele se adună într-un dosar de restaurare, în ordinea producerii lor, se arhivează şi constituie un punct de plecare în orice intervenţie ulterioară.

16. Restaurarea bunurilor culturale mobile se efectuează numai de către restauratori acreditaţi conform legii, în cadrul organizat al laboratoarelor şi atelierelor de profil acreditate potrivit legii.

17. În cursul procesului de restaurare se vor avea în vedere următoarele principii:

a) păstrarea în totalitate a părţilor originale ale obiectului. Nici o intervenţie nu trebuie sa înlăture, să diminueze, să falsifice părţi ale obiectului;

b) folosirea unor materiale similare celor originale (compatibilitatea) sau, dacă nu este posibil, acestea să aibă proprietăţi fizico-mecanice cît mai apropiate celor originale;

c) utilizarea unor materiale, substanţe etc. care au fost experimentate, testate în condiţii controlate, suficient de riguroase pentru a fi concludente în determinarea incompatibilităţilor şi efectelor secundare;

d) folosirea unor materiale, substanţe reversibile etc. care pot fi îndepărtate ulterior, fără a afecta starea obiectului. Materialele nereversibile se vor folosi numai în situaţii limită în care utilizarea lor ar constitui singura modalitate de salvare a obiectului;

e) toate intervenţiile asupra obiectului, din punctul de vedere al naturii, poziţionării, completării zonelor lacunare etc., să se poată observa (lizibilitatea intervenţiilor) fie prin examinare directă, fie prin intermediul documentaţiei din dosarul de restaurare;

f) nu se vor face completări dacă lipseşte mai mult de 50% din bunul cultural mobil original;

g) monitorizarea evoluţiei stării obiectului restaurat prin efectuarea de controale periodice.

18. Actul de restaurare nu-şi propune să creeze un bun cultural mobil nou. El urmăreşte să aducă bunul cultural mobil la o stare, la un aspect care să transmită cît mai complet funcţia originală a acestuia.

19. Protecţia şi securitatea bunurilor culturale mobile pe toată durata restaurării revin în sarcina atelierului sau a laboratorului de restaurare, potrivit legii.

20. Este interzisă scoaterea bunurilor culturale mobile din atelierul sau laboratorul de restaurare fără acordul scris al deţinătorului.

Anexa nr.3

la Ordinul ministrului culturii

al Republicii Moldova

nr.09 din 22.01.2014

Aprobat:

Ministrul culturii

___________________

Monica BABUC

NORME

de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor

în domeniul patrimoniului cultural mobil

I. CRITERII DE ACREDITARE

1. Pentru acreditarea ca restaurator sau conservator solicitanţii trebuie să întrunească minimum 40 de puncte conform punctajelor oferite de următoarele criterii:

a) Studii:

- superioare - 5 puncte

- medii speciale – 3 puncte

- medii – 2 puncte

b) Studii de specialitate:

- superioare – 10 puncte

- medii speciale – 6 puncte

- medii – 4 puncte

c) Vechime în specialitate:

- 5 ani – 5 puncte

- 5-15 ani – 10 puncte

- peste 15 ani – 15 puncte

d) Experienţă ştiinţifică şi practică în domeniul patrimoniului cultural mobil:

- pentru fiecare lucrare de conservare sau restaurare 1-5 puncte în funcţie de gradul de dificultate

- în cazul conservatorilor şi restauratorilor debutanţi se acordă cîte 2 puncte pentru fiecare lucrare la care au colaborat sub îndrumarea unui conservator sau restaurator atestat

e) Cursuri şi/sau stagii de specializare:

- cursuri postuniversitare – 5 puncte

- cursuri de perfecţionare organizate sub egida Ministerului Culturii (3 puncte pentru fiecare atestat)

f) Stagii de specializare în domeniu:

- în ţară – 5 puncte

- în străinătate – 10 puncte

g) Stagii şi titluri ştiinţifice de specialitate:

- masterat – 3 puncte

- doctorand – 5 puncte

- doctor – 10 puncte

- doctor habilitat – 15 puncte

h) Publicaţii ştiinţifice de specialitate:

