Ordin nr.363 din 31.12.2019 cu privire la implementarea unor prevederi ale Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi ale Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale

MINISTERUL ECONOMIEI ŞI INFRASTRUCTURII

O R D I N

cu privire la implementarea unor prevederi ale Legii nr.107/2016 cu privire la

 energia electrică şi ale Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale

nr. 363  din  31.12.2019

 (în vigoare 07.02.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 36-43 art. 118 din 07.02.2020

* * *

În temeiul prevederilor art.4 alin.(3) şi art.11 alin.(5) din Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică, cu modificările ulterioare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.193-203, art.413) şi prevederilor art.11 alin.(5) şi art.107 alin.(2) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, cu modificările ulterioare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.193-203, art.415),

ORDON:

1. Se aprobă şi se prezintă Secretariatului Comunităţii Energetice:

1) Raportul privind monitorizarea securităţii aprovizionării cu energie electrică şi gaze naturale, conform anexei nr.1;

2) Raportul privind îndeplinirea de către întreprinderile electroenergetice şi de gaze naturale a obligaţiilor de serviciu public, conform anexei nr.2.

2. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web oficială a Ministerului Economiei şi Infrastructurii.

Anexa nr.1

la Ordinul Ministerului Economiei

şi Infrastructurii

nr.363 din 31.12.2019

RAPORT

privind monitorizarea securităţii aprovizionării cu energie electrică

şi gaze naturale a Republicii Moldova

INTRODUCERE

În conformitate cu prevederile Legii cu privire la energia electrică şi Legii cu privire la gazele naturale, Guvernul Republicii Moldova are obligaţia, prin intermediul organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, să monitorizeze securitatea aprovizionării cu energie electrică şi gaze naturale a consumatorilor finali şi să întocmească o dată la 2 ani un Raport de monitorizare pentru a fi prezentat Secretariatului Comunităţii Energetice.

Ultimul Raport privind securitatea aprovizionării cu energie electrică şi cu gaze naturale pentru perioada 2013-2015 a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.454/2017 pentru implementarea unor prevederi ale Legii nr.107/2016 cu privire la energia electrică şi ale Legii nr.108/2016 cu privire la gazele naturale.

Prezentul Raport cuprinde rezultatele monitorizării situaţiei de pe piaţa de energie electrică şi cea a gazelor naturale pentru perioada 2017- 2018, fiind descrise măsurile întreprinse în sectorul energetic, capacitatea sistemului energetic de a satisface cererea existentă, proiectele de investiţii privind construcţia şi punerea în funcţiune a noilor interconexiuni, cadrul normativ şi de reglementare, etc.

Securitatea aprovizionării cu energie constituie o provocare nu doar pentru Republica Moldova, dar şi pentru alte state din Europa. În centrul preocupărilor se află riscurile asociate cu dependenţa de surse externe, cu situaţia politică instabilă din ţările furnizorilor externi şi din ţările de tranzit şi cu potenţialele perturbări în aprovizionarea cu energie. De asemenea, se recunoaşte faptul că transformările care au loc în cadrul sistemului energetic, ca urmare a modificării structurii cererii şi a extinderii utilizării surselor de energie regenerabilă, creează noi provocări pentru aprovizionarea continuă cu energie a utilizatorilor finali la un preţ accesibil.

Cadrul normativ primar şi secundar elaborat a urmărit transpunerea acquis-lui comunitar pe domeniul energetic şi punerea în aplicare a măsurilor luate în cadrul politicilor energetice care să asigure securitatea aprovizionării cu energie a ţării.

Rezultatele monitorizării situaţiei privind aprovizionarea cu resurse energetice a ţării sunt redate de următoarele date statistice.

1. Balanţa energetică a Republicii Moldova (fără Transnistria)¹ pentru ultimul an disponibil, respectiv 2018 este prezentată în figurile 1-4.

Figura 1. Aprovizionarea totală cu energie primară pe tipuri de energie (1000 tep; %)

____________________

¹ Sursa: Biroul Naţional de Statistică. Balanţa energetică nu include datele agenţilor economici situaţi pe teritoriul din partea stîngă a Nistrului şi mun. Bender (Transnistria).

În aprovizionarea totală cu energie primară² a ţării produsele petroliere şi gazele naturale sunt resursele energetice predominante (32%, şi respectiv 30%). Gazele naturale sunt 100% importate din Federaţia Rusă (Gazprom), iar produsele petroliere sunt importate din România, Belarus, Federaţia Rusă şi alte ţări. Biocombustibilul şi deşeurile reprezintă 25%, iar cărbunele şi energia electrică reprezintă 3%, şi respectiv 10%. Reieşind din importul de resurse energetice primare, dependenţa energetică a Republicii Moldova de surse externe este foarte mare, aproximativ 75%.

Figura 2. Consumul final total de energie pe tipuri de energie (1000 tep; %)

____________________

² Reprezintă consumul intern brut de energie, care include energia utilizată în transformări (de exemplu din centralele electrice, CET-uri), pierderile din reţelele electrice şi de gaze naturale şi consumul final de energie.

La nivelul consumului final de energie, produsele petroliere reprezintă cea mai mare pondere (33%), urmate de biocombustibili şi deşeuri (27%) şi gaze naturale (17%). Energia electrică are o pondere de 12%, energia termică furnizată prin intermediul sistemelor centralizate de alimentare - 8%, iar cărbunele - 3%.

Figura 3. Consumul total final de energie pe sectoare (1000 tep; %)

Consumul final de energie pe sectoare de activitate arată că 9,0% din energie este consumată în industrie, 26,0% în transport şi 62% în alte domenii de activitate, ale căror domenii specifice sunt prezentate în Figura 4.

Figura 4. Consumul final de energie în alte domenii de activitate (1000 tep; %)

În compartimentul "Alte domenii de activitate" predomină sectorul rezidenţial, care reprezintă 78% din consumul total, urmat de "Comerţ şi servicii publice" - 16% şi "Agricultură" - 6,2%.

2. În general, în sectorul energetic al Republicii Moldova există unele vulnerabilităţi. Dependenţa ridicată de gazele naturale şi energia electrică din import, datoriile istorice, sistemele învechite de generare a energiei electrice şi termice, sistemele centralizate de alimentare cu energie termică ineficiente, împreună cu tarifele stabilite în trecut care nu reflectau pe deplin costurile suportate de către întreprinderile energetice, au condus la o performanţă slabă a sectorului energetic de astăzi.

3. Republica Moldova este o ţară de tranzit şi un importator de energie, după cum s-a menţionat mai sus, cu doar 26% din cererea de energie primară satisfăcută din resursele energetice pe malul drept al Nistrului. O astfel de dependenţă majoră de resurse energetice face ca economia ţării să fie vulnerabilă la orice perturbare externă în aprovizionarea cu energie a ţării, la fluctuaţiile preţurilor la energie, cu un grad sporit de imprevizibilitate în viitor. Situaţia existentă reprezintă, de asemenea, o ameninţare pentru securitatea socială şi un risc grav pentru o dezvoltare durabilă a economiei naţionale.

4. Republica Moldova nu dispune de resurse energetice tradiţionale, precum cărbune şi petrol, iar potenţialul surselor de energie regenerabile nu este pe deplin valorificat. Biomasa este considerată ca fiind una dintre cele mai importante surse de energie regenerabilă, care poate fi exploatată în scopuri energetice.

5. În conformitate cu Strategia energetică a Republicii Moldova până în 2030 (în continuare Strategia energetică) principalele sectoare de energie care trebuie să fie dezvoltate în viitor rămân aceleaşi, cum ar fi energia electrică, gazele naturale, energia termică, energia din surse regenerabile şi eficienţa energetică.

6. Sistemul de energie electrică din Moldova funcţionează ca parte a IPS/UPS (Figura 5), sistem de energie electrică care nu este sincronizat cu sistemul ENTSO-E (UCTE) din Europa continentală, ceea ce împiedică RM să acceseze piaţa internă a energiei electrice din UE, şi reprezintă un impediment serios pentru investiţii în generarea de energie în Republica Moldova şi în consolidarea reţelei de transport a energiei electrice spre Comunitatea Energetică şi UE.

Figura 5. Principalele reţele de transmisie sincrone în Europa şi CSI

7. Diversificarea aprovizionării ţării cu energie primară este destul de scăzută, spre exemplu, gazele naturale reprezintă cca 30% din totalul de energie primară, fiind furnizat din Federaţia Rusă prin Ucraina şi malul stâng al Nistrului (Transnistria). Acesta este consumat predominant de către companiile energetice (CET-uri, centrale termice) - 42%, urmate de sectorul industrial – 8,3%, sectorul rezidenţial – 31,4% şi comerţ şi servicii publice – 10,5%.

8. Teritoriul Republicii Moldova constituie o cale importantă de tranzit prin care se asigură aprovizionarea cu gaze naturale la nivel regional (tranzitul gazului rusesc prin Ucraina şi RM spre România, Bulgaria, Turcia şi Macedonia). În anul 2014 a fost finalizată construirea unei noi interconexiuni cu România (gazoductul Iaşi-Ungheni), dar pentru a asigura funcţionarea interconexiunii la întreaga capacitate, în anul 2019 au fost iniţiate lucrări de construcţie a gazoductului Ungheni - Chişinău, realizate de către investitorul privat extern Transgaz, România.

9. Importul şi furnizarea gazelor naturale sunt realizate de către Moldovagaz S.A., Gazprom S.A.P. din Federaţia Rusă fiind acţionarul majoritar. Ca urmare a existenţei unei singure surse de import şi de furnizare a gazelor naturale la tarife reglementate, în conformitate cu Hotărârea ANRE nr.408/2011, piaţa gazelor naturale din Republica Moldova este considerată ca fiind necompetitivă.

10. În condiţiile resurselor energetice interne insuficiente, eficienţa energetică este o piatră de temelie a Strategiei energetice de viitor, iar îmbunătăţirea eficienţei energetice este una dintre activităţile care pot fi controlate de către stat. Cu toate acestea, în scopul de a proteja progresele şi de a sprijini o dezvoltare durabilă, ţara are nevoie de un cadru instituţional puternic, care urmează să fie obţinut printr-un mecanism de reformă administrativă bine argumentată, de consolidare a capacităţilor şi de dezvoltare şi, în final, de un suport al partenerilor de dezvoltare pentru consolidarea politicilor şi planurilor, precum şi de punere în aplicare a acestora.

În ceea ce priveşte politicile de eficienţă energetică, primul Plan Naţional de Acţiuni în domeniul Eficienţei Energetice (PNAEE) pentru perioada 2013-2015 a fost aprobat în februarie 2013. Guvernul a aprobat în decembrie 2016 cel de-al doilea PNAEE pentru perioada 2016-2018. PNAEE pentru perioada 2019-2021 a fost aprobat în şedinţa Guvernului din data de 27 decembrie 2019.

Agenţia pentru Eficienţă Energetică, urmare reorganizării prin fuziune (absorbţie) cu Fondul pentru Eficienţă Energetică are misiunea de a implementa politica de stat în domeniul eficienţei energetice, performanţei energetice a clădirilor, precum şi valorificării surselor de energie regenerabilă, inclusiv prin atragerea şi gestionarea resurselor financiare în vederea finanţării proiectelor în domeniile respective într-un mod durabil din punct de vedere al mediului înconjurător şi al schimbărilor climatice.

În ceea ce priveşte sursele de energie regenerabile , potrivit datelor disponibile, potenţialul tehnic global al SER este estimat la 113,4 PJ, din care cel solar (50,4 PJ) şi cel eolian (29,4 PJ), care reprezintă aproximativ 70% din potenţialul total de SER, în timp ce restul constituie biomasa (21,5 PJ sau 19%) şi hidro (12,1 PJ sau 11%). Cu toate acestea, este necesar de studiat care tehnologii sunt potrivite pentru a intra pe piaţa de energie din surse regenerabile sau care urmează să fie promovate prin intermediul sistemelor de stimulare coordonate de stat pentru a nu pune în pericol stabilitatea tehnică a sistemului electroenergetic din Moldova, precum şi să nu implice o creştere substanţială şi rapidă a tarifelor energiei electrice, ce ar putea cauza probleme sociale şi/sau să nu fie justificată din punct de vedere economic în Republica Moldova.

11. Acest raport se bazează pe datele şi informaţiile disponibile pentru anul 2018, care includ numai teritoriul de pe malul drept al râului Nistru, preluate din rapoartele anuale ale Biroului Naţional de Statistică şi ANRE.

I. SECTORUL ELECTROENERGETIC

12. Descrierea din această secţiune se efectuează numai pentru sectorul energiei electrice din Republica Moldova, fără Transnistria, având în vedere că sectorul energiei electrice al acestei regiuni nu este monitorizat de către instituţiile de stat din Republica Moldova. Trebuie de menţionat faptul că doar un singur participant de pe piaţa de energie electrică din regiunea transnistreană a solicitat şi a obţinut licenţă de la ANRE, şi anume, întreprinderea MGRES - licenţă pentru producerea de energie electrică.

1.1. Principalii participanţii de pe piaţă energiei electrice şi rolul acestora

13. Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii este Ministerul Economiei şi Infrastructurii, care în conformitate cu Legea cu privire la energetică este responsabil pentru administrarea sectorului energetic şi, în primul rând, elaborarea politicilor publice în sectorul energetic şi dezvoltarea cadrului juridic. Responsabilităţile MEI includ:

a) elaborarea şi promovarea politicilor de stat şi a strategiilor în sectorul energetic;

b) elaborarea conceptelor şi programelor de dezvoltare a sectorului energetic;

c) monitorizarea punerii în aplicare a programelor de dezvoltare şi de investiţii;

d) elaborarea actelor normative în domeniul energeticii;

e) promovarea, în limitele competenţei, cooperării regionale şi internaţionale în domeniul energeticii, inclusiv privind procurările strategice de energie, atragerea investiţiilor, extinderea interconexiunilor energetice şi integrarea pieţelor din sectoarele energeticii ale Republicii Moldova în pieţele regionale şi internaţionale;

f) administrarea proprietăţii de stat în domeniul energeticii;

g) promovarea concurenţei şi limitarea activităţii de monopol în sectoarele energeticii.

14. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este autoritatea publică de reglementare cu statut de persoană juridică care nu este subordonată nici unei alte autorităţi publice sau private. ANRE ca autoritate publică independentă, care sprijină introducerea unor mecanisme de piaţă în sectorul energetic şi reglementează sectorul protejînd în acelaşi timp interesele clienţilor şi investitorilor, are următoarele competenţe de bază:

a) supraveghează respectarea legilor şi reglementărilor în domeniul energetic;

b) promovează şi asigură o concurenţă loială şi o funcţionare eficientă a pieţelor de energie, monitorizează nivelul de deschidere a pieţei şi eficienţa concurenţei pe pieţele de energie angro şi cu amănuntul;

c) eliberează licenţe pentru activităţile de pe piaţa de energie (în conformitate cu Legea cu privire la gazele naturale, Legea cu privire la energia electrică, Legea cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării, Legea cu privire la promovarea utilizării energiei regenerabile şi Legea cu privire la piaţa produselor petroliere);

d) monitorizează respectarea condiţiilor de licenţă şi aplică prevederile legilor enumerate mai sus;

e) monitorizează planurile de investiţii ale operatorilor de sistem;

f) stabileşte şi aprobă standarde şi cerinţe pentru serviciile de transport, distribuţie şi furnizare;

g) promovează politica tarifară adecvată conform interesului atât a producătorilor, cât şi a consumatorilor;

h) aprobă tarifele reglementate calculate pe baza metodologiilor aprobate şi monitorizează aplicarea acestora;

i) supraveghează aplicarea principiilor de costuri necesare şi justificate de către operatorii reglementaţi pentru activităţile reglementate;

j) supraveghează drepturile şi asigură protecţia consumatorilor, etc.

Rolul specific al ANRE în asigurarea securităţii furnizării constă în aprobarea costurilor de întreţinere a sistemului energetic şi a investiţiilor planificate de către companiile de transport şi distribuţie, precum şi stabilirea de tarife reglementate la un nivel corespunzător dezvoltării sistemului.

15. Consiliul Concurentei este autoritatea ce asigură implementarea în mod corespunzător a dispoziţiilor Legii concurenţei.

16. Industria electroenergetică. Principalii jucători pe piaţă sunt întreprinderile din sistemul electroenergetic - entităţi juridice, după cum urmează:

16.1. Producerea este realizată de:

a) Termoelectrica S.A. în Chişinău;

b) CET-Nord S.A. în Bălţi;

c) Î.S. Nodul Hidroenergetic Costeşti;

d) MGRES;

e) CET în industria zahărului;

f) 58 centrale electrice care generează energie din SER (E-SER).

