Hotărâre nr. 103 din 11.03.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile

de evaluare a conformităţii produselor fertilizante

nr. 103  din  11.03.2026

 (în vigoare 17.04.2026) 

 (se abrogă la data aderării RM la UE) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.121-124 art.116 din 17.03.2026

* * *

UE

În temeiul art.5 alin.(10) din Legea nr.21/2025 privind punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor fertilizante (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr.154-156, art.155), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre transpune Anexa IV la Regulamentul (UE) 2019/1009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 iunie 2019 de stabilire a normelor privind punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor fertilizante UE şi de modificare a Regulamentelor (CE) nr.1069/2009 şi (CE) nr.1107/2009 şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.2003/2003, CELEX: 32019R1009, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 170 din 25 iunie 2019, astfel cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2025/1421 al Comisiei din 17 iulie 2025.

1. Se aprobă Regulamentul privind procedurile de evaluare a conformităţii produselor fertilizante (se anexează).

2. Hotărârea Guvernului nr.268/2012 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice "Fertilizanţi minerali. Cerinţe esenţiale" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.88-91, art.309), cu modificările ulterioare, se abrogă la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se abrogă la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.103/2026

REGULAMENT

privind procedurile de evaluare a conformităţii produselor fertilizante

Capitolul I

APLICABILITATEA PROCEDURILOR DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

1. Prezentul capitol stabileşte aplicabilitatea modulelor procedurii de evaluare a conformităţii, astfel cum sunt precizate în capitolul II, a produselor fertilizante UE, în funcţie de categoriile de materii componente aferente, precum şi de categoriile funcţionale de produse aferente, astfel cum sunt prevăzute la categoriile de materii componente pentru produsele fertilizante UE (în continuare – CMC) şi la categoriile funcţionale de produse pentru produsele fertilizante UE (în continuare – CFP), aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

Secţiunea 1

Aplicabilitatea controlului intern al producţiei (modulul A)

2. Modulul A poate fi folosit pentru un produs fertilizant UE compus exclusiv din una sau mai multe dintre următoarele materii componente, astfel cum sunt prevăzute la CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare:

2.1. substanţe sau amestecuri de materiale prime virgine (în continuare – CMC 1), cu excepţia unui compus inhibitor de nitrificare, de denitrificare sau de urează;

2.2. digestate de culturi proaspete (în continuare – CMC 4);

2.3. subproduse ale industriei alimentare (în continuare – CMC 6);

2.4. nutrienţi polimerici (în continuare – CMC 9);

2.5. subproduse în sensul Legii nr.209/2016 privind deşeurile (în continuare – CMC 11).

3. Modulul A, de asemenea, poate fi utilizat pentru un amestec de produse fertilizante (în continuare – CFP 7), astfel cum sunt precizate la CFP, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

4. Prin derogare de la pct.2 şi 3, modulul A nu trebuie să fie utilizat pentru:

4.1. un îngrăşământ anorganic solid simplu sau compus cu macroelemente pe bază de nitrat de amoniu cu conţinut ridicat de azot, astfel cum este specificat la CFP, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, îngrăşământ anorganic solid simplu sau compus cu macroelemente pe bază de nitrat de amoniu cu conţinut ridicat de azot (în continuare – CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1) sau un amestec de produse fertilizante, astfel cum este specificat la CFP 7, şi care conţine 28 % sau mai mult din masă azot (N) dintr-un produs fertilizant UE aparţinând CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1;

4.2. un inhibitor (în continuare – CFP 5), astfel cum este specificat la CFP, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare; sau

4.3. un biostimulator al plantelor (în continuare – CFP 6), astfel cum este specificat la CFP, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

Secţiunea a 2-a

Aplicabilitatea controlului intern al producţiei plus testarea

supravegheată a produsului (modulul A1)

5. Modulul A1 se foloseşte pentru un îngrăşământ anorganic solid simplu sau compus cu macroelemente pe bază de nitrat de amoniu cu conţinut ridicat de azot, astfel cum este specificat la CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1, precum şi pentru un amestec de produse fertilizante, astfel cum este specificat la CFP 7, şi care conţine 28 % sau mai mult din masă azot (N) dintr-un produs fertilizant UE aparţinând CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1.

Secţiunea a 3-a

Aplicabilitatea examinării UE de tip (modulul B) urmată de conformitatea

cu tipul bazată pe controlul intern al producţiei (modulul C)

6. Modulul B, urmat de modulul C, poate fi folosit pentru un produs fertilizant UE compus exclusiv din una sau mai multe dintre următoarele materii componente:

6.1. compus inhibitor de nitrificare, de denitrificare sau de urează, astfel cum se specifică la CMC 1 din CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare;

6.2. plante, părţi din plante sau extracte din plante (în continuare – CMC 2), astfel cum se prevede la CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare;

6.3. microorganisme (în continuare – CMC 7), astfel cum se prevede la CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare;

6.4. alţi polimeri decât nutrienţii polimerici, astfel cum se prevede la CMC 9 din CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare;

6.5. produse derivate în sensul Legii nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman, astfel cum este prevăzut la CMC 10 din CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare;

6.6. CMC-urile menţionate la pct.2.

7. Modulul B, urmat de modulul C, poate fi utilizat, de asemenea, pentru un amestec de produse fertilizante, astfel cum se prevede la CFP 7.

8. Prin derogare de la pct.6 şi 7, modulul B, urmat de modulul C, nu trebuie să fie folosit pentru un îngrăşământ anorganic solid simplu sau compus cu macroelemente pe bază de nitrat de amoniu cu conţinut ridicat de azot, astfel cum este specificat la CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1, sau pentru un amestec de produse fertilizante, astfel cum este specificat la CFP 7, şi care conţine 28 % sau mai mult din masă azot (N) dintr-un produs fertilizant UE aparţinând CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1.

Secţiunea a 4-a

Aplicabilitatea asigurării calităţii procesului de producţie (modulul D1)

9. Modulul D1 poate fi utilizat pentru orice produs fertilizant UE.

10. Prin derogare de la pct.9, modulul D1 nu trebuie să fie folosit pentru un îngrăşământ anorganic solid simplu sau compus cu macroelemente pe bază de nitrat de amoniu cu conţinut ridicat de azot, astfel cum este specificat la CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1, sau pentru un amestec de produse fertilizante, astfel cum este specificat la CFP 7, şi care conţine 28 % sau mai mult din masă azot (N) dintr-un produs fertilizant UE aparţinând CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1.

Capitolul II

DESCRIEREA PROCEDURILOR DE EVALUARE A CONFORMITĂŢII

Secţiunea 1

Modulul A – Controlul intern al producţiei

Subsecţiunea 1

Descrierea modulului. Documentaţia tehnică

11. Controlul intern al producţiei este procedura de evaluare a conformităţii prin care producătorul îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct.12-18, se asigură şi declară pe răspunderea sa exclusivă că produsele fertilizante UE în cauză respectă cerinţele prezentului Regulament aplicabile produselor.

12. Producătorul stabileşte documentaţia tehnică. Documentaţia permite evaluarea produsului fertilizant UE din punctul de vedere al conformităţii cu cerinţele relevante şi include o analiză adecvată şi o evaluare a riscului (riscurilor).

13. Documentaţia tehnică precizează cerinţele aplicabile şi vizează, în măsura în care acest lucru este relevant pentru evaluare, proiectarea, fabricarea şi utilizarea preconizată a produsului fertilizant UE. Documentaţia tehnică cuprinde, după caz, cel puţin următoarele elemente:

13.1. descrierea generală a produsului fertilizant UE, CFP care corespunde funcţiei declarate a produsului fertilizant UE şi descrierea utilizării preconizate;

13.2. lista materiilor componente utilizate, a CMC-urilor astfel cum se menţionează în CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, cărora le aparţin şi informaţii privind originea sau procesul de fabricaţie a acestora;

13.3. declaraţiile de conformitate UE pentru produsele fertilizante UE care sunt componente ale amestecului de produse fertilizante;

13.4. desenele, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea procesului de fabricaţie a produsului fertilizant UE;

13.5. modelul de etichetă sau de prospect ori al ambelor, menţionate la art.8 alin.(8) din Legea nr.21/2025 privind punerea la dispoziţie pe piaţă a produselor fertilizante (în continuare – Legea nr.21/2025), care conţin informaţiile necesare prevăzute de cerinţele de etichetare pentru produsele fertilizante aprobate de către autoritatea competentă de elaborarea politicilor, în conformitate cu competenţele stabilite la art.5 alin.(1) din aceeaşi lege;

13.6. lista standardelor armonizate menţionate la art.15, a specificaţiilor comune menţionate la art.16 din Legea nr.21/2025 şi/sau a altor specificaţii tehnice relevante aplicate. În eventualitatea unor standarde armonizate aplicate parţial sau a unor specificaţii comune, documentaţia tehnică precizează care au fost părţile aplicate;

13.7. rezultatele calculelor, inclusiv ale controalelor efectuate;

13.8. rapoartele de testare;

13.9. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine subproduse sau este alcătuit din subproduse în sensul Legii nr.209/2016 privind deşeurile, dovezile tehnice şi administrative care să ateste că subprodusele respectă criteriile stabilite prin actele menţionate la art.5 din Legea nr.21/2025, precum şi condiţiile specificate la art.5 alin.(1) şi, după caz, documentaţia de însoţire menţionată la art.5 alin.(2) sau măsurile naţionale adoptate în temeiul art.5 alin.(3) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile;

13.10. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine o valoare a cromului (Cr) total de peste 200 mg/kg substanţă uscată, informaţiile cu privire la cantitatea maximă şi sursa exactă a cromului (Cr) total.

Subsecţiunea a 2-a

Fabricaţia. Marcajul CE şi declaraţia de conformitate UE.

Reprezentantul autorizat

14. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie şi monitorizarea lui să asigure conformitatea produselor fertilizante UE fabricate cu documentaţia tehnică menţionată la pct.12 şi 13 şi cu cerinţele prevăzute în Legea nr.21/2025 care se aplică acestora.

15. Producătorul aplică marcajul CE, în mod individual, pe fiecare ambalaj al produsului fertilizant UE care respectă cerinţele aplicabile din prezentul Regulament sau, atunci când este livrat fără ambalaj, pe un document de însoţire a produsului fertilizant UE.