- catalogul bunurilor culturale restaurate – 3-5 puncte pentru fiecare catalog

- studii şi articole publicate în literatura de specialitate – 3 puncte pentru fiecare articol

- ediţie ştiinţifică publicată în colaborare cu mai mulţi autori – 5 puncte

- monografie – 10 puncte

i) Comunicări ştiinţifice:

- participări cu comunicări la manifestări ştiinţifice: în ţară – 3-5 puncte, în străinătate – 6-10 puncte (pentru fiecare lucrare)

II. FORMAREA ŞI EXAMINAREA DOSARULUI DE CANDIDAT

2. Dosarul de candidat se depune la Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii şi include următoarele documente:

a) cerere-tip (conform anexei nr.1 la prezentele Norme);

b) copie de pe actul de identitate;

c) 3 poze actuale de dimensiunea 5x4 cm, în format digital;

d) curriculum vitae;

e) copii de pe actele de studii;

f) copie de pe carnetul de muncă sau, după caz, copii de pe alte acte doveditoare ale experienţei profesionale;

g) cazier judiciar;

h) două recomandări din partea unor instituţii sau persoane cu atribuţii în domeniu;

i) lista lucrărilor ştiinţifice publicate şi a participărilor la manifestări ştiinţifice.

3. Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii verifică toate actele depuse la dosar. În cazul în care dosarul este incomplet aceasta va solicita în scris în termen de 5 zile completarea acestuia; în termen de 10 zile candidatul va prezenta actele necesare în vederea completării dosarului.

4. Cererea privind acreditarea se analizează în termen de 30 de zile calendaristice de la depunerea dosarului complet.

5. Termenul prevăzut la punctul 4 poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice.

6. Prelungirea termenului la punctul 4, precum şi durata acestei prelungiri se motivează corespunzător şi se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

7. În cazul în care cererea urmează să fie respinsă pentru motive de natură procedurală, solicitantul este informat în cel mult 5 zile lucrătoare de la depunerea cererii.

8. Dosarul de candidat este înaintat de către Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii pentru examinare în Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

9. Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, în urma examinării dosarului şi susţinerii unui interviu, acreditează conservatorilor/ restauratorilor sau respinge candidatura şi remite dosarul Ministerului Culturii.

10. Respingerea candidaturii se motivează corespunzător de către Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

11. Candidaţilor admişi li se va elibera un atestat în forma prevăzută în anexa nr.1 la prezentele Norme.

III. CONTESTĂRI, RETRAGEREA, SUSPENDAREA ACREDITĂRII

12. Candidaţii ale căror dosare au fost respinse de către Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor pot depune contestaţie în scris în termen de 30 de zile de la primirea comunicării.

13. Contestaţia va fi depusă în scris la Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii şi va fi examinată în termen de 15 zile de o comisie numită prin ordin al ministrului culturii; în cazul în care contestatarul nu este mulţumit de răspunsul primit, acesta se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

14. Conservatorii şi restauratorii înscrişi în Registrul conservatorilor şi restauratorilor sunt singurii care au calitatea să facă expertize pentru instanţele judecătoreşti şi notari publici, la solicitarea acestora.

15. Acreditarea poate fi retrasă pentru următoarele motive:

a) condamnarea penală a conservatorilor şi restauratorilor pentru infracţiuni în legătură cu patrimoniul cultural naţional;

b) comiterea repetată de erori profesionale în exercitarea atribuţiilor de conservator sau restaurator, soldate cu deteriorarea ori distrugerea de bunuri culturale mobile clasate;

c) în cazul dovedirii falsului în declaraţii în legătură cu îndeplinirea criteriilor de atestare.

16. Acreditarea poate fi suspendată, pentru o perioadă de doi ani, pentru următoarele motive:

a) săvîrşirea de fapte care constituie contravenţii în legătură cu patrimoniul cultural naţional;

b) situarea în conflict de interese în exercitarea atribuţiilor de conservator sau restaurator.