Termoelectrica S.A. şi CET Nord S.A. sunt producătorii reglementaţi de energie electrică şi energie termică.

16.2. Transportul (inclusiv dispeceratul central): Î.S. Moldelectrica este unicul operator al sistemului de transport a energiei electrice (OST) din Republica Moldova, care prestează servicii de transport a energiei electrice şi de conducere centralizată a sistemului electroenergetic al Republicii Moldova.

Î.S. Moldelectrica administrează reţeaua de transport intern pe malul drept al râului Nistru. În ceea ce priveşte securitatea furnizării, OST este responsabil pentru:

a. asigurarea serviciilor auxiliare (de rezervă, de control al sarcinii-frecvenţei şi de echilibrare a fluxurilor de energie electrică) necesare pentru operarea sistemului electroenergetic;

b. dispecerizarea sistemului electroenergetic;

c. managementul congestiilor;

d. achiziţionarea de energie pentru acoperirea pierderilor de energie electrică în reţelele de transport;

e. dezvoltarea şi întreţinerea sistemului de transport a energiei electrice;

f. conectarea/ deconectarea utilizatorilor la / de la reţeaua de transport.

Activitatea de transport precum şi tarifele aplicate, sunt reglementate de către ANRE.

16.3. Distribuţia s-a realizat de către 2 operatori ai sistemului de distribuţie (OSD): RED Nord (de stat) şi RED Union Fenosa (privat), acesta din urmă acoperind aproximativ 70% din teritoriul Moldovei (fără Transnistria). În ceea ce priveşte securitatea furnizării, OSD sunt responsabili pentru:

a) dispecerizarea unităţilor de generare a energiei electrice conectate la sistemul de distribuţie;

b) achiziţionarea energiei electrice pentru acoperirea pierderilor de energie electrică în reţelele de distribuţie;

c) dezvoltarea şi întreţinerea sistemului de distribuţie a energiei electrice;

d) conectarea / deconectarea utilizatorilor la / de la reţeaua de distribuţie.

Este de menţionat că, prin Hotărârea Guvernului nr.605/2017 cu privire la reorganizarea unor societăţi pe acţiuni a fost aprobată reorganizarea S.A. "Reţelele Electrice de Distribuţie Nord" prin fuziune (absorbţie) cu S.A. "Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest" (în calitate de societate absorbită).

Scopul fuzionării întreprinderilor RED Nord şi RED Nord-Vest este de a crea în nordul ţării o singură companie de prestare a serviciilor de distribuţie a energiei electrice, care ar conduce la sporirea eficienţei muncii, optimizarea cheltuielilor operaţionale, crearea condiţiilor pentru stabilirea unor tarife relevante pentru serviciile de distribuţie a energiei electrice, egale pentru toţi consumatorii acestei regiuni.

16.4. La data de 20.12.2019 pe piaţă energiei electrice sunt 30 titulari de licenţă pentru furnizarea energiei electrice. O bună parte din aceştia nu sunt activi pe piaţa de energie electrică.

Principalii furnizori pe piaţa de energie electrică din Republica Moldova care au activat în perioada de raportare sunt:

a) Î.C.S. "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" S.R.L creată ca urmare a separării activităţilor de către S.C.S. RED Union Fenosa S.A. (separarea activităţilor de distribuţie şi furnizare), în conformitate cu Legea privind energia electrică (care transpune obligaţia de separare din Directiva UE 2003/54/CE);

b) S.A. "Furnizarea Energiei Electrice Nord" creată ca urmare a separării activităţilor RED Nord şi RED Nord-Vest (separarea activităţilor de distribuţie şi furnizare).

Ambele companii acţionează în calitate de furnizori de ultimă opţiune în aria respectivă de aprovizionare.

De menţionat că, în luna decembrie 2019, întreprinderilor energetice de furnizare şi distribuţie a energiei electrice, Î.C.S. "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" S.R.L. şi "Î.C.S. RED Union Fenosa" S.A. le-au fost schimbate denumirile şi imaginea cu noile mărci Î.C.S. "Premier Energy" S.R.L. şi Î.C.S. "Premier Energy Distribution" S.A..

În scopul asigurării realizării prevederilor Legii cu privire la energia electrică, Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi a Legii privind energia termică şi promovarea cogenerării, în anul 2017 a fost desemnat prin Hotărârea Guvernului nr.885 din 01.11.2017 întreprinderea SA "Energocom" în calitate de furnizor central de energie electrică până la 1 ianuarie 2021.

16.5. Funcţii mixte (de reţea / generare): sunt realizate de Dnestrenergo S.A., Compania din Transnistria care gestionează partea de Est (malul stâng al Nistrului) a reţelelor de energie electrică şi hidrocentrala Dubăsari, care nu este reglementată de către instituţiile din Moldova;

16.6. Consumatorii finali: începând cu 1 ianuarie 2015 toţi consumatorii finali sunt declaraţi eligibili şi au dreptul de a cumpăra energie electrică de la orice producător sau furnizor, inclusiv din străinătate.

Astfel, pe piaţa de energie electrică a Republicii Moldova activează 5 producători licenţiaţi, 1 operator al sistemului de transport, 2 operatorii ai sistemului de distribuţie şi 30 furnizori licenţiaţi.

1.2. Cadrul legislativ şi de reglementare de bază în sector

17. În scopul de a promova dezvoltarea sectorului elecroenergetic, cadrul normativ a fost dezvoltat în mod constant în ultimii ani, având ca obiectiv clar alinierea acestuia la cadrul european şi acquis-ul comunitar pe domeniul energetic.

18. Legea cu privire la energia electrică nr.107/2016, prin care a fost transpusă Directiva 2009/72/CE privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică şi de abrogare a Directivei 2003/54 /CE (al treilea Pachet energetic), a creat cadrul normativ de bază, în special prin:

a) definirea competenţelor autorităţilor guvernamentale şi obiectivelor, atribuţiilor, împuternicirilor şi drepturilor ANRE;

b) definirea sarcinilor, drepturilor şi responsabilităţilor producătorilor, operatorilor sistemului de transport, operatorilor sistemului de distribuţie şi furnizorilor de energie electrică;

c) definirea conceptului de obligaţie de serviciu public şi a regulilor de bază pentru impunerea unor astfel de obligaţii, care se pot referi la securitate, inclusiv securitatea furnizării, regularitatea, calitatea şi preţul furnizărilor, precum şi protecţia mediului, inclusiv eficienţa energetică, energia din surse regenerabile şi protecţia mediului;

d) separarea, desemnarea, certificarea şi independenţa operatorului sistemului de transport şi de distribuţie;

e) dezvoltarea reţelelor şi a competenţelor de a lua decizii de investiţii;

f) definirea conceptului de protecţie a consumatorului, şi în primul rând, a consumatorilor vulnerabili în ceea ce priveşte sărăcia energetică;

g) definirea organizării pieţei, liberalizării pieţei şi accesului terţilor la sistemele de transport şi distribuţie.

19. Legea pentru promovarea utilizării surselor regenerabile de energie nr.10/2016, prin care a fost transpusă Directiva 2009/28/CE din 23 aprilie 2009 a Parlamentului European şi al Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi de modificare şi abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE este importantă pentru soluţionarea problemelor ce ţin de E-SER, care pot avea, de asemenea, un impact asupra securităţii furnizării energiei electrice.

20. Legea cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării nr.92/2014 parţial a transpus Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, care modifică Directivele 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi directivele abrogate 2004/8/CE şi 2006/32/CE. Această lege prevede, de asemenea, transferul unor competenţe de reglementare în sectorul termoenergetic (cum ar fi aprobarea tarifelor pentru activităţile din sectorul termoenergetic) de la autorităţile locale la ANRE.

21. Legea cu privire la eficienţa energetică nr.139/2018, care transpune Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE reglementează activităţile destinate să eficientizeze atît producerea, cît şi utilizarea energiei, să sporească securitatea energetică a ţării şi să diminueze impactul negativ al sectoarelor energeticii asupra mediului prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

22. În afară de legislaţia primară, există o serie de acte normative secundare aprobate de ANRE, în special cu privire la aspecte cum ar fi acordarea de licenţe, reguli de piaţă, investiţii, tarife, protecţia consumatorilor, accesul şi conectarea la reţeaua de energie electrică, contractarea, furnizarea şi facturarea energiei, garanţii de origine pentru energia produsă din surse regenerabile.

23. Ca urmare a adoptării Legii cu privire la energia electrică şi Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, unele acte normative ale ANRE au fost modificate în conformitate cu legislaţie primară, iar alte acte normative noi au fost dezvoltate şi puse în aplicare pentru a asigura o implementare corespunzătoare a acestor legi.

24. Recent, a fost aprobat Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa energiei electrice şi Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa energiei electrice (Hotărârea Guvernului nr.149/2019). În Regulament au fost stabilite măsurile privind asigurarea funcţionării corecte şi continue a pieţei interne a energiei electrice competitive şi punerea în aplicare a unor proceduri nediscriminatorii, transparente şi specifice pentru garantarea securităţii aprovizionării cu energie electrică în cazul apariţiei unor situaţii excepţionale pe piaţa energiei electrice. Planul de acţiuni descrie în mod detaliat procedura ce trebuie respectată în legătură cu constatarea apariţiei situaţiei excepţionale, rolul şi acţiunile ce trebuie întreprinse de fiecare participant la piaţa energiei electrice, precum şi de autorităţile implicate în legătură cu prevenirea şi gestionarea situaţiilor excepţionale apărute pe piaţa energiei electrice.

1.3. Balanţa energiei electrice (2016-2018)

25. Elementele selectate ale balanţei energiei electrice pentru perioada 2016-2018 sunt prezentate în tabelul 1.

26. În perioada 2016-2018, consumul de energie electrică în Republica Moldova a fost în continuă creştere. În 2017, consumul a crescut cu 1,7% faţă de 2016 şi în 2018 a crescut cu 3,6% faţă de 2017. În această perioadă, consumul de energie electrică a crescut cu 3,9% (2018/2015). Cea mai importantă creştere a consumului de energie electrică a fost înregistrat în sectorul non-casnic - 9,3%. Consumul de către consumatorii casnici în această perioadă a crescut cu 0,25%.

27. Toate cererea de energie electrică în această perioadă a fost acoperită de producţia locală şi de import. Producţia anuală locală în această perioadă a fost de aproximativ 755-804 GWh. În acest context, este necesar să se ia în considerare faptul că producţia locală de energie electrică rămâne cu mult sub nivelul de consum, producţia internă (malul drept al râului Nistrului), care acoperă doar 18,7% din cerere, rămânând la acelaşi nivel ca şi în anii anteriori. O astfel de situaţie denotă o stare de dependenţă ridicată de importuri şi achiziţii din Transnistria şi de vulnerabilitate în ceea ce priveşte securitatea furnizării, în pofida faptului că, în această perioadă, producţia internă a crescut. În 2017, producţia locală a scăzut cu 1,0% faţă de 2016, în timp ce în 2018 a crescut cu 7,6% faţă de anul precedent. Referindu-ne la producătorii de energie electrică, consemnăm, că în anul 2018 majorarea cantităţii de energie electrică produsă de producătorii autohtoni a fost dată de majorarea producţiei de energie electrică la centralele electrice de termoficare şi la centralele electrice care produc energie electrică din surse regenerabile. Similar perioadelor anterioare, ponderea principală a producţiei locale aparţine producătorilor CET (mai mult de 87%).

28. Restul cererii de energie electrică este, în general, acoperit de importurile din Ucraina şi procurările de la MGRES. În această perioadă, de la MGRES a fost procurată aproximativ 79,6% din toată cantitatea de energie electrică procurată, sau 65,0% din totalul cererii Republicii Moldova. Din Ucraina în perioada 2016-2018 au fost importate 2093,4 GWh (20,4% din toată cantitatea de energie electrică procurată sau 16,7% din totalul cererii). Astfel, în 2017, importul de energie electrică din Ucraina s-a ridicat la 1133,9 GWh, ceea ce este de 306 ori mai mult decât cantitatea de energie electrică importată în 2016. În 2016, importurile din Ucraina practic au fost sistate şi s-au ridicat doar la 3,7 GWh (0,03% din cererea Republicii Moldova).

29. Această situaţie poate fi îmbunătăţită doar pe termen mediu de 3-5 ani. Ca urmare a disponibilităţii reduse a resurselor naţionale de combustibili fosili şi a poziţiei geopolitice a ţării, în afară de valorificarea limitată de energie din surse regenerabile de energie pentru producerea de energie electrică, Strategia Energetică nu ia în considerare diversificarea combustibililor fosili pentru producerea de energie electrică până în anul 2030.

30. Un alt risc pentru securitatea furnizării este fiabilitatea tehnică destul de limitată şi, în consecinţă, disponibilitatea centralelor electrice existente şi a CET-urilor din cauza nivelului ridicat de uzură a instalaţiilor. Toate centralele electrice şi CET-urile au o vechime de cel puţin 30-50 de ani. Rata foarte mare de uzură a instalaţiilor de producere a energiei şi celor de transportare (transport şi distribuţie) au efecte negative severe atât asupra performanţei tehnice (precum disponibilitatea capacităţii, eficienţa conversiei combustibilului, dependenţa de sarcina termică, problemele asociate cu aprobarea tarifelor), cât şi a celei economice a instalaţiilor de energie, reprezentând astfel un risc pentru securitatea furnizării.

1.4. Capacităţile existente ale sistemului electroenergetic

1.4.1 Generarea energiei electrice

31. Principalii producători de energie electrică din Republica Moldova sunt:

a) MGRES (1964-1982) localizată în Transnistria, 2520 MW, funcţionează pe bază de cărbune, gaze naturale şi păcură grea, cu capacitate instalată de 2520 MW / capacitate disponibilă de cca 1700 MW, deţinută şi operată de Inter RAO EES Corporation din Federaţia Rusă din 2005;

b) Termoelectrica S.A., care include:

- Sursa 1 (CET-2 din Chişinău) (1976-1980), pe bază de gaze naturale, capacitate instalată de 240 MWe şi capacitate termică instalată de 1200 Gcal/h, cu capacitatea termică maxim disponibilă de 740 Gcal/h;

- Sursa 2 (CET-1 din Chişinău) (1951-1961), pe bază de gaze naturale, capacitate electrică instalată de 66 MWe şi capacitate termică instalată de 239 Gcal/h.

c) CET-Nord din Bălţi (1956-1970), pe bază de gaze naturale, cu capacitate instalată de 24 MWe / capacitate disponibilă de 24 MWe şi capacitate termică 342 Gcal/h, din care 200 Gcal/h constituie capacitatea a două cazane doar de energie termică. Datorită faptului că echipamentul existent al centralei nu este învechit, se consideră că capacitatea de energie termică disponibilă este aproximativ aceeaşi cu cea instalată, totuşi sarcina termică a scăzut în mod semnificativ în comparaţie cu capacitatea proiectată. CET-Nord funcţionează numai în perioada rece a anului, pentru o perioadă de aproximativ 5-6 luni, din cauza lipsei cererii de energie termică.

d) 7 CET-uri la fabricile de zahăr (1956-1981), pe bază de gaze naturale şi păcură, capacitate instalată de 98 MWe/ capacitate disponibilă pentru reţeaua de energie electrică de aproximativ 20 MWe (restul este pentru consum intern);

e) Hidrocentrala Dubăsari (1954-1966) din Transnistria, capacitatea instalată de 48 MW / capacitate disponibilă 48 MW;

f) Hidrocentrala Costeşti (1978), capacitate instalată de 16 MW / capacitate disponibilă fiind tot de 16 MW. Cu toate acestea, de obicei, atunci când această unitate generatoare de energie funcţionează, capacitatea sa nu este mai mare de circa 10 MW;

g) 58 de producători care deţin centrale electrice ce produc electricitate din SER, cu o capacitate totală instalată de circa 37,4 MW, pentru care ANRE a aprobat tarife.

32. Evoluţia producerii energiei electrice din surse de energie regenerabile (energie solară, energie eoliană şi biogaz produs din biomasă) şi a capacităţii instalate în perioada anilor 2011-2018 în unităţi ce utilizează surse regenerabile de energie sunt prezentate în Figura 6.

Capacitatea totală instalată a tuturor centralelor electrice care produc E-SER este aproximativ de 37,4 MW (2,1 MW - solară; 29,3 MW - eoliană; 5,7 MW - biomasă (biogaz) şi 0,25 - hidro). Energia electrică produsă din biogaz deţine cea mai mare pondere în cantitatea totală de energie electrică produsă din SER în anul 2018 (54,1% din cantitatea totală de energie electrică produsă din SER), urmată de energia electrică produsă din energia eoliană (42,5%) şi, respectiv, energia electrică produsă din energie solară (2,8%).

