Ordin nr.68 din 08.07.2002 cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Standardelor Naţionale de Audit, Regulamentelor privind practica de audit şi a unor modificări şi completări la SNA
MINISTERUL FINANŢELOR
O R D I N
cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Standardelor Naţionale
de Audit, Regulamentelor privind practica de audit şi a unor
modificări şi completări la SNA
nr. 68 din 08.07.2002
(în vigoare 18.07.2002)
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.103-105 art.234 din 18.07.2002
* * *
Abrogat: 24.08.2012
Ordinul Ministerului Finanţelor nr.64 din 14.06.2012
Întru executarea prevederilor art.7 (6) al Legii Republicii Moldova "Cu privire la activitatea de audit" nr.729-XIII din 15 februarie 1996,
ORDON:
1. Se aprobă Standardul Naţional de Audit 260 "Comunicarea aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic" şi Regulamentului privind practica de audit 1007 "Comunicarea cu conducerea".
2. Capitolul 200-299 "Responsabilităţi" din paragraful 25 al Standardului Naţional de Audit 120 "Bazele conceptuale ale Standardelor Naţionale de Audit", aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor nr. 62 din 12 iunie 2000 (Monitorul Oficial, nr. 91-93 din 29 iulie 2000) se completează cu sintagma "S.N.A.260 "Comunicarea aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic"" şi capitolul 500-599 "Dovezi de audit" se completează cu "S.N.A.505 "Confirmări externe"".
3. Se pun în aplicare pe teritoriul Republicii Moldova Standardul Naţional de Audit 260 "Comunicarea aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic" şi Regulamentul privind practica de audit 1007 "Comunicarea cu conducerea" pentru auditul rapoartelor financiare ce cuprind perioadele începînd cu 1 ianuarie 2003.
4. Modificările şi completările la Standardul Naţional de Audit 120 "Bazele conceptuale ale Standardelor Naţionale de Audit" intră în vigoare din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| MINISTRUL FINANŢELOR | Zinaida GRECIANÎI |
Chişinău, 8 iulie 2002. |
|
| Nr.68. |
STANDARDUL NAŢIONAL DE AUDIT 260
"Comunicarea aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate
responsabile de conducerea agentului economic"
Introducere
1. Prezentul Standard Naţional de Audit (SNA) este elaborat în baza Standardului Internaţional de Audit 260 "Comunicarea aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic" (ISA 260 "Communications of Audit Matters With Those Charged With Governance"), aprobat de Federaţia internaţională a contabililor (IFAC) în redacţia anului 2000.
Obiectiv
2. Obiectivul prezentului standard constă în stabilirea normelor şi recomandărilor privind informarea de către auditor a persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic, asupra aspectelor de audit ce apar în procesul exercitării auditului rapoartelor financiare. Această informare se referă la aspectele de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) responsabile de conducerea agentului economic, în conformitate cu definiţia prezentului standard. Prevederile prezentului standard nu se extind asupra informării de către auditor a persoanelor din afara agentului economic, de exemplu, organelor de reglementare, de control sau alte organe externe.
3. Auditorul trebuie să comunice persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic, aspectele de audit care prezintă interes pentru conducere şi care au apărut în procesul exercitării auditului rapoartelor financiare.
4. În vederea asigurării obiectivului prezentului standard termenul "persoane (organe) autorizate" se utilizează pentru descrierea rolului persoanelor (organelor) care sînt responsabile de supravegherea, controlul şi conducerea activităţii agentului economic1. Persoanele (organele) autorizate responsabile de conducere poartă, de regulă, responsabilitate pentru:
________________
1 Principiile conducerii corporative sînt elaborate în multe ţări în calitate de bază pentru conduita corporativă corespunzătoare. Aceste principii, de regulă, se referă în primul rînd la societăţile pe acţiuni, însă ele pot contribui de asemenea la ameliorarea conducerii agenţilor economici şi altor forme organizatorico-juridice. Nu există careva model unic al conducerii corporative eficiente (corecte). Structurile consiliului de directori şi practicile stabilite se modifică în dependenţă de agentul economic concret. Principiul de bază constă în faptul ca fiecare agent economic să posede o astfel de structură de conducere, care să dea posibilitate consiliului de directori să aplice aprecieri obiective privind aspectele corporative, inclusiv aspectele rapoartelor financiare, independent de conducerea agentului economic.
• asigurarea realizării de către agentul economic a obiectivelor sale;
• rapoartele financiare; şi
• prezentarea rapoartelor părţilor cointeresate.
