Având în vedere dispoziţiile constituţionale privind integrarea în Uniunea Europeană, confirmate prin referendumul republican constituţional din 20 octombrie 2024, precum şi scopul alinierii continue a cadrului normativ al Republicii Moldova la acquis-ul Uniunii Europene,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minim de stocuri de ţiţei şi/sau de produse petroliere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 265 din 9 octombrie 2009, CELEX: 02009L0119, în varianta adaptată şi aprobată prin Decizia Consiliului Ministerial al Comunităţii Energetice 2012/03/MC-EnC din 18 octombrie 2012, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva de punere în aplicare (UE) 2018/1581 a Comisiei din 19 octombrie 2018 de modificare a Directivei 2009/119/CE a Consiliului în ceea ce priveşte metodele de calcul al obligaţiilor de stocare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 263/57 din 22 octombrie 2018.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare

(1) Scopul prezentei legi este crearea unui cadru normativ general necesar pentru asigurarea securităţii aprovizionării cu produse petroliere prin instituirea unui sistem de stocare eficient, transparent, nediscriminatoriu şi concurenţial, precum şi stabilirea reglementărilor procedurale necesare pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere.

(2) Prezenta lege stabileşte competenţele şi atribuţiile autorităţilor şi instituţiilor publice în domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere, unele aspecte privind organizarea instituţională, măsurile şi procedurile necesare pentru asigurarea aprovizionării continue cu produse petroliere a Republicii Moldova.

(3) Sub incidenţa prezentei legi cad:

a) prevenirea şi gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere;

b) constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă, stocarea acestora;

c) gestionarea, reînnoirea, restabilirea şi punerea în circulaţie a stocurilor de urgenţă;

d) evidenţa stocurilor de urgenţă;

e) raportarea privind constituirea, menţinerea, stocarea, gestionarea, reînnoirea, restabilirea şi punerea în circulaţie a stocurilor de urgenţă;

f) verificarea, monitorizarea şi supravegherea stocurilor de urgenţă, inclusiv efectuarea controalelor şi aplicarea sancţiunilor financiare;

g) constituirea, evidenţa şi monitorizarea stocurilor specifice.

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

1. accesibilitate fizică – ansamblu de măsuri pentru localizarea şi transportarea stocurilor de urgenţă, destinat asigurării punerii în circulaţie sau livrării efective a stocurilor respective către utilizatorii finali şi pieţe în intervale de timp şi în condiţii care să conducă la atenuarea dificultăţilor de aprovizionare care au survenit sau ar putea surveni;

2. acord bilateral privind stocurile de urgenţă – acord specific încheiat între autorităţile abilitate ale Republicii Moldova şi cele ale unei ţări parte contractantă a Comunităţii Energetice şi/sau ale unui stat membru al Uniunii Europene, care permite deţinerea stocurilor de urgenţă ale Republicii Moldova pe teritoriul statului semnatar;

3. aditivi – substanţe, altele decât hidrocarburile, destinate combinării cu un produs petrolier în scopul de a modifica proprietăţile produsului respectiv;

4. an de referinţă – anul calendaristic în baza căruia sunt colectate datele privind consumul sau datele privind importurile nete, care sunt utilizate pentru calcule efectuate în scopul determinării nivelului stocurilor de urgenţă deţinute;

5. aport pentru stocurile de urgenţă – plată destinată finanţării constituirii, menţinerii, gestionării, reînnoirii şi restabilirii stocurilor de urgenţă, care include contribuţia pentru entitatea centrală de stocare şi compensaţia pentru importatorii obligaţi;

6. biocarburant – combustibil lichid, astfel cum este definit la art.3 din Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile;

7. buncăraj – cantităţi de combustibili furnizate navelor, indiferent de pavilion, care sunt angajate în navigaţia internaţională, ce poate fi desfăşurată pe mare, pe lacuri, pe căi navigabile interioare şi în apele de coastă, cu excepţia cantităţilor destinate:

a) consumului navelor angajate în navigaţia internă. Distincţia dintre navigaţia internă şi cea internaţională se efectuează în funcţie de portul de plecare şi de portul de sosire şi nu în funcţie de pavilionul sau naţionalitatea navei;

b) consumului navelor de pescuit;

c) consumului forţelor militare;

8. colectare accidentală de date – intrarea în posesie, în mod întâmplător, a unor date specifice privind instrucţiunile tehnice interne ale unui participant la piaţă;

9. compensaţie pentru importatorii obligaţi – componentă a aportului pentru stocurile de urgenţă, destinată acoperirii costurilor justificate suportate de importatorii obligaţi în vederea constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă, pentru cantităţile stabilite în sarcina acestora;

10. consum intern – totalitatea cantităţilor de produse energetice, calculată în conformitate cu prevederile anexei nr.1, livrate atât pentru utilizare în sectorul energetic, cât şi în alte scopuri, incluzând livrările către sectorul de prelucrare, industrie, transport, consumatorii casnici şi către alte sectoare pentru consum final, precum şi pentru consumul propriu al sectoarelor energeticii, cu excepţia materiilor prime pentru rafinării;

11. contribuţie pentru entitatea centrală de stocare (în continuare – contribuţie pentru ECS) – componentă a aportului pentru stocurile de urgenţă, destinată acoperirii costurilor justificate suportate de entitatea centrală de stocare pentru constituirea, menţinerea, gestionarea, reînnoirea şi restabilirea stocurilor de urgenţă, precum şi pentru exercitarea atribuţiilor acesteia;

12. decizie internaţională efectivă de punere în circulaţie a stocurilor – decizie în vigoare, adoptată de Consiliul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie, privind punerea la dispoziţia pieţei a ţiţeiului sau a produselor petroliere prin punerea în circulaţie a stocurilor membrilor acesteia şi/sau privind alte măsuri suplimentare;

13. delegarea obligaţiei de stocare – încheierea unui contract de deţinere a stocurilor de urgenţă în formă nonmaterială între titularul obligaţiei de stocare şi o persoană juridică sau entitatea centrală de stocare a altui stat, care dispune de stocuri excedentare de produse petroliere ori de capacităţi de stocare disponibile;

14. disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere – perturbare substanţială şi bruscă în aprovizionarea cu ţiţei şi/sau cu produse petroliere, intervenită în Republica Moldova sau într-o ţară parte contractantă a Comunităţii Energetice ori un stat membru al Uniunii Europene, indiferent dacă a condus sau nu la o decizie internaţională efectivă de punere în circulaţie a stocurilor;

15. entitate centrală de stocare (în continuare – ECS) – entitate cu personalitate juridică, instituită sau desemnată de către Guvern şi împuternicită să acţioneze în scopul achiziţionării, menţinerii, vânzării, reînnoirii şi restabilirii stocurilor de urgenţă, inclusiv a stocurilor specifice, pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere;

16. importator de referinţă – importatorul de produse petroliere care, în anul calendaristic precedent anului de stabilire a obligaţiei de stocare, a importat unul sau mai multe dintre produsele prevăzute la art.11 alin.(2), iar cantităţile importate de acesta sunt luate în considerare la determinarea cotei individuale aferente obligaţiei de stocare;

17. importator obligat – importatorul de referinţă căruia îi revine, în condiţiile prezentei legi, obligaţia efectivă de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă pentru cantitatea stabilită în sarcina acestuia;

18. instalaţie de stocare – ansamblu de rezervoare, echipamente şi construcţii, precum şi infrastructură tehnologică aferentă, destinat recepţionării, stocării şi livrării produselor petroliere;

19. operator al instalaţiei de stocare – persoană juridică autorizată care deţine şi/sau exploatează o instalaţie de stocare înregistrată în Registrul de stat al obiectivelor industriale şi instalaţiilor tehnice potenţial periculoase şi care prestează servicii de stocare pentru necesităţile proprii sau pentru părţile terţe;

20. stocare – plasare a produselor petroliere în instalaţii de stocare şi menţinerea acestora, asigurându-se cantitatea şi calitatea corespunzătoare pentru utilizarea produselor respective;

21. stocuri comerciale – stocuri de produse petroliere deţinute de operatorii economici în scop comercial, fără ca prezenta lege să impună obligaţia de menţinere a acestora;

22. stocuri petroliere – stocuri de produse energetice prevăzute în anexele nr.2 şi 3;

23. stocuri de urgenţă – stocuri petroliere pe care Republica Moldova este obligată să le constituie şi să le menţină în conformitate cu prezenta lege;

24. stocuri de urgenţă în formă nonmaterială – stocuri de urgenţă sub formă de contract cu o persoană juridică care deţine stocuri excedentare de produse petroliere, contract ce prevede dreptul, dar nu şi obligaţia, de a achiziţiona produse petroliere conform criteriilor prestabilite într-o perioadă prestabilită;

25. stocuri de materie primă pentru rafinărie – stocuri de produse energetice, inclusiv ţiţei, lichide din gaze naturale, materii prime pentru rafinărie, aditivi/compuşi oxigenaţi, alte hidrocarburi şi produse petroliere, astfel cum sunt definite acestea în anexa nr.2;

26. stocuri specifice – subcategorie de stocuri de urgenţă, constituită din produse petroliere achiziţionate şi menţinute exclusiv în formă materială de către ECS, declarate astfel în condiţiile prezentei legi;

27. titular al obligaţiei de stocare – ECS; importatorul obligat căruia îi revine, în condiţiile prezentei legi, obligaţia de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă.

Capitolul II

COMPETENŢE ADMINISTRATIVE ŞI DE REGLEMENTARE

Articolul 3. Guvernul

Pentru a asigura realizarea scopurilor prevăzute de prezenta lege, Guvernul:

a) aprobă documentele de politici şi actele normative în vederea asigurării securităţii aprovizionării Republicii Moldova cu produse petroliere şi pentru constituirea, menţinerea, stocarea, gestionarea, reînnoirea şi restabilirea stocurilor de urgenţă, precum şi pentru punerea în circulaţie şi utilizarea acestora;

b) aprobă Planul de intervenţii în situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere (în continuare – Plan de intervenţii) şi Planul de acţiuni pentru constituirea stocurilor de urgenţă (în continuare – Plan de acţiuni);

c) instituie sau desemnează ECS şi aprobă regulamentul/statutul acesteia ori, după caz, actul de desemnare şi condiţiile aferente;

d) aprobă anual cantitatea şi structura stocurilor de urgenţă, precum şi, după caz, constituirea stocurilor specifice;

e) aprobă actele normative privind finanţarea stocurilor de urgenţă, inclusiv Metodologia de calcul al aportului pentru stocurile de urgenţă, cuantumul aportului pentru stocurile de urgenţă, inclusiv al contribuţiei pentru ECS şi al compensaţiei pentru importatorii obligaţi;

f) aprobă actele normative privind achiziţia şi înstrăinarea produselor petroliere, contractarea serviciilor de stocare de către ECS, precum şi ţinerea Registrului general cu privire la stocurile de urgenţă şi a Registrului general cu privire la stocurile specifice;

g) aprobă sau, după caz, dispune iniţierea negocierii şi semnării acordurilor bilaterale privind stocurile de urgenţă, în condiţiile cadrului normativ aplicabil tratatelor internaţionale.

