Постановление № 319 от 26.12.2024

ПАРЛАМЕНТ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА

ПОСТАНОВЛЕНИЕ

об утверждении Национальной стратегии обороны

Республики Молдова на 2024–2034 годы

№ 319  от  26.12.2024

 (в силу 03.01.2025) 

Мониторул Офичиал ал Р. Молдова № 1-4 ст. 15 от 03.01.2025

* * *

На основании положений пункта а) части (2) статьи 24 и части (3) статьи 36⁵ Закона о национальной обороне № 345/2003

Парламент принимает настоящее постановление.

Ст.1. – Утвердить Национальную стратегию обороны Республики Молдова на 2024–2034 годы, предусмотренную в приложении.

Ст.2. – Правительству в шестимесячный срок со дня вступления в силу Национальной стратегии обороны Республики Молдова на 2024–2034 годы установить механизм ее реализации.

Ст.3. – Правительству мониторировать процесс реализации Национальной стратегии обороны Республики Молдова на 2024–2034 годы и ежегодно представлять Парламенту и Президенту Республики Молдова доклады о реализации стратегии.

Ст.4. – Настоящее постановление вступает в силу со дня его опубликования в Официальном мониторе Республики Молдова.

Ст.5. – Со дня вступления в силу настоящего постановления признать утратившим силу Постановление Парламента об утверждении Национальной стратегии обороны и Плана действий по внедрению Национальной стратегии обороны на 2018–2022 годы № 134/2018 (Официальный монитор Республики Молдова, 2018 г., № 285–294, ст.441).

Приложение

STRATEGIA NAŢIONALĂ DE APĂRARE

A REPUBLICII MOLDOVA PENTRU ANII 2024–2034

Introducere

Sistemul de securitate şi apărare european se confruntă cu cele mai mari provocări şi transformări de la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Agresiunea militară directă a Federaţiei Ruse asupra Ucrainei, acţiunile hibride şi politica agresivă deliberată a acesteia, încălcarea în mod flagrant a principiilor dreptului internaţional, precum şi a prevederilor acordurilor multilaterale care au stat la baza funcţionării sistemului internaţional de securitate, au afectat semnificativ pacea şi securitatea atât ale continentului, cât şi ale Republicii Moldova. În acest context, în baza prevederilor Strategiei securităţii naţionale a Republicii Moldova (în continuare – SSN) se impune elaborarea unei noi strategii naţionale de apărare.

Strategia naţională de apărare a Republicii Moldova pentru anii 2024–2034 (în continuare – Strategie) reprezintă documentul de politici în baza căruia se realizează planificarea apărării naţionale. Strategia identifică potenţialele riscuri şi ameninţări în domeniul apărării naţionale, ţinând cont de mediul de securitate actual, stabileşte obiectivele politicii de apărare şi denumeşte căile şi resursele necesare pentru realizarea acestora. Strategia deţine un rol de orientare şi ghidare pentru elaborarea politicilor subsecvente privind asigurarea planificării apărării naţionale (Strategia militară a Republicii Moldova, directiva de planificare a apărării, doctrine, concepte, alte documente de construcţie şi dezvoltare a capabilităţilor militare), precum şi pentru buna funcţionare a sistemului naţional de apărare.

Strategia are la bază prevederile Constituţiei Republicii Moldova, ale Legii nr.345/2003 cu privire la apărarea naţională, obiectivele SSN, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr.391/2023, ale Programului de activitate al Guvernului Republicii Moldova, precum şi angajamentele asumate de Republica Moldova prin instrumentele sale de cooperare cu organizaţii internaţionale, parteneriatele strategice bilaterale, acordurile şi tratatele internaţionale la care este parte.

Apărarea este un domeniu fundamental şi distinct al securităţii naţionale, care se află într-o relaţie de interdependenţă cu procesele pe dimensiunea politică, diplomatică, informaţională, economică, socială, tehnologică, ordine publică etc. Totodată, apărarea rămâne a fi o precondiţie necesară şi un element de prioritate în abordarea cuprinzătoare şi conceptuală a rezilienţei statului şi a societăţii. Adiţional, aceasta va asigura condiţii de stabilitate, prosperitate economică şi dezvoltare a societăţii per ansamblu. Ţinând cont de caracterul cuprinzător şi integrat al apărării, se impune vădit o abordare interinstituţională în dezvoltarea sistemului naţional de apărare.

Scopul Strategiei este de a consolida, a integra şi a coordona eficient eforturile instituţiilor cu atribuţii în implementarea politicilor de apărare, precum şi de a asigura contribuţia domeniului apărării şi securităţii militare în consolidarea rezilienţei statului şi a societăţii.

Pentru Republica Moldova realizarea/modernizarea politicii de apărare a statului vizează nemijlocit scopul protejării suveranităţii, a independenţei, a unităţii, a integrităţii teritoriale şi a democraţiei constituţionale. Implementarea acestei politici necesită alocări substanţiale de resurse pentru asigurarea suficienţei defensive şi/sau stabilirea parteneriatelor multilaterale cu mai multe state, organizaţii regionale şi internaţionale în vederea asigurării capacităţilor lipsă.

Totodată, în contextul strategic actual, suportul partenerilor rămâne a fi vital în atingerea obiectivelor strategice ale Republicii Moldova, cuprinzând şi integrarea în Uniunea Europeană (în continuare – UE), intensificarea relaţiilor cu Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (în continuare – NATO) şi aprofundarea parteneriatelor bilaterale. Realizarea acestor procese a devenit o necesitate stringentă de importanţă naţională.

Conform datelor statistice, la nivel mondial, Republica Moldova, ca putere militară, ocupă locul 144 din 145 (https://www.globalfirepower.com/countries.php). Acest clasament se bazează pe analiza a peste 60 de factori. În prezent, Republica Moldova parcurge un proces accelerat de dezvoltare şi modernizare a capacităţilor naţionale de apărare pentru a asigura potenţialul suficient de descurajare împotriva unei eventuale agresiuni. Acest deziderat a devenit un imperativ strategic, asumat la nivel naţional, legiferat prin actele normative referenţiale domeniului de apărare, precum şi prin SSN. Mai mult decât atât, pentru prima dată de la obţinerea independenţei statului, credibilitatea acestui proces este asigurată de o creştere graduală a alocărilor bugetare pentru apărarea naţională, scopul fiind de a atinge nivelul de 1% din produsul intern brut (PIB) până în 2030, dinamică racordată la tendinţele ţărilor europene (în 2024 ţările europene şi-au majorat semnificativ cheltuielile de apărare din cauza tensiunilor geopolitice în creştere, mai ales ca efect al războiului din Ucraina şi al unui efort concertat, în rândul ţărilor europene membre NATO, pentru a respecta linia directoare de cel puţin 2% din PIB pentru apărare). În condiţiile sporirii riscurilor şi ameninţărilor, schimbării caracterului războiului modern şi avansării tehnologiilor informaţionale, mai multe state dezvoltate din proximitatea noastră revizuiesc viziunile de securitate şi apărare şi sporesc investiţiile în aceste sectoare.

În primul capitol al Strategiei este relatat contextul strategic, fiind punctate valorile şi interesele naţionale, dar şi reperele relevante ale mediului de securitate. De asemenea, sunt identificate riscurile şi ameninţările pe dimensiunea de apărare, precum şi factorii cu impact asupra politicii de apărare. În al doilea capitol sunt formulate viziunea strategică, obiectivele generale şi specifice ale politicii de apărare, iar capitolul al treilea indică direcţiile de acţiune, orientate spre dezvoltarea şi consolidarea capacităţii naţionale de apărare. Capitolul al patrulea prezintă resursele financiare, umane şi materiale necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de apărare şi materializarea direcţiilor de acţiune. Al cincilea capitol descrie impactul Strategiei, iar în al şaselea capitol sunt relevate etapele şi mecanismele de implementare a Strategiei. Al şaptelea capitol descrie mecanismele de monitorizare, evaluare şi raportare a îndeplinirii obiectivelor asumate. Ultimul capitol prezintă indicatori de monitorizare şi evaluare a Strategiei.

Capitolul I

CONTEXT STRATEGIC

Secţiunea 1

Valorile şi interesele naţionale

1. La baza dezvoltării şi funcţionării sistemului naţional de apărare se află valorile enunţate în Constituţia Republicii Moldova, cadrul normativ în domeniu şi interesele naţionale reflectate în SSN ca obiective naţionale de securitate ale Republicii Moldova.

Strategia urmăreşte: realizarea intereselor naţionale privind garantarea suveranităţii, a independenţei, a unităţii şi a integrităţii teritoriale a ţării; apărarea, asigurarea şi consolidarea păcii şi a stabilităţii; protejarea democraţiei constituţionale.

Totodată, Strategia reflectă determinarea fermă a statului în asigurarea unui sistem de securitate şi apărare care să garanteze în prim-plan prosperitatea cetăţenilor.

Secţiunea a 2-a

Mediul de securitate

2. Mediul de securitate internaţional a devenit în ultimii ani imprevizibil şi complex, caracterizat prin volatilitate, transformări accelerate şi turbulenţe, cu vădite încălcări ale principiilor dreptului internaţional. Această realitate denotă tendinţe clare de a determina schimbarea ordinii internaţionale şi a securităţii internaţionale colective. Criza sistemului internaţional de securitate, tensionarea relaţiilor dintre unele state şi confruntarea multidimensională dintre marii actori internaţionali în proximitatea geografică a Republicii Moldova, amplificate de ameninţările convenţionale şi hibride, au un mare potenţial de a produce în următorul deceniu schimbări semnificative în reconfigurarea distribuirii puterii la nivel global, fapt ce impune necesitatea unor poziţionări strategice pentru Republica Moldova.

Unele state acordă preferinţă folosirii instrumentului militar, manifestă retorici agresive, inclusiv ameninţarea cu folosirea armelor de nimicire în masă, în detrimentul diplomaţiei, negocierilor şi dialogului. Pe acest fundal, mecanismele internaţionale tradiţionale, ce asigurau echilibrul de putere şi constrângere a ţărilor cu asemenea capacităţi, tind să devină nefuncţionale.

Crizele din Ucraina şi din bazinul Mării Negre, din Orientul Mijlociu, Africa, Asia, terorismul, criminalitatea transfrontalieră, migraţia ilegală, tehnologiile disruptive emergente, schimbările climatice, atacurile cibernetice, pericolele privind securitate energetică, proliferarea armelor etc. – toate au un impact sistemic negativ, inclusiv în domeniul apărării, şi nu pot fi gestionate fără o cooperare la nivel internaţional.

Politica agresivă a Federaţiei Ruse, cu încălcarea principiilor de drept internaţional, are ca scop restabilirea influenţei sale în regiunea în care ne aflăm şi recăpătarea statutului de mare putere globală. Tendinţa menţionată contribuie la o destabilizare majoră a sistemului de securitate colectivă la nivel regional şi global şi atentează direct la principiul suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor.

Realităţile regionale au readus pe agenda de securitate actualitatea dreptului suveran de autoapărare individuală sau colectivă al fiecărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite (în continuare – ONU) în cazul producerii unei agresiuni armate împotriva acestuia.

3. Revenirea războiului de înaltă intensitate în Europa, prin agresiunea militară a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei, urmăreşte un obiectiv clar de modificare prin forţă a frontierelor internaţionale. Folosirea politicii de putere agresivă de către Federaţia Rusă, inclusiv prin generarea provocărilor şi ameninţărilor la adresa altor state, destabilizează profund mediul de securitate regional, în special în regiunea extinsă a Mării Negre.

Acţiunile Federaţiei Ruse au avut un impact negativ semnificativ asupra arhitecturii de pace şi securitate în Europa, punând în pericol mai mult ca oricând întreaga ordine internaţională. Pe termen lung s-au creat condiţii pentru potenţiale precedente destabilizatoare cu consecinţe grave. Rezistenţa ţărilor la activităţile ostile ale Federaţiei Ruse demonstrează o dată în plus contribuţia majoră a acestora la securitatea Europei în ansamblu.

UE îşi consolidează rolul de furnizor de securitate în regiune prin dezvoltarea politicilor de pace şi securitate, creşterea capacităţilor şi consolidarea parteneriatelor externe în domeniul securităţii şi apărării. UE plasează un accent politic sporit şi investeşte resurse considerabile în consolidarea rezilienţei statelor membre şi a partenerilor, precum şi este unul dintre principalii actori care acordă sprijin multidimensional Ucrainei. Intensificarea proceselor de extindere a UE şi deschiderea negocierilor de aderare cu noi candidaţi, cuprinzând şi Republica Moldova, sporesc interesul UE de a asigura pacea şi stabilitatea în regiune.

