Scrisoarea nr.17-18-15/710-1956 din 17.05.2003 cu privire la aplicarea prevederilor art.257(5) din Codul fiscal

INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
PE LÎNGĂ MINISTERUL FINANŢELOR

Cu privire la aplicarea prevederilor art.257(5) din Codul fiscal

(Scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat)

nr. 17-18-15/710-1956  din  17.05.2003

 (în vigoare 17.05.2003) 

* * *

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat a examinat adresările OF Sîngerei, IFS pe jud.Bălţi şi a OF Vulcăneşti, IFS pe UTA Găgăuzia prin care au fost solicitate explicaţii referitoare la aplicarea prevederilor alin.5) din art.257 al Titlului V din Codul fiscal şi comunică următoarele.

Alin.(5) al art.257 din Codul fiscal prevede sancţionarea contribuabilului cu amendă de la 18000 la 25000 de lei pentru neasigurarea păstrării dărilor de seamă fiscale şi a documentelor de evidenţă, în lipsa cărora este imposibilă efectuarea controlului fiscal.

Totodată, obligaţia de a ţine evidenţa contabilă conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, de întocmire şi de prezentare organelor fiscale a dărilor de seama fiscale (declaraţiilor fiscale, calculelor şi altor documente) prevăzute de legislaţie, de asigurare a integrităţii documentelor de evidenţă contabilă este stabilită în conformitate cu prevederile art.8 alin.(2) lit.c) din Codul fiscal.

În cazul pierderii, sustragerii sau distrugerii documentelor contabile, în conformitate cu prevederile art.26 din Legea contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 1995, contribuabilul este obligat să le reconstituie în termen de două luni de la constatare. Respectiv, organul fiscal nu este abilitat să acorde contribuabilului termenul sus-menţionat pentru reconstituirea evidenţei contabile, aceasta fiind obligaţia agentului economic de a-şi restabili singur în termenul stabilit documentele contabile.

Totodată, în cazul în care în cadrul controlului fiscal este stabilit că la contribuabilul supus controlului sunt pierdute, sustrase sau distruse documentele contabile, iar acesta a întreprins măsurile prevăzute de legislaţie pentru astfel de cazuri şi termenul de două luni de la constatare nu a expirat, organul fiscal va determina posibilitatea exercitării controlului fiscal prin metode şi surse indirecte conform prevederilor art.225 din Codul fiscal, cu efectuarea recalculărilor ulterioare corespunzător prevederilor art.189 alin.(2) din Codul fiscal, în cazul în care organul fiscal nu dispune de posibilitatea de a determina obligaţiile fiscale a contribuabilului prin metode şi surse indirecte, urmează a fi sistat controlul fiscal pînă la expirarea perioadei stabilite pentru reconstituirea documentelor.

În acest context, este necesar de menţionat că, în cazul furtului confirmat de poliţie a documentelor contabile, care nu au fost restabilite în termenii stabiliţi, contribuabilul urmează a fi sancţionat cu amendă în mărime de la 18000 lei pînă la 25000 lei, iar materialele aferente controlului fiscal în conformitate cu prevederile art.251(1) din Codul fiscal urmează a fi remise spre cercetare penală organelor CCCEC.

Ţinînd cont de faptul, că agenţii economici sunt obligaţi să efectueze periodic inventarierea patrimoniului, formularelor cu regim special, decontărilor şi obligaţiilor pentru confirmarea veridicităţii şi autenticităţii datelor contabilităţii şi rapoartelor financiare, iar în cazul depistării lipsei de formulare cu regim special, în conformitate cu pct.9 al Hotărîrii Guvernului nr.294 din 17.03.1998, contribuabilul le poate trece la pierderi numai după publicarea în Monitorul Oficial a denumirii, numerelor şi seriei acestora.

Cît priveşte problema abordată de către IFS pe UTA Găgăuzia privind pierderea de către contribuabil a ultimelor exemplare (4-5) ale facturii fiscale, comunicăm, ca de regulă, pentru livrările de mărfuri factura fiscală se perfectează în trei exemplare, iar în caz de necesitate în cinci exemplare.

Concomitent, în conformitate cu pct.11 al Instrucţiunii nr.32/30 din 11.03.2002 “Privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special al facturii fiscale pentru livrările de mărfuri şi servicii impozabile cu TVA” menţionăm că exemplarul al patrulea este destinat ca anexă la foia de parcurs şi serveşte ca bază pentru evidenţa activităţii de transport şi respectiv exemplarul al cincilea serveşte drept autorizaţie la ieşirea autovehiculului de la locul de încărcare, adică ambele exemplare fiind utilizate în activitatea internă a contribuabilului.

Respectiv, în cazul pierderii de către contribuabil a facturii fiscale sau a unor bonuri de plată, care în consecinţă nu influenţează la continuitatea exercitării controlului fiscal, prevederile art.257(5) din Codul fiscal nu se vor aplica.

În final, atragem atenţia asupra momentului, că în caz de stabilire în urma controlului fiscal a încălcării fiscale, persoanele vinovate, în dependenţă de gravitatea acesteia poartă răspundere administrativă sau penală în conformitate cu legislaţia în vigoare.