Figura 6. Evoluţia producerii energiei electrice divizate pe tipuri de SER şi a capacităţii totale instalate

33. Capacitatea nominală de generare a energiei instalate pe întreg teritoriu al Republicii Moldova este de cca 3050 MW. Dar, în situaţia actuală, aproximativ 2568 MW din această capacitate este instalată pe malul stîng al râului Nistru. În ceea ce priveşte malul drept al râului Nistru, dintr-un total de 482 MW capacitate de generare a energiei electrice instalate (inclusiv fabrici de zahăr şi E-SER), nu mai mult de 302 MW (63%) pot fi utilizate efectiv la moment. Pe de altă parte, datorită aranjamentelor contractuale, din capacităţile instalate de MGRES din Transnistria, sunt efectiv disponibile nu mai mult de 840 MW (33%).

1.4.2. Transportul energiei electrice

34. Operatorul sistemului de transport a energiei electrice, Î.S. Moldelectrica, îndeplineşte funcţia de conducere centralizată a sistemului electroenergetic din Republica Moldova. Reţeaua electrică din Republica Moldova include 6228,6 km de linii de transport de 400 kV, 330 kV, 110 kV şi de asemenea 32146,7 km linii de distribuţie de 35 şi 6-10 kV (Tabelul 2 şi Figura 7).

35. Liniile de tensiune 6-35 kV funcţionează, în special, în regim radial.

36. Interconexiunile de tensiune înaltă cu ţările vecine includ:

a) 1 linie de 400 kV cu România;

b) 7 linii de 330 kV cu Ucraina;

c) 4 linii de 110 kV cu România;

d) 11 linii de 110 kV cu Ucraina.

Interconexiunea de tensiune înaltă între Republica Moldova şi România este formată din linia electrică aeriană de 400 kV Vulcăneşti-Isaccea şi patru linii de 110 kV. Însă, aceste interconexiuni sunt utilizate numai în cazuri excepţionale, în regim de funcţionare în insulă, dat fiind faptul că sistemul electroenergetic din Republica Moldova nu funcţionează sincron cu sistemul electroenergetic din România. Astfel, în scopul măririi gradului de securitate a alimentării cu energie electrică a Republicii Moldova prin diversificarea surselor de energie electrică, actualmente se implementează două proiecte majore pentru Republica Moldova: Proiectul privind interconectarea sincronă a sistemelor energetice a Republicii Moldova şi Ucrainei cu sistemul energetic ENTSO-E şi Proiectul privind interconectarea asincronă a sistemului electroenergetic al Republicii Moldova cu cel al României prin construcţia staţiei Back-to-Back Vulcăneşti şi a LEA 400 kV Vulcăneşti-Chişinău.

37. Reţeaua de transport a Republicii Moldova a fost anterior optimizată şi construită pentru a servi necesităţilor sistemului interconectat al fostei Uniuni Sovietice, când era încă sincronizat cu România, Bulgaria şi majoritatea ţărilor din Europa de Est (SUDEL). Actualmente, urmare aderării României şi a tuturor acestor ţări la reţeaua ENTSO-E, sistemul energetic moldovenesc decuplat demonstrează anumite limitări în stabilitatea operaţională şi posibilităţile de schimb de putere.

Figura 7. Schema reţelei de transport de tensiune înaltă în Republica Moldova

1.5. Securitate tehnologică şi operaţională a sistemului energetic

1.5.1. Aranjamente contractuale

38. Conform Legii cu privire la energia electrică, Regulilor pieţei energiei electrice şi licenţelor emise, fiecare furnizor de energie electrică la tarife reglementate trebuie să semneze contracte bilaterale pentru achiziţionarea de energie electrică la cel mai mic preţ care îi va permite să acopere cererea tuturor consumatorilor săi finali, precum şi să notifice autoritatea de reglementare cu privire la toate aceste contracte.

39. Furnizorii de energie electrică care realizează energia electrică pe piaţa cu amănuntul, sunt obligaţi să cumpere energia electrică produsă de către CET-uri şi SER pe malul drept al râului Nistru care, de facto, reprezintă în prezent energia electrică produsă în Republica Moldova. În acest sens, Legea cu privire la energia electrică prevede crearea unui furnizor central de energie, care să achiziţioneze energia electrică produsă prin cogenerare de către CET-uri şi SER şi să o revândă tuturor furnizorilor respectivi, în funcţie de cota de piaţă a fiecăruia. Prin Hotărîrea Guvernului nr.885/2017 S.A. "Energocom" a fost desemnată în calitate de furnizor central de energie electrică pînă la 1 ianuarie 2021.

40. Pentru acoperirea cererii de energie electrică necesară, furnizorii şi consumatorii eligibili semnează contracte bilaterale negociate, de obicei anual. În prezent, în Republica Moldova există 5 furnizori activi:

a) S.A. Furnizarea Energiei Electrice Nord;

b) Î.C.S. Gaz Natural Fenosa Furnizare Energie S.R.L.;

c) S.A. Energocom;

d) Furnizare Energie SRL;

e) LC Energie SRL.

f) SRL "Ecoelectroenergo".

FEE-Nord este o companie de stat, care a fost creată ca urmare a separării activităţilor de distribuţie şi furnizare ale RED Nord şi RED Nord-Vest. GNFFE este o companie privată, care a fost creată de Gas Natural Fenosa ca urmare a separării activităţilor de distribuţie şi furnizare ale RED Union Fenosa. Energocom S.A. este o companie de stat, care importă energie electrică din Ucraina şi cumpără energie electrică de la MGRES. Toată energia electrică care este achiziţionată de către Energocom S.A., este vândută FEE-Nord, GNFFE, altor furnizori şi operatorilor de sistem, care cumpără energia electrică pentru acoperirea pierderilor din reţele şi consumatorilor eligibili, conform contractelor semnate.

41. Toate contractele privind achiziţia de energie electrică de la furnizorii din străinătate trebuie să fie prezentate pentru coordonare la OST (Î.S. Moldelectrica) pentru examinare din punct de vedere al posibilităţii tehnice de punere în aplicare a unor astfel de contracte.

42. Fiecare furnizor de energie electrică semnează contracte cu Î.S. Moldelectrica pentru asigurarea serviciilor de transport de către OST şi cu operatorii de reţele de distribuţie pentru serviciile de distribuţie.

1.5.2. Achiziţia de energie electrică

43. Pe lângă energia electrică achiziţionată de la MGRES, ca fiind parte a sistemului interconectat şi sincronizat IPS/UPS, importul de energie electrică este posibil din punct de vedere tehnic şi din România, numai în regim de funcţionare de insulă, datorită standardelor de frecvenţă diferite ale ENTSO-E.

44. În cazul unei defecţiuni a unităţilor de generare la MGRES, sarcina este acoperită de sistemul energetic din Ucraina.

45. Pe piaţa cu amănuntul, vânzările de energie electrică la tarife nereglementate au ajuns în anul 2018 să acopere 3,24% din totalul consumului de energie electrică al consumatorilor finali.

1.5.3. Rezerva de sistem

46. Datorită capacităţii deficiente de generare a energiei pe malul drept al râului Nistru, condiţiilor foarte specifice de generare a energiei (CET-uri ce activează pe baza cererii de energie termică şi hidrocentrale de capacitate mică) şi tehnologiilor implicate, malul drept a Republicii Moldova nu are practic capacităţi de rezervă de generare a energiei electrice în timp de iarnă şi de vară, când producerea energiei electrice în cadrul CET-urile existente este limitată de cererea de energie termică. Toate tipurile specifice de rezerve prevăzute în Normele tehnice ale reţelei de transport a energiei electrice (primare, secundare, terţiare rapide şi terţiare lente) trebuie să fie, prin urmare, furnizate din exterior (Ucraina, MGRES), inclusiv serviciile de control ale frecvenţei. Normele tehnice stabilesc, de asemenea, condiţii şi cerinţe în conformitate cu care sunt prevăzute rezervele. Pentru ca OST să poată contracta serviciile de sistem necesare şi energia de echilibrare, este necesară o actualizare a Regulilor pieţei energiei electrice. Astfel, actualmente ANRE desfăşoară procesul de actualizare a Regulilor pieţei energiei electrice, în conformitate cu Legea nr.107/2016.

1.5.4. Compensarea puterii reactive

47. Pentru o funcţionare normală, reţeaua de transport internă este suficientă pentru nivelurile de consum curent. Cu toate acestea, în timpul lucrărilor de întreţinere sau defecţiuni ale reţelei ar putea apărea unele probleme locale sau ale sistemului de alimentare cu energie. Puterea reactivă generată în sistem (generatoare şi linii electrice) este mai mare decât sarcina reactivă consumată şi aceasta impune necesitatea de a utiliza un echipament de control de tensiune corespunzător, care lipseşte în prezent.

Una dintre problemele sistemului local se referă la partea de sud. În cazul în care pe linia 400 kV MGRES - Vulcăneşti se efectuează lucrări de întreţinere, poate apărea situaţia când este dificil să se menţină nivelul tensiunii în limitele stabilite.

De asemenea, datorită interconexiunii existente a sistemului energetic al Republicii Moldova la sistemul energetic din Ucraina, se observă un impact semnificativ din partea sistemului UA care poate duce uneori la niveluri de tensiune prea mari sau prea mici în Republica Moldova, în astfel de cazuri dispecerul din Republica Moldova nu dispune de mijloacele necesare pentru a controla nivelul de tensiune local în sistemul de transport al Republicii Moldova şi rămâne doar cu o singură opţiune - deconectarea liniilor de înaltă tensiune, în scopul de a reduce încărcarea lor.

1.5.5. Managementul congestiilor

48. ANRE a aprobat un nou Regulament privind accesul la reţelele electrice de transport pentru schimburile transfrontaliere şi gestionarea congestiilor în sistemul electroenergetic, Hotărârea nr.424/2019 din 22 noiembrie 2019. Principalele elemente ale acestui document sunt următoarele:

a) promovarea concurenţei la generarea, comercializarea şi furnizarea energiei electrice;

b) asigurarea utilizări optime a infrastructurii de transport a energiei electrice;

c) asigurarea securităţii alimentării cu energie electrică;

d) optimizarea alocării capacităţilor interconexiunilor;

e) asigurarea unui tratament echitabil şi nediscriminatoriu pentru participanţii la piaţa energiei electrice;

f) asigurarea şi îmbunătăţirea transparenţei şi fiabilităţii informaţiilor;

g) contribuţia la funcţionarea şi dezvoltarea eficientă pe termen lung a sistemului de transport al energiei electrice şi a sectorului energiei electrice;

h) crearea premiselor pentru formarea unei pieţe echitabile şi ordonate, şi a unei modalităţi de formare a preţurilor echitabile şi ordonate;

i) accesul nediscriminatoriu la capacitatea interconexiunilor de transport a energiei electrice.

1.5.6. Pierderile de energie electrică în reţea

49. Pierderile în reţelele de distribuţie a energiei electrice pe parcursul anilor 2001-2010 au scăzut de la un nivel de peste 29% până la un nivel de 13%, după ce operatorii de reţele de distribuţie au fost obligaţi să investească în reţea şi să îmbunătăţească performanţa lor, în conformitate cu reglementările aprobate de ANRE. O tendinţă de micşorare a cotei consumului tehnologic şi a pierderilor de energie electrică s-a înregistrat şi pe parcursul anilor următori. În anul 2018, pierderile de energie electrică şi a consumului tehnologic în reţelele de distribuţie au rămas la nivelul anului 2017 (8,3%), acceaşi evoluţie fiind caracteristică şi pentru fiecare operator al sistemului de distribuţie în parte (RED Nord - 8,87% (înglobează şi nivelul pierderilor RED Nord-Vest); RED Union Fenosa - 8,13%) (tabelul 3).

50. Este evident că situaţia privind pierderile de energie electrică s-a îmbunătăţit foarte mult la operatorii reţelelor de distribuţie, însă din punct de vedere tehnic, sunt posibile îmbunătăţiri suplimentare, care ar implica investiţii consistente în sistemul de distribuţie.

1.5.7. Calitatea serviciului de distribuţie a energiei electrice

51. Calitatea serviciului de distribuţie a energiei electrice în perioada anilor 2016-2018 a fost evaluată în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a energiei electrice, aprobat prin Hotărîrea ANRE nr.282/2016.

Analiza calităţii serviciului de distribuţie a energiei electrice se efectuează luând în considerare trei aspecte de bază, precum:

• continuitatea livrării energiei electrice consumatorilor finali;

• soluţionarea problemelor legate de calitatea energiei electrice livrate;

• calitatea relaţiilor dintre operatorii sistemelor de distribuţie/furnizorii şi consumatorii finali de energie electrică.

51.1. Continuitatea livrării energiei electrice consumatorilor finali. Conform Regulamentului nominalizat supra, pentru analiza continuităţii livrării energiei electrice se utilizează indicatorii generali de continuitate (SAIDI, SAIFI şi CAIDI), care reflectă situaţia în general pe întreprindere referitor la întreruperile neprogramate (avariate) şi indicatorii garantaţi, care vizează fiecare consumator final în parte.

Indicatorii de continuitate se calculează în funcţie de durata întreruperilor, numărul de consumatori finali afectaţi de o întrerupere şi numărul total de consumatori finali deserviţi de un operator al sistemului de distribuţie.

Indicatorul SAIDI (System Average Interruption Duration Index) reflectă durata medie a întreruperii în reţeaua electrică a operatorului sistemului de distribuţie în perioada de gestiune şi este calculat pentru întreruperile generate din diverse motive. Situaţia în perioada 2016-2018 pentru operatorii de distribuţie este prezentată în Figura 8.

Figura 8. Evoluţia indicatorului SAIDI în anii 2011-2018

Analizând situaţia în dinamică (perioada 2011-2018), se constată că în anul 2018 continuitatea s-a îmbunătăţit puţin la Î.C.S. "RED Union Fenosa" S.A., iar la "RED Nord" S.A. s-a înregistrat un regres, valoarea indicatorului SAIDI majorându-se cu 25 minute.

Nivelul mediu al indicatorului SAIDI pe ţară în anul 2018 a fost de 213,4 minute, practic la acelaşi nivel ca şi în anul 2017.

În afara indicatorului SAIDI, operatorii sistemelor de distribuţie raportează anual şi valorile indicatorilor SAIFI - frecvenţa medie a întreruperilor în reţea. Evoluţia acestui indicator în perioada anilor 2011-2018 este prezentată în Figura 9.

Figura 9. Evoluţia indicatorului SAIFI în anii 2011-2018

Din datele prezentate în Figura 9 se poate observa că în anul 2018 indicatorul SAIFI a crescut uşor la ambii operatori de sistem: de la 3.2 la 3.7 la Î.C.S. "RED Union Fenosa" S.A. şi de la 2.4 la 2.7 la "RED Nord" S.A.

Pentru anul 2018, operatorilor sistemelor de distribuţie li s-a aplicat nivele reglementate individuale ale indicatorului SAIDI. În ce priveşte situaţia la "RED Nord" S.A. cu toate că frecvenţa întreruperilor este mai mică, acestea sunt lichidate în termeni mai mari comparativ cu Î.C.S. "RED Union Fenosa" S.A.: durata medie a întreruperii (CAIDI) pentru un consumator final racordat la reţelele Î.C.S. "RED Union Fenosa" S.A. este de 61 minute comparativ cu 73 minute pentru consumatorii "RED Nord" S.A.

Valoarea indicatorului SAIFI este direct influenţată de starea reţelelor electrice – cu cât mai ineficiente sunt reţelele de distribuţie, cu atât mai multe întreruperi vor surveni şi valoarea indicatorului SAIFI va fi mai mare. Îmbunătăţirea stării reţelelor electrice implică investiţii în reparaţii capitale şi reconstrucţia acestora. Deci, valoarea indicatorului SAIFI poate fi influenţată de operatorii de reţea prin ajustarea corespunzătoare a programelor de investiţii.

51.2. Indicatorii de continuitate garantată. Printre indicatori generali, pentru nerespectarea cărora ANRE poate aplica operatorilor sistemelor de distribuţie penalităţi sub formă de reduceri de tarif, Regulamentul stabileşte şi indicatori garantaţi (indicatori de calitate care sunt stabiliţi pentru un consumator final sau utilizator de sistem individual - număr de întreruperi pentru un loc de consum, nivelul tensiunii la locul de consum concret etc.), care se aplică pentru fiecare consumator final în parte.