În acest context, NATO este pilonul central stabilizator în asigurarea securităţii şi stabilităţii în regiune. Alianţa asigură apărarea colectivă a statelor membre şi joacă un rol decisiv în descurajarea agresiunilor prin prezenţa sa militară robustă. Prin promovarea şi respectarea valorilor democratice, NATO îşi reafirmă angajamentul faţă de securitate pe termen lung, consolidând solidaritatea şi coeziunea în rândul statelor membre. Atât NATO, cât şi UE continuă să sprijine considerabil partenerii lor, consolidând astfel capacitatea colectivă de a răspunde provocărilor globale în domeniul securităţii. Această colaborare profundă şi integrată contribuie la fortificarea rezilienţei şi adaptabilităţii în faţa ameninţărilor contemporane, asigurând stabilitatea şi securitatea pe termen lung atât în Europa, cât şi în afara ei.

Tendinţa unor state de renunţare la statutul de neutralitate (decizia Suediei şi cea a Finlandei de a se alătura NATO) sau de revizuire a politicilor naţionale de securitate şi apărare se remarcă printr-o abordare mai clară a mediului de securitate şi cu măsuri mai robuste de finanţare şi dezvoltare a sectorului de apărare.

Federaţia Rusă contestă procesul de extindere a comunităţii euroatlantice şi cursul european al ţărilor din regiune, considerându-le un pericol la adresa securităţii sale, folosind în acest scop toate instrumentele de putere, chiar şi utilizarea forţei militare.

Prin poziţia sa geografică, Republica Moldova face parte din arhitectura de securitate, în special în regiunea extinsă a Mării Negre – o zonă de interes strategic pentru actorii regionali şi internaţionali.

În acest context, recunoaşterea Republicii Moldova drept stat candidat pentru aderarea la UE şi avansarea cooperării cu UE în domeniul securităţii şi apărării, consolidarea cooperării cu NATO şi partenerii din regiune reprezintă o treaptă avansată în asigurarea securităţii şi rezilienţei statale.

4. Creşterea insecurităţii în regiunea extinsă a Mării Negre, odată cu declanşarea războiului Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei şi blocarea porturilor ucrainene din Marea Neagră, a readus în atenţia internaţională importanţa geopolitică şi geoeconomică a regiunii.

În plus, existenţa conflictelor îngheţate şi de lungă durată, precum şi prezenţa militară ilegală a Federaţiei Ruse în regiunea transnistreană a Republicii Moldova, dar şi în regiunile Osetia de Sud şi Abhazia ale Georgiei, alimentate de interesele şi interferenţa Federaţiei Ruse în regiunea Balcanilor Occidentali, afectează distructiv mediul de securitate în regiune. O soluţionare definitivă a acestor conflicte este puţin probabilă în următorii ani, iar eventuale tentative de a le rezolva pe cale militară vor genera mai multă insecuritate. Republica Moldova rămâne fermă pe poziţia sa de soluţionare exclusiv pe cale paşnică a conflictului transnistrean, fără a afecta capacitatea instituţiilor statului de a asigura securitatea şi apărarea cetăţenilor.

Ambiţia Federaţiei Ruse de a crea, prin mijloace şi pe căi de acţiune militare, un coridor terestru spre Republica Moldova, precum şi acţiunile sale destabilizatoare, directe şi prin intermediul unor interpuşi locali, sunt resimţite puternic la nivel de stat şi societate, cu implicaţii şi asupra procesului de reglementare transnistreană.

5. Procesele şi tendinţele menţionate generează mai mult decât oricând exigenţe sporite pentru sistemul naţional de apărare al Republicii Moldova şi pentru rezilienţa acesteia.

Secţiunea a 3-a

Riscuri şi ameninţări

6. Factorii determinanţi care au stat la baza analizei riscurilor, a ameninţărilor şi a metodologiei aplicate în Strategie sunt reprezentaţi de următoarele două variabile: capacitate şi intenţie, cu efect de impact asupra materializării acestora (riscul se manifestă în existenţă sau percepere a unui efect negativ potenţial: 1) când există intenţie, dar nu există capacitate; 2) când există capacitate, dar nu există intenţie; ameninţarea se manifestă în existenţa unui efect sincronizat şi cumulativ al intenţiei şi al capacităţii). În contextul mediului de securitate actual, în urma evaluării efectuate s-a constatat că, de fapt, complexitatea, interdependenţa şi probabilitatea înaltă de materializare, în timp şi spaţiu, a riscurilor în ameninţări şi viceversa fac irelevantă, inutilă şi nesustenabilă diferenţierea exactă dintre acestea.

7. Ansamblul de riscuri şi ameninţări identificate în urma analizei mediului strategic de securitate se caracterizează prin forme specifice de manifestare, care oscilează între spectrul convenţional şi cel neconvenţional al războiului clasic, generând efecte variate, greu de anticipat şi de contracarat.

8. Continuarea agresiunii militare a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei şi posibila extindere a zonei acţiunilor militare spre hotarele Republicii Moldova, în special în regiunea Odessa, ar putea crea premise imediate pentru acţiuni agresive şi la adresa statului nostru. În acest sens, un posibil obiectiv de stabilire a unui coridor militar terestru până la hotarele Republicii Moldova ar reprezenta o ameninţare directă la adresa ordinii constituţionale şi a statalităţii ţării.

9. Operaţiile de tip hibrid desfăşurate de Federaţia Rusă, direct sau prin intermediul unor interpuşi locali, al unor organizaţii şi grupuri sociale cu orientări radicale din Republica Moldova, generează ameninţări directe la adresa securităţii, a ordinii constituţionale, a infrastructurii critice şi a bunăstării populaţiei. Totodată, acestea urmăresc să împiedice statul să îşi apere interesele naţionale, precum şi să reducă capacitatea ţării de a-şi promova obiectivele strategice.

10. Forţele militare ale Federaţiei Ruse staţionate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi formaţiunile armate ale regimului neconstituţional din regiunea transnistreană au capacitate operaţională considerabilă. Fiecare în parte sau acţionând sinergic pentru promovarea obiectivelor lor, acestea reprezintă în sine o ameninţare majoră la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

11. Sinergia şi/sau efectul cumulativ al ameninţărilor identificate în pct.8–10 reprezintă o ameninţare existenţială la adresa suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

12. Diversele riscuri transversale din alte domenii conexe, deşi nu comportă un caracter militar, se pot manifesta direct sau indirect, inclusiv printr-o abordare hibridă, şi pot determina apariţia unor consecinţe imprevizibile. Securitatea militară şi apărarea ţării, implicit finanţarea şi dezvoltarea capacităţilor de apărare, pot fi prejudiciate prin apariţia unor riscuri din domeniul:

12.1. politic (măsuri coercitive, instabilitate politică, abuz de dependenţe tehnologice şi de resurse etc.);

12.2. social-economic (stagnare economică, inflaţie sporită, crize economice, inclusiv de aprovizionare cu apă, energetice şi alimentare, de sănătate publică, migraţie, îmbătrânire a populaţiei, schimbări climatice, care periclitează progresiv dimensiunile de securitate şi apărare, prejudiciind sănătatea populaţiei, mediul, sectorul agricol, energetic, forestier, de transport, al resurselor de apă, în consecinţă – economia naţională a Republicii Moldova etc.);

12.3. ordinii şi securităţii publice (lipsă de coeziune socială, acţiuni violente, teroriste, corupţie, criminalitate transfrontalieră, trafic ilicit de arme, trafic de fiinţe umane, migraţie ilegală etc.);

12.4. securităţii informaţionale şi cibernetice (dezinformare, sabotaj şi subversiune, atacuri cibernetice, dezvoltare necontrolată, rapidă şi dăunătoare a noilor tehnologii etc.);

12.5. situaţiilor excepţionale (dezastre naturale şi antropogene şi capacitate tehnico-materială limitată de prevenire şi lichidare a acestora, pandemii şi epidemii, maladii extrem de contagioase, atacuri şi proliferare a armelor de distrugere în masă (bacteriologice, biologice şi toxice, chimice, radiologice şi nucleare), insuficienţă de resurse naturale, completare sub nivel a rezervelor de stat şi uzură avansată a unor stocuri ale rezervelor de mobilizare, riscuri ecologice, care pot submina stabilitatea economică şi socială a ţării prin impactul lor asupra sănătăţii, agriculturii, infrastructurii critice şi a altor sectoare-cheie etc.).

Totodată, spectrul existent de riscuri, cu abordare pentru fiecare în parte, va fi evaluat şi neutralizat direct prin alte strategii sectoriale. Capacităţile şi mecanismele dezvoltate prin intermediul Strategiei vor acţiona complementar în suportul realizării celorlalte strategii sectoriale, fără a afecta viziunea stabilită în Strategie. Mecanismul de implementare sectorial va fi asigurat prin intermediul foilor de parcurs, al programelor, al planurilor de acţiuni etc., realizate de autorităţile responsabile în domeniu.

Secţiunea a 4-a

Factori cu impact asupra politicii de apărare a statului

13. Neutralitatea permanentă. Republica Moldova respectă statutul de neutralitate constituţional asumat prin neadmiterea dislocării de trupe militare ale altor state pe teritoriul naţional şi neaderarea la alianţe militare, dar şi prin neparticiparea la conflicte armate. În acelaşi timp, prezenţa ilegală a forţelor militare ale Federaţiei Ruse pe teritoriul Republicii Moldova pune în dificultate funcţionalitatea juridică şi recunoaşterea internaţională a acestui statut.

Evoluţiile geopolitice în plan regional şi global demonstrează că asigurarea securităţii militare şi a apărării depăşesc considerabil posibilităţile Republicii Moldova. Statutul de neutralitate nu reprezintă un impediment în dezvoltarea continuă a cooperării cu statele şi organizaţiile partenere în domeniul securităţii şi apărării. Asemenea împrejurări impun necesitatea consolidării capacităţii naţionale de apărare prin alocări substanţiale de resurse, extinderea cooperării şi/sau stabilirea parteneriatelor multilaterale cu mai multe state şi organizaţii regionale şi internaţionale în vederea asigurării securităţii statului şi populaţiei acestuia.

Dreptul suveran de autoapărare sau de apărare colectivă în cazul unui atac armat asupra ţării, consacrat în Carta ONU (art.51), rămâne inalienabil.

14. Cadrul juridic internaţional. Dezechilibrarea sistemului internaţional s-a produs inclusiv din cauza eroziunii treptate şi a rezilierii acordurilor multilaterale în domeniul securităţii şi apărării, dar şi a suspendării tratatelor de control al armelor. Astfel, retragerea Federaţiei Ruse din Tratatul cu privire la forţele armate convenţionale în Europa (Treaty on Conventional Armed Forces in Europe (CFE)) şi din Convenţia cu privire la nivelurile maxime pentru cantităţile de armament convenţional şi tehnică referenţial Tratatului CFE a compromis funcţionarea mecanismelor de transparenţă militară şi de consolidare a încrederii şi securităţii (Documentul de la Viena al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (în continuare – OSCE)), menite să limiteze posibilitatea unui atac armat prin surprindere şi a unor operaţiuni ofensive pe scara largă, dar şi a subminat sistemul european de securitate. Aceste realităţi condiţionează reducerea posibilităţii de realizare a angajamentelor internaţionale ale Federaţiei Ruse de retragere a forţelor militare şi a depozitelor de muniţii dislocate ilegal pe teritoriul Republicii Moldova.

Efectele ineficienţei contextului juridic internaţional impun, de principiu, crearea unui cadru internaţional care ar deschide calea pentru garanţii de securitate pe termen lung ţărilor vulnerabile precum este Republica Moldova. Această opţiune ar permite consolidarea apărării şi descurajarea unei eventuale agresiuni, prin negocierea şi semnarea aranjamentelor bilaterale de securitate cu ţările interesate.

15. Conflictul transnistrean. Conflictul transnistrean nesoluţionat, prezenţa în regiunea transnistreană a unor capacităţi militare considerabile, acţiunile de provocare a tensiunilor şi de destabilizare a securităţii şi ordinii publice sunt factori relevanţi ce afectează direct securitatea Republicii Moldova. Starea de lucruri la nivel naţional creează condiţii pentru ca situaţia din regiunea transnistreană să fie folosită de către actori interesaţi ca un instrument de acţiune pentru a influenţa capacitatea decizională şi pentru a crea dificultăţi în îndeplinirea obiectivelor strategice ale Republicii Moldova.