16. Producătorul întocmeşte o declaraţie de conformitate UE scrisă pentru un produs fertilizant UE sau un tip de produs fertilizant UE şi o păstrează, împreună cu documentaţia tehnică, la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei pe o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piaţă a produsului fertilizant UE. Declaraţia de conformitate UE identifică produsul fertilizant UE sau tipul de produs fertilizant UE pentru care a fost întocmită.

17. O copie a declaraţiei de conformitate UE este pusă la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei, astfel cum este stipulat la poziţia 54 din anexa nr.1 la Legea nr.162/2023 privind supravegherea pieţei şi conformitatea produselor, la cerere.

18. Obligaţiile producătorului stabilite la pct.15, 16 şi 17 pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său şi pe răspunderea sa, cu condiţia ca acestea să fie menţionate în mandat.

Secţiunea a 2-a

Modulul A1 – Controlul intern al producţiei plus testarea supravegheată a produsului

Subsecţiunea 1

Descrierea modulului. Documentaţia tehnică. Fabricaţia

19. Controlul intern al producţiei plus testarea supravegheată a produsului reprezintă procedura de evaluare a conformităţii prin care producătorul îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct.20-48, se asigură şi declară pe răspunderea sa exclusivă că produsele fertilizante UE în cauză respectă cerinţele prezentului Regulament aplicabile produselor.

20. Producătorul întocmeşte documentaţia tehnică. Documentaţia permite evaluarea produsului fertilizant UE din punctul de vedere al conformităţii cu cerinţele relevante şi include o analiză adecvată şi o evaluare a riscului (riscurilor).

21. Documentaţia tehnică precizează cerinţele aplicabile şi vizează, în măsura în care acest lucru este relevant pentru evaluare, proiectarea, fabricarea şi utilizarea preconizată a produsului fertilizant UE. Documentaţia tehnică cuprinde, după caz, cel puţin următoarele elemente:

21.1. descrierea generală a produsului fertilizant UE, CFP care corespunde funcţiei declarate a produsului fertilizant UE şi descrierea utilizării preconizate;

21.2. lista materiilor componente utilizate, a CMC-urilor astfel cum se menţionează în CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, cărora le aparţin şi informaţii privind originea sau procesul de fabricaţie a acestora;

21.3. declaraţiile de conformitate UE pentru produsele fertilizante UE componente ale amestecului de produse fertilizante;

21.4. desenele, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea procesului de fabricaţie a produsului fertilizant UE;

21.5. modelul de etichetă sau de prospect ori al ambelor, astfel cum se menţionează la art.8 alin.(8) din Legea nr.21/2025, care conţin informaţiile necesare în conformitate cu cerinţele de etichetare pentru produsele fertilizante aprobate de către autoritatea competentă de elaborarea politicilor, potrivit competenţelor stabilite la art.5 alin.(1) din aceeaşi lege;

21.6. denumirea şi adresa unităţilor de producţie, precum şi denumirea şi adresa operatorilor unităţilor respective la care au fost fabricate produsul şi principalele sale componente;

21.7. lista standardelor armonizate menţionate la art.15, a specificaţiilor comune menţionate la art.16 din Legea nr.21/2025 şi/sau a altor specificaţii tehnice relevante aplicate. În eventualitatea unor standarde armonizate aplicate parţial sau a unor specificaţii comune, documentaţia tehnică precizează care au fost părţile aplicate;

21.8. rezultatele calculelor, ale controalelor efectuate etc.;

21.9. rapoartele de testare, inclusiv rapoartele din cadrul verificărilor produsului privind retenţia de ulei şi rezistenţa la detonare, menţionate în subsecţiunea a 2-a;

21.10. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine subproduse sau este alcătuit din subproduse în sensul Legii nr.209/2016 privind deşeurile, dovezile tehnice şi administrative care să ateste că subprodusele respectă criteriile stabilite prin actele menţionate la art.5 din Legea nr.21/2025, precum şi măsurile specificate la art.5 alin.(1) şi, după caz, documentaţia de însoţire menţionată la art.5 alin.(2) sau măsurile naţionale adoptate în temeiul art.5 alin.(3) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

22. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie şi monitorizarea acestuia să asigure conformitatea produsului fertilizant UE fabricat cu documentaţia tehnică menţionată la pct.20 şi 21 şi cu cerinţele Legii nr.21/2025 aplicabile acestora.

Subsecţiunea a 2-a

Verificările produsului privind retenţia de ulei şi rezistenţa la detonare

23. Ciclurile termice şi testele menţionate la paragrafele 1-4 se efectuează asupra unui eşantion reprezentativ de produs fertilizant UE o dată la trei luni în numele producătorului, pentru a verifica conformitatea cu:

23.1. cerinţa privind retenţia de ulei menţionată la pct.70 din CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare;

23.2. cerinţa privind rezistenţa la detonare menţionată la pct.71 din CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

Ciclurile termice şi testele menţionate la paragrafele 3 şi 4 se efectuează în laboratoare acreditate pentru aceste activităţi de către Centrul Naţional de Acreditare sau recunoscute în vederea notificării, în condiţiile Legii nr.235/2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.

24. Responsabilitatea efectuării ciclurilor termice şi a testelor îi revine unui organism de evaluare a conformităţii notificat, ales de producător.

Persoanele care efectuează testul privind retenţia de ulei şi testul de rezistenţă la detonare sunt asigurate cu echipamente individuale de protecţie adecvate riscurilor specifice testelor.

Paragraful 1. Ciclurile termice înainte de testarea cerinţei privind retenţia de ulei menţionate la pct.70 din CFP 1.3.1.1.1.1. – 1.3.1.1.2.1 din categoria funcţională de produse pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare

25. Principiul şi definiţia ciclurilor termice înainte de testarea cerinţei privind retenţia de ulei sunt următoarele:

25.1. eşantionul se încălzeşte într-un vas de laborator închis adecvat de la temperatura ambiantă la 50 ^oC şi se menţine la această temperatură timp de două ore (faza la 50 ^oC). Se răceşte eşantionul la o temperatură de 25 ^oC şi se menţine la această temperatură timp de două ore (faza la 25 ^oC). Combinaţia fazelor succesive, la 50 ^oC şi 25 ^oC, formează un ciclu termic. După ce a fost supus la două cicluri termice, eşantionul este ţinut la o temperatură de 20 (±3) ^oC, pentru determinarea valorii retenţiei de ulei.

26. Se utilizează aparatură de laborator obişnuită, în special:

26.1. băi de apă sau cuptoare cu termostat pentru 25 ± 1^oC şi, respectiv,

50 ± 1^oC;

26.2. vase de laborator adecvate cu un volum individual de 150 ml.

27. Se aplică următoarea procedură:

27.1. se pune fiecare eşantion de 70 ± 5 g în câte un vas de laborator adecvat, care apoi se închide;

27.2. după atingerea temperaturii de 50 ^oC şi menţinerea acestei temperaturi timp de două ore, se modifică temperatura vasului prin transferarea acestuia în baia de apă sau în cuptor la 25 ^oC şi se procedează conform pct.25;

27.3. în cazul în care se utilizează o baie de apă, se menţine apa din fiecare baie la temperatură constantă şi în mişcare, agitând rapid. Se asigură menţinerea nivelului apei deasupra nivelului eşantionului. Dopul se protejează de condens cu un capac de cauciuc.

Paragraful 2. Testul privind retenţia de ulei menţionat la pct.70 din CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1 din categoria funcţională de produse pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare

28. Testul privind retenţia de ulei se descrie după cum urmează:

28.1. retenţia de ulei a unui produs fertilizant UE este cantitatea de ulei reţinută de produsul fertilizant UE, determinată în condiţiile de operare specificate şi exprimată ca % din masă;

28.2. testul se efectuează pe un eşantion reprezentativ din produsul fertilizant UE. Întregul eşantion este supus la două cicluri termice, în conformitate cu paragraful 1, înainte de executarea testului;

28.3. metoda se aplică atât în cazul îngrăşămintelor perlate, cât şi al celor granulare, care nu conţin materii solubile în ulei.

29. Metoda se bazează pe următorul principiu:

29.1. imersia totală a eşantionului în motorină pentru o perioadă de timp specificată, urmată de îndepărtarea surplusului de motorină în condiţii specificate. Măsurarea creşterii masei probei testate.

30. Pentru realizarea testului se utilizează în calitate de reactivi motorină, care trebuie să îndeplinească următoarele caracteristici:

30.1. vâscozitate maximă: 5 mPa s la 40 ^oC;

30.2. densitate: 0,8-0,85 g/ml la 20 ^oC;

30.3. conţinut de sulf: ≤ 1,0 % (m/m);

30.4. cenuşă: ≤ 0,1 % (m/m).

31. Se utilizează aparatură de laborator obişnuită, precum şi următoarele:

31.1. balanţă cu precizia de 0,01g;

31.2. pahare Berzelius de 500 ml;

31.3. pâlnie, din material plastic, preferabil cu un perete cilindric în partea superioară, diametru aproximativ 200 mm;

31.4. sită de testare, cu ochiuri de 0,5 mm, care să se potrivească în pâlnie. Dimensiunile pâlniei şi ale sitei se aleg astfel încât numai câteva granule să stea unele peste altele şi motorina să se poată scurge uşor;

31.5. hârtie de filtru pentru filtrare rapidă, creponată, moale, cu greutatea de 150 g/m²;

31.6. ţesătură absorbantă (tip laborator).

32. Se aplică următoarea procedură:

32.1. se efectuează, succesiv, două determinări individuale rapide pe porţiuni separate din acelaşi eşantion;

32.2. se îndepărtează particulele mai mici de 0,5 mm folosind sita de testare. Se cântăresc cu o precizie de 0,01 g aproximativ 50 g de eşantion într-un pahar Berzelius. Se adaugă suficientă motorină pentru a acoperi complet perlele sau granulele şi se amestecă cu grijă pentru a se asigura umezirea tuturor perlelor sau granulelor. Se acoperă paharul Berzelius cu o sticlă de ceas şi se lasă să stea o oră la 25 (± 2) °C;

32.3. se filtrează întregul conţinut al paharului Berzelius prin pâlnie, care conţine sita de testare. Porţiunea reţinută se lasă pe sită o oră astfel încât cea mai mare parte a excesului de motorină să se scurgă;

32.4. se pun două foi de hârtie de filtru (aproximativ 500 × 500 mm) una peste alta pe o suprafaţă netedă; se îndoaie cele patru margini ale ambelor hârtii de filtru în sus la o înălţime de aproximativ 40 mm pentru a împiedica perlele sau granulele să se rostogolească în afară. Se pun două straturi de ţesătură absorbantă în centrul hârtiilor de filtru. Se toarnă întregul conţinut al sitei peste ţesăturile absorbante şi se împrăştie perlele sau granulele în mod uniform cu o pensulă plată şi moale. După două minute se ridică o latură a ţesăturilor pentru a transfera perlele sau granulele dedesubt pe hârtiile de filtru, împrăştiindu-le uniform cu pensula. Se aşază pe eşantion o altă foaie de hârtie de filtru, tot cu marginile îndoite în sus, şi se rostogolesc perlele sau granulele între hârtiile de filtru cu mişcări circulare, apăsându-se uşor. Se face o pauză după fiecare opt mişcări circulare pentru a se ridica colţurile opuse ale hârtiilor de filtru şi a se readuce în centru perlele sau granulele care s-au rostogolit către margini. Se aplică următoarea procedură: se efectuează patru mişcări circulare complete, întâi în sensul acelor de ceasornic, apoi în sens invers. Se readuc perlele sau granulele în centru, aşa cum este descris mai sus. Această procedură se execută de trei ori (24 de mişcări circulare, cu ridicarea colţurilor de două ori). Se introduce cu grijă o nouă hârtie de filtru între cea de jos şi cea de deasupra şi se transferă perlele sau granulele pe noua hârtie de filtru ridicând marginile hârtiei superioare. Se acoperă perlele sau granulele cu o nouă hârtie de filtru şi se repetă aceeaşi procedură aşa cum s-a arătat mai sus. Imediat după rostogolire, se pun perlele sau granulele pe o sticlă de ceas tarată şi se recântăreşte cu precizie de 0,01 g pentru a se determina cantitatea de motorină reţinută;

32.5. se repetă procedura de rostogolire şi recântărire. În cazul în care motorina reţinută în probă cântăreşte mai mult de 2,00 g, se pune proba pe un set nou de hârtii de filtru şi se repetă procedura de rostogolire, ridicând colţurile conform subpct. 32.4 (de două ori opt mişcări circulare, ridicând o dată), apoi se recântăreşte proba;

32.6. se efectuează două teste privind retenţia de ulei pentru fiecare eşantion.

33. Raportul de testare şi exprimarea rezultatelor se prezintă după cum urmează:

33.1. metoda de calcul şi formula privind retenţia de ulei, la fiecare determinare (subpct. 32.1), exprimată în % din masa probei cernute, este dată de ecuaţia:

unde:

m₁ – masa, în grame, a probei cernute (subpct. 32.2);

m₂ – masa, în grame, a probei conform subpct. 32.4 şi 32.5, ca rezultat al ultimei cântăriri;

33.2. drept rezultat se consideră media aritmetică a celor două determinări;

33.3. raportul de testare face parte din documentaţia tehnică.

Paragraful 3. Ciclurile termice anterioare testului de rezistenţă la detonare menţionat la pct.71 din CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1 din categoria funcţională de produse pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare

34. Principiul şi definiţia ciclurilor termice anterioare testului de rezistenţă la detonare sunt următoarele:

34.1. într-un recipient etanş se încălzeşte eşantionul de la temperatura ambiantă la 50 °C şi se menţine la această temperatură timp de o oră (faza la 50 °C). Eşantionul se răceşte apoi până se ajunge la temperatura de 25 °C şi se menţine la această temperatură timp de o oră (faza la 25 °C). Combinaţia fazelor succesive, la 50 °C şi 25 °C, formează un ciclu termic. După efectuarea numărului de cicluri termice necesar, eşantionul este ţinut la o temperatură de 20 ± 3 °C până la executarea testului de rezistenţă la detonare.

35. Aparatura utilizată pentru metoda 1:

35.1. baie de apă termostatată între 20 °C şi 51 °C, cu o capacitate minimă de încălzire şi răcire de 10 °C/oră, sau două băi de apă, una termostatată la 20 °C, cealaltă la 51 °C. Apa din baie (băi) se amestecă continuu; volumul băii este suficient de mare pentru a permite o bună circulaţie a apei;

35.2. un recipient din oţel inoxidabil, etanşat de jur împrejur şi prevăzut în centru cu un dispozitiv de înregistrare a temperaturii. Lăţimea exterioară a recipientului este de 45 ± 2 mm, iar grosimea peretelui este de 1,5 mm (precum este redat la figura 1). Înălţimea şi lungimea recipientului pot fi alese pentru a se potrivi cu dimensiunile băii de apă, de exemplu lungime 600 mm, înălţime 400 mm.

36. Aparatura utilizată pentru metoda a 2-a:

36.1. cuptor adecvat, termostatat între 20 °C şi 51 °C, cu o capacitate minimă de încălzire şi răcire de 10 °C/h;

36.2. recipiente sau pungi din plastic ermetice adecvate, prevăzute cu un dispozitiv de înregistrare a temperaturii adecvat în centrul eşantionului, sau un recipient din oţel inoxidabil, astfel cum este descris la subpct. 35.2. După umplere, grosimea exterioară a recipientului sau a pungii este de maximum 45 mm.

37. Se aplică următoarea procedură:

37.1. se introduce în recipiente sau în pungi o cantitate de îngrăşământ suficientă pentru testul de rezistenţă la detonare, după care acestea se închid. Se pun recipientele din oţel inoxidabil în baia de apă (metoda 1) sau recipientele ori pungile în etuvă (metoda 2). Se încălzeşte apa sau etuva la 51°C şi se măsoară temperatura în centrul îngrăşământului. La o oră după ce temperatura în centru a atins 50 °C, se începe răcirea. La o oră după ce temperatura în centru a atins 25 °C, se începe încălzirea pentru cel de al doilea ciclu. În cazul cu două băi sau etuve, se transferă recipientele sau pungile dintr-o baie într-alta sau dintr-o etuvă într-alta după fiecare perioadă de încălzire/răcire.

38. Figura 1 ilustrează schematic părţile componente, lăţimea, lungimea şi înălţimea unui recipient din oţel inoxidabil.

 Figura 1. Recipient din oţel inoxidabil – părţile componente, lăţimea, lungimea şi înălţimea, unde:

A – garnitură inelară; B – capac; C – şurub; D – recipient.

Paragraful 4. Testul de rezistenţă la detonare menţionat la pct.71 din CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1 din categoria funcţională de produse pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare

39. Testul de rezistenţă la detonare este descris după cum urmează:

39.1. testul se efectuează pe un eşantion reprezentativ din produsul fertilizant UE. Întregul eşantion se supune la cinci cicluri termice, în conformitate cu paragraful 3, înainte de executarea testului de rezistenţă la detonare;

39.2. produsul fertilizant UE este supus testului de rezistenţă la detonare într-un tub de oţel orizontal, cu îndeplinirea următoarelor condiţii (detaliile referitoare la materialele sunt descrise la pct.41):

39.2.1. tub de oţel fără sudură:

39.2.1.1. lungimea tubului: minimum 1000 mm;

39.2.1.2. diametrul nominal exterior: minimum 114 mm;

39.2.1.3. grosimea nominală a pereţilor: minimum 5 mm;

39.2.2. încărcătura de detonare: natura şi dimensiunile încărcăturii de detonare se aleg în aşa fel încât să se obţină o maximizare a presiunii de detonare aplicate eşantionului pentru a se determina susceptibilitatea acestuia la propagarea detonării;

39.2.3. temperatura eşantionului: între 15°C şi 25°C;

39.2.4. cilindri-martori de plumb pentru detectarea detonării: 50 mm diametru, 100 mm înălţime;

39.2.5. poziţionaţi la intervale de 150 mm şi susţinând orizontal tubul;

39.3. se efectuează două teste. Testul este considerat semnificativ în cazul în care, în ambele teste, unul sau mai mulţi cilindri de sprijin sunt comprimaţi cu mai puţin de 5 %.

40. Metoda se bazează pe următorul principiu:

40.1. eşantionul este închis într-un tub de oţel şi este supus şocului provocat de detonarea unei încărcături de detonare. Propagarea detonării este determinată de gradul de compresie al cilindrilor de plumb pe care tubul rămâne orizontal în timpul testului.

41. Se utilizează următoarele materiale:

41.1. exploziv din material plastic, conţinând 83 %-86 % pentrită, sau orice alt exploziv din material plastic cu caracteristici similare de detonare:

41.1.1. densitate: 1500 kg/m³ 1600 kg/m³;

41.1.2. viteza de detonare: 7300 m/s-7700 m/s;

41.1.3. masă: (500 ± 1) g;

41.2. şapte fitiluri de detonare flexibile, cu manşon nemetalic:

41.2.1. densitatea umplerii: 11 g/m-13 g/m;

41.2.2. lungimea fiecărui fitil: (400 ± 2) mm;

41.3. tablete de exploziv secundar comprimate, cu o alveolă pentru detonator:

41.3.1. exploziv: hexogen/ceară 95/5 ori exploziv secundar similar, cu sau fără adaos de grafit;

41.3.2. densitate: 1500 kg/m³ 1600 kg/m³;

41.3.3. diametru: 19-21 mm;

41.3.4. înălţime: 19-23 mm;

41.3.5. masa tabletei comprimate: maximum 10 g;

41.3.6. alveola centrală pentru detonator: diametru maxim cuprins între 7,0 şi 7,3 mm, adâncime circa 12 mm. În cazul detonatoarelor cu diametre mari, diametrul alveolei este uşor mai mare (de exemplu, cu 0,5 mm) decât diametrul detonatorului;

41.4. tub de oţel fără sudură, conform standardului SM ISO 65:2015 – rezistenţă ridicată, cu dimensiuni nominale DN 100 (4''):

41.4.1. diametru exterior: 113,1-115,0 mm;

41.4.2. grosimea pereţilor: 5,0-6,5 mm;

41.4.3. lungime: 1005 ± 2 mm;

41.5. taler de bază:

41.5.1. material: oţel care se sudează uşor;

41.5.2. dimensiuni: 160 × 160 mm;

41.5.3. grosime: 5-6 mm;

41.6. şase cilindri de plumb:

41.6.1. diametru: 50 ± 1 mm;

41.6.2. înălţime: 100-101 mm;

41.6.3. material: plumb moale, cu puritate de minimum 99,5 %;

41.7. lingou de oţel:

41.7.1. lungime: minimum 1000 mm;

41.7.2. lăţime: minimum 150 mm;

41.7.3. înălţime: minimum 150 mm (ca alternativă, se poate utiliza o stivă cu mai multe grinzi pentru a obţine această înălţime);

41.7.4. masă: cel puţin 300 kg, în cazul în care nu există o bază solidă pentru lingoul de oţel;

41.8. cilindru din material plastic sau carton pentru încărcătura de detonare:

41.8.1. grosimea pereţilor: 1,5-2,5 mm;

41.8.2. diametru: 92-96 mm;

41.8.3. înălţime: 64-67 mm;

41.9. detonator (electric sau de altă natură) cu forţă de 8-10;

41.10. disc din lemn sau material plastic:

41.10.1. diametru: 92-96 mm. Diametrul trebuie să corespundă diametrului interior al cilindrului din material plastic sau carton (subpct. 41.8);

41.10.2. grosime: 20 mm;

41.11. baghetă din lemn sau material plastic, de aceleaşi dimensiuni ca şi detonatorul (subpct. 41.9);

41.12. splinturi de mici dimensiuni (maximum 20 mm lungime);

41.13. splinturi (lungime circa 20 mm).

42. Se aplică următoarea procedură:

42.1. la pregătirea încărcăturii de detonare pentru introducerea în tubul de oţel, în funcţie de disponibilitatea echipamentelor, explozivul poate fi iniţiat în încărcătura de detonare:

42.1.1. fie prin iniţiere simultană în şapte puncte, astfel cum este menţionat la subpct. 42.2;

42.1.2. fie prin iniţiere centrală cu o tabletă comprimată, astfel cum este menţionat la subpct. 42.3;

42.2. iniţiere simultană în şapte puncte se efectuează în conformitate cu subpct. 42.2.1-42.2.5;

42.2.1. încărcătura de detonare pregătită pentru a fi folosită se ilustrează în figura 2:

Figura 2. Încărcătură de detonare cu iniţiere în şapte puncte, unde:

1 – tub de oţel; 2 – disc din lemn sau material plastic cu şapte găuri; 3 – cilindru din material plastic sau carton;

4 – fitiluri de detonare; 5 – exploziv din material plastic; 6 – eşantion de testare; 7 – gaură de 4 mm obţinută

prin perforare, destinată splintului; 8 – splint; 9 – baghetă din lemn sau material plastic,

înconjurată de 4; 10 – bandă adezivă pentru fixarea 4 în jurul 9.

42.2.2. se perforează găuri în discul din lemn sau material plastic (subpct. 41.10), paralel cu axa discului, prin centru şi prin şase puncte distribuite simetric pe un cerc concentric cu diametrul de 55 mm. Diametrul găurilor este de 6-7 mm (a se vedea secţiunea A-B din figura 2), în funcţie de diametrul fitilului de detonare folosit (subpct. 41.2);

42.2.3. se taie şapte fitiluri de detonare flexibile (subpct. 41.2), fiecare de 400 mm lungime, se fac tăieturi netede şi se izolează imediat capetele cu ajutorul unui adeziv, pentru a evita orice pierdere de exploziv pe la extremităţi. Se împing cele şapte fitiluri prin cele şapte găuri din discul din lemn sau material plastic (subpct. 41.10), până când capetele fitilurilor ies cu câţiva centimetri pe partea cealaltă a discului. Se introduce transversal un splint de mici dimensiuni (subpct. 41.12) în cămaşa textilă a fiecărui fitil, la 5-6 mm de la capăt, şi se aplică adeziv de jur împrejurul fitilurilor (pe lungime) într-o bandă de 2 cm grosime adiacentă splintului. În final, se trage partea lungă a fiecărui fitil pentru a aduce splintul în contact cu discul din lemn sau material plastic;

42.2.4. se modelează explozivul din material plastic (subpct. 41.1) pentru a forma un cilindru cu diametrul de 92-96 mm, în funcţie de diametrul cilindrului (subpct. 41.8). Se aşază acest cilindru perpendicular pe o suprafaţă plană şi se introduce explozivul modelat. Se introduce discul din lemn sau material plastic (diametrul discului trebuie să corespundă întotdeauna diametrului interior al cilindrului), ţinând cele şapte fitiluri de detonare în partea superioară a cilindrului şi se presează pe exploziv. Se ajustează înălţimea cilindrului (64-67 mm), astfel încât marginea de sus să nu depăşească nivelul lemnului sau al plasticului. În final, se fixează cilindrul de discul din lemn sau material plastic cu cleme sau cuie mici, de-a lungul întregii circumferinţe;

42.2.5. se grupează capetele libere ale celor şapte fitiluri de jur împrejurul circumferinţei baghetei din lemn sau material plastic (subpct. 41.11), astfel încât capetele lor să fie la acelaşi nivel într-un plan perpendicular pe baghetă. Se strâng într-un mănunchi împrejurul baghetei, cu o bandă adezivă (când cele şase fitiluri periferice sunt întinse după asamblare, cel central trebuie să rămână uşor slăbit);

42.3. iniţiere centrală cu o tabletă comprimată se efectuează în conformitate cu subpct. 42.3.1-42.3.3.1;

42.3.1. încărcătura de detonare pregătită pentru a fi folosită se ilustrează în figura 3:

Figura 3. Încărcătura de detonare cu iniţiere centrală cu o tabletă comprimată, unde:

1 – tub de oţel; 2 – disc din lemn sau material plastic; 3 – cilindru din material plastic sau carton;

4 – baghetă din lemn sau material plastic; 5 – exploziv din material plastic; 6 – tabletă comprimată;

7 – eşantion de testare; 8 – gaură de 4 mm obţinută prin perforare, destinată splintului; 9 – splint;

10 – poanson din lemn sau material plastic pentru 5.

42.3.2. tableta comprimată se pregăteşte astfel:

42.3.2.1. luând măsurile de siguranţă necesare, se pun maximum 10 g din explozivul secundar (subpct. 41.3) într-o matriţă cu diametrul interior de 19-21 mm şi se comprimă la forma şi densitatea corecte (raportul diametrului: înălţime ar trebui să fie de aproximativ 1:1). În centrul bazei matriţei există un bolţ cu înălţimea de 12 mm şi diametrul de 7,00-7,3 mm (în funcţie de diametrul detonatorului folosit), care formează o nişă cilindrică în cartuşul comprimat, pentru introducerea ulterioară a detonatorului;

42.3.3. încărcătura de detonare se pregăteşte astfel:

42.3.3.1. se pune explozivul (subpct. 41.1) în cilindru (subpct. 41.8), în poziţie verticală pe o suprafaţă plană, apoi se presează în jos cu un poanson din lemn sau material plastic, pentru a da explozivului o formă cilindrică cu o nişă centrală. Se introduce tableta comprimată în această nişă. Se acoperă explozivul de formă cilindrică, conţinând tableta comprimată, cu un disc din lemn sau material plastic (subpct. 41.10), având o gaură centrală cu diametrul de 7,00-7,3 mm, pentru introducerea detonatorului. Se fixează discul din lemn sau material plastic şi cilindrul împreună, aplicând în cruce bandă adezivă. Se asigură că, prin introducerea baghetei din lemn sau material plastic (subpct. 41.11), gaura din disc şi nişa din tableta comprimată sunt coaxiale;

42.4. pregătirea tubului de oţel pentru testele de detonare se efectuează conform următoarelor specificaţii tehnice:

42.4.1. la un capăt al tubului (subpct. 41.4) se fac două găuri diametral opuse, cu diametrul de 4 mm, perpendicular pe suprafaţa peretelui, la o distanţă de 4 mm faţă de margine. Se sudează cap la cap talerul de bază (subpct. 41.5) şi capătul opus al tubului, umplând complet unghiul drept dintre talerul de bază şi peretele tubului cu metal de adaos, de-a lungul întregii circumferinţe a tubului;

42.5. umplerea şi încărcarea tubului de oţel se efectuează conform instrucţiunilor tehnice şi cu respectarea măsurilor de securitate specifice, după cum urmează (a se vedea figurile 2 şi 3):

42.5.1. eşantionul, tubul de oţel şi încărcătura de detonare sunt condiţionate la o temperatură de (20 ± 5)°C. Pentru două teste de rezistenţă la detonare, ar trebui să fie disponibile circa 20 kg de eşantion;

42.5.2. se pune tubul vertical, cu talerul de bază pătrat sprijinit pe o suprafaţă plană, stabilă, de preferinţă din beton. Se umple tubul până la aproape o treime din înălţimea sa cu eşantionul de testare şi se lasă să cadă de la 10 cm vertical pe suprafaţa plană, de cinci ori, pentru a tasa perlele sau granulele cât mai mult posibil. Pentru a accelera tasarea granulelor, se loveşte peretele lateral al tubului, între căderi, cu un ciocan de 750-1 000 g; se aplică, în total, 10 lovituri;

42.5.3. se introduce în tub un alt eşantion şi se repetă operaţia. În final, cantitatea adăugată trebuie să permită ca, după tasarea granulelor prin ridicarea şi lăsarea tubului să cadă de 10 ori şi un total de 20 de lovituri intermitente cu ciocanul, încărcătura să umple tubul până la o distanţă de 70 mm faţă de orificiu;

42.5.4. înălţimea umpluturii eşantionului se corectează în tubul de oţel aşa încât încărcătura de detonare (menţionată la subpct. 42.2 sau 42.3) care va fi introdusă ulterior să fie în contact strâns cu eşantionul pe toată suprafaţa acestuia;

42.5.5. se introduce încărcătura de detonare în tub astfel încât să fie în contact cu eşantionul; suprafaţa superioară a discului din lemn sau material plastic trebuie să fie cu 6 mm sub capătul tubului. Se asigură contactul strâns, foarte important, între exploziv şi eşantion, înlăturând încărcătura de detonare şi adăugând sau îndepărtând mici cantităţi de material din eşantion. Se inserează splinturile prin găurile de lângă capătul liber al tubului, cu picioruşele acestora deschise şi în contact cu tubul (a se vedea figurile 2 şi 3);

42.6. poziţionarea tubului de oţel şi a cilindrilor de plumb se realizează conform specificaţiilor tehnice, după cum urmează:

42.6.1. poziţionarea tubului de oţel şi a cilindrilor de plumb se ilustrează în figura 4:

Figura 4. Poziţionarea tubului de oţel şi a cilindrilor de plumb, unde numerele care figurează

în cercuri semnifică: 1 – tub de oţel; 2 – cilindri de plumb; 3 – lingou de oţel sau stivă de grinzi;

4 – taler de bază; 5 – încărcătură de detonare. Numerele care figurează în

pătrate sunt cilindri de plumb numerotaţi de la 1 la 6.