Din rapoartele prezentate, pe parcursul anului 2018 operatorii sistemelor de distribuţie au indicat un număr total de 151048 cazuri în care consumatorii ar fi putut solicita compensaţii pentru nerespectarea indicatorilor garantaţi de continuitate. Au fost însă depuse doar 65 de cereri de plată a compensaţiei, iar suma totală a compensaţiilor plătite a constituit 9308 lei. Calitatea energiei electrice livrate consumatorilor finali rămâne a fi în continuare o problemă destul de gravă. Exprimată în valoare monetară, această problemă a cauzat operatorului sistemului de distribuţie Î.C.S. "RED Union Fenosa" S.A., pe parcursul anului 2018, prejudicii materiale în sumă de 931910 MDL (47113 EUR), sumă achitată consumatorilor finali pentru reparaţia receptoarelor electrice ale 71 consumatorilor finali, defectate în urma livrării de energie electrică cu încălcarea parametrilor de calitate stabiliţi de standard. Operatorul de sistem S.A. "RED Nord" a raportat despre lipsa solicitărilor de reparare a prejudiciilor materiale.

1.6. Furnizarea de energie electrică

1.6.1. Diversitatea furnizării de energie electrică

52. Energia electrică este furnizată consumatorilor de către cei 2 furnizori de energie electrică (până în 2015 -3 furnizori): GNFFE (RED Union Fenosa) şi FEE-Nord (RED Nord). În afară de aceasta, mai sunt activi trei furnizori de energie electrică la tarife nereglementate. Toţi furnizorii sunt licenţiaţi de către ANRE.

53. Volumele achiziţionate şi vânzările de energie electrică către consumatorii finali, inclusiv preţurile medii respective pentru ultimii 3 ani (2016-2018) sunt prezentate în Tabelul 4.

54. Conform datelor privind dinamica fluxurilor de energie în reţelele electrice, pe parcursul anului 2018, operatorul sistemului de transport, operatorii sistemelor de distribuţie şi furnizorii serviciului universal au procurat o cantitate de energie electrică de 4178,8 mil. kWh, cu 2,8% mai mult decât în anul 2017. Totodată, consumatorilor finali, exceptând consumatorii finali care au făcut uz de dreptul de eligibilitate, le-a fost livrată o cantitate de 3737,6 mil. kWh, cu 2,8% mai mult decât în anul 2017, datorită pierderilor reduse din reţeaua de distribuţie. Structura livrărilor de energie electrică pe categorii de consumatori finali pentru perioada 2016-2018 este prezentată în Tabelul 5.

55. Pe parcursul anului 2018, operatorii sistemelor de distribuţie au deservit un număr total de 1389030 locuri de consum ale consumatorilor finali, mai mult cu 10063 locuri de consum comparativ cu anul 2017. RED Union Fenosa a deservit 65% din numărul total de locuri de consum ale consumatori finali de energie electrică, iar 35% de locuri de consum ale consumatori finali au fost deservite de RED Nord.

1.7. Cererea maximă (de vârf) de energie electrică

1.7.1. Curba de sarcină

56. Pe lîngă cele 2 hidrocentrale existente, producerea energiei electrice la CET-uri pe ambele maluri ale Nistrului se bazează aproape în întregime pe gazele naturale importate din Federaţia Rusă prin Ucraina. Prin urmare, practic nu există nici un combustibil alternativ, sau alte opţiuni de resurse energetice în Republica Moldova, ceea ce reprezintă un risc considerabil pentru securitatea furnizării.

57. Variaţia tipică a sarcinii în sezonul de iarnă se situează între sarcina minimă de bază de 360-440 MW şi sarcina maximă de 670-770 MW, iar în sezonul de vară se situează în intervalul de la minim 240 şi maxim 650 MW. Sarcina maximă/minimă lunară în zilele lucrătoare (fiecare a treia miercuri din lună) pentru anul 2018 este prezentată în Figura 10, iar curbele de sarcină lunare în Figura 11. Valoarea absolută a sarcinii maxime a sistemului electroenergetic a înregistrat 720 MW la 15.01.2018 la ora 19.00. Factorul dintre sarcina maximă şi sarcina minimă este, prin urmare, mai mare de două ori (sau > 100%) atât în perioada de iarnă, cât şi în perioada de vară.

Figura 10. Variaţiile de sarcină în zilele lucrătoare în 2018 (MW)

Figura 11. Curbele de sarcină în zilele lucrătoare în 2018 (MW)

58. Un exemplu de diagramă a sarcinii medii zilnice pentru o lună cu cea mai mare valoare a S_min de 353 MW şi o valoare absolută a sarcinii de vârf de 720 MW la 15 ianuarie 2018 la ora 19.00 este prezentată în Figura 12, care demonstrează un model tipic de cerere-ofertă pentru Republica Moldova.

Figura 12. Diagrama sarcinii maxime de vîrf şi satisfacerea cererii în ziua respectivă în 2018 (MW)

59. La producerea energiei electrice, unităţile de cogenerare (Termoelectrica şi CET-Nord), precum şi de hidrocentrala Costeşti, funcţionează numai la sarcină nominală sau la sarcina impusă de cererea de energie termică. Partea variabilă a curbei de sarcină maximă este acoperită din achiziţiile de la MGRES şi din importurile din Ucraina, care asigură atît curba de sarcină, cît şi echilibrarea SEM.

1.7.2. Modul de echilibrare a cererii de energie electrică şi riscurile aferente

60. În conformitate cu regulile pieţei de energie electrică, toţi furnizorii de energie electrică la tarife reglementate şi consumatorii eligibili trebuie să semneze contracte de echilibrare a energiei cu furnizorii de energie de echilibrare.

61. Legea privind energia electrică nr.107/2016 stabileşte un mecanism centralizat de echilibrare, în care energia/serviciile de echilibrare trebuie să fie asigurate de OST (I.S. Moldelectrica) care asigură echilibrarea eficientă a furnizărilor de energie şi, prin urmare, la costuri de echilibrare mai mici. Legea privind energia electrică prevede, de asemenea, crearea în viitor a unei pieţe organizate de echilibrare a energiei electrice.

1.8. Investiţii planificate în noua infrastructură a sistemului energetic

1.8.1. Mediul de investiţii: Generalităţi

62. În conformitate cu Legea cu privire la energia electrică, dezvoltarea reţelelor de transport şi distribuţie este obligaţia operatorilor de sistem (OST şi OSD), bazată pe planuri de dezvoltare pe termen lung, mediu şi scurt şi planuri de investiţii aprobate de către ANRE, conform Regulamentului de planificare, aprobare şi executare a investiţiilor (Hotărîrea nr.283/2016).

63. Dezvoltarea noilor centrale electrice poate fi realizată de investitori privaţi, în baza licitaţiilor organizate de Guvernul Republicii Moldova.

64. Conform metodologiilor tarifare existente, OST şi OSD sunt obligaţi să investească cel puţin sursele financiare pe care le colectează în cadrul componentei de depreciere a tarifului.

65. În baza legislaţiei existente, responsabilităţile instituţiilor administraţiei publice centrale (APC) sunt următoarele:

a) Autorizează instalarea centralelor electrice cu o putere instalată mai mare de 20 MW şi majorarea capacităţilor centralelor electrice de termoficare existente în cazul în care capacitatea adiţională este mai mare de 20 MW (Guvernul Republicii Moldova);

b) Aprobă Planul naţional de acţiuni în domeniul energiei din surse regenerabile (Guvernul Republicii Moldova);

c) Stabileşte mecanisme, scheme de sprijin şi stimulente pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de stat în domeniul energiei regenerabile (Guvernul Republicii Moldova);

d) Aprobă Regulamentul privind desfăşurarea licitaţiilor pentru oferirea statutului de producător eligibil de energie electrică din surse regenerabile (Guvernul Republicii Moldova);

e) Aprobă planurile de dezvoltare a reţelelor electrice de transport şi de distribuţie, precum şi planurile anuale de investiţii ale operatorilor de sistem (ANRE);

f) Eliberează avize de expertiză şi certificate de expertiză în domeniul securităţii industriale (organismele de expertiză în domeniul securităţii industriale);

g) Eliberează licenţe pentru desfăşurarea activităţilor de generare, transport, distribuţie şi furnizare a energiei electrice (ANRE);

h) Eliberează avizul expertizei la tarife reglementate ecologice de stat şi acordul de mediu (Agenţia de Mediu şi Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului);

i) Eliberează certificate de urbanism şi autorizaţii de construire pentru lucrări / construcţii de utilitate publică de interes naţional (MEI);

j) Eliberează avize de racordare la reţea (OST şi OSD).

Autorităţile publice locale (APL) sunt responsabile pentru eliberarea certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire.

1.8.2. Scoaterea planificată din utilizare a capacităţilor existente de producere a energiei electrice şi proiecte şi capacităţi noi planificate de generare a energiei

66. Integrarea generării de energie E-SER. Integrarea generatoarelor de energie electrică E-SER în SEM implică mai multe probleme, care pot fi cauza unor probleme tehnice serioase pentru operaţiunile din SEM şi pot reprezenta un risc pentru securitatea furnizării, cu excepţia cazului în care sunt soluţionate anticipat în mod corespunzător.

Condiţiile existente necesită prezenţa instrumentelor de control pentru OST, posibilitatea de a dispeceriza (controlul puterii active şi reactive generate, conectare/deconectare, control de tensiune în timp real, manual sau automat) şi de a monitoriza (tehnologie de colectare a datelor electrice şi digitale în timp real) noi surse de energie, atât din surse regenerabile, cât şi convenţionale pentru a asigura securitatea funcţionării sistemului naţional de energie electrică şi respectarea acordurilor contractuale.

O altă incertitudine este lipsa de date privind potenţialul eolian, ceea ce ar permite o planificare mai bună de dezvoltare a sistemului energetic. Lipsa de planificare a integrării SER centralizate (capacităţi şi locaţie) conduce la incertitudini în cadrul procesului de aprobare a proiectului. Lipsa unui mecanism reglementat de prioritizare a proiectelor SER face foarte dificilă planificarea măsurilor de consolidare a reţelei de distribuţie / transport.

Stabilitatea SEM depinde în mare măsură de stabilitatea sistemului energetic din Ucraina / CSI. Integrarea pe scară largă a producţiei intermitente de energie regenerabilă, precum eoliană şi instalaţiile solare, combinate cu un scenariu de import ridicat al energiei electrice, ar putea conduce la probleme operaţionale.

Controlul de frecvenţă al SEM este asigurat de OST din Ucraina. Acest lucru este acceptabil atunci când nevoile de echilibrare a energiei electrice sunt mici, adică nu depăşesc 50 MW. În cazul în care această valoare este mai mare, practica actuală şi costurile asociate pentru acoperirea acesteia ar putea să nu fie acceptabile pentru sistemul energetic ucrainean. Pentru a depăşi această problemă, există doar două soluţii: (i) în absenţa oricărei pieţe de echilibrare, de a plăti pentru energia de echilibrare necesară conform solicitărilor Ucrainei, aceasta exercitând o poziţie de monopol, preţ care ar putea fi mult mai mare decât importurile de electricitate regulate sau (ii) de a deconecta întreaga regiune a SEM, atunci când frecvenţa nu poate fi menţinută în limitele prevăzute de standardele relevante.

Integrarea potenţială pe scară largă a producţiei intermitente de energie regenerabilă în Moldova va necesita schimbări semnificative în practicile operaţionale ale utilităţilor. Îmbunătăţirea flexibilităţii producţiei convenţionale prin adăugarea de unităţi de generare mai rapide şi flexibile precum şi reducerea nivelului minim de sarcină pe turbinele cu abur reprezintă o soluţie potenţială. Metodele suplimentare pot include integrarea prognozelor privind producţia de energie eoliană şi energie solară în procesul de planificare a utilităţilor pentru ziua următoare. Pot fi utilizate şi alte mijloace de absorbţie a variabilităţii energiilor regenerabile, cum ar fi controlul cererii şi stocarea energiei.

67. Proiecte şi capacităţi noi planificate de transport a energiei. Având în vedere poziţia sa geografică între două sisteme energetice puternice ale României şi Ucrainei, configuraţia reţelei regionale de transport şi potenţialul de producere a energiei electrice, Moldova a avut întotdeauna un avantaj strategic, dar care nu a fost exploatat pe deplin în ultimul deceniu. În Strategia energetică a Republicii Moldova până în anul 2030, Guvernul şi-a stabilit priorităţile strategice de consolidare a conexiunilor bidirecţionale de transmisie între sistemele IPS/UPS şi ENTSO-E pentru a întări poziţia Republicii Moldova în calitate de ţară de tranzit a energiei electrice, precum şi consolidarea comercială completă şi exploatarea capacităţilor naţionale de producere a energiei (MGRES şi noi centrale în viitor).

Diversificarea surselor de energie electrică în Moldova nu se poate realiza decât coordonat cu dezvoltarea reţelei de transport a energiei electrice. Proiectele de interconectare a Moldovei cu piaţa internă a energiei electrice a UE prin intermediul noilor linii electrice, precum şi consolidarea reţelelor interne sunt esenţiale, atât pentru securitatea aprovizionării, cât şi pentru bunăstarea socială în Moldova.

Beneficiul final al dezvoltării şi intensificării concurenţei poate fi asigurat doar prin aderarea la o piaţă energetică mai mare, obiectiv care nu este realizabil pentru Moldova fără o interconectare asincronă / sincronă a reţelei sale la sistemul ENTSO-E.

Î.S. Moldelectrica dezvoltă continuu interfeţele electrice între Republica Moldova - România şi Republica Moldova - Ucraina. În ultimii ani, au fost iniţiate şi parţial finalizate mai multe studii de fezabilitate cu scopul de a determina măsurile necesare pentru a spori securitatea electroenergetică a Republicii Moldova.

Astfel, în scopul aderării Republicii Moldova la Sistemul Continental European ENTSO-E, MEI din Republica Moldova a aplicat pentru fonduri europene în cadrul programului operaţional comun JOP (Joint Operational Program), RO-UA-MD, 2007-2013, împreună cu Ministerul Economiei din România şi cu Ministerul Energiei şi Cărbunelui din Ucraina. În cadrul acestui program a fost elaborat "Studiul de Fezabilitate pentru Interconectarea Sincronă a Sistemelor Energetice din Ucraina şi Republica Moldova cu ENTSO-E". Acest studiu, a constituit primul pas în procesul de interconectare electrică sincronă, fiind finalizat la începutul anului 2016 şi evaluat de Adunarea plenară a Grupului Regional al Europei Continentale din ENTSO-E (ENTSO-E RG CE) considerând posibilă realizarea interconectării.

Au fost elaborate Acordurile privind viitoarea conectare a sistemelor Ukrainei şi Moldovei la sistemul ENTSO-E, care au fost semnate de Operatori de sistem ENTSO-E, Ukrenergo şi Moldelectrica în 28.06.2017, după care Ukraina şi Moldova urmează să implementeze măsurile solicitate şi convenite în Acordurile respective. Termenul Acordului este de 6 ani, care poate fi prelungit.

La 12.04.2018 a fost semnat Memorandumul de cooperare între MEI din Republica Moldova şi Ministerul Energiei şi Industriei Cărbunilor din Ucraina cu privire la acţiuni comune, menit să asigure procesele de integrare europeană pentru a realiza funcţionarea sincronă a sistemelor electroenergetice din Republica Moldova şi Ucraina cu ENTSO-E.

La începutul anului 2019, a fost creat consorţiul ENTSO-E pentru efectuarea studiilor adiţionale şi proiectului de contract pentru realizarea acestor studii. În acest sens, contractele dintre Consorţiu şi SE Moldelectrica şi Consortium şi NEK Ukrenergo au fost semnate pe parcursul celui de-al treilea semestru al anului 2019, iar în trimestrul patru vor fi iniţiate activităţile legate de studiile adiţionale. Părţile acoperă toate costurile aferente acestor studii suplimentare.

În plus, pe lângă studiul de fezabilitate pentru interconectarea sincronă a fost realizat un studiu de analiză privind interconectarea asincronă a sistemelor de transport electroenergetice ale Republicii Moldova şi României prin analiza a trei opţiuni de interconectare: LEA 400 kV Isaccea-Vulcăneşti-Chişinău; LEA 400 kV Străşeni- Ungheni – RO, LEA 400 kV Bălţi – Suceava şi a staţiilor Back-to-Back aferente. Acest scenariu permite menţinerea interconectării cu Ucraina, simultan cu realizarea schimburilor de energie cu România.

ÎS Moldelectrica, în decembrie 2015, a semnat un contract de prestare servicii cu consultantul - Institutul de Studii şi Proiectări Energetice S.A. (ISPE, România), în scopul elaborării a 3 studii de fezabilitate pentru interconectarea asincronă a sistemului electroenergetic al Republicii Moldova cu sistemul electroenergetic al României, şi anume: Studiul de fezabilitate pentru Staţia Back to Back Vulcăneşti şi LEA Vulcăneşti-Chişinău (proiect prioritar); Studiul de fezabilitate pentru Staţia Back-to-Back + LEA 400 kV Bălţi–Suceava; Studiul de fezabilitate pentru Staţia Back-to-Back + LEA 400 kV România–Ungheni–Străşeni.