16. Capacitatea de rezilienţă şi rezistenţă. Capacitatea de rezilienţă este percepută ca un element al statului şi al societăţii în ansamblu. Rezilienţa este un concept în dezvoltare căruia statele îi acordă o importanţă deosebită, calificându-l ca o premisă esenţială pentru o dezvoltare sustenabilă. Abordarea comprehensivă şi conceptuală a capacităţii de rezilienţă a statului şi a societăţii, stabilită în SSN pe dimensiunile de importanţă vitală (precum: militară, securitate şi ordine publică, democratică, diplomatică, informaţională, economică, energetică, cibernetică, agroalimentară, ecologică etc.), va sta la baza funcţionalităţii sistemului naţional de apărare în cazul unei agresiuni armate. Totodată, dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor de apărare vor rămâne elemente de prioritate în consolidarea rezilienţei.

În acelaşi timp, apărarea naţională prevede necesitatea mobilizării unei capabilităţi pregătite şi ferme de rezistenţă împotriva inamicului, în cazul în care acesta a ocupat temporar părţi ale teritoriului naţional ca urmare a unei agresiuni armate directe asupra statului.

17. Starea actuală a Forţelor Armate. De la obţinerea independenţei Republicii Moldova şi până în prezent, investiţiile în dezvoltarea sectorului de apărare au fost extrem de reduse (Figura 1), iar implementarea strategiilor şi a planurilor de dezvoltare s-a limitat la menţinerea şi asigurarea unui nivel minim de funcţionare a sistemului naţional de apărare. Măsurile adoptate în această perioadă au fost preponderent realizate cu sprijinul partenerilor externi sau nu au presupus alocări bugetare suplimentare. Rezultatul acestei abordări a cauzat subdezvoltarea cronică a sistemului naţional de apărare pe parcursul mai multor ani.

Republica Moldova dispune de cea mai mică armată din Europa, raportată la numărul populaţiei. La începutul anului 1994, conform statelor de personal aprobate de Guvernul Republicii Moldova, forţele terestre ale Armatei Naţionale erau constituite din 9800 de militari, organizaţi în trei brigăzi de infanterie motorizate, o brigadă de artilerie şi un batalion de cercetare. În anul 1999, pentru prima dată, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat structura generală a Armatei Naţionale şi a instituţiilor Ministerului Apărării, cu un efectiv de 8500 de militari. În anul 2001 efectivul a fost micşorat până la 7200 de militari, apoi, în anul 2003, s-a redus la 6800 de militari şi în anul 2007 – la 6500 de militari, fapt ce este în vigoare până în prezent (Hotărârea Parlamentului nr.679/2001 pentru aprobarea structurii generale şi a efectivului Armatei Naţionale şi a instituţiilor Ministerului Apărării).

Totodată, începând cu anul 2012, numărul militarilor din cadrul Forţelor Armate s-a diminuat cu aproape 6000 drept urmare a reformării şi demilitarizării structurilor Departamentului Trupelor de Grăniceri (cu reorganizarea în Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră), precum şi a micşorării efectivului Inspectoratului General de Carabinieri. Astfel, Forţele Armate, comparativ cu anul 1999, au avut o micşorare generală de aproape 8000 de militari. Creşterea numărului militarilor pe timp de pace constituie un imperativ pe deplin justificat în noile condiţii de securitate şi sarcini constituţionale ce revin Forţelor Armate.

Realizarea unui nivel adecvat de funcţionare a sistemului naţional de apărare necesită o abordare nouă, multidimensională, cu personal numeric corespunzător misiunilor şi cu o alocare predictibilă şi credibilă, pe termen lung, a resurselor pentru apărare, destinate pentru asigurarea suficienţei defensive minime a statului, cu prioritate pe componenta de bază a Forţelor Armate.

Dezideratul menţionat va fi asigurat prin creşterea treptată a bugetului pentru apărarea naţională, astfel încât până în anul 2030 bugetul să atingă 1% din PIB. Un prim pas în vederea realizării acestui imperativ a fost făcut după declanşarea războiului din Ucraina prin creşterea resurselor alocate din bugetul de stat, de la 0,39% din PIB în anul 2022 la 0,55% în anul 2023, aproximativ 70% din această creştere fiind direcţionată spre modernizare. Totodată, complementar resurselor financiare naţionale, a fost valorificată asistenţa din partea parteneriatelor pe linie bilaterală, UE şi NATO.

Figura 1. Evoluţia alocărilor bugetare pentru apărarea naţională

18. Industria de apărare. În prezent, Republica Moldova nu dispune de o industrie de apărare proprie. Contextul de securitate regională, dar şi experienţa Ucrainei impun asigurarea unei autonomii, pe termen scurt şi mediu, în menţinerea şi dezvoltarea unor capacităţi critice de apărare proprie, împreună cu valorificarea capacităţilor tehnologice naţionale şi de cercetare-dezvoltare prin implicarea statului, a sectorului privat, a mediului academic şi ştiinţific. Totodată, asigurarea sustenabilităţii capacităţii de apărare pe termen mediu şi lung nu se poate obţine doar în mod individual, sprijinul şi capacităţile industriei de apărare ale partenerilor devenind imperios necesare în acest sens.

19. Caracteristicile critice ale războiului modern. Progresul şi proliferarea tehnologiilor, în combinaţie cu elemente multidimensionale (terestru, aerian, maritim, informaţional, cibernetic şi spaţial) şi la toate nivelurile (strategic, operaţional şi tactic) ale luptei de apărare, precum şi informarea, mobilizarea şi motivarea societăţii au transformat esenţial, în spaţiu şi timp, modul de desfăşurare a conflictelor armate. Un exemplu elocvent este războiul din Ucraina. Tehnologiile emergente în domeniul militar şi cele cu dublă destinaţie, uneori în combinaţie cu cele existente/învechite, prezintă atât noi oportunităţi, cât şi unele riscuri.

Creşterea necesităţilor de utilizare şi acces la mijloacele de producţie ale acestor tehnologii are efecte atât pe câmpul de luptă, cât şi la nivel strategic. Sistemul de comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, supraveghere şi cercetare (Command, Control, Communications, Computers, Information Surveillance, Reconnaissance – C4ISR), structura (inclusiv socială) a forţelor armate, tipul de armament, muniţii şi echipament, asigurarea interoperabilităţii şi integrării acestora în conceptele întrunite de instruire, angajare, sustenabilitate multilaterală (din resurse proprii şi suport internaţional), generarea forţelor, identificarea corectă a obiectivelor strategice şi luarea la timp a deciziilor şi spaţiul cibernetic reprezintă unele dintre elementele critice de pregătire pentru un conflict extins şi de intensitate înaltă, în spaţiu şi timp.

20. Cooperarea cu ONU, UE şi NATO. În actualul context internaţional de securitate, în vederea asigurării intereselor sale de securitate naţională, Republica Moldova se va baza pe consolidarea dialogului strategic şi pe parteneriatele cu organizaţiile internaţionale în domeniu.

În calitate de membru ONU, Republica Moldova va continua să contribuie la consolidarea rolului acestei organizaţii în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale prin contribuţia cu personal şi tehnică militară la operaţiile şi misiunile ONU.

Relaţiile dintre Republica Moldova şi UE au avansat considerabil odată cu acordarea statutului de ţară candidată şi lansarea negocierilor pentru aderare. La această etapă, UE abordează oficial relaţiile cu Republica Moldova prin prisma politicii sale de extindere. Cel puţin până în anul 2027, ţara noastră va rămâne susţinută şi de Politica Europeană de Vecinătate (PEV).

În prezent, UE este angajată în unul dintre cele mai dinamice procese de dezvoltare şi consolidare a politicii sale de securitate şi apărare. Prin Busola strategică a UE în domeniul securităţii şi apărării (Strategic Compass for Security and Defence – SCSD) a fost definit un set de obiective cuprinzătoare, destinate să susţină dezvoltarea Politicii de securitate şi apărare comună (PSAC), cu orientare pe dezvoltarea capacităţii de acţiune şi instrumente adecvate pentru gestionarea crizelor, sprijinirea partenerilor în dezvoltarea capacităţilor de apărare, consolidarea capacităţilor industriale de apărare şi protejarea propriilor cetăţeni. Parteneriatul de Securitate şi Apărare semnat între Republica Moldova şi UE va consolida şi va ghida în continuare această cooperare.

O dovadă a angajamentului UE de consolidare a capacităţilor de apărare ale Republicii Moldova reprezintă asistenţa furnizată prin intermediul Instrumentului European pentru Pace (European Peace Facility – EPF).

Cooperarea cu NATO a progresat considerabil către un dialog politic consolidat, cu manifestarea sprijinului pentru obiectivele de securitate şi apărare naţională ale Republicii Moldova, vizând integritatea teritorială, promovarea reformelor militare conform principiilor unui stat democratic, sporirea capacităţilor de apărare şi dezvoltare a rezilienţei naţionale.

Adoptarea de către NATO a Programului individual al Parteneriatului RM–NATO (Individual Tailored Partnership Program – ITPP) va demonstra susţinerea puternică din partea Alianţei, inclusiv prin implementarea Pachetului sporit de consolidare a capacităţilor de apărare (Enhanced Defence Capacity Building Package – EDCB).

21. Parteneriatele strategice şi cooperarea internaţională. Dialogul strategic privilegiat, aprofundat şi multidimensional cu România, în calitate de partener esenţial pentru Republica Moldova, cunoaşte o dezvoltare semnificativă, creându-se astfel premise pentru intensificare considerabilă, în special în contextul realizării obiectivului naţional de integrare europeană şi al procesului de reformare a sistemului naţional de apărare al Republicii Moldova.

Menţinerea unui dialog intens cu Ucraina prezintă un interes vital atât pentru asigurarea cooperării bilaterale, cât şi pentru consolidarea cooperării regionale în domeniul securităţii şi exprimă disponibilitatea Republicii Moldova pentru furnizarea de ajutor umanitar Ucrainei în reconstrucţia postconflict. Independenţa, integritatea teritorială şi stabilitatea internă a Ucrainei constituie un element-cheie pentru securitate în regiune şi pentru Republica Moldova.

Republica Moldova se bazează în continuare pe sprijinul consistent oferit de Statele Unite ale Americii, susţinător şi partener strategic, în asistenţa multilaterală în direcţionarea şi dezvoltarea reformelor-cheie necesare domeniului de securitate şi apărare a ţării, contribuind substanţial la dezvoltarea statului sub diferite aspecte.

Dezvoltarea parteneriatelor şi continuarea cooperării bilaterale şi a dialogului în domeniul apărării cu alţi parteneri tradiţionali – Albania, Austria, Bulgaria, Canada, Cehia, Confederaţia Elveţiană, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Grecia, Ungaria, Italia, Japonia, Letonia, Lituania, Norvegia, Polonia, Regatul Unit, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Federală Germania, Slovacia, Suedia, Spania, Turcia – contribuie în mod esenţial la dezvoltarea capabilităţilor sistemului naţional de apărare al Republicii Moldova.

De asemenea, Republica Moldova va evalua posibilităţile de dezvoltare a relaţiilor de cooperare în domeniul apărării şi cu alte state cu care îşi identifică interese comune de securitate şi de apărare.

Capitolul II

VIZIUNE STRATEGICĂ ŞI OBIECTIVE

22. Viziunea strategică în domeniul apărării naţionale a Republicii Moldova prevede dezvoltarea unui sistem naţional de apărare robust şi modern, cu o resursă umană profesionalizată şi capabilităţi adecvate provocărilor de securitate actuale, capabil să asigure prevenirea, descurajarea şi respingerea agresiunii la adresa suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi la adresa democraţiei constituţionale. Sistemul de apărare va fi integrat progresiv în structurile europene, contribuind la asigurarea securităţii durabile a ţării.

23. Sistemul naţional de apărare, cuprinzând şi Forţele Armate, sub o conducere unitară, trebuie să fie în măsură să planifice, să pregătească, să conducă şi să desfăşoare acţiuni de apărare naţională pe întreg teritoriul ţării, inclusiv o operaţie militară de înaltă intensitate. Totodată, sistemul naţional de apărare va asigura îndeplinirea angajamentelor internaţionale asumate, prin participarea la misiuni şi operaţii internaţionale cu contingente şi personal militar şi civil al autorităţilor de resort.

