Lege cu privire la arenda în agricultură al Republicii Moldova

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

L E G E

cu privire la arenda în agricultură

nr. 198-XV  din  15.05.2003

 (în vigoare 01.08.2003) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.163-166 art.650 din 01.08.2003

* * *

Abrogat: 01.03.2019 Legea nr.133 din 15.11.2018

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare

Scopul prezentei legi este stabilirea cadrului legal pentru consolidarea relaţiilor de arendă în agricultură, determinarea subiecţilor şi obiectelor relaţiilor de arendă, a drepturilor şi obligaţiilor arendatorului şi arendaşului.

 

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, sînt utilizate următoarele noţiuni principale:

arendă în agricultură – darea în posesiune şi folosinţă, pe bază de contract, pe o durată determinată, contra plată, a terenurilor şi a altor bunuri agricole;

arendator – persoană fizică sau persoană juridică care are calitatea de proprietar sau de alt posesor legal al bunurilor agricole ce se dau în arendă. Calitatea de arendator o poate avea şi un grup de coproprietari ai bunurilor agricole;

arendaş – persoană fizică şi/sau persoană juridică, cu domiciliul (sediul) în Republica Moldova, care ia în arendă bunuri agricole;

bunuri agricole – mijloace fixe (terenuri cu destinaţie agricolă, inclusiv din intravilanul localităţilor, şi ale fondului de rezervă, maşini, utilaje şi instalaţii destinate lucrărilor agricole, construcţii, inclusiv construcţii hidrotehnice, platforme şi spaţii de depozitare destinate păstrării producţiei agricole, cu terenurile aferente acestora, animale care se folosesc în procesul agricol) şi, după caz, mijloace circulante;

contract de arendă – acord încheiat între o parte, proprietar sau un alt posesor legal al terenurilor şi altor bunuri agricole, denumită arendator, şi altă parte, denumită arendaş, în vederea exploatării acestora pe o durată determinată şi la un preţ stabilit de părţi;

plată pentru arenda terenurilor agricole – recompensă ce se achită arendatorului pentru folosirea terenului dat de acesta în arendă;

plată pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile – recompensă ce se achită arendatorului pentru folosirea bunurilor agricole, altele decît terenurile, date de acesta în arendă, calculată ţinîndu-se cont de valoarea şi uzura bunurilor;

uzură a bunurilor agricole – reducerea valorii bunurilor agricole, altele decît terenurile, prin întrebuinţarea îndelungată a acestora;

răscumpărare a bunului agricol arendat – procurarea de către arendaş a bunurilor agricole arendate, cu excepţia terenurilor, în temeiul legii sau al contractului.

[Art.2 completat prin Legea nr.2-XVI din 09.02.2006, în vigoare 10.03.2006]

 

Articolul 3. Legislaţia privind arenda în agricultură

(1) În Republica Moldova, relaţiile de arendă în agricultură sînt reglementate de Codul civil, de Codul funciar, de prezenta lege, de alte acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă prin tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte sînt stabilite alte dispoziţii decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică dispoziţiile tratatului internaţional.

 

Articolul 4. Subiecţii şi obiectele relaţiilor de arendă

(1) Subiecţi ai relaţiilor de arendă sînt arendatorul şi arendaşul.

(2) Obiecte ale relaţiilor de arendă sînt bunurile agricole aflate în proprietate publică sau privată, cu excepţia celor scoase din circuitul civil sau în privinţa cărora, prin lege, sînt stabilite alte interdicţii sau limitări.

(3) Dacă, după ce a fost predat arendaşului, bunul agricol este înstrăinat de arendator unui terţ, acesta subrogă arendatorul în drepturile şi obligaţiile ce decurg din arendă.

 

Articolul 5. Dreptul de proprietate asupra bunurilor agricole arendate

(1) Darea în arendă a bunurilor agricole nu are ca efect încetarea drepturilor terţilor asupra acestor bunuri.

