Ordin nr.261-O din 16.07.2024 cu privire la aprobarea Normelor metodologice referitor la determinarea valorii în vamă

SERVICIUL VAMAL

O R D I N

cu privire la aprobarea Normelor metodologice

referitor la determinarea valorii în vamă

nr. 261-O  din  16.07.2024

 (în vigoare 06.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 341-343 art. 628 din 06.08.2024

* * *

În temeiul art.6 alin.(9) lit.g) din Legea cu privire la Serviciul Vamal nr.302/2017 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.68-76, art.143), cu modificările ulterioare, precum şi al pct.95 din Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal nr.95/2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.92/2023 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.93-96, art.193), cu modificările ulterioare,

ORDON:

1. Se aprobă Normele metodologice de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii importate în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit, conform anexei nr.1.

2. Se aprobă Normele metodologice de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfurilor importate în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică şi în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară, conform anexei nr.2.

3. Se aprobă Normele metodologice de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfurilor importate în baza costului unitar, conform anexei nr.3.

4. Se pune în sarcina şefilor birourilor vamale, aducerea la cunoştinţă a prezentului ordin funcţionarilor vamali.

5. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

la Ordinul nr.261-O din 16.07.2024

cu privire la aprobarea Normelor

metodologice referitor la determinarea

valorii în vamă

NORME METODOLOGICE

de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii

 importate în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza

preţului efectiv plătit sau de plătit

I. PREVEDERI GENERALE

1. Prezentele Norme sunt elaborate pentru a fi utilizate la aplicarea metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei, respectiv în baza preţului efectiv plătit sau de plătit (metoda 1/ de bază), prevăzută la art.72 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.95/2021.

2. Normele respective au fost elaborate în baza prevederilor Acordului privind aplicarea articolului 7 din Acordul General privind Tarifele şi Comerţul din 1994 (GATT) (în continuare – Acord), la care Republica Moldova este parte, Codului vamal al Republicii Moldova nr.95/2021 (în continuare – Cod) şi a Regulamentului de punere în aplicare a Codului vamal nr.95/2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.92/2023 (în continuare – Regulament), inclusiv notelor explicative la acesta, precum şi materialelor Comitetului tehnic de evaluare al Organizaţiei Mondiale a Vămilor, elaborate în vederea asigurării aplicării uniforme a metodei 1.

3. Potrivit Codului, valoarea în vamă a mărfurilor importate constituie valoarea mărfurilor, determinată în vederea perceperii drepturilor de import ad valorem, pentru respectivele mărfuri importate.

Valoarea în vamă a mărfurilor, introduse pe teritoriul Republicii Moldova (în continuare - teritoriul vamal), în corespundere cu cadrul legal vizat supra, constituie valoarea de tranzacţie, respectiv, preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, atunci când acestea sunt vândute pentru export în Republica Moldova şi include componentele prevăzute la art.74 din Cod, în cazul în care nu au fost incluse anterior în valoarea mărfii.

Valoarea de tranzacţie a mărfurilor vândute pentru export către teritoriul vamal se determină la momentul acceptării declaraţiei vamale pe baza vânzării care a avut loc imediat înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal. Respectiv, faptul că mărfurile, care fac obiectul unei vânzări, sunt declarate pentru a fi puse în liberă circulaţie, se consideră drept indiciu suficient că ele au fost vândute pentru export în Republica Moldova.

În cazul în care mărfurile sunt vândute pentru export către teritoriul vamal nu înainte de a fi introduse pe teritoriul vamal, ci în timp ce se află în depozitare temporară sau sunt plasate sub un alt regim special decât regimul vamal de tranzit intern, regimul de destinaţie finală sau regimul de perfecţionare pasivă, valoarea de tranzacţie se va determina pe baza vânzării respective, adică, vânzarea care are loc pe teritoriul vamal înainte de punere în liberă circulaţie a mărfurilor, constituie un indiciu că mărfurile au fost vândute pentru export în Republica Moldova.

Vânzarea mărfurilor pentru export în Republica Moldova semnifică, că mărfurile constituie obiectul vânzării-cumpărării în conformitate cu un acord economic extern (contract).

3.1. La determinarea valorii în vamă a mărfurilor, în baza valorii tranzacţiei, în sensul art.72 alin.(1) din Cod, este necesar să se înţeleagă faptul că, o tranzacţie cuprinde un ansamblu de diferite tranzacţii, efectuate în conformitate cu astfel de tipuri de acorduri, precum: un contract economic extern, potrivit căruia mărfurile sunt vândute pentru export în Republica Moldova; un contract privind transportul internaţional de mărfuri; un acord de licenţă; un contract de comision etc. Astfel, valoarea tranzacţiei ar trebui să includă indicatorii de cost relevanţi pentru fiecare dintre contractele în baza cărora mărfurile au fost importate pe teritoriul vamal, atât direct în cadrul tranzacţiei de vânzare-cumpărare (preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate), cât şi în cadrul altor contracte, ale căror costuri se includ în valoarea în vamă a mărfurilor în conformitate cu art.74 din Cod (de exemplu: cheltuieli pentru transportul mărfurilor, costuri de asigurare, taxe de licenţă etc.).

II. PREŢUL, EFECTIV PLĂTIT SAU DE PLĂTIT

PENTRU MĂRFURILE IMPORTATE

4. Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, este format din suma plăţilor efectuate sau care trebuie efectuate de cumpărător către sau în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate şi include toate plăţile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiţie a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către vânzător sau de către cumpărător către o terţă parte pentru a îndeplini o obligaţie a vânzătorului.

Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, include toate plăţile efectuate sau care trebuie efectuate drept condiţie a vânzării mărfurilor importate de către cumpărător către oricare dintre următoarele persoane:

- vânzător;

- o terţă parte în beneficiul vânzătorului;

- o terţă parte afiliată cu vânzătorul;

- o terţă parte atunci când plata este efectuată pentru a îndeplini o obligaţie a vânzătorului.

Plata poate fi efectuată nu doar prin transfer de mijloace băneşti, dar şi prin acreditive, sau prin alte instrumente financiare (cec, cambie sau bilet la ordin, mandat etc.). Atunci când tranzacţiile sunt încheiate între părţi interdependente/legate, decontările între vânzător şi cumpărător pot fi efectuate fără transferul efectiv de mijloace băneşti şi sunt reflectate doar în documentele contabile.

Plăţile pot fi efectuate direct vânzătorului sau indirect unei părţi terţe în favoarea vânzătorului. De exemplu, o plată indirectă s-ar considera achitarea integrală sau parţială a datoriei vânzătorului, pentru a îndeplini o obligaţie a vânzătorului faţă de o parte terţă.

4.1. Activităţile, inclusiv cele de comercializare, întreprinse de cumpărător pe cont propriu, altele decât cele pentru care se prevede o ajustare la art.74 din Cod, nu sunt considerate a fi o plată indirectă către vânzător, chiar dacă acestea pot fi considerate în beneficiul cumpărătorului sau au fost întreprinse prin acord cu vânzătorul, iar costul lor nu se include în preţul efectiv plătit sau de plătit atunci când se determină valoarea în vamă a mărfurilor importate.

Exemplul 1. Cumpărătorul A achiziţionează de la vânzătorul B, din ţara de export E, echipament în sumă de 30.000 de unităţi monetare. Pentru a se asigura că echipamentul îndeplineşte cerinţele tehnice, specificate în contractul de vânzare-cumpărare, cumpărătorul A, după achiziţionarea echipamentului, indică expertului T, care se află în ţara de export E şi nu are legătură cu vânzătorul B, să efectueze expertiza (testarea) acestuia şi îi plăteşte 500 de unităţi monetare. În acest caz, expertiza (testarea) echipamentului nu este o condiţie a contractului de vânzare-cumpărare, nu modifică starea echipamentului şi nu este considerată ca parte a procesului de producţie a echipamentului.

Plata pentru expertiza (testarea) echipamentului, efectuată de cumpărătorul A către expertul T, nu este o plată efectuată direct sau indirect vânzătorului B, întrucît, după cum rezultă din condiţiile de mai sus, expertul T nu are legătură cu vânzătorul B. Astfel, cheltuielile cumpărătorului A, pentru efectuarea expertizei (testărilor) echipamentului, nu fac parte din preţul efectiv plătit sau de plătit. În plus, astfel de cheltuieli ale cumpărătorului A, nu se referă la costurile care, în conformitate cu art.74 din Cod, se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit. În cazul de faţă, la determinarea valorii în vamă a echipamentului conform metodei 1, cheltuielile cumpărătorului A pentru efectuarea expertizei (testării) nu se includ în valoarea în vamă a echipamentului.

Deseori, în practica comercială, cumpărătorul, înainte de importul mărfurilor pe teritoriul vamal, poate întreprinde diverse activităţi de comercializare. "Activităţi de comercializare" reprezintă toate activităţile legate de acţiunile de publicitate şi de promovare a vânzării mărfurilor de evaluat, precum şi toate activităţile legate de garanţiile aferente (de exemplu: acţiuni de marketing, publicitatea mărfurilor şi a mărcii comerciale, sub care se presupune că se vor vinde mărfurile, pregătirea showroom-urilor destinate expunerii mărfurilor importate, verificarea mărfurilor /testări, controlul calităţii/) etc.). Astfel de activităţi desfăşurate de cumpărător se consideră ca fiind întreprinse pe seama sa, chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie ce revine cumpărătorului în baza unui acord încheiat cu vânzătorul.

Exemplul 2. Un importator încheie un contract cu o companie de încălţăminte cu talpa moale. Acordul de vânzare obligă cumpărătorul să cheltuie o sumă minimă pentru publicitate în ţara sa. Deşi, de acest fapt poate beneficia vânzătorul în mod indirect, cheltuielile de publicitate nu sunt parte a preţului efectiv plătit sau de plătit.

Exemplul 3. Întreprinderea A încheie un contract pe termen lung de vânzare-cumpărare a unui nou tip de aparate electrice cu producătorul străin C. Conform termenelor contractului de vânzare-cumpărare, aparatele electrice vor fi vândute pe teritoriul vamal sub marca comercială a producătorului C. Întreprinderea A expediază o comandă producătorului străin C, pentru furnizarea iniţială a aparatelor electrice, şi până la importul acestora pe teritoriul vamal, efectuează publicitatea mărfurilor importate. Această campanie publicitară este realizată de întreprinderea A din proprie iniţiativă şi fără acordul şi participarea producătorului C. Întreprinderea A suportă toate cheltuielile asociate desfăşurării campaniei de publicitate pe teritoriul vamal.

În acest caz, cheltuielile întreprinderii A pentru campania publicitară nu sunt legate de stabilirea preţului mărfurilor de către producătorul C şi nu se referă la cheltuieli care, în conformitate cu art.74 din Cod, urmează să fie incluse în valoarea în vamă a mărfurilor.

Dacă acţiunile cumpărătorului, întreprinse pentru promovarea mărfurilor pe piaţa internă, sunt efectuate la cererea vânzătorului, dar vânzătorul stabileşte condiţiile de implementare a acestora, ceea ce este calificat ca o condiţie a vânzării mărfurilor importate şi, ca urmare, influenţează preţul mărfurilor, stabilit de către vânzător, atunci, cheltuielile pentru astfel de acţiuni ale cumpărătorului trebuie incluse în valoarea în vamă. În acest scop, la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate, este necesar să se efectueze o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit, indiferent dacă aceste costuri sunt plătite direct sau indirect.