24. Sistemul naţional de apărare poate fi întrebuinţat pentru realizarea altor sarcini, în cazuri stabilite de legislaţie, în funcţie de disponibilitatea capacităţilor şi a resurselor.

25. Pentru aceasta, sistemul naţional de apărare trebuie să fie în măsură să asigure, la necesitate, folosirea în mod integrat a tuturor instrumentelor puterii de stat şi mobilizarea tuturor resurselor naţionale.

Obiectivele generale şi specifice

26. Implementarea viziunii strategice în domeniul apărării naţionale, precum şi a prevederilor relevante ale SSN, se va materializa prin îndeplinirea următoarelor obiective generale (în continuare – OG) ale politicii de apărare:

26.1. dezvoltarea şi modernizarea capacităţii naţionale de apărare;

26.2. integrarea în arhitectura de securitate şi apărare a UE;

26.3. dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor de cooperare şi parteneriate bilaterale, regionale şi internaţionale în domeniul apărării şi securităţii militare;

26.4. consolidarea credibilităţii strategice a Republicii Moldova prin atingerea a 1% din PIB pentru apărarea naţională până în anul 2030;

26.5. poziţionarea Republicii Moldova ca furnizor regional şi internaţional de securitate şi ca partener de încredere.

27. Obiectivele generale ale politicii de apărare se vor realiza prin următoarele obiective specifice (în continuare – OS):

27.1. accelerarea procesului de dezvoltare şi modernizare a capabilităţilor militare ale nucleului de bază al Forţelor Armate (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.3, 26.5);

27.2. asigurarea funcţionalităţii Forţelor Armate pentru îndeplinirea misiunilor stabilite, executarea misiunilor de menţinere a păcii în zona de securitate, până la reintegrarea pe cale paşnică a regiunii transnistrene (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.3, 26.5);

27.3. revigorarea, redresarea şi consolidarea procesului de mobilizare şi pregătire a economiei naţionale, a populaţiei şi a teritoriului (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1, 26.2, 26.5);

27.4. asigurarea capacităţii naţionale de rezistenţă în cazul unei agresiuni armate directe (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1, 26.3, 26.5);

27.5. întărirea capacităţilor instituţionale (financiare, umane şi materiale) ale sistemului naţional de apărare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.4);

27.6. dezvoltarea capacităţii de supraveghere şi control al spaţiului aerian (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1, 26.2, 26.5);

27.7. ajustarea cadrului normativ şi de politici şi armonizarea acestuia cu legislaţia UE (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.3, 26.5);

27.8. stabilirea unui mecanism eficient de planificare a apărării naţionale (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.4);

27.9. dezvoltarea de capabilităţi specifice şi asigurarea funcţionalităţii eficiente a spaţiului cibernetic şi informaţional în domeniul apărării şi securităţii militare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.3, 26.5);

27.10. sporirea eficienţei sistemului de avertizare timpurie privind riscurile şi ameninţările, inclusiv cu caracter hibrid, la adresa apărării naţionale şi securităţii militare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.3, 26.5);

27.11. eficientizarea sistemului de educaţie, instruire şi cercetări ştiinţifice în domeniul securităţii şi apărării, în conformitate cu cerinţele războiului modern (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1, 26.3);

27.12. creşterea calităţii vieţii, a protecţiei sociale a personalului şi sporirea atractivităţii serviciului (militar, special şi civil) în cadrul sistemului naţional de apărare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1, 26.2, 26.5);

27.13. dezvoltarea, modernizarea şi asigurarea rezilienţei infrastructurii critice, de apărare şi militare şi a celei cu dublă utilizare, civil-militare, inclusiv pentru sectorul energetic (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1, 26.2, 26.5);

27.14. dezvoltarea parteneriatelor cu industriile de apărare şi comunităţile ştiinţifice naţionale şi internaţionale privind capabilităţile tehnologice moderne (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.3);

27.15. eficientizarea şi asigurarea interoperabilităţii şi a funcţionării integrate a mecanismelor de conlucrare şi cooperare interinstituţională (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1, 26.2);

27.16. dezvoltarea capacităţilor instituţionale ale statului privind comunicarea strategică şi combaterea dezinformării (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.5);

27.17. implementarea angajamentelor asumate, valorificarea noilor oportunităţi în contextul integrării în UE şi cooperării cu NATO în domeniul apărării şi securităţii militare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.5);

27.18. eficientizarea interoperabilităţii şi a mecanismelor de cooperare cu partenerii externi, dezvoltarea parteneriatelor strategice bilaterale, regionale şi multilaterale (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.3, 26.5);

27.19. menţinerea şi extinderea participării Republicii Moldova în misiuni şi operaţii internaţionale sub egida UE, ONU, OSCE şi NATO (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1–26.3, 26.5);

27.20. dezvoltarea culturii de securitate şi de apărare, asigurarea transparenţei şi eficienţei managementului apărării (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.1, 26.2, 26.4, 26.5);

27.21. realizarea angajamentelor internaţionale, inclusiv cele asumate prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OG 26.2, 26.3, 26.5).

Capitolul III

DIRECŢII DE ACŢIUNE

28. În vederea realizării obiectivelor politicii de apărare, statul trebuie să dispună sau să furnizeze capacităţi de apărare prin dezvoltarea capabilităţilor militare (cele care definesc structura de comandă a Forţelor Armate şi înseşi forţele), civile (asigurate de restul instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării, în vederea participării la misiuni civile sau de asigurare a sprijinului în operaţii militare) sau a capabilităţilor mixte (civil-militare, constituite pentru a realiza o anumită misiune şi asigurate, în comun, de Forţele Armate şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul securităţii şi apărării).

29. Obiectivele politicii de apărare urmează a fi realizate prin concentrarea eforturilor naţionale în următoarele direcţii de acţiune:

29.1. Dezvoltarea, modernizarea şi asigurarea funcţionalităţii capacităţilor militare întrunite (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.6, 27.9, 27.10, 27.13–27.19). Procesul va viza, în primul rând, Forţele Armate în scopul asigurării suficienţei defensive a statului. În acest sens, Forţele Armate trebuie să dispună de o structură de forţe pe timp de pace cât mai apropiată de organizarea acesteia pe timp de război. Structura de forţe trebuie să cuprindă elemente viabile şi avansate tehnologic de comandă şi control, de planificare şi conducere a operaţiilor, de instruire instituţională, precum şi elemente de generare a forţelor. Aceste componente structurale vor fi asigurate cu personal suficient şi calificat, vor fi dotate cu armament şi echipament modern şi interoperabil necesar realizării viziunii strategice.

Pentru îndeplinirea acestei direcţii:

29.1.1. se va implementa principiul de comandă şi control centralizat şi de execuţie descentralizată;

29.1.2. se vor dezvolta capabilităţi de luptă şi de sprijin de luptă agile, receptive şi letale, care vor asigura funcţionalitatea Forţelor Armate. O atenţie specială, în acest sens, va fi acordată capacităţii de apărare antiaeriană, comandă şi control, artilerie, mobilitate şi manevră, geniu, avertizare timpurie, informaţii şi cercetare militară, forţe speciale, protecţie a forţelor, comunicaţii şi securitate cibernetică;

29.1.3. se vor dezvolta capabilităţi de sprijin logistic şi medical multilateral;

29.1.4. se vor realiza procese de modernizare şi finalizare a înlocuirii tehnicii, a armamentelor şi a echipamentelor învechite cu sisteme performante şi interoperabile cu statele partenere;

29.1.5. se vor asigura resurse financiare şi materiale în scopul modernizării şi administrării eficiente a infrastructurii militare, conform cerinţelor specifice.

Forţele Armate, ca nucleu al sistemului naţional de apărare, vor deţine capabilităţi şi vor spori eforturile de generare şi instruire a forţelor pregătite şi capabile să execute misiunile atribuite, inclusiv cu suportul partenerilor.

Pentru aceste eforturi vor fi realizate proiecte şi programe de dezvoltare la nivel naţional, inclusiv cu sprijinul partenerilor (pe linie bilaterală şi suport UE, NATO etc.).

29.2. Asigurarea funcţionării mecanismului de mobilizare şi evidenţă a resurselor de apărare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.6, 27.15) are scopul de a consolida capacităţile de mobilizare economică în contextul asigurării unei apărări naţionale eficiente şi robuste. Va fi revigorat mecanismul de mobilizare şi pregătire de mobilizare, în conformitate cu legislaţia. Aceste măsuri vor sprijini eforturile de pregătire şi răspuns la crize, asigurând securitatea şi stabilitatea pe termen lung, şi se vor concentra, în primul rând, pe elaborarea Planului de mobilizare a economiei naţionale, dezvoltarea şi punerea în aplicare a Registrului de stat al resurselor de apărare şi pe asigurarea alocărilor de resurse suficiente pentru Agenţia Rezerve Materiale.

În acest sens, autorităţile administraţiei publice de toate nivelurile, în cooperare cu sectorul privat şi mediul de afaceri, vor contribui la elaborarea şi implementarea Planului de mobilizare a economiei naţionale şi vor susţine acţiunile de pregătire pentru mobilizare şi cele de mobilizare propriu-zisă, în conformitate cu responsabilităţile ce le revin.

Totodată, crearea şi funcţionarea bazei de date a resurselor de apărare vor fi realizate prin acordarea accesului necesar la alte sisteme informaţionale automatizate ale autorităţilor publice. Acest pas va asigura colectarea, stocarea, actualizarea şi analiza datelor asociate resurselor destinate mobilizării şi de apărare. Mai mult ca atât, va permite dezvoltarea unui sistem de management al resurselor de apărare eficient şi modern, care va permite conducerii, la nivel instituţional şi naţional, să ia decizii bine informate şi în timp util.

O atenţie aparte va fi acordată pregătirii şi menţinerii capacităţii de mobilizare, care vor continua să se realizeze prin instruirea populaţiei, a instituţiilor şi a rezerviştilor, prin pregătirea teritoriului pentru apărare, precum şi prin asigurarea încadrării la nivelul calitativ şi cantitativ a necesarului planificat. Vor fi organizate şi desfăşurate exerciţii la toate nivelurile (strategic, operaţional şi tactic) în scopul testării capacităţii decizionale naţionale, a rolurilor şi a responsabilităţilor, a cooperării, a procedurilor de răspuns ale forţelor destinate apărării naţionale, a pregătirii rezerviştilor şi a capacităţii de generare a forţelor. Va fi examinată oportunitatea instituirii şi stabilirii statutului serviciului militar în rezervă, cu acordarea calităţii de rezervist voluntar.

Autorităţile publice de toate nivelurile vor identifica şi vor înlătura şi/sau vor atenua deficienţele de ordin economic, legislativ, de coordonare, de responsabilitate şi organizaţionale, conform competenţelor stabilite de legislaţie.

Se vor întreprinde măsuri necesare pentru consolidarea capacităţii operaţionale a rezervei Forţelor Armate, a rezervelor de stat şi de mobilizare. Totodată, va fi stabilită succesiunea/algoritmul implicării sectorului privat în procesul de mobilizare a infrastructurii şi a resurselor. Se vor întreprinde măsuri în scopul revigorării capacităţilor de apărare teritorială şi ale protecţiei civile.

29.3. Dezvoltarea şi punerea în aplicare a conceptului de rezistenţă naţională (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.5, 27.9–27.11, 27.15) în cazul unei agresiuni armate directe asupra ţării. Direcţia se va realiza printr-o abordare unitară la nivel naţional, care va include şi valorificarea expertizei partenerilor şi a lecţiilor rezultate în urma războiului din Ucraina. Adiţional, în programele instituţiilor de învăţământ în domeniul milităriei vor fi incluse tematicile specifice luptei de rezistenţă, vor fi efectuate studii analitice şi vor fi elaborate conceptele specifice luptei de rezistenţă.

29.4. Consolidarea capacităţii instituţionale şi asigurarea unui management eficient şi transparent al sistemului naţional de apărare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.5, 27.7, 27.8, 27.15, 27.17–27.19) sunt de o importanţă primordială. Managementul sistemului naţional de apărare trebuie să asigure gestionarea funcţionării acestuia, într-o manieră sistematică şi transparentă, pe termen mediu şi lung, corespunzător standardelor înalte de calitate. Acest obiectiv se va realiza printr-un proces eficient de luare a deciziilor, în cadrul unui sistem de conducere la nivel naţional. Astfel, se va asigura organizarea structurală adecvată, cu entităţi relevante şi resurse necesare, care să realizeze sarcinile de importanţă majoră şi coerenţă interinstituţională, precum şi de adaptare continuă la nevoile specifice şi la evoluţiile în domeniul apărării.

