Ordin nr.4 din 11.01.2018 cu privire la aprobarea Ghidului privind intervenţia profesională în exerciţiul funcţiei

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

O R D I N

cu privire la aprobarea Ghidului privind

intervenţia profesională în exerciţiul funcţiei

nr. 4  din  11.01.2018

 (în vigoare 01.04.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 68-76 art. 328 din 02.03.2018

* * *

În scopul realizării Planului naţional de acţiuni de implementare a Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană, aprobat în cadrul şedinţei Guvernului Republicii Moldova la 28 decembrie 2016, precum şi în scopul uniformizării practicilor, procedeelor si tehnicilor corecte de pregătire, organizare şi executare a măsurilor privind aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc de către subiecţii Legii nr.218 din 19.10.2012 privind modul de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, -

ORDONĂM:

1. A aproba Ghidul privind intervenţia profesională în exerciţiul funcţiei, conform anexei.

2. A asigura studierea şi aplicarea prevederilor prezentului ordin de către efectivul subordonat.

3. A pune în sarcina conducătorilor instituţiilor vizate controlul asupra aplicării uniforme a prezentului ordin.

4. Prezentul ordin intră în vigoare de la 01.04.2018.

GHID

privind intervenţia profesională în exerciţiul funcţiei

PARTEA GENERALĂ

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Ghid este elaborat în temeiul Ordinului comun al Procurorului General, ministrului justiţiei, ministrului afacerilor interne, Directorului General al Serviciului Vamal, Directorului Centrului Naţional Anticorupţie şi ministrului sănătăţii nr.77/572/408/639-o/197/1589 din 31 decembrie 2013 privind aprobarea Regulamentului cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant, Hotărîrea Guvernului nr.474 din 19.06.2014 cu privire la aprobarea Nomenclatorului mijloacelor speciale, al tipurilor de arme de foc şi al muniţiilor aferente, precum şi a regulilor de aplicare a acestora, a Legii 218 din 19.10.2012 privind modul de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, Constituţiei RM din 29.07.1994, Convenţiei nr.1950 din 04.11.1950 pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Conventiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse şi tratamente cu cruzime, inumane sau degradante adoptată la 10.12.1984.

2. Ghidul are ca scop uniformizarea practicilor, procedeelor şi tehnicilor corecte de pregătire, organizare şi executare a măsurilor privind aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc de către personalul din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Protecţie şi Pază de Stat, Ministerului Finanţelor, Serviciului Vamal, Serviciului de Stat de Curieri Speciali, Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, Inspectoratului Ecologic de Stat şi al Serviciului Piscicol ale Ministerului Mediului (în continuare – angajaţi).

3. Ghidul nu prevede o descriere exhaustivă a tuturor situaţiilor previzibile ce se pot produce pe domeniul intervenţiei profesionale. Prevederile Ghidului constituie linii directorii pentru a asigura un mod de acţiune care să permită rezolvarea eficace a situaţiilor de intervenţie profesională.

4. În prezentul Ghid termenii de mai jos se utilizează cu următorul înţeles, după cum urmează:

1) Intervenţia profesională – totalitatea măsurilor şi acţiunilor pe care le întreprind angajaţii, pentru îndeplinirea misiunilor de serviciu în vederea asigurării unui serviciu public calitativ respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă;

2) Forţa fizică - măsuri de constrângere realizate exclusiv prin încordarea muşchilor, a puterii fizice a persoanei, inclusiv prin aplicarea procedeelor speciale de luptă;

3) Mijloacele speciale - obiecte, muniţii, echipament, substanţe chimice, substanţe lacrimogene şi colorante, dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică, mijloace de stopare forţată a unităţilor de transport, mijloace de transport, utilaje şi tehnică de luptă, animale dresate, utilizate pentru apărarea pasivă sau activă, fără efecte cu caracter letal, destinate înfrângerii rezistenţei opuse, imobilizării şi dezorientării persoanei sau distrugerii obstacolelor;

4) Arma de foc - armă portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie. Se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc şi, ca urmare a construcţiei sale ori a materialului din care este confecţionat, poate fi transformat în acest scop;

5) Distanţa de protecţie - distanţa stabilită între angajat şi persoana asupra căruia se intervine, care poate fi de 2 – 3 paşi sau altă distanţă pe care angajatul o consideră sigură;

6) Zona de protecţie - cercul concentric situat în jurul angajatului până la persoană în timpul exercitării misiunilor de serviciu;

7) Dispozitiv de control – mod de dispunere în teren a angajaţilor (din cel puţin doi), într-o anumită ordine ce oferă o protecţie eficace, menit să intervină asupra unei persoane;

8) Element de control – angajat din cadrul dispozitivului de control care execută nemijlocit anumite măsuri de intervenţie;

9) Element de sprijin, sprijin/acoperire – angajat din cadrul dispozitivului de control care asigură elementul de control, prin urmărirea acţiunilor persoanei cât şi împrejurărilor, şi intervenţia în cazul unor eventuale agresiuni;

10) Triunghi de agresiune – zonă pe care angajatul o poate aborda în siguranţă din anumite unghiuri faţă de persoana asupra căreia intervine;

11) Custodie publică (privare de libertate) – orice formă de detenţie sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reţinere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorităţi judiciare, administrative sau de altă natură;

12) Tratament degradant – fapte care creează victimei sentimentul de fobie (teamă), de nelinişte, de inferioritate, de natură de a o umili sau înjosi şi eventual, de a-i înfrânge astfel rezistenţa fizică şi/sau psihică, săvârşite de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţământul expres ori tacit al unei asemenea persoane;

13) Tratament inuman – fapte care cauzează victimei leziuni (prejudiciu corporal efectiv) sau suferinţe fizice sau psihice, susceptibile de a produce intense tulburări psihice, săvârşite de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţământul expres ori tacit al unei asemenea persoane;

14) Tortură – orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţământul expres sau tacit al unei asemenea persoane;

15) Direcţie nepericuloasă - direcţia spre care, în cazul declanşării accidentale a focului, ca rezultat al unei erori de manipulare sau a unor defecţiuni tehnice a armei din dotare, nu se vor produce pagube materiale sau umane;

16) Supinaţie - răsucire a mâinii cu podul palmei în sus;

17) Pronaţie – răsucire a mâinii cu podul palmei în jos;

18) Inserţie - locul de fixare pe os a capătului terminal al unui muşchi;

19) Flexie – îndoirea de la încheietură a membrelor inferioare şi posterioare a corpului uman.

Capitolul II

Secţiunea 1

Zonele de percuţie şi traumatism

5. Zonele de percuţie şi traumatism stabilesc suprafeţele dispuse pe corpul persoanei asupra cărora se va aplica forţa fizică, mijloacele speciale şi arma din dotare, în funcţie de agresivitatea persoanei şi riscul pericolului ce poate surveni asupra angajatului sau altor persoane.

6. Acţionând în vederea executării sarcinilor ce decurg din intervenţia profesională, angajatul este obligat să folosească nivelul (volumul) de forţă strict necesar pentru a stopa ameninţarea/anihila pericolul sau pentru a domina/imobiliza persoana. Aplicarea, ulterior, a oricăror lovituri trebuie să fie sistată, chiar dacă, eventual, persoana continuă să se forţeze în vederea eliberării.

7. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot surveni în urma acţiunii, se disting trei zone:

1) zona roşie (cap, gât) - semnifică o zonă periculoasă asupra căreia este interzisă aplicarea forţei fizice, cu excepţia prevăzută la procedeul "eliberarea de la centurarea trunchiului din spate pe sub braţe" (pct.160);

2) zona oranj (spate, torace, abdomen, coloana vertebrală, organe genitale) - semnifică o zonă asupra căreia se va acţiona moderat;

3) zona verde (membrele superioare, inferioare şi fese) - semnifică o zonă de acţiune permisivă, asupra căreia se permite aplicarea loviturilor până la momentul în care s-a reuşit dominarea (imobilizarea persoanei).

8. Se interzice:

1) aplicarea loviturilor cu bastoanele speciale de cauciuc şi plastic în zona capului, gâtului şi claviculelor, abdomenului şi organelor genitale;

2) aplicarea cartuşelor cu gloanţe de cauciuc şi plastic în zona capului;

3) aplicarea cartuşelor cu gloanţe de cauciuc sau de plastic, a mijloacelor cu efect iritant sau lacrimogen cu încălcarea restricţiilor şi caracteristicilor tehnice ale acestora;

4) folosirea împotriva persoanelor a dispozitivelor explozive destinate deschiderii forţate a încăperilor, spargerii uşilor sau pereţilor.

9. Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate:

1) Principiul legalităţii - desfăşurarea misiunilor de serviciu, exclusiv în baza prevederilor legale în vigoare, regulamentelor şi normelor eticii profesionale;

2) Principiul inviolabilităţii persoanei - orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă;

3) Principiul egalităţii, imparţialităţii şi nediscriminării - reflectă impunerea angajatului în adoptarea faţă de orice persoană a unui comportament corect, imparţial şi nediscriminatoriu, fără deosebire de rasă, sex, religie, naţionalitate, apartenenţă politică, avere sau origine socială etc.;

4) Principiul profesionalismului - reflectă capacitatea de a aplica corect cunoştinţele teoretice şi deprinderile practice care vor asigura securitatea personală, a colegilor şi persoanelor implicate, executarea eficientă a misiunilor de serviciu, precum şi gestionarea situaţiilor dificile la un nivel redus de violenţă;

5) Principiul independenţei operaţionale - îndeplinirea atribuţiilor şi misiunilor de serviciu potrivit competenţelor stabilite fără implicarea nemotivată a altor subiecţi ai legii, persoane sau autorităţi;

6) Principiul gradualităţii - utilizarea de către angajaţi în mod progresiv/regresiv a măsurilor de intervenţie, forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armelor de foc, în funcţie de metodele, intensitatea şi mijloacele prin care acţionează persoana;

7) Principiul proporţionalităţii - utilizarea de către angajaţi a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, încât această utilizare să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului legitim urmărit;

8) Sarcina probaţiunii – sarcina probaţiunii neaplicării torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorităţii în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziţia unui organ de stat sau la indicaţia acesteia, sau cu acordul ori consimţământul său tacit.

Secţiunea 2

Părţile corpului

10. Mâinile angajatului nu pot fi calificate ca "de bază" sau "secundare", ele având funcţii diferite, dar în egală măsură, importante şi dinamice.

11. Membrele superioare şi inferioare definesc o parte a corpului (fig.3) care au un rol precis bine determinat după cum urmează:

1) partea cu arma;

2) partea reactivă.

12. Partea cu arma reprezintă partea dreaptă (stângă) a corpului împărţit în jumătate, de sus în jos, având rolul de a riposta în faţa unei agresiuni prin aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi armei de foc, în continuare se vor numi: mâna, piciorul de pe partea cu arma având rolul de protecţie a mijloacelor speciale şi a armei de foc inclusiv aplicarea rapidă a acestora.

13. Partea reactivă reprezintă partea stângă (dreaptă) a corpului, care asigură protecţia eficace şi adaptată păstrând distanţa, timpul şi capacitatea rapidă pentru a riposta şi se vor numi: mâna, piciorul reactiv.

Secţiunea 3

Atitudinea persoanei

14. Atitudinea persoanei reprezintă modul de conduită în anumite împrejurări sau situaţii, care se poate manifesta printr-un comportament cooperant sau agresiv.

15. În funcţie de nivelul de risc, comportamentul persoanei poate fi:

1) cooperant – persoana se supune cerinţelor legale ale angajatului;

2) de agresivitate redusă - persoana refuză premeditat să execute cerinţele legale ale angajatului, ultragiază angajaţii şi alte persoane fizice, opune rezistenţă pasivă fără aplicarea loviturilor, este neînarmat;

3) de agresivitate medie - persoana refuză premeditat să execute cerinţele legale ale angajatului, opune rezistenţă activă manifestată prin apucarea, deteriorarea premeditată a uniformei de serviciu sau a elementelor acesteia sau ţinutei civile a angajatului, aplică lovituri cu corpul, membrele superioare şi inferioare asupra angajatului sau altor persoane, deteriorează obiectivele şi bunurile acestora etc., încearcă să fugă de la locul faptei, este neînarmat;

4) de agresivitate sporită - persoana nu reacţionează la cerinţele legale ale angajatului, acţionează violent şi periculos, atacă în grup sau atacă cu utilizarea diferitor obiecte folosite în calitate de arme (de orice construcţie, contondente, ascuţite sau tăioase etc.), a armelor albe, a substanţelor şi mecanismelor care realmente pot cauza decesul, a armelor de foc, a câinilor, încearcă să se eschiveze de la reţinere după săvârşirea crimei, refuză să execute cerinţele legale de depunere a armei, atentează la securitatea personală ori încearcă să captureze prin violenţă arma de foc a angajatului, săvârşeşte alte acţiuni pentru care actele legislative oferă dreptul angajatului să aplice arma de foc.

Secţiunea 4

Gradualitatea intervenţiei

16. Gradualitatea intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul avertizare, somare, folosirea forţei, mijloacelor speciale din dotare, arma de foc, în cazul acţiunii contra unei persoane şi permite tratarea diferenţiată, progresivă/regresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie.

17. Obiectivul principal este dominarea persoanei prin comunicare verbală şi non verbală, prin acţiuni de descurajare, iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale, urmate, după caz, de folosirea mijloacelor tehnice din dotare, direct proporţional cu gradul de ameninţare.

18. Gradualitatea se exprimă prin folosirea mijloacelor de intervenţie în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat.

19. Gradualitatea intervenţiei, în sensul prezentului Ghid, este structurată în patru faze:

1) acţiuni primare de intervenţie – (persoana manifestă un comportament cooperant) – contactarea persoanei, legitimarea, avertizarea, somarea, însoţirea persoanei, controlul corporal preventiv, controlul bagajelor, folosirea surselor de iluminare etc.;

2) acţiunile coercitive cu aplicarea forţei fizice – (persoana manifestă un comportament de agresivitate redusă) – aplicarea procedeelor speciale de luptă, tehnicilor articulare şi de imobilizare, conducerea/însoţirea forţată sau, după caz, solicitarea unui echipaj mobil al autorităţii etc.;

3) acţiunile coercitive cu aplicarea forţei fizice şi mijloacelor speciale – (persoana manifestă un comportament de agresivitate medie) - utilizarea mijloacelor speciale prin aplicarea loviturilor de oprire, tehnicilor articulare cu bastonul, parărilor cu bastonul, aplicarea ambalajului cu aerosol (substanţe iritant-lacrimogene), armelor cu gaze lacrimogene sau iritante, cătuşelor, câinilor de serviciu, armelor cu electroşoc, armelor cu proiectile din cauciuc sau plastic, dispozitivelor speciale din dotare şi alte mijloace speciale legal stabilite;

4) acţiunile coercitive prin utilizarea armelor de foc – (persoana manifestă un comportament de agresivitate sporită) – întreprinderea acţiunilor proporţional cu gravitatea atacului, aplicarea, după caz, a mijloacelor speciale pentru a imobiliza (neutraliza) persoana, folosirea şi aplicarea armelor de foc, vehiculelor, tehnicii blindate, altor mijloace speciale.

20. Intervenţia graduală nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea, starea de pericol în care se află angajatul sau victima şi mijloacele folosite de persoană.

21. În funcţie de aceşti parametri (timpul material, starea de pericol etc.) se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul III

ACŢIUNI PRIMARE DE INTERVENŢIE

Secţiunea 1

Comunicarea

22. Comunicarea este parte integrantă a intervenţiei profesionale care contribuie la rezolvarea cu succes a situaţiilor de criză, având drept scop negocierea, descurajarea şi stoparea acţiunilor persoanei, simultan cu asigurarea protecţiei fizice a angajatului. Prin comunicare, angajatul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa fizică, mijloacele speciale sau arma de foc din dotare.

23. Comunicarea reprezintă un proces care are legătură cu interacţiunea verbală (limbajul, ascultarea şi auzul), interacţiunea non-verbală (interpretare) şi abilităţi de observare (privire şi vedere).

24. Pentru o bună comunicare cu o persoană se impune respectarea următoarelor principii:

1) se va avea în atenţie alegerea cuvintelor folosite şi se va utiliza un ton vocal adecvat (nu se va ridica vocea);

2) conversaţia va fi adaptată la vocabularul şi nivelul de educaţie şi cultură al acesteia;

3) se va discuta cu calm, evitându-se stările de enervare;

4) se va evita folosirea în conversaţie a frazelor scurte;

5) se va evita răspunsurile stereotipice de tipul "da" sau "nu".

25. Rolul comunicării este de a diminua riscurile în cazul producerii unui incident şi de a preveni folosirea nejustificată a tehnicilor de imobilizare şi control de către angajat.

26. Limbajul comunicării de intervenţie profesională trebuie să fie coerent, clar, precis, concis, util şi rapid, urmând realizarea a patru obiective majore:

1) recepţionarea mesajului emis de către angajat;

2) înţelegerea mesajului emis de către angajat;

3) acceptarea mesajului emis de către angajat;

4) provocarea reacţiei de răspuns (feedback), constând într-o schimbare de comportament sau de atitudine.

27. Relaţia angajatului cu persoana se bazează pe patru componente ale comunicării:

1) abilitatea de a asculta;

2) abilitatea de a exprima înţelegere şi capacitatea de a convinge;

3) abilitatea de a exprima acceptare;

4) abilitatea de a exprima sinceritate.

28. Pentru o comunicare eficientă angajatul trebuie să respecte următoarele strategii comportamentale şi comunicaţionale:

1) adoptă o voce care conferă linişte, calmitate şi siguranţă;

2) nu ignoră şi nu desconsideră comportamentul persoanei;

3) pune întrebări pentru a afla mai multe informaţii;

4) nu discută părerile personale, pentru a evita conflictul;

5) ţine cont de părerile persoanei;

6) degajă confidenţialitatea prin răspunsuri adecvate, precise, fără ezitări şi amânări;

7) acceptă să fie întrerupt fără a-şi pierde vigilenţa;

8) ţine deschisă comunicarea şi exprimă consideraţie faţă de subiect;

9) rezistă la frustrare, nu reacţionează excesiv la mesajele injurioase parvenite în adresa sa şi este echilibrat afectiv şi cognitiv în orice împrejurare;

10) fii sincer şi respectă limitele relaţiei profesionale;

11) utilizează umorul în limitele rezonabile şi nu admite situaţii sarcastice;

12) nu pierde cumpătul în situaţii de stres sau ofensive;

13) nu forţa subiectul comunicării, exprimă bunăvoinţă, interes, dorinţă şi capacitatea de a ajuta;

14) fii pozitiv în orice împrejurare, elimină orice notă ameninţătoare, fii serios şi amabil;

15) menţine contactul vizual, postura şi distanţa rezonabilă convenabilă situaţiei;

16) evaluează emoţiile persoanei şi fii atent faţă de ceea ce spune, cum spune sau ce evită să spună;

17) ţine cont de particularităţile de vârstă, gen şi stare ale persoanei.