4.2. Ca bază pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate, pentru care, la data înregistrării de către organul vamal a declaraţiei vamale, preţul nu a fost efectiv plătit, se utilizează preţul, care urmează a fi plătit pentru aceste mărfuri în conformitate cu condiţiile tranzacţiei de vânzare-cumpărare.

III. CONDIŢIILE DE APLICARE A METODEI 1

5. În situaţiile în care, mărfurile importate nu reprezintă obiectul unei vânzări-cumpărări, în scopul determinării valorii în vamă a acestora, metoda 1 nu se aplică.

În special, astfel de cazuri au loc atunci când mărfurile sunt importate pe teritoriul vamal:

- în baza acordurilor cu titlu gratuit, în special în cadrul acordurilor de donaţie şi livrărilor gratuite (materiale promoţionale, de publicitate, mostre pentru expoziţie etc.);

- în baza contractelor de închiriere;

- în temeiul unor acorduri de intermediar, în special în baza unui acord de comision, a unui acord de consignaţie, a unui acord de agenţie, care nu conţine preţul de vânzare a mărfurilor pentru export în Republica Moldova;

- în baza contractelor de împrumut, credit de mărfuri, în temeiul căruia mărfurile sau mărfurile echivalente acestora sunt supuse restituirii proprietarului;

- bunurile expediate de compania-mamă către oficiile filialelor (în general, oficiile filiale şi compania mamă nu sunt considerate entităţi juridice separate, corespunzător, în cadrul acestor tranzacţii reiese că, vânzătorul livrează mărfurile către el însuşi).

6. Valoarea în vamă a mărfurilor importate, este determinată prin metoda 1 în prezenţa unor informaţii veridice, cuantificabile şi confirmate documentar, inclusiv şi informaţiile necesare pentru a confirma preţul efectiv plătit sau de plătit, şi elementele complementare la acest preţ.

7. Valoarea în vamă a mărfurilor importate nu se determină conform metodei 1, în următoarele situaţii:

a) există restricţii în privinţa drepturilor cumpărătorului asupra mărfii evaluate;

Astfel, pot exista tranzacţii în cadrul cărora cumpărătorul, în pofida faptului că a devenit noul proprietar al mărfurilor, este limitat în drepturile sale asupra acestor mărfuri.

Existenţa unor restricţii privind drepturile cumpărătorului de a utiliza şi dispune de mărfurile importate nu exclude aplicarea metodei 1, dacă astfel de restricţii:

- sunt stabilite de legislaţie;

- restrâng regiunea geografică în care marfa poate fi revândută;

Exemplul 1. Producătorul străin M de mijloace de transport a încheiat un contract cu vânzătorul angro B al ţării de import, conform căruia vânzătorul angro B va fi distribuitor al producătorului M. Acordul de distribuţie dintre producătorul M şi distribuitorul B, prevede că vânzătorul B este autorizat să vândă mijloacele de transport, achiziţionate de la producătorul M, numai în raza unei singure regiuni (teritoriu) a ţării de import;

- nu influenţează esenţial preţul mărfii;

Exemplul 2. Vânzătorul solicită cumpărătorului maşinilor, să nu le vândă sau să nu le expună înainte de data stabilită pentru începerea vânzărilor modelului. Această restricţie nu afectează în mod semnificativ preţul maşinilor, prin urmare metoda 1 este aplicabilă.

În toate cazurile în care, în urma analizei condiţiilor tranzacţiei, se constată existenţa unei restricţii asupra drepturilor cumpărătorului de a utiliza şi dispune de mărfurile importate, criteriul de bază în stabilirea posibilităţii de aplicare a metodei 1 este natura (esenţa) acestei restricţii şi impactul acesteia asupra preţului efectiv plătit sau de plătit pentru astfel de mărfuri. Metoda 1 este aplicabilă dacă această restricţie nu a influenţat preţul sau gradul unui astfel de impact este nesemnificativ şi este confirmat documentar.

Dacă restricţionarea drepturilor cumpărătorului de a utiliza şi dispune de mărfurile importate are un impact semnificativ asupra preţului mărfurilor, atunci un astfel de preţ, modificat sub influenţa condiţiilor individuale ale unei anumite tranzacţii de vânzare-cumpărare, nu poate fi utilizat pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor conform metodei 1 (de exemplu: vânzătorul vinde mărfuri la un preţ mai mic, cu condiţia că mărfurile vor fi utilizate de cumpărător numai în scopuri caritabile).

b) vânzarea mărfii şi valoarea tranzacţiei depind de respectarea unor condiţii sau prestaţii a căror valoare nu poate fi determinată, cu referire la mărfurile de evaluat.

Metoda 1 nu se aplică, dacă tranzacţia de vânzare-cumpărare prevede o condiţie, care influenţează vânzarea sau preţul mărfurilor importate şi nu este posibil să se determine şi să se documenteze impactulul asupra preţului acestor mărfuri.

În acest sens, este necesar de luat în calcul că, atunci când există o tranzacţie de vânzare-cumpărare, în acordul dintre părţi pot fi constatate şi următoarele situaţii:

- vânzătorul fixează preţul de vânzare a mărfurilor importate cu condiţia, ca cumpărătorul să cumpere şi alte mărfuri în anumite cantităţi;

- preţul mărfurilor importate se stabileşte în funcţie de preţul la care cumpărătorul mărfurilor importate vinde alte mărfuri vânzătorului mărfurilor importate;

- preţul se stabileşte pe baza unei forme de plată, care nu are legătură cu mărfurile importate, de exemplu: atunci când mărfurile importate sunt produse semifabricate, care sunt furnizate de vânzător, cu condiţia, ca cumpărătorul să ofere vânzătorului o anumită cantitate de mărfuri finite;

- preţul mărfurilor importate se stabileşte în funcţie de prestarea anumitor servicii de către cumpărător vânzătorului acestor mărfuri.

În astfel de cazuri, preţul mărfurilor importate este influenţat de anumite condiţii de natură individuală, asociate cu o anumită vânzare către un anumit cumpărător. Astfel, există o anumită abatere de la practica comercială obişnuită pe o piaţă liberă concurenţială pentru mărfurile vândute.

Dacă se poate realiza o apreciere valorică a condiţiilor tranzacţiei, atunci, la determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate este necesar să se efectueze o ajustare corespunzătoare a preţului efectiv plătit sau de plătit. În acest caz, ar fi posibil de aplicat metoda 1.

Prezenţa condiţiilor, referitoare la producţia sau marketingul mărfurilor importate, nu exclude aplicarea metodei 1, inclusiv în cazul în care cumpărătorul pune la dispoziţie vânzătorului documentaţia de proiect, realizată pe teritoriul vamal sau efectuează marketingul mărfurilor importate din cont propriu (inclusiv prin acord cu vânzătorul).

c) informaţia folosită de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii nu este veridică sau nu este confirmată prin acte.

Valoarea în vamă a mărfii anunţată de declarant şi datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice şi confirmate prin acte.

Autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfii în baza analizei de risc. Organul vamal este în drept să ia decizii în privinţa corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunţate de declarant. În cazul în care este necesar de a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea organului vamal, este obligat să prezinte datele respective.

Astfel, în cazul în care organul vamal are suspiciuni întemeiate că valoarea de tranzacţie declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit, astfel cum se menţionează în art.72 alin.(2) din Cod, se solicită declarantului să furnizeze informaţii suplimentare.

În cazul în care, după primirea informaţiilor suplimentare sau în absenţa unui răspuns suspiciunile nu sunt eliminate, organul vamal poate decide că valoarea în vamă nu poate fi determinată, în conformitate cu art.72 din Cod.

d) participanţii la tranzacţie sunt persoane interdependente, cu excepţia cazurilor când interdependenţa lor nu influenţează valoarea tranzacţiei şi aceasta este acceptată în scopuri vamale.

Două persoane sunt considerate a fi afiliate/interdependente dacă, în corespundere cu art.72 alin.(4) din Cod, este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

a) una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administraţie al celeilalte persoane;

b) au calitatea juridică de asociaţi;

c) una este angajatorul celeilalte;

d) o terţă parte posedă, controlează sau deţine direct sau indirect 5 % sau mai mult din acţiunile sau părţile emise cu drept de vot de ambele persoane;

e) una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;

f) ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o terţă persoană;

g) împreună, acestea controlează direct sau indirect o terţă persoană;

h) sunt membri ale aceleiaşi familii, în sensul art.72 alin.(4) pct.8) din Cod.

În sensul acestui alineat literele (e), (f) şi (g), se consideră că o persoană controlează o altă persoană, atunci când aceasta deţine, de drept sau de fapt, putere de decizie asupra celei din urmă.

Verificarea influenţei interdependenţei dintre vânzător şi cumpărător asupra preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, se efectuează în conformitate cu Secţiunea V din prezentele Norme.

IV. AJUSTĂRI ADIŢIONALE LA PREŢUL EFECTIV PLĂTIT

SAU DE PLĂTIT PENTRU MĂRFURILE IMPORTATE

8. La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în baza metodei 1, la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru aceste mărfuri, se adaugă următoarele componente, în suma în care au fost efectuate sau urmează să fie plătite de către cumpărător, dar care nu sunt incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate:

a) cheltuielile pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal:

- cheltuielile aferente asigurării;

- costul transportului;

- costul încărcării, descărcării şi transbordării mărfii;

b) cheltuielile suportate de cumpărător:

- comisioanele şi primele pentru brokeri, cu excepţia comisioanelor pentru achiziţionarea mărfii.

Prin "comisioane pentru achiziţionarea mărfii" se înţeleg sumele plătite de către un declarant agentului său pentru ca acesta să-l reprezinte în străinătate la cumpărarea mărfii.

- costul containerelor şi/sau al altui ambalaj de folosinţă repetată dacă, în corespundere cu Nomenclatura combinată a mărfurilor, acestea sunt considerate un tot întreg cu marfa;

- costul ambalajului, inclusiv costul materialelor de ambalaj şi al lucrărilor de ambalare;

c) valoarea, calculată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri şi servicii oferite, direct sau indirect, de cumpărător, în mod gratuit sau la preţ redus, în scopul utilizării la producerea ori exportarea mărfii evaluate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit:

- materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfă;

- instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii;

- materiale cheltuite la producerea mărfii;

- lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfii;

d) redevenţele şi taxele pentru licenţe referitoare la mărfurile de evaluat, pe care cumpărătorul este obligat să le achite, direct sau indirect, ca o condiţie a vânzării mărfurilor de evaluat, în cazul în care aceste redevenţe şi drepturi de licenţă nu au fost incluse în preţul efectiv plătit sau de plătit;

e) partea din venitul de la orice revânzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii, care ar reveni, direct sau indirect, vânzătorului.

9. La distribuirea costului articolelor, specificate la pct.8 litera c) liniuţa a doua, trebuie să se ţină cont de costul articolelor şi de metoda de distribuire a acestora în raport cu mărfurile importate. Distribuirea corespunzătoare a costului articolelor trebuie să se facă într-un mod rezonabil, aplicabil unor circumstanţe specifice, în funcţie de documentele de care dispune declarantul şi în conformitate cu principiile contabile general acceptate.

