Procurorului General, MJ, MAI, MS, SV şi CNA \rOrdin nr.77 din 31.12.2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant

PROCURATA GENERALĂ, MINISTERUL JUSTIŢIEI, MINISTERUL

AFACERILOR INTERNE, SERVICIUL VAMAL, CENTRUL NAŢIONAL

ANTICORUPŢIE ŞI MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

O R D I N

pentru aprobarea Regulamentului cu privire la procedura de

identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri

de tortură, tratament inuman sau degradant

nr. 77  din  31.12.2013

 (în vigoare 31.12.2013) 

Monitorul Oficial nr.147-151 art.745 din 06.06.2014

* * *

În scopul realizării pct.2 al Domeniului specific de intervenţie 6.4.3 din Strategia de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011-2016 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, privind crearea unor mecanisme de examinare a plîngerilor privind actele de tortură şi alte rele tratamente, precum şi a pct.3 cu privire la elaborarea sau modificarea cadrului normativ în vederea instituirii obligaţiei de a raporta procurorului toate cazurile de pretinse acte de tortură sau alte rele tratamente de către lucrătorul instituţiei ce asigură detenţia persoanelor, precum şi în vederea asigurării unificării practicii de aplicare de către instituţiile responsabile a prevederilor legislaţiei internaţionale şi naţionale, în procesul de prevenire şi combatere a cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant, în conformitate cu prevederile Legii nr.317 din 18.07.2003 privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale,

ORDONĂM:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant (se anexează).

2. Instituţiile semnatare, responsabile de aplicarea legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant vor asigura executarea întocmai a prevederilor Regulamentului.

3. Actele normative departamentale elaborate de către instituţiile vizate în acest domeniu de activitate urmează a fi aduse în concordanţă cu prevederile Regulamentului.

4. Controlul instituţional asupra executării prevederilor prezentului Regulament se pune în sarcina conducătorilor instituţiilor semnatare.

5. Controlul integral asupra executării legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant, precum şi a prezentului ordin se pune în sarcina Procuraturii Generale.

6. Prezentul ordin intră în vigoare de la data semnării de către instituţiile responsabile.

Anexă

la Ordinul comun al Procurorului General,

ministrului justiţiei, ministrului afacerilor

interne, directorului general al Serviciului

Vamal, directorului Centrului Naţional

Anticorupţie şi ministrului sănătăţii

nr.77/ 572/ 408/ 639-o/ 197/ 1589

din 31 decembrie 2013

REGULAMENT

cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a

pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant (în continuare - Regulament) este elaborat în scopul asigurării implementării prevederilor art.3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (în continuare - Convenţia), a recomandărilor Comitetului Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva Torturii, Codului de procedură penală al Republicii Moldova şi Codului de executare al Republicii Moldova.

2. Scopul Regulamentului este crearea unor mecanisme de identificare, înregistrare, raportare şi examinare a plîngerilor privind actele de tortură, tratament inuman sau degradant, asigurarea unei cooperări interdepartamentale eficiente şi de unificare a practicii de aplicare de către instituţiile responsabile a prevederilor legislaţiei internaţionale şi naţionale, precum şi posibilitatea reacţionării rapide a procurorului la asemenea fapte, în procesul de prevenire şi combatere a cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant.

3. Regulamentul stabileşte procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant şi reglementează:

1) principiile care urmează a fi respectate în cadrul mecanismului interdepartamental de cooperare;

2) rolul şi atribuţiile autorităţilor în prevenirea şi soluţionarea pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant;

3) modalitatea executării obligaţiei de a înregistra şi de a raporta din oficiu procurorului toate cazurile de tortură, tratamentelor inumane sau degradante;

4) modul de completare a documentaţiei medicale în cazurile de tortură, tratament inuman sau degradant; principiile de cercetare şi schema de descriere a leziunilor corporale;

5) particularităţile realizării anchetelor disciplinare interne a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant; corelaţia acestor anchete cu procedurile penale.