29. Comunicarea profesională în situaţii de criză trebuie să îndeplinească unele condiţii:

1) evitarea mesajelor duble precum interesul personal exprimat verbal;

2) evitarea etichetării (a califica pe cineva după părere proprie), a termenilor şi jargoanelor utilizate în serviciu;

3) evitarea apariţiei de sunete sau întreruperi care pot inhiba persoana sau care lasă impresia lipsei de interes sau sinceritate;

4) emiterea de generalizări sau comentarii care conduc la pierderea unicităţii sau specificităţii situaţiei.

30. Comunicarea nonverbal este axată pe anumite reacţii/reflexii ale corpului uman care pot fi observate cu ochiul liber. Mijloacele de exprimare a reacţiei organismului la o modificare survenită în mediul exterior sau interior sunt următoarele:

1) expresia feţei;

2) atitudinea;

3) contactul vizual;

4) postura;

5) gesturile;

6) paralingvistica (exemplu, tonul vocii, intensitatea, rapiditatea în vorbire).

31. În momentul în care angajatul se confruntă cu o persoană agresivă, obiectivul principal este acela de a preveni agravarea stării de tensiune pentru a nu se ajunge la violenţă fizică.

32. Semne ale comportamentului agresiv:

1) înroşirea feţei;

2) ridicarea vocii;

3) respiraţie accelerată;

4) contact vizual direct;

5) gesturi exagerate.

Secţiunea 2

Contactarea persoanei

33. Contactarea persoanei este o măsură de intervenţie prin care angajatul solicită unei persoane sau unui grup de persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate, în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească, nu se supune acestei cerinţe, dar va riposta sau va încerca să fugă, se va trece la aplicarea altor măsuri de intervenţie.

34. Contactarea persoanei se efectuează în următoarele situaţii:

1) pentru prevenirea persoanei/persoanelor de a întreprinde anumite acţiuni sau să se abţină de la săvârşirea acestor;

2) pentru a solicita explicaţii în legătură cu fapte sau alte aspecte care prezintă interes pentru rezolvarea sarcinilor de serviciu;

3) pentru stoparea persoanei/persoanelor care au un comportament suspect sau corespund semnalmentelor persoanelor anunţate în căutare;

4) alte situaţii similare.

35. În timpul contactării persoanei, angajatul va respecta următoarele reguli tactice:

1) asigurarea distanţei de protecţie;

2) realizarea comunicării profesionale (salutarea, prezentarea, explicarea motivului stopării şi acţiunilor ce urmează de întreprins, mulţumirea ex.: "Vă rog să vă opriţi! Bună ziua! Sunt.. (funcţia, numele). Vă rog să vă deplasaţi pe partea marcată a trotuarului. Vă mulţumim pentru cooperare!").

Secţiunea 3

Legitimarea

36. Legitimarea persoanei este o măsură de intervenţie ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a persoanei şi stabilirea corespunderii datelor de identificare ale acesteia.

37. Legitimarea se efectuează în următoarele situaţii:

1) când persoana/persoanele încalcă dispoziţiile legale ale angajatului;

2) asupra persoanei/persoanelor despre care există indicii temeinice că pregătesc sau au comis o faptă ilegală;

3) când persoana solicită intrarea într-un perimetru restricţionat legal;

4) pentru stabilirea identităţii persoanelor care sesizează angajatul despre comiterea unei fapte antisociale;

5) în cazul identificării persoanelor aflate în căutare;

6) în alte cazuri legale.

38. Regulile generale pentru realizarea legitimării persoanelor:

1) asigurarea distanţei de protecţie;

2) realizarea comunicării profesionale.

39. Angajatul va evita, pe cât posibil, executarea măsurii legitimării în locuri aglomerate sau cu vizibilitate redusă (întunecate).

Secţiunea 4

Plasările de securitate, dispozitive de control

40. Plasările de securitate (eschiva, unghi de abordare şi ripostă) stabilesc deplasarea parţială sau totală a celor două puncte de sprijin (picioarele) ale angajatului, executată fie pe partea cu arma, fie pe partea reactivă, pentru a ieşi din vârful triunghiului de agresiune, pentru a rupe contactul cu persoana şi pentru a întări riposta. Pentru a riposta, angajatul se va plasa şi se va deplasa într-un unghi de abordare şi de ripostă, situat în jurul triunghiului de agresiune.

41. Dispozitivele de control ce oferă o protecţie eficace angajatului pe timpul executării misiunii de serviciu sunt:

1) triangulaţia simplă;

2) triangulaţia dublă.

Secţiunea 5

Triangulaţia simplă

42. Triangulaţia simplă este un dispozitiv de control format din doi angajaţi (un element de control şi un element de sprijin) şi persoana contactată, legitimată, percheziţionată etc.

43. Descrierea dispozitivului: angajaţii se află în poziţia de abordare efectuând acţiunile de contactare a persoanei (fig.6), după oprirea persoanei un element al binomului se deplasează la 2-3 paşi în spatele persoanei contactate în lateral pe aceeaşi parte cu elementul de control cu privirea spre interior (fig.7). Rolul elementului de control este de a efectua acţiunile de contactare/legitimare a persoanei, iar elementul de sprijin având rolul de a sprijini acţiunile elementului de control pe toată durata procedurii fiind gata de a reacţiona la orice acţiune suspectă din partea persoanei. După ce persoana a fost verificată acesteia i se arată direcţia de deplasare cu privirea asupra acesteia până ajunge la o distanţă sigură (fig.8). Direcţia de deplasare se indică cu braţul reactiv deoarece braţul parte cu arma este tot timpul gata pentru a utiliza mijloacele speciale şi pentru a exclude surprinderea angajaţilor.

Secţiunea 6

Triangulaţia dublă

44. Triangulaţia dublă - dispozitiv de control format din trei angajaţi (un element de control, un element de sprijin, un element de sprijin - acoperire) şi persoana contactată, legitimată, percheziţionată etc.

45. Descrierea dispozitivului: angajaţii se află în poziţia de abordare efectuând acţiunile de contactare a persoanei (fig.9), după care un element al trinomului se deplasează la 2-3 paşi în spatele persoanei contactate în lateral pe aceeaşi parte cu elementul de control cu privirea spre interior (fig.10), iar celălalt element se deplasează la 9-10 paşi, după caz, în spatele persoanei cu privirea spre exterior (fig.11 şi 12). Rolul elementului de control este de a efectua acţiunile de contactare/legitimare a persoanei, iar elementul de sprijin având rolul de a sprijini acţiunile elementului de control pe toată durata procedurii fiind gata de a reacţiona la orice acţiune suspectă din partea persoanei iar rolul elementului de sprijin acoperire este de a menţine curioşii la distanţă sau persoanele care vin în întâmpinare pentru a exclude implicarea terţelor persoane în acţiunile angajaţilor. După ce persoana a fost verificată, acesteia i se arată direcţia de deplasare cu privirea asupra acesteia până ajunge la o distanţă sigură (fig.13). Direcţia de deplasare se indică cu braţul reactiv deoarece braţul parte cu arma este tot timpul gata pentru a utiliza mijloacele speciale şi pentru a exclude surprinderea angajatului.

Secţiunea 7

Efectuarea avertizărilor şi somărilor

46. Avertizările/somările sunt anumite măsuri de intervenţie imediate ale angajaţilor care constau într-o cerinţă imperativă legală adresată unei persoane/grup de persoane, efectuate în scopul:

1) zădărnicirii comiterii faptelor ilicite;

2) întreruperii faptelor ilicite în curs de desfăşurare;

3) întreruperii actelor de încălcare a ordinii publice;

4) contactării, legitimării, controlului corporal preventiv, percheziţiei corporale, aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale, armelor de foc cât şi reţinerii persoanelor suspecte;

5) eliminării manifestărilor de rezistenţă ale unor persoane în executarea activităţilor legale ale angajaţilor, precum dezarmarea unor elemente agresive;

6) scoaterii persoanelor din locurile ascunse sau cu vizibilitate/accesibilitate redusă;

7) împiedicării evadării, pătrunderii sau ieşirii fără drept a persoanelor din perimetrele obiectivelor, delimitate vizibil;

8) alte situaţii permisive.

47. Avertizarea/somarea se va efectua în limba de stat. După caz, angajatul poate folosi altă limbă dacă posedă limba persoanei interpelate.

48. Avertizarea este o măsură de intervenţie prin care angajatul, atenţionează persoana/persoanele despre acţiunile legale care pot fi aplicate în caz de nesupunere.

49. Somarea este o măsură de intervenţie imediată utilizată de către angajatul, care constă într-o cerinţă imperativă (ordin), legal adresată persoanei/persoanelor să execute sau să nu execute anumite acţiuni/inacţiuni.

50. Avertizarea/somarea persoanei să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării angajatului, se va efectua înainte de aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, acordând timp suficient pentru îndeplinirea cerinţelor legale. Nu este necesară folosirea avertizării sau somării în cazul când tergiversarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc generează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea angajatului şi a altor persoane, când poate conduce la alte urmări grave sau când, în situaţia creată, un astfel de avertisment este nepotrivit sau imposibil.

51. Numărul somaţiilor şi conţinutul acestora, conform prevederilor legale, este determinat atât de comportamentul persoanelor, misiunea de serviciu, cât şi de fapta comisă în faza de executare, timpul avut la dispoziţie de către angajat, precum şi de măsura care urmează a fi luată după somaţie.

52. Forţa fizică, mijloacele speciale şi armele de foc se aplică după somaţiile specifice, în funcţie de acţiunea utilizată, după cum urmează:

1) la aplicarea forţei fizice, bastoanelor speciale de cauciuc şi plastic: "STAI! sau ÎNCETAŢI! POLIŢIA...(sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOM (VOI) APLICA FORŢA!";

2) la aplicarea ambalajului cu aerosol (gaze lacrimogene): "STAI! sau ÎNCETAŢI! POLIŢIA... (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOM (VOI) FOLOSI GAZE LACRIMOGENE!";

3) la folosirea câinilor de serviciu: "STAI! sau ÎNCETAŢI! POLIŢIA ... (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOM (VOI) FOLOSI CÂINII DE SERVICIU!";

4) la aplicarea altor mijloace din dotare (armelor şi dispozitivelor cu electroşoc, grenadelor şi dispozitivelor audiovizuale şi altor mijloace de imobilizare prevăzute de actele normative, aflate în dotarea angajatului): "STAI! sau ÎNCETAŢI! POLIŢIA... (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOM (VOI) APLICA ... (denumirea mijlocului)!";

5) la aplicarea armei de foc: "STAI! POLIŢIA... (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)!, iar în caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: "STAI CĂ TRAG!", dacă persoana somată nu se supune nici de această dată, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical. În încăperi, somarea prin efectuarea de împuşcături, nu se permite;

6) la aplicarea armei de foc împotriva persoanelor sau a grupurilor de persoane care încearcă să pătrundă forţat în clădirile, încăperile sau în perimetrele instituţiilor, unităţilor de transport aflate sub pază ce devastează sau distrug clădiri şi alte bunuri de interes public şi privat, punând în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor, arma se aplică numai după ce s-a repetat de trei ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: "PĂRĂSIŢI..., VOM APLICA ARMA DE FOC!";

7) la aplicarea armei de foc împotriva oricărui vehicul în cazul când conducătorul acestui vehicul refuză să oprească la semnalele regulamentare, sau în cazul deplasării ce ameninţă viaţa şi sănătatea angajatului sau a altor persoane, somaţia se face prin tragerea focului de armă în plan vertical, apoi în scopul imobilizării vehiculului, se trage în componentele ce asigură deplasarea acesteia.

53. Avertizarea/somarea privind aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi armelor de foc la restabilirea ordinii publice în cazul tulburărilor în masă, se va efectua conform prevederilor legale.

Secţiunea 8

Tehnicile şi temeiurile aplicării forţei

54. Aplicarea forţei fizice în exerciţiul funcţiei este un drept al angajaţilor, valorificarea căruia este condiţionată de restricţiile prevăzute de Legea nr.218 şi prezentul Ghid, nu trebuie percepută ca o obligaţie şi/sau premisă inerentă oricărei acţiuni de intervenţie profesională, fiind o măsură excepţională, executată după somarea persoanei sau după ce stabilirea non-violentă a controlului asupra persoanei a eşuat.

55. Forţa fizică se utilizează gradual, în limita necesităţii şi în raport direct cu gradul de violenţă a acţiunilor/reacţiilor ostile ale persoanei şi a rezultatelor acestora.

56. Tehnicile folosite trebuie selectate în mod adaptat următoarelor cerinţe:

1) informaţiile preexistente (profilul persoanei, antecedentele violente, pregătirea fizică);

2) secvenţa circumstanţială de intervenţie (acţiune preventivă, acţiune pe atacul în desfăşurare, acţiune post-atac);

3) sexul şi morfologia persoanei (solid, atletic, astenic);

4) atitudinea persoanei (cooperantă, în rezistenţă fizică pasivă, agresiv);

5) vestimentaţie (de sezon, vară, iarnă);

6) topografia spaţiului înconjurător (încăpere, spaţiu deschis, elemente naturale sau de construcţie, mobilier);

7) prezenţa în zonă a altor persoane (public neimplicat sau cu potenţial de angajare în situaţia de criză respectivă).

57. Situaţiile-model, în care atitudinea/reacţiile ostile ale persoanei ar putea angaja necesitatea recurgerii la forţa fizică pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu:

1) executarea ordonanţei de aducere silită a persoanei;

2) executarea ordonanţei de reţinere a persoanei;

3) executarea încheierii judecătorului de instrucţie prin care s-a dispus aplicarea arestului preventiv în privinţa persoanei sau când persoana se află în căutare;

4) executarea sentinţei prin care s-a dispus în privinţa persoanei pedeapsa sub formă de închisoare cu ispăşire;

5) alimentarea silită a persoanei, în condiţiile legii;

6) înlăturarea persoanei de la conducerea mijlocului de transport;

7) escortarea/conducerea forţată a persoanei la sediul subdiviziunii autorităţii publice din care face parte angajatul sau, după caz, la sediul subdiviziunii de poliţie, pentru identificare şi/sau documentarea acţiunilor persoanei;

8) persoana manifestă un comportament vădit periculos pentru sine şi pentru cei din jur;

9) în timpul evadării de sub controlul autorităţii în custodia căreia se află persoana;

10) respingerea unui atac violent direct şi iminent (inclusiv a atacului orientat în privinţa angajatului) din partea persoanei;

11) selectarea şi înlăturarea din mulţime a persoanelor care manifestă comportament/atitudini evident provocatoare şi violente (sau care incită la aplicarea violenţelor) în timpul dezordinilor în masă;

12) pentru prevenirea, stoparea şi evitarea actelor de terorism, precum şi alte situaţii analogice.

Secţiunea 9

Înlăturarea persoanei de la conducerea mijlocului de transport

58. Unul din temeiurile privind necesitatea recurgerii la forţa fizică pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu o constituie înlăturarea persoanei de la conducerea mijlocului de transport.

59. Angajatul, potrivit competenţei, poate înlătura persoana de la conducerea autovehiculului în următoarele situaţii:

1) există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate inadmisibilă produsă de alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe;

2) nu deţine asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi vehiculul;

3) la necesitatea reţinerii persoanei.

60. La constatarea faptei de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe narcotice, psihotrope şi/sau de alte substanţe cu efecte similar reprezintă un complex de acţiuni premergătoare urmăririi penale.

61. Acţiunile de constatare cuprind în mod obligatoriu efectuarea testării alcoolscopice şi a analizei de laborator.

62. În cazul existenţei bănuielilor rezonabile cu privire la aflarea în stare de ebrietate a persoanei care conduce mijlocul de transport (mirosul de alcool din cavitatea bucală, instabilitatea pozei, dereglarea mersului, tremurul accentuat al degetelor, pleoapelor, limbii, comportament neadecvat, mărturia persoanei examinate despre faptul consumului etc.), acţiunile angajaţilor în funcţie de atitudinea persoanei se pot divide în 2 sensuri:

1) când persoana se conformează procedurii testării alcoolscopice atunci reprezentantul organului de constatare efectuează acţiunile privind determinarea ei cu întocmirea unui proces verbal;

2) când persoana refuză să se conformeze procedurii testării alcoolscopice atunci angajatul solicită organul de urmărire penală la faţa locului pentru a efectua acţiunile de competenţă potrivit Codului de procedură penală.

Capitolul IV

Secţiunea 1

Acţiuni coercitive cu aplicarea forţei fizice

63. Acţiuni coercitive cu aplicarea forţei fizice (persoana manifestă un comportament de agresivitate redusă) – comunicarea profesională, aplicarea procedeelor speciale de luptă, tehnicilor articulare şi de imobilizare, conducerea la sediul de poliţie sau, după caz, solicitarea unui echipaj mobil etc.;

64. Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură de intervenţie ce constă în verificarea prin palpare şi observare vizuală a corpului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei, în scopul descoperirii obiectelor, substanţelor sau produselor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise.

65. Controlul corporal preventiv se efectuează în cazurile prevăzute de lege, asupra persoanei participante la întruniri publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori substanţe periculoase, asupra persoanei care se află în stare de inconştienţă, precum şi al bagajului acesteia.

66. La efectuarea controlului corporal preventiv, angajatul va respecta următoarele reguli tactice:

1) efectuarea controlului corporal preventiv, de obicei, asupra persoanei poziţionate în picioare, cu braţele ridicate lateral, picioarele depărtate la nivelul umerilor;

2) supravegherea permanentă a persoanei controlate chiar dacă în aparenţă este calmă şi se supune cerinţelor angajatului;

3) efectuarea controlului corporal preventiv de un angajat de acelaşi sex cu persoana controlată;

4) efectuarea controlului corporal preventiv a persoanei inconştiente din poziţia în care se află.

67. Controlul corporal preventiv poate fi efectuat din următoarele poziţii:

1) din poziţia în picioare;

2) din poziţia în genunchi;

3) la sol.

68. Succesiunea efectuării controlului corporal preventiv:

1) capul (se scoate acoperământul pentru cap care se verifică), se caută în păr;

2) braţul drept, de la umăr la încheietura mâinii;

3) partea de la gât până la mijloc (faţă şi spate);

4) partea dreaptă a corpului de la axilă în jos;

5) zona bazinului (faţă, spate);

6) piciorul drept, de la şold la călcâi;

7) manşeta şi încălţămintea (dacă este cazul);

8) în aceeaşi ordine se efectuează controlul şi pe partea stângă a corpului şi a îmbrăcămintei.

69. Pentru prevenirea riscului contaminării prin înţepare de seringile care se pot găsi la consumatorii de droguri sau în alte corpuri contondente, controlul corporal preventiv se va efectua prin examinare tactilă.

Secţiunea 2

Controlul bagajelor

70. Controlul bagajelor este o măsură cu caracter preventiv care se efectuează asupra bagajelor persoanei participante la întruniri publice sau în alte locuri în care este interzis accesul cu arme, produse ori cu substanţe periculoase ce constă în verificarea amănunţită a exteriorului, interiorului şi a conţinutului bagajelor (bagaj - orice obiect în care o persoană deţine şi transportă bunuri, ex.: geamantan, valiză, geantă, servietă, sacoşă, pachet, poşetă etc.).