42.6.2. se numerotează bazele cilindrilor de plumb (subpct. 41.6) cu cifrele 1, 2, 3, 4, 5 şi 6. Se fac şase semne la 150 mm distanţă unul faţă de celălalt, de-a lungul unei linii pe un lingou de oţel (subpct. 41.7), poziţionat într-un plan orizontal, fiecare semn fiind situat la cel puţin 75 mm faţă de oricare dintre marginile lingoului. Se pune câte un cilindru de plumb vertical pe fiecare dintre aceste semne, cu baza fiecărui cilindru centrată pe semnul corespunzător (figura 4);

42.6.3. se aşază tubul de oţel pregătit conform subpct. 42.5 orizontal pe cilindrii de plumb, astfel încât axa tubului să fie paralelă cu linia centrală a cilindrilor de plumb, iar capătul sudat al tubului să depăşească cu 50 mm cilindrul de plumb nr.6. Pentru a împiedica rostogolirea tubului, se introduc mici pene din lemn sau material plastic între partea de sus a cilindrilor de plumb şi peretele tubului (câte una de fiecare parte) sau se pune o cruce de lemn între tub şi lingoul de oţel sau stiva de grinzi (figura 4);

42.6.4. trebuie asigurat contactul dintre tub şi toţi cei şase cilindri de plumb; o uşoară curbare a suprafeţei tubului poate fi compensată prin rotirea tubului în jurul axei sale longitudinale. În cazul în care un cilindru de plumb este prea înalt, se corectează prin turtire, cu lovituri uşoare de ciocan;

42.7. pregătirea pentru detonare se realizează conform procedurii şi măsurii de securitate stabilite, după cum urmează:

42.7.1. dispozitivul se montează conform descrierii de la subpct. 42.6, într-un buncăr sau într-o incintă subterană pregătită corespunzător sau într-un amplasament adecvat. Trebuie asigurată menţinerea temperaturii tubului de oţel la (20 ± 5)°C înainte de detonare;

42.7.2. detonarea poate proiecta fragmente de oţel cu energie cinetică mare şi, de aceea, explozia se efectuează la o distanţă apreciabilă faţă de locuinţe sau artere de circulaţie;

42.7.3. în cazul în care se foloseşte încărcătura de detonare cu iniţiere în şapte puncte, trebuie asigurată întinderea fitilurilor de detonare, conform subpct. 42.2.5, şi aranjarea acestora cât mai orizontal posibil;

42.7.4. se îndepărtează bagheta din lemn sau material plastic şi se înlocuieşte cu detonatorul. Nu se declanşează decât după ce zona de pericol a fost evacuată şi personalul s-a adăpostit;

42.7.5. se detonează explozivul;

42.8. se aşteaptă un timp pentru ca fumul (produse de descompunere gazoase şi toxice precum gazele nitroase) să se disperseze, după care se adună cilindrii de plumb şi li se măsoară înălţimile cu un şubler cu vernier;

42.9. se notează, pentru fiecare cilindru de plumb marcat, gradul de compresie exprimat ca procent din înălţimea iniţială de 100 mm. În cazul în care cilindrii sunt striviţi oblic, se notează valoarea cea mai mare şi cea mai mică şi apoi se calculează media;

42.10. se poate efectua şi o măsurare a vitezei de detonare;

42.11. se efectuează două teste de detonare pentru fiecare eşantion.

43. În raportul de testare, pentru fiecare test de rezistenţă la detonare se specifică valorile aferente următorilor parametri:

43.1. valorile măsurate ale diametrului exterior al tubului de oţel şi ale grosimii peretelui;

43.2. duritatea Brinell a tubului de oţel;

43.3. temperatura tubului şi a eşantionului chiar înainte de detonare;

43.4. densitatea aparentă (în kg/m³) a eşantionului din tubul de oţel;

43.5. înălţimea fiecărui cilindru de plumb după explozie, specificând numărul corespunzător al cilindrului;

43.6. metoda de iniţiere a încărcăturii de detonare.

44. În cadrul evaluării rezultatelor testării, testul se consideră concludent, iar eşantionul prezentat este considerat rezistent la detonare în cazul în care, la fiecare explozie, cel puţin un cilindru de plumb prezintă o comprimare mai mică de 5 %.

45. Raportul de testare face parte din documentaţia tehnică.

Subsecţiunea a 3-a

Marcajul CE şi declaraţia de conformitate UE

46. Producătorul aplică marcajul CE şi, sub răspunderea organismului notificat menţionat la subsecţiunea a 2-a, numărul de identificare al acestuia din urmă, în mod individual, pe fiecare ambalaj al produsului fertilizant UE care respectă cerinţele aplicabile din prezentul Regulament sau, atunci când produsul este livrat fără ambalaj, pe un document de însoţire a produsului fertilizant UE.

47. Producătorul întocmeşte o declaraţie de conformitate UE scrisă pentru un tip de produs fertilizant UE şi o păstrează, împreună cu documentaţia tehnică, la dispoziţia autorităţii de supravegherea pieţei pe o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piaţă a produsului fertilizant UE. Declaraţia de conformitate UE identifică tipul de produs fertilizant UE pentru care a fost întocmită.

48. O copie a declaraţiei de conformitate UE este pusă la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei, la cerere.

Subsecţiunea a 4-a

Obligaţiile operaţionale şi de informare ale organismelor notificate. Reprezentantul autorizat

49. Fiecare organism notificat, în temeiul prezentului Regulament, informează, fără întârziere nejustificată, autoritatea de notificare şi alte organisme notificate, care desfăşoară activităţi similare de evaluare a conformităţii vizând aceleaşi produse fertilizante UE, cu privire la următoarele:

49.1. orice caz de nerespectare de către producător a termenului de trei luni pentru efectuarea testelor prevăzute la subsecţiunea a 2-a;

49.2. orice rezultat al testelor care demonstrează neconformitatea cu cerinţa privind rezistenţa la detonare menţionată la pct.71 din CFP 1.3.1.1.1.1 – 1.3.1.1.2.1 pentru categoriile funcţionale de produse pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare.

50. În cazul menţionat la subpct. 49.2, organismul notificat solicită producătorului să ia măsurile necesare în conformitate cu art.8 alin.(9) din Legea nr.21/2025.

51. Obligaţiile producătorului stabilite la pct.45 şi în subsecţiunea a 3-a pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său şi pe răspunderea sa, cu condiţia ca acestea să fie menţionate în mandat.

Secţiunea a 3-a

Modulul B – Examinarea UE de tip

Subsecţiunea 1

Descrierea modulului

52. Examinarea UE de tip este acea parte a procedurii de evaluare a conformităţii prin care un organism notificat examinează proiectul tehnic al produsului fertilizant UE şi verifică şi atestă că proiectul tehnic al produsului fertilizant UE corespunde cerinţelor prezentului Regulament.

53. Evaluarea caracterului adecvat al proiectului tehnic al produsului fertilizant UE se realizează prin examinarea documentaţiei tehnice şi a documentelor justificative, precum şi prin examinarea unor eşantioane reprezentative pentru producţia avută în vedere.

Subsecţiunea a 2-a

Documentaţia tehnică

54. Producătorul stabileşte documentaţia tehnică. Documentaţia permite evaluarea produsului fertilizant UE din punctul de vedere al conformităţii cu cerinţele relevante şi include o analiză şi o evaluare adecvate ale riscului (riscurilor).

55. Documentaţia tehnică precizează cerinţele aplicabile şi vizează, în măsura în care acest lucru este relevant pentru evaluare, proiectarea, fabricarea şi utilizarea preconizată a produsului fertilizant UE. Documentaţia tehnică cuprinde, după caz, cel puţin următoarele elemente:

55.1. descrierea generală a produsului fertilizant UE, CFP care corespunde funcţiei declarate a produsului fertilizant UE şi descrierea utilizării preconizate;

55.2. lista materiilor componente utilizate, a CMC-urilor astfel cum se menţionează în categoriile de materii componente pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, cărora le aparţin, precum şi informaţii privind originea sau procesul de fabricaţie a acestora;

55.3. declaraţiile de conformitate UE pentru produsele fertilizante UE componente ale amestecului de produse fertilizante;

55.4. desenele, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea procesului de fabricaţie a produsului fertilizant UE;

55.5. modelul de etichetă sau de prospect ori al ambelor, astfel cum se menţionează la art.8 alin.(8) din Legea nr.21/2025, care conţine informaţiile necesare în conformitate cu cerinţele de etichetare pentru produsele fertilizante aprobate de către autoritatea competentă de elaborarea politicilor, potrivit competenţelor stabilite la art.5 alin.(1) din aceeaşi lege;

55.6. lista standardelor armonizate menţionate la art.15, a specificaţiilor comune menţionate la art.16 Legea 21/2025 şi/sau a altor specificaţii tehnice relevante aplicate. În eventualitatea unor standarde armonizate aplicate parţial sau a unor specificaţii comune, documentaţia tehnică precizează care au fost părţile aplicate;

55.7. rezultatele calculelor, ale controalelor efectuate etc.;

55.8. rapoartele de testare;

55.9. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine produse derivate în sensul Legii nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman sau este alcătuit din astfel de produse, documentele comerciale sau certificatele de sănătate necesare în conformitate cu legea în cauză, precum şi dovada că produsele derivate au ajuns în punctul final al lanţului de prelucrare în sensul respectivei legi;

55.10. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine subproduse sau este alcătuit din subproduse în sensul Legii nr.209/2016 privind deşeurile, dovezi tehnice şi administrative care să ateste că subprodusele respectă criteriile stabilite prin actele menţionate la art.5 din Legea nr.21/2025, precum şi măsurile prevăzute la art.5 alin.(1) şi, după caz, documentaţia de însoţire prevăzută la art.5 alin.(2) sau măsurile naţionale adoptate în temeiul art.5 alin.(3) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile; şi

55.11. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine o valoare a cromului (Cr) total de peste 200 mg/kg substanţă uscată, informaţii privind cantitatea maximă şi sursa exactă a cromului (Cr) total.