Articolul 4. Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii

(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii (în continuare – organ central de specialitate) asigură elaborarea, promovarea, coordonarea şi monitorizarea implementării politicilor publice în domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere, inclusiv al stocurilor de urgenţă, şi exercită următoarele atribuţii:

a) elaborează, promovează şi prezintă Guvernului spre aprobare politica de stat şi direcţiile prioritare pentru asigurarea securităţii aprovizionării Republicii Moldova cu produse petroliere şi monitorizează implementarea acestora;

b) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare Planul de intervenţii şi Planul de acţiuni şi monitorizează implementarea acestora;

c) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare actele necesare pentru instituirea ECS, inclusiv regulamentul/statutul acesteia, sau, după caz, desemnarea ECS, inclusiv condiţiile aferente;

d) determină şi prezintă Guvernului spre aprobare nivelul minim anual al stocurilor de urgenţă, precum şi cantitatea şi structura stocurilor de urgenţă ale ECS;

e) determină cotele individuale aferente obligaţiei de stocare şi stabileşte cantităţile de stocuri care revin importatorilor obligaţi;

f) propune Guvernului, în caz de necesitate, iniţierea negocierii, încheierea sau aprobarea acordurilor bilaterale privind stocurile de urgenţă şi participă, în limita competenţelor, la negocierea şi semnarea acestora;

g) aprobă deţinerea stocurilor de urgenţă în străinătate de către titularii obligaţiei de stocare, în condiţiile prezentei legi şi ale acordurilor bilaterale privind stocurile de urgenţă;

h) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare Metodologia de calcul al aportului pentru stocurile de urgenţă;

i) determină şi prezintă Guvernului spre aprobare cuantumul aportului pentru stocurile de urgenţă, inclusiv al contribuţiei pentru ECS şi al compensaţiei pentru importatorii obligaţi;

j) aprobă cerinţele generale privind condiţiile de depozitare a stocurilor de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova şi în străinătate;

k) informează Centrul Naţional de Management al Crizelor despre existenţa unor circumstanţe care indică riscul survenirii sau survenirea unor disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea cu produse petroliere şi înaintează propuneri privind măsurile necesare;

l) asigură, la nivel sectorial, coordonarea şi monitorizarea implementării măsurilor adoptate de autorităţile competente, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză;

m) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare proiectul Regulamentului privind particularităţile procedurale aplicabile achiziţiei şi înstrăinării produselor petroliere, precum şi contractării serviciilor de stocare de către entitatea centrală de stocare;

n) propune Guvernului constituirea stocurilor specifice, elaborează proiectul hotărârii corespunzătoare şi prezintă Guvernului spre aprobare modelul Registrului general cu privire la stocurile de urgenţă şi al Registrului general cu privire la stocurile specifice, precum şi regulamentele de organizare şi funcţionare a registrelor respective;

o) colectează şi analizează informaţii privind aprovizionarea cu produse petroliere şi stocurile de urgenţă şi asigură schimbul de date cu Biroul Naţional de Statistică, Serviciul Vamal, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, ECS şi cu alte autorităţi şi instituţii publice competente;

p) supraveghează activitatea ECS, inclusiv modul de realizare de către aceasta a obligaţiilor privind constituirea, menţinerea, gestionarea, reînnoirea şi restabilirea stocurilor de urgenţă, inclusiv a stocurilor specifice;

q) elaborează şi prezintă Secretariatului Comunităţii Energetice informaţii statistice cu privire la stocurile specifice, în modul şi în termenele stabilite de prezenta lege;

r) cooperează cu organizaţiile internaţionale şi cu autorităţile competente ale altor state în domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere, inclusiv în situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere;

s) reprezintă Republica Moldova, în limita competenţelor, prin participarea la lucrările organismelor profesionale şi consultative ale organizaţiilor internaţionale specializate în domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere;

t) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare proiectul actului normativ privind modalitatea de calcul şi de plată a contribuţiei pentru ECS;

u) ţine, administrează şi actualizează Registrul general cu privire la stocurile de urgenţă.

(2) Biroul Naţional de Statistică, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, ECS, alte autorităţi şi instituţii publice competente colaborează cu organul central de specialitate şi prezintă informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.(1).

(3) Organul central de specialitate asigură protecţia informaţiilor cu accesibilitate limitată obţinute în cadrul exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta lege.

(4) Schimbul de date, în sensul prezentei legi, este realizat în conformitate cu prevederile Legii nr.142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate.

Articolul 5. Consiliul pentru securitatea aprovizionării cu produse petroliere

(1) În scopul examinării riscurilor şi vulnerabilităţilor aferente securităţii aprovizionării cu produse petroliere şi al elaborării recomandărilor privind măsurile necesare pentru prevenirea şi gestionarea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere, organul central de specialitate instituie, în calitate de organ consultativ, Consiliul pentru securitatea aprovizionării cu produse petroliere (în continuare – Consiliu).

(2) Consiliul deţine următoarele atribuţii:

a) examinează informaţiile privind existenţa unor circumstanţe care indică riscul survenirii sau survenirea unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea cu produse petroliere;

b) elaborează recomandări pentru organul central de specialitate privind măsurile necesare pentru prevenirea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere sau, după caz, pentru limitarea efectelor ori înlăturarea disfuncţionalităţii respective şi normalizarea aprovizionării;

c) examinează proiectul Planului de intervenţii şi propunerile de actualizare şi elaborează recomandări asupra acestora;

d) examinează informaţiile privind implementarea măsurilor adoptate de autorităţile şi instituţiile publice competente în domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere şi, în limita competenţei sale consultative, elaborează recomandări.

(3) Componenţa Consiliului şi regulamentul privind organizarea şi funcţionarea acestuia se aprobă, prin ordin, de către organul central de specialitate.

(4) Organul central de specialitate asigură secretariatul Consiliului.

(5) Activitatea desfăşurată în calitate de membru al Consiliului nu se remunerează.

Articolul 6. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică

(1) În domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere, inclusiv al constituirii stocurilor de urgenţă, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare – ANRE) exercită următoarele atribuţii:

a) eliberează, prelungeşte, reperfectează, suspendă, reia valabilitatea sau retrage autorizaţiile pentru desfăşurarea activităţii de stocare a produselor petroliere în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă, eliberează copii de pe acestea;

b) monitorizează activitatea operatorilor instalaţiilor de stocare autorizaţi;

c) efectuează schimburi de date agregate şi individuale referitoare la aprovizionarea cu produse petroliere cu organul central de specialitate, Serviciul Vamal şi ECS;

d) supraveghează realizarea, de către titularii obligaţiei de stocare, a obligaţiilor cu privire la constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova;

e) supraveghează realizarea, de către titularii de licenţă pentru importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei menţionaţi la art.22 alin.(1), a obligaţiilor cu privire la constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă în străinătate, în conformitate cu acordurile încheiate în acest sens;

f) supraveghează constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă ale altor ţări pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu acordurile bilaterale încheiate în acest sens;

g) efectuează, în conformitate cu prezenta lege, cu Legea nr.174/2017 cu privire la energetică şi cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat, controale la importatorii obligaţi şi la operatorii instalaţiilor de stocare autorizaţi în condiţiile art.15 alin.(1), pentru a verifica respectarea obligaţiilor ce le revin în conformitate cu prezenta lege, având acces, în condiţiile legii, la sediile, punctele de lucru şi instalaţiile de stocare, precum şi la documentele, registrele, evidenţele şi informaţiile relevante pentru obiectul şi scopul controlului;

h) constată încălcările prevăzute de prezenta lege şi aplică sancţiuni financiare în cazurile prevăzute de aceasta.

(2) ANRE asigură protecţia informaţiilor cu accesibilitate limitată şi a datelor cu caracter personal obţinute în exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezentul articol, în conformitate cu cadrul normativ aplicabil.

Articolul 7. Entitatea centrală de stocare

(1) În scopul constituirii, menţinerii, gestionării, reînnoirii şi restabilirii unei părţi din stocurile de urgenţă, Guvernul instituie sau desemnează ECS. În cazul instituirii, ECS este persoană juridică de drept public, autonomă, care activează conform principiului nonprofit, se finanţează în condiţiile prezentei legi, fără a beneficia de alocaţii de la bugetul de stat, şi deţine conturi deschise în contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor. Funcţia de fondator al ECS, în numele Guvernului, este exercitată de către organul central de specialitate.

(2) În cazul desemnării unei entităţi existente în calitate de ECS, aceasta exercită atribuţiile ECS în condiţiile prezentei legi şi ale actului Guvernului de desemnare şi stabilire a condiţiilor aferente. Activităţile legate de calitatea de ECS se organizează şi se desfăşoară separat din punct de vedere funcţional, contabil şi financiar, conform principiului nonprofit, în interes general, iar veniturile şi mijloacele financiare aferente activităţilor în cauză se utilizează exclusiv pentru realizarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege.

(3) În domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere, ECS exercită următoarele atribuţii:

a) achiziţionează, menţine, vinde, reînnoieşte şi restabileşte stocuri de produse petroliere în scopul constituirii, menţinerii, reînnoirii şi restabilirii stocurilor de urgenţă, inclusiv a stocurilor specifice;

b) acordă asistenţă organului central de specialitate la elaborarea Planului de intervenţii şi a Planului de acţiuni;

c) încasează plăţile percepute de ECS în conformitate cu art.33;

d) asigură pe termen lung disponibilitatea capacităţilor de stocare;

e) gestionează stocurile de urgenţă;

f) asigură verificarea cantitativă şi calitativă a stocurilor sale de urgenţă de către o entitate de inspecţie acreditată, în condiţiile prezentei legi;

g) administrează şi ţine Registrul general cu privire la stocurile specifice, în condiţiile prezentei legi;

h) raportează lunar organului central de specialitate cantitatea stocurilor de urgenţă, inclusiv a stocurilor specifice;

i) asigură, în orice moment şi în condiţiile legii, disponibilitatea şi accesibilitatea fizică a stocurilor de urgenţă, inclusiv a stocurilor specifice, precum şi punerea în circulaţie şi utilizarea acestora în cazurile stabilite de prezenta lege şi de Planul de intervenţii;

j) eliberează stocurile de urgenţă pe piaţă în situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere, conform deciziei Comisiei Naţionale de Management al Crizelor;

k) ţine stocurile de urgenţă ale altor ţări care sunt stocate pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu acordurile bilaterale privind stocurile de urgenţă;

l) procesează şi analizează datele privind cantitatea şi structura stocurilor comerciale şi ale stocurilor de urgenţă;

m) cooperează cu entităţile centrale de stocare ale ţărilor părţi contractante ale Comunităţii Energetice şi ale statelor membre ale Uniunii Europene;

n) cooperează cu agenţiile, organismele şi entităţile energetice din ţară şi din străinătate;

o) participă, în limita competenţelor, la lucrările organismelor profesionale şi consultative ale organizaţiilor internaţionale specializate în domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere;

p) asigură, în condiţiile prezentei legi, ale regulamentului/statutului ECS şi ale planului său anual de activitate şi financiar, achiziţionarea, construirea, reconstruirea, modernizarea sau recondiţionarea instalaţiilor de stocare necesare pentru depozitarea şi gestionarea stocurilor de urgenţă.

(4) Pentru desfăşurarea de către ECS a activităţilor prevăzute la alin.(3) lit.a) nu este necesară deţinerea licenţei de import şi comercializare cu ridicata a benzinei şi motorinei. Stocurile deţinute de ECS pot fi plasate şi menţinute, după caz, sub regimurile vamale şi/sau fiscale aplicabile, inclusiv sub regim de antrepozit vamal, depozitare temporară, antrepozit fiscal sau alte regimuri care permit amânarea achitării drepturilor de import, a TVA şi/sau accizelor, în condiţiile Codului vamal nr.95/2021, ale Codului fiscal nr.1163/1997 şi ale actelor normative de punere în aplicare a acestora. În raport cu ECS se aplică norma prevăzută la art.98 alin.(7) din Codul vamal nr.95/2021.

(5) ECS desfăşoară toate activităţile prevăzute la alin.(3) conform principiului nonprofit.