Conducerea agentului economic intră în componenţa persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic numai în cazurile cînd ea îndeplineşte funcţiile menţionate.
5. În vederea asigurării obiectivului prezentului standard expresia "aspectele de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate" reprezintă aspectele care apar în procesul auditului rapoartelor financiare, care conform opiniei auditorului sînt importante şi relevante pentru persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic, în cazul exercitării de către acestea a supravegherii procesului de întocmire a rapoartelor financiare şi dezvăluire a informaţiei. Aspectele de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate includ numai acele aspecte care au atras atenţia auditorului în urma exercitării auditului. La exercitarea auditului în conformitate cu SNA nu este necesar ca auditorul să elaboreze proceduri speciale pentru constatarea aspectelor care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate.
Persoane (organe) autorizate
6. Auditorul trebuie să determine persoanele (organele) respective responsabile de conducerea agentului economic, cărora li se va adresa informaţia despre aspectele de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate2.
________________
2 Structura conducerii se modifică în dependenţă de agentul economic, reflectînd activitatea acestuia şi cadrul legislativ existent. De exemplu, la unii agenţi economici funcţiile de supraveghere şi conducere sînt divizate, din punct de vedere juridic, în două organe separate: consiliul observatorilor sau consiliul directorilor (organ care în mod complet sau parţial nu deţine funcţie de organ executiv) şi conducerea agentului economic (organ executiv). La alţi agenţi economici responsabilitatea pentru ambele funcţii este încredinţată, din punct de vedere juridic, unui singur organ (consiliu), totodată ar putea exista şi comitetul de audit care acordă ajutor consiliului la realizarea obligaţiunilor legate de rapoartele financiare.
7. Auditorul urmează să aplice opinia profesională pentru determinarea persoanelor (organelor) respective care necesită a fi informate asupra aspectelor de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate, luînd în considerare structura conducerii agentului economic, condiţiile angajamentului şi actele legislative şi normative respective. Auditorul urmează să examineze de asemenea obligaţiile juridice ale acestor persoane. De exemplu, în cazul în care agenţii economici posedă consilii ale observatorilor sau comitete de audit, aceste organe pot fi cele mai potrivite pentru comunicare. Însă, în cazul agenţilor economici unde organul (consiliul) unitar a creat un comitet de audit, auditorul poate lua decizia de a informa numai comitetul de audit sau tot consiliul în dependenţă de importanţa aspectelor de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate.
8. În cazul în care structura conducerii agentului economic nu este determinată cu exactitate sau persoanele (organele) autorizate ce sînt legate de conducerea agentului economic nu sînt clar numite de condiţiile angajamentului sau de actele legislative, auditorul urmează să coordoneze cu agentul economic persoanele (organele) respective cărora li se va comunica aspectele ce prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate. În calitate de exemplu pot servi agenţii economici proprietarii cărora sînt de asemenea şi conducătorii acestora, unele organizaţii necomerciale, precum şi unele instituţii de stat.
9. Pentru evitarea neînţelegerilor în scrisoarea de angajament pot fi incluse indicaţii că auditorul:
• trebuie să comunice numai acele aspecte care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate, care au fost depistate în rezultatul exercitării auditului; şi
• nu este obligat să elaboreze proceduri speciale pentru relevarea aspectelor care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate.
În scrisoarea de angajament pot fi incluse de asemenea următoarele puncte:
• indicarea formei de comunicare asupra aspectelor de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate;
• enumerarea persoanelor (organelor) autorizate cărora li se va transmite asemenea informaţie;
• enumerarea aspectelor concrete de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate şi care au fost convenite de a fi comunicate.
10. Eficienţa informării se majorează în cazul dezvoltării unor relaţii constructive de lucru între auditor şi persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic. Auditorul urmează să întărească astfel de relaţii menţinînd, totodată o atitudine de independenţă profesională şi obiectivitate.
