Scrisoarea nr.(17-2-09/1-1115-490)9 din 10.02.2003 cu privire la unele aspecte ale aplicării facilităţii la impozitul pe venit privind procurarea şi/sau construcţia mijloacelor fixe

INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
PE LÎNGĂ MINISTERUL FINANŢELOR

Cu privire la unele aspecte ale aplicării facilităţii la impozitul pe

venit privind procurarea şi/sau construcţia mijloacelor fixe

(Scrisoarea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat)

nr. (17-2-09/1-1115-490)9  din  10.02.2003

 (în vigoare 10.02.2003) 

"Contabilitate şi audit", 2003, nr.2, pag.117

* * *

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, în legătură cu interpelările parvenite de la agenţii economici privind explicarea anumitor aspecte referitoare la acordarea înlesnirii prevăzute de art.24 alin.(15) din Legea pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 (în continuare – Lege), comunică sub formă de întrebări şi răspunsuri următoarele.

Întrebarea 1: Se răsfrînge oare facilitatea nominalizată asupra agenţilor economici care pe parcursul anului fiscal de gestiune au procurat mijloace fixe, însă acestea n-au fost date în exploatare? Concomitent, facilitatea dată se acordă în cazul efectuării investiţiilor în plantaţiile multianuale ce n-au intrat în rod?

Răspuns: În conformitate cu art.24 alin.(15) din Lege, agenţii economici sînt scutiţi de plata impozitului prin reducerea venitului impozabil cu suma ce constituie 50% din investiţiile făcute pentru procurarea mijloacelor fixe sau în construcţii (cu excepţia autovehiculelor personale şi mobilei pentru oficiu), inclusiv pentru procurarea mijloacelor fixe în regim de leasing, dar nu mai mult de venitul impozabil. Adică, facilitatea în cauză se răsfrînge asupra persoanelor ce au efectuat investiţii pentru scopurile menţionate.

Totodată, definiţia noţiunii “mijloace fixe” în scopurile impozitării este prezentată în punctul 4 al Regulamentului privind modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopurile impozitării nr.5 din 29 ianuarie 2001 aprobat de Ministerul Finanţelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.21–24 din 27 februarie 2001).

Pornind de la prevederile acestui punct, mijloacele fixe sînt active materiale (mijloace de muncă), preţul unitar al cărora depăşeşte plafonul stabilit de legislaţie, planificate pentru utilizare mai mult de peste un an în activitatea de producţie, comercială şi alte activităţi, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor.

Ţinînd cont de cele nominalizate, menţionăm că facilitatea stipulată în art.24 alin.(15) din Lege se aplică agenţilor economici care pe parcursul anului fiscal de gestiune au efectuat investiţii pentru procurarea activelor, ce pot fi calificate ca mijloace fixe şi acest fapt este confirmat prin documentul corespunzător privind trecerea dreptului de proprietate asupra activului procurat.

Respectiv, momentul introducerii mijlocului fix în exploatare, precum şi momentul intrării plantaţiilor multianuale în rod, nu se ia în consideraţie la acordarea facilităţii nominalizate, deoarece, după cum s-a menţionat anterior, mijloacele fixe sînt activele planificate pentru utilizare mai mult de peste un an în activitatea de întreprinzător a agentului economic.

Întrebarea 2: Pot fi oare calificate drept investiţii pentru procurarea mijloacelor fixe şi/sau în construcţii cheltuielile (consumurile) agentului economic, suportate în scopurile procurării părţilor componente ale mijloacelor fixe (valoarea cărora depăşeşte suma de 1000 lei, iar perioada de exploatare este mai mare de un an), precum şi consumurile pentru investiţiile capitale efectuate pentru ameliorarea suplimentară a stării obiectelor mijloacelor fixe?

Răspuns: După cum s-a menţionat în răspunsul la prima întrebare, facilitatea prevăzută în art.24 alin.(15) din Lege se acordă acelor întreprinzători care au efectuat pe parcursul anului fiscal de gestiune investiţii pentru procurarea mijloacelor fixe şi/sau în construcţii.

Ţinînd cont de acest fapt, facilitatea se acordă persoanelor care în urma investiţiilor efectuate au obţinut dreptul de proprietate asupra activelor ce pot fi calificate conform legislaţiei în vigoare ca mijloace fixe.

La determinarea faptului dacă se admite acordarea facilităţii agentului economic sau nu, urmează de constatat, reprezintă oare activul procurat şi/sau consumurile capitalizate, obiectul de inventar al mijlocului fix ori activul dat este o parte componentă (agregat, element piesă etc.) a altui mijloc fix, şi respectiv el (ea) nu poate funcţiona separat în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător.

Pentru aceste scopuri, concomitent cu Hotărîrea Guvernului nr.1218 din 31 decembrie 1997 “Cu privire la clasificarea mijloacelor fixe pe categorii de proprietate în scopul impozitării”, urmează a se călăuzi de prevederile Clasificării fondurilor fixe ale economiei naţionale a Republicii Moldova, aprobate prin Hotărîrea Departamentului de Statistică nr.40 din 16 septembrie 1993, precum şi alte acte normative.

Spre exemplu, în privinţa clădirilor menţionăm că, conform pct.31 al Clasificaţiei Departamentului de Statistică, în cazul procurării cu scopul înlocuirii unor astfel de active cum sînt: instalaţiile de încălzire centrală, instalaţiile electrice interioare pentru lumină, instalaţiile interioare de gaze, instalaţiile interioare de apă şi canalizare, reţelele interioare telefonice şi de semnalizare, instalaţiile de ventilare cu scopuri igienice, ascensoarele; acestea se includ în componenţa obiectului de inventar clădire.

Respectiv, pentru scopurile impozitării, procurarea activelor menţionate nu poate fi calificată drept investiţii în mijloace fixe, ci reprezintă reparaţia clădirii.

În acelaşi timp, în privinţa unităţilor de transport auto informăm că restabilirea sau înlocuirea anumitor părţi componente ale mecanismului şi a detaliilor (cu excepţia celor de bază) care au atins nivelul-limită de deteriorare permis, conform pct.16 al Regulamentului privind modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopurile impozitării nr.5 din 29 ianuarie 2001, aprobat de Ministerul Finanţelor, reprezintă reparaţia curentă a mijloacelor de transport. Adică, în cazul procurării de către agentul economic a pieselor de schimb (acumulator, anvelope etc.), activele date nu pot fi considerate ca obiecte de inventar şi respectiv în astfel de cazuri facilitatea nominalizată nu poate fi acordată.

Luînd în considerare cele relatate, atenţionăm că facilitatea stipulată în art.24 alin.(15) din Lege, se acordă doar în cazurile cînd agentul economic, utilizînd actele normative corespunzătoare, confirmă că activul procurat de el se califică ca obiect de inventar separat şi nu este o parte componentă a altui obiect de inventar.