În cazul în care cumpărătorul cumpără articolele de la o persoană, cu care nu are relaţii de interdependenţă, la un anumit preţ, costul articolelor se consideră cheltuielile pentru achiziţionarea acestora. Dacă articolele au fost produse de cumpărător sau de o persoană interdependentă cu cumpărătorul, costul articolelor se consideră cheltuielile de producere a acestora. În cazul în care articolele au fost utilizate anterior de către cumpărător, indiferent dacă au fost achiziţionate sau produse de acel cumpărător, preţul iniţial de achiziţie sau de producţie este supus unei micşorări pentru a determina valoarea acestor articole, luînd în consideraţie utilizarea lor.

După ce valoarea articolelor a fost determinată, aceasta este supusă distribuirii de către cumpărător, de exemplu, într-unul din următoarele moduri:

-valoarea articolelor este distribuită la primul lot a mărfurilor importate;

-valoarea articolelor se repartizează pe numărul de unităţi de mărfuri, produse înainte de expedierea primului lot de mărfuri importate;

-valoarea articolelor este distribuită pe întreaga cantitate de mărfuri, vândute în conformitate cu condiţiile tranzacţiei de vânzare-cumpărare.

Exemplul 1. Cumpărătorul a furnizat producătorului o matriţă pe care să o utilizeze la producerea mărfurilor şi a încheiat cu acesta un acord pentru achiziţionarea a 10.000 de unităţi de mărfuri. La etapa sosirii primului transport de mărfuri, în cantitate de 1.000 de unităţi, producătorul a produs deja 4.000 de unităţi. În acest caz, costul matriţei poate fi repartizat fie la 1.000, fie 4.000 sau 10.000 de unităţi de marfă.

10. La determinarea valorii de adăugat pentru mărfurile şi serviciile, specificate la pct.8 litera c) liniuţa a patra din prezentele Norme, se folosesc, după posibilitate, datele conţinute în documentele contabile ale cumpărătorului, cu condiţia ca acestea să corespundă principiilor de contabilitate general acceptate.

Pentru componentele furnizate de cumpărător, care au fost cumpărate sau închiriate de el, valoarea de adăugat va fi costul de cumpărare sau de închiriere. În cazul componentelor ce ţin de domeniul public, la valoarea lor se va adăuga doar costul copiilor acestora.

În ceea ce priveşte mărfurile şi serviciile, furnizate de cumpărător, care au fost achiziţionate sau închiriate de acesta, valoarea de adăugat va constitui costurile de achiziţie sau închiriere a acestor mărfuri şi servicii. Dacă cumpărătorul a furnizat mărfuri şi servicii, care sunt în proprietate publică, adică în proprietate de stat sau municipală, achitări suplimentare vor constitui doar costul pentru obţinerea unor copii ale acestora.

Calculul valorii mărfurilor şi serviciilor, care trebuie adăugate, depinde de structura şi practicile de management ale unei anumite organizaţii, precum şi de caracteristicile politicii sale contabile.

Exemplul 2.

A) O organizaţie importă pe teritoriul vamal o varietate de mărfuri din Germania, Franţa şi Marea Britanie. Pentru producţia acestor mărfuri, centrul de design al acestei organizaţii, situat în afara teritoriului vamal, a furnizat schiţe gratuite pentru a fi utilizate în producţia mărfurilor de către organizaţiile corespunzătoare din Germania, Franţa şi Marea Britanie. În acelaşi timp, politica contabilă a centrului de design face posibilă furnizarea către organizaţia importatoare a datelor despre costul schiţelor pentru fiecare produs separat. În acest caz, o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile vizate, poate fi efectuată direct pe baza datelor primite de la centrul de design.

B) Într-un alt caz, politica contabilă a centrului de design, permite furnizarea de informaţii despre suma totală a cheltuielilor fără referire la anumite mărfuri. În acest caz, se va aplica o ajustare corespunzătoare, în ce priveşte marfa evaluată, distribuindu-se totalul cheltuielilor centrului de design pentru toate mărfurile, la producerea cărora au fost utilizate schiţe ale centrului de design, corespunzător preţului pentru o unitate de mărfă.

La distribuirea valorii mărfurilor şi serviciilor, fiecare caz trebuie abordat în mod individual şi e necesar să se ţină cont de factorii diverşi, care pot influenţa o astfel de distribuire.

În cazul în care, la producerea componentului respectiv, sunt antrenate mai multe ţări şi producţia se eşalonează pe o anumită perioadă, ajustarea va trebui limitată la valoarea efectiv adăugată acestui component în afara ţării de import.

În sensul pct.8 litera c) liniuţa a patra din prezentele Norme, costurile de cercetare şi schiţele preliminare de proiectare nu se vor include în valoarea în vamă.

11. La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate, nu se vor face adăugări la preţul efectiv plătit sau de plătit, dacă acestea nu sunt specificate în punctul 8 al prezentelor Norme. Orice adaos la preţul efectiv plătit sau de plătit se efectuează în conformitate cu prevederile art.74 din Cod, doar pe bază de date obiective şi cuantificabile.

V. VERIFICAREA INFLUENŢEI RELAŢIEI DE INTERDEPENDENŢĂ

DINTRE VÂNZĂTOR ŞI CUMPĂRĂTOR ASUPRA PREŢULUI

EFECTIV PLĂTIT SAU DE PLĂTIT PENTRU

MĂRFURILE IMPORTATE

12. Informaţiile despre existenţa unei relaţii de interdependenţă între vânzător şi cumpărător, precum şi influenţa acesteia asupra preţului efectiv plătit sau de plătit, sunt declarate de către declarant/reprezentant pe declaraţia pentru valoarea în vamă (D.V.1), în conformitate cu normele de completare a tipizatei D.V.1 (Anexa 9 şi respectiv Anexa 10 la Regulament). Interdependenţa dintre vânzător şi cumpărător în sine, nu constituie un motiv suficient pentru a considera valoarea tranzacţiei inacceptabilă în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor. Pentru a confirma că relaţia de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător nu influenţează preţul efectiv plătit sau de plătit, declarantul poate prezenta, fie documente şi informaţii, care reflectă circumstanţele vânzării sau documente şi informaţii care confirmă că valoarea tranzacţiei cu mărfuri importate este apropiată de una dintre valorile de testare.

13. Dacă în procesul efectuării controlului vamal al valorii în vamă a mărfurilor, organul vamal nu a constatat semne de influenţă a relaţiei de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător asupra preţului efectiv plătit sau de plătit, care ar reprezenta motive pentru inacceptabilitatea în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor, şi în absenţa altor semne de determinare neveridică a valorii în vamă a mărfurilor, valoarea tranzacţiei este acceptată. În special, dacă organul vamal deţine fie informaţii veridice despre preţ, fie informaţii despre valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, cu condiţii comparabile a tranzacţiilor de import, fie informaţii care, în cadrul controalelor anterioare ale mecanismului de formare a preţurilor pentru mărfurile importate, a fost demonstrată lipsa influenţei relaţiei de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător asupra preţului mărfurilor respective, atunci, organul vamal poate concluziona că relaţia de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător nu a afectat preţul efectiv plătit sau de plătit.

Dovada că relaţia de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător nu afectează preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, pe baza unei analize a circumstanţelor vânzării

14. Pentru a determina influenţa relaţiei de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător asupra preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, organul vamal trebuie să examineze circumstanţele vânzării, inclusiv modul în care cumpărătorul şi vânzătorul îşi aranjează relaţiile comerciale şi cum a fost stabilit preţul.

15. Pentru a confirma că relaţia de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător nu influenţează preţul efectiv plătit sau de plătit, declarantul trebuie să prezinte documente şi informaţii care să confirme, de exemplu, că:

a) preţul mărfurilor în cauză este stabilit pe baza practicii uzuale de preţ, adoptate în sectorul relevant de producţie a mărfurilor;

b) preţul mărfurilor în cauză este stabilit în acelaşi mod în care vânzătorul stabileşte preţul mărfurilor vândute către cumpărători care nu se află în relaţie de interdependenţă cu acest vânzător;

c) preţul mărfurilor în cauză asigură acoperirea tuturor cheltuielilor şi obţinerea unui profit corespunzător profitului obişnuit al vânzătorului, obţinut într-o perioadă de timp suficient de reprezentativă (de exemplu: la un nivel mediu anual) la vânzarea mărfurilor de aceeaşi clasă sau tip.

16. În cazul în care, în urma examinării, organul vamal a stabilit că cumpărătorul şi vânzătorul, fiind persoane afiliate, vând şi cumpără reciproc mărfuri în aceleaşi condiţii, inclusiv la preţuri comparabile (preţuri de acelaşi nivel), de parcă nu ar fi persoane interdependente, atunci acest fapt este dovada că relaţia de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător nu a influenţat preţul efectiv plătit sau de plătit. În acest caz, valoarea tranzacţiei este recunoscută ca acceptabilă în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor.

17. În cazul în care în timpul controlului vamal al valorii în vamă a mărfurilor, organul vamal a constatat semne de influenţă a relaţiei de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător asupra preţului efectiv plătit sau de plătit, totodată, documentele şi informaţiile prezentate de declarant, care reflectă circumstanţele vânzării, nu elimină suspiciunile constatate, atunci declarantul prezintă documente şi informaţii, care denotă faptul că, valoarea tranzacţiei cu mărfurile importate este apropiată de una dintre valorile de testare.

O "valoare test" se consideră cea, pe care organul vamal a acceptat-o anterior pentru importul de mărfuri identice sau similare.

Dovada că relaţia de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător nu influenţează preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, cu utilizarea valorilor de testare

18. Pentru a demonstra că relaţia de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător nu influenţează preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, declarantul trebuie să prezinte documente şi informaţii, care să demonstreze că valoarea tranzacţiei cu mărfurile importate este foarte asemănătoare cu valoarea test.

Corespunzător, valoarea tranzacţiei într-o vânzare între părţi interdependente va fi acceptată dacă declarantul demonstrează că, valoarea mărfurilor este aproximativ egală cu una dintre următoarele valori, înregistrate aproximativ în aceeaşi perioadă de timp:

i. valoarea tranzacţiei în vânzările de mărfuri identice sau similare exportate în ţara de import, către cumpărători neafiliaţi;

ii. valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu dispoziţiile art.82 din Cod (valoarea preţului unitar);

iii. valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare, determinată în conformitate cu dispoziţiile art.83 din Cod (valoarea calculată).

19. Atunci când se utilizează valori de testare pentru a demonstra că relaţia dintre vânzător şi cumpărător nu afectează preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, trebuie de luat în vedere, că anumite diferenţe sunt admisibile între valorile comparate. Astfel, atunci când se determină dacă valoarea tranzacţiei cu mărfuri importate este apropiată de valoarea de testare, trebuie să se ţină cont de faptul că pentru un tip de mărfuri, o diferenţă nesemnificativă a preţului acestora, poate fi inacceptabilă, în timp ce pentru un alt tip de mărfuri, o diferenţă semnificativă de preţ, poate fi acceptabilă, adică atunci când se determină gradul de apropiere a valorii tranzacţiei cu mărfuri importate faţă de valoarea de testare, este necesar să se evalueze, printre altele, dacă diferenţa dintre preţul mărfurilor este semnificativ din punct de vedere comercial.

20. Întrucît nu poate fi stabilită o abordare unică pentru toate cazurile de determinare a gradului de apropiere a valorii unei tranzacţii cu mărfuri importate faţă de valoarea de testare, în fiecare caz specific este necesar să se ţină cont de influenţa diferiţilor factori, inclusiv următorii:

a) natura mărfurilor

Pentru mărfurile al căror preţ depinde de costul altor mărfuri (de exemplu: preţul bijuteriilor depinde de preţul metalelor preţioase şi al pietrelor preţioase din care sunt fabricate), diferenţa de preţ poate fi semnificativă.