De asemenea, se va urmări o aplicare riguroasă a documentelor în baza cărora se realizează planificarea apărării şi se va instituţionaliza şi optimiza procesul de planificare, alocare şi utilizare a resurselor destinate apărării.

Accentul se va pune pe responsabilizarea instituţiilor statului, de toate nivelurile, cu atribuţii în domeniul apărării, precum şi a societăţii în raport cu imperativul dezvoltării şi asigurării funcţionalităţii sistemului naţional de apărare. Dezideratul va fi realizat printr-o comunicare eficientă cu privire la bugetul apărării, dezvoltarea şi/sau îmbunătăţirea cooperării civil-militare, a culturii de securitate şi apărare instituţională şi a protecţiei societăţii etc.

În cadrul sistemului naţional de apărare, o atenţie deosebită va fi acordată sporirii capacităţilor instituţionale de supraveghere, responsabilitate şi anticorupţie.

29.5. Dezvoltarea capacităţii de supraveghere şi control al spaţiului aerian (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1, 27.2, 27.5, 27.6, 27.10, 27.13, 27.14, 27.15, 27.17, 27.18). Războiul din Ucraina şi caracteristicile teritoriului Republicii Moldova au evidenţiat încă o dată importanţa majoră a dotării Forţelor Armate cu un sistem modern şi fiabil de apărare aeriană. Această cerinţă se va realiza prin asigurarea graduală (etapizată) cu echipamente specifice, dezvoltarea infrastructurii, instruirea personalului, asigurarea mentenanţei şi a suportului logistic etc.

Complementar, va fi dezvoltat un sistem integrat de avertizare timpurie bazat pe informaţii provenite din toate sursele disponibile (senzori, vehicule aeriene fără pilot (UAV), informaţii din partea populaţiei etc.). Un accent deosebit se va pune pe dezvoltarea unui sistem integrat de vehicule aeriene fără pilot (UAV) capabile să execute un spectru larg de misiuni. Integrarea şi interoperabilitatea cu sistemele de supraveghere şi control al spaţiului aerian ale UE vor fi realizate prin dezvoltarea parteneriatelor cu statele vecine şi organizaţiile regionale privind schimbul de date aeriene. Realizarea acestui deziderat va avea la bază necesitatea de investiţii naţionale, precum şi de cele oferite de parteneri, atât pe linie bilaterală, cât şi cu suportul UE, NATO etc., în materie de echipament, tehnologii, informaţii şi instruire.

29.6. Ajustarea cadrului legal şi a proceselor de reformă a sistemului naţional de apărare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.5, 27.7, 27.8, 27.15, 27.17, 27.20, 27.21). Sistemul naţional de apărare are nevoie de un cadru legal care să determine procese şi mecanisme coerente, eficiente şi interoperabile, în măsură să pună la dispoziţia instituţiilor responsabile instrumentele necesare gestionării diverselor categorii de provocări sistemice. În scopul creşterii rezilienţei întregului sistem şi al evitării unor discrepanţe, suprapuneri sau omiteri sistemice, demersurile legislative vor fi efectuate printr-o abordare sincronizată şi o coordonare eficientă interinstituţională pe domeniul apărării, în special între Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Interne, serviciile speciale, precum şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării naţionale.

Concomitent, vor fi create şi implementate instrumente/tehnici/mecanisme de asigurare a interoperabilităţii interinstituţionale (corelarea planurilor situaţionale, standardizarea proceselor de comunicare, promovarea principiilor bunei guvernări, instruiri şi exerciţii etc.). Coordonarea acestor eforturi va fi realizată sub control şi monitorizare din partea conducerii sistemului naţional de apărare, ca una dintre măsurile controlului democratic şi civil asupra sistemului de securitate şi apărare.

Prezenta direcţie presupune reglementarea clară a nivelurilor conducerii sistemului naţional de apărare (politic, politico-militar, militar), revizuirea structurii, a rolului, a responsabilităţilor şi a mecanismelor de conlucrare între componentele forţelor destinate apărării naţionale, cuprinzând şi componenta civilă, pe timp de asediu şi război. Un efort major în acest sens va fi orientat spre stabilirea clară a structurii Forţelor Armate ca element de bază în desfăşurarea de acţiuni de apărare şi operaţii militare, precum şi a rolului Ministerului Apărării ca autoritate publică centrală cu responsabilităţi în asigurarea apărării naţionale şi securităţii militare.

Va fi asigurată armonizarea cadrului normativ naţional în domeniul apărării cu cel al UE şi/sau al ţărilor europene, precum şi cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, în special în ceea ce priveşte domeniile ce ţin de securitatea umană, respectarea drepturilor omului, protecţia civililor şi a personalului umanitar, protejarea patrimoniului cultural naţional şi internaţional.

29.7. Consolidarea protecţiei spaţiului cibernetic (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1, 27.2, 27.4, 27.5, 27.9, 27.13, 27.15). Securitatea şi apărarea cibernetică sunt elemente fundamentale ale procesului de consolidare a rezilienţei naţionale şi a capacităţii de rezistenţă. Obiectivul strategic în acest domeniu îl reprezintă asigurarea rezilienţei şi securităţii cibernetice a entităţilor publice şi private care deţin infrastructuri cu valenţe critice, precum şi a furnizorilor de servicii esenţiale pentru susţinerea unor activităţi societale şi economice critice.

Forţele Armate îşi vor întări capacităţile de securitate cibernetică prin sporirea capabilităţilor instituţionale, a rezilienţei sistemelor informatice şi de comunicaţii proprii şi eficientizarea capacităţii de detecţie şi investigare rapidă şi răspuns la atacurile cibernetice, concomitent cu perfecţionarea măsurilor de protecţie a informaţiilor clasificate gestionate, precum şi cu creşterea culturii de securitate a personalului şi cooperarea cu partenerii.

Totodată, în asigurarea protecţiei spaţiului cibernetic, un rol important va reveni structurilor Ministerului Apărării, Agenţiei pentru Securitate Cibernetică, Serviciului Tehnologia Informaţiei şi Securitate Cibernetică, centrelor de răspuns la incidente cibernetice sectoriale, precum şi Institutului Naţional de Inovaţii în Securitatea Cibernetică "Cybercor".

În acest sens, pe lângă investiţiile naţionale, esenţiale vor fi şi suportul şi cooperarea cu partenerii, atât pe linie bilaterală, cât şi cu UE, NATO etc., în materie de echipament, tehnologii, schimb de informaţii şi instruire.

29.8. Consolidarea capacităţilor şi a mecanismelor naţionale de anticipare, prevenire şi contracarare a ameninţărilor şi riscurilor la adresa securităţii statului, inclusiv a celor cu caracter hibrid (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1, 27.2, 27.4, 27.5, 27.6, 27.9, 27.10, 27.13, 27.15, 27.16, 27.18). Războiul din Ucraina a demonstrat că evaluarea permanentă a mediului strategic de securitate şi a situaţiei politico-militare pe plan intern şi la nivel regional este o cerinţă determinantă în asigurarea procesului decizional exercitat de către factorii şi centrele de conducere.

Dezvoltarea şi menţinerea capacităţilor de analiză şi evaluare a unui spectru larg de informaţii impun realizarea şi menţinerea unor capabilităţi militare şi civile în domeniul apărării, care trebuie să fie pregătite de luptă permanent. Aceste capabilităţi vor asigura supravegherea continuă, avertizarea timpurie şi schimbul interinstituţional de informaţii, precum şi o reacţie hotărâtă în situaţii de criză, în baza analizei indicatorilor relevanţi. În acest sens, vor fi organizate activităţi de verificare a procedurilor şi mecanismelor de acţiune, a planurilor operaţionale şi a sistemului de alertă la nivel naţional în cazurile de instituire a stării de urgenţă, asediu sau război.

Totodată, se va ţine cont de perfecţionarea şi modernizarea sistemelor de alarmare, înştiinţare şi avertizare a populaţiei în cazul crizelor generate de situaţii de urgenţă majoră.

Complementar, vor fi dezvoltate relaţiile cu partenerii externi, atât pe linie bilaterală, cât şi cu UE şi NATO, în domeniul îmbunătăţirii capacităţii de cunoaştere a situaţiei şi de avertizare timpurie.

29.9. Perfecţionarea şi dezvoltarea sistemului de instruire şi învăţământ militar (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 1, 2, 4, 5, 11, 12, 15, 18) au ca obiectiv fundamental asigurarea unei pregătiri unitare şi interoperabile/compatibile a tuturor forţelor destinate apărării naţionale, în conformitate cu sarcinile şi misiunile specifice în situaţii de asediu şi război. Efortul va fi ghidat de următoarele principii-cheie:

29.9.1. perfecţionarea sistemului de formare iniţială, specifică şi continuă a forţelor destinate apărării naţionale, astfel încât toate componentele să fie instruite conform sarcinilor şi capacităţilor specifice, în vederea corelării cu necesităţile operative ale conceptului de angajare a forţelor şi realitatea mediului operaţional;

29.9.2. dezvoltarea sistemului de învăţământ în domeniul milităriei, flexibil, orientat spre lideri de toate nivelurile (strategic, operaţional şi tactic) motivaţi, competenţi, profesionişti, pregătiţi corespunzător cerinţelor sistemului naţional de învăţământ şi ale standardelor internaţionale;

29.9.3. integrarea în programele de pregătire şi instruire a lecţiilor însuşite din evoluţiile contextului regional de securitate, inclusiv din războiul din Ucraina. Va fi realizată adaptarea rapidă a planurilor şi curriculumului de învăţământ ale Academiei Militare a Forţelor Armate "Alexandru cel Bun" la noile tehnologii şi modalităţi de luptă, aliniate la cerinţele războiului modern;

29.9.4. consolidarea capacităţii de conducere la nivel operativ şi strategic prin desfăşurarea de antrenamente şi exerciţii comune în domeniul apărării naţionale;

29.9.5. implementarea, cu suportul partenerilor, a programelor de formare continuă, schimb de experienţă şi lecţii însuşite, conştientizarea şi adaptarea celor mai bune practici în domeniu, cu identificarea şi aplicarea unor metode din practica internaţională;

29.9.6. implementarea disciplinelor opţionale în domeniul securităţii şi apărării în programe curriculare pentru instituţiile de învăţământ universitar, în programe de educaţie militar-patriotică a tinerei generaţii, precum şi valorificarea tradiţiilor istorice în societate;

29.9.7. asigurarea, printr-o coordonare şi colaborare eficientă, a coerenţei, a compatibilităţii operaţionale, a interoperabilităţii interinstituţionale, precum şi cu statele partenere.

În toate aceste măsuri asumate vor fi implicate comunităţile academice, mass-media şi societatea civilă.

29.10. Perfecţionarea sistemului de protecţie socială a efectivului structurilor sistemului naţional de apărare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.2, 27.3, 27.10, 27.14, 27.18). Asigurarea unei resurse umane de calitate rămâne a fi baza sustenabilităţii sistemului naţional de apărare. În acest sens, se vor implementa măsuri de gestionare a problemelor sociale cu care se confruntă angajaţii sistemului naţional de apărare şi familiile acestora. Astfel, se va urmări îmbunătăţirea cadrului legal privind salarizarea personalului, crearea condiţiilor pentru înlăturarea inechităţilor şi discrepanţelor majore din sistemul de salarizare. Vor fi întreprinse măsuri pentru asigurarea creşterii calităţii vieţii şi îmbunătăţirea condiţiilor adecvate de lucru şi de trai pentru întregul personal.

Recrutarea şi retenţia personalului din cadrul sistemului naţional de apărare se vor realiza prin identificarea şi implementarea măsurilor adecvate pentru creşterea atractivităţii profesiei militare şi a competitivităţii instituţiei militare pe piaţa forţei de muncă. Planificarea şi realizarea recrutării şi a selecţiei se vor face în acord cu necesităţile reale pentru asigurarea îndeplinirii misiunilor, adoptându-se măsurile necesare creşterii gradului de retenţie a personalului, concomitent cu stimularea performanţei profesionale.

În acest sens, vor fi implementate stimulente, inclusiv financiare, axate pe instituirea unor indemnizaţii de încadrare atractive şi a unor facilităţi motivaţionale şi criterii pentru semnarea unor contracte consecutive de îndeplinire a serviciului militar, dar şi menţinerea unui salariu minim pe sector cel puţin la nivelul salariului mediu pe economie etc.