Aspecte de audit care prezintă interes pentru persoanele
(organele) autorizate şi care urmează a fi comunicate
11. Auditorul trebuie să examineze aspectele de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate, ce apar în procesul exercitării auditului rapoartelor financiare şi să informeze aceste persoane despre aspectele respective. De regulă, aceste aspecte includ:
• abordarea generală a auditului şi domeniul de efectuare a auditului, inclusiv orice restricţii aşteptate sau cerinţe suplimentare;
• alegerea sau modificarea esenţială a politicii de contabilitate, precum şi modificările în practicile de contabilitate ce au sau pot avea o influenţă semnificativă asupra rapoartelor financiare ale agentului economic;
• influenţa potenţială asupra rapoartelor financiare a oricăror riscuri şi factori de influenţă externă considerabili, cum ar fi, acţiunile în organele de justiţie care trebuie dezvăluite în rapoartele financiare;
• corectările propuse de către auditor indiferent de faptul reflectării lor în rapoartele financiare ale agentului economic, care au sau pot avea o influenţă considerabilă asupra rapoartelor financiare ale agentului economic;
• incertitudinile semnificative asupra evenimentelor şi condiţiilor care pot provoca dubii în privinţa capacităţii funcţionării agentului economic în conformitate cu principiul continuităţii activităţii;
• dezacordul cu conducerea agentului economic privind aspectele de audit care în mod separat sau cumulate pot fi semnificative pentru rapoartele financiare ale agentului economic sau pentru raportul auditorului. Comunicarea asupra acestor aspecte include examinarea faptului dacă acest aspect a fost soluţionat, precum şi analiza importanţei acestui aspect;
• modificările probabile ale raportului auditorului;
• alte aspecte care merită atenţia persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic, de exemplu, neajunsuri semnificative ale sistemului de control intern, aspecte privind onestitatea conducerii şi cazuri de fraudă cu participarea conducerii;
• orice alte aspecte prevăzute în angajamentul de audit.
12. Auditorul urmează de asemenea să informeze persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic despre faptul că:
• auditorul comunică numai acele aspecte de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate, care au fost depistate în procesul exercitării auditului;
• auditul rapoartelor financiare nu se exercită cu scopul depistării tuturor aspectelor care prezintă importanţă pentru persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic. Respectiv, auditul nu depistează, de regulă, toate aspectele de acest gen.
Momentul comunicării
13. Auditorul trebuie să informeze la timp despre aspectele de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate. Acest fapt dă posibilitate persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic să întreprindă acţiuni corespunzătoare.
14. În scopul unei informări oportune auditorul urmează să discute cu persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic cauzele şi momentul acestei informări. În unele cazuri, avînd în vedere importanţa aspectului, auditorul poate comunica asupra acestui aspect înainte de termenul stabilit.
Forme de comunicare
15. Informarea de către auditor a persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic poate fi efectuată sub formă verbală sau scrisă. Decizia auditorului cu privire la alegerea formei verbale sau scrise poate fi influenţată de următorii factori:
• mărimea agentului economic, structura operaţională şi juridică a acestuia, precum şi procedurile de comunicare stabilite în cadrul agentului economic;
• natura, sensibilitatea şi importanţa aspectelor de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate şi care urmează a fi comunicate;
• coordonările cu privire la întîlnirile regulate sau rapoartele ce ţin de aspectele de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate;
• numărul întîlnirilor şi discuţiilor permanente desfăşurate de auditor cu persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic.
16. În cazurile cînd informarea aspectelor de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate are loc sub formă verbală, auditorul urmează să reflecte în documentele de lucru aspectele incluse în informare şi răspunsurile la ele. Astfel de documentaţie poate fi exprimată sub formă de copie a procesului-verbal a discuţiei auditorului cu persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic. În anumite circumstanţe, în dependenţă de natura, sensibilitatea şi importanţa aspectului, este raţional ca auditorul să poată primi o confirmare scrisă de la persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic, cu privire la orice informaţie verbală prezentată ce ţine de aspectele de audit care prezintă interes pentru asemenea persoane (organe).
17. De regulă, auditorul urmează să discute aspectele de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate, în primul rînd cu conducerea agentului economic, cu excepţia cazurilor cînd astfel de aspecte sunt legate de competenţa sau onestitatea conducerii. Astfel de discuţii prealabile cu conducerea sunt importante pentru explicaţia faptelor şi aspectelor şi dau posibilitate conducerii de a prezenta informaţie suplimentară. În cazurile cînd conducerea acceptă să informeze persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic despre aspectele ce prezintă interes pentru aceste persoane, auditorul nu este obligat să transmită repetat aceeaşi informaţie dacă el s-a convins că informaţia a fost transmisă în mod corespunzător şi în termeni concişi.
Alte aspecte
18. Dacă auditorul consideră că, în conformitate cu SNA 700 "Raport al auditorului asupra rapoartelor financiare", este necesar de a modifica raportul auditorului asupra rapoartelor financiare, informarea de către auditor a persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic, nu poate fi examinată în calitate de alternativă a modificării raportului auditorului.