Pentru unele tipuri de mărfuri, mici diferenţe de caracteristici tehnice pot duce la o diferenţă semnificativă de preţ.

Exemplul 1. Două calculatoare pot îndeplini aceleaşi funcţii, dar unul dintre ele are memoria operativă de 512 MB, iar celălalt 2 GB, drept urmare preţul lor va varia semnificativ.

În cazul unor tipuri de mărfuri, asortimentul se actualizează rapid, dar în acelaşi timp pot fi pe piaţă o perioadă destul de lungă. Totodată, cu cât aceste produse sunt o perioadă mai îndelungată pe piaţă, cu atât preţul lor este mai mic. Din această categorie de mărfuri fac parte telefoanele mobile, calculatoarele, laptop-urile etc.;

b) sezonul în care se importă mărfurile şi perioada vânzării mărfurilor

Exemplul 2. Legumele, fructele, florile la sezon vor fi vândute la preţuri mai mici, decât în alte perioade şi mai scumpe în perioadele înainte de sărbători.

În cazul îmbrăcămintei şi echipamentelor sportive, situaţia se va inversa. Astfel, preţurile la hainele de iarnă şi echipamentele sportive (de exemplu: schiuri, patine) la începutul iernii, în sezon, vor fi mai mari decât preţurile la aceleaşi mărfuri vara.

Momentul vânzării mărfurilor, de asemenea, poate influenţa preţul acestora. Acest fapt se referă la mărfurile vândute pe piaţă sau la licitaţie (de exemplu: mărfuri perisabile), deoarece preţul acestor mărfuri dimineaţa poate fi mai mare decât preţul aceloraşi mărfuri seara, din cauza unei modificări a stării mărfurilor;

c) condiţiile de realizare a tranzacţiei de vânzare-cumpărare

Atunci când se analizează condiţiile tranzacţiei de vânzare-cumpărare este necesar să se verifice dacă au existat diferenţe:

- la nivel comercial: atunci când se iau în considerare informaţiile despre diferenţele de nivel comercial al vânzărilor, este necesar să se ţină cont de poziţia, pe care o ocupă cumpărătorul în procesul de vânzare a mărfurilor, şi anume, dacă cumpărătorul îşi asumă vânzarea ulterioară angro a mărfurilor, sau ulterioara vânzare cu amănuntul a mărfurilor, sau utilizarea mărfurilor pentru necesităţi proprii. În plus, ar trebui să se ţină cont de poziţia pe care vânzătorul o ocupă pe piaţa acestor mărfuri, în special dacă mărfurile sunt vândute direct de producător, angrosist, dealer oficial etc.;

- la nivel cantitativ: preţul per unitate de marfă poate fi stabilit în funcţie de cantitatea de mărfuri achiziţionată de cumpărător;

- în cheltuielile, pe care vânzătorul le suportă în vânzări, atunci când vânzătorul şi cumpărătorul nu sunt persoane afiliate/interdependente, comparativ cu cheltuielile suportate în cazul în care vânzătorul şi cumpărătorul sunt persoane afiliate;

- în termenul de efectuare a plăţii: cumpărătorul plăteşte mărfurile în avans (înainte de a le primi) sau plăteşte mărfurile după recepţionarea acestora (o plată ulterioară);

- în reducerile, oferite de vânzător cumpărătorului în legătură cu relaţia lor pe termen lung;

d) angajamente suplimentare specificate la art.74 din Cod.

De exemplu, diferenţele de cost ale containerelor şi ambalajelor: mărfurile evaluate sunt importate pe teritoriul vamal într-un container închiriat (returnabil), iar mărfurile utilizate pentru comparaţie, într-un container achiziţionat şi, prin urmare, valoarea tranzacţiei la vânzarea acestor mărfuri poate fi diferită.

21. Declarantul poate prezenta documente, care să justifice diferenţa dintre valoarea tranzacţiei şi valoarea de testare, ca urmare a diferenţelor de factori, a căror influenţă se ia în considerare la determinarea gradului de apropiere a valorii tranzacţiei.

22. În cazul în care declarantul demonstrează că valoarea tranzacţiei este apropiată de una dintre valorile de testare, atunci valoarea tranzacţiei este recunoscută ca acceptabilă în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor şi valoarea în vamă a mărfurilor se determină conform metodei 1.

Valorile de testare identificate sunt utilizate la iniţiativa declarantului numai în scop comparativ.

23. Dacă declarantul demonstrează, că valoarea tranzacţiei este apropiată de una dintre valorile de testare, atunci organul vamal nu trebuie să solicite declarantului prezentarea documentelor şi informaţiilor, care reflectă circumstanţele vânzării, pentru a demonstra lipsa influenţei relaţiei de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător asupra preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate. Şi invers, dacă documentele şi informaţiile prezentate de declarant, care reflectă circumstanţele vânzării, confirmă că relaţia de interdependenţă dintre vânzător şi cumpărător nu afectează preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, atunci organul vamal nu trebuie să solicite de la declarant dovezi, că valoarea tranzacţiei este apropiată de una dintre valorile de testare.

Notă privind aplicabilitatea metodei de tranzacţie: În cazul în care, în cadrul procedurii de verificare a corectitudinii determinării valorii în vamă a mărfurilor importate, se acceptă preţul efectiv plătit sau de plătit, potrivit actelor comerciale prezentate, însă organul vamal, în baza datelor de care dispune, ajustează cu elemente prevăzute la art.74 şi art.75 din Cod (după caz), conceptual, din punct de vedere al aplicabilităţii metodei de evaluare –se va considera metoda de tranzacţie (metoda 1).

Anexa nr.2

la Ordinul nr.261-O din 16.07.2024

cu privire la aprobarea Normelor

metodologice referitor la

determinarea valorii în vamă

NORME METODOLOGICE

de aplicare a metodelor de determinare a valorii în vamă a mărfurilor

 importate în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică şi în baza

valorii tranzacţiei cu marfă similară

I. PREVEDERI GENERALE

1. Prezentele Norme sunt elaborate pentru a fi utilizate la aplicarea metodei de determinare a valorii în vamă a mărfurilor importate în baza valorii tranzacţiei cu mărfuri identice (metoda 2) sau similare (metoda 3), prevăzute de art.81 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.95/2021.

2. Normele respective au fost elaborate în baza prevederilor Acordului privind aplicarea articolului VII din Acordul General privind Tarifele şi Comerţul din 1994 (GATT) (în continuare – Acord), la care Republica Moldova este parte, inclusiv notele explicative la acesta, Codului vamal al Republicii Moldova nr.95/2021 (în continuare – Cod) şi Regulamentului de punere în aplicare a Codului vamal nr.95/2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.92/2023 (în continuare – Regulament), precum şi materialele Comitetului tehnic de evaluare al Organizaţiei Mondiale a Vămilor, elaborate în vederea asigurării aplicării uniforme a metodei 2 şi metodei 3.

3. Procedura şi condiţiile de determinare a valorii în vamă a mărfurilor importate pe teritoriul vamal al Republicii Moldova (în continuare – teritoriul vamal) potrivit metodei 2 şi metodei 3, sunt aceleaşi, cu excepţia faptului că la aplicarea unei metode se folosesc informaţii despre mărfuri identice, iar la aplicarea celeilalte - despre mărfuri similare. În acest sens, în prezentele Norme, acolo unde este cazul, se utilizează conceptul de "mărfuri identice sau similare".

4. La determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 2 sau metodei 3 se foloseşte valoarea tranzacţiei cu mărfuri identice sau, respectiv, similare. Valoarea unei tranzacţii cu mărfuri identice sau similare constituie valoarea în vamă a acestor mărfuri, determinată anterior în conformitate cu art.72 din Cod (metoda 1) şi acceptată de organul vamal.

5. În cazul aplicării metodei 2 sau a metodei 3, se pot desfăşura consultări între organul vamal şi declarant/reprezentant, în conformitate cu prevederile paragrafului 2 Introducere generală¹ din Acordul privind aplicarea articolului VII din GATT, 1994, pentru a găsi în mod rezonabil baza de evaluare pentru determinarea valoarea în vamă a mărfurilor, utilizând una dintre metodele specificate. La schimbul de informaţii în cursul consultărilor dintre organul vamal şi declarant, trebuie îndeplinită cerinţa de respectare privind protecţia datelor cu caracter personal stabilită la art.8 din Cod.

_______________________________

¹ Extras din Introducere generală la Acordul privind aplicarea articolului VII din GATT, 1994:

"2. Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată conform prevederilor Articolului 1, administraţia vamală şi importatorul trebuie în mod normal să se consulte, pentru a găsi baza valorii conform prevederilor Articolelor 2 sau 3. Se poate întâmpla, de exemplu, ca importatorul să posede informaţii privind valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare importate care administraţia vamală din punctul de intrare în ţară nu dispune direct. Pe de altă parte, administraţia vamală poate avea informaţii privind valoarea în vamă a mărfurilor identice sau similare la care importatorul nu are acces. O consultare între cele două părţi permite schimbul de informaţii, cu respectarea obligaţiilor relative la secretul comercial, în scopul de a determina baza corectă pentru evaluarea în vamă."

II. BUNURI IDENTICE SI SIMULARE

6. La art.5 pct.36) şi 40) din Cod sunt prevăzute noţiunile privind mărfurile identice şi similare, după cum urmează:

mărfuri identice – mărfuri care se aseamănă sub toate aspectele cu marfa de evaluat, inclusiv sub aspectul caracteristicilor fizice, calităţii şi reputaţiei ei pe piaţă. Deosebirile neesenţiale de aspect exterior nu pot constitui o piedică pentru a considera identice mărfurile care corespund celorlalte caracteristici ale definiţiei;

mărfuri similare – mărfuri care, deşi nu se aseamănă sub toate aspectele, au caracteristici asemănătoare şi sunt produse din materiale asemănătoare, ceea ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputaţia lor şi existenţa unei mărci de producţie sau de comerţ sunt factori care urmează a fi luaţi în considerare la determinarea similitudinii mărfii.

Totodată, mărfurile nu sunt considerate identice sau similare dacă nu sunt produse în aceeaşi ţară cu mărfurile de evaluat, sau dacă, în legătură cu aceste mărfuri – dezvoltarea; ingineria; lucrările de proiectare, decorare; schiţele şi desenele, alte lucrări similare au fost efectuate pe teritoriul vamal. În acest sens, conceptul de "produs" are şi semnificaţiile de "extras", "crescut", "fabricat (inclusiv prin montarea, asamblarea sau dezasamblarea mărfurilor)". Mărfurile identice sau similare produse de o altă persoană decât producătorul mărfurilor de evaluat sunt luate în considerare numai în cazurile în care nu sunt identificate mărfuri identice sau similare ale aceluiaşi producător sau informaţiile disponibile nu sunt considerate acceptabile pentru utilizare.

Exemplul 1. Pe teritoriul vamal se importă două autovehicule, identice din toate punctele de vedere (aceeaşi marcă, aceeaşi parametri etc.), dar de diferite culori, ceea ce este considerat o discrepanţă din punct de vedere al aspectului.

Dacă discrepanţa de culoare specificată nu a afectat preţul mărfurilor, o astfel de discrepanţă poate fi calificată ca nesemnificativă şi maşinile sunt recunoscute ca identice.