Astfel, ISPE a elaborat Studiile de fezabilitate privind interconectarea sistemelor energetice ale Republicii Moldova şi României, însă cu activităţi concrete s-a avansat pe proiectul ce ţine de construcţia LEA Vulcăneşti-Chişinău şi a Staţiei Back to Back aferente, urmare finalizării în martie 2018 a studiului de fezabilitate şi a componentei privind impactul de mediu şi social.

Referitor la proiectul investiţional LEA 400 kV Bălţi–Suceava şi eventual a Staţiei Back-to-Back Bălţi a fost luată decizia privind actualizarea Studiului de fezabilitate de către ISPE, preconizat a fi finalizat către sfârşitul anului 2019 - începutul anului 2020.

În ceea ce priveşte proiectul investiţional privind construcţia LEA România–Ungheni–Străşeni şi a Staţiei Back-to-Back, la moment, realizarea studiului de fezabilitate are un caracter prematur.

În scopul operaţionalizării interconexiunii electrice cu România, la data de 20.12.2017 au fost semnate două acorduri de împrumut (a cîte 80 mil. Euro) între Republica Moldova şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi, respectiv, Banca Europeană de Investiţii privind finanţarea proiectului de interconectare a reţelelor de energie electrică dintre Republica Moldova şi România, prin intermediul LEA 400 kV Isaccea-Vulcăneşti-Chişinău şi staţia Back to Back aferentă.

Valoarea totală a proiectului este estimată la 261 mil. Euro, o parte din mijloacele financiare necesare pentru implementarea Proiectului fiind acoperite din împrumuturile acordate de către BERD şi BEI, o parte de către Banca Mondială prin intermediul Agenţiei Internaţionale de Dezvoltare în valoare de 61 mil. Euro împrumut şi o parte de către Uniunea Europeană sub formă de grant în valoare de 39,94 mil. Euro.

Acordurile de finanţare între Republica Moldova şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare privind Proiectul de dezvoltare al sistemului electroenergetic în valoare de 13,1 mil. Euro şi, respectiv, 47,9 mil. Euro, precum şi a Acordul de Grant între Republica Moldova, Î.S. Moldelectrica şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare privind implementarea Proiectului au fost semnate la data de 26.09.2019.

Totodată, în scopul consolidării şi reabilitării reţelelor de transport a energiei electrice, Î.S. Moldelectrica modernizează reţeaua de transport cu asistenţa financiară în valoare totală de 39,3 mil. Euro, din care împrumutul BERD constituie 14,3 mil. Euro, împrumutul BEI constituie 17 mil. Euro şi grantul UE este de 8 mil. Euro, oferit de fondul de investiţii "Neighbourhood Investment Facility" (NIF). Gradul de realizare a Proiectului din punct de vedere financiar, la finele trimestrului III 2019, constituie 52,63%, fiind valorificate 8 mil. Euro din grant (100%), BEI – 7,4 mil. Euro (din 17 mil. Euro) şi BERD – 6,79 mil. USD (din 20 mil. USD).

II. SECTORUL GAZELOR NATURALE

68. Descrierea sistemului de gaze³ din Moldova prezentată în acest document se referă, în principal, la teritoriul situat pe malul drept al rîului Nistru.

_____________________

³ Termenul "gaz" din această secţiune se referă în întregime la gazele naturale. Alte gaze care pot fi utilizate în lanţul de aprovizionare din sectorul gazelor naturale (de exemplu, gazul natural lichefiat, biogaz, gaze sintetice, diverse tipuri de gaze derivate etc.) nu sînt încă dezvoltate în Republica Moldova, deci nu sînt incluse în raport.

2.1. Participanţii de bază de pe piaţă şi descrierea rolului lor

69. Participanţii de bază de pe piaţă sînt:

1) SA "Moldovagaz" este o întreprindere integrată pe verticală, care desfăşoară activitatea de furnizare a gazelor naturale (în condiţiile obligaţiei de serviciul public), precum şi deţine 100% cotă parte în întreprinderile afiliate de transport şi distribuţie a gazelor naturale.. Acţionarii săi sînt SAP "Gazprom" (50%), Agenţia Proprietăţii Publice a Republicii Moldova (35,33%), autorităţile regionale din regiunea transnistreană (13,44%) şi alţi acţionari (1,23%);

2) 2 operatori de sisteme de transport pe malul drept al Nistrului: SRL "Moldovatransgaz" (societate afiliată "Moldovagaz" SA) şi SRL "Vestmoldtransgaz" care administrează conducta Iaşi–Ungheni (interconectarea cu sistemul de transport al gazelor naturale din România);

3) 12 operatori regionali de distribuţie (toate societăţile afiliate "Moldovagaz" SA);

4) 13 operatori de sisteme de distribuţie;

5) 15 furnizori;

6) 1 operator de transport în partea stîngă a Republicii Moldova (Transnistria) – SRL "Tiraspoltransgaz" (societate afiliată "Moldovagaz" SA);

7) 5 operatori ai sistemului de distribuţie din Transnistria (afiliate SRL "Tiraspoltransgaz").

70. Potrivit situaţiei din 5 decembrie 2019, pe piaţa gazelor naturale există 17 furnizori licenţiaţi, 2 operatori al sistemului de transport (OST) – SRL "Moldovatransgaz" şi SRL "Vestmoldtransgaz" şi 25 de deţinători de licenţe pentru distribuţia gazelor naturale (întreprinderile Transnistriei din domeniul gazelor naturale nu sînt reglementate de autorităţile moldoveneşti).

71. În conformitate cu Decizia nr.408 din 06.04.2011 a ANRE, piaţa gazelor naturale din Republica Moldova este determinată ca fiind necompetitivă din cauza existenţei unei singure surse de import, importurile fiind efectuate de SA "Moldovagaz".

72. Prin Hotărîrea ANRE nr.272 din 28.09.2018 a fost impusă obligaţia de serviciu public de asigurare a furnizării de ultimă opţiune a gazelor naturale, furnizorului SA "Moldovagaz" pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 3 ani.

Astfel, conform prevederilor Legii nr.108 din 27.05.2016 cu privire la gazele naturale, SA "Moldovagaz" ca furnizor de ultimă opţiune, la necesitate va furniza gaze naturale consumatorilor finali care şi-au pierdut furnizorul în anumite circumstanţe, în condiţii de tarife reglementate şi aprobate de ANRE.

2.2. Cadrul de reglementare

73. Legea nr.108 din 27.05.2016 privind gazele naturale, care transpune Directiva 2009/73/CE, este principala lege din sectorul gazelor naturale.

Totodată, există Hotărâri ale ANRE în sectorul gazelor naturale care sunt relevante:

1) Regulile pieţei gazelor naturale;

2) Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale;

3) Regulamentul privind racordarea la reţelele de gaze naturale şi prestarea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale

4) Regulamentul cu privire la modul de măsurare a gazelor naturale în scopuri comerciale;

5) Regulamentul privind dezvoltarea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale;

6) Regulamentului privind accesul la reţelele de transport al gazelor naturale şi gestionarea congestiilor;

7) Codul reţelelor de gaze naturale;

8) Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale;

9) Metodologia de calculare şi aplicare a tarifelor şi preţurilor reglementate la gazele naturale, etc.

2.3. Diversificarea surselor şi reţelelor de aprovizionare cu gaze

74. Există o diversificare insuficientă a aprovizionării cu resurse energetice primare în Republica Moldova. Gazele naturale reprezintă aproximativ 30% din cantitatea totală de resurse energetice primare a malului drept, fiind furnizate predominant din Federaţia Rusă, de la SAP "Gazprom". În anul 2018, volumul total de gaze naturale importat/procurat a constituit 1129.7 mil. m³. De menţionat că, în unele localităţi din raionul Cantemir sunt utilizate şi gazele naturale autohtone, însă, volumele extrase şi furnizate sunt foarte mici, circa 0.1 mil. m³.

75. Moldova este o ţară importantă de tranzit pentru gazele naturale ruseşti, asigurînd tranzitul gazelor naturale prin conductele transbalcanice pe traseul spre România, Bulgaria şi Turcia, inclusiv spre Grecia şi Macedonia. Lungimea totală a celor trei conducte de tranzit din Moldova este de 343 km, dintre care 247 km fiind gestionate de către SRL "Moldovatransgaz" şi respectiv 96 km de către compania SRL "Tiraspoltransgaz" (), cu o capacitate totală de 34,6 mlrd. m3/an.

O altă interconectare a sistemului de gaze cu Ucraina din nordul ţării trece prin Moldova pentru a conecta două părţi ale reţelei ucrainene. Această conductă, cu o capacitate de 9,1 mlrd. m³/an, are un rol important în securitatea aprovizionării cu gaze a Moldovei, deoarece se conectează la depozitele de stocare a gazelor naturale din Bogorodchany, Ucraina.

76. În practică, rata de utilizare a capacităţii tuturor conductelor transfrontaliere este de numai 40-50%, aproximativ 20 mlrd m³/an de gaze naturale sînt tranzitate prin traseul sudic şi aproximativ 1,3-2 mlrd. m³/an prin traseul nordic.

Reţeaua naţională este utilizată doar parţial. Reţeaua de transport intern se întinde pe o lungime de 1570 km. Nu există depozite de stocare a gazelor în Republica Moldova şi nu există acces la gazele naturale lichefiate.

77. La situaţia din 01.01.2019, toate raioanele Republicii Moldova au acces la gaze naturale, iar nivelul de acces al localităţilor la reţelele de distribuţie de gaze naturale (fără unităţile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului) a constituit 60,2%.

78. Conducta de gaze Iaşi–Ungheni, prin care se efectuează interconectarea cu sistemul de gaze din România, a fost pusă în funcţiune în 2014, dar în prezent se poate utiliza doar la un nivel foarte scăzut al capacităţii din cauza mai multor constrîngeri tehnice, care limitează cantitatea de gaze naturale ce poate fi injectată în sistemul de transport gaze moldovenesc de la această interconexiune. Pentru a utiliza interconexiunea Iaşi–Ungheni la capacitate maximă (1,5 mlrd. m³/an), este necesar a fi dezvoltat gazoductul Ungheni–Chişinău.

79. În scopul dezvoltării infrastructurii în sectorul gazelor al Republicii Moldova, este considerat prioritar proiectul de construcţie a conductei de transport gaze naturale pe direcţia Ungheni – Chişinău, care prin Legea nr.105 din 09.06.2017 a fost declarat de importanţă naţională.

Acest proiect prevede construirea a cca 120 km de conducte de gaz (Ø600 mm) cu un buget estimativ de aproximativ 93 mil.euro. Autorităţile moldoveneşti intenţionează să finalizeze acest proiect în anul 2020. În acest scop, în anul 2018 a fost semnat contractul de vînzare-cumpărare a ÎS "Vestmoldtransgaz" de către Eurotransgaz, companie înfiinţată şi deţinută de către SNTGN Transgaz în Republica Moldova, fiind create astfel premisele unei investiţii private pentru construcţia gazoductului Ungheni-Chişinău, un proiect vital pentru asigurarea securităţii energetice a Republicii Moldova.

Figura 13. Infrastructura sistemului de transport gaze naturale pe teritoriul Republicii Moldova

Conectarea reală a sistemului de transport al gazelor naturale din Moldova la sistemul României va fi pe deplin posibilă nu mai devreme de 2020, cu un obiectiv pe termen scurt de a oferi alternative de aprovizionare cu gaze în situaţii de urgenţă şi un obiectiv strategic pe termen lung de a beneficia de interconexiunile româneşti existente cu alte ţări europene.

80. În acelaşi timp, este necesar să se ţină cont de faptul că, pentru a asigura funcţionalitatea deplină a gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău, este necesar ca pe teritoriul României să fie construit gazoductul Oneşti – Gherăeşti – Leţcani şi 2 staţii de comprimare Oneşti şi Gherăeşti.

81. Sistemul de conducte magistrale Trans-Balcanice constituie un element-cheie al securităţii energetice a ţărilor din regiunea Balcanică şi Turcia şi un element indispensabil al coridorului Nord-Sud pentru transportul gazele naturale ruseşti, din Federaţia Rusă prin Ucraina, Republica Moldova, şi România către ţările balcanice (Bulgaria, Grecia, Macedonia) şi Turcia. Sistemul de conducte magistrale Trans-Balcanice prin teritoriul României este format din trei conducte de diametru mare, prin care anual se transportă aproximativ 20 miliarde de metri cubi de gaze naturale.

În contextul situaţiei tensionate dintre Gazprom (FR) şi Naftogaz (UA), opţiunea asigurării fluxului invers de gaze pe sistemul de conducte magistrale Trans-Balcanice ar fi mai mult decât oportună atât pentru Republica Moldova, cît şi pentru Ucraina şi pentru alte ţări vizate din regiunea Europei de Sud-Est, care ar rezulta mărirea securităţii pe piaţa gazelor.

În acest sens, operatorii sistemului de transport gaze din Grecia, Bulgaria, România, Ucraina şi Moldova se află în proces de examinare a posibilităţii realizării Proiectului privind Asigurarea fluxului invers de gaze pe sistemul de conducte magistrale Trans-Balcanice.

82. În contextul expirării la 01.01.2020 a contractului de organizare a transportării gazelor naturale în regim de tranzit şi contractului de furnizare a gazelor naturale, încheiate cu "Gazprom′′ SAP, precum şi ţinând cont de riscul ca fluxul de gaze prin conductele Trans Balcanice din Est spre Europa de Sud-Est (pe ruta RU-UA-MD-RO-BG- -TK) să fie întrerupt/sistat începând cu 1 ianuarie 2020, în cazul în care Rusia (Gazprom) şi Ucraina (Naftogaz) nu vor ajunge la un acord privind tranzitul de gaze din Federaţia Rusă prin Ucraina, există necesitatea examinării tuturor scenariilor posibile de aprovizionare cu gaze a Republicii Moldova.

83. În scopul asigurării securităţii aprovizionării cu gaze naturale începând cu 01.01.2020, SA "Moldovagaz" a identificat 3 scenarii a fi examinate în cazul sistării tranzitului de gaze din Federaţia Rusă prin Ucraina spre Europa de Sud-Est, şi anume:

a) Procurarea gazelor la hotarul Federaţia Rusă – Ucraina. Acest scenariu va permite utilizarea rutei existente pentru transportarea gazelor naturale către Republica Moldova, doar că contractarea serviciilor de transport gaze prin teritoriul Ucrainei va fi efectuată de SA "Moldovagaz". Astfel, SAP "Gazprom" va preda gazele naturale SA "Moldovagaz" la frontiera Rusia-Ucraina.

b) Procurarea gazelor la hotarul România – Ucraina (SMG Isaccea/SMG Orlovca). Prin SMG Isaccea/SMG Orlovca va fi posibilă livrarea gazelor din Rusia tot pe culoarul transbalcanic, dar în flux invers, pe direcţia Turcia – Bulgaria – România – Ucraina – Republica Moldova.

c) Procurarea gazelor în alte puncte de intrare în sistemul de transport gaze din Ucraina, situate la frontiera cu statele membre ale UE. Aceste puncte vor putea fi utilizate pentru transportarea gazelor naturale preluate de la SAP "Gazprom" sau traderi din ţările UE.

84. Pentru realizarea scenariilor de aprovizionare cu gaze naturale a Republicii Moldova enumerate în pct.83, urmează a fi realizate un şir de acţiuni/lucrări atât de operatorii sistemelor de transport din Republica Moldova cât şi din ţările vecine (semnarea Acordurilor de interoperabilitate pentru toate punctele de interconectare dintre operatorii sistemelor de transport gaze a Republicii Moldova şi a Ucrainei, semnarea contractului de transport gaze pe teritoriul Ucrainei, stabilirea relaţiilor contractuale cu operatorul sistemului de transport gaze din Transnistria, efectuarea lucrărilor necesare la punctele de interconectare Kardam (Bulgaria) - Negru Vodă (România) şi Isaccea (România) – Orlovca (Ucraina) pentru asigurarea nivelului de presiune necesar şi măsurarea gazelor în flux invers, etc). SA "Moldovagaz" este în proces de realizare/coordonare a măsurilor necesare întru realizarea celor 3 scenarii menţionate în pct.83.