Secţiunea 3

Percheziţia corporală

71. Percheziţia corporală se efectuează în scopul descoperirii la o anumită persoană a instrumentelor ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la săvârşirea contravenţiei/infracţiunii, obiectelor şi valorilor dobândite de pe urma contravenţiei/infracţiunii, precum şi altor obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauză. Percheziţia corporală se efectuează în baza unei hotărâri sau ordonanţe dispuse în acest sens, infracţiunilor flagrante sau a cazurilor care nu suferă amânare.

72. Percheziţia corporală se poate efectua fără hotărârea/ordonanţa specială şi autorizaţia instanţei de judecată în următoarele situaţii:

1) contravenţiilor flagrante pentru care este prevăzută sancţiunea arestul contravenţional;

2) în timpul imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare;

3) executării hotărârii instanţei de judecată privind expulzarea persoanei;

4) la reţinerea bănuitului, învinuitului, inculpatului;

5) la aplicarea faţă de bănuit, învinuit, inculpat a măsurii preventive de arestare;

6) dacă există motive rezonabile pentru a presupune că una dintre persoanele care se află la locul efectuării percheziţiei sau ridicării ascunde asupra sa obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru justa soluţionare a cauzei;

7) când persoana intră sub autoritatea escortei;

8) în situaţia încarcerării şi descarcerării persoanei private de libertate.

73. La efectuarea percheziţiei corporale, angajatul va respecta următoarele reguli tactice:

1) efectuarea percheziţiei corporale de o persoană de acelaşi sex cu persoana percheziţionată;

2) efectuarea percheziţiei corporale de către angajatul de sex opus, în situaţia când la moment este imposibilă asigurarea unui angajat de acelaşi sex, cerând persoanei căruia se efectuează percheziţia corporală să prezinte conţinutul genţii (poşetei), să se descheie la palton, pardesiu şi să scoată din buzunare obiectele pe care le deţin asupra lor, însă fără ca angajatul să examineze tactil persoana în cauză;

3) supravegherea permanentă a persoanei percheziţionate chiar dacă în aparenţă este calmă şi se supune cerinţelor angajatului;

4) efectuarea percheziţiei corporale după caz de către doi angajaţi, superiorul cărora efectuează percheziţia propriu-zisă, iar colegul asigură supravegherea persoanei;

5) aşezarea persoanei percheziţionate într-o poziţie incomodă, pentru a nu i se da posibilitatea să atace sau să fugă şi să poată fi uşor dezechilibrată şi imobilizată;

6) alegerea unei poziţii convenabile pentru angajatul care efectuează percheziţia corporală, fapt ce-i va permite o bună observare, stabilitate şi mobilitate în aplicarea mijloacelor din dotare, în dependenţă de situaţie;

7) efectuarea percheziţiei corporale, din spatele persoanei, cu mâna corespondentă părţii controlate.

74. Percheziţia corporală a persoanei se poate efectua utilizând diferite tehnici, în funcţie de caz:

1) poziţionarea persoanei în picioare, cu blocarea braţelor, cu sprijin vertical (mâinile pe cap cu falangele încrucişate) – în cazul când persoana se supune cerinţelor legale;

2) poziţionarea persoanei în genunchi, cu blocarea braţelor, sau pe burtă la sol – în cazul când persoana opune rezistenţă sau alte cazuri care nu permit efectuarea percheziţiei în picioare.

75. În cazul descoperirii oricăror obiecte suspecte asupra persoanei percheziţionate, se va proceda astfel:

1) obiectele depistate sunt arătate colegului, martorilor sau altor persoane interesate (persoanei vătămate);

2) obiectele depistate sunt plasate la distanţă, în supravegherea colegului, sau păstrate la angajatul care efectuează percheziţia, pentru a evita distrugerea acestora de către persoana percheziţionată;

3) în cazul depistării armelor deţinute ilegal, persoana va fi imediat încătuşată;

4) întocmirea actelor procedurale stabilite în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor când este cazul.

76. Succesiunea efectuării percheziţiei corporale:

1) capul (se scoate acoperământul pentru cap care se verifică), se caută în păr;

2) braţul drept, de la umăr la încheietura mâinii;

3) partea de la gât până la mijloc (faţă şi spate);

4) partea dreaptă a corpului de la axilă în jos;

5) zona bazinului (faţă, spate);

6) piciorul drept, de la şold la călcâi;

7) manşeta şi încălţămintea (dacă este cazul);

8) în aceeaşi ordine se efectuează controlul şi pe partea stângă a corpului şi a îmbrăcămintei.

77. Pentru prevenirea riscului contaminării prin înţepare de seringile care se pot găsi la consumatorii de droguri sau în alte corpuri contondente, percheziţia corporală se va efectua prin examinare tactilă.

Capitolul V

Secţiunea 1

Tehnici de imobilizare şi control

78. Autoapărarea este o modalitate prin care angajatul supus unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea, opunând forţei persoanei prin metode, tehnici de autoapărare şi lovituri, bazându-se pe primatul inteligenţei, stăpânirii de sine şi pe cunoaşterea tehnicilor de imobilizare şi control.

79. Angajatul poate anticipa eventuale acţiuni ostile sau agresive pe baza modificărilor comportamentale ale persoanei.

80. Semne de avertizare:

1) contact vizual prelungit;

2) schimbarea culorii feţei;

3) lăsarea capului spre înapoi;

4) lovirea pământului cu picioarele;

5) gestică exagerată (mai ales a mâinilor);

6) accelerarea ritmului respiraţiei;

7) declanşarea şi încetarea bruscă de comportament nervos (bătaia cu degetele în masă);

8) ameninţări cu folosirea violenţei.

81. Gărzile ascunse utilizate de persoane:

1) braţele încrucişate, o mână sub axilă;

2) mâinile încrucişate la nivelul centurii;

3) mâna ascunsă în buzunarul pantalonilor;

4) pumn închis (posibil obiect ascuns);

5) articol de îmbrăcăminte ţinut pe umăr sau în mână;

6) mâinile postate la spate.

82. Metode ce pot fi folosite pentru a distrage atenţia:

1) scuipat în faţă;

2) dispersarea de lichide;

3) articole de îmbrăcăminte agitate sau lăsate să cadă;

4) obiecte de încălţăminte aruncate din picioare;

5) eschive, schimbări bruşte de direcţie.

83. Semne de pericol:

1) încleştarea sau descleştarea pumnilor;

2) schimbarea culorii feţei;

3) strângerea buzelor-lipirea acestora de dinţi;

4) coborârea capului pentru a proteja gâtul;

5) ridicarea mâinilor deasupra taliei;

6) încordarea umerilor;

7) modificarea poziţiei corpului;

8) aşezarea în lateral sau în poziţia de luptă;

9) focalizarea zonelor ţintă, alese pentru atac;

10) scrâşnitul dinţilor;

11) apropiere nepermisă (pătrunderea în zona de contact fizic).

Secţiunea 2

Poziţia de abordare şi gardă, părţile corpului

84. Poziţia de abordare (fig.15) este o poziţie de siguranţă generală care permite angajatului contactarea cu persoana şi păstrarea permanentă a unei capacităţi de reacţie adaptată comportamentului acesteia.

Elementele de bază ale acesteia sunt:

1) bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral;

2) poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către persoană. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. Piciorul din "partea armei" este puţin mai în spate decât piciorul "partea reactivă" pentru a intra cât mai rapid în poziţia de gardă;

3) poziţia corpului: axa - cap, gât, trunchi să fie perpendicular pe sol;

4) poziţia mâinilor: mâinile plasate în faţă, la nivelul centurii, astfel ca braţul reactiv să prindă încheietura braţului parte cu arma, necesar pentru a masca centura şi mijloacele pe care le are angajatul asupra lui, pentru a nu incomoda persoanele cu care intră în contact. Totodată în unele cazuri, în mâna parte cu arma, putem ţine un mijloc special gata pentru aplicare.

Secţiunea 3

Poziţia de gardă

85. Poziţia de gardă (fig.16-18) este o poziţie care permite angajatului mai multă eficacitate, protecţie şi posibilitate de reacţie.

Elementele de bază ale acesteia sunt:

1) bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral;

2) centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare, genunchii flexaţi pentru a nu pune tensiune pe încheietură şi gleznă;

3) poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate pe cât de posibil către persoană. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. Piciorul din "partea armei" este în spate, iar cel din "partea reactivă" este în faţă;

4) poziţia corpului: această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. Axa - cap, gât, trunchi perpendicular pe sol;

5) poziţia mâinilor: braţul reactiv întins către în faţă cu palma orientate spre persoană, sub orizontala privirii. Braţul parte cu arma se va afla la nivelul cutiei toracice apropiat de corp întro poziţie comodă pentru reacţie, în unele cazuri braţul poate fi pus peste mijlocul special sau arma de foc.

86. Poziţia de gardă are un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat prin folosirea minimului de forţă necesar pentru a riposta la acţiunea persoanei. La mai puţin de 3 metri faţă de persoană cel mai bun răspuns nu este acela de a aplica mijloacele speciale şi arma de foc şi nici de a căuta un adăpost. Cel mai bine este de a controla reacţiile reflexe şi de a opri agresiunea printr-o eschivă la atacul persoanei sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână (stilou etc.), concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (scaun, maşină etc.).

Capitolul VI

Secţiunea 1

Loviturile de oprire

87. Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice destinate pentru stoparea persoanei şi ieşirea din priza acesteia, care permit crearea unui şoc, suficient să oprească o agresiune fizică şi se clasifică:

1) lovituri de oprire directe:

a) cu podul palmei;

b) bază medie;

c) laterală cu cotul;

d) cu genunchiul;

e) cu piciorul.

2) loviturile de oprire circulare (de ieşire din priza persoanei):

a) cu podul palmei;

b) ascendentă cu cotul;

c) cu genunchiul;

d) cu piciorul.

3) alte tehnici similare adaptate.

88. Loviturile de oprire se execută în dependenţă de atitudinea pe care o prezintă persoana, de regulă atunci când manifestă un comportament de agresivitate redusă şi medie.

89. Loviturile de oprire pe care le utilizează angajatul nu trebuie confundate cu loviturile pe care le poate executa un luptător într-o confruntare în ring, deoarece scopul loviturilor de oprire nu vizează în mod direct neutralizarea persoanei, scopul lor fiind în prima fază stoparea acţiunii agresive şi ulterior dezechilibrarea persoanei în vederea imobilizării, simultan cu păstrarea unei atitudini de protecţie a angajatului.

90. Cu excepţia situaţiei când angajatul a fost atacat prin surprindere, loviturile de oprire se vor executa potrivit principiului nonsurprinderii, numai după somaţia: "STAI! POLIŢIA... (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul) VOI APLICA FORŢA!".

91. Loviturile de oprire se execută din poziţia de gardă cu sau fără eschivă, numai în zonele permise ale corpului, după momentul percuţiei revenindu-se de asemenea în poziţia de gardă.

Secţiunea 2

Loviturile de oprire directe

92. Loviturile de oprire directe (fig.19-23) reprezintă modalităţi reactive de stopare a acţiunilor agresive ale persoanei, acestea executându-se după efectuarea avertizărilor/somărilor, utilizându-se în funcţie de atitudinea persoanei, atunci când măsurile nonviolente nu au produs efectul scontat. Acestea de regulă se execută când ne aflăm în zona de contact fizic.

Secţiunea 3

Loviturile de oprire cu podul palmei

93. Loviturile cu podul palmei (fig.25) sunt o modalitate reactivă de stopare a acţiunilor agresive ale persoanei, ce constă în lovirea acesteia cu podul palmei în una din punctele zonei permisive de aplicare a forţei fizice.

94. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă (fig.24), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură cu podul palmei în zona oranj (fig.25), după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie (fig.25).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) îndreptarea braţului către înainte fără armare (traiectorie rectilinie);

3) lovitură cu podul palmei;

4) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie;

5) linia umerilor este pe axa braţului în momentul loviturii;

6) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

7) gesturile se fac în mod normal, fluid;

8) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 4

Loviturile bază medie

95. Loviturile bază medie (fig.27) sunt o modalitate reactivă de stopare a acţiunilor agresive ale persoanei, ce constă în lovirea acesteia cu mâna căuş sau dosul palmei în zona organelor genitale ale persoanei.

96. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă (fig.26) păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul execută o eschivă în lateral concomitent cu aplicarea loviturii cu palma/dosul palmei în zona oranj (organele genitale) (fig.27), după care face un pas către înapoi/lateral păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii palma se va ţine căuş pentru a avea un efect mai puternic la lovire (fig.27), în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie dinspre persoană.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) realizarea unei eschive laterale;

3) destinderea braţului către în jos;

4) lovitură cu palma căuş;

5) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie;

6) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

7) gesturile se fac în mod normal, fluid;

8) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 5

Loviturile de oprire laterale cu cotul

97. Loviturile de oprire laterale cu cotul (fig.29) sunt o modalitate reactivă de stopare a acţiunilor agresive ale persoanei, ce constă în lovirea persoanei cu cotul în una din punctele zonei oranj/verde de aplicare a forţei fizice.

98. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă (fig.28) păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă deplasarea ajungând în zona de contat fizic, atunci angajatul aplică o lovitură cu cotul în zona oranj (fig.29), după care face un pas către înapoi păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie a feţei dinspre persoană (fig.29). Cotul cu care se execută lovitura trebuie să fie paralel cu solul.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) flexarea antebraţului către braţ, angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte;

3) orientarea cotului către persoană (braţ paralel cu solul);

4) lovirea cu vârful cotului;

5) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie;

6) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

7) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 6

Loviturile de oprire de genunchi

99. Loviturile de oprire de genunchi (fig.31) sunt o modalitate reactivă de stopare a acţiunilor agresive ale persoanei, ce constă în lovirea acesteia cu genunchiul în una din punctele zonei oranj/verde.

100. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă (fig.30) păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul blocând cotul persoanei şi capul acesteia pentru a nu fi lovit, aplică o lovitură cu genunchiul în zona oranj/verde (fig.31), după care face un pas către înapoi păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) controlul cotului şi al capului;

3) ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă;

4) păstrarea unei traiectorii rectilinie;

5) gesturile se fac în mod normal, fluid;

6) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 7

Loviturile cu piciorul

101. Loviturile cu picior (fig.33) sunt o modalitate reactivă de stopare a acţiunilor agresive ale persoanei, ce constă în lovirea acesteia cu piciorul reactiv sau cu piciorul parte cu arma în una din punctele zonei permisive de aplicare a forţei fizice.

102. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă (fig.32), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură cu piciorul în zona oranj/verde (fig.33), după care face un pas către înapoi, după caz, în cazul lovirii cu piciorul reactiv păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul efectuării loviturii angajatul va ţine braţele în faţă (fig.33), pentru a riposta în caz de lovituri din partea persoanei.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) trimiterea vârfului piciorului către corpul persoanei;

3) păstrarea unei traiectorii rectilinie, piciorul de sprijin rămânând pe axă;

4) ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului;

5) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

6) gesturile se fac în mod normal, fluid;

7) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 8

Loviturile de oprire circulare

103. Loviturile de oprire circulare (fig.34-37) reprezintă modalităţi reactive de ieşire din priza persoanei şi stoparea acţiunilor agresive ale acesteia. Loviturile se execută fără efectuarea avertizărilor/somărilor, deoarece comportamentul persoanei se manifestă prin apucarea, deteriorarea premeditată a uniformei de serviciu sau a elementelor acesteia sau ţinutei civile a angajatului, acestea de regulă se execută când ne aflăm în zona de priză.

104. Loviturile de oprire circulare se execută în scopul dezechilibrării persoanei, pentru a putea mai uşor executa o tehnică articulară de imobilizare, deoarece intenţiile persoanei în zona de priză nu mai pot fi stopate prin alte măsuri nonviolente.

Secţiunea 9

Loviturile cu podul palmei

105. Loviturile cu podul palmei (fig.38 şi 39) reprezintă o modalitate reactivă de ieşire din priza persoanei şi stoparea acţiunilor agresive ale acesteia prin lovirea cu podul palmei în una din punctele zonei permisive de aplicare a forţei fizice.

106. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, în zona de priză, persoana manifestă un comportament agresiv ce se caracterizează prin apucarea, deteriorarea premeditată a uniformei de serviciu sau a elementelor acesteia sau a ţinutei civile a angajatului (fig.38 şi 39), în acest caz deja somarea nu se efectuează ci se aplică o lovitură cu podul palmelor în zona oranj/verde (fig.38 şi 39) până la ruperea prizei persoanei după care va trece nemijlocit la imobilizarea persoanei printr-o tehnică articulară. Loviturile se vor efectua de jos în sus (în urcare).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii;

3) păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior;

4) menţinerea unei traiectorii circulare;

5) aplicarea loviturii cu palma mâinii, mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie;

6) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

7) gesturile se fac în mod normal, fluid;

8) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate;

9) imobilizarea persoanei.

Secţiunea 10

Loviturile ascendente cu cotul

107. Loviturile ascendente cu cotul (fig.40 şi 41) reprezintă o modalitate reactivă de ieşire din priza persoanei şi stoparea acţiunilor agresive ale acesteia prin lovirea cu cotul în una din punctele zonei permisive de aplicare a forţei fizice.

108. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, în zona de priză, persoana manifestă un comportament agresiv ce se caracterizează prin apucarea, deteriorarea premeditată a uniformei de serviciu sau a elementelor acesteia sau a ţinutei civile a angajatului, în acest caz deja somarea nu se efectuează ci se aplică o lovitură cu cotul (în urcare) de jos în sus, în zona oranj (fig.40 şi 41), până la ruperea prizei cu persoana, după care va trece nemijlocit la imobilizarea acesteia printr-o tehnică articulară.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) flexarea antebraţului către braţ, angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte;

3) orientarea cotului către persoană (braţul este perpendicular cu solul);

4) aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma;

5) păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie;

6) păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii;

7) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

8) gesturile se fac în mod normal, fluid;

9) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate;

10) imobilizarea persoanei.

Secţiunea 11

Loviturile cu genunchiul

109. Loviturile cu genunchiul (fig.42 şi 43) reprezintă o modalitate reactivă de ieşire din priza persoanei şi stoparea acţiunilor agresive ale persoanei prin lovirea cu genunchiul în una din punctele zonei permisive de aplicare a forţei fizice.

110. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, în zona de priză, persoana manifestă un comportament agresiv ce se caracterizează prin apucarea, deteriorarea premeditată a uniformei de serviciu sau a elementelor acesteia sau a ţinutei civile a angajatului, în acest caz deja somarea nu se efectuează ci se aplică o lovitură cu genunchiul, în zona oranj/verde (fig.43). Până a executa lovitura, angajatul va bloca pe cât de posibil capul şi braţul persoanei dinspre partea acţiunii (fig.42), pentru a nu putea fi lovit. La ruperea prizei cu persoana se va trece nemijlocit la imobilizarea acesteia printr-o tehnică articulară.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) controlarea cotului, după caz şi a capului;

3) încărcarea genunchiului în lateral;

4) realizarea unei mişcări circulare din sus în jos;

5) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

6) gesturile se fac în mod normal, fluid;

7) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate;

8) imobilizarea persoanei.

