Scrisoare nr.10-2-09/1-457-1762 din 04.06.99 privind particularităţile impozitării veniturilor, obţinute sub formă de dobîndă şi trecerea cheltuielilor legate de achitarea acestora la deduceri

MINISTERUL FINANŢELOR

Privind particularităţile impozitării veniturilor, obţinute sub formă de dobîndă

şi trecerea cheltuielilor legate de achitarea acestora la deduceri

nr. 10-2-09/1-457-1762  din  04.06.1999

 (în vigoare 04.06.1999) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.62-64 art.106 din 17.06.1999

* * *

Inspectoratele Fiscale de Stat

Ministerul Finanţelor în legătură cu interpelările parvenite privind aplicarea prevederilor Codului fiscal referitor la dobînzi explică unele particularităţi ale impozitării veniturilor, obţinute sub formă de dobîndă şi modul de determinare a mărimii deducerii acestora.

Referitor la veniturile, obţinute sub formă de dobîndă comunicăm, că în conformitate cu alineatul 10 (6) al Instrucţiunii cu privire la modul de calculare şi achitare a impozitului pe venit de către persoanele, ce practică activitatea de antreprenoriat nr.1 din 23 octombrie 1998, aprobată de Ministerul Finanţelor, dobînzile pot fi obţinute în rezultatul: acordării creditelor, procurării obligaţiunilor sau altor hîrtii de valoare, depunerii mijloacelor băneşti la conturile de depozit şi alte conturi bancare, supraplăţilor la impozite, taxe şi alte obligaţiuni faţă de buget.

Prin articolul 18(g) al Codului fiscal este determinat, că venitul obţinut sub formă de dobîndă reprezintă o sursă de venit impozabilă.

Însă veniturile, obţinute sub formă de dobîndă de la depozitele bancare şi de la hîrtiile de valoare de stat, în conformitate cu alineatul (8) al articolului 24 din Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal nu sînt supuse impozitării pînă la 1 ianuarie 2001.

[Alin.4 modificat prin Informaţia Min. Fin. nr.10-2-09/798-3373 din 29.09.99, în vigoare 04.06.1999]

[Alin.5 abrogat prin Informaţia Min. Fin. nr.10-2-09/798-3373 din 29.09.99, în vigoare 04.06.1999]

În ceea ce priveşte modul de determinare a mărimii deducerilor dobînzilor, atunci conform alineatului (1) al articolului 25 din Codul fiscal deducerea dobînzilor se permite în conformitate cu articolul 24 al Codului fiscal. Adică, dacă pentru efectuarea activităţii de antreprenoriat, întreprinderea este nevoita de a se folosi de împrumuturi băneşti în formă de credit, ori prin emiterea obligaţiunilor sau altor hîrtii de valoare, ori folosind mijloacele băneşti depuse la conturile de depozit, atunci cheltuielile pentru plata dobînzilor, raportate nemijlocit la aceste împrumuturi se includ în componenţa deducerilor.

În conformitate cu alineatul 40 (d) al Instrucţiunii sus-menţionate, acest mod nu se extinde la achitarea dobînzilor aferente procurării (construcţiei) mijloacelor fixe pînă la punerea lor în exploatare.

Concomitent, prin alineatul (2) al articolului 25 din Codul fiscal este determinat că deducerea dobînzilor plătite sau calculate de către o persoană juridică poate fi limitată în cazul în care organele Serviciului Fiscal de Stat au stabilit că acţionarii (asociaţii) acestei persoane juridice sînt în majoritatea lor cetăţeni străini sau persoane scutite de plata impozitului şi o mare parte a capitalului persoanei juridice se finanţează, direct sau indirect, prin împrumuturi sau credite acordate de acţionari (asociaţi).

Conform alineatului 40(d) al Instrucţiunii sus-numite, cheltuielile pentru plata dobînzilor în cazul dat se permit spre deducere în limita ratei de bază a dobînzii (rotunjită pînă la următorul procent întreg), conform căreia Banca Naţională a Moldovei a acordat credit în mod ordinar în luna noiembrie a anului calendaristic precedent. Astfel, suma cheltuielilor pentru plata dobînzilor reflectată în evidenţa financiară se va deosebi de suma cheltuielilor similare, recunoscută în scopuri fiscale. în anul 1998 spre deducere în scopuri fiscale se permit cheltuielile, suportate pentru plata dobînzilor în mărime de 16 la sută.

Aplicarea limitei la deducerea dobînzii este condiţionată de faptul că pentru cetăţenii străini sau persoanele scutite de plata impozitului există un alt mod de determinare a obligaţiunilor lor fiscale privind achitarea impozitului pe venit, decît cel prevăzut pentru rezidenţi, ce nu au drepturi la folosirea înlesnirilor.

Astfel, în conformitate cu alineatul (b) al articolului 91 din Codul fiscal, venitul nerezidenţilor sub formă de dobîndă, care nu rezultă din activităţile desfăşurate de reprezentanţa permanentă a acestuia în Republica Moldova se supune impozitului la cota de 15 la sută.

Este necesar de menţionat, că înainte de a efectua reţinerea impozitului pe venit din veniturile nerezidenţilor e necesar de a se călăuzi de acordul (convenţia) internaţional(ă) privind evitarea dublei impuneri, dacă acest document există.

Aceasta este necesar de a fi efectuat în legătura cu faptul, că conform articolului 4 al Codului fiscal în cazul, dacă acordul (convenţia) sus-menţionat(ă) este ratificat(ă) în modul stabilit, şi la care Republica Moldova este parte, iar regulile şi prevederile acestora se deosebesc de cele fixate în Codul fiscal sau în alte acte ale legislaţiei fiscale, adoptate conform Codului fiscal, atunci se aplică acel mod de impozitare, care este prevăzut prin regulile şi prevederile acordului (convenţiei) internaţional(e).

Referitor la persoanele, care sînt scutite de plata impozitului, comunicăm, că la ele se referă contribuabilii, care, respectînd anumite condiţii, sînt scutite de vărsarea la buget a impozitului pe venit în conformitate cu Legea bugetului pe anul 1999 sau Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

În contextul celor relatate comunicăm, că în cazul, cînd de către organele Serviciului Fiscal de Stat va fi stabilit că întreprinderea, care obţine dobîndă, n-a respectat condiţiile, în conformitate cu care ea este scutită de la vărsarea la buget a impozitului pe venit şi i s-a efectuat recalcularea impozitului pe venit, atunci întreprinderea, care a efectuat plata dobînzilor, este în drept să efectueze recalcularea venitului impozabil pe toată perioada, începînd cu momentul aplicării limitei. În continuare, diferenţa între venitul impozabil, care a fost determinat fără aplicarea limitei la deducerea dobînzii, necesită să fie luată în consideraţie de către întreprinderea, care efectuează plata dobînzii, la întocmirea declaraţiei pentru perioada cînd a fost stabilită încălcarea la întreprinderea, care a primit dobîndă.