(2) Decizia de transmitere în arendă a bunurilor agricole comune se adoptă de către copărtaşi cu majoritate de voturi. Majoritatea de voturi se determină în funcţie de mărimea cotelor-părţi.

(3) La contractul de arendă a bunurilor agricole comune se anexează lista tuturor copărtaşilor, cu semnătura celor care au acceptat condiţiile contractului.

(4) Fructele obţinute la exploatarea bunului agricol arendat rămîn în proprietatea arendaşului în cazul în care contractul nu prevede altfel.

[Art.5 modificat prin Legea nr.2-XVI din 09.02.2006, în vigoare 10.03.2006]

Capitolul II

DREPTUL DE ARENDĂ A BUNURILOR AGRICOLE.

APARIŢIA, MODIFICAREA ŞI ÎNCETAREA LUI

Articolul 6. Încheierea contractului de arendă a bunurilor agricole

(1) Încheierea contractului de arendă a bunurilor agricole se realizează în formă scrisă.

(2) Dreptul de folosinţă a bunurilor agricole arendate apare la încheierea contractului de arendă, din momentul semnării actului de predare-preluare a bunurilor.

(3) Contractul de arendă a bunurilor agricole va conţine, în mod obligatoriu, date privind:

a) părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora;

b) obiectul contractului;

c) actul care autentifică dreptul de proprietate sau alt drept al arendatorului de a da bunul agricol în arendă;

d) înregistrarea contractului în modul stabilit;

e) termenul arendei;

f) componenţa, forma şi cuantumul plăţii pentru arendă;

g) modalitatea, termenul şi locul achitării plăţii pentru arendă;

h) drepturile şi obligaţiile părţilor;

i) răspunderea părţilor;

j) condiţiile de modificare şi de reziliere a contractului;

k) condiţiile de folosire a obiectelor situate pe terenul arendat, inclusiv a utilajului şi a tehnicii agricole;

l) condiţiile de recultivare, după caz;

m) obligativitatea respectării normelor ecologice.

(4) Contractele de arendă pot cuprinde şi alte clauze ce nu contravin legislaţiei în vigoare.

(5) La cererea uneia dintre părţi, la contractul de arendă a terenurilor agricole se anexează copia planului cadastral al acestor terenuri.

(6) Neincluderea în contractul de arendă a unei clauze esenţiale sau nerespectarea formei scrise a contractului atrage nulitatea acestuia.

(7) În cazul în care se dă în arendă o parte dintr-un teren divizibil sau dintr-o construcţie capitală, la actul de predare-preluare se anexează copia planului cadastral al terenului sau al construcţiei, cu marcarea părţii ce se dă în arendă.

[Art.6 modificat prin Legea nr.2-XVI din 09.02.2006, în vigoare 10.03.2006]

 

Articolul 7. Descrierea bunului agricol arendat

(1) La începutul şi la încetarea arendei, părţile contractante sînt obligate să întocmească, în termen de 14 zile, acte de predare-preluare a bunului agricol arendat.

(2) Actul de predare-preluare a terenului agricol arendat va conţine date privind:

a) numărul cadastral al terenului;

b) suprafaţa;

c) bonitatea;

d) modul de folosinţă;

e) starea terenului (prelucrat, neprelucrat, cultivat etc.);

f) viciile materiale şi juridice;

g) alte date, la cererea părţilor.

(3) Actul de predare-preluare a bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile, va conţine date privind:

a) denumirea şi destinaţia bunurilor;

b) starea tehnică;

c) anul fabricării sau dării în exploatare, termenul general şi termenul care a rămas de exploatare a bunurilor;

d) efectuarea ultimei reparaţii curente şi capitale;

e) valoarea reală a bunurilor agricole evaluată conform prevederilor legislaţiei;

f) condiţiile de folosire;

g) viciile materiale şi juridice;

h) alte date, la cererea părţilor.

(4) Din momentul semnării, actul de predare-preluare devine parte integrantă a contractului de arendă.