85. Totodată, în cazul stopării tranzitului prin Ucraina şi declararea imposibilităţii realizării obligaţiei de serviciu public de furnizare de ultimă opţiune a gazelor naturale impuse SA "Moldovagaz" prin Hotărîrea ANRE nr.272/2018, începând cu 01.01.2020, ca un scenariu de ultimă opţiune este examinată posibilitatea procurării de gaze de pe piaţa din Ucraina sau UE. În acest sens, Guvernul Republicii Moldova la data de 11.12.2019 a aprobat semnarea Acordului de suport al proiectului şi rambursare "Instrument de procurare a gazelor în situaţie de urgenţă" dintre Republica Moldova şi BERD. Astfel, BERD ar putea pune în aplicare un instrument de emitere a unui acreditiv stand-by (scrisoare de credit), la cererea RM, în sumă de până la 50 mil. dolari SUA, pentru achiziţionarea unui volum de gaze naturale pe piaţa ucraineană şi/sau pieţele UE. Acordul respectiv ar putea intra în vigoare după ratificarea acestuia de către Parlamentul Republicii Moldova şi eliberarea opiniei legale de către Ministerul Justiţiei.

2.4. Securitatea tehnologică, calitatea şi nivelul de întreţinere a reţelei

86. Regulamentul privind calitatea serviciului de transport şi distribuţie a gazelor naturale a fost aprobat de ANRE prin Hotărîrea nr.416 din 09.06.2011 şi a fost implementat începînd cu data de 11 noiembrie 2011.

Acest Regulament prevede obligaţia operatorului de sistem de a asigura livrarea gazelor naturale consumatorilor finali, la parametrii de calitate a gazelor naturale, stabiliţi prin standardul naţional în vigoare "Gaze naturale pentru utilizarea în scopuri industriale şi casnice" GOST 5542.

Conform rapoartelor deţinătorilor de licenţă privind indicatorii de calitate pentru anul 2018, care au fost transmise către ANRE, operatorii sistemelor de distribuţie afiliaţi SA "Moldovagaz" au înregistrat 1982 (97,7%) de întreruperi planificate, şi 46 cazuri (2.3 %) au fost înregistrate de alţi operatori de sistem, în timp ce 3 titulari de licenţe (SRL "Candelux Com", SRL "PielartService" şi SRL "Compania Doboş") nu au operat nici o întrerupere cu caracter planificat. Operatorii de sistem au raportat că, în toate cazurile menţionate, s-au încadrat în limitele admisibile a duratei întreruperilor programate specificate pentru fiecare tip de lucrări în parte, cu lichidarea ulterioară a lor în termen normativ şi în proporţie deplină, cu excepţia SA "Darnic-gaz".

În cazul SA "Darnic-gaz", datele prezentate arată operarea a 6 întreruperi cu caracter planificat, din care doar în 4 cazuri livrarea gazelor naturale a fost reluată în termen normativ. Astfel, indicatorul de performanţă calculat pentru întreprinderea nominalizată a constituit 66.7 %.

Toate cazurile de întreruperi au fost anunţate de operatorii de sistem cu cel puţin 3 zile înainte, indicându-se data şi intervalul probabil de întrerupere, ceea ce corespunde cerinţelor stabilite în Regulamentul ANRE.

La data de 22.11.2019 prin Hotărârea Consiliului de administraţie ANRE nr.422 a fost aprobat Regulamentul cu privire la calitatea serviciilor de transport şi de distribuţie a gazelor naturale şi abrogată Hotărârea ANRE nr.416 din 09.06.2011.

87. Durata întreruperilor planificate în sectorul gazelor naturale este prezentată în tabelul 6.

88. Conform informaţiilor prezentate de titularii de licenţă către ANRE, pe parcursul anului 2018 au fost înregistrate 149 de întreruperi neprogramate, din care 145 sau 97% la operatorii sistemelor de distribuţie afiliaţi SA "Moldovagaz" şi 4 cazuri, sau 3 % la alţi operatori ai sistemelor de distribuţie.

89. În anul 2018, potenţialii consumatori au înaintat 14229 cereri pentru eliberarea avizului de racordare, dintre care 13651 sau 96% au fost depuse la operatorii sistemelor de distribuţie afiliaţi S.A. "Moldovagaz" şi 578 cereri sau 4 % la alţi operatori de sistem. Cu respectarea termenului normativ de 15 zile, au fost eliberate 13517 avize de racordare, pentru restul cazurilor fiind refuzuri. Informaţii detaliate privind solicitările de racordare sînt prezentate în tabelul 7.

90. Planurile de dezvoltare şi investiţii ale operatorului sistemului de transport şi a operatorilor sistemului de distribuţie afiliaţi SA "Moldovagaz".

Conform prevederilor Legii privind gazele naturale, operatorul sistemului de transport şi operatorul sistemului de distribuţie vor realiza dezvoltarea reţelelor de transport (distribuţie) de gaze naturale în scopul creşterii cererii de gaze naturale, astfel încît să se asigure fiabilitatea şi continuitatea aprovizionării consumatorilor. Costurile pentru dezvoltarea reţelelor de gaze naturale sînt suportate de operatorul sistemului de transport/operatorul sistemului de distribuţie şi sînt luate în considerare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de transport/distribuţie a gazelor naturale, dacă acestea au fost efectuate în conformitate cu condiţiile licenţei, Metodologia de calculare a tarifelor şi Regulamentul privind planificarea, aprobarea şi efectuare a investiţiilor în sectorul gazelor naturale, emise de ANRE.

În contextul acestei obligaţii, operatorul sistemului de transport şi operatorul sistemului de distribuţie sînt obligaţi să dezvolte şi, după o consultare prealabilă cu participanţii la piaţă, să prezinte ANRE spre aprobare un plan de dezvoltare a reţelelor de transport pentru următorii zece ani (pentru reţeaua de distribuţie – pentru trei ani). La elaborarea planurilor de dezvoltare a reţelei, operatorii de sistem trebuie să ţină cont de strategia energetică aprobată de Guvern şi de datele statistice privind balanţa energetică, oferta şi cererea curentă şi planificată. Aceste planuri de dezvoltare trebuie să includă măsuri eficiente pentru a asigura fiabilitatea sistemului de gaze naturale şi securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Planurile de dezvoltare trebuie să informeze participanţii la piaţa de gaze naturale despre principalele reţele de transport/distribuţie a gazelor naturale care urmează să fie reconstruite sau reabilitate în următorul deceniu, să conţină informaţii privind investiţiile care au fost deja efectuate şi să identifice noi investiţii care trebuie efectuate în termen de trei ani şi să ofere un interval de timp pentru punerea în aplicare a tuturor proiectelor de investiţii.

De asemenea, operatorul sistemului de transport şi operatorul sistemului de distribuţie sînt obligaţi să elaboreze şi să implementeze planuri anuale de investiţii aprobate de ANRE. În conformitate cu obiectivele acestora legate de SA "Moldovagaz", investiţiile au fost alocate spre dezvoltarea infrastructurii existente, în special în dezvoltarea tehnică şi tehnologică a sistemelor de livrare (de ex. reconstrucţia, modernizarea instalaţiilor şi obiectelor existente), după cum urmează:

1) înlocuirea staţiilor de distribuţie a gazelor existente cu noua generaţie de servicii automatizate, care oferă toate procesele tehnologice;

2) modernizarea sistemelor de transport şi distribuţie a gazelor pentru procesele de monitorizare;

3) instalarea sistemelor de montare a supapei de comandă, telemetrie şi sisteme de monitorizare pentru protecţia catodică a conductelor de gaz subterane de oţel pentru funcţionarea sigură a sistemului de gaze;

4) asigurarea cu unităţi de înlocuire a fluxului de gaz în impulsul electronic modern;

5) dezvoltarea unei noi conducte de distribuţie a gazelor naturale în localităţile deja conectate la sistemul de alimentare cu gaz, care va oferi posibilitatea conectării la reţeaua de distribuţie a noilor consumatori şi creşterea livrărilor de gaze naturale;

6) continuarea reparaţiei capitale a conductei de transport de gaze Razdelinaia – Ismail etc.

Dar, ţinînd cont de situaţia financiară a operatorului sistemului de transport, a operatorului sistemului de distribuţie şi situaţia financiară generală a "Moldovagaz" SA, este foarte dificil să se planifice investiţii majore în sistem, care sînt strict necesare pentru asigurarea continuităţii furnizării de gaze către consumatori.

Implementarea investiţiilor depinde de mai mulţi factori-cheie, printre care dezvoltarea eficientă a indicilor macroeconomici ai Republicii Moldova, precum şi caracterul adecvat şi justificat din punct de vedere economic al politicii tarifare a ANRE, situaţia pieţei gazelor naturale, solvabilitatea operatorului sistemului de transport, a operatorului sistemului de distribuţie şi a SA "Moldovagaz" şi abilitatea acesteia de a colecta plăţi de la consumatorii săi.

2.5. Securitatea aprovizionării şi funcţionarea sectorului în situaţii excepţionale

91. Legea nr.108 din 27.05.2016 privind gazele naturale prevede principiile şi regulile de bază care reglementează obligaţiile şi comportamentul participanţilor la piaţa gazelor naturale în situaţii excepţionale, coordonarea activităţilor în sectorul gazelor naturale, precum şi acţiunile care trebuie întreprinse în cazul unor întreruperi majore în furnizarea de gaze naturale.

92. Asigurarea securităţii aprovizionării cu gaze naturale se află inclusiv în competenţa Guvernului, care în acest scop prin Hotărîrea Guvernului nr.207 din 03.04.2019 a aprobat Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale şi Planul de acţiune pentru situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale, care este compus din două părţi: Planul de acţiuni preventive şi Planul de urgenţă .

93. Regulamentul privind situaţiile excepţionale pe piaţa gazelor naturale defineşte rolurile şi funcţiile participanţilor la piaţa gazelor naturale, stabileşte standardele minime de siguranţă în aprovizionarea cu gaze naturale şi conţine, în special, următoarele:

1) criteriile pentru identificarea consumatorilor protejaţi;

2) măsurile care trebuie luate de întreprinderea din sectorul gazelor naturale pentru a asigura aprovizionarea cu gaze a consumatorilor protejaţi în următoarele cazuri:

a) temperaturi extreme pentru o perioadă de vîrf de 7 zile calendaristice, constatate statistic o dată la 20 de ani;

b) orice perioadă de cel puţin 30 de zile calendaristice în care cererea de gaze naturale este excepţional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani;

c) o perioadă de cel puţin 30 de zile calendaristice, în cazul afectării infrastructurii principale a sistemului de gaze naturale în condiţii de iarnă normale.

3) criteriile de identificare a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale care vor furniza gaze naturale consumatorilor protejaţi şi criteriile de identificare a diferitor categorii de riscuri majore pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

4) măsurile necesare a fi întreprinse întru prevenirea sau reducerea riscurilor de întrerupere a aprovizionării cu gaze naturale.;

94. Planul de acţiuni pentru situaţii excepţionale pe piaţa gazelor naturale conţine următoarele:

1) definirea nivelurilor de criză;

2) determinarea rolului şi funcţiilor întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, Comisiei pentru situaţii excepţionale a Republicii Moldova, ale altor autorităţi responsabile, luînd în considerare diferenţele în măsura în care acestea sînt afectate în caz de întrerupere a furnizării gazelor naturale, şi stabilirea căilor şi mijloacelor de interacţiune a acestora din urmă cu organul central al administraţiei publice, specializat în domeniul energetic, cu Comisia pentru situaţii excepţionale a Republicii Moldova pentru fiecare nivel de criză definit;

3) identificarea, acolo unde este cazul, a măsurilor şi acţiunilor de reducere a impactului potenţial al întreruperii aprovizionării cu gaze naturale asupra sistemului de încălzire şi a furnizării de energie electrică produsă prin utilizarea gazelor naturale;

4) stabilirea măsurilor şi procedurilor detaliate care trebuie respectate pentru fiecare nivel de criză, inclusiv a sistemelor de asigurare a fluxului de informaţii, pentru a permite întreprinderilor din sectorul gazelor naturale şi consumatorilor industriali de gaze naturale să reacţioneze la fiecare nivel de criză;

5) identificarea măsurilor care nu se bazează pe mecanismele de piaţă care să fie implementate în situaţiile de urgenţă şi evaluarea nivelului de utilizare a acestora pentru rezolvarea situaţiilor apărute în urma unei crize, identificarea efectelor acestora şi definirea procedurilor necesare pentru punerea lor în aplicare;

6) descrierea detaliilor obligaţiei de raportare impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale în caz de alertă pentru fiecare dintre nivelurile de criză;

7) stabilirea unei liste de acţiuni predefinite care trebuie luate pentru asigurarea aprovizionării cu gaze naturale în situaţii de urgenţă, inclusiv a unor acorduri comerciale între părţile implicate în astfel de acţiuni şi mecanismele de compensare pentru întreprinderile din sectorul gazelor naturale, a listei consumatorilor finali întreruptibili şi ordinea în care furnizarea de gaze naturale către consumatorii finali va fi limitată şi/sau sistată etc.

2.6. Importul şi furnizarea gazelor naturale

95. Republica Moldova este un importator net de gaze naturale, care reprezintă o sursă majoră de combustibil, procentul gazelor naturale în totalul aprovizionării cu resurse energetice primare fiind de aproximativ 30%.

96. În tabelul 8 se prezintă cantităţile de gaze naturale achiziţionate şi furnizate consumatorilor finali pe malul drept al Nistrului, distribuite atît consumatorilor finali, cît şi livrate direct din reţelele de transport.

În anul 2018, gazele naturale furnizate pe piaţa din Republica Moldova au fost procurate de la SAP "Gazprom" din Federaţia Rusă, volumul total de gaze naturale procurat a constituit 1129,7 mil. m³.

97. Volumul total de gaze naturale, procurat în anul 2018, comparativ cu anul 2017, s-a majorat cu 95.8 mil. m³ (+9.3 %). Datele prezentate în Tabelul 8 denotă că consumul de gaze naturale în Republica Moldova (atît distribuite consumatorilor finali, cît şi livrate direct din reţelele de transport al gazelor naturale) în anul 2018 s-a majorat în comparaţie cu anul precedent, cu 104.4 mil. m³.

98. Nivelul consumului în Moldova depinde în cea mai mare parte de nivelul tarifelor la furnizare, care, la rîndul său, depinde de doi factori principali: preţul gazului importat şi cursul de schimb lei/dolari SUA, astfel încît în perioada 2005-2018 preţul anual de import a crescut de 2,8 ori (de la 76,1 dolari SUA/1000 m³ la 217.5 dolari SUA/1000 m³), preţul mediu de furnizare a crescut de peste 4,2 ori şi, ca urmare, consumul de gaze naturale de către consumatorii finali a scăzut cu 19% (de la 1315 mil. m³ la 1069,5 mil. m³). Analizând procurările totale de gaze naturale pentru perioadele anterioare, se relevă tendinţa continuă de diminuare, exceptînd doar anii 2010, 2014, 2016 şi 2018 când s-au înregistrat creşteri ale volumelor de gaze naturale procurate, corespunzător de 5,5%; 2,1 %, 3,0 % şi de 9,3 %.

99. În perioada 2016-2018, preţul de import, exprimat în lei, a crescut cu 2,7%, avînd în vedere că în această perioadă rata de schimb a leului s-a micşorat cu circa 15,7% (de la 19,92 lei/ dolari SUA la 16,8 lei/dolari SUA).

100. În 2018, preţul de procurare al gazelor naturale importate, exprimat în dolari a crescut cu 25,5% faţă de anul 2017 şi cu 11% faţă de anul 2016 (de la 193,5 dolari SUA/1000 m³ în 2016 la 217,5 dolari SUA/1000 m³ în 2018). În acelaşi timp, rata de schimb a leului s-a micşorat cu 9,1% faţă de anul 2017 (de la 18,49 lei/dolari SUA la 16,8 lei/dolari SUA). În consecinţă, tariful mediu de furnizare a gazelor naturale anual a scăzut cu circa 15,7% faţă de anul 2017. Evoluţia tarifelor de furnizare în Moldova în perioada 1997–2018 (în lei şi dolari SUA) este prezentată în Figura 14.

Figura 14. Evoluţia tarifelor de furnizare a gazelor în perioada 1997-2017, lei /1000 m³ şi $ /1000 m³

Conform diagramelor din Figura 14, în perioada 1997 (prima aprobare tarifară de către ANRE) pînă în 2018, tarifele medii de furnizare în lei au crescut mai mult de 9,7 ori. În dolari SUA, tarifele au cresc de numai 2,7 ori. O astfel de diferenţă mare se explică prin deprecierea leului de peste 4 ori.

2.7. Consumul de gaze naturale

101. Ponderea fiecărei companii pe piaţa gazelor naturale din Moldova este diferită, deoarece numărul consumatorilor fiecărei companii este diferit. În acelaşi timp, structura consumatorilor şi nivelul consumului lor este diferit. Cota de participare a operatorilor sistemului de distribuţie pe piaţa gazelor naturale din Moldova în 2018 este prezentată în Figura 15.

Figura 15. Cota de participare a operatorilor sistemului de distribuţie pe piaţa gazelor naturale din Moldova în 2018, %

102. După cum este prezentat în Figura 15, consumul de gaze naturale este concentrat în capitala Republicii Moldova – Chişinău, care consumă 62% din cantitatea totală de gaze naturale, şi în mun. Bălţi, care consumă 8,9% din consumul total al Republicii Moldova. Gazele naturale consumate în Moldova sînt utilizate în principal pentru producţia de energie electrică şi termică.

103. Moldova deţine o cotă foarte mare de gaze naturale utilizate în consumul total de energie primară (30%) şi se numără printre ţările cu cea mai mare pondere de gaze naturale în producţia de energie electrică şi termică (cu mai mult de 90%).

104. În contextul majorării în anul 2018 a consumului de gaze naturale în medie cu 104,4 mil. m³ comparativ cu anul 2017, se remarcă faptul că, a fost înregistrată o creştere a consumului de gaze naturale cu 14,4 % (sau 43,6 mil. m³) la consumatorii casnici, cu 12,7 %, (sau 5,8 mil. m³) la instituţiile publice şi cu 14,7% (sau 34,1 mil. m³) pentru agenţii economici. Pentru categoria sectorului energetic, consumul de gaze naturale a crescut cu 5,4% (sau 20,9 mil. m³).

105. În structura consumului de gaze naturale în anul 2018, cea mai mare pondere (37,9%) aparţine consumatorilor din sectorul energetic (CET şi CT), care s-a micşorat cu 1,9 puncte procentuale faţă de 2017. Ponderea consumatorilor casnici a fost de 32,4%, care a crescut în comparaţie cu 2017 cu 0,8%. Ponderea celorlalţi agenţi economici (cu excepţia celor din sectorul energetic) a fost de 25%, fiind în creştere cu 0,9% comparativ cu 2017. Trebuie subliniat că ponderea consumului de gaze naturale a instituţiilor publice în ultimii 10 ani a rămas în intervalul de 4-5%.

Figura 16. Structura consumului de gaze naturale pe categorii de consumatori finali în perioada 2001-2018, %

2.8. Implementarea celui de-al III-lea Pachet Energetic în sectorul gazelor naturale

106. Moldova este membră a Comunităţii Energetice şi s-a angajat să implementeze cel de-al Doilea şi cel de-al Treilea pachet energetic.

107. Legea nr.123 din 2009 cu privire la gazele naturale a stabilit cadrul legislativ de bază pentru piaţa gazelor naturale în conformitate cu cel de-al Doilea pachet energetic şi, în special, cu Directiva 2003/55/CE.

108. Legea nr.108 din 2016 cu privire la gazele naturale transpune Directiva 2009/73/CE privind normele comune pentru piaţa internă a gazelor naturale, Directiva UE 2004/67/CE privind măsurile de protecţie a securităţii furnizării gazelor naturale şi Regulamentul UE nr.715/2009 privind condiţiile de acces la reţelele de transport al gazelor naturale. Această lege prevede implementarea integrală, treptată, a celui de-al Treilea pachet energetic pînă în 2020.

109. În anul 2013, "Moldovagaz" SA a început să reorganizeze societăţile de distribuţie şi, în primul rînd, compania "Chişinău-Gaz" SRL, care este una dintre cele mai mari din cei 12 operatori regionali de distribuţie. "Moldovagaz" SA a preluat activitatea de aprovizionare, iar compania "Chişinău-Gaz" SRL a rămas doar o companie de distribuţie (operator al sistemului de distribuţie). Ulterior, începând cu ianuarie 2016, activitatea de furnizare a fost separată de activitatea de distribuţie Ia toate celelalte 12 societăţii afiliate SA "Moldova gaz", iar activitatea de furnizare a gazelor naturale a fost preluată de "Moldovagaz" SA. Cele 12 societăţi afiliate "Moldovagaz" SA funcţionează doar ca operatori ai sistemului de distribuţie.

110. Procesul de punere în aplicare a celui de-al Treilea pachet energetic în sectorul gazelor naturale al Republicii Moldova trebuie să fie luat în considerare în contextul evoluţiilor actuale, precum şi al celor pe termen mediu şi scurt, pe baza realităţilor contractuale şi de proprietate existente în ţară.

111. În ceea ce priveşte separarea operatorului sistemului de transport, noua lege cu privire la gazele naturale oferă ca opţiuni trei modele, stabilite în Directiva 2009/73/CE: 1) separarea proprietăţii; 2) operatorul independent de sistem; şi 3) operatorul independent de transport.

Cu toate acestea, autorităţile Republicii Moldova au ajuns la concluzia că punerea în aplicare a oricăruia dintre cele 3 modele prevăzute de Directiva UE 2009/73 este legată de dificultăţi specifice, care putea pune în pericol procesul de implementare. Posibilele eşecuri în implementarea separării "Moldovagaz" SA ar putea avea implicaţii iremediabile negative, prin urmare problema reprezintă un risc atît pentru securitatea aprovizionării cu gaze naturale a ţării, cît şi pentru securitatea aprovizionării ţărilor învecinate, ţinînd cont de faptul că teritoriul Republicii Moldova este traversat de conductele de tranzit, prin care "Gazprom" SAP furnizează gaze naturale către alte ţări din Europa de Sud-Est.

112. Ţinînd cont de perspectiva punerii în aplicare a celui de-al Treilea pachet energetic şi pentru a avea garanţii privind activele din sectorul gazelor al Republicii Moldova, "Gazprom" SAP a cerut clarificarea situaţiei activelor sale în cadrul "Moldovagaz" SA.

113. Reieşind din situaţia specifică a Republicii Moldova, în baza Deciziei D/2012/04/MC-EnC, Moldova a obţinut derogări ce constau în amînarea punerii în aplicare a articolului 9 din Directiva 2009/73/CE privind normele comune pentru piaţa internă a gazelor naturale şi abrogarea Directivei 2003/55/CE pînă la 1 ianuarie 2020. Aceasta fiind o decizie pozitivă pentru dezvoltarea sectorului gaze din Moldova.

114. În ianuarie 2019, SRL "Moldovatransgaz" a prezentat către ANRE planul de implementare a unuia dintre modelele de separare în conformitate cu prevederile Legii nr.108 din 27.05.2016 cu privire la gazele naturale.

115. După 4 luni de analiză, ANRE şi-a exprimat poziţia negativă cu privire la prevederile incluse în proiectul planului şi a recomandat operatorului sistemului de transport să prezinte un alt plan care să ofere un singur model de separare în conformitate cu Legea privind gazele, precum şi să detalieze o listă de acţiuni care trebuie puse în aplicare pentru a asigura o separare adecvată.

116. SRL "Moldovatransgaz" urmează pe parcursul anului 2019 să prezinte repetat planul de implementare a unuia dintre modelele de separare, luând în considerare comentariile ANRE şi ale Secretariatului Comunităţii Energetice.

117. Contractul anterior pe termen lung dintre "Moldovagaz" SA şi "Gazprom" SAP (semnat în 2007) a expirat în 2011. De atunci părţile nu au reuşit să renegocieze şi să semneze un nou contract pe termen lung, astfel încît în fiecare an acordul anterior este prelungit anual. Toate negocierile pentru un nou contract au fost perturbate de discuţii privind punerea în aplicare a celui de-al Treilea pachet energetic, inclusiv ameninţările cu o posibilă oprire a livrărilor de gaze către Moldova.

118. În anul 2017, acordurile cu privire la transportul şi aprovizionarea cu gaze la contractele dintre "Moldovagaz" SA şi "Gazprom" SAP au fost prelungite pentru o perioadă de 3 ani (2017-2019).

119. Pînă la sfîrşitul anului 2019, "Moldovagaz" SA urmează să negocieze cu "Gazprom" SAP încheierea unui nou contract sau a unui nou acord de prelungire a termenului contractului de furnizare a gazelor naturale şi a contractului de organizare a transportării acestora în regim de tranzit la contractele existente dintre "Moldovagaz" SA şi "Gazprom" SAP.

Anexa nr.2

la Ordinul Ministerului Economiei

şi Infrastructurii

nr.363 din 12 decembrie 2019

RAPORT

privind îndeplinirea de către întreprinderile electroenergetice

şi de gaze naturale a obligaţiilor de serviciu public

INTRODUCERE

1. Obiectivele principale ale Republicii Moldova în sectorul energetic sunt sporirea securităţii furnizării energiei prin diversificarea surselor de energie şi asigurarea unor servicii accesibile şi fiabile. Totodată, este necesar a asigura un cadru normativ, instituţional şi operaţional pentru o concurenţă reală, pentru deschiderea efectivă a pieţei energiei electrice şi de gaze naturale, precum şi stabilirea preţului la vectorii energetici în mod transparent şi echitabil.

2. Este de menţionat că Republica Moldova a stabilit opţiunea clară de integrare în Uniunea Europeană şi în piaţa ei internă a energiei. Astfel, accesul pe piaţa europeană a energiei pentru Republica Moldova este o provocare enormă, care va implica costuri majore în partea ce ţine de dezvoltarea interconectărilor şi consolidarea infrastructurii energetice interne (gazele naturale şi energia electrică).

3. La 27 iunie 2014 a fost semnat Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, care stabileşte un nou cadru juridic pentru avansarea relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană spre o treaptă calitativ superioară, cea a asocierii politice şi integrării economice cu Uniunea Europeană şi se fundamentează pe o abordare inovativă şi ambiţioasă, incluzând componenta politică de asociere, componenta de liber schimb economic şi implementarea acquis-ul comunitar.

4. Parte componentă a acquis-ul comunitar necesar a fi implementat este şi armonizarea legislaţiei ce reglementează sectoarele energeticii cu principiile sistemului de drept al Uniunii Europene, obligaţie asumată de Republica Moldova şi în calitate de parte semnatară a Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice.

5. Republica Moldova a transpus în legislaţia naţională Directiva nr.2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei nr.2003/54/CE, a Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, precum şi a Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi de abrogare a Directivelor 2004/8/CE şi 2006/32/CE, prin aprobarea Legii nr.107 din 27 mai 2016 cu privire la energia electrică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.193-203, art.413), Legii nr.10 din 26 februarie 2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.67-77, art.1147) şi Legii nr.92 din 29 mai 2014 cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.178-184, art.415).

6. În domeniul aprovizionării cu gaze naturale a fost adoptată Legea nr.108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.193-203, art.415), care a transpus parţial Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale şi de abrogare a Directivei 2003/55/CE, precum şi a prevederilor Regulamentului (CE) nr.715/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1775/2005, Directivei 2004/67/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaze naturale.

7. În contextul transpunerii Directivelor UE, scopul principal prevăzut în legile menţionate este de a crea cadrul normativ necesar pentru funcţionarea eficientă a sectorului energetic menit să aprovizioneze consumatorii cu resurse energetice în condiţii de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, calitate şi transparenţă, asigurarea accesului liber la pieţele energiei electrice şi a gazelor naturale, diversificarea surselor şi căilor de furnizare a energiei şi surselor energetice, a echilibrului adecvat între ofertă şi cererea de energie, promovarea utilizării energiei produse din surse regenerabile şi energiei produse prin cogenerare.

8. Unul din obiectivele fundamentale ale Directivelor nr.2009/72/CE din 13 iulie 2009 şi 2009/73/CE din 13 iulie 2009 este protecţia drepturilor şi a intereselor consumatorilor. Astfel, consumatorii de energie electrică şi gaze naturale trebuie să aibă posibilitatea de a beneficia de garanţii caracteristice unui serviciu public garantat, în special în ceea ce priveşte securitatea furnizării energiei electrice şi a gazelor naturale la parametrii de calitate bine definiţi şi la tarife rezonabile şi transparente, precum şi sub aspectul creării de premise care să dea posibilitate consumatorilor de a alege furnizorul de energie electrică şi gaze naturale. Existenţa unor căi de soluţionare a litigiilor eficace şi accesibile tuturor reprezintă garanţia unei mai mari protecţii a consumatorilor.

9. Sectoarele industriale şi comerciale, inclusiv întreprinderile mici şi mijlocii, precum şi toţi cetăţenii care beneficiază de avantajele economice ale pieţei interne, trebuie să poată beneficia de un nivel înalt de protecţie, iar consumatorii casnici şi întreprinderile mici trebuie să aibă posibilitatea de a beneficia de garanţii specifice serviciului public, în special în ceea ce priveşte siguranţa alimentării şi tarifele rezonabile, din motive de echitate şi competitivitate.

I. SECTORUL ELECTROENERGETIC

1.1. Obligaţia de serviciu public

10. Astfel, conform prevederilor Legii nr.107 din 27 mai 2016 cu privire la energia electrică, care transpune prevederile Directivei nr.2009/72/CE din 13 iulie 2009, precum şi unele principii ale Regulamentului (CE) nr.714/2009 din 13 iulie 2009, obligaţia de serviciu public este impusă întreprinderii electroenergetice în interesul economic general, în legătură cu securitatea, inclusiv securitatea aprovizionării cu energie electrică, continuitatea, calitatea şi preţurile furnizărilor, precum şi în legătură cu protecţia mediului, în mod nediscriminatoriu şi care nu denaturează concurenţa în scopul determinării necesităţii menţinerii obligaţiilor respective.

11. Obligaţia de serviciu public este impusă întreprinderilor electroenergetice care funcţionează ca furnizor al serviciului universal, furnizor de ultimă opţiune şi furnizor central de energie electrică.

12. Conform prevederilor Legii cu privire la energia electrică:

Furnizor al serviciului universal este furnizorul care, în contextul obligaţiilor de serviciu public, este desemnat să asigure serviciul universal consumatorilor casnici şi societăţilor comerciale mici.

Furnizor de ultimă opţiune, este furnizorul care, în contextul obligaţiilor de serviciu public, este desemnat să furnizeze, pentru o perioadă limitată de timp, energie electrică consumatorilor finali care şi-au pierdut furnizorul în anumite circumstanţe, în condiţii specifice reglementate, stabilite prin lege.

Furnizor central de energie electrică este furnizorul desemnat de Guvern să procure energie electrică de la centralele electrice eligibile care produc din surse regenerabile de energie, precum şi energie electrică produsă de centralele electrice de termoficare urbane, şi să o furnizeze pe piaţa energiei electrice la preţuri reglementate, aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare - ANRE).

1.2. Furnizorul de serviciu universal şi furnizorul de ultimă opţiune

13. Implementarea Pachetului Energetic II a condus la faptul că, începând cu 1 ianuarie 2015, operatorii sistemului de distribuţie au fost obligaţi să separe, din punct de vedere legal, activitatea de distribuţie de activitatea de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate.

14. Astfel, în urma reorganizării prin dezmembrare a S.A. "Reţelele Electrice de Distribuţie Nord" şi S.A. "Reţelele Electrice de Distribuţie Nord-Vest" a fost înfiinţată S.A. "Furnizarea Energiei Electrice Nord", iar în urma dezmembrării ÎCS "RED Union Fenosa" S.A., a fost creată ÎCS "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" SRL, predecesoare a activităţii de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate, preluând şi toate contractele de furnizare a energiei electrice şi respectiv, toate drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate încheiate cu consumatorii.

15. Conform prevederilor art.96, alin.(3) din Legea nr.107/2016, furnizorii care, la intrarea în vigoare a legii, deţin licenţă pentru furnizarea energiei electrice la tarife reglementate vor îndeplini obligaţiile de serviciu public privind prestarea serviciului universal şi privind furnizarea de ultimă opţiune pe o perioadă de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în limitele teritoriului stabilit de Agenţie.

16. În perioada de raportare 2017-2018, licenţe pentru activitate de furnizare a energiei electrice la tarife reglementate deţinau două întreprinderi: ÎCS "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" SRL şi S.A. "Furnizarea Energiei Electrice Nord".

17. În contextul celor expuse, începând cu 27 mai 2016, ÎCS "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" SRL şi S.A. "Furnizarea Energiei Electrice Nord", în perioada de raportare au îndeplinit obligaţia de serviciului public privind prestarea serviciului universal şi privind furnizarea de ultimă opţiune.

18. S.A. "Furnizarea Energiei Electrice Nord" este furnizor de energie electrică pentru consumatorii din zona de nord şi nord-vest a Republicii Moldova.