Cu toate acestea, dacă în vopsirea uneia dintre maşinile în cauză au fost folosite culori unice, aerografie, tonare artistică etc., ceea ce a avut un impact vizibil asupra preţului acestuia, astfel de maşini nu pot fi recunoscute ca fiind identice.

Exemplul 2. Diferiţi cumpărători importă pe teritoriul vamal foi de oţel de aceeaşi calitate, precizie de laminare, stare a materialului şi caracterul de prelucrare a marginii, dar se presupune că acestea sunt utilizate în scopuri diferite.

Necătând la faptul că, un cumpărător intenţionează să folosească foile de oţel la fabricarea caroseriilor, iar celălalt la fabricarea cuptoarelor, aceste foi de oţel sunt considerate identice.

Exemplul 3. Ţesătura de bumbac a aceluiaşi producător, identică din toate punctele de vedere, este importată pe teritoriul vamal de către doi cumpărători în aceeaşi cantitate, dar la preţuri diferite. Totodată, s-a stabilit că unul dintre cumpărători a încheiat un contract pe termen lung cu producătorul, care prevedea livrări multiple de mărfuri, iar al doilea cumpărător a încheiat un acord pentru o singură livrare de mărfuri. Având în vedere aceste circumstanţe, producătorul a stabilit preţuri diferite pentru aceşti cumpărători.

Astfel, diferenţa de preţ pentru ţesăturile de bumbac importate se datorează diferenţei dintre cantităţile şi condiţiile comerciale ale vânzărilor. În acest caz, ţesătura de bumbac importată de un cumpărător va fi identică cu ţesătura de bumbac importată de un alt cumpărător. În acelaşi timp, valoarea tranzacţiei trebuie ajustată ţinând cont de diferenţele dintre cantităţile şi condiţiile comerciale ale vânzărilor.

Exemplul 4. Pe teritoriul vamal se importă două loturi de rochii de damă. Rochiile din ambele loturi au o asemănare exterioară (un stil), fabricate din mătase naturală 100%, de aceeaşi calitate, dar în acelaşi timp au dimensiuni şi culori diferite. În plus, rochiile din primul lot sunt marcate de un designer de modă renumit, în timp ce rochiile din al doilea lot - nu.

În acest caz, un factor semnificativ în deciderea asupra identităţii mărfurilor este prezenţa unei mărci comerciale notorii a unui designer vestimentar renumit, care afectează reputaţia produsului pe piaţă. Numele unui creator vestimentar celebru va duce la un alt nivel de preţ şi o piaţă diferită faţă de rochiile din al doilea lot, produse sub o marcă nu atât de cunoscută sau care nu deţin o marcă comercială.

În acest sens, rochiile din primul lot şi rochiile din al doilea lot nu pot fi recunoscute ca identice sau similare.

Exemplul 5. Pe teritoriul vamal, se importă anvelope din cauciuc de acelaşi tip (cu crampoane de iarnă), dimensiune, indice de viteză, indice de sarcină, fabricate de doi producători diferiţi aflaţi în aceeaşi ţară. Totodată, fiecare producător are propria sa marcă. Cu toate acestea, anvelopele produse de aceşti producători sunt realizate la acelaşi standard, au aceeaşi calitate, se bucură de aceeaşi reputaţie pe piaţă şi sunt folosite pentru producerea autovehiculelor pe teritoriul vamal.

Astfel, datorită faptului că, aceste anvelope din cauciuc sunt produse sub mărci comerciale diferite, nu pot fi considerate identice, deoarece nu sunt la fel în toate privinţele.

Cu toate acestea, anvelopele din cauciuc au aceleaşi caracteristici şi reputaţie pe piaţă, ceea ce le permite să îndeplinească aceleaşi funcţii şi să fie interschimbabile din punct de vedere comercial.

Astfel, dat fiind faptul că, anvelopele din cauciuc sunt realizate la acelaşi standard, din aceleaşi materiale, au aceeaşi reputaţie pe piaţă şi sunt interschimbabile comercial, pot fi recunoscute ca similare.

Exemplul 6. Pe teritoriul vamal se importă peroxid de sodiu obişnuit pentru albire şi peroxid de sodiu special (de calitate superioară) pentru teste de laborator. Peroxidul de sodiu special este fabricat din componente sub formă de pulbere înalt purificată şi, prin urmare, preţul peroxidului de sodiu special este mai mare decât preţul peroxidului de sodiu obişnuit. Peroxidul de sodiu obişnuit nu poate fi utilizat în locul peroxidului de sodiu de specialitate, deoarece puritatea peroxidului de sodiu obişnuit nu este suficientă pentru utilizarea în laborator.

Deoarece aceste produse nu sunt identice din toate punctele de vedere, nu pot fi considerate bunuri identice. Datorită preţului ridicat al peroxidului de sodiu special, nu este practic de utilizat pentru albire, iar peroxidul de sodiu obişnuit nu este potrivit pentru utilizarea în laborator. Prin urmare, necătând la faptul că, ambele tipuri de peroxid de sodiu au caracteristici şi compoziţie similară a componentelor, nu sunt produse interschimbabile comercial.

Astfel, peroxidul de sodiu obişnuit şi peroxidul de sodiu special nu pot fi recunoscute ca bunuri similare.

Atunci când se decide asupra calificării mărfurilor drept identice sau similare, este necesar să se facă distincţie între conceptele de "ţară în care sunt produse mărfurile" şi "ţară de origine a mărfurilor", deoarece pentru recunoaşterea mărfurilor ca identice sau similare, este ţara în care sunt produse mărfurile, şi nu ţara, care în conformitate cu regulile de determinare a ţării de origine a mărfurilor, este recunoscută ca ţară de origine a acestora.

Coincidenţa dintre ţara în care sunt produse mărfurile şi ţara de origine a acestora este mai frecventă decât situaţia în care ţara în care sunt produse mărfurile, nu este ţara de origine recunoscută în conformitate cu regulile pentru determinarea ţării de origine a mărfurilor.

Exemplul 7. Pe teritoriul vamal sunt importate două autoturisme, dintre care unul este asamblat la o uzină din Turcia, din componente şi piese fabricate în Germania, iar celălalt este fabricat la o uzină din Germania. Operaţiunile de asamblare a vehiculelor în acest caz nu îndeplinesc criteriile pentru o prelucrare suficientă. În acest sens, ţara de origine a autoturismului asamblat în Turcia este Germania, iar ţara de producţie este Turcia. Astfel, deoarece aceste autoturisme sunt produse în ţări diferite (unul în Turcia, celălalt în Germania), acestea nu pot fi considerate nici identice, nici similare.

III. CONDIŢII DE APLICARE A METODEI 2 ŞI A METODEI 3

7. Valoarea în vamă a mărfurilor importate pe teritoriul vamal poate fi determinată cu aplicarea metodei 2, atunci când valoarea în vamă a acestora nu poate fi determinată în baza valorii tranzacţiei (metoda 1), şi anume:

a) când lipseşte o tranzacţie de vânzare –cumpărare, respectiv lipseşte şi preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate (mărfurile sunt importate în baza unui alt tip de acord decât un acord de vânzare - cumpărare, de exemplu, în baza unui acord gratuit, în baza unui contract de închiriere, care stabileşte o taxă lunară de închiriere pentru utilizarea bunurilor pentru o anumită perioadă de timp;

b) când nu este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile de aplicare a metodei 1, stabilite de art.72 alin.(3) din Cod;

c) atunci când nu există informaţii fiabile, cuantificabile şi documentate cu privire la valoarea în vamă a mărfurilor, inclusiv informaţiile necesare pentru a confirma preţul efectiv plătit sau de plătit.

8. Valoarea în vamă a mărfurilor importate pe teritoriul vamal poate fi determinată aplicînd metoda 3, atunci când valoarea acestora în vamă nu poate fi determinată prin metoda 1 şi metoda 2 (de exemplu, nu există informaţii despre valoarea unei tranzacţii cu mărfuri identice sau lipsesc informaţiile care confirmă documentar caracterul rezonabil şi acurateţea ajustărilor costurilor legate de diferenţele cantitative şi/sau condiţiile comerciale ale vânzărilor de mărfuri identice).

9. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică sau similară se aplică în cazul în care mărfurile identice sau similare sunt exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile care se evaluează.

În conformitate cu normele art.2 şi art.3 din Acord, la determinarea valorii în vamă a mărfurilor care sunt evaluate conform metodei 2 sau metodei 3, valoarea în vamă este valoarea tranzacţiei unor mărfuri identice sau similare, vândute la export pentru importul pe teritoriul vamal, în acelaşi moment sau aproape în acelaşi moment cu mărfurile de evaluat.

Astfel, Acordul nu stabileşte o anumită perioadă de timp în care mărfurile identice sau similare trebuie vândute şi importate pe teritoriul vamal, ci o defineşte drept "acelaşi moment sau aproape în acelaşi moment".

Atunci când se alege perioada "în acelaşi moment sau aproape în acelaşi moment", trebuie luată în considerare perioada de timp în care preţurile pentru mărfurile de evaluat şi pentru mărfurile identice sau similare au fost comparabile, adică este necesar să se ţină cont de conjunctura pieţei pentru aceste mărfuri.

Corespunzător, pentru determinarea perioadei "în acelaşi moment sau aproape în acelaşi moment", trebuie de luat în considerare următorii factori precum: tipul şi natura produsului, sezonul în care sunt importate mărfurile care sunt evaluate şi mărfurile identice sau similare, precum şi utilizarea comercială (de exemplu, valori comparative în timpul unei perioade de creştere a cererii pentru un produs şi într-o perioadă de scădere a cererii). Deci, de-a lungul timpului, preţurile la mărfuri se modifică o dată cu modificările cererii şi ofertei, fie din cauza învechirii morale a mărfurilor (producerea mărfurilor mai moderne şi mai avansate din punct de vedere tehnic), fie din cauza modificărilor tendinţelor în modă pentru anumite mărfuri, fie din cauza caracterului sezonier al măfurilor (de exemplu: preţul merelor la sfârşitul verii şi preţul aceloraşi mere iarna) etc. Potrivit tipului şi naturii mărfurilor, perioada "în acelaşi moment sau aproape în acelaşi moment" ar trebui să fie determinată individual pentru fiecare caz, ţinând cont de circumstanţele specifice. Astfel, mărfurile de sezon trebuie luate în considerare în raport cu anotimpul (colecţia îmbrăcămintei de vară, timpul recoltării etc.), mărfurile tehnice (calculatoare, telefoane mobile, monitoare, televizoare) - în raport cu progresul tehnic (apariţia unor noi tehnologii, îmbunătăţirea şi distribuţia mai largă a tehnologiilor existente etc.).

Exemplul 1. În producţia de baterii auto, o pondere semnificativă în costul produselor finite este ocupată de plumb, care are un preţ bine stabilit pe piaţa mondială. Dacă fluctuaţiile preţului la plumb sunt nesemnificative, atunci perioada de timp pentru aplicarea metodei 2 sau a metodei 3 poate să nu fie strict limitată (cu caracteristici tehnice şi funcţionale comparabile ale bateriilor). Cu toate acestea, dacă preţul plumbului fluctuează semnificativ în sus sau în scădere, la determinarea perioadei de timp, "în acelaşi moment sau aproape în acelaşi moment", în sensul metodei 2 sau metodei 3, ar trebui să se ia în considerare perioada de timp în care preţurile, în special pentru plumb, au fost comparabile.