4. În sensul prezentului Regulament, noţiunile speciale utilizate semnifică următoarele:

tratament degradant - fapte care creează victimei sentimentul de fobie (teamă), de nelinişte, de inferioritate, de natură de a o umili sau înjosi şi eventual, de a-i înfrînge astfel rezistenţa fizică şi/sau psihică, săvîrşite de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres ori tacit al unei asemenea persoane;

tratament inuman - fapte care cauzează victimei leziuni (prejudiciu corporal efectiv) sau suferinţe fizice sau psihice, susceptibile de a produce intense tulburări psihice, săvîrşite de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres ori tacit al unei asemenea persoane;

tortură - orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unei asemenea persoane;

persoană publică - funcţionarul public, inclusiv funcţionarul public cu statut special (colaboratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altă persoană care deţine grade speciale sau militare); angajatul autorităţilor publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activităţi de interes public;

lucrător medical - titularul unei diplome, unui atestat sau certificat eliberat de către o instituţie de învăţămînt superior sau mediu de specialitate în domeniu medical, care şi-a confirmat calificarea în modul stabilit de lege, autorizat să exercite profesiuni medico-sanitare, angajat în cadrul unei instituţii medico-sanitare sau în cadrul instituţiilor penitenciare, izolatoarelor de urmărire penală, izolatoarelor de detenţie provizorie;

angajaţi ai organelor de forţă - personalul, care deţine grade şi statut special, din cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Protecţie şi Pază de Stat, Ministerului Finanţelor, Serviciului Vamal, Serviciului de Stat de Curieri Speciali, Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, procurorii, precum şi personalul special împuternicit al Inspectoratului Ecologic de Stat şi al Serviciului Piscicol ale Ministerului Mediului, abilitate în condiţiile legii cu atribuţii de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc.

5. Mecanismul interdepartamental de cooperare la identificarea, înregistrarea, raportarea şi investigarea adecvată şi eficientă a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant se fundamentează pe următoarele principii:

1) promptitudine

Subiecţii responsabili de identificarea, înregistrarea, raportarea şi investigarea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant urmează să reacţioneze rapid la plîngerile prin care sunt sesizate asemenea fapte, de a efectua în cel mai scurt timp toate acţiunile necesare în vederea investigării circumstanţelor cazului pentru identificarea şi sancţionarea persoanelor vinovate.

Reacţionarea cu promptitudine este necesară din momentul în care a devenit cunoscută o informaţie despre un caz de tortură, tratament inuman sau degradant, îndeosebi la faza iniţială a acestor investigaţii.

Neînregistrarea, neraportarea sau înregistrarea şi raportarea tardivă despre existenţa cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant pot avea repercusiuni negative asupra eficacităţii investigaţiilor ce urmează a fi realizate;

2) competenţă

Angajaţii organelor de forţă au obligaţia de a raporta procurorului toate cazurile de tortură, tratament inuman sau degradant care le-au devenit cunoscute în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau în afara acestora. Raportarea, identificarea şi înregistrarea cazurilor descrise se raportează procurorului necondiţionat de faptul dacă despre acest caz a fost informat conducătorul său.

Competenţa de a examina cazurile ce conţin alegaţii de tortură, tratament inuman sau degradant îi revine în exclusivitate Procuraturii;

3) asigurarea protecţiei victimei actelor de tortură, tratament inuman sau degradant;

Protecţia victimei se realizează prin măsuri eficace şi eficiente, aplicate de la etapa identificării cazului pe tot parcursul procesului de instrumentare al acestuia.

Copiii sau alte persoane vulnerabile, precum persoanele deţinute (reţinute, arestate, condamnate, internate forţat în spitale), victime ale torturii, tratamentului inuman sau degradant beneficiază de atenţie sporită şi prioritate în aplicarea măsurilor de protecţie;

4) prevenirea tuturor formelor de tortură, tratament inuman sau degradant;

5) asigurarea implicării victimei sau a reprezentanţilor acesteia în procedurile de identificare, înregistrare şi raportare, în limitele prevăzute de lege, pentru a proteja interesele ei legitime;

6) respectarea confidenţialităţii informaţiei şi a normelor deontologice profesionale, fără prejudicierea activităţii de sesizare a faptelor de tortură, tratament inuman sau degradant sau a activităţii de examinare a cazurilor;

7) colaborarea interdepartamentală dintre Procuratură şi instituţiile publice, la toate etapele de identificare, înregistrare, raportare şi investigare a cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant;

8) dezvoltarea parteneriatului cu societatea civilă la examinarea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant.