(6) Modul de organizare şi funcţionare a ECS se determină prin regulamentul/statutul acesteia, în cazul instituirii acesteia, sau prin actul de desemnare şi stabilire a condiţiilor aferente, în cazul desemnării unei entităţi existente. Regulamentul/statutul ECS sau, după caz, actul de desemnare şi stabilire a condiţiilor aferente reglementează inclusiv modul de elaborare, aprobare, revizuire şi executare a planului său anual de activitate şi financiar.

(7) Activitatea ECS se finanţează din contribuţia pentru ECS, din aportul pentru stocurile de urgenţă plătit către ECS în cazurile prevăzute de prezenta lege, precum şi din alte surse prevăzute de prezenta lege, fără a beneficia de alocaţii de la bugetul de stat. Mijloacele financiare obţinute din vânzarea stocurilor de urgenţă constituie mijloace financiare ale ECS cu destinaţie specială, se evidenţiază separat în contabilitatea acesteia, nu constituie profit distribuibil şi se utilizează exclusiv pentru reconstituirea stocurilor de urgenţă şi/sau a stocurilor specifice, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor necesare exercitării atribuţiilor ECS prevăzute de prezenta lege. Soldurile mijloacelor financiare disponibile la sfârşitul perioadei de gestiune se reportează şi se utilizează integral pentru îndeplinirea atribuţiilor ECS.

(8) Achiziţionarea produselor petroliere şi contractarea serviciilor de stocare de către ECS necesare constituirii, menţinerii, gestionării, reînnoirii şi restabilirii stocurilor de urgenţă se realizează în conformitate cu prevederile actelor normative din domeniul achiziţiilor publice şi potrivit Regulamentului privind particularităţile procedurale aplicabile achiziţiei şi înstrăinării produselor petroliere, precum şi contractării serviciilor de stocare de către entitatea centrală de stocare, aprobat de către Guvern, cu respectarea principiilor transparenţei, concurenţei, tratamentului egal şi utilizării eficiente a resurselor financiare.

(9) În vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, ECS poate atrage experţi cu experienţă în domeniul industriei petroliere, în special al comerţului, logisticii şi stocării produselor petroliere, precum şi în domeniul financiar.

(10) Salariaţii ECS îşi exercită drepturile şi obligaţiile în conformitate cu actele normative din domeniul muncii şi cu regulamentul/statutul ECS.

Capitolul III

ACŢIUNI DE PREGĂTIRE PENTRU SITUAŢII DE DISFUNCŢIONALITATE

MAJORĂ ÎN APROVIZIONAREA CU PRODUSE PETROLIERE

Articolul 8. Planul de intervenţii

(1) Guvernul, la propunerea organului central de specialitate, aprobă Planul de intervenţii în care stabileşte activităţile şi măsurile pentru gestionarea situaţiilor de criză în cazul disfuncţionalităţilor majore în aprovizionarea cu produse petroliere.

(2) Planul de intervenţii prevăzut la alin.(1) include, în special:

a) măsurile aplicabile în situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere, precum şi metodele şi procedurile de implementare a acestora, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză;

b) procedura punerii în circulaţie, totale sau parţiale, a stocurilor de urgenţă;

c) procedura de notificare şi comunicare, în situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere, cu Centrul Naţional de Management al Crizelor, organul central de specialitate, ANRE, ECS, Serviciul Vamal, importatorii obligaţi, operatorii instalaţiilor de stocare, precum şi cu alte autorităţi şi instituţii publice şi entităţi relevante;

d) modalitatea de participare a Republicii Moldova la acţiuni internaţionale coordonate privind eliberarea stocurilor de urgenţă, în temeiul prevederilor Tratatului de constituire a Comunităţii Energetice, al deciziilor adoptate de instituţiile competente ale Comunităţii Energetice sau al altor tratate ori acorduri internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(3) Măsurile şi procedurile prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b) includ dispoziţii privind:

a) obligaţia de a transmite mai frecvent datele, precum şi privind forma şi conţinutul acestora;

b) punerea în circulaţie, totală sau parţială, a stocurilor de urgenţă şi, după caz, a stocurilor specifice;

c) restricţiile privind programul de activitate al staţiilor de alimentare cu produse petroliere;

d) atribuirea priorităţilor în cadrul aprovizionării cu produse petroliere, pe anumite categorii de consumatori;

e) atribuirea priorităţilor aprovizionării cu produse petroliere, pe anumite categorii de consumatori, inclusiv pentru asigurarea continuităţii producerii energiei electrice şi/sau termice şi a altor servicii esenţiale.

(4) Organul central de specialitate monitorizează implementarea Planului de intervenţii în cazul survenirii unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea cu produse petroliere, precum şi pe durata aplicării măsurilor dispuse în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză.

Articolul 9. Survenirea unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea cu produse petroliere

(1) La adresarea unuia dintre importatorii de produse petroliere sau a unui participant la piaţa produselor petroliere ori la pieţele de energie, fie la sesizarea ANRE cu privire la existenţa unor circumstanţe care indică riscul survenirii sau survenirea unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea cu produse petroliere, organul central de specialitate convoacă în şedinţă Consiliul pentru a evalua situaţia respectivă.

(2) În cazul în care, în opinia Consiliului, pe piaţa produselor petroliere există circumstanţe care indică riscul survenirii sau survenirea unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea cu produse petroliere, Consiliul informează organul central de specialitate cu privire la circumstanţele respective şi înaintează propuneri privind măsurile necesare pentru prevenirea acesteia sau, după caz, pentru limitarea efectelor ori înlăturarea disfuncţionalităţii respective şi normalizarea aprovizionării.

(3) La propunerea Consiliului, organul central de specialitate informează Centrul Naţional de Management al Crizelor despre existenţa unor circumstanţe care indică riscul survenirii sau survenirea unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea cu produse petroliere şi înaintează propuneri privind măsurile corespunzătoare.

(4) Centrul Naţional de Management al Crizelor examinează informaţiile şi propunerile transmise în condiţiile alin.(3), le sistematizează şi le valorifică pentru fundamentarea propunerilor înaintate şi, după caz, înaintează Comisiei Naţionale de Management al Crizelor propuneri privind opţiunile strategice de răspuns şi măsurile necesare pentru prevenirea, limitarea efectelor sau înlăturarea disfuncţionalităţii respective, în conformitate cu Legea nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză, cu prevederile prezentului capitol şi cu Planul de intervenţii.

(5) Comisia Naţională de Management al Crizelor, în baza propunerilor Centrului Naţional de Management al Crizelor şi cu asistenţa organului central de specialitate, asigură coordonarea strategică a acţiunilor ce urmează a fi întreprinse de ECS, de titularii de licenţă pentru importul şi comercializarea cu ridicata a benzinei şi motorinei, de alţi participanţi la piaţa produselor petroliere, precum şi a acţiunilor ANRE, ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi ale altor autorităţi publice, în condiţiile Legii nr.248/2025 privind managementul situaţiilor de criză.

(6) Organul central de specialitate informează, la cerere, Secretariatul Comunităţii Energetice cu privire la Planul de intervenţii şi aranjamentele organizatorice corespunzătoare în termen de 15 zile de la data primirii cererii respective.

Capitolul IV

STOCAREA PRODUSELOR PETROLIERE. STOCURILE DE URGENŢĂ ŞI STOCURILE

SPECIFICE. NIVELUL MINIM, STRUCTURA ŞI FORMA DE CONSTITUIRE

Secţiunea 1

Stocarea produselor petroliere.

Stocurile de urgenţă şi stocurile specifice

Articolul 10. Nivelul minim al stocurilor de urgenţă

(1) Stocurile de urgenţă se constituie şi se menţin la un nivel care să corespundă cel puţin cantităţii celei mai mari dintre cantitatea produselor petroliere aferentă mediei zilnice a importurilor nete, calculată pentru anul calendaristic precedent, pentru 90 de zile, şi cantitatea produselor petroliere aferentă mediei zilnice a consumului intern, calculată pentru anul calendaristic precedent, pentru 61 de zile.

(2) Nivelul minim al stocurilor de urgenţă prevăzut la alin.(1) se stabileşte gradual, în conformitate cu prevederile art.27 şi 39, urmând a fi atins integral până la data de 30 iunie 2034.

(3) Nivelul minim al stocurilor de urgenţă prevăzut la alin.(1) pentru anul în curs se ajustează, comparativ cu anul precedent, la data de 1 iulie a anului respectiv şi se menţine până la data de 30 iunie a anului următor.

(4) Media zilnică a importurilor nete şi media zilnică a consumului intern, prevăzute la alin.(1), se calculează în baza echivalentului de importuri ale ţiţeiului şi, respectiv, a echivalentului de consum intern al ţiţeiului în decursul anului calendaristic precedent, în conformitate cu prevederile anexelor nr.1 şi 4.

(5) Nivelul minim al stocurilor de urgenţă pe care Republica Moldova trebuie să le deţină se calculează de către organul central de specialitate în baza datelor colectate potrivit art.18 şi în conformitate cu prevederile anexelor nr.1–5.

(6) Calculul nivelului stocurilor de urgenţă deţinute, exprimat în tone echivalent petrol, se efectuează în conformitate cu prevederile anexei nr.5. Calculul respectiv include stocurile de urgenţă deţinute de titularii obligaţiei de stocare în conformitate cu art.22, precum şi stocurile specifice menţinute în conformitate cu art.14.

(7) Cantităţile de produse petroliere care fac obiectul unui sechestru sau al unei măsuri executorii nu se includ în calculul prevăzut la alin.(6).

(8) Biocarburanţii şi aditivii se iau în considerare la calcularea obligaţiilor de stocare prevăzute la alin.(1) numai în cazul în care aceştia au fost amestecaţi cu produsele petroliere respective.

(9) Biocarburanţii şi aditivii se iau în considerare la determinarea nivelurilor stocurilor de urgenţă deţinute dacă:

a) au fost combinaţi cu produsele petroliere din care sunt constituite stocurile de urgenţă deţinute; sau

b) sunt stocaţi pe teritoriul Republicii Moldova şi dacă:

– în conformitate cu legislaţia în vigoare, aceştia urmează să fie amestecaţi cu produsele petroliere din care sunt constituite stocurile de urgenţă; şi

– aceştia urmează a fi utilizaţi în transport.

(10) Biocarburanţii şi aditivii luaţi în considerare la calcularea obligaţiilor de stocare şi la determinarea nivelurilor stocurilor de urgenţă deţinute trebuie să corespundă cerinţelor de sustenabilitate şi altor cerinţe impuse în conformitate cu Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile.

Articolul 11. Structura şi forma stocurilor de urgenţă

(1) Stocurile de urgenţă sunt compuse din unul sau mai multe produse petroliere, astfel încât, pentru anul precedent, echivalentul în ţiţei al cantităţilor consumate aferente produselor selectate să fie de cel puţin 75% din consumul intern, calculat potrivit metodei prevăzute în anexa nr.4.

(2) Stocurile de urgenţă pot fi compuse, în orice combinaţie, din unul sau mai multe dintre următoarele produse: benzină de motor fără plumb (poziţiile tarifare 2710 12 310, 2710 12 410, 2710 12 450 şi 2710 12 490), motorină (poziţiile tarifare de la 2710 19 310 până la 2710 19 480) şi kerosen (poziţiile tarifare 2710 19 210 şi 2710 19 250), cu condiţia ca ponderea combinată a produselor selectate să fie de cel puţin 75% din consumul intern determinat potrivit alin.(1). Stocurile de urgenţă menţionate în prezentul alineat nu pot fi înlocuite cu stocuri de ţiţei.

(3) Guvernul aprobă anual lista produselor petroliere incluse în structura stocurilor de urgenţă, selectate dintre produsele prevăzute la alin.(2), cu respectarea pragului prevăzut la alin.(1).