[Art.7 modificat prin Legea nr.2-XVI din 09.02.2006, în vigoare 10.03.2006]

 

Articolul 8. Termenul arendei

(1) Termenul arendei bunurilor agricole se stabileşte de către părţile contractante, dar nu va fi mai mic de un an şi mai mare de 30 de ani.

(2) La darea în arendă a terenurilor agricole în scopul sădirii unor plantaţii multianuale, termenul contractului de arendă va fi stabilit pentru cel puţin 25 de ani, în cazul cînd contractul nu prevede alt termen.

 

Articolul 9. Prelungirea contractului de arendă

(1) Contractul de arendă a bunurilor agricole poate fi prelungit cu acordul comun al părţilor.

(2) Partea care intenţionează să prelungească contractul de arendă este obligată să solicite avizul celeilalte părţi cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea termenului contractului.

(3) În cazul prelungirii contractului de arendă, părţile semnează un acord adiţional, care este parte integrantă a contractului de bază.

(4) În cazul cînd termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea bunurile arendate şi arendaşul continuă exploatarea acestora, contractul de arendă se consideră prelungit pentru un an agricol.

(5) În cazul în care arendatorul nu doreşte să prelungească contractul de arendă, el va informa arendaşul despre aceasta cu 6 luni înainte de expirarea termenului arendei.

 

Articolul 10. Înregistrarea contractului de arendă

(1) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen mai mare de 5 ani se înregistrează la organul cadastral teritorial.

(2) În cazul în care un arendaş încheie contracte de arendă cu mai mulţi arendatori, la iniţiativa autorităţii administraţiei publice locale, primirea cererilor de înregistrare a contractelor de arendă în registrul bunurilor imobile se efectuează de către registratorul organului cadastral teritorial pe teritoriul localităţii.

(3) Organul cadastral teritorial va prezenta autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi din zona de activitate a organului cadastral teritorial informaţia respectivă din registrul cadastrului bunurilor imobile privind înregistrarea, modificarea sau rezilierea contractelor de arendă în termen de o lună de la efectuarea înscrisurilor.

(4) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv se înregistrează la primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile şi alte bunuri agricole.

(5) Arendaşul înregistrează contractul de arendă în termen de 3 luni de la data încheierii acestuia. Neînregistrarea contractului are ca efect inopozabilitatea contractului faţă de terţ.

(6) Pentru neînregistrarea contractului de arendă în termenul prevăzut la alin.(3), arendaşul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(7) Înregistrarea benevolă la organul cadastral teritorial a contractului de arendă încheiat pe un termen de pînă la 5 ani îl scuteşte pe arendaş de obligaţia de a-l înregistra la primărie.

[Art.10 modificat prin Legea nr.6 din 08.02.2018, în vigoare 16.03.2018]

[Art.10 modificat prin Legea nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017]

[Art.10 modificat prin Legea nr.2-XVI din 09.02.2006, în vigoare 10.03.2006]

 

Articolul 11. Înregistrarea contractului de arendă la primărie

(1) Contractul de arendă a terenurilor şi a altor bunuri agricole încheiat pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv se înscrie în registrul contractelor de arendă ţinut de primăria localităţii în a cărei rază teritorială se află terenurile şi alte bunuri agricole arendate. În cazul în care terenurile şi alte bunuri agricole date în arendă sînt amplasate pe teritoriul mai multor localităţi, contractul se înregistrează la primăria fiecăreia dintre aceste localităţi.

(2) Primăria ţine registrul contractelor de arendă în modul stabilit de prezenta lege, de alte acte legislative şi de regulamentul adoptat de Guvern.

(3) Pentru înregistrarea contractului de arendă la primărie, arendaşul (reprezentantul acestuia) prezintă:

a) 3 exemplare ale contractului, dintre care unul este originalul sau o copie autentificată în condiţiile legii;

b) certificatul de înregistrare de stat al întreprinderii arendaş sau buletinul de identitate al arendaşului persoană fizică;

c) documentul ce confirmă împuternicirile reprezentantului arendaşului, după caz;

d) bonul de achitare a plăţii pentru înregistrare.

(4) Registrul contractelor de arendă este ţinut de inginerul cadastral, de secretarul consiliului local sau de o altă persoană desemnată în modul stabilit.

(5) În registrul contractelor de arendă se înscriu date privind:

a) părţile contractante, domiciliul ori sediul acestora;

b) numerele cadastrale, suprafaţa, bonitatea şi modul de folosinţă a terenurilor date în arendă;

c) termenul arendei şi data expirării acesteia;

d) plătitorul impozitelor aplicate asupra bunului agricol arendat;

e) alte date, după caz.

(6) Înregistrarea contractului de arendă se confirmă prin aplicarea ştampilei primăriei, prin înscrierea în el a datei înregistrării şi prin semnătura persoanei împuternicite cu efectuarea înregistrării.

(7) Arendaşului i se remit două exemplare ale contractului de arendă înregistrat.

(8) Înregistrarea contractelor de arendă, a modificărilor introduse în ele, cu excepţia celor specificate la art.29 alin.(3), a documentelor privind rezilierea acestor contracte, precum şi eliberarea extraselor respective, se efectuează contra plată, cuantumul maxim al acesteia fiind stabilit de Guvern. Plata menţionată se varsă la bugetul primăriei.

(9) Ţinerea registrului contractelor de arendă se coordonează cu ţinerea cadastrului funciar, a sistemului informaţional fiscal şi a altor sisteme, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.

[Art.11 modificat prin Legea nr.6 din 08.02.2018, în vigoare 16.03.2018]

 

Articolul 12. Modificarea contractului de arendă

(1) Clauzele contractului de arendă a bunurilor agricole se modifică cu acordul comun al părţilor contractante ori prin hotărîre a instanţei judecătoreşti.

(2) În cazul în care una dintre părţile contractante intenţionează să modifice clauzele contractului de arendă, ea va solicita avizul celeilalte părţi cu cel puţin 30 de zile pînă la prezentarea propunerilor de modificare.

(3) La modificarea clauzelor contractului de arendă, părţile contractante vor semna un acord adiţional care va fi parte integrantă a contractului de bază şi îl vor înregistra în modul stabilit de lege.

 

Articolul 13. Încetarea contractului de arendă Contractul de arendă încetează în cazul:

a) expirării termenului arendei;

b) declarării nulităţii acestuia;

c) pieirii bunurilor arendate;

d) rezilierii contractului;

e) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.

 

Articolul 14. Rezilierea contractului de arendă

(1) Contractul de arendă se reziliază:

a) prin acordul comun al părţilor contractante;

b) prin hotărîre a instanţei judecătoreşti, la cererea uneia dintre părţile contractante, în legătură cu neexecutarea de către cealaltă parte a obligaţiilor contractuale specificate la alin.(3) şi (4).

(2) Acordul părţilor contractante privind rezilierea contractului de arendă se încheie în formă scrisă.

(3) Arendatorul este în drept să ceară rezilierea contractului de arendă în cazul cînd arendaşul:

a) nu a înregistrat contractul în termenele prevăzute de prezenta lege;

b) refuză să ia în arendă bunurile agricole stipulate în contract;

c) a schimbat modul de folosinţă a bunurilor arendate fără consimţămîntul arendatorului;

d) a înrăutăţit starea bunurilor astfel încît ea nu poate fi restabilită pînă la expirarea termenului contractului;

e) nu a achitat plata pentru arendă în decursul a 3 luni de la data expirării termenului prevăzut în contract;

f) a încheiat un contract de subarendă fără consimţămîntul arendatorului.

(4) Arendaşul este în drept să ceară rezilierea contractului de arendă în cazul cînd:

a) arendatorul refuză să dea în arendă bunurile stipulate în contract, nu le-a transmis la timp ori face imposibilă exploatarea bunurilor arendate;

b) bunurile arendate, din motive ce nu depind de voinţa sa, au ajuns într-o stare inutilizabilă;

c) se află în incapacitate de muncă, este privat de libertate ori au survenit alte circumstanţe care fac imposibilă executarea de mai departe a contractului.

(5) Partea contractantă care intenţionează să rezilieze contractul de arendă înştiinţează în scris partea cealaltă cu cel puţin 3 luni înainte de recoltare.

(6) Contractul de arendă a bunurilor agricole poate prevedea şi alte motive de reziliere a acestuia din iniţiativa părţilor.

Capitolul III

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTULUI

DE ARENDĂ A BUNURILOR AGRICOLE

Articolul 15. Drepturile părţilor

(1) Arendatorul este în drept să verifice oricînd modul în care arendaşul exploatează bunurile sale date în arendă, fără a interveni în activitatea curentă a acestuia, şi să obţină informaţia necesară.

(2) Bunurile agricole, altele decît terenurile, transmise arendaşului, dar nefolosite în procesul tehnologic de producţie, pot fi conservate ori comercializate cu consimţămîntul arendatorului. Cheltuielile ce ţin de conservarea sau comercializarea acestor bunuri se trec în contul plăţii pentru arendă în cazul în care contractul nu prevede altfel.

(3) Arendaşul (sau deţinătorul terenului vecin cu cel arendat) are dreptul prioritar la încheierea contractului de arendă pe un nou termen în cazul în care:

a) şi-a onorat obligaţiile contractuale luate anterior;

b) bunurile arendate se dau în arendă pe un nou termen;

c) acceptă noile clauze contractuale stabilite de arendator.

(4) Arendaşul beneficiază de dreptul de preemţiune în cazul înstrăinării de către proprietar a bunurilor date în arendă.

 

Articolul 16. Obligaţiile părţilor

(1) Arendatorul este obligat:

a) să predea bunurile agricole date în arendă în termenele şi în condiţiile stipulate în contract;

b) să acţioneze într-o manieră care să nu împiedice exploatarea normală a bunurilor date în arendă;

c) să plătească arendaşului, în cazul rezilierii contractului de arendă înainte de încheierea anului agricol, valoarea fructelor care, deşi încă neseparate, vor putea fi separate înainte de sfîrşitul anului agricol în condiţiile unei gospodăriri normale. La compensarea valorii fructelor se iau în calcul şi datoriile părţilor la momentul rezilierii contractului;

d) să predea arendaşului Cartea istoriei cîmpurilor întocmită cu cel puţin trei ani pînă la data încheierii contractului de arendă;

e) să execute alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.

(2) La încheierea contractului de arendă, arendatorul este obligat să-l informeze pe arendaş despre drepturile terţilor asupra bunurilor date în arendă. Nerespectarea acestei prevederi acordă arendaşului dreptul de a revendica reducerea plăţii pentru arendă, rezilierea contractului de arendă, precum şi despăgubiri.

(3) Arendaşul este obligat:

a) sa folosească cu bună-credinţă bunurile arendate, conform clauzelor contractului;

b) să menţină potenţialul productiv al bunurilor arendate, să le restituie, la expirarea termenului stipulat în contract, în starea corespunzătoare clauzelor contractului, ţinîndu-se cont de gradul de uzură;

c) să achite plata pentru arendă în termenul şi în modul stabilit;

d) să achite impozitele şi alte plăţi, prevăzute de legislaţia în vigoare, în cazul cînd contractul nu prevede altfel;

e) să predea arendatorului Cartea istoriei cîmpurilor întocmită cu cel puţin trei ani pînă la data încetării sau rezilierii contractului de arendă;

f) să execute alte condiţii prevăzute de legislaţia în vigoare sau de contract.

[Art.16 modificat prin Legea nr.2-XVI din 09.02.2006, în vigoare 10.03.2006]

Capitolul IV

PLATA PENTRU ARENDA TERENURILOR AGRICOLE.

CUANTUMUL ŞI MODUL DE ACHITARE.

SUBARENDA TERENURILOR AGRICOLE

Articolul 17. Plata pentru arenda terenurilor agricole

(1) Plata pentru arenda terenurilor agricole se stabileşte în unităţi băneşti, se face în natură, în bani sau în natură şi în bani fie într-o altă formă, potrivit acordului dintre părţile contractante, şi se efectuează în termenul şi în locul prevăzute în contractul de arendă.

(2) Plata pentru arendă se determină în funcţie de suprafaţa terenului arendat, de bonitate, de relief şi de măsura posibilităţii de a efectua lucrările în mod mecanizat, de alte caracteristici ale terenului, de valoarea plantaţiilor multianuale amplasate pe el, dar nu va constitui mai puţin de 2% pe an din preţul normativ al terenului arendat.

(3) Plata în natură pentru arenda terenurilor agricole se stabileşte într-o cantitate determinată de produse agricole sau într-un procent determinat din volumul producţiei. Produsele cu care se plăteşte arenda se stabilesc de către părţi în funcţie de specificul activităţii agricole şi de zonă.

(4) Termenele şi locul efectuării plăţii în natură pentru arenda terenurilor agricole, calitatea produselor se stabilesc de către părţi în contract, în funcţie de felul produselor şi de specificul obţinerii acestora.

(5) Producţia agricolă eliberată de către arendaş în contul plăţii pentru arenda terenurilor agricole se estimează la preţuri, ce nu vor depăşi preţurile la această producţie, în vigoare pe piaţa locală la momentul eliberării ei în cazul în care contractul nu prevede altfel.

(6) Achitarea plăţii pentru arenda terenurilor agricole se omologhează printr-un document semnat de părţile contractante.

 

Articolul 18. Subarenda terenurilor agricole

(1) Terenurile agricole se transmit în subarendă numai cu consimţămîntul proprietarului, dat în formă scrisă, şi prin încheierea unui contract separat.

(2) Arendatorul terenurilor agricole va indica în consimţămîntul său care dintre acestea pot fi date în subarendă, pe ce termen şi cu ce scop.

(3) Contractul de subarendă a terenurilor agricole va conţine informaţii despre contractul de arendă şi despre consimţămîntul arendatorului, în al cărui temei a fost încheiat contractul de subarendă.

(4) Darea în subarendă a terenurilor agricole arendate nu absolvă arendaşul de răspunderea faţă de arendator.

(5) Termenul contractului de subarendă a terenurilor agricole nu poate depăşi termenul contractului de arendă.

(6) Subarenda ulterioară nu se admite.

Capitolul V

MODUL DE FOLOSIRE A BUNURILOR AGRICOLE ARENDATE

Articolul 19. Transmiterea bunurilor agricole în arendă

(1) Dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra bunurilor agricole arendate apare din momentul semnării actului de predare-preluare.

(2) Arendatorul este obligat să transmită arendaşului în posesiune şi folosinţă bunurile în starea ce corespunde cerinţelor prevăzute de contract.

(3) În cazul în care viciile materiale şi viciile juridice ale bunurilor agricole arendate au fost stipulate în contract, arendatorul este absolvit de răspundere.

(4) În cazul în care arendatorul, în termen de 14 zile, nu semnează actul de predare-preluare a bunurilor arendate, arendaşul este în drept să ceară aceste bunuri, precum şi repararea prejudiciilor cauzate prin tergiversare, ori să ceară rezilierea contractului şi repararea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea contractului de arendă.

 

Articolul 20. Răscumpărarea bunului agricol arendat

(1) Răscumpărarea bunului agricol arendat se efectuează prin încheierea unui contract separat de vînzare-cumpărare, care se omologhează şi se înregistrează în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.

(2) Contractul de vînzare-cumpărare a bunurilor agricole arendate va conţine date privind:

a) preţul de vînzare al bunului agricol arendat;

b) termenul achitării preţului de vînzare;

c) limitarea drepturilor arendatorului de a dispune de bunul agricol arendat supus răscumpărării;

d) condiţiile şi modul de predare a bunului agricol răscumpărat în proprietatea arendaşului, precum şi modul de încetare a arendei acestui bun.

(3) În cazul în care arendaşul nu a achitat plata curentă în bani a preţului de vînzare al bunului arendat sau a achitat-o cu întîrziere, i se aplică penalităţi sub formă de dobînzi la plata pentru răscumpărare pe perioada întîrzierii. Mărimea acestor dobînzi se stabileşte conform legislaţiei civile în cazul cînd contractul nu prevede altfel.

(4) Răscumpărarea terenurilor agricole arendate nu se admite.

 

Articolul 21. Restituirea bunurilor agricole arendate

(1) Restituirea bunurilor agricole arendate se efectuează în baza actului de predare-preluare, întocmit în modul prevăzut la art.7.

(2) La expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul este obligat să restituie arendatorului bunurile agricole arendate în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de uzura bunurilor (bonitatea solului), specificată în contract.

(3) Arendaşul este în drept să separe îmbunătăţirile bunurilor agricole arendate efectuate cu permisiunea arendatorului, care pot fi separate fără a deteriora bunurile, ori să ceară compensarea valorii lor de către arendator în cazul cînd contractul nu prevede altfel.

Capitolul VI

DAREA ÎN ARENDĂ A TERENURILOR AGRICOLE PROPRIETATE PUBLICĂ

Articolul 22. Darea în arendă a terenurilor agricole proprietate publică

(1) Terenurile agricole proprietate publică se dau în arendă de către Guvern sau de către autorităţile administraţiei publice locale, în limitele competenţei şi în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(2) Arendarea terenurilor agricole proprietate publică se face prin licitaţie publică sau în alt mod prevăzut de lege.

(3) Plata anuală pentru arenda terenurilor agricole proprietate publică constituie cel puţin 2%, dar nu mai mult de 10%, din preţul normativ al terenului dat în arendă.

Capitolul VII

PARTICULARITĂŢILE ARENDEI BUNURILOR AGRICOLE,

ALTELE DECÎT TERENURILE

Articolul 23. Modul de calculare a plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile

(1) Modul de calculare a cuantumului plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se stabileşte de către Guvern, în funcţie de gradul de uzură al bunurilor.

(2) La arendarea bunurilor agricole, altele decît terenurile, arendaşul este obligat să calculeze uzura acestora şi s-o reflecte la contul său extrabilanţier.

 

Articolul 24. Modul de achitare a plăţii pentru arendă

(1) Modul de achitare a plăţii pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se stabileşte cu acordul părţilor contractante. Plata se achită anual sau se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului.

(2) În cazul în care plata pentru arendă se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului, acesta, cu acordul arendatorului, efectuează reparaţia capitală, reconstrucţia sau renovarea bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile, şi procură bunuri noi.

 

Articolul 25. Folosirea bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile

(1) Arendaşul foloseşte bunurile agricole arendate, altele decît terenurile, conform condiţiilor stipulate în contract.

(2) Arendatorul dă în arendă bunurile agricole, altele decît terenurile, în starea corespunzătoare stipulată în contract.

(3) Dacă în timpul arendei bunurile agricole, altele decît terenurile, necesită reparaţie curentă, aceasta se efectuează din contul arendaşului.

(4) Arendaşul ia în evidenţă bunurile agricole arendate, altele decît terenurile, la conturile extrabilanţiere respective şi le asigură de răspundere civilă în modul stabilit.

(5) În perioada arendării mijloacelor de transport şi a tehnicii agricole, arendaşul se consideră posesor legal al acestora şi poartă răspundere civilă pentru deteriorarea lor.

(6) Fără consimţămîntul arendatorului se interzice casarea, gajarea, comercializarea, precum şi înstrăinarea în orice alt mod, a bunurilor agricole arendate, altele decît terenurile.

[Art.25 modificat prin Legea nr.2-XVI din 09.02.2006, în vigoare 10.03.2006]

 

Articolul 26. Reparaţia capitală

(1) Arendatorul este obligat să efectueze reparaţia capitală a bunurilor agricole date în arendă, altele decît terenurile, în cazul cînd contractul nu prevede altfel.

(2) Nerespectarea de către arendator a obligaţiei prevăzute la alin.(1) acordă arendaşului dreptul de a efectua reparaţia capitală din cont propriu şi de a trece cheltuielile suportate în contul plăţii pentru arenda bunurilor agricole.

 

Articolul 27. Expirarea termenului contractului de arendă a bunurilor agricole, altele decît terenurile, restituirea bunurilor

(1) La expirarea termenului contractului de arendă a bunurilor agricole, altele decît terenurile, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în starea în care le-a preluat, ţinîndu-se cont de gradul de uzură.

(2) În cazul în care, conform contractului, plata pentru arenda bunurilor agricole, altele decît terenurile, se acumulează la contul de bilanţ al arendaşului, la expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul, prin acordul părţilor, restituie arendatorului, prin mijloace băneşti ori prin alte bunuri din proprietatea sa, plata pentru arendă neachitată, precum şi sumele destinate reparaţiei capitale a bunurilor agricole, altele decît terenurile, dar neutilizate în acest scop.

(3) În cazul arendării mijloacelor circulante, la expirarea termenului contractului de arendă, arendaşul este obligat să le restituie arendatorului în natură, ţinîndu-se cont de uzură, sau să restituie echivalentul în bani al acestor mijloace.

Capitolul VIII

RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR CONTRACTULUI DE ARENDĂ

Articolul 28. Răspunderea părţilor

(1) Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către părţi a clauzelor contractului de arendă, partea vinovată poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare sau clauzelor contractuale.

(2) Încetarea acţiunii contractului de arendă nu absolvă părţile de răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a clauzelor contractuale în perioada de acţiune a acestuia.

(3) Litigiile apărute la încheierea şi executarea contractului de arendă a bunurilor agricole, la modificarea clauzelor contractuale, la încetarea acţiunii contractului, precum şi în cadrul realizării prevederilor prezentei legi, se examinează de către instanţa judecătorească competentă.

Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 29.

(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă articolele 41¹ – 41⁴ din Codul funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991.

(2) Guvernul:

a) în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

– va elabora şi va aproba contractele-model de arendă, de subarendă şi de vînzare-cumpărare a bunurilor agricole;

– va stabili modul de calculare a cuantumului plăţii pentru arenda bunurilor agricole;

– va stabili modul de ţinere în primării a registrului contractelor de arendă a terenurilor şi altor bunuri agricole, precum şi taxele maximale pentru înregistrarea în primării a contractelor de arendă;

– va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

b) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va stabili modul de inventariere a bunurilor agricole arendate.

(3) Pînă la 1 ianuarie 2004, contractele de arendă a bunurilor agricole, încheiate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi, în care termenul arendei este mai mare decît termenul maximal stabilit de prezenta lege sau în care cuantumul plăţii pentru arendă este mai mic decît cel minimal prevăzut de prezenta lege, vor fi modificate în conformitate cu prezenta lege. La înregistrarea acestor modificări, taxa nu se va percepe.

(4) În cazul neaducerii contractului de arendă în concordanţă cu prevederile prezentei legi, începînd cu 1 ianuarie 2004, vor acţiona normele limită respective stabilite de prezenta lege.

(5) Cartea istoriei cîmpurilor se întocmeşte în baza unui regulament aprobat de Guvern.

[Art.29 completat prin Legea nr.2-XVI din 09.02.2006, în vigoare 10.03.2006]

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Eugenia OSTAPCIUC
Chişinău, 15 mai 2003.
Nr.198-XV.