17. Retragerea sau suspendarea acreditării se menţionează în Registrul conservatorilor şi restauratorilor.

Anexa nr.4

la Ordinul ministrului culturii

al Republicii Moldova

nr.09 din 22.01.2014

Aprobat:

Ministrul culturii

___________________

Monica BABUC

NORME

de acreditare a experţilor din domeniul patrimoniului cultural mobil

I. CATEGORII ŞI DOMENII DE APLICARE

1. Prezentele Norme sunt elaborate în corespundere cu art.30 alin.2 litera a) din Legea nr.280 din 27 decembrie 2011 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

2. Normele stabilesc criteriile şi procedurile de acreditare a experţilor în domeniul patrimoniului cultural mobil şi de înscriere a acestora în Registrul experţilor acreditaţi în domeniul patrimoniului cultural mobil.

3. Prin acreditare se înţelege procedura de evaluare a capacităţilor şi competenţelor specialiştilor din domeniul protejării patrimoniului cultural mobil de a realiza calitativ activitatea de investigare, evaluare şi aplicare a modalităţilor de expertizare a bunurilor culturale mobile.

4. Acreditarea experţilor în domeniul patrimoniului cultural mobil se efectuează de către Ministerul Culturii cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.

5. Autoritatea metodico-ştiinţifică competentă să сoordoneze acreditarea experţilor este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

II. CRITERII DE EVALUARE ŞI ACREDITARE

6. Pentru acreditarea în calitate de expert în domeniul patrimoniului cultural mobil, solicitantul trebuie să întrunească minimum 40 de puncte conform următoarelor criterii:

a) Studii de specialitate - 10 puncte obligatoriu

b) Vechime în specialitate:

- 10-15 ani – 5 puncte

- 15-20 de ani – 10 puncte

- peste 20 de ani – 15 puncte

c) Cursuri şi/sau stagii de specializare:

- cursuri de perfecţionare organizate sub egida Ministerului Culturii sau a unor instituţii similare din ţară ori din străinătate - 3 puncte pentru fiecare atestat

- stagii de specializare în străinătate – 5-15 de puncte pentru fiecare atestat, în funcţie de durata şi complexitatea stagiului

d) Stagii şi titluri ştiinţifice în specialitate:

- magistru – 5 puncte

- doctorand – 10 puncte

- doctor – 20 de puncte

- doctor habilitat – 25 de puncte

e) Stagii şi titluri ştiinţifice:

- magistru – 3 puncte

- doctorand – 5 puncte

- doctor – 10 puncte

- doctor habilitat – 15 puncte

f) Lucrări ştiinţifice în specialitate:

- catalog ştiinţific – 2-3 puncte pentru fiecare catalog

- studii şi articole publicate în reviste de specialitate – 3-5 puncte pentru fiecare articol

- monografie – 10-15 puncte

- carte ştiinţifică în colaborare – 5 puncte pentru fiecare carte

g) Experienţă practică în domeniu:

- expoziţii permanente – 10 puncte

- expoziţii temporare – 4-5 puncte pentru fiecare expoziţie

- cercetare în teren – 3-5 puncte pentru fiecare campanie.

7. Acreditarea în calitate de expert în domeniul patrimoniului cultural mobil se acordă corespunzător specializării profesionale.

III. PROCEDURA DE ACREDITARE

8. În vederea acreditării, persoanele interesate vor depune la Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii un dosar care va cuprinde:

a) cerere-tip, conform anexei nr.1 la prezentele Norme;

b) copie de pe actul de identitate;

c) 3 poze actuale de dimensiunea 5x4 cm, în format digital;

d) curriculum vitae;

e) copii de pe actele de studii;

f) copie de pe carnetul de muncă sau, după caz, de pe orice alte documente care dovedesc vechimea în domeniu, vizate pentru confirmare cu originalul de către solicitant;

g) certificatul de cazier judiciar;

h) două recomandări din partea unor instituţii cu atribuţii în domeniu şi/sau personalităţi cu activitate recunoscută;

i) lista cuprinzînd titlurile, editura şi anul apariţiei lucrărilor ştiinţifice (cataloage, cărţi ştiinţifice, studii şi articole etc.).

9. Evidenţa dosarelor de acreditare primite de către Direcţia de specialitate se ţine într-un registru special.

10. Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii verifică dosarele depuse. În cazul în care dosarul este incomplet, se va solicita, în scris, completarea acestuia. Candidatul pentru obţinerea calităţii de expert, în termen de 15 zile de la data comunicării, va prezenta actele necesare pentru completarea dosarului.

11. Nedepunerea documentelor solicitate în termenul prevăzut la punctul 10 va conduce la respingerea solicitării de acreditare.

12. Dosarul candidatului pentru obţinerea acreditării în calitate de expert este înaintat Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, urmînd a fi analizat în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei complete.

13. Termenul prevăzut în punctul 12 poate fi prelungit o singură dată pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice.

14. Prelungirea termenului prevăzut la punctul 12, precum şi durata acestei prelungiri se motivează corespunzător şi se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

15. În cazul în care cererea urmează să fie respinsă pentru motive de natură procedurală, solicitantul este informat, în scris, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii.

IV. ATRIBUŢIILE COMISIEI NAŢIONALE A MUZEELOR ŞI COLECŢIILOR

16. În urma verificării dosarului în termenii prevăzuţi la punctul 12, Comisia hotărăşte acordarea acreditării, respectiv respingerea solicitării de acreditare.

17. În baza hotărîrilor Comisiei, Ministerul Culturii emite ordinul de acordare a certificatelor de acreditare respective, conform modelului din anexa nr.2 la prezentele Norme, sau, după caz, decizia de respingere a acreditării.

18. Decizia de respingere a acreditării, emisă în baza hotărîrii Comisiei, poate fi contestată la Ministerul Culturii în termen de 5 zile de la data comunicării.

19. Contestaţiile cu privire la soluţionarea cererilor de acreditare se soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii lor.

20. Persoanele nemulţumite de modul de soluţionare a contestaţiilor se pot adresa instanţelor de judecată în conformitate cu legislaţia în vigoare.

21. Acordarea certificatului de acreditare are ca efect înscrierea titularului în Registrul experţilor acreditaţi în domeniul patrimoniului cultural mobil.

22. În baza certificatului de acreditare, titularii acestora îşi confecţionează, pe propria răspundere, ştampilă/ştampile individuală/individuale, ce se vor aplica pe documentele sau documentaţiile pe care le elaborează, cu indicarea specializării pentru care au fost acreditaţi.

23. Domeniile de specializare a experţilor sunt conţinute în anexa nr.3 la prezentele Norme.

24. Ştampila are dimensiune rotundă cu diametrul de 50 mm.

25. Certificatele şi ştampilele sunt netransmisibile.

V. OBLIGAŢIILE EXPERŢILOR

26. Experţii în domeniul patrimoniului cultural mobil au următoarele obligaţii:

a) să respecte prevederile legislaţiei în domeniul protejării patrimoniului cultural mobil;

b) să pună la dispoziţia organismelor de control abilitate, la cererea acestora, spre consultare, datele şi documentaţiile solicitate;

c) să înştiinţeze Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi Direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii despre orice situaţii de degradare a bunurilor culturale mobile supuse expertizării, sau de încălcare a prevederilor legale în domeniul patrimoniului cultural mobil.

27. Experţii acreditaţi sunt singurii îndreptăţiţi să elaboreze expertize în domeniul patrimoniului cultural mobil, precum şi pentru instanţele judecătoreşti şi notari publici, dar numai pentru specializarea în care au fost acreditaţi.

VI. SANCŢIUNI

28. Acreditarea experţilor în domeniul patrimoniului cultural mobil poate fi retrasă pentru următoarele motive:

a) condamnarea penală a expertului pentru infracţiuni în legătură cu patrimoniul cultural mobil;

b) comiterea repetată de erori profesionale în executarea atribuţiilor de expert;

c) în cazul dovedirii falsului în declaraţii în legătură cu îndeplinirea criteriilor de acreditare.

29. Acreditarea poate fi suspendată, pentru o perioadă de un an, din următoarele motive:

a) săvîrşirea de fapte care constituie contravenţii în legătură cu patrimoniul cultural mobil;

b) situarea în conflict de interese în exercitarea atribuţiilor de expert.