6. Angajaţii organelor de forţă, la identificarea, înregistrarea, raportarea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant, precum şi la realizarea celorlalte atribuţii de serviciu au următoarele obligaţii:

1) de a nu aplica tortura, tratamentul inuman sau degradant;

2) de a nu admite şi a nu tolera aplicarea torturii, tratamentului inuman sau degradant de către alte persoane;

3) de a reacţiona cu promptitudine la sesizarea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant;

4) de a investiga cauzele şi condiţiile ce au dus la comiterea faptelor de tortură, tratament inuman sau degradant;

5) asigurarea unor condiţii adecvate de detenţie şi asistenţă medicală.

II. PROCEDURA DE IDENTIFICARE, ÎNREGISTRARE ŞI RAPORTARE A PRETINSELOR

CAZURI DE TORTURĂ, TRATAMENT INUMAN SAU DEGRADANT

7. Poliţiştii, poliţiştii de frontieră, carabinierii, angajaţii sistemului penitenciar, ai Centrului Naţional Anticorupţie, ai Serviciului Vamal, lucrătorii medicali din cadrul instituţiilor medicale de toate tipurile şi nivelurile sunt obligaţi în mod oficial să anunţe procurorul ori de cîte ori află despre orice informaţie referitoare la maltratări admise de către persoanele publice sau care acţionează cu titlu oficial, cînd persoana reclamă că a fost supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante, cînd are leziuni corporale vizibile sau cînd sunt alte circumstanţe ce oferă temei de a presupune că persoana a fost supusă unor astfel fapte, cînd persoana a decedat sau s-a ales cu alte leziuni corporale fiind în custodia organelor de drept sau în evenimente însoţite de intervenţia angajaţilor organelor de forţă.

8. În cazul parvenirii plîngerilor, declaraţiilor sau a altor informaţii despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant, persoanele responsabile de recepţionarea lor sunt obligate să le înregistreze şi imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore, să le transmită procuraturii teritoriale sau specializate, în a cărei rază activează instituţia. Această obligaţie este valabilă ori de cîte ori angajaţii instituţiei primesc informaţii despre aplicarea torturii, tratamentelor inumane sau degradante, din orice sursă, inclusiv mass-media.

9. Poliţiştii, poliţiştii de frontieră, carabinierii, angajaţii sistemului penitenciar, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Vamal sunt obligaţi să comunice necondiţionat procurorului, prin modalitatea prevăzută la pct.8, despre toate cazurile aplicării forţei fizice, mijloacelor speciale sau a armei din dotare, indiferent de urmările survenite, cu întocmirea şi expedierea imediată, dar nu mai tîrziu de 24 de ore, a rapoartelor scrise ale persoanelor care au aplicat forţa fizică, mijloacele speciale sau armele de foc.

10. Fiecare poliţist, poliţist de frontieră, carabinier, angajat al sistemului penitenciar, al Centrului Naţional Anticorupţie, al Serviciului Vamal, pe lîngă obligaţia de a nu tolera orice acţiune de tortură, tratament inuman sau degradant săvîrşite de alţi angajaţi ai instituţiei, este obligat să denunţe superiorilor, în formă scrisă, despre aceste fapte, fiindu-i asigurat anonimatul. La rîndul său, superiorul este obligat să procedeze în modul stabilit la pct.8.

11. Lucrătorii medicali la nivelul asistenţei medicale de urgenţă prespitalicească, asistenţei medicale primare, asistenţei medicale specializate de ambulatoriu şi asistenţei medicale spitaliceşti sunt obligaţi să asigure transmiterea către procuror a plîngerilor, declaraţiilor sau a altor informaţii despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant, în modul prevăzut la pct.8.