Secţiunea 12

Loviturile cu piciorul

111. Loviturile cu piciorul (fig. 44 şi 45) reprezintă o modalitate reactivă de ieşire din priza persoanei şi stoparea acţiunilor agresive ale acesteia prin lovirea cu piciorul a membrele inferioare ale persoanei.

112. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, în zona de priză, persoana manifestă un comportament agresiv ce se caracterizează prin apucarea, deteriorarea premeditată a uniformei de serviciu sau a elementelor acesteia sau a ţinutei civile a angajatului, în acest caz deja somarea nu se efectuează ci se aplică o lovitură cu piciorul, în zona verde (fig.44 şi 45) până la ruperea prizei cu persoana, după care se va trece nemijlocit la imobilizarea acesteia printr-o tehnică articulară.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul persoanei;

3) realizarea unei mişcări circulare;

4) pivotarea pe piciorul de sprijin;

5) păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului;

6) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

7) gesturile se fac în mod normal, fluid;

8) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate;

9) imobilizarea persoanei.

Capitolul VII

Secţiunea 1

Tehnici articulare

113. Tehnicile articulare sunt măsuri de intervenţie executate de către angajaţi în scopul imobilizării persoanei şi se clasifică:

1) tehnici articulare executate din faţă:

a) extensia braţului;

b) fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin supinaţie;

c) fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie;

d) înfăşurarea antebraţului pe braţ cu ajutorul lacătului de luptă;

e) conducerea persoanei cu schimbarea prizei în exteriorul poziţiei;

f) înfăşurarea antebraţului pe braţ;

g) înfăşurarea antebraţului pe dedesubt şi prin metoda lacătului de luptă;

h) trecerea pe sub braţ şi înfăşurarea antebraţului;

i) răsucirea articulaţiei mâinii în interiorul şi exteriorul poziţiei.

2) tehnici articulare executate din spate:

a) extensia braţului;

b) fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin supinaţie;

c) fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie;

d) înfăşurarea antebraţului pe braţ;

e) rotirea externă a umărului.

3) alte tehnici articulare similare adaptate.

114. Tehnicile articulare se execută în dependenţă de atitudinea pe care o prezintă persoana, de regulă atunci când manifestă un comportament de agresivitate redusă şi medie.

115. Tehnicile articulare se execută tehnic, cu intensitate controlată şi moderată, prin exercitarea unei presiuni dureroase asupra încheieturilor membrelor superioare sau inferioare ale persoanei.

116. După efectuarea unei tehnici articulare în dependenţă de comportamentul acesteia pot fi aplicate cătuşele.

Secţiunea 2

Tehnici articulare executate din faţă

Extensia braţului

117. Extensia braţului (fig.49 şi 51) este o măsură de intervenţie constând dintr-o tehnică intermediară de bază de la care pornesc celelalte tehnici articulare executate din faţă şi constă din controlul permanent asupra braţului persoanei.

118. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.46), după efectuarea somaţiei şi a loviturii de oprire/şocare, prinde de încheietura mâinii persoanei concomitent cu lovirea în zona tricepsului, fapt ce va duce la dezechilibrarea persoanei (fig.47). Dând senzaţia de împingere, se trage cu putere pe diagonală către în spate cu ducerea la sol (fig.49) sau poziţionarea acesteia pe genunchi (fig.50), astfel ca să formeze un unghi de 90 grade între braţul şi corpul persoanei (fig.51). La extensia braţului degetul mic al mâinii trebuie să fie orientat către în sus. Controlul braţului persoanei va fi controlat din trei puncte: încheietura mâinii, sprijin pe genunchi, inserţia tricepsului (fig.51).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din faţă;

2) aplicarea loviturii cu muchia palmei a braţului parte cu arma/reactiv asupra inserţiei tricepsului concomitente cu prinderea încheieturii mâinii persoanei cu braţul reactiv/parte cu arma;

3) dezechilibrarea persoanei şi presarea inserţiei tricepsului cu pârghie pe genunchi (sau ducerea la sol) concomitent cu deschiderea unghiului format între braţ şi trunchi;

4) controlarea permanentă a cotului persoanei;

5) prinderea încheieturii mâinii;

6) presiune tot timpul asupra inserţiei întinse a tricepsului;

7) menţinerea unghiului de 90 grade braţ – trunchi.

Secţiunea 3

Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin supinaţie

119. Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin supinaţie (fig.57 şi 58) este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor pe distanţe scurte.

120. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.52), după efectuarea extensiei braţului (fig.53), cu braţul care se efectuează presiune asupra inserţiei tricepsului prinde de încheietura mâinii persoanei (fig.54), astfel ca controlul mâinii persoanei (cele trei puncte de sprijin) să fie preluat de către un singur braţ (fig.54). Cu braţul liber prin interior se prinde degetul mare a mâinii persoanei (fig.55), după care cu cealaltă mână se prinde de cotul persoanei (fig.55), apoi se răsuceşte braţul pe lângă corpul persoanei pe dedesubt (fig.56), ducând-ul în faţă astfel ca cotul persoanei să fie fixat în muşchiul oblic abdominal (fig.57 şi 58), după care se cere mâna pe cap (fig.59) sau se blochează capul persoanei.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din faţă;

2) extensia braţului;

3) preluarea controlului braţului persoanei cu un singur braţ;

4) orientarea degetului mare a mâinii persoanei către în sus;

5) prinderea degetului mare al persoanei;

6) răsucirea mâinii persoanei către interior cu fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

7) controlul capului/mâinii libere pe cap/piept.

Notă: fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin supinaţie poate fi executată şi fără parcurgerea tuturor etapelor menţionate trecând de la poziţia de gardă (fig.52) direct la supinaţie (fig.58).

Secţiunea 4

Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie

121. Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie (fig.64 şi 65) este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor pe distanţe scurte.

122. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.60), după efectuarea extensiei braţului (fig.61) se efectuează o semirotaţie asupra încheieturii mâinii persoanei (fig.62) astfel ca palma persoanei să fie orientată şi îndoită către în sus (fig.62) cu control asupra încheieturii. Cu braţul opus se prinde de cot (fig.63), se efectuează răsucirea antebraţului pe dedesubt cu ducerea către în faţă şi fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal astfel ca antebraţul să fie paralel cu solul şi palma să fie orientată către în jos (fig.64 şi 65), după care se cere mâna pe cap (fig.66) sau se blochează capul persoanei.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din faţă;

2) extensia braţului;

3) orientarea palmei persoanei către în sus cu control pe cot;

4) pivotarea cu fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) palma orientate către în jos;

6) controlul mâinii libere sau a capului.

Notă: fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie poate fi executată şi fără parcurgerea tuturor etapelor menţionate trecând de la poziţia de gardă (fig.60) direct la pronaţie (fig.65).

Secţiunea 5

Înfăşurarea antebraţului pe braţ cu ajutorul lacătului de luptă

123. Înfăşurarea antebraţului pe braţ cu ajutorul lacătului de luptă (fig.70) este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor pe distanţe scurte.

124. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.67), după efectuarea extensiei braţului (fig.68) având impresia că persoana prezintă o forţă mai mare manifestată prin îndoirea braţului la nivelul cotului (fig.69) şi pentru a nu scăpa controlul persoanei, cu braţul care presează inserţia tricepsului, se duce rapid pe dedesubt formând un lacăt la nivelul încheieturii mâinii (fig.70) efectuând presiune cu greutatea corpului la nivelul cotului menţinând braţul în extensie (fig.70), apoi rapid se efectuează o pivotare cu încărcarea antebraţului pe braţ şi fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal (fig.71 şi 72), după care se cere mâna pe cap (fig.73) sau se blochează capul acesteia (fig.74).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din faţă;

2) extensia braţului;

3) prinderea braţului persoanei în lacăt;

4) pivotarea cu încărcarea antebraţului pe braţ;

5) controlul braţului liber sau a capului.

Secţiunea 6

Conducerea persoanei cu schimbarea prizei în exteriorul poziţiei

125. Conducerea persoanei cu schimbarea prizei în exteriorul poziţiei este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, având ca scop de a uşura modul de conducere şi a face cât mai incomode acţiunile persoanei în timpul deplasării.

126. Descrierea procedeului: angajatul a executat una din tehnicile articulare Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie/supinaţie (fig.75 şi 80), dar persoana opune rezistenţă şi pentru a exclude anumite acţiuni în anumite momente şi pentru a nu fi luaţi prin surprindere, aceasta poate fi pusă într-o poziţie incomodă prin schimbarea prizei în exteriorul poziţiei, această acţiune presupune poziţionarea cu faţa în lateral, cu un braţ fixăm cotul în muşchiul oblic abdominal pentru a nu pierde controlul concomitent cu blocarea capului pentru a nu fi lovit, piciorul se poziţionează la nivelul piciorului persoanei (fig.76 şi 81), apoi se răsuceşte antebraţul imobilizat pe lângă corpul persoanei în poziţia către în spate, după care rapid se schimbă priza cu cealaltă mână, se cere braţul liber la spate (fig.79 şi 84). Când persoana nu mai prezintă agresivitate se revine în poziţia anterioară cu executarea aceleaşi acţiuni de schimbare a prizei în exterior.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din faţă;

2) executarea corectă a uneia din tehnicile articulare prin supinaţie/pronaţie;

3) controlul cotului cu poziţionarea piciorului;

4) răsucirea braţului în exterior/interior;

5) schimbarea prizei cu braţul opus;

6) controlul braţului liber.

Secţiunea 7

Înfăşurarea antebraţului pe braţ

127. Înfăşurarea antebraţului pe braţ (fig.90) este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor.

128. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.85), după efectuarea extensiei braţului (fig.86), cele trei puncte de sprijin a braţului imobilizat sunt preluate cu un singur braţ (fig.87), cu braţul liber se execută o semirotaţie cu putere concomitent cu pivotare (fig.88), astfel ca în timpul pivotării antebraţul se încarcă pe braţ (fig.89), după fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal se cere mâna liberă pe cap (sau pe piept dacă este mai înaltă) cu prinderea de încheietura mâinii (fig.92) sau se blochează capul persoanei (fig.93).

Elementele sale de bază sunt:

1) extensia braţului;

2) preluarea controlului braţului persoanei cu un singur braţ;

3) răsucirea braţului prin pivotare şi realizarea sprijinului pe triceps;

4) încărcarea antebraţului pe braţ şi fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) finalizarea controlului prin plasarea perpendicular faţă de persoană;

6) controlul mâinii libere sau a capului.

Secţiunea 8

Înfăşurarea antebraţului prin metoda lacătului de luptă şi pe dedesubt

129. Înfăşurarea antebraţului prin metoda lacătului de luptă şi pe dedesubt este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor.

- prin metoda lacătului de luptă

130. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.94), cu braţul reactiv se duce către în faţă între braţul persoanei şi corpul acestuia şi cu braţul parte cu arma se duce pe deasupra braţului asupra căruia se acţionează (fig.95) formând un lacăt la nivelul cotului (fig.96) având control asupra braţului persoanei, efectuând o lovitura de oprire/şocare (fig.97), printr-o pivotare pe piciorul din faţă se va poziţiona perpendicular faţă de persoană concomitent cu înfăşurarea antebraţului pe braţ (fig.98), cotul se fixează în muşchiul oblic abdominal şi se cere mâna pe cap cu controlul acesteia de la încheietură (fig.100) sau control prin blocarea capului (fig.101).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) imobilizarea braţului persoanei cu efectuarea lacătului de luptă;

3) acţiunea de pivotare şi încărcarea antebraţului pe braţ;

4) finalizarea controlului prin plasarea perpendicular faţă de persoană;

5) controlul mâinii libere sau a capului.

- înfăşurarea antebraţului pe dedesubt

131. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.102), cu braţul reactiv se duce către în faţă între braţul persoanei şi corpul acestuia (fig.103) şi cu braţul parte cu arma va ţine de cotul persoanei pentru a nu lovi angajatul (fig.103), apoi execută o lovitura de oprire/şocare în zona oranj/verde (fig.104), printr-o pivotare pe piciorul din faţă se va poziţiona perpendicular faţă de persoană concomitent cu înfăşurarea antebraţului pe braţ (fig.105), cotul se fixează în muşchiul oblic abdominal şi se cere mâna pe cap cu controlul acesteia de la încheietură (fig.106) sau control prin blocarea capului (fig.107).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) acţiune de blocare a braţului persoanei;

3) pivotare şi încărcarea antebraţului pe braţ;

4) finalizarea controlului prin plasarea perpendicular faţă de persoană;

5) controlul mâinii libere sau a capului.

Secţiunea 9

Trecerea pe sub braţ şi înfăşurarea antebraţului

132. Trecerea pe sub braţ şi înfăşurarea antebraţului este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor.

133. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.108), la pătrunderea persoanei în zona de priză angajatul rapid prinde cu ambele mâini de încheietura mâinii persoanei (fig.109), după efectuarea loviturii de oprire/şocare (fig.110) angajatul va efectua o rotirea prin ridicarea braţului persoanei şi reducând suprafaţa corporală prin flexarea genunchilor astfel efectuând răsucirea braţului persoanei (fig.111 şi 112), ajungând în poziţia la spatele persoanei cu braţul din interior va acţiona asupra încheieturii cotului (fig.1113) ducând la înfăşurarea antebraţului pe braţ (fig.114 şi 115), cotul se fixează în muşchiul oblic abdominal şi se cere mâna pe cap cu controlul acesteia de la încheietură sau control prin blocarea capului (fig.116).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) priza cu ambele mâini;

3) acţiunea de flexare a picioarelor concomitent cu trecerea pe sub braţ;

4) înfăşurarea antebraţului pe braţ cu fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) controlul mâinii libere sau a capului.

Secţiunea 10

Răsucirea articulaţiei mâinii în interiorul

şi exteriorul poziţiei

134. Răsucirea articulaţiei mâinii în interiorul şi exteriorul poziţiei este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficientă pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor.

- răsucirea articulaţiei mâinii în interiorul poziţiei

135. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.117), la pătrunderea persoanei în zona de priză încercând să efectueze o lovitură, angajatul rapid prinde cu ambele mâini de încheietura mâinii persoanei (fig.118), după efectuarea loviturii de oprire/şocare (fig.119) angajatul va efectua o rotire a mâinii în interiorul poziţiei prin efectuarea presiunii dureroase asupra falangelor degetelor (fig.120) şi proiectarea acesteia pe genunchi (fig121.) astfel cu o mână va flexa încheietura mâinii persoanei iar cu cealaltă mână va ţine braţul în extensie (fig.121), apoi prin acţiunea asupra încheieturii cotului va realiza înfăşurarea antebraţului pe braţ (fig.122 şi 123), cotul se fixează în muşchiul oblic abdominal şi se cere mâna pe cap cu controlul acesteia de la încheietură (fig.124) sau control prin blocarea capului (fig.125).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) priza cu ambele mâini;

3) flexia palmei cu presiune pe falangele degetelor şi răsucire în interiorul poziţiei;

4) proiectarea pe genunchi şi înfăşurarea antebraţului pe braţ cu fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) controlul mâinii libere sau a capului.

- răsucirea articulaţiei mâinii în exteriorul poziţiei

136. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.126), la pătrunderea persoanei în zona de priză având intenţia de a efectua o lovitură, angajatul rapid prinde de încheietura mâinii persoanei (fig.127), după efectuarea loviturii de oprire/şocare (fig.128) angajatul va efectua o rotire a mâinii în exteriorul poziţiei prin efectuarea presiunii dureroase asupra falangelor degetelor (fig.128 şi 129) ducând persoana la sol rotindu-l până se ajunge în poziţia pe burtă (fig.130-132). Din poziţia respectivă prin metoda supinaţiei/pronaţiei (fig.133) sau înfăşurarea antebraţului pe braţ se ridică de la sol (fig.134). În timpul ridicării de la sol va comunica: "ÎN GENUNCHI", "SUS/NE RIDICĂM"!!!"(fig.133 şi 134), fixând cotul în muşchiul oblic abdominal şi se cere mâna pe cap cu controlul acesteia de la încheietura palmei sau control prin blocarea capului (fig.134).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă;

2) flexia palmei cu presiune pe falangele degetelor şi răsucire în exteriorul poziţiei;

3) imobilizarea la sol şi ridicarea acesteia de la sol;

4) controlul mâinii libere sau a capului.

Secţiunea 11

Tehnici articulare executate din spate

Extensia braţului

137. Extensia braţului (fig.137 şi 138) este o măsură de intervenţie constând dintr-o tehnică intermediară de bază de la care pornesc celelalte tehnici articulare executate din spate şi constă din controlul permanent asupra braţului persoanei.

138. Descrierea procedeului: luarea poziţiei de gardă (fig.135), efectuarea loviturii de oprire/şocare cu piciorul asupra piciorului persoanei (fig.136) dacă se consideră necesar, concomitent cu lovitura cu braţul parte cu arma/reactiv asupra inserţiei tricepsului şi prinderea încheieturii mâinii persoanei (fig.136). La efectuarea loviturii are loc şi dezechilibrarea persoanei după care se efectuează deplasarea pe diagonală către în faţă, cu ducerea persoanei la sol (fig.138) sau poziţionând braţul persoanei pe picior având control din 3 puncte: triceps, genunchi şi încheietura mâinii (fig.137). Degetul mic al mâinii persoanei trebuie să fie orientat către în sus, menţinerea unghiului de 90 grade între braţul şi trunchiul persoanei.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din spate;

2) aplicarea loviturii cu muchia palmei a braţului parte cu arma/reactiv asupra inserţiei tricepsului concomitent cu prinderea încheieturii mâinii persoanei cu braţul reactiv/parte cu arma;

3) dezechilibrarea persoanei şi presarea inserţiei tricepsului cu pârghie pe genunchi concomitent cu deschiderea unghiului format între braţ şi trunchi;

4) controlarea permanentă a cotului persoanei;

5) prinderea încheieturii mâinii;

6) presiune tot timpul asupra inserţiei întinse a tricepsului;

7) menţinerea deschiderii unghiului de 90 grade braţ – trunchi;

8) întinderea braţului cu cotul şi degetul mic către în sus.

Secţiunea 12

Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin supinaţie

139. Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin supinaţie (fig.146) este o măsură, de intervenţie de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor pe distanţe scurte.

140. Descrierea procedeului: extensia braţului (fig.140), se roteşte încheietura mâinii persoanei astfel ca degetul mare să fie orientat către în sus (fig.141), cu braţului parte cu arma prindem de degetul mare al persoanei cu menţinerea controlului cotului aceleiaşi mâini pe cotul braţului persoanei (fig.142), cu braţul reactiv rapid se eliberează încheietura mâinii şi se prinde de cotul persoanei (fig.143), după care se răsuceşte braţul persoanei în interiorul poziţiei astfel ca cotul să rămână fix până palma ajunge în poziţia către în faţă după care se fixează cotul în muşchiul oblic abdominal (fig.144 - 146). Persoanei se cere punerea mânii libere pe cap sau pe piept (dacă persoana este înaltă) şi cu braţul reactiv se prinde de încheietura mânii (fig.147) sau se blochează capul persoanei.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din spate;

2) extensia braţului;

3) răsucirea palmei persoanei astfel ca degetul mare să fie orientat către în sus;

4) prinderea degetului mare al persoanei cu braţul care presează inserţia tricepsului fără a pierde control pe cotul acesteia;

5) răsucirea mâinii persoanei către interior cu fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

6) controlul capului sau a mâinii libere a persoanei pe cap/pe piept.