Astfel, perioada "în acelaşi moment sau aproape în acelaşi moment" prezumă în primul rând o perioadă de timp cu aceeaşi (aproape aceeaşi) situaţie pe piaţă pentru un produs dat, adică cu condiţii stabile de piaţă.

10. Metoda 2 sau metoda 3 nu se aplică dacă nu există informaţii documentate despre importuri de mărfuri identice sau similare, sau informaţii care documentează validitatea şi acurateţea ajustării valorii unei tranzacţii cu mărfuri identice sau similare, luând în considerare diferenţele dintre nivelurile comerciale ale vânzărilor şi/sau cantităţile de mărfuri identice sau similare, precum şi o diferenţă semnificativă a costurilor de transport, din cauza diferenţelor între distanţele pe care sunt transportate şi tipurile de transport utilizate.

IV. AJUSTAREA VALORII UNEI TRANZACŢII CU MĂRFURI IDENTICE SAU SIMILARE

11. La aplicarea metodei 2 sau a metodei 3 pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor de evaluat, este necesar să se utilizeze, în măsura maximă posibilă, valoarea unei tranzacţii cu mărfuri identice sau similare vândute aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale.

12. Atunci când se analizează necesitatea ajustării valorii tranzacţiei, luînd în considerare diferenţele dintre condiţiile comerciale ale vânzărilor, este necesar să se ţină cont de poziţia luată de cumpărător în procesul de vânzare a mărfurilor, şi anume, care sunt intenţiile acestuia:

- vânzarea ulterioară cu ridicata a mărfurilor;

- vânzarea ulterioară cu amănuntul a mărfurilor;

- utilizarea mărfurilor pentru necesităţi proprii.

În plus, ar trebui să se ţină cont de poziţia pe care vânzătorul o ia pe piaţă pentru aceste mărfuri, mai exact, dacă mărfurile sunt vândute direct de producător, angrosist, dealer oficial etc.

13. Expresia "aproximativ în aceeaşi cantitate şi/sau în aceleaşi condiţii comerciale" presupune că, cantitatea de mărfuri identice sau similare vândute poate să nu coincidă cu numărul de mărfuri care sunt evaluate, iar diferenţa dintre cantităţile acestora nu se reflectă asupra preţului unitar al mărfurilor, adică, preţul unitar este un factor semnificativ pentru aceste mărfuri. Astfel, dacă vânzătorul a stabilit preţul unei unităţi de marfă în funcţie de numărul de unităţi de marfă vândute, iar mărfurile identice sau similare şi cele de evaluat, chiar dacă există o diferenţă în cantităţile acestora, intră în acelaşi interval de preţuri (preţul unei unităţi de marfă în raport cu mărfurile identice sau similare şi cele de evaluat este acelaşi), ceea ce ar însemna că, mărfurile sunt vândute aproximativ în aceeaşi cantitate.

Exemplul 1. Se vinde un anumit medicament, al cărui preţ unitar este stabilit diferenţiat în funcţie de numărul de cutii din lotul achiziţionat:

- de la 10 la 50 de cutii- 65 lei per cutie;

- de la 51 la 100 de cutii - 60 lei per cutie;

- 101 sau mai multe cutii- 55 lei per cutie.

În acest caz, vânzarea aproximativ în aceeaşi cantitate presupune că, cantitatea de mărfuri identice vândută şi cantitatea de mărfuri de evaluat se încadrează în acelaşi interval de preţuri pentru care este stabilit preţul pentru unitate de marfă: mărfurile pot de fapt să fie vândute în cantităţi diferite, dar din punct de vedere al preţului unitar, sunt considerate a fi vândute aproximativ în aceeaşi cantitate.

Admitem că, sunt importate 110 cutii de mărfuri de evaluat şi există informaţii documentate despre valoarea a 2 tranzacţii cu mărfuri identice: la tranzacţia A, mărfurile au fost importate în cantitate de 150 de cutii, la tranzacţia B – în cantitate de 100 de cutii. În acelaşi timp, există informaţii documentate despre dependenţa preţului unei unităţi de marfă de numărul de unităţi de marfă vândute. Pe baza acestor informaţii (scară de preţuri), se poate concluziona că, mărfurile de evaluat şi mărfurile identice cu acestea, potrivit tranzacţiei A se încadrează în acelaşi interval de preţ (101 sau mai multe cutii) - cu un preţ de 55 de unităţi monetare per cutie şi tranzacţia cu mărfuri identice B - la intervalul de preţ (de la 51 la 100 de cutii) cu un preţ de 60 de unităţi monetare per cutie.

Astfel, pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 2, se vor utiliza datele relevante tranzacţiei A.

14. Dacă nu se identifică tranzacţie cu mărfuri identice sau similare vândute la acelaşi nivel comercial şi aproximativ în aceeaşi cantitate cu mărfurile de evaluat, se utilizează informaţii despre tranzacţie cu mărfuri identice sau similare vândute la condiţii comerciale diferite şi/sau în alte cantităţi, adică tranzacţie care îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

- vânzarea de mărfuri identice sau similare s-a efectuat la aceleaşi condiţii comerciale cu vânzarea mărfurilor de evaluat, dar în cantităţi diferite;

- vânzarea de mărfuri identice sau similare şi cele de evaluat se realizează la diferite condiţii comerciale, dar aproximativ în aceeaşi cantitate;

- vânzarea de mărfuri identice sau similare şi cele de evaluat s-a efectuat la diferite condiţii comerciale şi în cantităţi diferite.

O dată ce tranzacţia este identificată că îndeplineşte una dintre aceste condiţii, ajustările valorice adecvate sunt efectuate fie numai pentru factorul cantitativ, fie numai pentru condiţiile comerciale, fie atât pentru factorul cantitativ, cât şi nivelul comercial.

Conjuncţiile "şi/sau", în sensul prezentelor Norme, permit utilizarea flexibilă a informaţiilor despre vânzări şi permit efectuarea ajustărilor necesare atunci când oricare dintre condiţiile specificate sunt îndeplinite.

15. Diferenţele dintre condiţiile comerciale a vânzărilor şi/sau cantităţile de mărfuri nu necesită în sine ajustare. O ajustare este necesară dacă aceste diferenţe au afectat preţul articolului. În cazul în care diferenţa de preţ se datorează unei diferenţe între nivelul comercial şi/sau factorul cantitativ de mărfuri, se face o ajustare pentru a aduce preţurile mărfurilor comparate într-o formă comparabilă.

Ajustarea valorii unei tranzacţii cu mărfuri identice sau similare se face pe baza unor informaţii fiabile, care să permită efectuarea unei astfel de ajustări, care confirmă documentar valabilitatea şi acurateţea acesteia, indiferent dacă duce la majorarea sau diminuarea valorii în vamă. Astfel, ajustarea valorii unei tranzacţii cu mărfuri identice sau similare în baza unei diferenţe între condiţiile comerciale poate fi efectuată dacă există o listă de preţuri valabilă, care să conţină preţuri aferente diferitelor niveluri de vânzări comerciale.

Exemplul 1. Mărfurile de evaluat se importă în cantitate de 10 unităţi, iar mărfurile identice sau similare, a căror valoare în vamă a fost determinată conform metodei 1 şi acceptată de organul vamal, au fost importate în cantitate de 500 de unităţi, totodată, este cunoscut şi documentar confirmat de clauzele contractului de vânzare a acestor mărfuri că, vânzătorul oferă reduceri de cantitate (de exemplu, o listă de preţuri a fost ataşată la contract).

În acest caz, ajustarea valorii tranzacţiei poate fi efectuată utilizând lista de preţuri indicată, din care este necesar de selectat preţul de vânzare stabilit pentru 10 unităţi. În acelaşi timp, nu este necesar să se caute vânzări de mărfuri identice sau similare în cantitate exactă de 10 unităţi, în cazul în care lista de preţuri existentă stabileşte preţul pentru un interval cantitativ de mărfuri, de exemplu, de la 1 la 100 de unităţi.

16. Ajustarea costului unei tranzacţii cu bunuri identice sau similare se face şi în cazul unei diferenţe semnificative a costurilor specificate la art.74 din Cod, şi anume:

a) în costurile de transportare a mărfurilor până la aeroport, port maritim sau alt loc de sosire a mărfurilor pe teritoriul vamal;

b) în costurile de încărcare, descărcare sau reîncărcare a mărfurilor şi efectuarea altor operaţiuni legate de transportarea acestora către aeroport, port maritim sau alt loc de sosire a mărfurilor pe teritoriul vamal;

c) în cheltuielile de asigurare în legătură cu operaţiunile menţionate.

Exemplul 1. Ţara de export are un teritoriu întins, iar mărfurile de evaluat au fost importate pe teritoriul vamal din regiunea de frontieră cea mai apropiată a acestei ţări, iar mărfurile identice sau similare au fost importate dintr-o regiune situată la o distanţă considerabilă de frontieră.

În acest caz, costurile de transportare ale mărfurilor care sunt evaluate şi ale mărfurilor identice sau similare vor varia semnificativ.

În unele porturi maritime prin care se exportă sau se importă mărfuri, se percep taxe portuare mai mari pentru serviciile de utilizare a infrastructurii, asigurând siguranţa navigaţiei şi ordinea decât în altele. De asemenea, pot exista diferenţe în ceea ce priveşte costurile achitării operaţiunilor de încărcare, descărcare şi reîncărcare a mărfurilor în porturile maritime, plata de acostare, parcare la debarcader şi în drum etc.

Costurile pentru transport pot varia semnificativ şi în funcţie de tipul de transport utilizat pentru transportarea mărfurilor de evaluat şi a celor identice sau similare (de exemplu, mărfurile de evaluat sunt livrate pe calea ferată, iar cele identice sau similare au fost livrate pe calea aeriană, ceea ce este mai scump).

Costurile de asigurare pot varia semnificativ în funcţie de tipul de transport şi de traseul selectat pentru transportarea mărfurilor de evaluat şi celor identice sau similare, precum şi de utilizarea diferitelor tipuri de asigurări. Ajustarea pentru diferenţa de costuri specificată este posibilă dacă există informaţii confirmate documentar cu privire la tarifele de transport pe diverse moduri de transport şi pentru asigurare.

17. În conformitate cu art.81 alin.(4) din Cod, în cazul în care se identifică mai mult de o valoare de tranzacţie cu mărfuri identice sau similare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor de evaluat, se aplică cea mai mică dintre acestea, după o ajustare adecvată a valorii tranzacţiei, ţinând cont de diferenţele condiţiilor comerciale a vânzărilor şi/sau cantităţilor de mărfuri, precum şi costurilor specificate la pct.16.

Anexa nr.3

la Ordinul nr.261-O din 16.07.2024

cu privire la aprobarea Normelor

metodologice referitor la

determinarea valorii în vamă

NORME METODOLOGICE

de aplicare a metodei de determinare a valorii în vamă

a mărfurilor importate în baza costului unitar

I. PREVEDERI GENERALE

1. Prezentele Norme sunt elaborate pentru a fi utilizate la aplicarea metodei de determinare a valorii în vamă a mărfii în baza costului unitar, prevăzută de art.82 din Codul vamal al Republicii Moldova nr.95/2021.