29.11. Asigurarea securităţii, a integrităţii şi a funcţionalităţii eficiente a infrastructurii critice de apărare şi militare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.2–27.4, 27.6, 27.7, 27.9, 27.13, 27.15, 27.21). Un rol central îl va avea consolidarea infrastructurii critice pe baza unei abordări unice din partea instituţiilor statului. În cadrul acestui efort va fi asigurată evaluarea continuă, protecţia şi funcţionalitatea optimă a infrastructurii critice a statului. Totodată, la necesitate, va fi revizuit rolul, responsabilităţile şi principiile de activitate ale instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu.

De asemenea, eforturile majore vor fi orientate către modernizarea, standardizarea şi corelarea infrastructurii de apărare şi militare cu misiunile, structura de forţe şi procesul de dezvoltare a capabilităţilor militare.

O atenţie deosebită va fi acordată asigurării rezilienţei energetice prin creşterea capacităţii locale de generare a energiei şi diversificarea surselor de aprovizionare cu energie. Pentru aceasta vom investi în dezvoltarea infrastructurii energetice, reducerea dependenţei de sursele de import, valorificarea tehnologiilor energiei regenerabile, crearea şi menţinerea stocurilor de combustibili, precum şi în implementarea măsurilor de eficienţă energetică pentru diminuarea consumului specific de energie.

Se vor explora căi de atragere de fonduri, inclusiv europene, pentru finanţarea proiectelor de importanţă critică.

29.12. Dezvoltarea etapizată a industriei naţionale de apărare şi conectarea la lanţurile valorice şi activităţile industriei europene de apărare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.5, 27.7, 27.14, 27.15, 27.17, 27.18). În contextul de securitate regională, lipsa unui spectru cuprinzător, sustenabil şi rentabil de industrie şi capacităţi tehnologice de apărare proprii reprezintă o provocare majoră. În procesul de dezvoltare şi modernizare pe termen mediu şi lung, aceasta va fi atenuată de sprijinul industriei de apărare al partenerilor, precum şi de studiul şi valorificarea pieţei internaţionale de tehnologii emergente şi disruptive de apărare. În aceste condiţii, se impune identificarea de măsuri imediate pentru asigurarea unei autonomii de capacităţi critice de apărare.

Pentru acest scop vor fi valorificate capacităţile tehnologice şi industriale naţionale, cu implicarea activă a statului, a sectorului privat, a organizaţiilor nonguvernamentale şi a mediului academic şi ştiinţific. Măsurile şi intervenţiile aferente vor fi orientate pe următoarele dimensiuni:

29.12.1. dezvoltarea cadrului normativ în domeniul industriei naţionale de apărare;

29.12.2. dezvoltarea capacităţilor de cercetare-dezvoltare şi expertiză naţională, precum şi de stimulare a cercetării-inovării în domeniul industriei militare şi al produselor cu dublă utilizare;

29.12.3. stimularea investiţiilor publice şi private (autohtone şi străine) în producerea de armament şi muniţii, inclusiv prin valorificarea platformelor investiţionale şi a schemei de ajutor de stat regionale stabilite în strategii şi programe de dezvoltare economică şi industrială la nivel naţional;

29.12.4. consolidarea industriei naţionale de apărare prin managementul achiziţiilor pentru apărare;

29.12.5. conectarea industriei naţionale de apărare la industria europeană şi dezvoltarea parteneriatelor şi a cooperării în domeniu;

29.12.6. asigurarea unui mediu economic sustenabil, incluziv, competitiv şi atractiv pe dimensiunea investiţională şi antreprenorială, cuprinzând extinderea parteneriatelor strategice de cooperare.

29.13. Perfecţionarea sistemului de achiziţii strategice în domeniul apărării (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.8, 27.14, 27.15, 27.18, 27.20). Managementul achiziţiilor pentru apărare va urmări utilizarea eficientă a fondurilor alocate într-un sistem cadru funcţional şi flexibil. Acesta va include procese şi proceduri definite pentru a planifica şi a executa achiziţii anuale şi multianuale strategice, inclusiv centralizate la nivel naţional şi în comun cu UE, precum şi cu alţi parteneri. În acest sens, vor fi iniţiate şi continuate acţiuni de ajustare a cadrului normativ şi de racordare la standardele şi rigorile UE.

De asemenea, vor fi întreprinse măsuri privind îmbunătăţirea cadrului normativ pentru asigurarea achiziţiilor necesare completării rezervelor de stat şi de mobilizare. Va fi asigurată armonizarea permanentă a politicilor de achiziţii cu planificarea apărării şi cu resursele puse la dispoziţie.

29.14. Dezvoltarea şi diversificarea programelor de cercetare-dezvoltare şi inovare din domeniul securităţii şi apărării (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.4, 27.11, 27.13, 27.14, 27.17, 27.21) se vor realiza în corelaţie cu necesităţile de cercetare-dezvoltare a sectorului de securitate şi apărare. Creşterea competenţei ştiinţifice naţionale în domeniul apărării se va obţine prin extinderea şi diversificarea domeniilor ştiinţifice de cercetare, prin intermediul valorificării practice a rezultatelor ştiinţifice şi consolidării raporturilor dintre entităţile de cercetare-dezvoltare la nivelul mediului academic naţional, societatea civilă, organizaţiile neguvernamentale şi mediul privat.

Eforturile vor fi orientate spre analiza problemelor actuale, identificarea factorilor de risc şi a soluţiilor adecvate de contracarare a acestora, asigurând aplicarea lor în procesele de dezvoltare a sistemului naţional de apărare, în general, şi a Forţelor Armate, în particular.

În vederea dezvoltării nivelului de expertiză se va spori participarea specialiştilor din unităţile de cercetare-dezvoltare ale sistemului de apărare naţională la proiecte/activităţi derulate în cooperare cu instituţiile internaţionale de profil. Experienţa obţinută din cooperarea cu partenerii şi lecţiile însuşite în contextul războiului din Ucraina vor fi întrebuinţate în formarea capacităţii naţionale, aplicând exemplele de bună practică şi îmbunătăţindu-le pe cele deja existente.

29.15. Dezvoltarea şi eficientizarea mecanismelor de comunicare strategică şi protecţie a spaţiului informaţional (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.6, 27.10, 27.12, 27.15–27.21) reprezintă un element esenţial în combaterea ameninţărilor hibride, în special a campaniilor de dezinformare şi propagandă ce vizează Republica Moldova. În acest sens, va fi asigurată sinergia acţiunilor, care să asigure dezvoltarea capacităţilor instituţionale de comunicare strategică şi combatere a dezinformării. Acţiunile scontate vor fi obţinute prin punerea în aplicare a mecanismelor de coordonare şi cooperare interinstituţională la toate nivelurile, inclusiv prin preluarea practicilor internaţionale. Totodată, vor fi implementate soluţii tehnice corespunzătoare în scopul monitorizării şi analizei continue a spaţiului informaţional.

Interacţiunea dintre instituţiile de apărare şi societatea civilă este profund relaţionată de maturitatea democratică şi transparenţa reciprocă. Astfel, va fi asigurat un dialog constructiv între instituţiile statului cu atribuţii în domeniul apărării şi societatea civilă, îmbunătăţind transparenţa prin organizarea de forumuri şi discuţii publice şi asigurarea transmiterii informaţiilor veridice prin canale credibile şi sigure.

Un rol important va avea Centrul pentru Comunicare Strategică şi Combatere a Dezinformării, destinat consolidării şi îmbunătăţirii eforturilor interinstituţionale în lupta împotriva dezinformării, manipulării informaţiilor şi împotriva acţiunilor coordonate de răspândire a mesajelor, a naraţiunilor, a comunicărilor, indiferent de originea acestora, care prezintă pericol sau pot prejudicia securitatea naţională şi pot periclita realizarea intereselor naţionale.

29.16. Asigurarea integrării în arhitectura de securitate şi apărare europeană (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.3, 27.5–27.15, 27.17–27.21) se va realiza prin intensificarea dialogului politic şi a cooperării practice cu UE pe dimensiunile Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi ale Politicii de Securitate şi Apărare Comună (PSAC) în vederea prevenirii conflictelor şi a gestionării crizelor, precum şi a asigurării stabilităţii regionale.

Va fi asigurată implementarea obiectivelor Planului naţional de acţiuni pentru aderarea Republicii Moldova la UE specifice domeniului securităţii şi apărării. Totodată, vor fi valorificate formatele de dialog la nivel înalt, inclusiv cele subsumate Parteneriatului de Securitate şi Apărare RM-UE. În acest sens, vor fi studiate posibilităţile extinderii ariilor de cooperare cu instituţiile UE, în principal în contextul desfăşurării Misiunii de parteneriat a Uniunii Europene în Republica Moldova (EU Partnership Mission in the Republic of Moldova – EUPM).

În contextul proceselor integraţioniste vor fi valorificate şi dezvoltate programele şi proiectele de asistenţă în domeniul securităţii şi apărării oferite prin intermediul iniţiativelor şi structurilor UE (Facilitatea Europeană pentru Pace (European Peace Facility – EPF), Cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării şi securităţii în cadrul Uniunii Europene (Permanent Structured Cooperation – PESCO), Agenţia Europeană de Apărare (European Defence Agency – EDA) etc.). Vor fi depuse eforturile necesare pentru adaptarea cadrului normativ naţional în perspectiva participării la implementarea iniţiativelor europene dedicate dezvoltării de capabilităţi militare şi creşterii capacităţii operaţionale. Vor fi valorificate şi oportunităţile de efectuare a achiziţiilor comune şi de colaborare prin intermediul agenţiilor europene specializate.

Un efort deosebit va fi direcţionat spre aprofundarea dialogului politic şi cooperării practice cu NATO în domeniul apărării şi securităţii. În acest sens, vor fi consolidate şi valorificate la maximum mecanismele şi platformele de cooperare existente, în special în contextul asigurării interoperabilităţii multilaterale cu statele partenere. O prioritate în acest sens o constituie şi implementarea Pachetului sporit de consolidare a capacităţilor de apărare (EDCB). Totodată, vor fi stabilite noi oportunităţi de cooperare, în special în contextul revizuirii mecanismului de cooperare cu NATO, prin elaborarea Programului individual al Parteneriatului RM–NATO (ITPP).

29.17. Consolidarea credibilităţii, a parteneriatelor strategice şi de cooperare (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.6, 27.8, 27.10, 27.11, 27.13, 27.14, 27.18, 27.19, 27.21). În acest sens, se va continua cu determinare implementarea angajamentelor asumate în procesul dezvoltării şi modernizării capacităţii naţionale de apărare, cu asigurarea creşterii treptate a alocărilor bugetare pentru apărarea naţională la 1% din PIB până în anul 2030.

Vor fi dezvoltate şi/sau eficientizate programele, planurile, iniţiativele şi acordurile bilaterale, cu partenerii relevanţi, în diferite formate de cooperare, urmărindu-se intensificarea diplomaţiei apărării şi a mecanismelor de cooperare şi asistenţă. Un efort deosebit va fi direcţionat spre asigurarea interoperabilităţii cu partenerii.

Vor fi consolidate parteneriatele strategice de securitate şi apărare prin încheierea de noi acorduri care să conţină şi garanţii de securitate şi apărare, menite să contribuie la asigurarea stabilităţii regionale şi la îndeplinirea angajamentelor asumate şi a obiectivelor strategice de securitate.

De asemenea, se va continua dezvoltarea cooperării bilaterale şi a dialogului pe dimensiunea apărării cu partenerii tradiţionali, urmărindu-se concomitent extinderea sau iniţierea cooperării şi cu alte state.

În acest sens, vor fi intensificate şi aprofundate parteneriatele în domeniul securităţii şi apărării cu Statele Unite ale Americii, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Regatul Unit, Republica Italiană, Republica Turcia, Republica Polonă, Republica Cehă, Republica Lituania, Republica Letonia, Republica Estonia, Regatul Ţărilor de Jos, Regatul Suediei, Regatul Spaniei, Regatul Norvegiei, Regatul Danemarcei etc.

Se va intensifica consolidarea parteneriatului strategic privilegiat, profund şi multidimensional cu România, în calitate de partener esenţial pentru Republica Moldova, inclusiv prin mecanismul comisiei mixte moldo-române în domeniul apărării.

Se va dezvolta şi se va aprofunda parteneriatul în domeniul securităţii şi apărării cu Ucraina, inclusiv prin revizuirea ariilor de cooperare existente şi identificarea altor posibilităţi.