(4) Structura stocurilor de urgenţă în ceea ce priveşte cantitatea trebuie să reflecte, în mod rezonabil, cota de piaţă a fiecărui produs petrolier distinct în consumul intern al produselor petroliere din ultimii 3 ani.

(5) Stocurile de urgenţă de benzină fără plumb înlocuiesc stocurile de gaz petrolier lichefiat, iar stocurile de motorină – stocurile de păcură şi cele ale celorlalte produse petroliere.

(6) Stocurile de urgenţă trebuie să corespundă standardelor de calitate stabilite de actele normative care reglementează calitatea şi controlul combustibililor lichizi de origine petrolieră.

(7) Stocurile de urgenţă se menţin în formă materială şi în formă nonmaterială.

Articolul 12. Stocurile de urgenţă în formă materială

(1) Stocurile de urgenţă în formă materială includ produsele petroliere deţinute cu titlu de proprietate de către titularii obligaţiei de stocare.

(2) ECS menţine în formă materială cel puţin 1/2, dar nu mai mult de 2/3 din cantitatea stocurilor de urgenţă deţinute în conformitate cu art.22 alin.(2). Cantitatea de stocuri de urgenţă menţinută în formă materială potrivit prezentului alineat se stochează pe teritoriul Republicii Moldova şi trebuie să fie disponibilă în conformitate cu art.29.

(3) Prin derogare de la alin.(2), cantitatea minimă de stocuri de urgenţă în formă materială prevăzută la acelaşi alineat poate fi stocată în altă ţară, în conformitate cu art.28, în cazul în care pe teritoriul Republicii Moldova nu există capacităţi de stocare disponibile şi funcţionale.

(4) Cantitatea de stocuri de urgenţă în formă materială deţinute de ECS care depăşeşte obligaţia de stocare prevăzută la art.22 alin.(2) poate fi stocată pe teritoriul altei ţări în conformitate cu art.28.

(5) Pierderile aferente stocurilor de urgenţă deţinute de ECS, rezultate din manipulare, depozitare, evaporare şi din alte variaţii cantitative inerente operaţiunilor tehnologice, se admit în limitele normelor stabilite pentru produsele petroliere potrivit prevederilor Codului fiscal nr.1163/1997, ale Codului vamal nr.95/2021 şi, după caz, ale actelor normative de punere în aplicare a acestora, precum şi potrivit reglementărilor tehnice şi metrologice aplicabile. Determinarea pierderilor respective se efectuează în volum convertit la temperatura de +15°C, conform procedurilor de măsurare şi de evidenţă aplicabile produselor petroliere. Diferenţele cantitative care depăşesc limitele admisibile se consideră lipsuri şi se tratează potrivit cadrului normativ fiscal, vamal, contabil şi tehnic aplicabil.

(6) Stocurile de urgenţă în formă materială deţinute de importatorii obligaţi pot fi stocate pe teritoriul Republicii Moldova şi/sau pe teritoriul altei ţări în condiţiile art.28 alin.(1) şi (2).

Articolul 13. Stocurile de urgenţă în formă nonmaterială

(1) Stocurile de urgenţă în formă nonmaterială au la bază contracte care prevăd dreptul, dar nu şi obligaţia, de a achiziţiona produse petroliere conform unor criterii prestabilite într-o perioadă prestabilită.

(2) Prin încheierea contractului prevăzut la alin.(1), titularul obligaţiei de stocare poate delega, integral sau parţial, obligaţia de stocare unei sau mai multor persoane juridice, entităţi centrale de stocare ale altor state care dispun de stocuri excedentare de produse petroliere ori de capacităţi de stocare disponibile.

(3) Titularul obligaţiei de stocare poate încheia un contract prevăzut la alin.(1) cu o persoană juridică indicată la alin.(2) cu condiţia că:

a) titularul obligaţiei de stocare are dreptul exclusiv de a achiziţiona cantitatea convenită de produse petroliere în situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere;

b) produsele petroliere care fac obiectul contractului respectiv au fost stocate şi puse la dispoziţie în conformitate cu art.29 alin.(1) şi sunt disponibile pentru livrare titularului obligaţiei de stocare pe toată durata contractului.

(4) Pe teritoriul Republicii Moldova pot fi deţinute stocuri de urgenţă în formă nonmaterială cu condiţia notificării prealabile a organului central de specialitate cu privire la delegarea obligaţiei de stocare, atât de către titularul obligaţiei de stocare, cât şi de către persoana juridică care deţine stocuri excedentare de produse petroliere.

(5) În situaţia în care Comisia Naţională de Management al Crizelor decide în privinţa punerii în circulaţie, totale sau parţiale, a stocurilor de urgenţă, titularul obligaţiei de stocare trebuie, în termen de 15 zile de la data adoptării deciziei respective, să îşi exercite dreptul şi să achiziţioneze produsele petroliere care fac obiectul contractului privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială şi să înceapă plasarea acestora pe piaţa naţională. În caz contrar, titularul în cauză trebuie să cedeze dreptul de a achiziţiona produsele petroliere care fac obiectul contractului privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială către ECS sau către altă entitate energetică desemnată de organul central de specialitate.

(6) În cazul prevăzut la alin.(5), vânzătorul de produse petroliere vinde cantităţile contractate de produse petroliere către titularul obligaţiei de stocare, către ECS sau către entitatea energetică desemnată de organul central de specialitate, în conformitate cu termenii contractului respectiv.

(7) Contractul privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială trebuie să conţină următoarele clauze:

a) drepturile şi obligaţiile reciproce prevăzute la alin.(3)–(6);

b) cantitatea şi categoria produselor petroliere care fac obiectul contractului;

c) localizarea exactă a instalaţiilor de stocare în care sunt stocate, pe durata contractului, produsele petroliere care fac obiectul contractului;

d) costul lunar al contractului;

e) modalitatea de determinare a preţului de cumpărare la care titularul obligaţiei de stocare are dreptul de a achiziţiona produse petroliere;

f) modalitatea şi capacitatea de încărcare a produselor petroliere în cazul achiziţiei, în conformitate cu art.28 alin.(2);

g) disponibilitatea, în conformitate cu art.29 alin.(1);

h) controlul cantităţii şi al calităţii, în conformitate cu art.30;

i) perioada de valabilitate a contractului.

(8) Se admite încheierea contractelor privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială pentru cantităţi de cel puţin 5 000 de tone metrice de produse petroliere distincte, prevăzute la art.11 alin.(2).

(9) Contractul privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială se încheie, de regulă, pentru o perioadă de cel puţin 3 luni şi de cel mult 12 luni.

Articolul 14. Stocuri specifice

(1) Guvernul, la propunerea organului central de specialitate, poate pune în sarcina ECS obligaţia de a constitui şi menţine un nivel minim de stocuri specifice, calculat în funcţie de numărul de zile de consum mediu zilnic, sub formă de stocuri materiale care urmează să fie achiziţionate sau care sunt achiziţionate de ECS.

(2) Stocurile specifice se constituie şi se menţin de către ECS în condiţiile prevăzute în hotărârea corespunzătoare a Guvernului, care trebuie să prevadă:

a) categoriile de produse petroliere pentru care se constituie stocurile specifice;

b) nivelul minim al stocurilor specifice;

c) perioada pentru care urmează să fie menţinute stocurile specifice.

(3) Stocurile specifice pot fi constituite exclusiv din una sau mai multe dintre următoarele categorii de produse energetice, definite în anexa nr.3: etan, gaz petrolier lichefiat, benzină auto, benzină pentru aviaţie, combustibil de tip benzină pentru turboreactoare, carburant de tip kerosen pentru turboreactoare, alte tipuri de kerosen, motorină, păcură, white spirit şi SBP, lubrifianţi, bitum, ceară de parafină şi cocs de petrol, cu condiţia ca ponderea totală combinată a produselor selectate, exprimată în tone echivalent petrol, să fie de cel puţin 75% din consumul intern calculat în conformitate cu anexa nr.4.

(4) Cantităţile de produse petroliere prevăzute la alin.(3) se calculează prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,2 la volumul agregat al livrărilor interne brute de produse petroliere selectate pentru constituirea stocurilor specifice. Suma livrărilor interne brute ale produselor petroliere în cauză nu include buncărajul.

(5) Organul central de specialitate notifică Secretariatul Comunităţii Energetice cu privire la constituirea stocurilor specifice în termen de 15 zile de la data aprobării hotărârii Guvernului prevăzute la alin.(2), dar nu mai târziu de data începerii perioadei pentru care acestea urmează să fie menţinute. Notificarea include nivelul stocurilor specifice, categoriile de produse petroliere, exprimate în număr de zile din consumul mediu zilnic calculat în tone echivalent petrol, locul depozitării şi perioada pentru care stocurile specifice urmează să fie menţinute. Orice modificare a nivelului, a categoriilor de produse petroliere, a locului depozitării sau a perioadei de menţinere a stocurilor specifice se notifică Secretariatului Comunităţii Energetice în termen de 15 zile de la data aprobării modificării respective.

(6) Lista categoriilor de produse petroliere pentru care Republica Moldova se obligă să menţină stocuri specifice se aprobă pentru cel puţin un an şi poate fi modificată numai cu efect din prima zi a lunii iulie.

Articolul 15. Operatorii instalaţiilor de stocare

(1) Activitatea pentru stocarea produselor petroliere în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă se desfăşoară numai de către operatorii instalaţiilor de stocare autorizaţi în acest sens de către ANRE, în condiţiile prezentului articol.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii prevăzute la alin.(1), solicitantul trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) să fie înregistrat în Republica Moldova şi să prezinte document confirmativ în acest sens;

b) să deţină, cu titlu de proprietate, în posesie sau în folosinţă, ori să exploateze, în condiţiile legii, o instalaţie de stocare pentru care se solicită autorizaţia;

c) instalaţia de stocare să fie înregistrată în Registrul de stat al obiectivelor industriale şi al instalaţiilor tehnice potenţial periculoase, în condiţiile legislaţiei privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase;

d) instalaţia de stocare să fie echipată cu sisteme automatizate de măsurare, monitorizare şi colectare a datelor, care să asigure evidenţa şi trasabilitatea stocurilor de urgenţă, inclusiv a operaţiunilor de recepţionare, stocare şi livrare, să asigure vizualizarea în regim de timp real a cantităţilor depozitate şi păstrarea datelor aferente pentru cel puţin 5 ani;

e) rezervoarele şi mijloacele de măsurare utilizate pentru recepţionarea, stocarea şi livrarea stocurilor de urgenţă trebuie să respecte cerinţele tehnice şi metrologice prevăzute de cadrul normativ aplicabil, iar mijloacele de măsurare să fie integrate în sistemele prevăzute la lit.d);

f) să dispună de personal calificat pentru desfăşurarea activităţii de stocare a produselor petroliere, de proceduri operaţionale şi capacităţi tehnice suficiente pentru a asigura, în orice moment, recepţionarea, depozitarea, păstrarea, integritatea, încărcarea, descărcarea, disponibilitatea şi accesibilitatea fizică a stocurilor de urgenţă;

g) să dispună de proceduri interne aprobate şi de mijloace tehnice necesare pentru recepţionarea, depozitarea, monitorizarea şi menţinerea calităţii produselor petroliere depozitate ca stocuri de urgenţă şi pentru prevenirea riscurilor generale şi a riscurilor de scurgere.