Subsecţiunea a 3-a

Cerere de examinare UE de tip

56. Producătorul depune o cerere de examinare UE de tip la un singur organism notificat ales de el.

57. Cererea cuprinde:

57.1. denumirea şi adresa producătorului şi, în cazul în care cererea este depusă de către reprezentantul autorizat, se precizează, de asemenea, numele şi adresa acestuia;

57.2. declaraţia scrisă care arată că această cerere nu a mai fost înaintată către niciun alt organism notificat;

57.3. documentaţia tehnică menţionată la subsecţiunea a 2-a;

57.4. eşantioanele reprezentative pentru producţia preconizată. Organismul notificat poate solicita eşantioane suplimentare în cazul în care acest lucru este necesar pentru realizarea programului de testare;

57.5. documentele justificative privind caracterul adecvat al soluţiei proiectului tehnic. Aceste documente justificative menţionează orice document care a fost utilizat, în special atunci când standardele relevante armonizate sau specificaţiile comune nu au fost aplicate în întregime. Documentele justificative includ, în cazul în care este necesar, rezultatele testelor efectuate, în conformitate cu alte specificaţii tehnice relevante, de laboratorul corespunzător al producătorului sau de un alt laborator de testare în numele producătorului şi pe răspunderea acestuia.

Subsecţiunea a 4-a

Evaluarea caracterului adecvat al proiectului tehnic.

Raportul de evaluare

58. Organismul notificat:

58.1. examinează documentaţia tehnică şi documentele justificative pentru a evalua caracterul adecvat al proiectului tehnic al produsului fertilizant UE;

58.2. verifică dacă eşantionul (eşantioanele) a (au) fost produs(e) în conformitate cu documentaţia tehnică şi identifică elementele proiectate conform dispoziţiilor aplicabile ale standardelor armonizate sau ale specificaţiilor comune relevante, precum şi elementele proiectate în conformitate cu alte specificaţii tehnice relevante;

58.3. efectuează examinările şi testările corespunzătoare ale eşantionului (eşantioanelor) sau dispune efectuarea acestora, pentru a verifica, în cazul în care producătorul a ales să aplice soluţiile din standardele armonizate relevante sau specificaţiile comune, dacă acestea au fost aplicate corect;

58.4. efectuează examinările şi testările corespunzătoare ale eşantionului (eşantioanelor) sau dispune efectuarea lor, pentru a verifica, în cazul în care nu au fost aplicate soluţiile din standardele armonizate sau specificaţiile comune relevante sau în cazul în care nu există standarde armonizate sau specificaţii comune relevante, dacă soluţiile adoptate de producător îndeplinesc cerinţele corespunzătoare din prezentul regulament;

58.5. stabileşte, de comun acord cu producătorul, locul în care vor fi efectuate examinările şi testările.

59. Organismul notificat întocmeşte un raport de evaluare care evidenţiază activităţile întreprinse conform pct.58, precum şi rezultatele acestora. Fără a aduce atingere obligaţiilor sale faţă de autoritatea de notificare, organismul notificat transmite conţinutul acestui raport, în întregime sau parţial, numai cu acordul producătorului.

Subsecţiunea a 5-a

Certificatul de examinare UE de tip

60. Atunci când tipul este conform cu cerinţele stabilite la art.4 din Legea nr.21/2025 aplicabile produsului fertilizant UE în cauză, organismul notificat îi eliberează producătorului un certificat de examinare UE de tip. Certificatul cuprinde denumirea şi adresa producătorului, concluziile examinării, condiţiile (eventuale) de valabilitate şi datele necesare pentru identificarea tipului aprobat. Certificatul de examinare UE de tip poate avea ataşate una sau mai multe anexe.

61. Certificatul de examinare UE de tip şi anexele sale conţin toate informaţiile relevante pentru a permite evaluarea conformităţii produsului fertilizant UE cu tipul examinat.

62. În cazul în care tipul nu îndeplineşte cerinţele stabilite la art.4 din Legea nr.21/2025, organismul notificat refuză eliberarea unui certificat de examinare UE de tip şi informează solicitantul în consecinţă, precizând în detaliu motivele refuzului.

Subsecţiunea a 6-a

Modificări care pot afecta conformitatea produsului fertilizant UE

63. Organismul notificat se informează permanent în legătură cu orice modificare a stadiului actual general recunoscut al tehnologiei care ar putea indica faptul că tipul aprobat poate să nu mai fie conform cu cerinţele prezentului Regulament şi stabileşte dacă modificările respective necesită investigaţii aprofundate. În acest caz, organismul notificat informează, în consecinţă, producătorul.

64. Producătorul informează organismul notificat care deţine documentaţia tehnică referitoare la certificatul de examinare UE de tip în legătură cu toate modificările tipului aprobat care ar putea afecta conformitatea produsului fertilizant UE cu cerinţele din prezentul Regulament sau condiţiile de valabilitate a certificatului de examinare UE de tip. Aceste modificări necesită o aprobare suplimentară sub forma unui supliment la certificatul original de examinare UE de tip.

Subsecţiunea a 7-a

Obligaţia de informare a organismelor notificate

65. Fiecare organism notificat informează autoritatea de notificare cu privire la certificatele de examinare UE de tip şi/sau orice completare adusă acestora pe care a emis-o sau a retras-o şi pune la dispoziţia autorităţii de notificare, periodic sau la cerere, lista certificatelor de examinare UE de tip şi/sau a oricăror completări la acestea refuzate, suspendate sau restricţionate în alt mod.

66. Fiecare organism notificat informează celelalte organisme notificate în legătură cu certificatele de examinare UE de tip şi/sau eventualele completări la acestea pe care le-a refuzat, retras, suspendat sau restricţionat în alt mod şi, la cerere, în legătură cu certificatele de examinare UE de tip şi/sau completările la acestea pe care le-a eliberat.

67. Alte organisme notificate pot obţine, la cerere, o copie a certificatelor de examinare UE de tip şi/sau a completărilor la acestea şi o copie a documentaţiei tehnice şi a rezultatelor examinărilor efectuate de organismul notificat.

Subsecţiunea a 8-a

Disponibilitatea certificatului de examinare UE de tip.

Reprezentantul autorizat

68. Organismul notificat păstrează o copie a certificatului de examinare UE de tip, a anexelor şi a completărilor acestuia, precum şi dosarul tehnic incluzând documentaţia depusă de producător, până la expirarea valabilităţii certificatului de examinare UE de tip.

69. Producătorul păstrează la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei o copie a certificatului de examinare UE de tip, a anexelor şi a completărilor acestuia, împreună cu documentaţia tehnică, pe o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piaţă a produsului fertilizant UE.

70. Reprezentantul autorizat al producătorului poate depune cererea menţionată la subsecţiunea a 3-a şi poate îndeplini obligaţiile menţionate la subsecţiunea a 6-a şi la pct.69, cu condiţia ca acestea să fie menţionate în mandat.

Secţiunea a 4-a

Modulul C – Conformitatea cu tipul bazată pe controlul intern al producţiei

Subsecţiunea 1

Descrierea modulului. Fabricaţia

71. Conformitatea cu tipul bazată pe controlul intern al producţiei este acea parte din procedura de evaluare a conformităţii prin care producătorul îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct.72-75, se asigură şi declară pe proprie răspundere că produsele fertilizante UE în cauză sunt în conformitate cu tipul descris în certificatul de examinare UE de tip şi respectă cerinţele aplicabile ale prezentului Regulament.

72. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie şi monitorizarea acestuia să asigure conformitatea produselor fertilizante UE fabricate cu tipul aprobat descris în certificatul de examinare UE de tip şi cu cerinţele aplicabile ale prezentului Regulament.

Subsecţiunea a 2-a

Marcajul CE şi declaraţia de conformitate UE. Reprezentantul autorizat

73. Producătorul aplică marcajul CE, în mod individual, pe fiecare ambalaj al produsului fertilizant UE care este conform cu tipul descris în certificatul de examinare UE de tip şi care respectă cerinţele aplicabile din prezentul Regulament sau, atunci când produsul este livrat fără ambalaj, pe un document de însoţire a produsului fertilizant UE.

74. Producătorul întocmeşte o declaraţie de conformitate UE scrisă pentru un tip de produs fertilizant UE şi o păstrează, împreună cu documentaţia tehnică, la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei pe o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piaţă a produsului fertilizant UE. Declaraţia de conformitate UE identifică tipul de produs fertilizant UE pentru care a fost întocmită.

75. Copia declaraţiei de conformitate UE este pusă la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei, la cerere.

76. Obligaţiile producătorului stabilite la pct.73, 74 şi 75 pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său şi pe răspunderea sa, cu condiţia ca acestea să fie menţionate în mandat.

Secţiunea a 5-a

Modulul D1 – Asigurarea calităţii procesului de producţie

Subsecţiunea 1

Descrierea modulului. Documentaţia tehnică.

Disponibilitatea documentaţiei tehnice

77. Asigurarea calităţii procesului de producţie este procedura de evaluare a conformităţii prin care producătorul îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct.78, 79 şi 81 şi în subsecţiunea a 4-a, se asigură şi declară pe răspunderea sa exclusivă că produsul fertilizant UE în cauză respectă cerinţele prezentului Regulament aplicabile produsului.

78. Producătorul stabileşte documentaţia tehnică. Documentaţia permite evaluarea produsului fertilizant UE din punctul de vedere al conformităţii cu cerinţele relevante şi include o analiză adecvată şi o evaluare a riscului (riscurilor).

79. Documentaţia tehnică precizează cerinţele aplicabile şi vizează, în măsura în care acest lucru este relevant pentru evaluare, proiectarea, fabricarea şi utilizarea preconizată a produsului fertilizant UE. Documentaţia tehnică cuprinde, după caz, cel puţin următoarele elemente:

79.1. descrierea generală a produsului fertilizant UE, CFP care corespunde funcţiei declarate a produsului fertilizant UE şi descrierea utilizării preconizate;

79.2. lista materiilor componente utilizate, a CMC-urilor astfel cum se menţionează la categoriile de materii componente pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, cărora le aparţin şi informaţii privind originea sau procesul de fabricaţie a acestora;

79.3. declaraţiile de conformitate UE pentru produsele fertilizante UE componente ale amestecului de produse fertilizante;

79.4. desenele, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea procesului de fabricaţie a produsului fertilizant UE şi, în ceea ce priveşte materiile care fac parte din CMC 3, 5, 12, 13, 14 sau 15, astfel cum sunt definite la CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, descrierea în scris şi diagrama procesului de producţie sau de recuperare, în care fiecare tratament, recipient şi zonă de depozitare sunt identificate în mod clar;

79.5. modelul de etichetă sau de prospect ori al ambelor, astfel cum se menţionează la art.8 alin.(8) din Legea nr.21/2025, care conţine informaţiile necesare în conformitate cu cerinţele de etichetare pentru produsele fertilizante aprobate de către autoritatea competentă de elaborare a politicilor, potrivit competenţelor stabilite la art.5 alin.(1) din aceeaşi lege;

79.6. lista standardelor armonizate menţionate la art.15, a specificaţiilor comune menţionate la art.16 din Legea nr.21/2025 şi/sau a altor specificaţii tehnice relevante aplicate. În eventualitatea unor standarde armonizate sau specificaţii comune aplicate parţial, documentaţia tehnică precizează care au fost părţile aplicate;

79.7. rezultatele calculelor, ale controalelor efectuate etc.:

79.7.1. calcularea deşeurilor periculoase pentru produsele fertilizante UE care conţin sau constau în CMC 13, testarea menţionată la pct.98 din CMC din categoriile de materii componente pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, se efectuează cel puţin o dată pe an sau mai devreme decât a fost programată în cazul oricărei modificări semnificative care ar putea afecta siguranţa sau calitatea produsului fertilizant UE (de exemplu, prelucrarea loturilor de materii prime cu o compoziţie diferită, modificarea condiţiilor de proces). Pentru un lot reprezentativ de materii prime care este prelucrat în instalaţie, proprietatea periculoasă identificată (în conformitate cu pct.88.) şi masa totală se măsoară pe diferitele materii prime (1, …, n) şi pe materia rezultată care va fi încorporată în produsul fertilizant UE. Rata de încorporare a proprietăţii periculoase în materia rezultată se calculează după cum urmează:

unde:

HPC – concentraţia proprietăţii periculoase (mg/kg);

M – masa totală (kg);

i (1-n) – diferitele materii prime utilizate în procesul de producţie;

79.7.2. îndepărtarea proprietăţii periculoase în timpul procesului de producţie trebuie să fie de aşa natură încât rata de încorporare înmulţită cu concentraţia proprietăţii periculoase a fiecărei materii prime individuale să fie sub valorile-limită stabilite în anexa nr.3 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile, pentru proprietatea periculoasă respectivă;

79.8. rapoartele de testare;

79.9. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine produse derivate în sensul Legii nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman sau este alcătuit din astfel de produse, documentele comerciale sau certificatele de sănătate necesare în conformitate cu legea în cauză, precum şi dovada că produsele derivate au ajuns în punctul final al lanţului de prelucrare în sensul respectivei legi;

79.10. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine subproduse sau este alcătuit din subproduse în sensul Legii nr.209/2016 privind deşeurile, dovezile tehnice şi administrative care să ateste că subprodusele respectă criteriile stabilite prin actele menţionate la art.5 din Legea nr.21/2025, precum şi măsurile specificate la art.5 alin.(1) şi, după caz, documentaţia de însoţire menţionată la art.5 alin.(2) sau măsurile naţionale adoptate în temeiul art.5 alin.(3) din Legea nr.209/2016 privind deşeurile; şi

79.11. în cazul în care produsul fertilizant UE conţine o valoare a cromului (Cr) total de peste 200 mg/kg substanţă uscată, informaţii cu privire la cantitatea maximă şi sursa exactă a cromului (Cr) total.

80. Producătorul menţine documentaţia tehnică la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei pe o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piaţă a produsului fertilizant UE.

Subsecţiunea a 2-a

Fabricaţia. Sistemul de calitate

81. Producătorul utilizează un sistem de calitate certificat pentru producţie, inspecţia produsului finit şi testarea produselor fertilizante UE în cauză, aşa cum se prevede la pct.82-102, şi este supus supravegherii, astfel cum se menţionează la subsecţiunea a 3-a.

82. Producătorul pune în aplicare un sistem de calitate care asigură conformitatea produselor fertilizante UE cu cerinţele din Legea nr.21/2025 care se aplică în cazul lor.

83. Sistemul de calitate include obiectivele privind calitatea şi o structură organizatorică, cu responsabilităţile şi atribuţiile conducerii cu privire la calitatea produsului.

84. În ceea ce priveşte materiile care fac parte din CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15, astfel cum sunt definite în categoriile de materii componente pentru produsele fertilizante UE, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, personalul cu funcţii superioare de conducere din cadrul organizaţiei producătorului:

84.1. se asigură că există suficiente resurse (personal, infrastructură, echipamente) disponibile pentru crearea şi punerea în aplicare a sistemului de calitate;

84.2. desemnează un membru al conducerii organizaţiei care răspunde de:

84.2.1. asigurarea faptului că sunt instituite, aprobate, implementate şi menţinute procese de management al calităţii;

84.2.2. raportarea către conducerea superioară a producătorului privind performanţa managementului calităţii şi eventuala necesitate de îmbunătăţire a acesteia;

84.2.3. asigurarea acţiunilor de promovare a conştientizării nevoilor clienţilor şi a cerinţelor legale în cadrul organizaţiei producătorului, precum şi de sensibilizare a personalului cu privire la relevanţa şi importanţa cerinţelor privind managementul calităţii pentru a îndeplini cerinţele legale prevăzute de prezentul Regulament;

84.2.4. asigurarea faptului că fiecare persoană ale cărei atribuţii afectează calitatea produsului dispune de un nivel suficient de formare şi instruire; şi

84.2.5. asigurarea clasificării documentelor de management al calităţii menţionate la pct.89;

84.3. efectuează un audit intern în fiecare an sau mai devreme decât era programat, dacă acest lucru este necesar din cauza oricărei schimbări semnificative care ar putea afecta calitatea produsului fertilizant UE; şi

84.4. se asigură că sunt stabilite proceduri de comunicare adecvate, în interiorul şi în exteriorul organizaţiei, şi că există comunicare în ceea ce priveşte eficacitatea sistemului de management al calităţii.

85. Sistemul de calitate include tehnicile, procesele şi acţiunile sistematice privind fabricarea, controlul calităţii şi asigurarea calităţii.

86. În ceea ce priveşte materiile care fac parte din CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15, sistemul de calitate asigură conformitatea cu cerinţele specificate în prezentul Regulament.

87. Sistemul de calitate include examinările şi testele care urmează să fie efectuate înaintea, în timpul fabricaţiei şi după aceasta, cu o frecvenţă determinată.

88. În ceea ce priveşte materiile care fac parte din CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15, examinările şi testele cuprind următoarele elemente:

88.1. se înregistrează următoarele informaţii pentru fiecare lot de materii prime:

88.1.1. data livrării;

88.1.2. cantitatea în greutate (sau o estimare bazată pe volum şi densitate);

88.1.3. identitatea furnizorilor de materii prime;

88.1.4. tipul de materie primă;

88.1.5. identificarea fiecărui lot şi locul de livrare la unitatea de producţie. Un cod unic de identificare este atribuit pe parcursul întregului proces de producţie pentru scopuri de management al calităţii; şi

88.1.6. în caz de refuz, motivele respingerii lotului şi unde a fost trimis acesta;

88.2. personalul calificat efectuează o inspecţie vizuală a fiecărui transport de materii prime şi verifică compatibilitatea acestuia cu specificaţiile privind materiile prime prevăzute la CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15;

88.3. producătorul refuză orice transport de orice materie primă dacă, în urma inspecţiei vizuale, există suspiciuni cu privire la oricare dintre următoarele situaţii:

88.3.1. prezenţa unor substanţe nocive sau periculoase pentru procesul sau pentru calitatea produsului fertilizant UE final;

88.3.2. incompatibilitatea cu specificaţiile prevăzute la CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15, în special prin prezenţa unor materiale plastice care duc la depăşirea valorii-limită pentru impurităţile macroscopice;

88.4. personalul este instruit cu privire la:

88.4.1. potenţialele proprietăţi periculoase care pot fi asociate cu materiile prime; şi

88.4.2. caracteristicile care permit recunoaşterea proprietăţilor periculoase şi a prezenţei materialelor plastice;

88.5. se prelevează eşantioane din materiile rezultate din procesul de producţie, pentru a se verifica dacă acestea respectă specificaţiile prevăzute în CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15 şi dacă proprietăţile materiilor rezultate din procesul de producţie nu pun în pericol produsul fertilizant UE din punctul de vedere al conformităţii cu cerinţele relevante din CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare;

88.6. în ceea ce priveşte materiile care fac parte din CMC 3 şi 5, eşantioanele de materii rezultate din procesul de producţie sunt prelevate în mod regulat, cel puţin la următoarele intervale stabilite în tabelul de mai jos;

Tabelul 1

Frecvenţa prelevării eşantioanelor din materiile

care fac parte din CMC 3 şi 5

88.6.1. pentru materiile care fac parte din CMC 12, 13, 14 şi 15, eşantioanele din materiile rezultate din procesul de producţie se prelevează cel puţin cu frecvenţa implicită din tabelul de mai jos sau mai devreme decât au fost programate în cazul unor modificări semnificative care ar putea afecta calitatea produsului fertilizant UE:

Tabelul 2

Frecvenţa testării contaminanţilor

Producătorii pot reduce frecvenţa implicită a testării contaminanţilor, astfel cum este indicat în tabelul 2, luând în considerare distribuţia eşantioanelor istorice. După o perioadă minimă de monitorizare de un an şi un număr minim de 10 eşantioane care demonstrează conformitatea cu cerinţele din CFP şi CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, producătorul poate reduce frecvenţa implicită de eşantionare pentru parametrul respectiv cu un factor 2, în cazul în care cel mai mare nivel de contaminant înregistrat din cadrul ultimelor 10 eşantioane este mai mic decât jumătate din valoarea-limită pentru parametrul respectiv prevăzut în CFP şi CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare;

88.6.2. pentru materiile care fac parte din CMC 12, 13, 14 şi 15, fiecărui lot sau fiecărei porţiuni de producţie i se atribuie un cod unic în scopul gestionării calităţii. Cel puţin un eşantion la 3 000 de tone din aceste materii sau un eşantion la două luni, oricare dintre acestea survine mai devreme, se depozitează în stare bună timp de cel puţin doi ani;

88.7. în cazul în care oricare dintre eşantioanele din materiile care rezultă din procesul de producţie nu respectă una sau mai multe dintre limitele aplicabile specificate în secţiunile relevante prevăzute în CFP şi CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, persoana responsabilă de managementul calităţii menţionată la subpct. 84.2:

88.7.1. identifică în mod clar materiile neconforme care rezultă din procesul de producţie şi locul de depozitare al acestora;

88.7.2. analizează motivele neconformităţii şi ia toate măsurile necesare pentru a evita repetarea acesteia;

88.7.3. consemnează în dosarele de calitate prevăzute la pct.89 dacă are loc o reprelucrare sau dacă materia care rezultă din procesul de producţie este eliminată;

88.7.4. în cazul materiilor care fac parte din CMC 12, 13, 14 şi 15, analizează eşantioanele de referinţă menţionate la subpct. 88.6.2. şi dispune măsuri corective necesare pentru a evita transportarea şi utilizarea ulterioară a acestor materii.