12. Lucrătorii medicali din cadrul instituţiilor penitenciare, izolatoarelor de urmărire penală, izolatoarelor de detenţie provizorie sunt obligaţi să transmită plîngerile, declaraţiile sau alte informaţii despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant, imediat, dar nu mai tîrziu de 24 ore, procurorului, indiferent de faptul dacă au anunţat sau nu şeful instituţiei de detenţie.

13. Lucrătorii medicali, indiferent de apartenenţă şi forma juridică de organizare a instituţiei al cărei angajat este, trebuie să întocmească corespunzător actele medicale, să fixeze rezultatele datelor de laborator, acte care ulterior urmează a fi prezentate, la solicitare, procurorului responsabil de investigarea cazului.

14. Informaţia cu privire la pretinsul caz de tortură, tratament inuman sau degradant cuprinde următoarele date:

1) numele prenumele, data, luna anul naşterii şi datele de contact ale victimei;

2) circumstanţele pretinsei fapte de tortură, tratament inuman sau degradant;

3) numele, prenumele persoanei care a intrat primar în posesia plîngerii, declaraţiei sau altor informaţii despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant, funcţia deţinută şi datele de contact;

4) data şi ora recepţionării plîngerii, declaraţiei sau altor informaţii despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant;

5) menţiuni despre informarea victimei cu privire la drepturile sale, inclusiv de a depune plîngerea la procuratură şi de a solicita o examinare medico-legală;

6) data şi ora transmiterii informaţiei.

Informaţia cu privire la pretinsul caz de tortură se aduce la cunoştinţa procurorului imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la momentul în care i-a devenit cunoscută fapta.

15. Toate datele indicate la pct.14, precum şi datele persoanei care a transmis informaţia, numele, prenumele procurorului, urmează a fi consemnate în Registrul de evidenţă a recepţionării şi transmiterii plîngerilor, declaraţiilor sau altor informaţii despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant (în continuare - Registru), care se ţine de fiecare din instituţiile subordonate sau, după caz, subdiviziunile specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Vamal şi Ministerului Sănătăţii.

16. Registrul sau extrase din acesta se prezintă, la solicitare, procurorului responsabil de investigarea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant.

17. Procurorul care recepţionează informaţia, o înregistrează într-un registru separat, cu specificarea tuturor datelor indicate la pct.14. Procurorul responsabil de investigarea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant va proceda la imediata examinare a informaţiei conform Codului de procedură penală.

18. În situaţiile cînd informaţia despre pretinsele fapte de tortură, tratament inuman sau degradant au fost prezentate de subdiviziunea competentă de a organiza şi efectua controale de serviciu privitor la comiterea de către angajaţi a acţiunilor ilegale, procurorul, în temeiul principiului colaborării interdepartamentale, va informa subdiviziunea respectivă despre rezultatele examinării sesizării cu privire la infracţiune.

III. COMPLETAREA DOCUMENTAŢIEI MEDICALE. PRINCIPIILE DE CERCETARE

ŞI SCHEMA DE DESCRIERE A LEZIUNILOR CORPORALE

19. Examenul medical se efectuează în mod obligatoriu, cu întocmirea documentaţiei medicale, atunci cînd:

1) presupusa victimă sau reprezentanţii legali ai acesteia reclamă fapte de violenţă fizică sau psihică din partea poliţiştilor, poliţiştilor de frontieră, carabinierilor, angajaţilor sistemului penitenciar, ai Centrului Naţional Anticorupţie, ai Serviciului Vamal, altor persoane publice sau angajaţi ai organelor de forţă;

2) în privinţa persoanei reţinute, supuse arestului sau executării pedepsei închisorii a fost aplicată forţa fizică, mijloacele speciale sau arme de foc;

3) sunt bănuieli rezonabile că pe corpul persoanei aflate în custodia statului sunt vătămări.

Persoana reţinută este supusă imediat examenului medical la intrarea şi la ieşirea din izolatorul de detenţie provizorie, precum şi la cerere, inclusiv pe cont propriu, pe toată perioada detenţiei.

Condamnatul este supus examenului medical la primirea şi ieşirea din penitenciar şi, în timpul executării pedepsei, la solicitare şi în mod periodic, însă nu mai rar de o dată la 6 luni.