Societatea deţine licenţă pentru furnizarea energiei electrice în teritoriul mun. Bălţi şi în 15 unităţi administrativ-teritoriale: raionul Ungheni, raionul Floreşti, raionul Făleşti, raionul Rîşcani, raionul Sîngerei, raionul Glodeni, raionul Şoldăneşti, raionul Rezina, raionul Dubăsari, sat Coşniţa, raionul Donduşeni, raionul Soroca, raionul Edineţ, raionul Briceni, raionul Ocniţa şi raionul Drochia.

Conform situaţiei la data de 31.12.2018, în perimetrul teritoriului licenţiat, S.A. "Furnizarea Energiei Electrice Nord" deserveşte 477497 consumatori la 492053 locuri de consum.

19. Conform situaţiei la data de 31.12.2018, ÎCS "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" SRL a deservit 806108 consumatori la 897774 locuri de consum, persoane fizice şi juridice, şi a furnizat energie electrică în 21 de raioane, inclusiv în mun. Chişinău, ceea ce constituie două treimi din teritoriul ţării (Anexa nr.1. Zona de acoperire a ÎCS "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" SRL).

20. Raporturile juridice dintre furnizorii de energie electrică, operatorii de sistem şi consumatorii finali pe piaţa cu amănuntul sunt reglementate de Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice aprobat prin Hotărârea ANRE nr.393 din 15.12.2010, cu modificările ulterioare. Procurarea şi furnizarea energiei electrice pe piaţa angro se realizează în conformitate cu principiile stabilite în Legea nr.107 din 27 mai 2016 cu privire la energia electrică, precum şi în conformitate cu prevederile Regulilor pieţei energiei electrice, aprobate prin Hotărârea Consiliului de administraţie al ANRE nr.212 din 9 octombrie 2015.

21. Procurarea energiei electrice pe piaţa angro se efectuează de către furnizori, în baza contractelor bilaterale încheiate cu producătorii de energie electrică sau cu alţi furnizori. În anul 2018 a fost procurată şi furnizată energie electrică în cantitate de:

a) ÎCS "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" SRL:

- de la producătorii autohtoni – 556,1 mil. kWh;

- din Ucraina şi "Moldovskaya GRES" SAÎ – 2211,5 mil. kWh.

Energia electrică furnizată consumatorilor casnici – 1147,4 mil. kWh, consumatorilor noncasnici – 1620,2 mil. kWh.

b) S.A. "Furnizarea Energiei Electrice Nord":

- de la producătorii autohtoni – 227,0 mil. kWh;

- "Moldovskaya GRES" SAÎ – 743,0 mil. kWh.

Energie electrică livrată consumatorilor casnici – 490,1 mil. kWh, consumatorilor noncasnici – 479,9 mil kWh.

Informaţii detaliate cu privire la piaţa energiei electrice din Republica Moldova sunt prezentate în Anexa 2. Rezultatele monitorizării pieţei de energie electrică.

1.3. Furnizorul central de energie electrică

22. Republica Moldova şi-a asumat obligaţia în cadrul Tratatului Comunităţii Energetice de a asigura, până în anul 2020, o pondere a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie de cel puţin 17%, obiectiv care ulterior a fost stabilit şi în Legea privind promovarea utilizării energie regenerabile, nr.10 din 26.02.2016. Asigurarea realizării acestui obiectiv naţional oferă comunităţii de afaceri stabilitate pe termen lung, indispensabilă efectuării unor investiţii durabile în sectorul energiei regenerabile, care va reduce dependenţa de energia electrică şi de combustibilii fosili importaţi, va asigura creşterea gradului de utilizare a noilor tehnologii în domeniul energiei şi va contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

23. Totodată, luând în consideraţie toate aspectele pozitive, dezvoltarea noilor capacităţi de producere a energiei electrice din surse regenerabile necesită investiţii considerabile, care evident influenţează asupra nivelului preţurilor de producere a acestei energii. Este clar că în astfel de condiţii, după cum arată şi practica internaţională, gradul de competitivitate a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile pe pieţele de energie liberalizate este destul de limitat în raport cu alţi producători de energie electrică. Astfel, scopul principal al obiectivelor naţionale în domeniul energiei regenerabile este de a atrage şi a proteja investitorii, de a asigura dezvoltarea continuă a tehnologiilor generatoare de energie provenite din surse regenerabile, de a asigura accesul liber şi nediscriminatoriu al producătorilor de energie electrică la reţelele electrice, precum şi de a aplica anumite scheme de sprijin şi stimulente eficiente pentru încurajarea producerii şi utilizării energiei regenerabile.

24. Legea privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile prevede aplicarea schemei de sprijin pentru promovarea utilizării energiei electrice produse din surse regenerabile, care constă în achiziţionarea obligatorie a întregii cantităţi de energie electrică produsă din surse regenerabile, pe o perioadă de 15 ani, la tarifele fixe aprobate de ANRE - în cazul producătorilor eligibili¹ de energie electrică din SER care deţin sau care urmează să deţină centrale electrice cu o putere electrică cumulată ce nu depăşeşte limita de capacitate stabilită de Guvern, sau la preţuri stabilite în cadrul licitaţiilor - în cazul celorlalţi producători eligibili de energie electrică din SER.

________________________

¹ În conformitate cu Legea privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, producătorul eligibil este definit ca producător de energie electrică din surse regenerabile care a obţinut dreptul de a i se achiziţiona întreaga cantitate de energie electrică livrată în reţelele electrice, la preţurile/tarifele stabilite în condiţiile legii.

25. Concomitent, Legea cu privire la energia electrică prevede şi obligativitatea achiziţionării de către furnizorul central de energie electrică a energiei electrice produse de centralele electrice de termoficare urbane, la preţurile reglementate de către ANRE.

26. Conform prevederilor lit.b), alin.(13), art.96, cap. XV din Legea cu privire la energia electrică şi prevederilor art.30 şi art.45, alin.(6), lit.e) din Legea privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, Guvernul, urmează să desemneze furnizorul central de energie electrică.

27. Furnizorul central de energie electrică, urmează să activeze în conformitate cu prevederile Legii cu privire la energia electrică şi Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi va avea următoarele atribuţii de bază:

a) achiziţionarea de la producătorii eligibili care deţin sau care urmează să deţină centrale electrice cu o putere electrică cumulată mai mare decât limita de capacitate stabilită de Guvern a întregii cantităţi de energie electrică livrată în reţelele electrice, la preţurile stabilite în rezultatul licitaţiilor desfăşurate în condiţiile Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile;

b) achiziţionarea de la producătorii eligibili care deţin sau care urmează să deţină centrale electrice cu o putere electrică cumulată ce nu depăşeşte limita de capacitate stabilită de Guvern a întregii cantităţi de energie electrică livrată în reţelele electrice, la tarifele fixe, aprobate de ANRE;

c) achiziţionarea întregii cantităţi de energie electrică livrată în reţelele electrice de către centralele electrice de termoficare urbane, la tarife aprobate de ANRE;

d) colectarea (anual, lunar şi zilnic) de la producătorii de la care achiziţionează energie electrică şi prezentarea operatorului sistemului de transport şi/sau operatorilor sistemelor de distribuţie a informaţiei cu privire la prognoza livrării în reţelele electrice a cantităţii de energie electrică produsă de producătorii cu care are încheiat contracte de achiziţionare a energiei electrice, în conformitate cu Regulile pieţei energiei electrice, aprobate de ANRE;

e) determinarea, în baza informaţiilor prezentate de operatorul sistemului de transport şi de operatorii sistemelor de distribuţie, a cantităţilor lunare de energie electrică ce urmează a fi furnizate fiecărui furnizor şi consumator eligibil de energie electrică, în funcţie de cotele deţinute de aceştia pe piaţa energiei electrice şi prezentarea informaţiei respective către ANRE;

f) determinarea preţurilor medii lunare de achiziţionare a energiei electrice de la producătorii de energie din surse regenerabile şi de la centralele electrice de termoficare în regim de cogenerare şi prezentarea informaţiei respective către ANRE;

g) vânzarea întregii cantităţi de energie electrică, achiziţionată de la producătorii de energie din surse regenerabile şi de la centralele electrice de termoficare urbane, tuturor furnizorilor de energie electrică şi consumatorilor eligibili, care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa internă a energiei electrice, în funcţie de cotele lor deţinute pe piaţă şi la preţurile reglementate, aprobate de ANRE.

h) transferarea garanţiilor de origine furnizorilor de energie electrică, ce corespund cantităţii de energie electrică furnizată acestora.

i) colectarea plăţilor pentru energia electrică vândută furnizorilor şi consumatorilor eligibili şi achitarea producătorilor de energie din surse regenerabile şi prin cogenerare a contravalorii energiei electrice achiziţionate de la aceştia.

28. În scopul asigurării realizării prevederilor Legii cu privire la energia electrică, Legii privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile şi a Legii privind energia termică şi promovarea cogenerării, cât şi pentru a crea în Republica Moldova condiţii necesare de promovare a producerii şi utilizării energiei electrice din surse regenerabile şi prin cogenerare, pentru a încuraja atragerea noilor investiţii în dezvoltarea capacităţilor de producere a energiei electrice, fapt ce nemijlocit va contribui la realizarea obligaţiunilor asumate de către Republica Moldova în calitate de parte semnatară la Tratatul Comunităţii Energetice, la dezvoltarea unei pieţe de energie electrică sigure, concurenţiale, precum şi la sporirea securităţii aprovizionării cu energie electrică a consumatorilor finali, în urma examinării a mai multor opţiuni posibile, în anul 2017 a fost desemnat prin Hotărârea Guvernului nr.885 din 01.11.2017 întreprinderea SA "Energocom" în calitate de furnizor central de energie electrică până la 1 ianuarie 2021.

II. SECTORUL DE GAZE NATURALE

29. Conform prevederilor Legii nr.108 din 27 mai 2016 cu privire la gazele naturale, care transpune prevederile Directivei 2009/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale, obligaţia de serviciu public este impusă întreprinderii de gaze naturale în interesul economic general, în legătură cu securitatea, inclusiv securitatea aprovizionării cu gaze naturale, continuitatea, calitatea şi preţurile furnizărilor, precum şi în legătură cu protecţia mediului, în mod nediscriminatoriu, în calitate de măsură limitată în timp.

30. Lista întreprinderilor care au obligaţia de serviciu public se actualizează cu regularitate, din oficiu, în scopul determinării necesităţii menţinerii obligaţiilor respective. Impunerea obligaţiilor de serviciu public trebuie să garanteze accesul egal şi pe bază de reciprocitate al întreprinderilor de gaze naturale din ţările părţi ale Comunităţii Energetice la consumatorii finali din Republica Moldova.

31. Obligaţiile de serviciu public se impun în special întreprinderilor de gaze naturale care desfăşoară activităţi reglementate privind transportul, distribuţia, stocarea şi furnizarea gazelor naturale.

32. Întreprinderilor de gaze naturale, care desfăşoară activităţi reglementate privind transportul, distribuţia, stocarea şi furnizarea gazelor naturale, le pot fi impuse obligaţiile de serviciu public care ţin de securitatea aprovizionării cu gaze naturale; parametrii de calitate şi indicatorii de calitate stabiliţi, aplicarea preţurilor şi a tarifelor reglementate, protecţia mediului şi creşterea eficienţei energetice, protecţia sănătăţii, a vieţii şi a proprietăţii precum şi măsurile de protecţie a consumatorilor finali.

33. Obligaţiile urmează a fi îndeplinite în mod transparent, nediscriminatoriu şi uşor de verificat.

34. În scopul asigurării drepturilor consumatorilor casnici şi a societăţilor comerciale mici de a fi aprovizionaţi cu gaze naturale la parametri de calitate stabiliţi, la preţuri reglementate, transparente, nediscriminatorii şi uşor de comparat, precum a altor drepturi în contextul obligaţiilor de serviciu, ANRE a aprobat, prin Hotărârea nr.113/2019 din 19.04.2019, Regulamentul privind furnizarea gazelor naturale.

35. Întru executarea art.90 alin.(2) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, prin Hotărârea ANRE nr.272/2018 la data de 28.09.2018, ANRE a impus companiei SA "Moldovagaz", obligaţia de serviciu public de furnizare de ultimă opţiune a gazelor naturale pe întreg teritoriul Republicii Moldova, pentru un termen de 3 ani.

36. Urmare a survenirii consecinţelor prevăzute de art.90 alin.(1) şi (4) din Legea nr.108/2016 cu privire la gazele naturale, manifestate prin imposibilitatea furnizării gazelor naturale de către furnizorul SRL "Cantgaz", pe teritoriul satelor Baimaclia, Ciobalaccia, Suhat, Câietu, Dimitrova din raionul Cantemir, ANRE a impus SA "Moldovagaz" prin Hotărârea nr.318/2018 din 13.11.2018, obligaţia de asigurare a furnizării gazelor naturale de ultimă opţiune, consumatorilor finali din teritoriul menţionat, pentru o perioadă de 4 luni (13.11.2018- 12.03.2019).

Astfel, S.A. "Moldovagaz" a preluat 699 consumatori finali din teritoriul respectiv şi a asigurat furnizarea gazelor naturale la preţ reglementat, livrând acestora în perioada de referinţă un volum de 237 504 m³de gaze naturale.

37. După finalizarea termenului impus de asigurare a furnizării de ultimă opţiune, reieşind din faptul că SRL "Cantgaz" nu a înlăturat circumstanţele care au dus la incapacitatea acestuia de a desfăşură activitatea licenţiată, Agenţia a impus SA "Moldovagaz" prin Hotărârea nr.33/2019 din 06.03.2019, obligaţia de serviciu public de furnizare a gazelor naturale consumatorilor casnici şi societăţilor comerciale mici din teritoriul menţionat la preţuri reglementate, transparente, nediscriminatorii şi uşor de comparat.

38. Prin Hotărârea ANRE nr.287/2016 din 17.11.2016 au fost impuse obligaţiile de serviciu public către 10 titulari de licenţe, pe un termen de până la intrarea în vigoare a noului Regulament privind furnizarea gazelor naturale.

39. La data de 30.06.2019 a intrat în vigoare noul Regulament privind furnizarea gazelor naturale, aprobat prin Hotărârea ANRE nr.113/2019 din 19.04.2019, astfel că Hotărârea ANRE nr.287/2016 din 17.11.2016 a devenit desuet.

40. Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie ANRE nr.487/2019 din 20.12.2019 privind impunerea obligaţiei de serviciu public, a fost impusă, pentru un termen de 7 ani, obligaţia de serviciu public de furnizare a gazelor naturale consumatorilor finali la parametrii de calitate stabiliţi, la preţuri reglementate, transparente, nediscriminatorii şi uşor de comparat, titularilor de licenţă pentru furnizarea gazelor naturale, în limitele teritoriilor autorizate prin licenţele operatorilor sistemelor de distribuţie, conform specificaţiei din Anexa nr.3.

41. În partea ce ţine de evaluarea impactului obligaţiilor de serviciu public impuse de ANRE asupra concurenţei pe piaţa gazelor naturale, este de menţionat că hotărârile tangenţiale obligaţiilor de serviciu public, se adoptă în şedinţe publice în conformitate cu procedura prevăzută de Legea cu privire la energetică şi presupune realizarea tuturor etapelor asigurării transparenţei, prevăzute de Legea privind transparenţa în procesul decizional. Totodată, este necesar de ţinut cont de specificul pieţei gazelor naturale şi de faptul, că prin Hotărârea Consiliului Concurenţei nr.APD-39-10/5 din 27.01.2011 (care nu a fost abrogată şi nu a devenit desuet), a fost stabilită situaţia dominantă a S.A. "Moldovagaz" pe piaţa serviciilor de furnizare a gazelor naturale la tarife reglementate către operatorii sistemelor de distribuţie pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

42. În conformitate cu Decizia nr.408 din 06.04.2011 a ANRE, piaţa gazelor naturale din Republica Moldova este determinată ca fiind necompetitivă din cauza existenţei unei singure surse de import, importurile fiind realizate de un furnizor la tarife reglementate – S.A. "Moldovagaz".

43. Conform prevederile art.114 alin.(4) al Legii cu privire la gazele naturale, piaţa gazelor naturale, va putea fi considerată concurenţială, doar ca urmare a constatării de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii a existenţei premiselor necesare pentru procurarea de către consumatorii noncasnici a gazelor naturale la preţuri negociate şi adoptarea hotărârii respective de către Guvern.

Anexa nr.1

Zona de acoperire a ÎCS "Gas Natural Fenosa Furnizare Energie" SRL

Anexa nr.2

Rezultatele monitorizării pieţei de energie electrică

Anexa nr.3

Lista titularilor de licenţe

pentru furnizarea gazelor naturale cărora li se impun obligaţiile de serviciu public

şi a operatorilor sistemelor de distribuţie pe reţelele cărora va fi realizat serviciul