89. Sistemul de calitate include dosarele de calitate ale producătorului precum rapoartele de inspecţie şi datele testelor, datele de etalonare, rapoartele privind calificarea personalului în cauză etc.

90. În ceea ce priveşte materiile care fac parte din CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15, dosarele referitoare la calitate demonstrează un control eficient al materiilor prime, al producţiei şi al depozitării, precum şi conformitatea materiilor prime şi a materiilor care rezultă din procesul de producţie cu cerinţele corespunzătoare ale prezentului Regulament. Fiecare document este lizibil şi disponibil la locul (locurile) de utilizare, iar orice versiune ieşită din uz este retrasă rapid din toate locurile în care este utilizată sau, cel puţin, este identificată ca fiind ieşită din uz.

Documentaţia privind managementul calităţii conţine cel puţin următoarele informaţii:

90.1. titlul;

90.2. numărul versiunii;

90.3. data eliberării;

90.4. numele persoanei care a eliberat-o;

90.5. evidenţele privind controlul efectiv al materiilor prime;

90.6. evidenţele privind controlul efectiv al procesului de producţie;

90.7. evidenţele privind controlul efectiv al materiilor care rezultă din procesul de producţie;

90.8. evidenţele neconformităţilor;

90.9. rapoartele cu privire la toate accidentele şi incidentele care au loc la faţa locului, cauzele cunoscute sau suspectate ale acestora şi măsurile luate;

90.10. evidenţa plângerilor formulate de părţile terţe şi modul în care acestea au fost tratate;

90.11. registrul în care se indică data, tipul şi tematica cursurilor de formare urmate de către persoanele responsabile pentru calitatea produsului;

90.12. rezultatele auditului intern şi acţiunile întreprinse; şi

90.13. rezultatele auditului extern şi acţiunile întreprinse.

91. Sistemul de calitate include mijloacele de monitorizare a respectării nivelului corespunzător de calitate a produsului şi a funcţionării eficace a sistemului de calitate.

92. În ceea ce priveşte materiile care fac parte din CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15, astfel cum sunt definite la CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, producătorul întocmeşte un program anual de audit intern, în scopul de a verifica conformitatea cu sistemul de calitate, cu următoarele componente:

92.1. se stabileşte şi se documentează o procedură care defineşte responsabilităţile şi cerinţele privind planificarea şi realizarea auditurilor interne, înfiinţarea unor registre şi raportarea rezultatelor. Se pregăteşte un raport care să se identifice neconformităţile faţă de sistemul de calitate şi se raportează toate acţiunile corective. Evidenţele auditului intern se anexează la documentaţia privind managementul calităţii;

92.2. se acordă prioritate neconformităţilor identificate de auditul extern;

92.3. niciun auditor nu poate să îşi auditeze propria muncă prestată;

92.4. conducerea responsabilă de domeniul auditat se asigură că măsurile corective necesare sunt luate în cel mai scurt timp;

92.5. auditul intern realizat în cadrul unui alt sistem de management al calităţii poate fi luat în considerare dacă este completat de un audit al cerinţelor pentru sistemul de calitate în cauză.

93. Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de producător sunt documentate sistematic şi ordonat, sub forma unor ansambluri de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. Documentaţia privind sistemul de calitate permite o interpretare uniformă a programelor, a planurilor, a manualelor şi a dosarelor de calitate. Documentaţia cuprinde, în special, o descriere adecvată a tuturor elementelor de management al calităţii menţionate la pct.83-91.

94. Producătorul prezintă organismului notificat ales de el o cerere de evaluare a sistemului său de calitate pentru produsele fertilizante UE în cauză.

Cererea cuprinde:

94.1. denumirea şi adresa producătorului şi, în cazul în care cererea este depusă de către reprezentantul autorizat, se precizează, de asemenea, numele şi adresa acestuia;

94.2. o declaraţie scrisă care arată că această cerere nu a mai fost înaintată către niciun alt organism notificat;

94.3. toate informaţiile relevante pentru categoria de produse fertilizante UE în cauză;

94.4. documentaţia privind sistemul de calitate, care cuprinde toate elementele prevăzute la pct.82-93;

94.5. documentaţia tehnică menţionată la pct.78-79.

95. Organismul notificat evaluează sistemul de calitate pentru a determina dacă acesta îndeplineşte cerinţele menţionate la pct.82-93.

96. Organismul notificat prezumă conformitatea cu aceste cerinţe în ceea ce priveşte elementele sistemului de calitate care respectă specificaţiile corespunzătoare ale standardului armonizat relevant.

97. Pe lângă experienţa în sisteme de management al calităţii, din echipa de audit face parte cel puţin un membru cu experienţă de evaluare în domeniul produsului relevant şi al tehnologiei produsului în cauză şi cu cunoştinţe privind cerinţele aplicabile ale prezentului Regulament. Auditul include o vizită de evaluare la sediul producătorului. Echipa de audit analizează documentaţia tehnică menţionată la pct.78-79, pentru a verifica capacitatea producătorului de a identifica cerinţele relevante ale prezentului Regulament şi de a realiza examinările necesare în scopul de a asigura conformitatea produsului fertilizant UE cu cerinţele respective.

98. Decizia este notificată producătorului. Notificarea conţine concluziile procesului de audit şi decizia justificată a evaluării.

99. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile care decurg din sistemul de calitate aprobat şi să menţină sistemul adecvat şi eficient.

100. Producătorul informează organismul notificat care a aprobat sistemul său de calitate cu privire la orice modificare preconizată a sistemului de calitate.

101. Organismul notificat evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul de calitate modificat va continua să satisfacă cerinţele menţionate la pct.82-93 sau dacă este necesară o reevaluare.

102. Decizia este notificată producătorului. Notificarea conţine concluziile controlului şi decizia justificată a evaluării.

Subsecţiunea a 3-a

Supravegherea sub responsabilitatea organismului notificat

103. Supravegherea are rolul de a asigura faptul că producătorul îşi îndeplineşte întocmai obligaţiile care rezultă din sistemul de calitate aprobat.

104. Producătorul autorizează accesul organismului notificat, în scopul evaluării, la spaţiile de producţie, de inspecţie, de testare şi de depozitare şi îi furnizează orice informaţie necesară, în special:

104.1. documentaţia aferentă sistemului de calitate;

104.2. documentaţia tehnică menţionată la pct.78-79;

104.3. dosarele de calitate, cum ar fi rapoartele de inspecţie şi datele de test, datele privind etalonarea, rapoartele privind calificarea referitoare la personalul implicat.

105. Organismul notificat efectuează misiuni de audit periodice pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul de calitate şi furnizează producătorului un raport de audit.

106. În ceea ce priveşte materiile care fac parte din CMC 3, 5, 12, 13, 14 şi 15, astfel cum sunt definite la CMC, aprobate prin ordin al ministrului agriculturii şi industriei alimentare, organismul notificat efectuează audituri anuale. În plus, organismul notificat prelevează şi analizează eşantioane de materii rezultate cu următoarea frecvenţă:

106.1. în cursul primului an în care organismul notificat supraveghează instalaţia în cauză: aceeaşi frecvenţă ca frecvenţa de eşantionare indicată în tabelele incluse la subpct. 88.6 şi la 88.6.1; precum şi

106.2. în cursul următorilor ani de supraveghere: jumătate din frecvenţa de eşantionare indicată în tabelele incluse la subpct. 88.6 şi, respectiv, la 88.6.1.

107. De asemenea, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la producător. Cu ocazia unor asemenea vizite, organismul notificat poate, dacă este necesar, să efectueze sau să dispună efectuarea unor teste asupra produselor, destinate verificării bunei funcţionări a sistemului de calitate. Organismul notificat furnizează producătorului un raport privind vizita şi, în cazul efectuării unor teste, un raport de testare.

Subsecţiunea a 4-a

Marcajul CE şi declaraţia de conformitate UE

108. Producătorul aplică marcajul CE şi, sub răspunderea organismului notificat menţionat la pct.94, numărul de identificare al acestuia din urmă, în mod individual, pe fiecare ambalaj al produsului fertilizant UE care respectă cerinţele aplicabile din prezentul Regulament sau, atunci când produsul este livrat fără ambalaj, pe un document de însoţire a produsului fertilizant UE.

109. Producătorul întocmeşte o declaraţie de conformitate UE scrisă pentru un produs fertilizant UE sau un tip de produs fertilizant UE şi o păstrează, împreună cu documentaţia tehnică, la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei pe o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piaţă a produsului fertilizant UE. Declaraţia de conformitate UE identifică produsul fertilizant UE sau tipul de produs fertilizant UE pentru care a fost întocmită.

110. O copie a declaraţiei de conformitate UE este pusă la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei, la cerere.

Subsecţiunea a 5-a

Disponibilitatea documentaţiei privind sistemul de calitate

111. Timp de cinci ani de la introducerea pe piaţă a produsului fertilizant UE, producătorul menţine la dispoziţia autorităţii de supraveghere a pieţei:

111.1. documentaţia menţionată la pct.93;

111.2. informaţiile referitoare la modificările menţionate la pct.100 şi 101, în forma în care au fost aprobate;

111.3. deciziile şi rapoartele organismului notificat prevăzute la pct.102, 105 şi 107.

Subsecţiunea a 6-a

Obligaţia de informare a organismelor notificate. Reprezentantul autorizat

112. Fiecare organism notificat informează autoritatea de notificare cu privire la aprobările sistemelor de calitate emise sau retrase şi, periodic sau la cerere, pune la dispoziţia autorităţii de notificare lista aprobărilor sistemului de calitate pe care le-a refuzat, suspendat sau restricţionat în alt mod.

113. Fiecare organism notificat informează celelalte organisme notificate în legătură cu aprobările sistemului de calitate pe care le-a refuzat, retras, suspendat sau restricţionat în alt mod şi, la cerere, în legătură cu aprobările sistemului de calitate pe care le-a emis.

114. Obligaţiile producătorului stabilite la subsecţiunile 4 şi 5, pct.80, 94 şi 100, pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele său şi pe răspunderea sa, cu condiţia ca acestea să fie menţionate în mandat.