20. Examenul medical se efectuează în condiţii de confidenţialitate şi intimitate.

21. Prin derogare de la pct.20, la solicitarea lucrătorului medical, din motive de securitate, examenul medical poate fi efectuat în prezenţa personalului responsabil de pază şi securitate. Pentru aceste circumstanţe, personalul de securitate trebuie să fie disponibil, la cererea medicului care examinează deţinutul. În astfel de cazuri, personalul de securitate trebuie să rămînă în afara razei auditive, păstrînd doar contactul vizual faţă de pacient.

22. Documentaţia medicală este îndeplinită de către medicul de familie, medicul de staţionar, medicul de la asistenţa medicală de urgenţă prespitalicească, precum şi de către lucrătorii medicali din cadrul instituţiilor penitenciare, izolatoarelor de urmărire penală, izolatoarelor de detenţie provizorie.

23. Criteriile de bază care trebuie să fie reflectate în documentaţia medicală:

1) descriere deplină a declaraţiilor făcute de persoana în cauză, care sunt relevante pentru examenul medical (inclusiv o descriere a stării de sănătate a persoanei şi orice acuzaţie de maltratare);

2) descriere deplină a constatărilor medicale bazate pe o examinare aprofundată a persoanei în cauză;

3) concluziile care indică gradul de coerenţă între afirmaţiile făcute şi constatările obiective medicale.

Rezultatele fiecărui examen medical, la solicitare, trebuie să fie puse la dispoziţia persoanei examinate sau reprezentantului acesteia.

24. Schema-tip de completare a documentaţiei medicale în cazul identificării pretinselor fapte de tortură, tratament inuman sau degradant, include:

1) acuzele se fixează din spusele pacientului sau rudelor acestuia şi rezultă din starea somatică a bolnavului. Se indică toate acuzele prezentate de pacient şi nu doar cele ce ţin de profilul medicului sau secţiei/instituţiei, respectîndu-se principiul sindromal;

2) anamneza bolii şi vieţii se indică în mod succint, trecînd toate momentele importante pentru elaborarea strategiei (tacticii) de diagnosticare şi tratament:

a) în anamneza bolii se reflectă modul de apariţie a primelor acuze şi manifestări ale maladiei (debutul bolii), consecutivitatea apariţiei şi evoluţia în timp a simptomelor, cauzele posibile şi condiţiile în care acestea s-au instalat, consultaţiile şi internările anterioare, metodele de tratament întreprinse şi eficienţa lor;

b) în anamneza vieţii în mod neapărat se reflectă condiţiile de viaţă şi muncă, antecedente patologice personale (maladii: tuberculoza, hepatita virală, bolile venerice, SIDA etc. şi manipulaţii: intervenţiile chirurgicale, hemotransfuziile ş.a. suportate), antecedente eredocolaterale, precum şi deprinderile nocive (fumat, etilism ş.a.);

c) informaţiile referitoare la anamneza bolii şi vieţii pot fi fixate atît din spusele pacienţilor sau rudelor acestora, cît şi din actele medicale oficiale (îndreptări, extrase etc.), indicîndu-se neapărat sursa informaţiei;

3) anamneza epidemiologică şi alergologică sunt obligatorii, în ele fixîndu-se contactul cu persoanele bolnave în decursul ultimelor 6 luni şi intoleranţa la medicamente;

4) examenul obiectiv al pacientului se execută consecutiv pe sisteme de organe şi începe cu inspecţia generală: starea generală (satisfăcătoare, de gravitate medie, gravă, foarte gravă), conştienţa (clară, comă, delir etc.), poziţia (activă, pasivă, forţată), faciesul (hipocratic, acromegalic, basedowian etc.), tipul constituţional (normostenic, astenic, hiperstenic), starea (turgor, elasticitate, edeme, erupţii etc.) şi culoarea tegumentelor/mucoaselor vizibile, gradul de nutriţie, starea ganglionilor limfatici periferici, sistemului osteoarticular şi muscular.