Notă: fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin supinaţie poate fi executată şi fără parcurgerea tuturor etapelor menţionate trecând de la poziţia de gardă (fig.139) direct la supinaţie (fig.146).

Secţiunea 13

Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie

141. Fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie (fig.152) este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor pe distanţe scurte.

142. Descrierea procedeului: extensia braţului (fig.148), cu braţul parte cu arma/reactiv se trage cotul în muşchiul oblic abdominal (fig.149 şi 150), concomitent cu îndoirea palmei persoanei din încheietura mâinii către în jos (fig.150). Persoanei se cere punerea mâinii libere pe cap sau pe piept (dacă persoana este înaltă) concomitent cu schimbarea prizei cu braţul parte cu arma (fig.151). Cu braţul reactiv/parte cu arma se prinde de încheietura mâinii persoanei (fig.152) sau se blochează capul.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din spate;

2) extensia braţului;

3) cu braţul care execută control pe triceps se va îndoi braţul persoanei din cot astfel ca cotul să fie fixat în muşchiul oblic abdominal;

4) mâna persoanei îndoită de la încheietură către în jos;

5) schimbarea prizei;

6) controlul capului/mâinii libere.

Notă: fixarea cotului, acţiune asupra articulaţiei mâinii prin pronaţie poate fi executată şi fără parcurgerea tuturor etapelor menţionate trecând de la poziţia de gardă direct la pronaţie (fig.151).

Secţiunea 14

Înfăşurarea antebraţului pe braţ

143. Înfăşurarea antebraţului (fig.112) este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor.

144. Descrierea procedeului: extensia braţului (fig.154), cu tăişul palmei/palma mâinii parte cu arma/reactive se acţionează pe inserţia tricepsului cu acţiune către înainte (fig.155) astfel ducând la rotaţia braţului persoanei şi înfăşurarea antebraţul persoanei pe braţul angajatul cu fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal (fig.156), după care se cere persoanei punerea mânii libere pe cap sau pe piept (dacă persoana este înaltă) şi cu braţul reactiv se prinde de încheietura mâinii persoanei (fig.158) sau se blochează capul persoanei (fig.159).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din spate;

2) răsucirea braţului şi realizarea sprijinului pe triceps;

3) blocarea şi controlarea cotului dinspre propria parte;

4) finalizarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de persoană;

5) controlarea capului/mâinii libere.

145. Controlul prin încărcarea antebraţului este realizabil plecând de la o tentativă de contrare asupra extensiei braţului prin interior sau prin exterior de "partea reactivă" sau de "partea cu arma".

146. În acest caz nu trebuie opusă rezistenţă acestei mişcări, ci dimpotrivă, trebuie controlată prin plasarea braţului persoanei pe propriul antebraţ şi finalizarea tehnicii.

Notă: înfăşurarea antebraţului poate fi executată şi fără parcurgerea tuturor etapelor menţionate trecând de la poziţia de gardă direct la încărcarea antebraţului pe braţ (fig.159).

Secţiunea 15

Rotirea externă a umărului

147. Rotirea externă a umărului este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect.

148. Procedeul dat se execută pornind de la o tentativă a persoanei de a contra executarea extensiei braţului, după ce angajatul a realizat priza pe încheietura mâinii acesteia (extensia braţului). Angajatul nu trebuie să folosească forţa pentru a se contra acestei acţiuni, ci controlează tehnic forţa persoanei, finalizând imobilizarea acesteia la sol.

149. Descrierea procedeului: extensia braţului (fig.160), ducerea braţului pe dedesubt formând un lacăt (fig.161), făcând un pas către înapoi ducând persoana pe spate (fig.162), în timp ce persoana se află la sol, se îndreaptă braţul acesteia având control permanent pe el (braţul persoanei controlat de ambele picioare ale angajatului la spatele persoanei) (fig.163), piciorul din exterior se poziţionează în faţa persoanei (fig.164), printr-o uşoară rotire fără a scăpa controlul braţului, celălalt picior se aduce în poziţia din faţă (fig.165), cu braţul imobilizat de picioarele flexate ale angajatului (în faţa persoanei), având punctele de sprijin: un genunchi pe cutia toracală şi celălalt genunchi la nivelul gâtului fără a se lăsa cu toată greutate pe acesta (dacă nu opune rezistenţă) şi flexia încheieturii mâinii cu presiune pe falangele degetelor (fig.166). Din poziţia respectivă prin metoda supinaţiei/pronaţiei (fig.167) sau înfăşurarea antebraţului pe braţ se ridică de la sol (fig.168), dacă este agresiv aceasta poate fi încătuşat. În timpul ridicării de la sol se va comunica: "ÎN GENUNCHI!!!, NE RIDICĂM!!!, MERGEM!!! etc.". Se cere persoanei punerea mâinii libere pe cap sau pe piept (dacă persoana este înaltă) şi cu braţul reactiv se prinde de încheietura mâinii acesteia (fig.168) sau se blochează capul persoanei.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă din spate;

2) extensia braţului;

3) executarea lacătului cu ducerea persoanei pe spate;

4) controlarea braţului în extensie;

5) prinderea mâinii persoanei de la încheietură cu flexarea acesteia;

6) pivotarea spre interior;

7) imobilizarea la sol;

8) ridicarea de la sol cu ajutorul unei tehnici articulare;

9) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal şi controlarea capului/mâinii libere.

Capitolul VIII

Secţiunea 1

Eliberarea de la priză

150. Eliberarea de la prize sunt tehnici executate de către angajaţii în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia pentru a o obliga să se supună cerinţelor legale şi se clasifică:

1. eliberarea de la priza:

a) ambelor mâini din faţă;

b) cu o mână din faţă;

c) strangulat cu ambele mâini din faţă, priza de haină din faţă;

d) de păr cu o mână din faţă;

e) centurarea trunchiului din faţă pe sub braţe;

f) centurarea trunchiului din faţă peste braţe;

g) strangulat cu antebraţul din spate;

h) centurarea trunchiului din spate pe sub braţe;

i) centurarea trunchiului din spate peste braţe.

2) alte tehnici similare adaptate.

151. Eliberarea de la priză se execută în dependenţă de atitudinea pe care o prezintă persoana, de regulă, atunci când manifestă un comportament de agresivitate medie manifestată prin apucarea, deteriorarea premeditată a uniformei de serviciu sau a elementelor acesteia sau ţinutei civile a angajatului, care se finalizează cu imobilizarea persoanei şi încătuşarea, dacă opune rezistenţă.

Secţiunea 2

Eliberare de la priza ambelor mâini din faţă

152. Eliberare de la priza ambelor mâini din faţă este o tehnică executată de către angajat în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

153. Descrierea procedeului: angajatul este prins de încheietura ambelor mâini de către persoană (fig.169), fapt ce denotă intenţiile agresive ale persoanei. În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat efectuând lovitura de oprire/şocare cu efectuarea semirotaţiei din bazin (fig.169) concomitent cu prinderea din palmei persoanei din exterior (fig.170). După care se va efectua o răsucire în sensul opus cu acţiune asupra articulaţiei mâinii, efectuează o extensie a braţului (fig.172), trecând apoi la încărcarea antebraţului pe braţ cu controlul cotului acesteia în muşchiul oblic abdominal (fig.173) şi controlarea mâinii libere a acesteia (fig.174) sau blocarea capului persoanei.

Elementele sale de bază sunt:

1) lovitura de oprire;

2) semiîntoarcerea corpului spre exterior cu prinderea încheieturii mâinii persoanei;

3) efectuarea unei răsuciri în sensul opus primei mişcări, cu greutatea corpului, efectuând presiune dureroasă a încheieturii mâinii persoanei;

4) încărcarea antebraţului pe braţ;

5) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

6) controlarea capului/mâinii libere.

Secţiunea 3

Eliberare de la priza cu o mână din faţă

154. Eliberare de la priza cu o mână din faţă este o tehnică executată de către angajat în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

155. Descrierea procedeului: angajatul este prins de încheietura mâinii de către persoană (fig.175). În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat cu prinderea din exterior a palmei persoanei (fig.175) concomitent cu lovitura de oprire/şocare, apoi execută efectuarea unei răsuciri a braţului persoanei şi efectuarea presiunii dureroase cu ambele mâini asupra încheieturii mâinii persoanei efectuând o extensie a braţului (fig.176 şi 177). Apoi se va trece la încărcarea antebraţului pe braţ cu controlul cotului în muşchiul oblic abdominal (fig.178) şi controlarea mâinii libere a persoanei (fig.179) sau blocarea capului (fig.180).

Elementele sale de bază sunt:

1) lovitura de oprire;

2) prinderea palmei din exterior şi rotirea palmei braţului imobilizat spre direcţia degetului mare în interior/exterior, după caz;

3) prinderea cu braţul imobilizat de încheietura mâinii persoanei;

4) încărcarea antebraţului pe braţ;

5) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

6) controlarea capului/mâinii libere.

Secţiunea 4

Eliberare de la priza strangulat cu ambele mâini

din faţă, priza de haină din faţă

156. Eliberare de la priza strangulat cu ambele mâini din faţă, priza de haină din faţă sunt tehnici executate de către angajaţi în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

157. Descrierea procedeului: angajatul este prins cu ambele mâinii de către persoană de haină (fig.181) sau de gât (fig.182 la strangularea de gât automat se vor ridica umerii pentru protejarea gâtului). În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat cu prinderea cu o mână a părţii exterioare a palmei (peste braţele persoanei cu celălalt braţ se acţionează asupra încheieturii cotului) (fig.184) sau cu ambele mâini (una deasupra braţelor prinde de partea exterioară a palmei şi cealaltă mână dedesubt, de încheietura mâinii) (fig.183), apoi printr-o uşoară răsucire a corpului din bazin se efectuează lovitura de oprire/şocare (fig.183 şi 184). După care rapid se va efectua răsucirea în sensul opus primei mişcări efectuând presiune dureroasă cu ambele mâini asupra încheieturii mâinii persoanei ducând la extensia braţului (fig.185 şi 186). Apoi se va trece la încărcarea antebraţului pe braţ cu fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal (fig.187) şi controlarea mâinii libere a persoanei (fig.188) sau blocarea capului (fig.189).

Elementele sale de bază sunt:

1) cu braţul reactiv/parte cu arma pe deasupra braţelor persoanei concomitent cu lovitura de oprire, prindem de palma persoanei a mâinii din exterior;

2) efectuarea unei răsuciri cu toată greutatea bazinului până la ruperea prizei persoanei, control permanent al braţului acesteia;

3) încărcarea antebraţului pe braţ;

4) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) controlarea capului/mâinii libere.

Secţiunea 5

Eliberare de la priza de păr cu o mână din faţă

158. Eliberare de la priza de păr cu o mână din faţă este o tehnică executată de către angajaţi în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

159. Descrierea procedeului: angajatul este prins de păr de către persoană (fig.190). În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat cu prinderea cu o mână din partea exterioară a palmei persoanei cu cealaltă mână va fixa priza, executând concomitent o lovitură de oprire/şocare în zona verde/oranj cu înclinarea în faţă producând durere asupra încheieturii mâinii (fig.191 şi 192). Apoi se efectuează o eschivă lateral, cu răsucirea braţului persoanei (fig.193), cu menţinerea presiunii dureroase a ambelor mâini asupra încheieturii mâinii persoanei, ducând braţul în extensie (fig.194). După care se va trece la încărcarea antebraţului pe braţ cu controlul cotului acesteia în muşchiul oblic abdominal (fig.195) şi controlarea mâinii libere a persoanei (fig.195), sau blocarea capului.

Elementele sale de bază sunt:

1) prinderea cu ambele mâini de priză;

2) răsucirea braţului spre interior şi forţarea cotului;

3) încărcarea antebraţului pe braţ;

4) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) controlarea capului/mâinii libere.

Secţiunea 6

Eliberarea de la centurarea trunchiului

din faţă pe sub braţe

160. Eliberarea de la centurarea trunchiului din faţă pe sub braţe este o tehnică executată de către angajaţi în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

161. Descrierea procedeului: angajatul este centurat din faţă de către persoană (fig.196). În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat prin luarea unei poziţii sigure prin ducerea piciorului parte cu arma către în spate flexând genunchii pentru a avea contact mai sigur pe sol şi corpul înclinat puţin în faţă concomitent cu braţul reactiv se fixează braţul persoanei mai sus de cotul acesteia (fig.197). Se efectuează piedica prin poziţionarea piciorului parte cu arma în spatele piciorului îndepărtat al persoanei (fig.198-200) cu ducerea acesteia la sol şi control permanent asupra braţului (braţul persoanei controlat de ambele picioare ale angajatului la spatele persoanei) (fig.201). Apoi piciorul reactiv se duce peste cap fixândul la nivelul gâtului (fig.202), printr-o uşoară rotire (fig.203) fără a scăpa controlul braţului, cu celălalt picior se fixează braţul controlat (fig.204), cu braţul imobilizat de picioarele flexate ale angajatului (în faţa persoanei), având punctele de sprijin: un genunchi pe cutia toracală şi celălalt genunchi la nivelul gâtului fără a se lăsa cu toată greutate pe aceasta (dacă nu opune rezistenţă) şi flexia încheieturii mâinii cu presiune pe falangele degetelor (fig.204). Din poziţia respectivă prin metoda supinaţiei/pronaţiei (fig.205) sau înfăşurarea antebraţului pe braţ se ridică de la sol (fig.206), dacă este agresivă aceasta poate fi încătuşată. În timpul ridicării de la sol se va comunica: "ÎN GENUNCHI!!!, NE RIDICĂM!!!, MERGEM!!! etc.". Se cere persoanei punerea mânii libere pe cap sau pe piept (dacă persoana este înaltă) şi cu braţul reactiv se prinde de încheietura mâinii acesteia (fig.206) sau se blochează capul (fig.207).

Elementele sale de bază sunt:

1) Flexarea picioarelor cu fixarea braţului;

2) Executarea piedicii cu ducerea la sol a persoanei;

3) încărcarea antebraţului pe braţ/supinaţie/pronaţie;

4) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) controlarea mâinii libere.

Secţiunea 7

Eliberarea de la centurarea trunchiului

din faţă peste braţe

162. Eliberarea de la centurarea trunchiului din faţă peste braţe este o tehnică executată de către angajaţi în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

163. Descrierea procedeului: angajatul este centurat din faţă de către persoană (fig.208). În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat prin luarea unei poziţii sigure prin ducerea piciorului parte cu arma către în spate flexând genunchii pentru a avea contact mai sigur pe sol şi corpul înclinat puţin în faţă cu efectuarea unei lovituri de oprire/şocare în zona oranj/verde cu ridicarea braţelor către în sus (fig.209 şi 210) concomitent cu eschivă în lateral şi acţionarea asupra braţului persoanei cu presiune la nivelul umărului (fig.211 şi 212), după care rapid se încarcă antebraţul pe braţ cu fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal (fig.213) şi controlarea mâinii libere a persoanei (fig.214) sau blocarea capului persoanei (fig.215) în dependenţă de agresivitatea acesteia.

Elementele sale de bază sunt:

1) lovitură cu palma/ genunchiul în zona organelor genitale sau în abdomen;

2) eschiva cu prinderea braţului persoanei;

3) încărcarea antebraţului pe braţ;

4) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) controlarea mâinii libere sau a capului.

Secţiunea 8

Eliberarea de la priza strangulat

cu antebraţul din spate

164. Eliberarea de la priza strangulat cu antebraţul din spate este o tehnică executată de către angajaţi în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

165. Descrierea procedeului: angajatul este strangulat cu o mână de către persoană (fig.216). În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat cu întoarcerea capului în sensul opus direcţiei de atac concomitent cu prinderea mâinii persoanei pe cât de posibil de încheietură cu aplicarea loviturii în abdomen/picior (fig.217) şi efectuarea unei eschive în lateral pe sub braţul persoanei (fig.218 şi 219) cu încărcarea antebraţului pe braţ şi fixarea cotului acesteia în muşchiul oblic abdominal (fig.220 şi 221) şi controlarea mâinii libere a persoanei (fig.223) sau blocarea capului persoanei (fig.224).

Elementele sale de bază sunt:

1) lovitură cu cotul/călcâiul/capul în zona abdomenului/piciorului/faţa persoanei;

2) prinderea de încheietura mâinii, întoarcere spre stânga/dreapta pe sub braţul persoanei;

3) răsucirea braţului persoanei şi încărcarea antebraţului pe braţ;

4) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) controlarea mâinii libere sau a capului.

Secţiunea 9

Eliberarea de la centurarea trunchiului din spate

pe sub braţe

166. Eliberarea de la centurarea trunchiului din spate pe sub braţe este o tehnică executată de către angajaţi în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

167. Descrierea procedeului: angajatul este centurat din spate de către persoană (fig.225). În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat prin efectuarea unei lovituri concomitent cu prinderea mâinii de la încheietură şi a cotului (fig.226 şi 227). Se efectuează răsucirea antebraţului persoanei cu control permanent pe acesta, efectuând încărcarea antebraţului pe braţ cu controlul cotului în muşchiul oblic abdominal (fig.228-230) şi controlarea mâinii libere a persoanei (fig.231) sau blocarea capului persoanei (fig.232).

Elementele sale de bază sunt:

1) lovitură de oprire;

2) prinderea cotul braţului care urmează a fi folosit pentru extensie;

3) prinderea de încheietura mâinii, de regulă care se află dedesubt;

4) întoarcere spre stânga/dreapta cu încărcarea antebraţului pe braţ;

5) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

6) controlarea mâinii libere.

Secţiunea 10

Eliberarea de la centurarea trunchiului din spate peste braţe

168. Eliberarea de la centurarea trunchiului din spate peste braţe este o tehnică executată de către angajaţii în scopul desprinderii din priza persoanei şi imobilizarea acesteia.

169. Descrierea procedeului: angajatul este centurat din spate de către persoană (fig.233). În acest caz nu se mai efectuează somaţia ci se reacţionează imediat prin efectuarea unei lovituri de şocare (cu călcâiul sau cu capul) concomitent cu prinderea încheieturii mâinii (fig.234). Se efectuează răsucirea trecând pe sub braţul persoanei (fig.236 şi 237) şi încărcarea antebraţului pe braţ cu controlul cotului acesteia în muşchiul oblic abdominal (fig.238 şi 239) şi controlarea mâinii libere a persoanei (fig.240) sau blocarea capului persoanei (fig.241).

Elementele sale de bază sunt:

1) lovitura de oprire;

2) flexarea genunchilor cu prinderea încheieturii mâinii persoanei;

3) întoarcere spre stânga/dreapta pe sub braţul persoanei;

4) răsucirea braţului persoanei şi încărcarea antebraţului pe braţ;

5) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

6) controlarea capului/mâinii libere.

Capitolul IX

Secţiunea 1

Apărarea contra armelor albe sau altor obiecte

170. Apărarea contra armelor albe sau altor obiecte (contondente, ascuţite sau tăioase etc.) folosite în calitate de armă sunt tehnici executate de angajaţi în scopul protecţiei corporale, mobilităţii permanente, lucidităţii în atac sau apărare, utilizării juste şi precise a procedeelor şi mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge şi imobiliza persoana şi se clasifică:

1) apărarea de la lovitura de sus în jos;

2) apărarea de la lovitura de jos în sus;

3) apărarea de la împungerea directă;

4) apărarea de la loviturile laterale şi exterioare;

5) alte tehnici adaptate.

171. Apărarea contra armelor albe - aceste tehnici se execută atunci când persoana manifestă un comportament de agresivitate sporită. De regulă, angajatul este în drept să aplice arma de foc din dotare, dacă o deţine asupra lui.

Secţiunea 2

Apărarea de la lovitura de sus în jos

172. Apărarea de la lovitura de sus în jos este o tehnică executată de angajat în scopul protecţiei corporale, respingerii atacului cu imobilizarea acesteia.

Varianta I

173. Descrierea procedeului: angajatul este atacat cu cuţitul de sus în jos de către persoană (fig.242). Dacă angajatul deţine armă asupra lui atunci o aplică conform legislaţiei. În cazul când nu deţine armă atunci angajatul efectuează o parare cu braţul reactiv concomitent cu eschivă laterală faţă de traiectoria cuţitului (fig.243) efectuând lovitura de oprire/şocare cu celălalt braţ prinde de exteriorul palmei (fig.244). După care se trece la extensia braţului persoanei prin răsucirea acestuia în sensul opus traiectoriei de atac şi proiectarea acesteia pe genunchi (fig.245). Apoi se acţionează asupra încheieturii mâinii producând durere până cade cuţitul din mâna persoanei (fig.246), se încarcă antebraţul pe braţ cu controlul cotului acesteia în muşchiul oblic abdominal (fig.247). Se reduce suprafaţa corporală împreună cu persoana comunicând: "ÎN GENUNCHI!!!" (fig.248), angajatul cu braţul liber ridică cuţitul de jos apoi împreună cu persoana se ridică în picioare (fig.249).

Elementele sale de bază sunt:

1) parare cu ambele braţe şi prinderea încheieturii mâinii;

2) lovitura de oprire, după caz;

3) extensia braţului;

4) înfăşurarea antebraţului pe braţ;

5) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal, ridicarea armei de jos.

Varianta II

174. Descrierea procedeului: angajatul este atacat cu cuţitul de sus în jos de către persoană (fig.250), angajatul efectuează o parare cu braţul parte cu arma (fig.251), după care efectuează un lacăt cu braţul reactiv (fig.252), apoi ducând piciorul în spatele persoanei (fig.253) ducând-o la sol fără a pierde control pe braţ (fig.254) până la poziţionarea acesteia pe burtă cu braţul la spate (fig.256). Având controlul braţului se efectuează dezarmarea persoanei (fig.256), din poziţia respectivă prin metoda supinaţiei/pronaţiei sau înfăşurarea antebraţului pe braţ, se ridică de la sol (fig.257). În timpul ridicării de la sol va comunica: "ÎN GENUNCHI!!!". Angajatul cu braţul liber ridică cuţitul de jos (fig.257) apoi împreună cu persoana se ridică în picioare (fig.258).

Elementele sale de bază sunt:

1) eschiva lateral, cu efectuarea parării cu antebraţul;

2) închiderea unghiului format între braţul şi antebraţul persoanei cu efectuarea unui lacăt de imobilizare;

3) lacătul format se menţine până la răsucirea pe burtă a acesteia;

4) acţiune dureroasă asupra încheieturii mâinii până la dezarmare;

5) executarea unei tehnici articulare de ridicare de la sol;

6) ridicarea cuţitului/obiectului, după caz;

7) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal.

Secţiunea 3

Apărarea de la lovitura de jos în sus

175. Apărarea de la lovitura de jos în sus este o tehnică executată de angajat în scopul protecţiei corporale, respingerii atacului persoanei cu imobilizarea acesteia.

Varianta I

176. Descrierea procedeului: angajatul este atacat cu cuţitul de jos în sus de către persoană (fig.259). Dacă angajatul deţine armă asupra lui, atunci o aplică conform legislaţiei. În cazul când nu deţine armă atunci angajatul efectuează o eschivă din zona de atac, parând cu ambele mâini (fig.260), astfel cu un braţ se prinde de partea exterioară a palmei efectuând o răsucire a mâinii concomitent cu lovitura de oprire/şocare (fig.261). Se execută extensia braţului şi proiectarea acestuia pe genunchi (fig.262). După care se dezarmează prin presiune asupra falangelor mâinii (fig.263) şi se trece la încărcarea antebraţului pe braţ cu fixarea cotului acesteia în muşchiul oblic abdominal (fig.264). Se reduce suprafaţa corporală împreună cu persoana comunicând: "ÎN GENUNCHI!!! (fig.265), angajatul cu braţul liber ridică cuţitul de jos apoi împreună cu persoana se ridică în picioare (fig.267).

Elementele sale de bază sunt:

1) eschivă laterală, parare cu braţele încrucişate;

2) lovitura de oprire/şocare, după caz;

3) extensia braţului cu proiectare pe genunchi;

4) se dezarmează prin acţiune de răsucire;

5) încărcarea antebraţului pe braţ;

6) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal.

Secţiunea 4

Apărarea de la împungerea directă

177. Apărarea de la împungerea directă este o tehnică executată de angajat în scopul protecţiei corporale, respingerii atacului cu imobilizarea acesteia.

Varianta I

178. Descrierea procedeului: angajatul este atacat cu cuţitul direct de către persoană (fig.268) fapt ce denotă intenţiile agresive ale persoanei. Dacă angajatul deţine armă asupra lui atunci o aplică conform legislaţiei, în cazul când nu deţine armă atunci angajatul efectuează o eschivă în lateral cu prinderea de încheietura mâinii (fig.269), apoi cu celălalt braţ efectuează o lovitură puternică asupra mâinii pentru a dezarma persoana (fig.269), cu prinderea acesteia chiar dacă lovitura de dezarmarea nu a avut efect (fig.270). La necesitate se execute lovitura de oprire/şocare, după care se duce persoana la sol rotindu-l până se ajunge în poziţia pe burtă (fig.271-274). Se efectuează dezarmarea prin presiune asupra încheieturii mâinii (fig.274, dacă nu a fost dezarmată). Din poziţia respectivă prin metoda supinaţiei/pronaţiei (fig.275) sau înfăşurarea antebraţului pe braţ se ridică de la sol (fig.276). În timpul ridicării de la sol va comunica: "ÎN GENUNCHI!!!" (fig.274 şi 277). Angajatul cu braţul liber ridică cuţitul de jos (fig.276) apoi împreună cu persoana se ridică în picioare (fig.278).

Elementele sale de bază sunt:

1) eschiva lateral, cu prinderea încheieturii mâinii cu care atacă persoana;

2) efectuarea loviturii de dezarmare asupra mâinii;

3) lovitura de oprire/şocare, la necesitate;

4) acţiune dureroasă asupra încheieturii mâinii;

5) efectuarea acţiunii de doborâre a persoanei;

6) cu ajutorul braţului imobilizat efectuează rotirea persoanei la sol până în poziţia pe burtă cu braţul fixat către în sus;

7) executarea unei tehnici articulare de ridicare de la sol;

8) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

9) controlarea capul/mâinii libere.

Varianta II

179. Descrierea procedeului: angajatul este atacat cu cuţitul direct de către persoană (fig.279). Angajatul efectuează o eschivă în lateral cu prinderea cu ambele mâini de încheietura mâinii persoanei (fig.280), în acest caz nu trebuie opusă rezistenţă acestei mişcări, ci dimpotrivă de prelungit direcţia de mişcare a braţului persoanei (fig.280) cu presiunea întregului corp pe aceasta până la căderea acesteia pe burtă (fig.282). Având controlul braţului se efectuează dezarmarea persoanei (fig.282), angajatul se ridică cu menţinerea persoanei în poziţia respectivă fără a pierde controlul asupra braţului (fig.283). Din poziţia respectivă prin metoda supinaţiei/pronaţiei (fig.284) sau înfăşurarea antebraţului pe braţ se ridică de la sol (fig.285). În timpul ridicării de la sol va comunica: "ÎN GENUNCHI!!!" (fig.283 - 285). Angajatul cu braţul liber ridică cuţitul de jos apoi împreună cu persoana se ridică în picioare (fig.287).

Elementele sale de bază sunt:

1) eschivă laterală, cu prinderea încheieturii mâinii cu care atacă persoana;

2) prelungirea direcţiei de mişcare a braţului persoanei;

3) efectuarea acţiunii de doborâre a persoanei;

4) acţiune dureroasă asupra încheieturii mâinii;

5) executarea unei tehnici articulare de ridicare de la sol;

6) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

7) controlarea capul/mâinii libere.

Secţiunea 5

Apărarea de la loviturile laterale şi exterioare

180. Apărarea de la loviturile laterale şi exterioare este o tehnică executată de angajat în scopul protecţiei corporale, respingerii atacului cu imobilizarea acesteia.

Varianta I

181. Descrierea procedeului: angajatul este atacat cu cuţitul din exterior/lateral de către persoană (fig.288). Dacă angajatul deţine armă asupra lui atunci o aplică conform legislaţiei. În cazul când nu deţine armă atunci angajatul efectuează o pararea cu ambele mâini ale braţului persoanei (fig.291), concomitent cu prinderea de încheietura mâinii (fig.292), efectuând o lovitură de oprire/şocare asupra persoanei (fig.292). Se efectuează dezechilibrarea persoanei, după care se duce persoana la sol rotindu-l până se ajunge în poziţia pe burtă (fig.293-297). Se efectuează dezarmarea prin presiune asupra încheieturii mâinii (fig.297). Din poziţia respectivă prin metoda supinaţiei/pronaţiei (fig.298) sau înfăşurarea antebraţului pe braţ se ridică de la sol (fig.299). În timpul ridicării de la sol va comunica: "ÎN GENUNCHI!!!" (fig.298 şi 299). Angajatul cu braţul liber ridică cuţitul de jos apoi împreună cu persoana se ridică în picioare (fig.299-301).

Elementele sale de bază sunt:

1) parare cu ambele braţe (formează o priză "cleşte");

2) acţiune dureroasă asupra mâinii;

3) efectuarea acţiunii de doborâre a persoanei;

4) cu ajutorul braţului imobilizat efectuează rotirea persoanei la sol până în poziţia pe burtă cu braţul fixat către în sus;

5) executarea unei tehnici articulare de ridicare de la sol;

6) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

7) controlarea capului/mâinii libere.

Capitolul X

Secţiunea 1

Acţiuni coercitive cu aplicarea forţei fizice

şi mijloacele speciale

182. Acţiuni coercitive cu aplicarea forţei fizice şi mijloacelor speciale din dotare (persoana manifestă un comportament de agresivitate medie) - utilizarea mijloacelor speciale prin aplicarea loviturilor de oprire, tehnicilor articulare cu bastonul, parărilor cu bastonul, aplicarea ambalajului cu aerosol (substanţe iritant-lacrimogene), armelor cu gaze lacrimogene sau iritante, cătuşelor, câinilor de serviciu, armelor cu electroşoc, armelor cu proiectile din cauciuc sau plastic, dispozitivelor speciale din dotare etc;

183. În fiecare caz, când se va impune aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor speciale, angajaţii se vor conduce de actele legislative şi normative care stabilesc restricţiile, condiţiile aplicării forţei fizice şi a mijloacelor speciale.

184. Aplicarea mijloacelor speciale se face într-o manieră graduală, conform principiului proporţionalităţii.

185. Angajaţii aplică forţa fizică, inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru autoapărare, respingerea atacurilor asupra cetăţenilor, a reprezentanţilor legii, a altor persoane antrenate în asigurarea ordinii şi siguranţei publice şi în combaterea criminalităţii, precum şi pentru curmarea încălcărilor de lege, reţinerea delincvenţilor, înfrângerea rezistenţei opuse cerinţelor legale, în cazul în care metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea atribuţiilor şi obligaţiilor ce le revin.

186. Aplicarea forţei fizice se face într-o manieră graduală, conform principiului proporţionalităţii şi cuprinde: loviturile de oprire, tehnicile articulare, eliberare de la prize, parările contra armelor albe sau altor obiecte folosite în calitate de armă, inclusiv procedeele speciale de luptă corp la corp.

187. Aplicarea forţei fizice se va evita, pe cât este posibil, împotriva minorilor, în cazul în care vârsta acestora este evidentă sau este cunoscută, împotriva femeilor, a persoanelor în etate şi a persoanelor cu semne vizibile de invaliditate.

188. Forţa fizică nu se aplică împotriva femeilor cu semne vizibile de graviditate, cu excepţia cazurilor în care acestea atacă angajatul ori altă persoană, inclusiv în grup, opun rezistenţă într-un mod care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă aceste acţiuni nu pot fi curmate pe alte căi şi cu mijloace nonviolente.

189. Se interzice aplicarea mijloacelor speciale împotriva minorilor, în cazul când vârsta acestora este evidentă sau este cunoscută, împotriva femeilor, a persoanelor în etate şi a persoanelor cu semne vizibile de invaliditate, cu excepţia cazurilor când aceştia atacă angajatul ori altă persoană, inclusiv în grup ori cu utilizarea armelor, când opun rezistenţă periculoasă pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest gen nu pot fi curmate pe alte căi şi cu alte mijloace.

190. În toate cazurile când aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc nu poate fi evitată, angajaţii sunt obligaţi:

1) să ia toate măsurile posibile, în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei, de identitatea delincventului care o săvârşeşte, de intensitatea rezistenţei opuse, pentru ca dauna cauzată sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor oamenilor să fie cât mai mică;

2) să acorde imediat primul ajutor, să asigure acordarea asistenţei medicale urgente victimelor şi să ia măsuri pentru a înştiinţa în cel mai scurt timp rudele victimelor;

3) să comunice imediat conducătorului său direct despre toate cazurile de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armelor de foc;

4) în caz de rănire sau de deces al persoanei ca urmare a aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale ori a armei de foc, să informeze personal sau prin intermediul conducătorului său direct organul de poliţie ori, după caz, procurorul în a cărui rază de jurisdicţie a fost aplicată forţa fizică, mijloacele speciale sau arma de foc;

5) în caz de aplicare a armelor de foc, să întreprindă acţiunile posibile pentru a asigura păstrarea probelor şi a stabili identitatea martorilor oculari ai evenimentului;

6) în cazurile specificate la subpct. 4), să depună imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore, un raport în scris către superior, cu respectarea procedurii prevăzute de Ordinul comun al Procurorului General, ministrului justiţiei, ministrului afacerilor interne, Directorului General al Serviciului Vamal, Directorului Centrului Naţional Anticorupţie şi ministrului sănătăţii nr.77/572/408/639-o /197/1589 din 31 decembrie 2013.

Capitolul XI

APLICAREA BASTONULUI. POZIŢIA DE ABORDARE ŞI GARDĂ

Secţiunea 1

Poziţia de abordare

191. Poziţia de abordare (fig.302 şi 303) este o poziţie de siguranţă generală care permite angajatului contactarea cu persoana şi păstrarea permanentă a unei capacităţi de reacţie adaptată comportamentului acesteia.

Elementele de bază ale acesteia sunt:

1) bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral;

2) poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către persoană. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. Piciorul din "partea armei" este puţin mai în spate decât piciorul "partea reactivă" pentru a intra cât mai rapid în poziţia de gardă;

3) poziţia corpului: axa - cap, gât, trunchi să fie perpendicular pe sol;

4) poziţia mâinilor: braţul cu bastonul se află la nivelul centurii cu braţul reactiv peste acesta sau braţul cu bastonul în spatele pulpei piciorului şi braţul reactiv la nivelul centurii.

Secţiunea 2

Poziţia de gardă

192. Poziţia de gardă (fig.304 şi 305) este o poziţie care permite angajatului mai multă eficacitate, protecţie şi posibilitate de reacţie.

Elementele de bază ale acesteia sunt:

1) bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral;

2) centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare, genunchii flexaţi pentru a nu pune tensiune pe încheietură şi gleznă;

3) poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către persoană. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. Piciorul din "partea armei" este în spate, iar cel din "partea reactivă" este în faţă;

4) poziţia corpului: această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. Axa - cap, gât, trunchi perpendicular pe sol;

5) poziţia mâinilor: braţul reactiv întins către în faţă cu palma orientată spre persoană, sub orizontala privirii. Braţul parte cu arma în care se află bastonul se va afla la nivelul cutiei toracice apropiat de corp (fig.305) întro poziţie comodă pentru reacţie sau cu bastonul sprijinit pe umăr (fig.304).

193. Bastonul de cauciuc, plastic, combinate extensibile (telescopice) este unul din mijloacele speciale din dotare destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane, care permit crearea unui şoc suficient de puternic, pentru a stopa o agresiune fizică.

194. Pot fi aplicate următoarele lovituri de oprire cu bastonul (parări):

1) lovitură de oprire directă cu vârful bastonului;

2) lovitură de oprire directă cu călcâiul bastonului;

3) lovitură de oprire descendentă cu vârful bastonului;

4) lovitură de oprire descendentă cu călcâiul bastonului;

5) lovitură de oprire cu bastonul poziţionat orizontal;

6) lovitură de oprire circulară descendentă cu bastonul;

7) lovitură de oprire circulară ascendentă cu bastonul;

8) lovitură de oprire circulară cu bastonul pe diagonală;

9) alte lovituri de oprire similare adoptate.

195. Pot fi aplicate următoarele tehnici articulare cu bastonul:

1) tehnici articulare de imobilizare cu bastonul executate din faţă:

a) extensia braţului cu călcâiul/vârful bastonului;

b) flexarea antebraţului cu călcâiul/vârful bastonului;

c) flexarea încheieturii mâinii cu bastonul;

2) tehnici articulare de imobilizare cu bastonul executate din spate:

a) extensia braţului cu călcâiul/vârful bastonului;

b) flexarea antebraţului pe braţ cu călcâiul/vârful bastonului

3) alte tehnici articulare similare adoptate.

196. Se interzice aplicarea bastonului în zona claviculelor şi organelor genitale, cu excepţia cazurilor în care aceste persoane atacă angajatul ori alte persoane, inclusiv în grup ori cu utilizarea armelor, opun rezistenţă într-un mod care prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, dacă acţiunile de acest gen nu pot fi curmate pe alte căi şi cu alte mijloace.

Secţiunea 3

Loviturile de oprire directă cu vârful bastonului

197. Loviturile de oprire directă cu vârful bastonului este o tehnică executată de angajat în scopul stopării unei agresiuni fizice prin crearea unui şoc puternic cu vârful bastonului.

198. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă cu bastonul (fig.306), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură cu vârful bastonului în zona oranj (fig.307), după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul reactiv se va ţine în protecţie (fig.307) sau va ţine de corpul bastonului.

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă cu bastonul;

2) îndreptarea braţului către înainte (traiectorie rectilinie);

3) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie sau va ţine de corpul bastonului;

4) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

5) gesturile se fac în mod normal, fluid;

6) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 4

Loviturile de oprire directă cu călcâiul bastonului

199. Loviturile de oprire directă cu călcâiul bastonului este o tehnică executată de angajat în scopul stopării unei agresiuni fizice prin crearea unui şoc puternic cu călcâiul bastonului.

200. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă cu bastonul (fig.308), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură cu vârful bastonului în zona oranj (fig.309), după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie (fig.309).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă cu bastonul;

2) îndreptarea braţului cu vârful bastonului către înainte (traiectorie rectilinie);

3) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie;

4) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

5) gesturile se fac în mod normal, fluid;

6) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 5

Loviturile de oprire descendentă cu vârful bastonului

201. Loviturile de oprire descendentă cu vârful bastonului este o tehnică executată de angajat în scopul stopării unei agresiuni fizice prin crearea unui şoc puternic cu vârful bastonului executată de sus în jos.

202. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă cu bastonul (fig.310), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă deplasarea ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură descendentă cu vârful bastonului în zona oranj/verde (fig.311), astfel ca lovitura să fie de sus în jos, după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie (fig.311).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă cu bastonul;

2) acţiunea de armare cu vârful bastonului;

3) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie;

4) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

5) gesturile se fac în mod normal, fluid;

6) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 6

Loviturile de oprire descendentă cu călcâiul bastonului

203. Loviturile de oprire descendentă cu călcâiul bastonului este o tehnică executată de angajat în scopul stopării unei agresiuni fizice prin crearea unui şoc puternic cu călcâiul bastonului executată de sus în jos.

204. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă cu bastonul (fig.312), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură descendentă cu călcâiul bastonului în zona oranj/verde (fig.313), după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie (fig.313).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă cu bastonul;

2) acţiunea de armare cu călcâiul bastonului;

3) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie;

4) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

5) gesturile se fac în mod normal, fluid;

6) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 7

Loviturile de oprire bastonul poziţionat orizontal

205. Loviturile de oprire cu bastonul poziţionat orizontal este o tehnică executată de angajat cu bastonului poziţionat orizontal în scopul stopării continuării deplasării a persoanei.

206. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de abordare cu bastonul (fig.314), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură cu bastonului poziţionat orizontal în zona oranj (fig.315), după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul reactiv va prinde de vârful bastonului astfel ca să-l menţină orizontal atât în timpul loviturii cât şi în timpul retragerii, după care va trece în poziţia de gardă (fig.314).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă cu bastonul;

2) poziţionarea orizontală a bastonului concomitent cu prinderea de vârful bastonului cu braţul reactiv;

3) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

4) gesturile se fac în mod normal, fluid;

5) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 8

Loviturile de oprire circulară descendentă cu bastonul

207. Loviturile de oprire circulară descendentă cu bastonul este o tehnică executată de angajat în scopul stopării unei agresiuni fizice prin crearea unui şoc puternic cu executarea loviturii cu bastonul pe diagonală de sus în jos.

208. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă cu bastonul (fig.316), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă deplasarea ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură circulară cu bastonului de sus în jos în zona oranj/verde (fig.317), după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie (fig.317).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă cu bastonul;

2) armarea braţului cu bastonul;

3) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie/reacţionare;

4) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

5) gesturile se fac în mod normal, fluid;

6) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 9

Loviturile de oprire circulară ascendentă cu bastonul

209. Loviturile de oprire circulară ascendentă cu bastonul este o tehnică executată de angajat în scopul stopării unei agresiuni fizice prin crearea unui şoc puternic cu executarea loviturii cu bastonul pe diagonală de jos în sus.

210. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă cu bastonul (fig.318), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă deplasarea ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură circulară cu bastonului de jos în sus în zona oranj/verde (fig.319), după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie (fig.319).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă cu bastonul;

2) armarea braţului cu bastonul;

3) lovitură circulară ascendentă cu bastonul;

4) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie/reacţionare;

5) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

6) gesturile se fac în mod normal, fluid;

7) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Secţiunea 10

Loviturile de oprire circulară cu bastonul pe diagonală

211. Loviturile de oprire circulară cu bastonul pe diagonală este o tehnică executată de angajat în scopul stopării unei agresiuni fizice prin crearea unui şoc puternic cu executarea loviturii cu bastonul pe diagonală.

212. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă cu bastonul (fig.320), păstrând distanţa de securitate (zona de observare) faţă de persoană, în cazul apropierii persoanei se somează: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul)! VOI APLICA FORŢA!", dacă persoana continuă deplasarea ajungând în zona de contact fizic, atunci angajatul aplică o lovitură cu bastonului pe diagonală în zona oranj/verde (fig.321), după care face un pas către înapoi, după caz, păstrând distanţa de securitate şi poziţia de gardă, în timpul loviturii braţul liber se va ţine tot timpul ca protecţie (fig.321).

Elementele sale de bază sunt:

1) poziţia de gardă cu bastonul;

2) acţiunea de armare a braţului cu bastonul;

3) lovitură cu bastonul pe diagonală;

4) mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie/reacţionare;

5) respiraţia nu se blochează, se expiră în faza de percutare;

6) gesturile se fac în mod normal, fluid;

7) repoziţionarea, păstrând distanţa de securitate.

Capitolul XII

TEHNICI ARTICULARE DE IMOBILIZARE CU BASTONUL EXECUTATE DIN FAŢĂ

Secţiunea 1

Extensia braţului cu călcâiul/vârful bastonului

213. Extensia braţului cu călcâiul/vârful bastonului este o măsură de intervenţie constând dintr-o tehnică intermediară de bază de la care pornesc celelalte tehnici articulare executate din faţă cu bastonul şi constă din controlul permanent asupra braţului persoanei.

214. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei (fig.322), după efectuarea somaţiei şi a loviturii de oprire, prinde de încheietura mâinii persoanei concomitent cu lovirea în zona tricepsului fapt ce va duce la dezechilibrarea persoanei (fig.323). Dând senzaţia de împingere, se trage cu putere pe diagonală către în spate (fig.324) până la ducerea acesteia la sol sau poziţionarea piciorului pe genunchi astfel ca să formeze un unghi de 90 grade între braţul şi corpul persoanei (fig.325). La extensia braţului degetul mic al mâinii trebuie să fie orientat către în sus. Controlul braţului persoanei va fi controlat din trei puncte: încheietura mâinii, sprijin pe genunchi, inserţia tricepsului (fig.326).

Elementele sale de bază:

1) poziţia de gardă cu bastonul din spate;

2) aplicarea loviturii cu bastonul a braţului parte cu arma/reactiv asupra inserţiei tricepsului concomitent cu prinderea încheieturii mâinii persoanei cu braţul reactiv/parte cu arma;

3) dezechilibrarea persoanei şi presarea inserţiei tricepsului cu ducerea la sol sau pe genunchi concomitent cu deschiderea unghiului format între braţ şi trunchi;

4) prinderea încheieturii mâinii;

5) presiune tot timpul asupra inserţiei întinse a tricepsului;

6) menţinerea deschiderii unghiului de 90 grade braţ – trunchi;

7) întinderea braţului, cu cotul şi degetul mic către în sus.

Secţiunea 2

Flexarea antebraţului cu călcâiul/vârful bastonului

215. Flexarea antebraţului cu călcâiul/vârful bastonului este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficientă pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor pe distanţe scurte.

216. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei, după efectuarea extensiei braţului (fig.327), braţul în care se află bastonul împingem în faţă fără să pierdem contactul cu braţul persoanei (fig.328), apoi se trage către înapoi cu apăsarea bastonului pe tricep astfel efectuând îndoirea braţului de la încheietura cotului (fig.329) până la încărcarea acesteia pe baston (fig.329), concomitent cu prinderea cu ambele mâini de baston se efectuează pivotarea cu poziţionarea perpendiculară faţă de persoană (fig.330), se cere mâna liberă pe cap (sau pe piept dacă este mai înaltă) cu prinderea de încheietura mâinii (fig.332) sau blocarea capului (fig.331).

Elementele sale de bază sunt:

1) extensia braţului;

2) acţiunea de presiune cu bastonul asupra inserţiei tricepsului;

3) răsucirea braţului prin pivotare şi realizarea sprijinului pe triceps;

4) încărcarea antebraţului pe baston;

5) finalizarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de persoană;

6) controlarea mâinii libere sau blocarea capului.

Notă: flexarea antebraţului cu călcâiul/vârful bastonului poate fi executat şi fără parcurgerea tuturor etapelor menţionate trecând de la poziţia de gardă direct la flexarea antebraţului (fig.332).

Secţiunea 3

Flexarea încheieturii mâinii cu bastonul

217. Flexarea încheieturii mâinii cu bastonul este o măsură de intervenţie, de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficient pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor pe distanţe scurte.

218. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu faţa spre direcţia persoanei, în cazul când persoana care urmează a fi imobilizată opune rezistenţă şi imobilizarea braţelor acesteia este dificilă, atunci angajatul după efectuarea somării/avertizării va duce vârful bastonului printre braţul şi corpul persoanei concomitent cu ţinerea de cotul acesteia pentru a nu lovi (fig.333 şi 334), apoi rapid cu braţul eliberează de cot, concomitent cu efectuarea pivotării şi plasarea perpendiculară faţă de persoană cu ridicarea antebraţului acesteia (fig.336), se va prinde pe cât de posibil cu încheietura mâinii de baston (fig.337), astfel ca antebraţul persoanei şi bastonul să fie permanent paralel cu solul. Pentru a efectua durere asupra persoanei, este necesar de a ridica antebraţul persoanei către în sus, fără a orienta călcâiul sau vârful bastonului către în jos, apoi se va cere mâna liberă pe cap (sau pe piept dacă este mai înaltă), cu prinderea de încheietura mâinii (fig.338) sau blocarea capului (fig.339).

Elementele sale de bază sunt:

1) ducerea bastonului printre braţul şi corpul persoanei;

2) acţiunea de pivotare prin plasarea perpendiculară faţă de persoană;

3) menţinerea antebraţului şi a bastonului permanent paralel cu sol;

4) controlarea mâinii libere sau blocarea capului.

Capitolul XIII

TEHNICI ARTICULARE DE IMOBILIZARE CU BASTONUL EXECUTATE DIN SPATE

Secţiunea 1

Extensia braţului cu călcâiul/vârful bastonului

219. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful bastonului este o măsură de intervenţie constând dintr-o tehnică intermediară de bază de la care pornesc celelalte tehnici articulare executate din spate cu bastonul şi constă din controlul permanent asupra braţului persoanei.

220. Descrierea procedeului: luarea poziţiei de gardă cu bastonul (fig.340), efectuarea loviturii de dezechilibrare cu piciorul asupra piciorului persoanei (fig.341), concomitent cu lovitura cu braţul parte cu arma asupra inserţiei tricepsului şi prinderea încheieturii mâinii persoanei (fig.341), după care se efectuează deplasarea pe diagonală către în faţă (fig.342), ducând persoana la sol sau poziţionând braţul acesteia pe genunchi având control din 3 puncte: triceps, genunchi şi încheietura mâinii (fig.343). Degetul mic al mâinii persoanei trebuie să fie orientat către în sus, menţinerea unghiului de 90 grade între braţul şi trunchiul persoanei (fig.343 şi 344).

Elementele sale de bază:

1) poziţia de gardă cu bastonul din spate;

2) aplicarea loviturii cu bastonul a braţului parte cu arma/reactiv asupra inserţiei tricepsului concomitent cu prinderea încheieturii mâinii persoanei cu braţul reactiv/parte cu arma;

3) dezechilibrarea persoanei şi presarea inserţiei tricepsului cu ducerea la sol sau pârghie pe genunchi concomitent cu deschiderea unghiului format între braţ şi trunchi;

4) prinderea încheieturii mâinii;

5) presiune tot timpul asupra inserţiei întinse a tricepsului;

6) menţinerea deschiderii unghiului de 90 grade braţ – trunchi;

7) întinderea braţului cu cotul şi degetul mic către în sus.

Secţiunea 2

Flexarea antebraţului pe braţ cu călcâiul/vârful bastonului

221. Flexarea antebraţului pe braţ cu călcâiul/vârful bastonului este o măsură de intervenţie de imobilizare şi conducere a persoanei care manifestă un comportament agresiv, dacă celelalte măsuri nonviolente aplicate nu au avut efect, eficientă pentru imobilizarea forţată şi conducerea persoanelor pe distanţe scurte.

222. Descrierea procedeului: angajatul se află în poziţia de gardă, poziţionat cu spatele spre direcţia persoanei, după efectuarea extensiei braţului (fig.345), printr-o mişcare către înainte a bastonului în acelaşi timp cu presiune pe triceps (fig.347), astfel încărcându-se antebraţul pe braţ (fig.348 şi 349) sau încărcarea antebraţului pe baston (fig.348 şi 349), după fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal se cere mâna liberă pe cap (sau pe piept dacă este mai înalt) cu prinderea de încheietura mâinii (fig.352) sau blocarea capului (fig.353).

Elementele sale de bază sunt:

1) extensia braţului;

2) mişcarea bastonului către înainte;

3) încărcarea antebraţului pe braţ sau pe baston;

4) fixarea cotului în muşchiul oblic abdominal;

5) controlarea mâinii libere sau a capului.

Notă: flexarea antebraţului cu călcâiul/vârful bastonului poate fi executat şi fără parcurgerea tuturor etapelor menţionate trecând de la poziţia de gardă direct la flexarea antebraţului (fig.349 sau 351).

Capitolul XIV

APLICAREA AMBALAJULUI CU AEROSOL

223. Ambalajele cu aerosol şi cu substanţă lacrimogenă fac parte din categoria mijloacelor care nu sunt letale aflate în dotarea angajatului. Scopul acestui mijloc este de a scădea pericolul asupra angajatului, de a neutraliza şi imobiliza persoana.

224. Ambalajul cu aerosol poate fi aplicat în următoarele situaţii:

1) împotriva persoanei/persoanelor agresive care atacă angajatul sau care prin modul lor de manifestare, indică cu certitudine că-i vor ataca, însă, din împrejurările în care acţionează, rezultă că nu este necesar să se aplice împotriva acestora alte mijloace speciale sau arma de foc;

2) împotriva persoanelor care au o constituţie fizică sau o forţă fizică ce poate pune în dificultate angajatul în timpul intervenţiei, iar prin manifestarea lor rezultă clar că-i vor ataca;

3) când în urma somaţiilor repetate ale angajaţilor, persoanele în cauză nu renunţă la încetarea activităţii ilegale;

4) când persoanele opun rezistenţă la luarea măsurilor în timpul intervenţiei.

225. La aplicarea ambalajului cu aerosol cu substanţe iritant-lacrimogene sunt stabilite următoarele reguli tactice:

1) înainte de aplicarea ambalajului cu aerosol cu substanţe iritant-lacrimogene, persoana va fi somată cu privire la aplicarea ambalajului cu aerosol, cu excepţia cazurilor când tergiversarea aplicării acestui mijloc generează un pericol direct pentru viaţa, sănătatea angajatului şi a altor persoane;

2) modul de somare se efectuează conform prevederilor prezentului Ghid;

3) angajatul se va asigura că ambalajul cu aerosol cu substanţe iritant-lacrimogene nu va fi aplicat contra direcţiei vântului;

4) distanţa de la care va fi aplicat ambalajul cu aerosol cu substanţe iritant-lacrimogene este de până la 3 metri, nu se recomandă ca distanţa de aplicare a ambalajului cu aerosol cu substanţe iritant-lacrimogene să fie mai mică de 1 m până la persoană;

5) angajatul se va asigura de faptul că ambalajul cu aerosol este poziţionat cu orificiul de evacuare spre persoana vizată, astfel încât pulverizarea să fie efectuată corect;

6) ambalajul cu aerosol va fi ţinut şi aplicat cu "mâna partea cu arma", prin apăsare pe butonul de acţionare;

7) mâna "reactivă" este ridicată la nivelul feţei pentru a proteja mijlocul din dotare în cazul în care persoana încearcă să deposedeze angajatul de ambalajul cu aerosol aflat asupra sa ori pentru a para o lovitură;

8) înainte de aplicarea ambalajului cu aerosol, se agită;

9) aplicarea se va efectua spre bărbia persoanei după care se va direcţiona jetul spre nasul şi spre ochii persoanei;

10) după ce s-a aplicat ambalajul cu aerosol asupra persoanei, angajatul va trece la luarea măsurilor care impune imobilizarea persoanei;

11) nu se va aplica ambalajul cu aerosol în spaţii închise de dimensiuni mici unde pot fi afectate alte persoane sau angajatul.

226. În cazul folosirii substanţelor chimice (gaze iritant-lacrimogene sau fumigene):

1) nu vă frecaţi la ochi;

2) lăsaţi lacrimile să vă curgă;

3) inspiraţi/expiraţi scurt şi superficial.

Capitolul XV

Secţiunea 1

Aplicarea cătuşelor

227. Aplicarea cătuşelor este o acţiune de constrângere cu caracter represiv care constă în încătuşarea încheieturii mâinilor persoanei, în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

228. Cătuşele se aplică asupra următoarelor categorii de persoane:

1) condamnaţi, dezertori şi evadaţi;

2) reţinuţi şi arestaţi preventiv, pe timpul transferării sau al escortării;

3) autori ai unor contravenţii/infracţiuni care se manifestă agresiv, sunt violenţi şi se opun măsurilor legale luate de angajatul;

4) care prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea lor corporală, a angajatului sau a altor persoane datorită stării psihice, în care se află;

5) persoane care se manifestă agresiv, nu se supun cerinţelor legale şi urmează să fie conduse la sediul poliţiei în vederea luării măsurilor legale;

6) persoana asupra căruia s-a depistat arma(e) de foc deţinute ilegal.

229. Cătuşele pot fi aplicate asupra persoanei din următoarele poziţii:

1) încătuşarea din poziţia în picioare;

2) încătuşarea din poziţia în genunchi;

3) încătuşarea la sol.

230. Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul aplicării cătuşelor:

1) încătuşarea se execută rapid şi energic, cătuşele se aplică pe mâinile poziţionate la spate;

2) persoana/persoanele se poziţionează în aşa fel încât să nu poată ataca angajatul;

3) după încătuşare se va efectua controlul corporal preventiv sau percheziţia corporală la persoană;

4) cătuşele se scot pe timpul servirii mesei, somnului, satisfacerii necesităţilor fiziologice, examinării medicale, îmbolnăvirii subite, în caz de apariţie a pericolului pentru viaţa şi sănătatea acesteia etc., cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie, fără a se neglija supravegherea permanentă.

231. La executarea încătuşării angajatul va parcurge următorii paşi:

1) asigurarea veridicităţii informaţiei cu privire la persoana care urmează a fi încătuşată;

2) somarea şi poziţionarea:

a) în picioare: "STAI! sau ÎNCETAŢI! POLIŢIA...(sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul), aruncă ce ai în mână, braţele întinse lateral, palmele orientate către mine, vă întoarceţi uşor cu spatele, palmele pe cap, degetele încrucişate, (daca e nevoie se menţionează mai spre frunte sau mai spre ceafă);

b) în genunchi: "STAI! sau ÎNCETAŢI! POLIŢIA...(sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul), aruncă ce ai în mână, braţele întinse lateral, palmele orientate către mine, vă întoarceţi uşor cu spatele, în genunchi, palmele pe cap, degetele încrucişate, (daca e nevoie se menţionează mai spre frunte sau mai spre ceafă);

c) la sol: "STAI! sau ÎNCETAŢI! POLIŢIA...(sau denumirea autorităţii pe care o reprezintă angajatul), aruncă ce ai în mână, vă întoarceţi uşor cu spatele, în genunchi, la sol, braţele întinse lateral, palmele orientate către în sus, privirea spre stânga/dreapta (contrar direcţiei în care se acţionează);

3) somarea persoanei se efectuează din poziţia de contact, cu arma de foc îndreptată spre direcţia picioarelor persoanei sub orizontala privirii;

4) adoptarea unui dispozitiv de control (triangulaţia simplă, dublă);

5) executarea încătuşării;

6) efectuarea controlului corporal preventiv.

Secţiunea 2

Încătuşarea din poziţia în picioare

232. Încătuşarea din poziţia în picioare este o acţiune de constrângere cu caracter represiv care constă în încătuşarea încheieturii mâinilor persoanei din poziţia în picioare rezemat sau nerezemat, în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

Varianta I

233. Descrierea procedeului: după poziţionarea persoanei în picioare cu braţele pe cap (fig.354), angajatul se apropie de aceasta cu cătuşele în mână sub formă de S cu semicercul zimţat la inelul de sus în faţă şi la inelul de jos cu semicercul zimţat în spate şi se prinde de 2 degete ale unei mâinii (fig.355) opuse părţii din care se acţionează (fig.355), după ce avertizează persoana "Te voi încătuşa" îi aplică, prin interior, semicercul zimţat pe mână astfel încât să cuprindă toată încheietura mâinii şi strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări (fig.356) după care uşor eliberează mâna (comunicând cu persoana despre aceasta) fără a pierde contactul mâinii opuse rapid se duce la spate (fig.357), schimbând poziţia piciorului rapid se duce şi celălalt braţ la spate (fig.359) la fel aplică semicercul zimţat pe mână astfel încât să cuprindă toată încheietura mâinii şi strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări (fig.359).

După încătuşare se va anunţa colegii din dispozitiv "încătuşat" pentru a trece cu arma de foc în poziţia corespunzătoare (cod oranj - conform prevederilor subpct. 3) al pct.254), apoi se va trece la controlul corporal preventiv care începe de la nivelul centurii din spate de sus în jos (fig.360-362) apoi se schimbă poziţia picioarelor pentru a verifica cealaltă parte (fig.363), după control se va trece la conducerea/însoţirea persoanei (fig.364).

Varianta II

234. Descrierea procedeului: după poziţionarea persoanei în picioare cu braţele la spate (fig.364), angajatul se apropie de aceasta cu cătuşele în mână sub formă de S cu semicercul zimţat la inelul de sus în faţă şi la inelul de jos cu semicercul zimţat în spate (fig.364) şi se prinde de mână (fig.365 şi 366) apoi se aplică cătuşa cu inelul din exterior cu semicercul zimţat pe mână astfel încât să cuprindă toată încheietura mâinii şi se va strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări, apoi prinde rapid de cealaltă mână cu îndoirea la spate antebraţului încătuşat şi aplicând cătuşa pe încheietura celeilalte mâini fără a produce vătămări (fig.368). După încătuşare se va anunţa colegii din dispozitiv " încătuşat" pentru a trece cu arma de foc în poziţia corespunzătoare (cod oranj - conform prevederilor subpct. 3) al pct.254), apoi se va trece la controlul corporal preventiv care începe de la nivelul centurii din spate (fig.368) apoi va efectua controlul de sus în jos (fig.369), schimbând poziţia picioarelor şi a mâinii pentru a verifica cealaltă parte (fig.370), după control se va trece la conducerea/însoţirea persoanei (fig.371).

Secţiunea 3

Încătuşarea din poziţia în genunchi

235. Încătuşarea din poziţia în genunchi o acţiune de constrângere cu caracter represiv care constă în încătuşarea încheieturii mâinilor persoanei din poziţia în genunchi, în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

Varianta I

236. Descrierea procedeului: după poziţionarea persoanei în genunchi cu braţele pe cap (fig.372), angajatul se apropie de aceasta cu cătuşele în mână sub formă de S cu semicercul zimţat la inelul de sus în faţă şi la inelul de jos cu semicercul zimţat în spate (fig.nr.372) şi se prinde de 2 degete ale unei singure mâinii (fig.nr.373), opuse părţii din care se acţionează, după ce avertizează persoana "Te voi încătuşa" prin interior îi aplică semicercul zimţat pe mână astfel încât să cuprindă toată încheietura mâinii şi se va strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări (fig.374) după care uşor eliberează mâna (comunicând cu persoana despre aceasta) fără a pierde contactul cu braţul opus rapid se duce la spate (fig.375 şi 376), schimbând poziţia piciorului rapid se duce şi celălalt braţ la spate (fig.377 şi 378) la fel aplică semicercul zimţat pe încheietura mâinii astfel încât să cuprindă toată încheietura şi strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări (fig.378). După încătuşare se va anunţa colegii din dispozitiv "încătuşat" pentru a trece cu arma de foc în poziţia corespunzătoare (cod oranj - conform prevederilor subpct. 3) al pct.254), apoi se va trece la controlul corporal preventiv care începe de la nivelul centurii din spate, apoi va poziţiona genunchiul la mijlocul cătuşei concomitent cu blocarea capul persoanei pentru a nu muşca (fig.379), se efectuează controlul de sus în jos, apoi se schimbă poziţia picioarelor şi a mâinii pentru a verifica cealaltă parte (fig.380), după control se va trece la conducerea/însoţirea persoanei (fig.383).

Varianta II

237. Descrierea procedeului: după poziţionarea persoanei în genunchi cu braţele la spate (fig.384), angajatul se apropie de aceasta cu cătuşele în mână sub formă de S cu semicercul zimţat la inelul de sus în faţă şi la inelul de jos cu semicercul zimţat în spate (fig.384) şi se prinde de mâna (fig.385 şi 386) apoi se aplică cătuşa cu inelul din exterior cu semicercul zimţat pe mână astfel încât să cuprindă toată încheietura mâinii şi strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări (fig.386) apoi prinde rapid de cealaltă mână cu îndoirea la spate a antebraţului încătuşat şi aplicând cătuşa pe încheietura celeilalte mâini fără a produce vătămări (fig.387). După încătuşare se va anunţa colegii din dispozitiv "încătuşat" pentru a trece cu arma de foc în poziţia corespunzătoare (cod oranj - conform prevederilor subpct. 3) al pct.254), apoi se va trece la controlul corporal preventiv care începe de la nivelul centurii din spate apoi va poziţiona genunchiul la mijlocul cătuşii concomitent cu blocarea capul persoanei pentru a nu muşca (fig.388), se efectuează controlul de sus în jos, apoi se schimbă poziţia picioarelor şi a mâinii pentru a verifica cealaltă parte (fig.389), după control se va trece la conducerea/însoţirea persoanei (fig.391).

Secţiunea 4

Încătuşarea la sol

238. Încătuşarea la sol o acţiune de constrângere cu caracter represiv care constă în încătuşarea încheieturii mâinilor persoanei din poziţia la sol (culcat pe burtă), în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

239. Descrierea procedeului: după poziţionarea persoanei la sol cu braţele întinse lateral (fig.392), angajatul fără a scoate cătuşele se apropie de aceasta fixând braţul persoanei la nivelul tricepsului (fig.393), prinde din interior de palma persoanei (fig.394) dezechilibrând-o (fig.395 şi 396) şi imobilizând braţul cu ajutorul picioarelor cu presiune pe încheietura mâinii (fig.397) după care scoate cătuşele avertizând persoana "Te voi încătuşa" şi aplică cătuşa la braţul imobilizat cu semicercul zimţat pe încheietura mâinii astfel încât să cuprindă toată încheietura şi strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări (fig.399) îndoindu-l la spate (fig.400) se cere celălalt braţ aplicând cătuşa fără a produce vătămări (fig.401). După încătuşare se va anunţa colegii din dispozitiv " încătuşat" pentru a trece cu arma de foc în poziţia corespunzătoare (cod oranj - conform prevederilor subpct. 3) al pct.254), apoi se va trece la controlul corporal preventiv fixând cu un genunchi tricepsul persoanei (fig.402) şi cu celălalt picior se aduce în faţă şi cu ajutorul mâinii se ţine de bărbie şi se poziţionează piciorul cât mai aproape de gât pentru a nu putea să muşte (fig.403) şi se va începe controlul corporal preventiv de la cap până la călcâie (fig.404), apoi se va trece în partea opusă (fig.405 şi 406) aceasta efectuându-se prin pivotarea picioarelor fără a scăpa controlul asupra persoanei, după control persoana se va ridica de la sol treptat (fig.408-410) (comunicând permanent cu aceasta) se va trece la conducerea/însoţirea persoanei (fig.411).

Capitolul XVI

Secţiunea 1

Acţiuni coercitive cu aplicarea armei de foc

240. Acţiuni coercitive prin utilizarea armelor de foc (persoana manifestă un comportament de agresivitate sporită) – întreprinderea acţiunilor proporţional cu gravitatea atacului, aplicarea, după caz, a mijloacelor speciale pentru a imobiliza (neutraliza) persoana, folosirea şi aplicarea armelor de foc, vehiculelor, tehnicii blindate, altor mijloace speciale.

241. Angajaţii sunt în drept să deţină, să aibă asupra lor în permanenţă şi să aplice arme de foc din dotare, în condiţiile legii. Arma de foc se aplică, ca măsură extremă, proporţional cu gravitatea atacului şi cu obiectivele legitime ce se urmăresc a fi atinse.

Secţiunea 2

Poziţia de contact

242. Poziţia de contact este o poziţie generală de progresie sau de aşteptare în teren sau încăperi cu arma de foc orientată către o direcţie periculoasă. Această poziţie permite angajatului utilizarea armei de foc într-un interval cuprins între 0 şi 30 de metri. Poziţia picioarelor, a trunchiului şi a capului formează un tot unitar. Partea superioară (trunchi şi braţe închise) este destinată pentru folosirea armelor, iar cea inferioară (bazin şi picioare) este destinată executării mişcărilor şi pentru asigurarea protecţiei, cele două părţi fiind independente. Mişcările părţii superioare sunt întotdeauna dependente de ochiul director al angajatului.

243. Poziţia de contact permite tranziţia foarte rapidă de la arma de foc de mână (fig.412) la arma de foc de umăr (fig.413) pentru că "baza reacţiei" şi mişcările sunt identice. Ea permite, de asemenea, poziţionarea armei, eliberarea câmpul de observare şi lărgirea percepţiei, combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate.

244. Cu pistolul, această poziţie permite tragerea cu mâna din "partea armei" contra corpului, fără riscul de a fi prinsă de către persoană, în timp ce mâna reactivă menţine persoana la distanţă sau îl împinge, asigurându-se să nu tragă prea jos. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu persoana este suficientă (cel puţin 3 metri), în caz contrar arma de foc putând fi oprită sau prinsă în cursul acţiunii. Astfel, fiecare prindere şi dezasigurare este efectuată în acelaşi mod, iar distanţa faţă de persoană este cea care stabileşte poziţia finală de tragere.

Elementele de bază ale acesteia sunt:

1) bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral;

2) poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi pe cât de posibil orientate către persoană. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. Piciorul din "partea armei" este în spate, iar cel din "partea reactivă" este în faţă;

3) poziţia mâinilor: braţul reactiv ca suport pentru ţinerea armei şi este întins către în faţă fără blocarea încheieturii cotului. Braţul parte cu arma va prinde bine de mânerul armei cu degetul arătător/indicator în prelungirea gărzii trăgaciului până nu se decide de deschis focul şi atunci se introduce degetul în garda trăgaciului şi se acţionează asupra trăgaciului.

Secţiunea 3

Poziţia de contact apropiat

245. Poziţia de contact apropiat - poziţie de progresie sau de aşteptare la locul acţiunii, cu arma de foc orientată către o direcţie periculoasă la un unghi de 45^o, prin apropierea armei de corp la nivelul (toracic, coastelor subpectorali).

246. Această poziţie se adoptă pornind de la cea "de contact". Reculul manşonului nu este împiedicat de alăturarea acesteia de corp. Este folosită pentru a aborda o zonă în care angajatul trebuie să se deplaseze, prezentându-se ca o siluetă compactă pentru a evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de persoane ascunse şi care apare în zona de priză fără avertisment. Această poziţie permite bascularea armei în stânga sau în dreapta atunci când în faţă se află un coleg şi pentru a nu îndrepta arma spre acesta. Reprezintă totodată prima reacţie de scăpare din faţa persoanei care pătrunde în zona de priză şi permite îndepărtarea acesteia prin rotirea corpului şi lovituri de cot, protejând arma.

247. Descrierea procedeului: luarea poziţiei de contact, are un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat, necesar pentru a riposta la acţiunile persoanei care are semne vizibile de agresivitate, ameninţă viaţa şi securitatea angajatului şi nu se supune cerinţelor acesteia.

Elementele de bază ale acesteia sunt:

1) bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral;

2) poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către persoană. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. Piciorul din "partea armei" este în spate, iar cel din "partea reactivă" este în faţă;

3) poziţia mâinilor: ambele mâini sunt extinse în faţă către direcţia periculoasă fiind gata către acţiune, degetul arătător este ţinut în prelungirea gărzii trăgaciului; mâna reactivă fixează arma de mâner.

Adoptarea rapidă a poziţiei de contact/contact apropiat cu pistolul se va efectua gradual, în trei etape:

1) apucarea rapidă a armei - privirea se orientează spre persoană în acelaşi timp cu luarea poziţiei de gardă, mâna de pe partea cu arma se deplasează spre tocul pistolului şi deschide tocul armei; mîna reactivă cu palma deschisă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei;

2) extragerea rapidă şi orientarea armei de foc - mâna de pe partea cu arma scoate arma din toc cu orientarea spre obiectiv iar degetul mare scoate piedica de siguranţă, degetul arătător este ţinut în prelungirea gărzii trăgaciului; mâna reactivă la nivelul bazinului cuprinde manşonul în poziţie fixă, iar mâna de pe partea cu arma se mişcă înainte producând încărcarea armei; mâna reactivă eliberează manşonul fără a-l conduce, şi fixează ulterior mâna parte cu arma;

3) executarea focului (în dependenţă de situaţie) – ochirea, apăsarea progresivă a trăgaciului.

Secţiunea 4

Procedee de aplicare a armei de foc în încăperi

248. Procedee de aplicare a armei de foc în încăperi în cazul când persoana care necesită de a fi reţinută se află în încăpere şi este înarmată, angajatul poate fi pus în situaţia de a efectua una din acţiunile:

1) când persoana se conformează cerinţelor angajatului se va soma: "STAI! POLIŢIA... (sau denumirea subdiviziunii pe care o reprezintă angajatul)!.., LASĂ JOS ARMA(OBIECTUL)…, FACEŢI DOI PAŞI LATERAL (stânga/dreapta) (în dependenţă de amplasare)…, BRAŢELE DUPĂ CAP…, CU SPATELE LA MINE…, ÎN GENUNCHI..., efectuând acţiunile de încătuşare a persoanei;

2) în cazul când persoana nu se conformează cerinţelor angajatul va soma: "STAI! POLIŢIA (sau denumirea subdiviziunii pe care o reprezintă angajatul)! iar în caz de nesupunere, se somează din nou prin cuvintele: "STAI CĂ TRAG!", dacă nu se supune nici de această dată atunci se va aplica arma de foc asupra persoanei.

Secţiunea 5

Reguli şi măsuri de siguranţă

249. Armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. O armă întreţinută, verificată şi asigurată nu trage niciodată "singură", trebuie în mod obligatoriu ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. Erorile de manipulare sau neglijenţele sunt periculoase şi pot provoca accidente.

250. Cu o armă în stare bună de funcţionare, o lovitură accidentală nu se produce decât în urma unei erori umane. Siguranţa unei arme este conferită de atitudinea angajatului faţă de aceasta.

251. Dacă angajatul ştie să stăpânească folosirea armei sale şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de siguranţă, el nu va provoca accidente. Incidentele sunt posibile, dar în nici un caz accidentele.

252. În procesul mânuirii armei de foc angajaţii vor ţine cont de următoarele reguli fundamentale de securitate:

1) orice armă se consideră şi se manipulează întotdeauna ca şi cum ar fi încărcată;

2) ţeava armei nu se îndreaptă asupra persoanei/persoanelor, decât dacă viaţa şi sănătatea angajatului sau a altor persoane este periclitată direct;

3) ţeava armei se îndreaptă asupra persoanei, dacă acesta a fost corect identificat şi izolat de terţe persoane;

4) în toate cazurile nu se pune degetul pe trăgaci, până nu apare necesitatea de a deschide foc;

5) manipulările de orice gen (alimentare, încărcare, descărcare, remediere a incidentelor de tragere, verificare a armamentului) se va executa întotdeauna într-o direcţie nepericuloasă.

Secţiunea 6

Codificările internaţionale

253. Codificările de alertă stabilesc modul privind păstrarea, portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a angajatului în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, în dependenţă de misiunea de serviciu şi pericolul din partea persoanei.

254. Se stabilesc următoarele codificări de alertă cu arma:

1) "Cod alb" - arma în rastel, încărcătorul nealimentat, fără cartuş în camera cartuşului, arma cu piedica de siguranţă (dacă este dotată) la poziţia "asigurat";

2) "Cod galben" - arma se află în toc sau dacă este armă de umăr se află la umăr, nu este o ameninţare aparentă, încărcătoarele sunt alimentate, un încărcător montat la armă, fără cartuş în camera cartuşului, siguranţa armei la poziţia "asigurat";

3) "Cod oranj" - ameninţare prezumtivă neidentificată, arma dezasigurată (dacă este dotată), încărcătoarele sunt alimentate, un încărcător montat la armă, fără cartuş în camera cartuşului, mâna de pe partea cu arma prinde mânerul pistolului (arma de mână poate fi poziţionată semiscoasă din toc sau în spatele pulpei piciorului), indexul (degetul arătător) este în prelungirea gărzii trăgaciului.

4) "Cod roşu" - ameninţare actuală identificată, poziţie de contact/contact apropiat, arma orientată sub orizontala privirii pe direcţia ameninţării, indexul este în prelungirea gărzii trăgaciului, arma dezasigurată, este cartuş în camera cartuşului;

5) "Cod roşu foc" - agresiune actuală poziţie de contact/contact apropiat, arma dezasigurată, este cartuş în camera cartuşului, indexul pe trăgaci, se execută "foc".