(3) Suplimentar documentelor prevăzute de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, solicitantul indicat la alin.(2) prezintă următoarele documente:

a) paşapoartele tehnice ale rezervoarelor utilizate pentru stocarea stocurilor de urgenţă;

b) tabelele de calibrare metrologică valabile ale rezervoarelor;

c) certificatele de verificare metrologică valabile pentru mijloacele de măsurare utilizate la recepţia şi livrarea produselor petroliere;

d) lista mijloacelor de măsurare utilizate la recepţionarea, stocarea şi livrarea produselor petroliere, cu indicarea punctelor de măsurare;

e) descrierea funcţională a sistemelor automatizate de măsurare, monitorizare şi colectare a datelor;

f) schema de integrare a mijloacelor de măsurare;

g) descrierea modului de asigurare a accesului de la distanţă pentru ANRE şi ECS la sistemele şi mijloacele prevăzute la alin.(2) lit.d) şi e);

h) descrierea capacităţilor tehnice ale instalaţiilor de încărcare şi descărcare;

i) copia de pe decizia Consiliului pentru Examinarea Investiţiilor de Importanţă pentru Securitatea Statului privind aprobarea prealabilă a investiţiei, în cazurile prevăzute de Legea nr.174/2021 privind mecanismul de examinare a investiţiilor de importanţă pentru securitatea statului.

(4) Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii de stocare a produselor petroliere în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă se eliberează pe un termen de 5 ani. Procedura de eliberare, de prelungire, de reperfectare, de suspendare, de reluare a valabilităţii şi de retragere a autorizaţiei în cauză se realizează potrivit prevederilor prezentului articol şi ale Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător. Termenul de examinare a cererii privind eliberarea sau prelungirea autorizaţiei este de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii la ANRE.

(5) Operatorul instalaţiei de stocare autorizat este obligat să notifice ANRE despre orice modificare care poate afecta desfăşurarea activităţii autorizate, în termen de 5 zile lucrătoare de la data survenirii acesteia, inclusiv privind:

a) dreptul de proprietate, de posesie, de folosinţă sau de exploatare asupra instalaţiei de stocare;

b) capacitatea de stocare autorizată;

c) starea tehnică sau funcţională a instalaţiei de stocare;

d) sistemele automatizate de măsurare, monitorizare şi colectare a datelor;

e) mijloacele de măsurare utilizate la recepţionarea, stocarea şi livrarea produselor petroliere;

f) accesul de la distanţă pentru ANRE şi ECS la sistemele şi mijloacele prevăzute la alin.(2) lit.d) şi e);

g) înregistrarea instalaţiei de stocare în Registrul de stat al obiectivelor industriale şi al instalaţiilor tehnice potenţial periculoase;

h) capacitatea operatorului de a asigura disponibilitatea şi accesibilitatea fizică a stocurilor de urgenţă.

(6) ANRE retrage autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii de stocare a produselor petroliere în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă în cazul în care:

a) operatorul instalaţiei de stocare nu mai întruneşte condiţiile care au stat la baza autorizării;

b) operatorul instalaţiei de stocare nu a executat, în termenul stabilit de ANRE, prescripţiile privind înlăturarea încălcărilor constatate care au determinat suspendarea autorizaţiei;

c) se constată că autorizaţia a fost obţinută în baza unor informaţii sau documente false, incomplete ori inexacte;

d) operatorul instalaţiei de stocare nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile în condiţiile prevăzute de prezenta lege.

(7) ANRE suspendă autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii de stocare a produselor petroliere în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă în cazul în care:

a) operatorul instalaţiei de stocare autorizat solicită suspendarea autorizaţiei;

b) operatorul instalaţiei de stocare autorizat nu a executat, în termenul stabilit de ANRE, prescripţiile privind înlăturarea încălcărilor constatate;

c) operatorul instalaţiei de stocare autorizat nu îndeplineşte temporar obligaţia de a asigura accesul ANRE şi, după caz, al ECS la datele şi sistemele de măsurare, monitorizare şi colectare a datelor aferente stocurilor de urgenţă.

Secţiunea a 2-a

Evidenţa stocurilor de produse petroliere.

Raportarea. Transparenţa

Articolul 16. Registrul general cu privire la stocurile de urgenţă

(1) Datele privind stocurile de urgenţă, cu excepţia celor privind stocurile specifice, se introduc şi se păstrează în Registrul general cu privire la stocurile de urgenţă.

(2) Organul central de specialitate ţine, administrează şi actualizează Registrul general cu privire la stocurile de urgenţă. Organul central de specialitate poate delega ECS sarcini administrative şi tehnice aferente instituirii, completării, operării, ţinerii şi actualizării registrului, inclusiv colectarea, verificarea formală, sistematizarea şi introducerea datelor în registru, fără transferarea competenţei principale şi a responsabilităţii juridice pentru ţinerea şi administrarea acestuia.

(3) Registrul general cu privire la stocurile de urgenţă conţine informaţiile cu privire la:

a) cantitatea şi calitatea stocurilor de urgenţă constituite, clasificate pe categorii de produse petroliere;

b) contractele privind constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă în formă materială;

c) contractele privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială;

d) instalaţiile de stocare în care sunt depozitate stocurile de urgenţă, cu specificarea cantităţilor stocate, a datelor privind localizarea instalaţiilor de stocare, numele proprietarilor şi/sau al operatorilor instalaţiei de stocare, termenul pentru care au fost încheiate contractele de stocare, numele şi sediul proprietarilor produselor petroliere care fac obiectul contractelor respective, etichetele rezervoarelor în care se stochează stocurile de urgenţă, capacitatea nominală şi reală a rezervoarelor în care sunt depozitate stocurile de urgenţă, starea de depozitare (în antrepozite vamale, în zone libere sau prin aplicarea unui alt regim vamal, indiferent dacă permit amânarea achitării drepturilor de import), precum şi informaţiile cu privire la capacitatea de descărcare şi încărcare şi accesul la instalaţia de stocare (pe cale feroviară, terestră, navală sau prin conductă).

(4) Titularul obligaţiei de stocare transmite organului central de specialitate datele şi documentele prevăzute la alin.(3), necesare pentru ţinerea Registrului general cu privire la stocurile de urgenţă, până la data de 1 iulie pentru anul în curs. Titularul obligaţiei de stocare informează organul central de specialitate cu privire la orice modificare a datelor în termen de 10 zile lucrătoare de la survenirea modificării respective.

(5) Importatorii obligaţi care menţin stocuri de urgenţă ori au încheiat contracte privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială, la solicitarea organului central de specialitate sau, după caz, a ECS, în termen de 10 zile lucrătoare de la recepţionarea solicitării, transmit informaţiile şi documentele necesare pentru evidenţa stocurilor de urgenţă şi pentru întocmirea informaţiilor aferente Registrului general cu privire la stocurile de urgenţă.

(6) Organul central de specialitate întocmeşte un extras din Registrul general cu privire la stocurile de urgenţă până la data de 15 februarie a anului în curs pentru anul precedent, în care indică informaţiile privind cantitatea şi tipul stocurilor de urgenţă înscrise în registrul respectiv până la data de 31 decembrie a anului precedent.

(7) Organul central de specialitate transmite extrasul prevăzut la alin.(6) Secretariatului Comunităţii Energetice până la data de 25 februarie a anului în curs pentru anul precedent.

(8) La cererea Secretariatului Comunităţii Energetice, organul central de specialitate îi transmite acestuia, în termen de 15 zile calendaristice de la data recepţionării cererii, o copie de pe Registrul general cu privire la stocurile de urgenţă, cu excluderea informaţiilor cu accesibilitate limitată privind localizarea exactă a stocurilor de urgenţă. Cererile respective pot fi formulate pentru o perioadă de cel mult 5 ani de la data la care se referă datele solicitate.

(9) În cazul verificării de către Secretariatul Comunităţii Energetice a nivelului de pregătire al Republicii Moldova pentru situaţiile de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere şi a cantităţilor stocurilor corespunzătoare, organul central de specialitate pune la dispoziţia reprezentanţilor sau experţilor autorizaţi ai Secretariatului, în termen de o săptămână de la notificarea verificării, informaţiile cu accesibilitate limitată privind localizarea exactă a stocurilor în cauză, cu respectarea regimului de protecţie aplicabil.

Articolul 17. Registrul general cu privire la stocurile specifice

(1) Datele privind stocurile specifice se introduc şi se păstrează în Registrul general cu privire la stocurile specifice, care se actualizează de către ECS.

(2) Registrul general cu privire la stocurile specifice conţine informaţiile cu privire la:

a) cantitatea şi calitatea stocurilor specifice constituite, clasificate pe categorii de produse petroliere;

b) contractele privind constituirea şi menţinerea stocurilor specifice;

c) instalaţiile de stocare în care sunt stocate stocurile specifice, cu specificarea cantităţilor stocate, a datelor privind localizarea instalaţiilor de stocare, numele proprietarilor şi/sau al operatorului instalaţiei de stocare, termenul pentru care au fost încheiate contractele de stocare, categoria de produs petrolier, etichetele rezervoarelor în care sunt depozitate stocurile specifice, capacitatea nominală şi reală a rezervoarelor în care sunt depozitate stocurile specifice, starea de depozitare (în antrepozite vamale, în zonele libere sau prin aplicarea unui alt regim vamal din ţara în care sunt menţinute stocurile de urgenţă şi care permite amânarea achitării drepturilor de import), precum şi informaţiile cu privire la capacitatea de descărcare şi încărcare şi accesul la instalaţia de stocare (pe cale feroviară, terestră, navală sau prin conductă).

(3) La solicitarea ECS, persoanele juridice care constituie şi menţin stocuri specifice transmit acesteia, în termen de 10 zile lucrătoare, informaţiile şi documentele necesare pentru evidenţa stocurilor specifice şi pentru ţinerea Registrului general cu privire la stocurile specifice.

(4) Până la data de 31 ianuarie a anului în curs, ECS este obligată să prezinte organului central de specialitate o copie integrală a Registrului general cu privire la stocurile specifice, actualizat pentru situaţia din ultima zi a anului calendaristic precedent.

(5) La solicitarea Secretariatului Comunităţii Energetice, organul central de specialitate transmite copia Registrului general cu privire la stocurile specifice în termen de 15 zile calendaristice de la data recepţionării solicitării, cu excluderea informaţiilor cu accesibilitate limitată privind localizarea exactă a stocurilor de urgenţă.

Articolul 18. Colectarea şi raportarea datelor în scopul constituirii stocurilor de urgenţă

(1) Organul central de specialitate colectează lunar date privind produsele energetice prevăzute în anexa nr.3, în contextul exercitării atribuţiilor de monitorizare, precum şi pentru calculul importurilor nete şi al consumului zilnic ale produselor petroliere, determinarea nivelului minim al stocurilor de urgenţă, determinarea obligaţiei individuale de stocare a titularilor obligaţiei de stocare şi pentru întocmirea rezumatelor statistice lunare, indicate la art.18 alin.(5), privind consumul intern şi nivelul stocurilor aferente produselor energetice prevăzute în anexa nr.3.

(2) Entităţile energetice care importă, exportă sau stochează materii prime pentru rafinărie şi/sau produsele energetice prevăzute în anexele nr.2 şi 3 prezintă organului central de specialitate, cel târziu până la data de 10 a lunii în curs, datele, clasificate pe categorii de produse energetice, aferente lunii precedente, cu privire la:

a) importul, exportul şi consumul de produse energetice pe piaţa din Republica Moldova;

b) cantitatea stocurilor de urgenţă şi a stocurilor comerciale de produse energetice.

(3) Suplimentar datelor prevăzute la alin.(2), entităţile energetice care desfăşoară activităţi de import sau de stocare a produselor petroliere sunt obligate să informeze organul central de specialitate cu privire la planurile de sistare, temporară sau definitivă, a activităţii de import, a funcţionării instalaţiei de stocare sau a unei părţi a acesteia, cu privire la revizia şi/sau modernizarea planificate a instalaţiei de stocare, precum şi cu privire la circumstanţele relevante care afectează, în mod direct şi semnificativ, aprovizionarea pieţei cu produse petroliere.

(4) Serviciul Vamal şi ANRE prezintă organului central de specialitate informaţii cu privire la importul şi exportul produselor energetice prevăzute în anexa nr.3 în decursul unei luni, în ultima zi lucrătoare a lunii următoare.

(5) Organul central de specialitate transmite Biroului Naţional de Statistică datele prevăzute la alin.(2) şi (4) pentru elaborarea şi prezentarea de către acesta a rezumatelor statistice lunare agregate oficiale cu privire la piaţa produselor petroliere (în continuare – rezumate statistice lunare).

(6) Rezumatele statistice lunare se elaborează de către Biroul Naţional de Statistică în conformitate cu cerinţele stabilite în cadrul Comunităţii Energetice şi includ date şi informaţii cu privire la stocurile de urgenţă după cum urmează:

a) informaţii privind nivelul stocurilor de urgenţă deţinute;

b) detalii privind modul în care a fost determinat nivelul stocurilor de urgenţă;

c) date privind cantităţile de stocuri de urgenţă deţinute pe teritoriul naţional şi cele deţinute în străinătate, cu indicarea ţării parte contractantă a Comunităţii Energetice şi/sau a statului membru al Uniunii Europene, a informaţiilor cu privire la forma stocurilor în cauză, la proprietarii acestora şi la entitatea la a cărei cerere au fost constituite stocurile respective.

(7) Biroul Naţional de Statistică prezintă rezumatele statistice lunare Secretariatului Comunităţii Energetice în termen de 55 de zile de la sfârşitul lunii la care se referă sau în termen de două luni de la solicitarea din partea Secretariatului Comunităţii Energetice. O astfel de solicitare poate fi formulată pentru un termen de cel mult 5 ani anteriori datei la care se referă datele solicitate.

(8) Biroul Naţional de Statistică elaborează, în baza celor 12 rezumate statistice lunare, un rezumat statistic anual agregat oficial privind stocurile de urgenţă şi îl transmite organului central de specialitate în termen de 70 de zile de la sfârşitul anului la care se referă, în vederea utilizării acestuia în procesul de analiză şi monitorizare a securităţii aprovizionării cu produse petroliere.

(9) Datele prevăzute la alin.(2) şi (3) se colectează şi se prelucrează în conformitate cu metodologia de colectare şi prelucrare a datelor în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă, aprobată de către organul central de specialitate după coordonarea cu Biroul Naţional de Statistică.

(10) Prevederile alin.(2) şi (3) nu se aplică entităţilor energetice care desfăşoară activitatea de stocare a produselor petroliere exclusiv în rezervoarele din staţiile de alimentare cu produse petroliere.

Articolul 19. Raportul anual privind disponibilitatea şi accesibilitatea fizică a stocurilor de urgenţă

(1) În cazul în care stocurile de urgenţă deţinute de ECS constituie mai puţin de 30% din cantitatea stocurilor de urgenţă stabilită drept obligaţie de stocare pentru anul în curs, organul central de specialitate întocmeşte un raport anual de analiză a măsurilor luate pentru asigurarea şi verificarea disponibilităţii şi accesibilităţii fizice ale stocurilor de urgenţă ale Republicii Moldova.

(2) În raportul prevăzut la alin.(1) sunt documentate, de asemenea, măsurile luate pentru a permite Republicii Moldova să controleze utilizarea stocurilor de urgenţă în situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere.

(3) În cazul prevăzut la alin.(1), raportul se prezintă Secretariatului Comunităţii Energetice până la data de 31 ianuarie a anului în curs.

Articolul 20. Rezumatele statistice cu privire la stocurile specifice

(1) ECS întocmeşte lunar rezumate statistice cu privire la stocurile specifice existente în ultima zi a fiecărei luni calendaristice, în care indică informaţiile cu privire la deţinătorii stocurilor specifice, locul depozitării acestora, categoriile de produse petroliere care fac obiectul stocurilor specifice, cantităţile şi numărul echivalent de zile de consum mediu în anul calendaristic de referinţă.

(2) Rezumatele statistice cu privire la stocurile specifice includ date privind stocurile specifice ale altor state deţinute pe teritoriul Republicii Moldova, clasificate pe categorii de produse petroliere, cu indicarea cantităţilor, a deţinătorilor acestora, a statului pentru care sunt constituite şi, după caz, a entităţii centrale de stocare care le ţine.

(3) ECS transmite lunar organului central de specialitate rezumatele statistice prevăzute la alin.(1) şi (2), iar organul central de specialitate le transmite Secretariatului Comunităţii Energetice în decursul lunii calendaristice care urmează celei la care se referă informaţiile prezentate. La solicitarea Secretariatului Comunităţii Energetice, organul central de specialitate transmite rezumatele statistice privind stocurile specifice în cel mai scurt termen posibil. O astfel de solicitare poate viza date pentru o perioadă de cel mult 5 ani anteriori datei solicitării.

Articolul 21. Transparenţa datelor şi informaţiilor privind stocurile de urgenţă şi stocurile specifice

(1) Datele agregate privind cantitatea şi structura stocurilor de urgenţă şi ale stocurilor specifice, stabilite în condiţiile legii, şi privind repartizarea teritorială a acestora în Republica Moldova sau în străinătate se publică pe site-ul web oficial al organului central de specialitate.

(2) Datele referitoare la localizarea exactă a stocurilor de urgenţă şi la repartizarea teritorială a acestora, clasificate după cantitatea şi structura stocurilor de urgenţă, sunt informaţii cu accesibilitate limitată.

(3) Organul central de specialitate, ANRE, ECS şi reprezentanţii acestora au obligaţia de a nu divulga informaţiile cu accesibilitate limitată care le-au fost transmise şi/sau care le-au devenit cunoscute în cadrul exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta lege. Orice date cu caracter personal obţinute sau dezvăluite în conformitate cu prezentul articol nu pot fi colectate, iar în caz de colectare accidentală, sunt distruse imediat şi necondiţionat.

Capitolul V

STABILIREA, SUPRAVEGHEREA ŞI ELIBERAREA

STOCURILOR DE URGENŢĂ

Articolul 22. Titularii obligaţiei de stocare

(1) Stocurile de urgenţă se constituie şi se menţin de către importatorii obligaţi şi de către ECS din produsele stabilite potrivit art.11 alin.(2), în cantităţile determinate în condiţiile prezentei legi.

(2) ECS constituie şi menţine 1/2 din nivelul minim de stocuri de urgenţă determinat potrivit art.10 alin.(1), iar încă 1/2 din nivelul minim de stocuri de urgenţă se constituie şi se menţine de către importatorii obligaţi, în condiţiile prezentei legi.

(3) Fiecare importator obligat constituie şi menţine stocuri de urgenţă pentru produsul sau produsele prevăzute la art.11 alin.(2), pe care le-a importat net în anul calendaristic precedent anului de stabilire a obligaţiei de stocare, proporţional cu cota individuală aferentă obligaţiei de stocare determinată pentru fiecare produs distinct.

(4) Suplimentar obligaţiei de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă, importatorii obligaţi îndeplinesc următoarele cerinţe:

a) cooperează cu organul central de specialitate şi cu Consiliul şi acţionează în conformitate cu Planul de intervenţii şi deciziile Comisiei Naţionale de Management al Crizelor pentru prevenirea situaţiilor de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere, precum şi în legătură cu gestionarea acestora;

b) cel târziu la data de 10 a lunii în curs, transmit organului central de specialitate datele privind importul, exportul şi consumul de produse petroliere pe piaţa din Republica Moldova, precum şi privind cantitatea stocurilor de urgenţă şi a stocurilor comerciale pentru luna precedentă;

c) prezintă organului central de specialitate şi actualizează periodic datele necesare ţinerii Registrului general cu privire la stocurile de urgenţă;

d) achită către ECS plăţile percepute de aceasta, în conformitate cu art.33, cel târziu la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă;

e) prezintă ECS datele privind livrările de produse petroliere pe piaţa din Republica Moldova şi datele privind plăţile efectuate către ECS, cel târziu la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă;

f) asigură efectuarea controalelor de către ANRE pentru determinarea cantităţii şi a calităţii stocurilor de urgenţă;

g) păstrează toate documentele, datele şi rapoartele statistice referitoare la tipul, cantitatea, calitatea şi repartizarea teritorială a stocurilor de urgenţă, pentru cel puţin 5 ani de la data constituirii acestora;

h) îndeplinesc alte cerinţe prevăzute de prezenta lege.

Articolul 23. Determinarea cotei individuale aferente obligaţiei de stocare pentru importatorii de referinţă

(1) Organul central de specialitate determină cota individuală aferentă obligaţiei de stocare pentru anul în curs pentru fiecare importator obligat, după cum urmează:

a) nivelul minim al stocurilor de urgenţă ale Republicii Moldova se calculează în conformitate cu art.10 alin.(5);

b) ponderea fiecărui produs petrolier prevăzut la art.11 alin.(2) în stocurile de urgenţă se calculează în funcţie de cota de piaţă a acestuia în anul precedent şi în baza datelor prevăzute la art.18 alin.(1);

c) contribuţia fiecărui titular al obligaţiei de stocare la constituirea stocurilor de urgenţă pentru fiecare produs petrolier se calculează în baza repartizării obligaţiei de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă între ECS şi importatori, prevăzută la art.22 alin.(2), precum şi în funcţie de cota de piaţă a fiecărui titular al obligaţiei de stocare, înregistrată în anul precedent pentru fiecare produs petrolier prevăzut la art.11 alin.(2), în baza datelor colectate potrivit art.18 alin.(1).

(2) În scopul conversiei volumului în masă şi invers, în legătură cu toate calculele privind stocurile de urgenţă, se utilizează următoarele densităţi specifice la temperatura aerului de +15°C:

a) 0,758 – pentru benzină;

b) 0,845 – pentru motorină;

c) 0,800 – pentru kerosen (Jet A-1);

d) 0,900 – pentru păcură.

(3) Până la data de 31 martie a anului în curs, organul central de specialitate emite decizia privind cota individuală aferentă obligaţiei de stocare pentru fiecare importator de referinţă, care conţine cel puţin următoarele:

a) nivelul minim al stocurilor de urgenţă prevăzut la art.10 alin.(1), exprimat în tone echivalent petrol;

b) metoda de calcul al stocurilor de urgenţă care urmează să fie constituite şi menţinute;

c) structura şi nivelul minim al stocurilor de urgenţă care trebuie constituite de către titularul obligaţiei de stocare, exprimat în tone metrice şi în tone echivalent petrol;

d) după caz, notificarea cu privire la transferarea obligaţiei de stocare către ECS, în conformitate cu art.26 alin.(1), (2) sau (3);

e) perioada de menţinere a stocurilor de urgenţă.

Articolul 24. Perioada de menţinere a stocurilor de urgenţă

(1) ECS şi importatorii obligaţi trebuie să menţină stocurile de urgenţă în cantitatea stabilită de Guvern, pentru perioada de la data de 1 iulie a anului în curs până la data de 30 iunie a anului următor.

(2) Fiecare titular al obligaţiei de stocare prezintă organului central de specialitate, până la data de 10 iulie a anului în curs, în modul stabilit la art.16, informaţii cu privire la tipul şi repartizarea teritorială a stocurilor de urgenţă pe care este obligat să le deţină în perioada indicată la alin.(1).

(3) Menţinerea stocurilor de urgenţă presupune ca, pe întreaga perioadă prevăzută la alin.(1), să fie deţinute cel puţin cantităţile minime din produsele petroliere pe care titularul obligaţiei de stocare trebuie să le deţină ca stocuri de urgenţă în rezervoarele din cadrul instalaţiei de stocare pe care a indicat-o acesta organului central de specialitate. Stocurile de urgenţă pot fi stocate în rezervoare împreună cu stocurile comerciale care sunt deţinute cu titlu de proprietate de către titularul obligaţiei de stocare sau de terţi.

(4) Prin derogare de la alin.(1) şi (3), în lunile septembrie şi aprilie, cantitatea stocurilor de urgenţă de benzină şi motorină în formă materială poate fi mai mică decât nivelul minim stabilit pentru titularul obligaţiei de stocare în legătură cu necesitatea reînnoirii stocurilor de urgenţă pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele sezoniere de calitate aplicabile produselor petroliere respective, prevăzute de standardele naţionale aplicabile.

Articolul 25. Delegarea obligaţiei de stocare către terţi

(1) În orice moment, importatorul obligat poate delega către terţi, alţii decât ECS, obligaţia de stocare, integral sau parţial, în conformitate cu art.13. O astfel de delegare nu poate face obiectul unei subdelegări.

(2) Delegarea sarcinilor aferente obligaţiei de stocare de către titularul obligaţiei de stocare nu modifică şi nu îl scuteşte pe acesta de obligaţiile impuse în temeiul prezentei legi şi nici nu îl exonerează de răspunderea pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea deficientă a obligaţiilor respective.

(3) Delegările constituite în conformitate cu prezentul articol nu modifică sub nicio formă obligaţiile cu privire la nivelul minim al stocurilor de urgenţă asumate de Republica Moldova în cadrul Comunităţii Energetice.

(4) Importatorul obligat are dreptul să delege, total sau parţial, obligaţia sa de stocare către ECS, în condiţiile prezentei legi.

(5) În cazul în care titularul obligaţiei de stocare a fost informat cu mai puţin de 200 de zile înainte de începutul perioadei la care se referă obligaţia de stocare, acesta îşi poate exercita în orice moment dreptul de delegare.

Articolul 26. Transferul obligaţiei de stocare către ECS

(1) Pentru fiecare produs prevăzut la art.11 alin.(2), cota individuală aferentă obligaţiei de stocare se transferă integral către ECS în cazul importatorului de referinţă care, în anul calendaristic precedent anului de stabilire a obligaţiei de stocare, a importat net mai puţin de 10 000 de tone metrice de produsul respectiv.

(2) Importatorul de referinţă dobândeşte calitatea de importator obligat numai pentru produsul sau produsele prevăzute la art.11 alin.(2), pentru care a importat net cel puţin 10 000 de tone metrice în anul calendaristic precedent anului de stabilire a obligaţiei de stocare.

(3) Cantitatea din stocurile de urgenţă stabilite în sarcina importatorului obligat care depăşeşte nivelul minim ce trebuie stocat pe teritoriul Republicii Moldova potrivit art.28 alin.(1) se transferă către ECS dacă importatorul obligat nu poate organiza deţinerea acesteia în formă nonmaterială în alt stat din cauza lipsei unui acord bilateral aplicabil, iar ECS poate organiza deţinerea stocurilor respective în formă nonmaterială într-un stat cu care Republica Moldova are încheiat un acord bilateral în condiţii mai avantajoase pentru constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă.

(4) Obligaţia de stocare a importatorului obligat împotriva căruia a fost deschisă procedura de insolvabilitate se transferă integral către ECS. În cazul transferului obligaţiei de stocare către ECS în temeiul prevederilor prezentului alineat, finanţarea obligaţiei transferate se asigură din aportul pentru stocurile de urgenţă aferent obligaţiei respective, inclusiv din contribuţia pentru ECS şi din compensaţia pentru importatorii obligaţi, fără alocaţii de la bugetul de stat.

(5) ECS stabileşte forma stocurilor de urgenţă care îi sunt transferate potrivit alin.(1) şi (2) – materială, în conformitate cu art.12, şi/sau nonmaterială, în conformitate cu art.13, în funcţie de resursele financiare şi de capacităţile de stocare disponibile.

(6) ECS asigură continuu publicarea pe site-ul său web oficial a informaţiilor complete, defalcate pe produse, privind volumele stocurilor de urgenţă pe care le poate menţine pentru importatorii obligaţi. Condiţiile în care ECS poate presta servicii privind menţinerea stocurilor de urgenţă pentru importatorii obligaţi se publică cu cel puţin 7 luni înainte de începutul perioadei la care se referă obligaţia de stocare. Importatorii obligaţi îşi exercită dreptul de delegare a obligaţiei de stocare către ECS cel târziu cu 170 de zile înainte de începutul perioadei la care se referă obligaţia respectivă.

(7) ECS acceptă delegarea prevăzută la alin.(6) în condiţii transparente, obiective şi nediscriminatorii. Plăţile ce urmează a fi efectuate de importatorii obligaţi pentru serviciile prestate de ECS nu pot depăşi costul total al serviciilor prestate şi nu pot fi solicitate până la constituirea stocurilor de urgenţă.

(8) În cazul păcurii importate de entităţile energetice/producătorii de energie electrică şi/sau termică pentru consum propriu sau pentru producerea energiei electrice şi/sau termice, obligaţia de stocare aferentă cantităţilor respective se transferă integral către ECS, cu achitarea aportului pentru stocurile de urgenţă în condiţiile prezentei legi.

Articolul 27. Constituirea graduală a stocurilor de urgenţă deţinute de ECS

(1) ECS asigură constituirea graduală a stocurilor de urgenţă prevăzute la art.22 alin.(2), cel târziu până la data de 30 iunie 2034, în conformitate cu:

a) Planul de acţiuni;

b) calculul nivelului minim de stocuri de urgenţă conform art.10 alin.(1) pentru anul în curs;

c) cantitatea indicativă şi structura stocurilor de urgenţă pentru anul în curs;

d) planul anual de afaceri şi financiar al ECS.

(2) Planul de acţiuni se aprobă de către Guvern, la propunerea organului central de specialitate coordonată cu ECS, vizând, de preferinţă, constituirea şi menţinerea stocurilor ECS pe teritoriul Republicii Moldova.

(3) Planul de acţiuni se aprobă pentru o perioadă de 8 ani şi include constituirea graduală a stocurilor de urgenţă deţinute de ECS.

(4) Planul de acţiuni cuprinde:

a) evaluarea nivelului minim de stocuri de urgenţă pentru perioada de referinţă;

b) structura stocurilor de urgenţă pentru perioada de referinţă;

c) capacitatea de stocare necesară pentru stocurile de urgenţă;

d) capacitatea suplimentară de stocare necesară, după caz;

e) condiţiile speciale pentru constituirea stocurilor de urgenţă;

f) programul şi politica de achiziţii, politica de finanţare, asigurarea pe termen lung a disponibilităţii capacităţilor de stocare;

g) dinamica implementării Planului de acţiuni.

(5) Cantitatea indicativă şi structura stocurilor de urgenţă care urmează să fie constituite de către ECS se stabilesc în conformitate cu Planul de acţiuni, precum şi ţinându-se cont de nivelul minim al stocurilor de urgenţă, exprimat în tone echivalent petrol şi în tone metrice, de rezultatele evaluării de către ECS a preţurilor de piaţă la produsele petroliere, de resursele financiare disponibile, de capacităţile interne de stocare disponibile, precum şi de contractele bilaterale existente.

(6) Cantitatea indicativă şi structura stocurilor de urgenţă ale ECS pentru anul în curs, exprimate în tone metrice per fiecare produs petrolier distinct, se stabilesc de către Guvern, la propunerea organului central de specialitate, coordonată cu ECS, cel târziu la data de 15 aprilie a anului în curs.

Articolul 28. Depozitarea stocurilor de urgenţă

(1) Fiecare importator obligat trebuie să deţină pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin 1/2 din stocurile de urgenţă pe care este obligat să le constituie conform deciziei prevăzute la art.23 alin.(3).

(2) La solicitarea titularului obligaţiei de stocare, stocurile de urgenţă pot fi deţinute şi pe teritoriul altui stat, cu condiţia aprobării prealabile a deţinerii stocurilor de urgenţă ale Republicii Moldova pe teritoriul statului respectiv de către organul central de specialitate şi de către autoritatea competentă a statului în cauză, ţinându-se cont de legislaţia acestuia şi în baza acordului bilateral privind stocurile de urgenţă. Prezentarea contractului de stocare a stocurilor de urgenţă şi/sau a contractului privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială constituie o condiţie obligatorie pentru obţinerea aprobării organului central de specialitate. Titularul obligaţiei de stocare include în contractele de stocare a stocurilor de urgenţă şi în contractele privind stocurile de urgenţă în formă nonmaterială dispoziţiile prezentei legi referitoare la stocare, la constituirea stocurilor de urgenţă în formă nonmaterială, precum şi la disponibilitatea stocurilor de urgenţă. Executarea contractelor indicate este condiţionată de obţinerea aprobării prevăzute de prezentul alineat.

(3) Stocurile de urgenţă constituite de importatorii obligaţi se deţin în antrepozite vamale, în zone libere sau prin aplicarea unui alt regim vamal, indiferent dacă regimul permite sau nu amânarea achitării dreptului de import, cu condiţia că regimul respectiv asigură posibilitatea de descărcare şi încărcare a produselor petroliere, de preferinţă, prin cel puţin două modalităţi de transportare. Cerinţele privind depozitarea stocurilor de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova şi în străinătate se aprobă de organul central de specialitate.

(4) Stocurile de urgenţă se depozitează în instalaţii de stocare în condiţiile prezentei legi, cu menţinerea permanentă a condiţiilor care au stat la baza autorizării şi astfel încât să fie asigurate, în orice moment, integritatea, disponibilitatea şi accesibilitatea fizică a acestora. Operatorii instalaţiilor de stocare sunt obligaţi să asigure ANRE şi ECS accesul de la distanţă la sistemele aferente de măsurare, monitorizare şi colectare a datelor, în condiţiile legii.

(5) Stocurile de urgenţă pot fi stocate în aceleaşi instalaţii de stocare împreună cu stocurile comerciale, cu respectarea condiţiilor art.15 şi dacă sunt asigurate, în orice moment, distingerea clară, trasabilitatea, localizarea exactă, integritatea, disponibilitatea şi accesibilitatea fizică a stocurilor de urgenţă.

(6) Depozitarea stocurilor de urgenţă poate fi asigurată de persoane juridice autorizate să desfăşoare activitatea de stocare a produselor petroliere în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă, ale căror instalaţii de stocare corespund cerinţelor prevăzute la alin.(3) şi (4).

Articolul 29. Disponibilitatea şi accesibilitatea fizică a stocurilor de urgenţă

(1) Stocurile de urgenţă trebuie să fie disponibile şi accesibile fizic în orice moment. Stocurile de urgenţă în formă materială deţinute de titularul obligaţiei de stocare nu pot fi eliberate de către operatorul instalaţiei de stocare fără permisiunea prealabilă în formă scrisă a titularului obligaţiei de stocare.

(2) Punerea în circulaţie a produselor petroliere din stocurile de urgenţă se realizează cu respectarea cerinţelor legislaţiei privind provenienţa, trasabilitatea şi conformitatea acestora. Produsele petroliere puse în circulaţie trebuie să fie însoţite de documentele prevăzute de cadrul normativ aplicabil.

(3) Stocurile de urgenţă deţinute de ECS nu pot face obiectul executării silite sau al oricărei alte măsuri care ar limita disponibilitatea sau accesibilitatea fizică a acestora.

(4) Pe toată durata contractului de stocare a stocurilor de urgenţă sau a contractului privind stocurile de urgenţă în forma nonmaterială, importatorul obligat care deţine şi/sau operatorul instalaţiei de stocare care stochează stocuri de urgenţă trebuie să asigure integritatea stocurilor respective, precum şi a infrastructurii de încărcare şi descărcare a stocurilor de urgenţă din instalaţia de stocare, întreţinerea conformă şi să respecte politica de asigurare contra riscurilor generale şi a riscurilor de scurgere.