Ulterior se indică indicatorii activităţii sistemelor: respirator (forma cutiei toracice, rezultatele percuţiei toracelui, tipul şi frecvenţa respiraţiei, prezenţa sau absenţa ralurilor), cardiovascular (localizarea şocului apexian, limitele cordului, caracterul zgomotelor cardiace, prezenţa sau absenţa suflurilor, frecvenţa contracţiilor cardiace, calităţile pulsului pe arterele periferice, valorile tensiunii arteriale), gastrointestinal (starea cavităţii bucale şi a limbii, starea peretelui abdominal anterior, prezenţa unor modificări patologice la palpare, prezenţa sau absenţa lichidului patologic, a semnelor de iritare a peritoneului, starea ficatului şi splinei, particularităţile de defecare, caracterul maselor fecale etc.) şi urogenital (dereglări de urinare, simptomul de tapotament, starea rinichilor la palpare ş.a.).

Starea obiectivă pe sisteme de organe va cuprinde rezultatele inspecţiei, palpării, percuţiei şi auscultaţiei. În funcţie de profilul secţiei sau instituţiei se mai cercetează sistemul hematopoetic, endocrin şi nervos etc. Modificările patologice constatate la examinarea pacientului se descriu în mod detaliat, indicîndu-se şi denumirea lor după autor;

5) modificările locale (status localis) este un compartiment obligator şi prevede descrierea detaliată a tuturor leziunilor constatate pe corpul pacientului;

6) pentru calificarea medico-legală ulterioară a vătămării corporale şi soluţionarea întrebărilor ridicate de către organul de urmărire penală, leziunile se fixează respectîndu-se în mod obligator schema standardizată de descriere a acestora;

7) schema standardizată de descriere a leziunilor externe conţine următoarele compartimente:

a) descrierea leziunilor externe prevede indicarea obligatorie a următoarelor caracteristici: localizarea exactă a leziunii (se fixează regiunea anatomică şi suprafaţa ei, coraportul cu punctele anatomice de reper); tipul leziunii (echimoză, excoriaţie, plagă etc.); forma leziunii (se compară cu figurile geometrice, dacă forma nu poate fi comparată, se indică formă neregulată); orientarea leziunii faţă de linia mediană a corpului (organului, osului); dimensiunile leziunii (lungimea, lăţimea şi separat profunzimea) în centimetri; culoarea leziunii şi a regiunilor adiacente; caracterul suprafeţei leziunii (relieful, culoarea, prezenţa şi nivelul crustei excoriaţiei în raport cu tegumentele intacte); caracterul marginilor, capetelor, pereţilor şi fundului plăgilor; prezenţa sau absenţa hemoragiei şi gradul acesteia, a semnelor de regenerare a leziunilor; prezenţa depunerilor sau impurităţilor eterogene (funingine, lubrifianţi, rugină, fragmente de stofă, cioburi de sticlă ş.a.) pe suprafaţa leziunii sau în profunzimea ei; starea ţesuturilor adiacente (edemaţiate, hiperemiate, impurificate etc.);

b) în cazul traumatismelor de transport şi leziunilor produse prin arme de foc este important a se indica distanţa de la plante pînă la porţiunea inferioară a leziunii. Totodată, în scopul identificării agentului traumatic, se vor indica acele semne şi particularităţi morfologice care reflectă forma, caracterul suprafeţei şi alte proprietăţi importante ale obiectului vulnerant;

c) în scopul diagnosticării pe tegumente a orificiului de intrare a unei leziuni produse prin armă de foc şi diferenţierii lui de cel de ieşire, cît şi întru stabilirea distanţei de tragere, obligator se cercetează şi se fixează forma leziunii (rotundă, ovală, fisurată, stelată etc.), dimensiunile, caracterul (regulate, neregulate) şi orientarea (în interior, în afară) a marginilor plăgii, prezenţa sau absenţa inelelor specifice (de excoriere, ştergere, metalizare) pe marginile plăgii, a defectului veritabil de ţesut, a depunerilor de factori suplimentari ai împuşcăturii (funingine, particule de pulbere), a arsurilor pielii şi pîrlirii firelor de păr;

d) la descrierea leziunilor nu se admite înlocuirea caracteristicilor morfologice ale lor prin expresii generale sau diagnostice (ex.: contuzie a ţesuturilor moi, orificiu de intrare/ieşire, plagă tăiată etc.).