19. Auditorul urmează să examineze influenţa posibilă a aspectelor de audit care prezintă interes pentru persoanele (organele) autorizate şi despre care s-a comunicat anterior, asupra rapoartelor financiare ale perioadei curente audiate. Auditorul urmează să examineze dacă astfel de aspecte continuă să prezinte interes pentru persoanele (organele) autorizate şi dacă există necesitatea de reinformare a persoanelor responsabile de conducerea agentului economic.
Confidenţialitatea
20. Auditorul trebuie să asigure respectarea confidenţialităţii comunicării aspectelor de audit persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducerea agentului economic, cu excepţia cazurilor specifice cînd există autorizări corespunzătoare şi concrete, precum şi cînd divulgarea este prevăzută de actele legislative şi normative sau există obligaţii profesionale sau juridice de dezvăluire a informaţiei. Înainte de a informa persoanele (organele) autorizate responsabile de conducerea agentului economic, auditorul urmează să consulte aceste cerinţe şi acte legislative şi normative. În cazurile în care conflictele potenţiale ale conduitei profesionale şi ale obligaţiilor juridice ale auditorului în ceea ce priveşte confidenţialitatea şi informarea pot fi greu de soluţionat, auditorul poate solicita consultaţie juridică.
Acte legislative şi normative
21. Cerinţele legislaţiei în vigoare şi/sau cerinţele organizaţiilor profesionale pot impune auditorului obligaţiile de comunicare a aspectelor ce ţin de conducerea agentului economic. Prezentul SNA nu conţine cerinţe suplimentare posibile de comunicare a persoanelor (organelor) autorizate, însă, totodată acestea pot influenţa asupra conţinutului, formei şi momentului comunicării persoanelor (organelor) autorizate responsabile de conducere.
Data intrării standardului în vigoare
22. Prezentul standard intră în vigoare pentru auditul rapoartelor financiare ce cuprind perioadele începînd cu1 ianuarie 2003.
Regulamentul privind practica de audit 1007
"Comunicarea cu conducerea"
Introducere
1. Prezentul Regulament privind practica de audit este elaborat în baza Regulamentului Internaţional privind practica de audit 1007 "Comunicarea cu conducerea" (IAPS 1007 "Communications with Management") aprobat de Federaţia internaţională a contabililor (IFAC) în redacţia anului 2000.
Obiectiv
2. Un număr de Standarde Naţionale de Audit (SNA) se referă la relaţiile auditorului cu conducerea agentului economic. Obiectivul prezentului regulament constă în:
• examinarea ulterioară a acestor relaţii,
• generalizarea unor prevederi ale SNA, şi
• formularea unor recomandări suplimentare, ce se referă la relaţiile auditorului cu conducerea agentului economic.
3. Unele aspecte ale relaţiei auditorului cu conducerea agentului economic sînt determinate de cerinţele juridice şi profesionale. Alte aspecte sînt reglementate de procedurile interne ale organizaţiilor de audit şi de practicile stabilite. Auditorul trebuie să acţioneze în conformitate cu asemenea cerinţe, proceduri interne şi practici stabilite.
4. În vederea asigurării obiectivului prezentului Regulament, termenul "conducerea agentului economic" cuprinde funcţionarii şi alte persoane care îndeplinesc funcţiile conducerii de vîrf ale agentului economic. Conducerea include membri ai consiliului de directori numai în cazurile în care ei îndeplinesc funcţii ale conducerii de vîrf.
Cerinţe juridice şi profesionale
Aspecte ce ţin de conduita profesională
5. La exercitarea auditului rapoartelor financiare, este necesar ca auditorul să stabilească o relaţie constructivă de muncă cu conducerea agentului economic în scopul realizării unui audit eficient. Totodată trebuie respectate anumite principii ale conduitei profesionale stabilite de standardele profesionale. Aceste principii sînt expuse în Codul privind conduita profesională a auditorilor şi contabililor din Republica Moldova. Responsabilităţile profesionale ale auditorului sînt determinate de următoarele principii etice:
(a) independenţă;
(b) onestitate;
(c) obiectivitate;
(d) competenţă profesională şi conştiinciozitate;
(e) confidenţialitate;
(f) comportament profesional, şi
(g) respectarea standardelor profesionale tehnice.
6. La exercitarea unui angajament ce ţine de prestarea serviciilor profesionale auditorul trebuie să fie liber de orice interes care ar putea fi considerat (indiferent de efectul lui real) ca fiind incompatibil cu principiile etice ale conduitei profesionale.