La fel, vor fi evaluate căile de dialog cu organizaţiile internaţionale şi partenerii privind identificarea soluţiilor în vederea retragerii forţelor armate ale Federaţiei Ruse şi a distrugerii şi/sau evacuării stocului de muniţii depozitate pe teritoriul Republicii Moldova, sub supraveghere internaţională.

29.18. Consolidarea şi sporirea potenţialului de furnizor de securitate (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.2, 27.5, 27.10, 27.12, 27.17, 27.18, 27.21) se vor realiza prin asigurarea îndeplinirii angajamentelor asumate şi continuarea dialogului cu partenerii, structurile şi instituţiile internaţionale abilitate. Efortul va fi orientat spre extinderea participării la misiunile şi operaţiile internaţionale sub egida UE, ONU, OSCE şi NATO, cu specialişti şi/sau contingente naţionale sau multinaţionale (împreună cu partenerii), militare, civile şi de poliţie, inclusiv până la nivel de batalion.

În vederea asigurării interoperabilităţii cu partenerii vor fi dezvoltate facilităţi specifice de instruire, va fi asigurată dotarea cu echipament adecvat misiunilor, precum şi se va intensifica participarea la activităţi comune de instruire şi planificare, la exerciţii internaţionale şi multinaţionale. Vor fi întreprinse acţiuni pentru intensificarea dialogului politic şi a cooperării practice cu statele membre UE, în contextul eforturilor continue de stabilizare a situaţiei de securitate în regiunea Mării Negre.

29.19. Fortificarea sistemului medical public şi departamental (contribuie direct sau tangenţial la implementarea OS 27.1–27.5, 27.12) va continua procesul de dezvoltare a unui sistem medico-militar performant, calitativ şi eficient, integrat în structura organizaţională militară, capabil să asigure servicii medicale primare, ambulatorii, specializate şi spitaliceşti, expertiză medico-militară, precum şi sprijin medical operaţional.

În scopul asigurării standardizării şi uniformizării protocoalelor medicale de tratament al pacienţilor, se va aprofunda cooperarea şi conectarea cu reţelele internaţionale de schimb de date medicale militare.

Concomitent, vor continua proiectele de asistenţă destinate creşterii capacităţii de reacţie şi expertiză medicală prin achiziţionarea de laboratoare, tehnică şi echipamente medicale, precum şi prin adaptarea serviciilor medicale şi pregătirea personalului medical pentru situaţii de urgenţă, stare de asediu şi război.

La nivel naţional, va fi asigurată creşterea capacităţii integrate de reacţie şi de intervenţie rapidă în situaţii de urgenţă, funcţionalitatea şi sustenabilitatea sistemului de sănătate publică prin integrarea timpurie a resurselor medicale civile, militare şi comerciale, atât proprii, cât şi ale partenerilor, în procesul de planificare a acţiunilor de apărare.

Capitolul IV

RESURSE PENTRU REALIZAREA APĂRĂRII NAŢIONALE

30. Realizarea pe termen mediu şi lung a obiectivelor Strategiei, a asigurării funcţionalităţii sistemului naţional de apărare şi utilizarea eficientă a resurselor pot avea loc în următoarele condiţii:

30.1. asigurarea alocărilor bugetare pentru apărarea naţională conform prevederilor SSN, creşterea treptată a bugetului, astfel încât până în anul 2030 să atingă 1% din PIB;

30.2. asigurarea cu resurse umane adecvate pentru apărarea statului;

30.3. menţinerea capacităţii permanente de rezilienţă a statului şi a societăţii în toate domeniile.

Eforturile naţionale pentru dezvoltarea capacităţilor necesare apărării naţionale se bazează pe utilizarea eficientă a întregii game de resurse puse la dispoziţie, îndeosebi a celor umane, financiare şi materiale. Aplicarea sistemului de planificare, programare, bugetar şi de evaluare a forţelor, a activităţilor şi a resurselor instituţiilor va contribui în mod esenţial la planificarea şi utilizarea cu maximă eficienţă a resurselor, în funcţie de obiectivele expuse în Strategie. Suplimentar alocărilor bugetare naţionale, în procesul de identificare şi asigurare a resurselor necesare implementării Strategiei, va fi luată în considerare şi asistenţa partenerilor.

Secţiunea 1

Resurse financiare

31. Elementul esenţial în realizarea obiectivelor politicii de apărare constă în asigurarea resurselor financiare din contul bugetului de stat şi al asistenţei partenerilor externi. Experienţele anterioare demonstrează că aprobarea unei strategii în domeniul apărării care nu are acoperire financiară duce la diminuarea considerabilă a capacităţii de apărare a statului. Prin urmare, alocarea resurselor financiare necesare pentru implementarea Strategiei, precum şi majorarea acestora corespunzător riscurilor şi ameninţărilor emergente trebuie să rămână un obiectiv prioritar al conducerii statului.

32. Ţinând cont de complexitatea, durata şi resursele necesare procesului de menţinere, dezvoltare şi modernizare a capacităţilor naţionale de apărare, precum şi de prevederile SSN, alocarea financiară pentru apărarea naţională va fi asigurată prin creşterea treptată a bugetului, astfel încât până în anul 2030 să atingă 1% din PIB. În mod prioritar, alocările vor fi orientate spre menţinerea, dezvoltarea şi modernizarea capacităţii operaţionale a componentei de bază a Forţelor Armate, precum şi spre sporirea contribuţiei la asigurarea securităţii regionale şi internaţionale.

33. Pentru a sprijini procesul de dezvoltare şi modernizare, minimum 25% din bugetul de apărare vor fi alocate pentru înzestrare şi modernizare şi 2% – pentru cercetare-dezvoltare, inovare şi investiţii locale în asigurarea unei autonomii proprii de capabilităţi critice.

34. Ulterior, având în vedere dezideratul naţional de integrare europeană, în vederea asigurării funcţionalităţii, dezvoltării, modernizării şi integrării sistemului de apărare pe termen lung în sistemul european de securitate şi apărare, Republica Moldova va tinde spre media alocărilor bugetare europene.

Secţiunea a 2-a

Resurse umane

35. Oamenii constituie baza funcţionării sistemului de apărare, care operaţionalizează şi determină valoarea tuturor celorlalte componente. Pregătirea şi dezvoltarea profesională prin învăţare pe tot parcursul vieţii continuă să rămână a fi imperativul-cheie pentru profesionalizarea sistemului naţional de apărare. Acestea vor fi transpuse în practică cu scopul îmbunătăţirii permanente a sistemului de învăţământ în domeniul milităriei prin cooperare cu partenerii externi, precum şi prin intermediul programelor naţionale de dezvoltare profesională în domeniul securităţii şi apărării, asigurate de instituţiile statului şi societatea civilă.

Menţinerea unui proces viabil de asigurare a sistemului naţional de apărare cu resurse umane este dependentă de majorarea resurselor financiare alocate în acest sens. Acţiunile prioritare vor fi orientate spre crearea condiţiilor de valorificare a rezervelor existente şi prin atragerea unui număr mai mare de cadre profesionale calificate şi specialişti în instituţiile şi structurile de forţă ale sistemului naţional de apărare. Totodată, va fi menţinut sistemul mixt de completare/recrutare în Forţele Armate (militari în termen şi prin contract), cu accent pe serviciul militar prin contract. Această abordare va rămâne una dintre modalităţile principale prin care Republica Moldova poate pregăti rezerva Forţelor Armate şi cetăţenii săi pentru apărarea Patriei.

36. Pentru a asigura o abordare cuprinzătoare, eficientă şi incluzivă privind egalitatea de gen va fi implementat Programul naţional de implementare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea. Totodată, vor fi luate măsuri tangibile de creştere a nivelului de participare şi reprezentare a femeilor în sectorul de securitate şi apărare, menite să asigure inclusiv interoperabilitatea cu partenerii, măsuri de reducere a stereotipurilor şi barierelor în domeniu, dar şi o creştere a eficienţei mecanismelor de prevenire, raportare şi examinare a cazurilor de discriminare.

Secţiunea a 3-a

Resurse materiale

37. Guvernul va continua alocarea resurselor materiale suficiente pentru întărirea eficacităţii sistemului naţional de apărare. O atenţie sporită va fi acordată dezvoltării şi modernizării capabilităţilor militare ale Forţelor Armate.

38. Capacitatea de mobilizare este un element important al rezilienţei statului şi trebuie să fie coordonată într-o manieră coerentă şi integrată. În acest sens, elaborarea şi aprobarea Planului de mobilizare a economiei naţionale, dezvoltarea şi punerea în aplicare a Registrului de stat al resurselor de apărare, precum şi asigurarea Agenţiei Rezerve Materiale cu resursele adecvate/suficiente sunt primordiale. Guvernul va intensifica supravegherea şi controlul privind corectitudinea executării responsabilităţilor de mobilizare, conform legislaţiei, de către autorităţile publice şi sectorul privat.

39. Aceste procese vor impune ajustarea, eficientizarea şi digitalizarea mecanismelor necesare proceselor de mobilizare, precum şi o capacitate sporită de conlucrare a instituţiilor statului.

Capitolul V

IMPACT

40. În contextul strategic actual, recurgerea la forţa armată şi ocuparea teritoriului altui stat sunt realităţi ce reprezintă o ameninţare sistemică nu doar pentru ţările din regiune, dar şi pentru toate democraţiile consolidate. Aceste realităţi afectează şi statul Republica Moldova, societatea şi cetăţeanul. Efectele pe termen mediu şi lung ce derivă din implementarea Strategiei vor fi condiţionate de alocările bugetare de stat şi de suportul partenerilor.

41. Strategia promovează viziunea comprehensivă a sistemului naţional de apărare, având ca scop dezvoltarea, modernizarea şi buna funcţionare a acestuia prin responsabilizarea tuturor instituţiilor abilitate în vederea protejării societăţii şi a cetăţenilor. Documentul de politici va avea un impact considerabil asupra tuturor grupurilor-ţintă – statul, societatea şi cetăţeanul.

42. Implementarea Strategiei va asigura un mediu de securitate stabil şi sigur întregii societăţi şi va întări încrederea cetăţenilor în capacitatea statului de a garanta apărarea naţională. De asemenea, menţinând funcţionalitatea şi capacitatea adecvată a sectorului de apărare şi securitate militară, se va contribui la siguranţa desfăşurării proceselor pe alte domenii ale statului, cum ar fi: politic, diplomatic, informaţional, economic, social, de securitate şi ordine publică, tehnologic etc.

43. Apărarea şi securitatea militară, ca unul dintre elementele de bază ale capacităţii de rezilienţă a statului şi a societăţii, va garanta o prosperitate economică sustenabilă şi de calitate, atrăgând investiţii din surse externe, care vor avea un impact direct asupra dezvoltării şi bunăstării societăţii şi a cetăţeanului.

44. Odată cu acţiuni directe şi investiţii pe termen mediu şi lung din partea statului în sectorul de apărare şi securitate militară, va creşte credibilitatea, interesul şi investiţiile partenerilor pentru dezvoltarea şi modernizarea capacităţilor naţionale de apărare.

45. Implementarea Strategiei va contribui la sporirea capacităţilor instituţionale de reacţie la situaţii de criză şi de gestionare a acestor situaţii, de gestionare a riscurilor şi a ameninţărilor, inclusiv a celor hibride, la adresa apărării naţionale şi a securităţii militare, consolidând astfel capacitatea de rezilienţă a statului şi a societăţii.

46. În contextul obiectivului naţional de integrare europeană, Strategia va deveni un instrument de apropiere şi integrare a sistemului naţional de apărare în arhitectura de securitate şi apărare europeană, precum şi un catalizator în atingerea unui nivel avansat al interoperabilităţii cu partenerii în domeniul apărării.

47. Implementarea Strategiei va asigura credibilitatea statului ca furnizor regional şi internaţional de securitate, cu efecte directe pozitive şi pentru mediul de securitate din Republica Moldova.

48. Strategia va facilita dezvoltarea unei culturi de securitate şi apărare, dar şi aplicabilitatea unui mecanism eficient de control democratic civil asupra sistemului de securitate şi apărare, ce va asigura o comunicare mult mai transparentă cu societatea civilă.

Capitolul VI

ETAPE ŞI MECANISME DE IMPLEMENTARE

49. Strategia se pune în aplicare în anii 2024–2034 şi este valabilă până la aprobarea unei noi strategii. Strategia va fi implementată etapizat, în funcţie de alocările bugetare şi suportul partenerilor, urmărindu-se utilizarea eficientă a acestora.