25. Întocmirea documentaţiei medicale este obligatorie cu respectarea prevederilor pct.24.

26. În cazul internării persoanei pentru primirea îngrijirilor medicale în cadrul instituţiilor medico-sanitare spitaliceşti, la completarea documentaţiei medicale, personalul medical, adiţional la prevederile expuse în pct.19 - 24, se vor conduce şi de cerinţele expuse în Instrucţiunea cu privire la completarea Fişei medicale a bolnavului de staţionar (F 003/e), aprobată prin Ordinul ministrului sănătăţii nr.265 din 3 august 2009.

27. Documentele medicale au o valoare importantă în demonstrarea cazului de tortură, tratament inuman sau degradant. Personalul medical urmează să ţină cont că, de calitatea înregistrării consecinţelor actului de tortură sau tratament inuman şi degradant în documentaţia medicală va depinde în mare măsură capacitatea expertizei medico-legale de a demonstra de pe poziţii obiective existenţa urmărilor şi de a le supune calificării medico-legale în calitate de vătămare corporală.

28. Orice diagnostic clinic este verificat în vederea argumentării acestuia prin date clinice şi paraclinice obiective şi doar în cazul existenţei unei baze obiective, acesta este supus calificării medico-legale. Din cauza argumentării insuficiente a diagnosticului clinic prin date obiective indubitabile, la pacienţii victime ale torturii sau altor rele tratamente nu este posibilă demonstrarea ştiinţifică a existenţei traumelor şi, respectiv, încadrarea lor medico-legală şi cea juridică.

29. La examinarea şi documentarea medico-legală a actelor de tortură, tratament inuman sau degradant, lucrătorii medicali şi experţii judiciari medico-legali sunt obligaţi să ia în consideraţie prevederile Protocolului de la Istanbul ("Manual de investigare eficientă şi documentare a torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante", recomandat în cadrul Adunării Generale a ONU, rezoluţia nr.55/89 din 4 decembrie 2000), care reprezintă un ghid internaţional de referinţă în ceea ce priveşte investigaţia medicală şi metodele de documentare a dovezilor, atît fizice, cît şi psihologice, ale torturii şi altor rele tratamente.

30. Lucrătorii medicali şi experţii judiciari medico-legali în mod obligatoriu vor asigura fotografierea leziunilor corporale sau a consecinţelor acestora şi vor elabora anexa - planşa fotografică, la actele medicale sau la raportul medico-legal. Fotografiile leziunilor persoanelor care pretind că au fost supuse torturii, tratamentului inuman sau degradant se realizează color, cu utilizarea unei benzi de măsură sau a altor mijloace, care arată scara la care s-a realizat fotografierea.

31. Experţii judiciari medico-legali sunt obligaţi, în condiţiile prevăzute la pct.8, să raporteze procurorului toate cazurile de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant care le-au devenit cunoscute în rezultatul adresării cetăţenilor pentru a fi supuşi examinării din proprie iniţiativă, precum şi în orice alte cazuri de realizare a atribuţiilor de serviciu.

IV. PARTICULARITĂŢILE REALIZĂRII ANCHETELOR DE SERVICIU A PRETINSELOR

CAZURI DE TORTURĂ, TRATAMENT INUMAN SAU DEGRADANT.

CORELAŢIA ANCHETEI DE SERVICIU CU PROCEDURA PENALĂ

32. În scopul asigurării unei investigaţii prompte, obiective, complete şi sub toate aspectele a pretinselor fapte de tortură, tratament inuman sau degradant, în paralel cu procesual penal iniţiat de Procuratură, autoritatea publică, în care activează persoana faţă de care se pretinde că a săvîrşit fapta, are obligaţia de a iniţia o anchetă de serviciu.

33. Ancheta de serviciu se iniţiază inclusiv în privinţa persoanelor care au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască despre un caz de tortură, tratament inuman sau degradant comis şi nu au făcut nimic pentru a-l preveni sau denunţa.