2. Normele respective au fost elaborate în baza prevederilor Acordului privind aplicarea articolului VII din Acordul General privind Tarifele şi Comerţul din 1994 (GATT), în continuare – Acord, la care Republica Moldova este parte, inclusiv notele explicative la acesta, Codului vamal al Republicii Moldova nr.95/2021, în continuare – Cod şi Regulamentului de punere în aplicare a Codului vamal nr.95/2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.92/2023, în continuare – Regulament, precum şi materialele Comitetului tehnic de evaluare al Organizaţiei Mondiale a Vămilor, elaborate în vederea asigurării aplicării uniforme a metodei în baza costului unitar (metoda deducerii).

3. Metoda deducerii (metoda 4) se aplică în cazul în care, valoarea în vamă a mărfurilor importate pe teritoriul vamal al Republicii Moldova (denumit în continuare – teritoriul vamal) nu poate fi determinată în conformitate cu articolele 72 şi 81 din Cod.

Valoarea în vamă a mărfurilor de evaluat se determină conform metodei 4, în cazul în care mărfurile respective sau mărfurile identice sau similare sunt vândute pe teritoriul vamal în aceeaşi stare în care au fost importate.

În absenţa unor astfel de vânzări, la solicitarea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare cantitate de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioară, a fost vândută pe teritoriul vamal, în condiţiile art.80 alin.(3) pct.3) din Cod. Aceste prevederi nu pot fi aplicate atunci când, în urma prelucrării sau transformării ulterioare, mărfurile importate şi-au pierdut identitatea. Totuşi, pot exista şi cazuri când, deşi mărfurile importate şi-au pierdut identitatea, valoarea adăugată urmare prelucrării sau transformării poate fi determinată cu precizie fără dificultate. Pot exista cazuri când mărfurile importate îşi păstrează identitatea, dar constituie o parte atât de neînsemnată a mărfurilor vândute pe teritoriul vamal, încât metoda dată de evaluare nu este justificată. Din aceste considerente, situaţiile de acest gen trebuie examinate pentru fiecare caz în parte.

În cazul în care se recurge la prevederile art.82 alin.(5), deducerile aferente valorii adăugate prin prelucrare sau transformare ulterioară se vor baza pe date obiective şi cuantificabile, aferente costului acestei lucrări. Calculele se vor efectua pe baza formulelor şi metodelor de calcul folosite în practica de producţie.

4. În scopul determinării valorii în vamă conform metodei 4, mărfurile pot fi considerate ca fiind în aceeaşi stare în care au fost importate pe teritoriul vamal dacă au fost supuse unor operaţiuni simple, de exemplu, de îndepărtare a materialelor de ambalare şi (sau) conservanţilor înainte de a fi vândute pe piaţa internă.

5. Ca bază pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate (de evaluat), se va lua preţul unitar corespunzător vânzării acestor mărfuri ori vânzării mărfurilor identice sau similare, în cea mai mare cantitate totală, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfurilor de evaluat, însă nu mai târziu de 90 de zile de la această dată, către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă cu vânzătorul.

În acest sens, persoanele se consideră interdependente, în corespundere cu criteriile specificate la art.72 alin.(4) din Cod.

6. Atunci când se decide care mărfuri importate trebuie luate în considerare pentru determinarea preţului unitar al mărfurilor de evaluat, se ţine cont de următoarele:

- dacă în ziua determinării valorii în vamă a mărfurilor importate (de evaluat) există informaţii despre vânzările acestora pe teritoriul vamal şi sunt acceptabile în scopul determinării valorii în vamă potrivit cerinţelor metodei 4 şi sumele în raport cu mărfurile de evaluat supuse deducerii, atunci nu este necesar să se ia în considerare vânzările de bunuri identice sau similare;

- dacă în ziua determinării valorii în vamă a mărfurilor care sunt importate (de evaluat) nu există informaţii despre vânzările acestora pe teritoriul vamal, dar există informaţii despre vânzările de mărfuri identice sau similare, sunt utilizate informaţiile relevante despre aceste vânzări. În acest caz, nu este necesar să se ia în considerare vânzările viitoare ale mărfurilor importate (de evaluat).

Astfel, ca bază pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate (de evaluat), se foloseşte preţul unei unităţi de marfă, la care se vând mărfurile de evaluat, sau preţul la care se vinde o unitate de marfă identică sau similară cu mărfurile de evaluat, importate anterior.

De regulă, valoarea în vamă a mărfurilor de evaluat este determinată de declarant pe baza preţului unitar al mărfurilor, la care mărfurile de evaluat sunt vândute pe teritoriul vamal sau pe baza preţului unitar al mărfurilor la care declarantul a vândut anterior bunuri identice sau similare importate cu mărfurile de evaluat, adică se folosesc documente care conţin informaţii despre livrările anterioare ale declarantului.

Documentele privind vânzările pe teritoriul vamal a mărfurilor identice sau similare cu mărfurile de evaluat, importate anterior de către alţi agenţi economici, în majoritatea cazurilor nu sunt disponibile declarantului. Cu toate acestea, dacă declarantul are la dispoziţie astfel de documente şi informaţiile conţinute în acestea sunt veridice, valoarea în vamă a mărfurilor de evaluat poate fi determinată prin metoda 4, cu condiţia că sunt îndeplinite cerinţele stabilite de art.80 alin (3) şi art.82 din Cod.

7. Atunci când se examinează vânzările care îndeplinesc condiţiile specificate la pct.6, în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 4, se iau în considerare vânzările de mărfuri pe teritoriul vamal către cumpărători ai primului nivel comercial, după ce mărfurile sunt importate pe teritoriul vamal.

8. Cumpărătorii primului nivel comercial de vânzări pe teritoriul vamal constituie cumpărătorii care cumpără mărfuri de la un vânzător, care nemijlocit este şi importator al acestor mărfuri. A se vedea schema de mai jos.

Unde:

E - vânzător în ţara de export (exportator) de mărfuri;

I - cumpărătorul (importatorul) de mărfuri, care este vânzătorul de mărfuri pe teritoriul vamal;

P1 - cumpărători care achiziţionează mărfuri pe teritoriul vamal direct de la I, adică cumpărători ai primului nivel comercial de vânzări;

P2 - cumpărători care achiziţionează mărfuri pe teritoriul vamal de la P1, adică la următorul nivel comercial al vânzărilor.

În acelaşi timp, P1 şi I nu ar trebui să fie persoane interdependente.

9. În scopul determinării preţului unei unităţi de marfă vândută pe teritoriul vamal, nu sunt luate în considerare vânzările către o persoană care, furnizează, direct sau indirect, gratuit sau la un preţ redus, oricare dintre componentele specificate la art.74 alin.(1) pct.2) din Cod pentru a fi utilizate în producţie şi la vânzare pentru export a mărfurilor importate, cum ar fi:

- materiale, componente, părţi şi alte elemente similare, încorporate în marfa de evaluat;

- instrumente, matriţe, forme şi alte componente similare, utilizate la producerea mărfii de evaluat;

- materiale consumate la producerea mărfurilor de evaluat;

- lucrări de inginerie, de dezvoltare, lucrări de artă şi design, planuri şi schiţe, executate în afara ţării şi necesare pentru producerea mărfurilor de evaluat.

10. Prin "preţul unitar corespunzător vânzării celei mai mari cantităţi" se înţelege preţul la care, în cadrul unor vânzări, cel mai mare număr de unităţi sunt vândute către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă cu vânzătorul mărfii respective, la primul nivel comercial, ce urmează importului.

Calculul preţului unei unităţi de marfă, la care mărfurile de evaluat (importate), fie cele identice sau similare, sunt vândute în "cea mai mare cantitate", se efectuează după cum urmează:

- se selectează vânzările mărfurilor de evaluat (importate), fie vânzările mărfurilor identice sau similare, către cumpărători de la primul nivel comercial de vânzări pe teritoriul vamal şi se calculează numărul total de mărfuri vândut la acelaşi preţ per unitate de marfă;

- dacă aceeaşi cantitate de mărfuri a fost vândută la preţuri diferite pe unitate de mărfuri, atunci preţul cel mai mic pe unitate de mărfuri va fi luat ca bază pentru determinarea valorii în vamă.

Exemplul 1: Dintr-un lot de 2000 de articole, 1000 de articole au fost vândute la un preţ de 75 de unităţi monetare, iar celelalte 1000 de articole la preţul de 70 de unităţi monetare. În scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor evaluate (importate) se utilizează un preţ egal cu 70 de unităţi monetare.

11. În vederea determinării celei mai mari cantităţi de mărfuri depinde de mecanismul de formare a preţurilor de către vânzător pe teritoriul vamal pentru mărfurile vândute şi de organizarea vânzărilor.

În special, pot fi utilizate următoarele opţiuni pentru calcularea preţului unei unităţi de marfă pe baza celui mai mare număr cumulat de unităţi de mărfuri vândute la acelaşi preţ.

Exemplul 1: Pe teritoriul vamal, mărfurile se vând conform unui catalog (listă/ofertă de preţuri), care prevede preţuri mai favorabile pe unitate de marfă pentru achiziţiile efectuate în cantităţi mari.

Cel mai mare număr de unităţi vândute la acelaşi preţ este 80 (30 unităţi + 50 unităţi). Astfel, preţul unei unităţi de marfă, la care mărfurile sunt vândute în cantitatea cea mai mare, este de 90 de unităţi monetare.

Exemplul 2. Există informaţii despre două vânzări - în primul caz, 500 unităţi de marfă au fost vândute la preţul de 95 unităţi monetare pentru fiecare, în al doilea caz, 400 unităţi de marfă au fost vândute la preţul de 90 de unităţi monetare pentru fiecare. Cel mai mare număr de unităţi vândute este 500. Astfel, preţul unitar la care mărfurile sunt vândute în cea mai mare cantitate este de 95 de unităţi monetare.

Exemplul 3: Diferite cantităţi de mărfuri vândute la preţuri diferite.

Numărul total de unităţi ale mărfurilor vândute la acelaşi preţ se determină după cum urmează:

În acest caz, cel mai mare număr cumulat de unităţi vândute la acelaşi preţ este de 65 de unităţi. Astfel, preţul unei unităţi de marfă, la care mărfurile sunt vândute în cea mai mare cantitate, este de 95 de unităţi monetare.

12. La calcularea preţului unei unităţi de marfă este necesar să se ia în considerare vânzările de mărfuri de evaluat (importate), fie vânzările de mărfuri identice sau similare într-o cantitate suficientă pentru a stabili preţul unitar al mărfurilor corespunzătoare.

Decizia privind suficienţa numărului de unităţi vândute trebuie examinată de la caz la caz. Respectiv, dacă mărfurile de evaluat (importate) sunt vândute unui singur cumpărător, atunci această vânzare poate fi considerată ca o vânzare într-o cantitate suficientă pentru a stabili preţul unei unităţi de mărfuri.

La vânzarea mărfurilor costisitoare (echipamente, utilaje, turbine etc.), o vânzare de 1-2 unităţi poate fi recunoscută ca o cantitate suficientă, în timp ce pentru piesele de schimb mici, care se vând de obicei în cantităţi mari (de exemplu, 10 000 de unităţi) o singură vânzare a 100-200 de unităţi- nu va fi suficientă pentru a selecta un preţ unitar acceptabil.

13. Atunci când se selectează vânzările acceptabile pentru a determina preţul unitar la care mărfurile sunt vândute "în cea mai mare cantitate", sunt luate în considerare:

a) vânzările la primul nivel comercial de mărfuri pe teritoriul vamal către cumpărători ai primului nivel comercial de vânzări;

b) vânzările de mărfuri către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă;

c) vânzările de mărfuri într-o cantitate suficientă pentru a stabili preţul unei unităţi de mărfuri.