Condiţiile angajamentelor de audit
7. Atît în interesul clientului cît şi al auditorului se recomandă întocmirea de către auditor şi coordonarea cu clientul a scrisorii de angajament care documentează şi confirmă acceptarea de către auditor a angajamentului. Normele şi recomandările privind condiţiile angajamentelor de audit sînt expuse în SNA 210 "Condiţiile angajamentelor de audit".
8. Scrisoarea de angajament se întocmeşte pentru a evita neînţelegerile legate de perceperea incorectă a condiţiilor angajamentului şi serveşte drept bază a relaţiilor între auditor şi client. Forma şi conţinutul scrisorii de angajament pot varia în dependenţă de cerinţele şi particularităţile clientului, dar, de regulă, includ:
• Obiectivul auditului rapoartelor financiare.
• Responsabilitatea conducerii pentru rapoartele financiare.
• Sfera de aplicare a auditului, inclusiv referiri la actele legislative şi normative corespunzătoare, precum şi la standardele sau cerinţele organizaţiilor profesionale, membrii cărora sînt auditorul sau organizaţia de audit.
• Forma documentelor de raportare sau altui tip de comunicare a rezultatelor auditului, prezentate clientului.
• Faptul că datorită aplicării testării şi a altor limite inerente unui audit, precum şi a limitelor inerente oricărui sistem contabil şi de control intern, există un risc inevitabil că unele denaturări, chiar şi cele semnificative, pot rămîne nedescoperite.
• Cerinţa accesului nelimitat la orice înregistrări, documente şi alte informaţii necesare pentru exercitarea auditului.
Auditorul de asemenea poate include în scrisoarea de angajament şi alte aspecte. Exemplul unei liste ce ilustrează asemenea aspecte, precum şi exemplul unei scrisori de angajament privind exercitarea auditului rapoartelor financiare sînt prezentate în SNA 210 "Condiţiile angajamentelor de audit".
9. Datorită faptului că înţelegerea condiţiilor angajamentului şi gradul responsabilităţilor auditorului sînt importante, auditorul urmează să ceară ca un reprezentant adecvat al agentului economic să confirme în scris condiţiile scrisorii de angajament.
10. În cazul auditelor ulterioare, auditorul poate decide să nu adreseze o nouă scrisoare de angajament privind exercitarea fiecărui audit ulterior. În astfel de cazuri auditorul urmează să examineze necesitatea reinformării clientului asupra scrisorii de angajament iniţiale.
Declaraţii ale conducerii
11. SNA 580 "Declaraţii ale conducerii" stabileşte norme şi recomandări privind utilizarea declaraţiilor conducerii agentului economic.
12. Scrisoarea de afirmare a conducerii poate oferi:
• Dovezi că conducerea recunoaşte responsabilitatea sa pentru autenticitatea rapoartelor financiare prezentate în conformitate cu cerinţele stabilite faţă de rapoartele financiare, precum şi dovezi că conducerea a aprobat aceste rapoarte financiare.
• Confirmarea scrisă a conducerii privind informaţiile semnificative prezentate în timpul exercitării auditului. Posibilitatea unor neînţelegeri dintre auditor şi conducere se reduce considerabil cînd declaraţiile verbale sînt confirmate de conducere în scris.
• Dovezi de audit scrise în cazurile, cînd declaraţiile conducerii sînt singurele dovezi de audit accesibile (de exemplu, declaraţiile conducerii referitoare la intenţia acesteia privind termenul de deţinere a anumitor investiţii).
Comunicarea cu conducerea în procesul exercitării auditului
13. În procesul exercitării auditului, auditorul urmează să discute cu conducerea diverse aspecte ce includ:
• înţelegerea business-ului;
• planul general de audit;
• influenţa noilor acte legislative şi normative şi/sau a standardelor profesionale asupra auditului;
• informaţii necesare pentru evaluarea riscurilor;
• explicaţii, dovezi şi alte declaraţii ale conducerii sau a altor angajaţi ai agentului economic;
• rezultatele observaţiilor şi sugestiile apărute în procesul auditului asupra unor aspecte, cum ar fi eficienţa administrării activităţii, strategia business-ului etc.;
• informaţiile neauditate, pe care conducerea intenţionează să le publice împreună cu rapoartele financiare auditate şi pe care auditorul le consideră contradictorii sau că pot induce în eroare.
14. Atunci cînd discuţiile sînt purtate în scopul de a obţine dovezi de audit, auditorul urmează să identifice persoana cea mai potrivită care poate să prezinte dovezi de audit.
15. Toate aspectele importante discutate cu conducerea trebuie să fie documentate şi incluse în documentele de lucru ale auditorului. Asemenea documentaţie include explicaţii şi alte declaraţii privind tranzacţiile semnificative ale agentului economic.
Comunicarea cu conducerea la etapa finalizării auditului
16. La etapa finalizării auditului, auditorul urmează să discute cu conducerea aşa aspecte, cum ar fi:
• orice dificultăţi practice apărute în procesul exercitării auditului;
• orice dezacorduri cu conducerea legate de rapoartele financiare;
• corectările considerabile propuse de auditor, indiferent de faptul reflectării lor în rapoartele financiare;
• preocupările sau problemele considerabile legate de politica de contabilitate şi de dezvăluire a informaţiei în rapoartele financiare, care ar putea duce la modificarea raportului auditorului;
• orice încălcări sau posibila nerespectare a actelor legislative şi normative care atrag atenţia auditorului;
• riscurile considerabile sau predispunerea influenţei externe, cu care se confruntă agentul economic (de exemplu, aspecte care pot pune la îndoială capacitatea agentului economic de a continua activitatea în corespundere cu principiul continuităţii activităţii);
• recomandările (de exemplu, asupra aspectelor controlului intern), pe care auditorul consideră adecvat de a le prezenta la sfîrşitul auditului.
17. Auditorul urmează să comunice asemenea informaţii nivelului corespunzător al conducerii. Se recomandă comunicarea sub formă scrisă. În cazurile cînd forma verbală de informare este considerată de auditor mai adecvată, el trebuie să documenteze conţinutul comunicării verbale în documentele de lucru.
18. La sfîrşitul auditului de obicei are loc o întîlnire cu consiliul de directori sau cu alţi reprezentanţi ai conducerii de vîrf.
Comunicarea asupra aspectelor controlului intern
19. Recomandările privind aspectele controlului intern, fiind un coprodus al auditului rapoartelor financiare şi nu un obiectiv de bază al acestuia, trebuie totuşi sa fie utile pentru client. Auditorul urmează să informeze periodic conducerea despre neajunsurile semnificative ale structurii sau funcţionării sistemelor contabil şi de control intern, care îi atrag atenţia.
20. La pregătirea de către auditor a comunicării scrise asupra aspectelor de control intern, se recomandă ca această comunicare:
• să nu conţină exprimări contradictorii opiniei exprimate în raportul auditorului;
• să specifice că sistemele contabil şi de control intern au fost examinate numai în volumul necesar pentru determinarea procedurilor de audit orientate spre prezentarea raportului asupra rapoartelor financiare şi nu în volumul necesar pentru determinarea gradului de adecvare al controlului intern pentru scopurile conducerii sau pentru prezentarea unei certitudini asupra sistemelor contabil şi de control intern;
• să specifice că în comunicare sînt examinate numai acele neajunsuri ale controlului intern care au atras atenţia auditorului în procesul exercitării auditului şi că pot exista şi alte neajunsuri în controlul intern;
• să specifice că comunicarea este destinată numai conducerii agentului economic (sau altor părţi specifice, desemnate).
21. După expunerea aspectelor sus-numite, precum şi a recomandărilor auditorului asupra înlăturării neajunsurilor depistate, auditorul, de regulă, indică acţiunile deja întreprinse, precum şi motivele pentru care unele recomandări au fost respinse şi/sau n-au fost luate în considerare de conducerea agentului economic. Auditorul de asemenea urmează să ia în considerare răspunsurile conducerii la comentariile lui, caz în care, răspunsurile conducerii pot fi incluse în comunicare.
22. Importanţa constatărilor legate de sistemele contabil şi de controlul intern se poate schimba cu trecerea timpului. Recomandările sugerate în rezultatul exercitării auditelor perioadelor precedente care nu au fost implementate de agentul economic trebuie, de regulă, repetate sau să se facă referiri la ele.
23. Informarea conducerii asupra aspectelor controlului intern sau asupra oricăror altor aspecte nu revocă necesitatea auditorului de a examina influenţa acestor aspecte asupra rapoartelor financiare sau asupra procesului de audit, precum şi nu prezintă o bază adecvată pentru excluderea din raportul auditorului a paragrafului explicativ sau pentru modificarea raportului auditorului.
Data intrării regulamentului în vigoare
24. Prezentul regulament intră în vigoare pentru auditul rapoartelor financiare ce cuprind perioadele începînd cu 1 ianuarie 2003.