34. Ancheta de serviciu se efectuează de către o comisie creată ad-hoc sau de către subdiviziunea competentă de a organiza şi efectua controale de serviciu privitor la comiterea de către angajaţi a acţiunilor ilegale.

35. La efectuarea anchetei de serviciu nu pot fi antrenate persoane care au legături ierarhice, de rudenie sau afinitate cu persoana în privinţa căreia este demarată ancheta.

36. Efectuarea anchetei de serviciu începe imediat după înregistrarea şi transmiterea informaţiei despre pretinsele fapte de tortură, tratament inuman sau degradant către procuratură.

37. În cadrul anchetei de serviciu se examinează:

1) cauzele şi condiţiile care au generat presupusa faptă (pregătirea profesională insuficientă, necunoaşterea sau încălcarea prevederilor actelor normative, impunerea acumulării indicilor statistici mai mari în activitate, indicaţiile ilegale ale superiorului etc.);

2) conduita persoanei în privinţa căreia este demarată ancheta, atît pînă, cît şi după comiterea faptei;

3) gradul de eficienţă a activităţii şi de corespundere a acesteia funcţiei deţinute;

4) alte circumstanţe referitoare la cauză.

38. În dependenţă de rezultatele anchetei, comisia sau subdiviziunea, care a efectuat ancheta, face următoarele propuneri:

1) sancţionarea disciplinară a persoanei, în cazul în care se constată abateri disciplinare;

2) supunerea persoanei procedurii de evaluare a performanţelor activităţii în mod extraordinar, în cazul în care este constatată activitatea ineficientă şi neadecvată a persoanei;

3) delegarea la cursuri de instruire profesională, precum şi, după caz, organizarea de cursuri de instruire profesională, internă sau externă, pentru personalul autorităţii respective;

4) realizarea de acţiuni care ar descuraja aplicarea faptelor de tortură, tratament inuman sau degradant;

5) alte recomandări, în conformitate cu legea.

39. Despre rezultatele anchetei se informează în scris conducătorul autorităţii, procurorul care investighează pretinsa faptă de tortură, tratament inuman sau degradant şi victima sau reprezentantul ei, în cazul în care ancheta a fost iniţiată în rezultatul plîngerii acesteia.

40. În cazul în care în rezultatul anchetei de serviciu se constată fapte de natură penală, comisia sau subdiviziunea, care a efectuat ancheta, informează direct şi neîntîrziat procurorul.

41. În cazul în care la investigarea pretinsei fapte de tortură tratament inuman sau degradant, procurorul constată că în acţiunile sau inacţiunile persoanei s-au admis încălcări ale altor acte normative şi legislative, decît Codul penal, sau ale drepturilor şi libertăţilor omului, acesta sesizează autoritatea în care activează persoana în vederea examinării acestora în cadrul unei anchete de serviciu.

42. În caz dacă va stabili că prin acţiunile sau inacţiunile persoanei publice s-a admis şi încălcarea altor acte legislative şi normative decît Codul penal, inclusiv departamentale, procurorul va sesiza neîntîrziat subdiviziunea responsabilă de anchetă internă din cadrul instituţiei publice, pentru reacţionare în vederea tragerii persoanei la răspundere disciplinară.

V. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

43. Neîndeplinirea prevederilor prezentului regulament atrage după sine răspunderea disciplinară, conform legislaţiei.

44. Procurorii responsabili de investigarea cazurilor de tortură, tratament inuman şi degradant verifică periodic, dar nu mai rar de o dată în semestru, în limita competenţei teritoriale, respectarea obligaţiilor de identificare, înregistrare şi raportare a cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant conform prevederilor prezentului regulament.

45. Procurorul, la depistarea încălcărilor, în rezultatul controlului efectuat în temeiul pct.44, sesizează conducătorul instituţiei în vederea lichidării acestora şi, după caz, iniţierii procedurii disciplinare.

46. Prezentul regulament intră în vigoare în termen de o lună de la data publicării.

47. În termen de o lună de la data publicării, fiecare din instituţiile indicate la pct.15 va crea Registrul de evidenţă a recepţionării şi transmiterii plîngerilor, declaraţiilor sau altor informaţii despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant.