Scrisoarea nr.10-22-06/272/1623 din 03.09.97 despre unele chestiuni privind aplicarea legislaţiei fiscale faţă de persoanele juridice şi fizice

INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
PE LÎNGĂ MINISTERUL FINANŢELOR

Despre unele chestiuni privind aplicarea legislaţiei fiscale

faţă de persoanele juridice şi fizice

(Scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat)

nr. 10-22-06/272/1623  din  03.09.97

 (în vigoare 03.09.1997) 

"Contabilitate şi audit", 1997, nr.11, pag.65

* * *

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a examinat scrisoarea nr.01-2/269 din 29 iulie 1997 care conţine rugămintea de a explica unele chestiuni privind aplicarea legislaţiei fiscale faţă de contribuabili şi comunică următoarele.

1. În conformitate cu subpunctul c) punctul 1 din anexa nr.1 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1997 pentru pensionarii-proprietari de pămînt tariful cotei de asigurare socială de stat obligatorie pe anul 1997 este stabilit în mărime de 1 leu pentru o unitate grad/hectar de teren agricol. Cota menţionată se aplică pentru toţi pensionarii – proprietari de pămînt, indiferent unde este folosită cota lor (în gospodăria agricolă colectivă, gospodăria ţărănească în componenţa căreia activează mai multe persoane ori numai o singură persoană).

În subpunctul g) punctul 1 din anexa nr.1 la Legea menţionată se prevede că pentru persoanele fizice care obţin venit din desfăşurarea activităţii de întreprinzător tariful cotei de asigurare socială de stat obligatorie constituie 10 la sută din venit (beneficiu).

2. În cazurile cînd veniturile (cîştigurile), obţinute de către persoanele fizice în afara locului de muncă de bază (care nu este legat de îndeplinirea exclusivă a obligaţiunilor de muncă), sînt legate de suportarea anumitor cheltuieli care nu li se compensează separat, întreprinderile sînt obligate la plătirea acestor venituri să reţină impozitul de 20 la sută din suma venitului, ce urmează a fi plătită, aşa cum este prevăzut în punctul 63 al Instrucţiunii cu privire la modul de punere în aplicare a Legii Republicii Moldova privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice nr.3 din 1 iulie 1993. Această lămurire a fost dată de către Inspectoratul Fiscal de Stat prin scrisoarea nr.18-5-04 din 29 aprilie 1994. În celelalte cazuri, cînd persoanelor fizice li se compensează separat în afară de veniturile (cîştigurile) primite pentru lucru (servicii) şi cheltuielile (dacă ele sînt) legate de îndeplinirea acestui lucru, impozitarea veniturilor (cîştigurilor) pentru lucru se efectuează în conformitate cu punctul 45 al Instrucţiunii menţionate, adică impozitul se calculează şi se reţine din venitul (cîştigul) lunar, fără a se micşora cu mărimea multiplă neimpozabilă a salariului minim lunar. Despre plăţile efectuate întreprinderea comunică inspectoratului fiscal, în raza căruia îşi are sediul, conform punctului 38 al Instrucţiunii nr.203 din 20 mai 1996 cu privire la modul de depunere a declaraţiilor, înregistrarea, evidenţa şi eliberarea certificatelor corespunzătoare potrivit Legii privind declararea veniturilor de către persoanele fizice.

3. Conform art.3 al Legii nr.264-XIII din 8 noiembrie 1994 privind taxa pe valoarea adăugată obiect al impozitării sînt mijloacele băneşti, primite de către întreprindere ca ajutor financiar pentru completarea fondurilor cu destinaţie specială sau repartizate în contul majorării beneficiului rămas la dispoziţia întreprinderii, precum şi sumele primite ca plată parţială – pentru mărfurile (lucrările, serviciile) comercializate, adică mijloacele băneşti menţionate sînt supuse taxei pe valoarea adăugată numai în cazul cînd între întreprinderi sînt (sau vor fi) relaţii de livrare a mărfurilor (lucrărilor, serviciilor).

Prin urmare, dacă între întreprinderi se efectuează livrarea reciprocă a mărfurilor (lucrărilor, serviciilor), aşa-numitul ajutor financiar temporar trebuie să fie inclus în volumul operaţiilor impozabile.

Nu sînt supuse impozitării cu taxa pe valoarea adăugată mijloacele băneşti virate în fondurile statutare ale întreprinderilor de către fondatorii lor în modul stabilit de legislaţie.

Legislaţia în vigoare nu prevede ca veniturile, primite în formă de ajutor financiar de la alte întreprinderi din contul mijloacelor rămase la dispoziţia lor după achitarea impozitelor (pentru evitarea dublei impozitări) să fie supuse impozitării cu impozitul pe beneficiu, cu excepţia cazurilor cînd mijloacele menţionate se transferă pentru marfă (lucrări, servicii).