30. Retragerea sau suspendarea acreditării se menţionează în Registrul experţilor.

Anexa nr.5

la Ordinul ministrului culturii

al Republicii Moldova

nr.09 din 22.01.2014

Aprobat:

Ministrul culturii

___________________

Monica BABUC

NORME

privind autorizarea laboratoarelor şi atelierelor de conservare

şi restaurare a bunurilor culturale mobile

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentele Norme sunt elaborate în conformitate cu prevederile art.17 alin.(5) şi 30 alin.(2), lit.a) din Legea nr.280 din 27 decembrie 2011 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil şi reglementează procedura de eliberare de către Ministerul Culturii a autorizaţiei de funcţionare a laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile, modalitatea de reînnoire a acesteia, precum şi reguli privind efectuarea lucrărilor de conservare şi restaurare în laboratoarele şi atelierele de restaurare.

II. ELIBERAREA AUTORIZAŢIILOR

2. Laboratoarele şi atelierele de conservare şi restaurare, denumite în continuare laboratoare şi ateliere, pot funcţiona numai în baza autorizaţiei de funcţionare, eliberată de Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.

3. În vederea eliberării autorizaţiei de funcţionare a laboratoarelor şi atelierelor, persoana juridică interesată depune la Direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii următoarele acte:

a) cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare, întocmită conform modelului din anexa nr.1 la prezentele Norme;

b) declaraţia pe propria răspundere, întocmită conform modelului din anexa nr.3 la prezentele Norme;

c) copia certificatului de înregistrare a agentului economic cu codul unic de înregistrare, pentru persoanele juridice de drept privat;

d) copia actului constitutiv din care să rezulte obiectul de activitate, pentru persoanele juridice de drept privat;

e) copia actului normativ care prevede atribuţia de a executa lucrări de conservare şi restaurare, pentru instituţiile publice;

f) copia actului de deţinere a spaţiului;

g) copiile actelor de studii ale conservatorilor şi restauratorilor acreditaţi conform legii în domeniile pentru care se solicită autorizaţia;

h) copiile contractelor individuale de muncă ale conservatorilor şi restauratorilor acreditaţi conform legii, numai dacă aceştia sunt alte persoane decît asociaţii agentului economic, pentru persoanele juridice de drept privat;

i) documentar sintetic privind activitatea laboratorului sau atelierului, întocmit conform anexei nr.2 la prezentele Norme;

j) cazierul judiciar pentru conducătorul laboratorului sau atelierului, pentru persoanele juridice de drept privat.

4. În termen de 30 de zile de la depunerea documentaţiei prevăzute la punctul 3, Ministerul Culturii, prin Direcţia de specialitate, comunică persoanei juridice interesate autorizaţia de funcţionare, conform modelului din anexa nr.3, sau, după caz, refuză să elibereze autorizaţia de funcţionare, motivînd aceasta în scris.

5. Contestarea refuzului de eliberare a autorizaţiei de funcţionare se face la Direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii, în termen de 10 zile de la comunicare. Soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 15 zile de la depunerea acesteia. În cazul în care contestatarul este nemulţumit de răspunsul primit, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii.

6. În cazul schimbării sediului laboratorului sau al atelierului, persoana juridică de drept public sau privat va prezenta următoarele acte:

a) cererea de eliberare a autorizaţiei de funcţionare, întocmită conform modelului din anexa nr.1;

b) copia actului de deţinere a spaţiului;

c) declaraţia pe propria răspundere, întocmită conform anexei nr.3;

d) autorizaţia de funcţionare eliberată anterior, pentru a se menţiona pe aceasta noua adresă şi pentru a se aplica ştampila Ministerului Culturii.

7. Autorizaţia de funcţionare se afişează la loc vizibil în incinta laboratorului sau a atelierului.

8. Autorizaţia de funcţionare poate fi suspendată de către Ministerul Culturii cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor în cazul în care conducătorul laboratorului sau, după caz, al atelierului, este condamnat definitiv pentru una sau mai multe dintre următoarele infracţiuni: furtul, tîlhăria, abuzul de încredere, înşelăciunea, gestiunea frauduloasă, distrugerea, delapidarea, falsul şi uzul de fals, abuzul în serviciu, tăinuirea şi favorizarea în legătură cu infracţiuni contra patrimoniului, mărturie mincinoasă, dare şi luare de mită. Măsura suspendării încetează în momentul înlocuirii conducătorului laboratorului sau, după caz, al atelierului.

9. Autorizaţia de funcţionare poate fi revocată de către Ministerul Culturii în următoarele situaţii:

a) abateri grave de la deontologia profesională şi încălcări ale Normelor de restaurare şi conservare a bunurilor culturale mobile;

b) erori profesionale care au determinat distrugeri sau deteriorări de bunuri culturale.

10. Direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii organizează evidenţa autorizaţiilor de funcţionare eliberate şi a celor suspendate sau revocate.

III. REGULI PRIVIND EFECTUAREA LUCRĂRILOR

DE CONSERVARE ŞI RESTAURARE

11. Lucrările de conservare şi restaurare se pot efectua în laboratoare şi ateliere autorizate, pe baza unui contract încheiat potrivit dispoziţiilor de drept comun, numai de către conservatori şi restauratori acreditaţi potrivit legii.

12. Laboratoarele şi atelierele de conservare şi restaurare care funcţionează în cadrul instituţiilor publice pot efectua lucrări, contra cost, pentru:

a) alte instituţii publice;

b) persoane fizice sau juridice de drept public şi privat.

13. Restaurarea bunurilor clasate, care sunt priorităţi de restaurare, se face numai cu avizul prealabil al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi numai de restauratori acreditaţi potrivit legii, în cadrul laboratoarelor şi atelierelor autorizate.

14. Protecţia şi securitatea bunurilor culturale pe toată durata restaurării cade în sarcina laboratorului sau a atelierului.

15. Este interzisă scoaterea bunurilor culturale din laborator sau atelier fără acordul scris al proprietarului.

IV. DISPOZIŢII FINALE

16. Laboratoarele şi atelierele existente la data intrării în vigoare a prezentelor norme au obligaţia de a solicita eliberarea autorizaţiei de funcţionare, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentelor Norme.

17. Anexele nr.1, 2, 3 şi 4 fac parte integrantă din prezentele Norme.

Anexa nr.6

la Ordinul ministrului culturii

al Republicii Moldova

nr.09 din 22.01.2014

Aprobat:

Ministrul culturii

___________________

Monica BABUC

NORME

privind executarea copiilor, mulajelor, facsimilelor,

tirajelor postume de pe bunuri culturale mobile

1. Prezentele Norme sunt elaborate în conformitate cu prevederile art.16 şi art.30 alin.(1) litera a) din Legea nr.280 din 27 decembrie 2011 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.

2. Normele reglementează procedura şi metodologia de executare a copiilor, mulajelor, facsimilelor, tirajelor postume de pe bunuri culturale mobile clasate în categoriile juridice A –"Tezaur" şi B – "Fond" ale patrimoniului cultural naţional mobil.

3. Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele executate de pe bunuri culturale mobile clasate trebuie să fie marcate vizibil pentru a nu fi confundate cu originalul; ele vor purta menţiunea copie, facsimil, tiraj postum, numele autorului şi anul în care au fost realizate, precum şi specificarea colecţiei în care se află originalul.

4. Menţiunile prevăzute la punctul 3 sunt obligatorii, indiferent de anul în care au fost realizate copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele şi ori de cîte ori acestea sunt aduse la cunoştinţa publicului.

5. Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, pot fi executate numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare.

6. Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarului.

7. Reproducerea bunurilor culturale mobile clasate prin mijloace foto, video sau numerice se face cu acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, după caz.

8. Persoanele care execută copii, mulaje, tiraje postume şi facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate sunt obligate să utilizeze tehnici adecvate şi să ia măsurile necesare pentru a nu afecta integritatea şi calitatea originalelor.

9. Persoanele fizice şi juridice deţinătoare de bunuri culturale mobile clasate, titularii altor drepturi reale asupra bunurilor culturale mobile clasate sunt obligaţi să deţină un Registru de evidenţă a bunurilor culturale mobile clasate, de pe care s-au realizat copii, mulaje, facsimile, tiraje postume, conform modelului prevăzut în anexa la prezentele Norme.