50. În prima etapă, 2024–2030, implementarea se va axa pe procesul de dezvoltare şi modernizare a capacităţilor naţionale de apărare, precum şi pe buna funcţionare a sistemului naţional de apărare, asigurând un nivel înalt de interoperabilitate a forţelor destinate apărării naţionale şi a cooperării interinstituţionale, în vederea realizării sarcinilor în domeniul apărării. În perspectiva integrării Republicii Moldova în UE se va asigura apropierea şi sincronizarea treptată a sistemului naţional de apărare cu arhitectura de securitate şi apărare europeană.

51. În a doua etapă, 2031–2034, pornind de la realizările primei etape, obiectivul principal va fi finalizarea procesului de dezvoltare şi modernizare a capacităţilor de apărare naţională şi integrarea completă a sistemului naţional de apărare în arhitectura de securitate şi apărare europeană.

52. În acest sens, Guvernul va elabora şi va pune în aplicare mecanismul de implementare a Strategiei prin intermediul foii de parcurs la nivel naţional, care se realizează de autorităţile responsabile în domeniu şi se actualizează, la necesitate, o dată la trei ani. Acestui mecanism i se subscriu şi alte eforturi departamentale pe dimensiunea apărării, exprimate prin iniţiative, programe, planuri şi proiecte de dezvoltare, profesionalizare, instruire, care vor fi sincronizate şi adaptate conform rigorilor subsecvente procesului de reformă.

53. Modalitatea de implementare a obiectivelor generale din Strategie este exprimată prin realizarea obiectivelor specifice, care, la rândul lor, sunt implementate prin prisma intervenţiilor stabilite în direcţiile de acţiune descrise. Un obiectiv specific contribuie direct sau tangenţial, simultan sau treptat la realizarea unuia sau mai multor obiective generale. O direcţie de acţiune poate contribui direct sau tangenţial, simultan sau treptat la realizarea mai multor obiective specifice. Totodată, logica interdependenţei şi a raportului între obiectivele generale, obiectivele specifice şi direcţiile de acţiune va fi reflectată în foia de parcurs pentru implementarea Strategiei.

54. Autorităţile şi instituţiile implicate în realizarea Strategiei vor asigura transpunerea în planurile lor anuale şi pe termen mediu a obiectivelor specifice, a direcţiilor de acţiune şi a prevederilor Strategiei, în partea ce le vizează.

55. Prevederile Strategiei vor constitui drept baza pentru elaborarea strategiei militare.

Capitolul VII

MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

56. Conducerea sistemului naţional de apărare va supraveghea implementarea Strategiei şi progresele înregistrate.

57. Guvernul, prin intermediul Ministerului Apărării, va gestiona procesul de monitorizare şi evaluare a implementării Strategiei, care va fi asigurat prin raportări anuale. Activităţile de monitorizare a Strategiei vor fi întreprinse pe perioada de implementare şi vor include atât colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, cât şi eventualele rectificări de conţinut şi formă, pe măsura desfăşurării activităţilor planificate.

58. Procedura de evaluare a implementării Strategiei va include evaluarea intermediară şi evaluarea finală. Raportul de evaluare intermediară a realizării Strategiei, prezentat până la 1 aprilie 2031, va cuprinde gradul de realizare a activităţilor specifice etapei şi impactul acestora, precum şi recomandările de ajustare (după caz) pentru următoarea etapă de implementare. Raportul de evaluare finală, prezentat până la 1 aprilie 2035, va reflecta aprecierea gradului de realizare a activităţilor specifice etapei de implementare şi a obiectivelor politicii de apărare, impactul final, concluzii şi recomandări pentru viitor.

59. Autorităţile administraţiei publice de toate nivelurile şi instituţiile vizate vor analiza gradul de implementare a obiectivelor şi a acţiunilor ce le revin şi vor prezenta rapoarte de progres Ministerului Apărării, care va înainta Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului, anual, până la data de 1 aprilie, raportul generalizat cu privire la realizarea Strategiei în anul precedent.

60. Autorităţile şi instituţiile responsabile de implementarea Strategiei sunt: Comisia pentru securitate naţională, apărare şi ordine publică a Parlamentului, Aparatul Preşedintelui, Cancelaria de Stat, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Energiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Culturii, Ministerul Mediului, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat şi alte autorităţi şi instituţii cu responsabilităţi în domeniul apărării, în conformitate cu prevederile legislaţiei.

61. În procesul de monitorizare se va acorda atenţie, în primul rând, realizării viziunii Preşedintelui Republicii Moldova privind finanţarea adecvată şi creşterea investiţiilor pentru apărarea naţională, stabilită în SSN, indicatorilor de monitorizare şi evaluare a Strategiei prevăzuţi în capitolul VIII, precum şi indicatorilor de progres, stabiliţi conform mecanismului de implementare a Strategiei.

Capitolul VIII

INDICATORI DE MONITORIZARE ŞI EVALUARE A STRATEGIEI

 30. Indicatorii de monitorizare şi evaluare a Strategiei includ o varietate de elemente-cheie care oferă o imagine clară a progresului şi a eficacităţii Strategiei. Aceşti indicatori sunt specifici, măsurabili, accesibili şi relevanţi pentru a asigura o evaluare obiectivă a performanţei strategiei de apărare naţională, dar şi luând în considerare informaţia care cade sub incidenţa Legii nr.245/2008 cu privire la secretul de stat. Monitorizarea lor periodică va permite ajustarea şi îmbunătăţirea continuă a procesului de implementare a Strategiei.

CONCEPTE ŞI TERMENI

ameninţare hibridă – tip de ameninţare din partea unui adversar statal sau nonstatal (indivizi, grupări) care utilizează, conjugat şi într-o manieră adaptivă (rapid, dinamic), metode şi mijloace convenţionale şi neconvenţionale (de ordin politic, militar, diplomatic, economic, cibernetic, informaţional etc.) pentru a-şi realiza obiectivele;

apărare cibernetică – ansamblu de măsuri proactive şi reactive prin care se asigură confidenţialitatea, integritatea, disponibilitatea, autenticitatea şi nerepudierea informaţiilor în format electronic, în cadrul resurselor şi serviciilor publice sau private, din spaţiul cibernetic;

apărare naţională – ansamblu de măsuri, dispoziţii şi activităţi adoptate şi desfăşurate de către stat în scopul de a garanta suveranitatea, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională, precum şi împotriva oricărei forme de agresiune;

capabilitate – produs al unor măsuri şi acţiuni care cuprinde elemente de doctrină, organizare, comandă, pregătire şi instruire, dotare, infrastructură, personal şi interoperabilitate necesare pentru îndeplinirea unui obiectiv şi obţinerea efectului dorit;

capacitate de apărare – totalitate a posibilităţilor economice, umane, tehnico-ştiinţifice, moral-politice, militare şi de altă natură de care dispune statul pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale fundamentale, prin a căror mobilizare şi utilizare se asigură forţa necesară şi capabilă de a riposta adecvat oricărui agresor;

capacitate militară – potenţial de care poate dispune statul la un moment dat, din punct de vedere militar, privind dotarea, organizarea, echiparea, factorul uman şi gradul de pregătire pentru executarea unei riposte armate (acţiuni militare);

capacitate operaţională – potenţial al unei unităţi (structuri militare) asigurat din timp sau crescut în urma aplicării unor ordine sau indicative operative în vederea desfăşurării acţiunilor militare, în conformitate cu scopul pentru care a fost creată unitatea respectivă;

comunicare strategică – aplicare strategică, planificată, ţintită şi coordonată a mijloacelor de comunicare pentru a atinge obiectivele strategice ale autorităţii şi ale statului;

control democratic asupra sistemului naţional de apărare – o serie de mecanisme, proceduri, legi, standarde şi tradiţii prin care se exercită autoritatea politică civilă (examinarea şi supravegherea procesului decizional), de către instituţiile împuternicite, asupra componentelor sistemului naţional de apărare;

cultură de securitate şi apărare – totalitate a valorilor, a normelor, a atitudinilor sau a acţiunilor care determină înţelegerea şi asimilarea, la nivelul societăţii, a conceptului de securitate şi apărare, precum şi a derivatelor acestuia (securitate şi apărare naţională, securitate internaţională, insecuritate, politică de securitate şi apărare etc.). Acest concept are un scop educativ prin dezvoltarea unei atitudini cu rol preventiv pentru societate în vederea apărării şi protecţiei personale, de grup şi statale faţă de riscuri, ameninţări, vulnerabilităţi, agresiuni reale şi potenţiale. Modul de raportare a cetăţenilor la domeniul de securitate şi apărare are un rol esenţial în gestionarea evoluţiilor mediului intern şi internaţional de securitate;

infrastructură critică – clădiri, sedii, dispozitive, reţele, servicii, sisteme de bunuri materiale (energetice, de transport, de comunicaţii şi tehnologie a informaţiei, de furnizare a utilităţilor) de interes strategic şi/sau de utilitate publică a căror distrugere, aducere în stare de nefuncţionare, degradare ori perturbare ar avea efecte negative majore, la nivel naţional sau regional, asupra stării de sănătate şi siguranţă a cetăţenilor, mediului, funcţionării economiei şi activităţii instituţiilor statului;

interoperabilitate – abilitate a unor entităţi de a acţiona în comun, în mod coerent şi eficient, în scopul realizării obiectivelor tactice, operaţionale şi strategice prin acceptarea doctrinelor şi procedurilor comune, prin folosirea în comun a unor elemente de infrastructură şi comunicare eficientă;

mediu de securitate – ansamblu de procese şi fenomene politice, diplomatice, informaţionale, militare, economice, administrative, sociale, culturale, ecologice etc., interne şi internaţionale, care condiţionează nivelul de protecţie a cetăţeanului, a comunităţii, a statului, a zonei sau a regiunii în raport cu provocările şi oportunităţile cu care naţiunea se confruntă, la un moment dat, în eforturile sale de apărare şi de promovare a principiilor şi a valorilor naţionale, precum şi de realizare a obiectivelor şi a intereselor sale de securitate. În funcţie de gradul de acoperire şi manifestare, mediul de securitate poate fi naţional, regional şi internaţional;

mobilizare – activitate complexă, desfăşurată pe plan politic, economic, administrativ şi militar în scopul asigurării cu resurse umane şi tehnico-materiale necesare pentru apărarea ţării şi pentru trecerea statului de la starea de pace la starea de război;

obiectiv al politicii de apărare – derivat al obiectivelor securităţii naţionale, care generează cadrul activităţii practice pentru instituţiile statului în vederea realizării viziunii strategice în domeniul apărării;

operaţie de apărare – totalitate a acţiunilor militare desfăşurate de mari unităţi militare cu scopul de a zădărnici ofensiva inamicului, de a-i provoca pierderi cât mai mari, de a păstra cu fermitate poziţiile încredinţate, precum şi de a câştiga timp şi a crea condiţiile necesare pentru trecerea la acţiuni militare ofensive în vederea eliberării teritoriului ocupat;

planificare a apărării – componentă esenţială a politicii de apărare a statului ce reprezintă procesul de stabilire a obiectivelor pentru asigurarea apărării naţionale şi a căilor de realizare a acestora, precum şi de determinare a volumului şi a structurii resurselor de apărare necesare, a modului de alocare a acestora;

politică de apărare a statului – ansamblu de viziuni, concepţii, activităţi şi relaţii care reflectă caracterul complex al apărării şi definesc capacitatea statului de a asigura dezvoltarea continuă şi gestionarea eficientă a elementelor sistemului naţional de apărare (conducerea, forţele, resursele şi infrastructura teritorială);

sistem naţional de apărare – conducere, ansamblu de forţe, mijloace şi elemente ale infrastructurii, precum şi totalitate a acţiunilor menite să asigure apărarea ţării;

spaţiu informaţional – mediu de activitate asociat cu formarea, crearea, transformarea, transmiterea, difuzarea, utilizarea şi stocarea informaţiilor, care produce efecte la nivel de conştiinţă individuală şi/sau socială, de infrastructură informaţională şi de informaţie;

suficienţă defensivă – stare a puterii militare a statului de a dispune de forţe militare cu o structură şi o capacitate ce ar oferi mijloacele efective şi eficiente iniţiale necesare (personal activ şi de rezervă, tehnică şi armament cantitativ şi calitativ, asigurat multilateral) pentru a asigura descurajarea şi respingerea unei agresiuni armate, excluzând capacitatea inamicului de a lansa un atac strategic prin surprindere şi de a efectua operaţii ofensive.