Vânzările de mărfuri către persoanele specificate la pct.9 nu pot fi luate în considerare.

14. Atunci când se selectează vânzările acceptabile în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 4, trebuie să se ţină cont de perioada de timp în care au loc aceste vânzări.

Art.82 alin.(1) din Cod nu stabileşte perioada exactă de timp pentru vânzarea mărfurilor de evaluat (importate), fie celor identice sau similare pe teritoriul vamal, dar o defineşte ca fiind "în acelaşi moment sau aproximativ în acelaşi moment cu importul mărfii de evaluat".

În scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor de evaluat (importate) conform metodei 4, perioada "în acelaşi moment sau aproximativ în acelaşi moment cu importul mărfii de evaluat", trebuie luată în considerare o perioadă care include data introducerii mărfurilor de evaluat (importate) pe teritoriul vamal, adică o anumită perioadă de timp înainte şi o anumită perioadă de timp după data intrării mărfurilor de evaluat (importate) pe teritoriul vamal.

Deci, "în acelaşi moment sau aproximativ în acelaşi moment" poate fi considerată o perioadă care include în sine data introducerii mărfurilor de evaluat (importate) pe teritoriul vamal, de exemplu, cu 10-15 zile înainte şi 10-15 zile după data introducerii mărfurilor de evaluat (importate) pe teritoriul vamal.

Dacă în perioada "în acelaşi moment sau aproximativ în acelaşi moment cu importul mărfii de evaluat" nu sunt identificate vânzări acceptabile în scopul determinării valorii în vamă a mărfurilor conform metodei 4, în conformitate cu art.82 alin.(2) din Cod, sunt luate în considerare vânzările mărfurilor de evaluat (importate), fie vânzările mărfurilor identice sau similare, în aceeaşi stare în care au fost importate pe teritoriul vamal, efectuate nu mai târziu de 90 de zile de la data introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor de evaluat. A se vedea desenul de mai jos.

Unde:

I - data introducerii mărfurilor de evaluat (importate) pe teritoriul vamal;

I 1- I 2 - "concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat", care include data introducerii mărfurilor de evaluat (importate) pe teritoriul vamal şi în acest exemplu este cu 10-15 zile înainte şi 10-15 zile după data introducerii mărfurilor de evaluat (importate) pe teritoriul vamal;

L - a 90-a zi de la data introducerii mărfurilor de evaluat (importate) pe teritoriul vamal.

Astfel, la determinarea valorii în vamă a mărfurilor de evaluat (importate) conform metodei 4, se identifică iniţial vânzările, care au avut loc în perioada de timp cuprinsă între I 1 şi I 2. Dacă astfel de vânzări nu sunt identificate, atunci, în condiţii egale, se iau în considerare vânzările care au avut loc în perioada respectivă între I 2 şi L, în timp ce se acordă preferinţă vânzărilor efectuate în perioada de timp cea mai apropiată de I 2.

Pentru a asigura o selecţie obiectivă a tranzacţiilor comparabile şi o comparaţie corespunzătoare a preţurilor, este recomandat să se ţină cont de perioada de timp în care condiţiile de piaţă pentru astfel de mărfuri au fost relativ stabile.

Acest lucru se datorează faptului că, costul unor mărfuri nu fluctuează semnificativ pe o perioadă destul de lungă de timp (utilaje, mecanisme complexe, turbine etc.), în timp ce costul altora se modifică lunar sau mai des (fructe, legume, flori, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte de sezon etc.).

În perioada de timp specificată la art.82 alin.(2) din Cod (90 de zile), pentru identificarea vânzărilor acceptabile, este necesar să se ţină cont de circumstanţele tranzacţiei, de specificul mărfurilor, de sezonul în care mărfurile sunt importate şi alţi factori similari. În special, pentru produsele sezoniere, perioada de timp pentru selectarea vânzărilor acceptabile va fi mai scurtă decât pentru produsele a căror producţie şi utilizare nu sunt legate de un anumit sezon (nu depinde de perioada anului).

15. Următoarele sume trebuie deduse din preţul unitar al mărfii, calculat (identificat) în conformitate cu prevederile art.82 alin.(5) din Cod:

a) comisioane în mod uzual plătite sau convenite, sau marje practicate în mod uzual pentru beneficii şi cheltuieli generale aferente vânzărilor de mărfuri importate din aceeaşi clasă sau de acelaşi tip;

b) cheltuielile obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;

c) impozitele şi taxele pasibile de plată în legătură cu importul sau vânzarea mărfurilor.

"Mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip", constituie mărfuri încadrate, conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor, într-o grupă sau într-o categorie de mărfuri produse de o anumită ramură de producţie sau de un anumit sector de producţie, cuprinzând mărfuri identice sau similare.

În sensul art.82 din Cod, prin "mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip" se subînţeleg mărfurile importate atât din aceeaşi ţară din care este importată marfa de evaluat, cât şi din alte ţări.

16. De menţionat că, beneficiile şi cheltuielile generale, specificate la art.82 alin.(5) lit.a), trebuie să fie considerate ca un tot întreg. Valoarea acestora ar trebui să fie determinată pe baza informaţiilor furnizate de declarant sau în numele acestuia, dacă datele declarantului sunt compatibile cu cele obţinute din vânzările de mărfuri importate de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip. În cazul în care datele declarantului sunt incompatibile cu aceste ultime date, valoarea dedusă pentru beneficiile şi cheltuielile generale poate să se bazeze pe informaţiile acceptabile, altele decât cele care au fost furnizate de declarant sau în numele acestuia.

Pentru a determina, comisioanele sau beneficiile şi cheltuielile generale la soluţionarea problemei, dacă unele mărfuri sunt "de aceeaşi clasă şi de acelaşi tip" cu alte mărfuri, se va ţine cont, în fiecare caz concret, de circumstanţele existente. Se vor examina vânzările, ale grupei sau ale categoriei celei mai restrânse de mărfuri importate de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu mărfurile de evaluat (importate), pentru care pot fi prezentate informaţiile necesare.

"Cheltuielile generale" cuprind costurile directe şi indirecte de comercializare a mărfurilor respective.

17. Cheltuielile obişnuite de transport şi asigurare efectuate pe teritoriul vamal, precum şi alte cheltuieli aferente unor astfel de operaţiuni, sunt deductibile dacă nu sunt incluse în adaosul comercial efectuat de obicei pentru acoperirea cheltuielilor generale (cheltuieli de vânzări şi administrative).

Prin cheltuielile obişnuite se înţelege cheltuielile bazate pe cele mai tipice (reprezentative) preţuri (tarife) pentru transport şi asigurări utilizate (oferite) de către cea mai mare parte a agenţilor de pe piaţa liberă, competitivă pentru serviciile relevante.

Pentru aceasta este luat în considerare transportul pe cea mai optimă (utilizate de regulă) rută şi condiţii de asigurare standard (cel mai tipic, acceptat pentru acest tip de asigurare).

18. Deducerea taxelor vamale, impozitelor, taxelor, taxelor speciale, antidumping sau compensatorii, precum şi a altor taxe stabilite de legislaţie, plătibile în legătură cu importul şi/sau vânzarea de mărfuri pe teritoriul vamal, de asemenea şi impozitele/ taxele locale, se face în prezenţa documentelor justificative şi justificarea cuantumului sumelor solicitate pentru deducere.

19. Dacă nici mărfurile de evaluat (importate), nici identice sau similare nu sunt vândute pe teritoriul vamal în aceeaşi stare în care au fost importate pe teritoriul vamal, în conformitate cu art.82 alin.(3) din Cod, la cererea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare cantitate de mărfuri introduse şi prelucrate, a fost vândută pe teritoriul vamal, sub rezerva ajustărilor aferente prelucrării şi deducerile prevăzute la art.82 alin.(5) din Cod.

De exemplu:

a) declarantul, împreună cu cererea, depune un calcul al valorii în vamă a mărfurilor de evaluat (importate) pe baza preţului unitar al mărfurilor la care se vinde cea mai mare cantitate totală a acestor mărfuri după procesul de prelucrare;

b) declarantul furnizează informaţii referitoare la costul procesării (prelucrării), precum şi alte informaţii necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor de evaluat (importate) conform metodei 4;

c) informaţiile furnizate de declarant, referitoare la costul prelucrării se bazează pe informaţii fiabile, cuantificabile şi documentate. Informaţiile bazate pe informaţii cuantificabile sunt considerate informaţii care conţin date privind structura şi valoarea costurilor de procesare (prelucrare) a mărfurilor de evaluat (importate).

20. În contextul pct.19, nu este permisă utilizarea în scopul determinării valorii în vamă a preţului de vânzare pe teritoriul vamal al mărfurilor prelucrate (procesate), în următoarele situaţii:

a) ca urmare a prelucrării ulterioare, mărfurile de evaluat (importate) îşi pierd caracteristicile individuale, cu excepţia cazului în care, în pofida pierderii caracteristicilor lor individuale de către mărfuri, valoarea adăugată ca urmare a prelucrării, poate fi determinată cu precizie.

Exemplul 1: Bumbacul este importat pe teritoriul vamal şi nu este destinat vânzării în forma sa pură. Ca urmare a prelucrării ulterioare a acestuia pe teritoriul vamal, se obţine o ţesătură amestecată care conţine diverşi aditivi sintetici, care este apoi vândută pe teritoriul vamal. Astfel, produsul importat (bumbacul) îşi pierde proprietăţile individuale ca urmare a unor operaţiuni de prelucrare destul de complexe.

O altă situaţie, când în pofida pierderii caracteristicilor lor individuale de către mărfuri, mărimea valorii adăugate urmare prelucrării, poate fi determinată destul de precis.

Exemplu 2: O cantitate de 160 tone de zahăr este importată pe teritoriul vamal. După prelucrare ulterioară (procesare), din zahăr se obţine un sirop (200 de tone), destinat vânzării pe teritoriul vamal. Zahărul în forma în care a fost importat, nu se mai poate identifica ca parte a siropului obţinut prin operaţiuni simple (adăugarea de apă şi o cantitate mică de acid citric), adică zahărul îşi pierde proprietăţile individuale. Cu toate acestea, având în vedere datele privind costul siropului, zahărului, solventului şi costurile forţei de muncă, este posibil să se calculeze mărimea valorii adăugate urmare prelucrării zahărului;

b) mărfurile de evaluat (importate) după procesare (tratare) nu îşi pierd caracteristicile individuale, dar constituie o parte atât de nesemnificativă a mărfurilor vândute pe teritoriul vamal, încât valoarea mărfurilor de evaluat (importate) nu au un impact semnificativ asupra valorii mărfurilor vândute.

Exemplul 3. Filtrele de aer sunt importate la un preţ de 1.000 de unităţi monetare fiecare. Acestea sunt utilizate pentru producţia de maşini vândute pe teritoriul vamal la un preţ de 250.000 de unităţi monetare. În acest caz, costul filtrului de aer este o parte nesemnificativă a costului produsului finit, adică costul acestuia nu are un impact semnificativ asupra costului maşinilor vândute.

21. La aplicarea metodei 4, este necesară o abordare şi o analiză individuală a fiecărei situaţii în parte, după cum reiese din pct.14, 19 şi 20, pentru a determina nu numai posibilitatea, ci şi fezabilitatea anumitor costuri pentru căutarea şi utilizarea informaţiilor necesare pentru determinarea valorii în vamă prin această metodă.