(5) Stocurile de urgenţă ale Republicii Moldova pe care titularii obligaţiilor de stocare le deţin pe teritoriul altei ţări nu pot face obiectul unor măsuri care să limiteze disponibilitatea sau accesibilitatea fizică a stocurilor respective sau care să limiteze expedierea acestora de pe teritoriul ţării în care se află.

(6) Stocurile de urgenţă ale altor ţări deţinute în Republica Moldova sau care se află în tranzit pe teritoriul Republicii Moldova nu pot face obiectul unor măsuri care să limiteze eliberarea stocurilor respective sau care să limiteze expedierea acestora de pe teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 30. Supravegherea deţinerii stocurilor de urgenţă

(1) ANRE monitorizează şi controlează realizarea obligaţiei de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă de către titularii obligaţiei de stocare, în condiţiile prezentei legi, ale Legii nr.174/2017 cu privire la energetică şi ale Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

(2) Controlul exercitat de ANRE vizează existenţa, cantitatea, localizarea, disponibilitatea şi accesibilitatea fizică, trasabilitatea şi evidenţa stocurilor de urgenţă, condiţiile de depozitare a acestora, precum şi documentele care confirmă cantitatea şi calitatea produselor petroliere deţinute ca stocuri de urgenţă.

(3) Titularii obligaţiei de stocare sunt responsabili de asigurarea cantităţii şi calităţii produselor petroliere deţinute ca stocuri de urgenţă pe întreaga perioadă de menţinere a acestora. În acest scop, titularii obligaţiei de stocare sunt obligaţi să deţină rapoartele de inspecţie, certificatele de calitate sau alte documente echivalente care să confirme corespunderea produselor petroliere standardelor de produs aplicabile.

(4) Verificarea cantităţii şi calităţii produselor petroliere deţinute ca stocuri de urgenţă se efectuează de către o entitate de inspecţie acreditată pentru domeniul supus verificării, ca organism de inspecţie de tip A, potrivit cerinţelor standardului EN 17020 tip A, preluat ca standard naţional SM EN ISO/CEI 17020:2013 "Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii", adoptat prin hotărârea corespunzătoare a Institutului Naţional de Standardizare.

(5) Verificarea calităţii benzinei şi motorinei deţinute ca stocuri de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova se realizează potrivit cadrului normativ privind monitorizarea calităţii benzinei şi motorinei, inclusiv prin intermediul Sistemului informaţional de monitorizare a calităţii benzinei şi motorinei, instituit prin hotărârea corespunzătoare a Guvernului.

(6) ANRE elaborează şi aprobă un plan anual de supraveghere a constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă cel târziu până la data de 31 iulie a anului în curs, pentru perioada de până la 30 iunie a anului următor.

(7) Fiecare locaţie în care sunt stocate stocuri de urgenţă deţinute de importatorii obligaţi este inspectată fizic cel puţin o dată pe an.

(8) Importatorii obligaţi şi operatorii instalaţiilor de stocare asigură reprezentanţilor împuterniciţi ai ANRE accesul la instalaţia de stocare în care sunt deţinute stocuri de urgenţă şi efectuarea controlului cantitativ şi calitativ al stocurilor respective, precum şi inspectarea documentaţiei privind inventarele zilnice de stocare şi evidenţa stocurilor de urgenţă.

(9) Reprezentantul împuternicit al ANRE informează prealabil importatorul obligat despre intenţia de a se deplasa la instalaţia de stocare în care sunt depozitate stocurile de urgenţă, prin expedierea, cu cel puţin 24 de ore înainte de data controlului, a unui preaviz în adresa acestuia, cu excepţia cazurilor în care cadrul normativ privind controlul de stat permite efectuarea controlului fără notificare prealabilă.

(10) În cazul în care reprezentanţilor împuterniciţi ai ANRE sau, după caz, reprezentanţilor entităţii de inspecţie repetat nu li se asigură accesul la instalaţia de stocare în decurs de 48 de ore de la data indicată în preaviz, controlul se consideră neefectuat din culpa importatorului obligat sau, după caz, a operatorului instalaţiei de stocare.

(11) În cazul prevăzut la alin.(10), importatorul obligat sau operatorul instalaţiei de stocare suportă costurile aferente verificării neefectuate, inclusiv costurile serviciilor prestate de entitatea de inspecţie, cheltuielile de deplasare şi alte cheltuieli justificate suportate în legătură directă cu organizarea verificării.

(12) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă, ANRE cooperează cu organul central de specialitate prin schimbul de date şi informaţii privind acţiunile întreprinse şi rezultatele obţinute, necesare exercitării atribuţiilor prevăzute de prezenta lege.

(13) Organul central de specialitate, ANRE, titularii obligaţiei de stocare şi operatorii instalaţiilor de stocare care deţin contracte acordă asistenţă persoanelor autorizate ale Secretariatului Comunităţii Energetice pentru verificarea acţiunilor de constituire a stocurilor de urgenţă şi a nivelului de pregătire pentru situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere, în conformitate cu tratatele internaţionale ratificate. Asistenţa în cauză include dreptul de consultare a documentelor şi registrelor referitoare la stocurile de urgenţă, precum şi asigurarea accesului la instalaţiile de stocare în care sunt depozitate stocurile de urgenţă şi la documentele aferente. Accesul la informaţiile cu accesibilitate limitată, la datele privind localizarea exactă a stocurilor de urgenţă şi la informaţiile privind infrastructura aferentă se acordă cu respectarea regimului de protecţie aplicabil informaţiilor respective, a obligaţiilor de confidenţialitate şi a cerinţelor privind protecţia datelor.

(14) Organul central de specialitate, ANRE şi titularii obligaţiei de stocare, precum şi operatorii instalaţiilor de stocare care deţin contracte de stocare păstrează toate documentele, datele şi rapoartele statistice referitoare la tipul, cantitatea, calitatea şi distribuţia stocurilor de urgenţă, pentru cel puţin 5 ani de la data întocmirii acestora.

(15) Titularii obligaţiei de stocare includ în contractele privind constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă în formă materială şi în contractele privind stocurile de urgenţă în forma nonmaterială clauze privind supravegherea constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă şi privind obligaţia păstrării documentelor conform alin.(14).

Articolul 31. Punerea în circulaţie a stocurilor de urgenţă

(1) Decizia privind punerea în circulaţie a stocurilor de urgenţă se adoptă de către Comisia Naţională de Management al Crizelor, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Planul de intervenţii şi de prezenta lege.

(2) Decizia privind punerea în circulaţie a stocurilor de urgenţă permite titularilor obligaţiei de stocare să reducă temporar cantitatea de stocuri de urgenţă pe care erau obligaţi să le constituie şi să le menţină în conformitate cu art.22 alin.(2). Stocurile de urgenţă se pun în circulaţie la preţuri de piaţă.

(3) Comisia Naţională de Management al Crizelor poate dispune reducerea cantităţii stocurilor de urgenţă sub nivelul minim stabilit conform art.10, în măsura necesară pentru prevenirea sau, după caz, limitarea efectelor ori înlăturarea unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea cu produse petroliere, inclusiv ca măsură de răspuns în cazul întreruperii furnizării de gaze naturale, în situaţia în care aceasta determină necesitatea utilizării produselor petroliere drept combustibil, inclusiv pentru producerea energiei electrice.

(4) Comisia Naţională de Management al Crizelor poate dispune reducerea temporară a cantităţii stocurilor de urgenţă pe care importatorul obligat trebuie să le deţină dacă lanţul său de aprovizionare cu produse petroliere în Republica Moldova este perturbat din motive care nu pot fi controlate de importatorul respectiv.

(5) În cazul punerii în circulaţie a stocurilor de urgenţă în conformitate cu alin.(3) şi (4), organul central de specialitate informează neîntârziat Secretariatul Comunităţii Energetice despre cantitatea stocurilor de urgenţă pusă în circulaţie.

(6) În cazul unei decizii internaţionale efective de punere în circulaţie a stocurilor, Comisia Naţională de Management al Crizelor este în drept să aprobe o decizie privind punerea în circulaţie a stocurilor de urgenţă în conformitate cu recomandarea prealabilă a Secretariatului Comunităţii Energetice.

(7) Comisia Naţională de Management al Crizelor stabileşte termenul în care urmează să fie restabilite stocurile de urgenţă puse în circulaţie.

Capitolul VI

FINANŢAREA CONSTITUIRII ŞI MENŢINERII STOCURILOR DE URGENŢĂ

Articolul 32. Finanţarea constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă

(1) Finanţarea constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă prevăzute la art.10 alin.(1) se asigură din contul aportului pentru stocurile de urgenţă.

(2) Aportul pentru stocurile de urgenţă se calculează şi se aplică în raport cu următoarele produse petroliere:

a) benzină fără plumb (poziţiile tarifare 2710 12 310, 2710 12 410, 2710 12 450 şi 2710 12 490);

b) kerosen (poziţiile tarifare 2710 19 210 şi 2710 19 250);

c) motorină (poziţiile tarifare de la 2710 19 310 până la 2710 19 480);

d) păcură (poziţiile tarifare de la 2710 19 620 până la 2710 19 670);

e) gaz petrolier lichefiat (poziţiile tarifare de la 2711 12 110 până la 2711 19 000).

(3) Aportul pentru stocurile de urgenţă include:

a) contribuţia pentru ECS, destinată acoperirii tuturor costurilor suportate de ECS pentru constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă;

b) compensaţia pentru importatorii obligaţi, destinată acoperirii costurilor de manipulare suportate de aceştia în perioada pentru care le revine obligaţia de constituire şi menţinere a stocurilor de urgenţă.

(4) Aportul pentru stocurile de urgenţă constituie parte a veniturilor prognozate ale titularilor obligaţiei de stocare şi se include în preţul de vânzare al produselor petroliere prevăzute la alin.(2) înainte de aplicarea TVA.

(5) Cuantumul aportului pentru stocurile de urgenţă, inclusiv al contribuţiei pentru ECS şi al compensaţiei pentru importatorii obligaţi, se stabileşte de către Guvern în baza propunerii justificate înaintate de organul central de specialitate, care este elaborată conform Metodologiei de calcul al aportului pentru stocurile de urgenţă, aprobată de către Guvern după consultarea titularilor obligaţiei de stocare.

(6) O dată la 3 luni, organul central de specialitate verifică elementele-cheie de cost care includ preţul produselor petroliere, costul stocării, costul finanţării, costurile stocurilor de urgenţă în formă nonmaterială şi care sunt utilizate pentru determinarea cuantumului aportului pentru stocurile de urgenţă. Guvernul, la propunerea organului central de specialitate, ajustează cuantumul aportului pentru stocurile de urgenţă, inclusiv al contribuţiei pentru ECS şi al compensaţiei pentru importatorii obligaţi.

(7) Aportul pentru stocurile de urgenţă nu se calculează şi nu se plăteşte pentru produsele petroliere care urmează a fi exportate în vederea vânzării.

(8) Aportul pentru stocurile de urgenţă nu se calculează şi nu se plăteşte pentru produsele petroliere achiziţionate de către ECS în scopul constituirii sau al înlocuirii stocurilor de urgenţă şi nici pentru produsele petroliere achiziţionate de către Agenţia Rezerve Materiale.

(9) Aportul pentru stocurile de urgenţă se calculează şi se plăteşte pentru produsele petroliere livrate pe aeroporturile internaţionale din Republica Moldova în scopul aprovizionării aeronavelor aflate în trafic aerian internaţional, precum şi pentru produsele petroliere livrate în porturile deschise traficului internaţional din Republica Moldova în scopul aprovizionării navelor din navigaţia internaţională.

Articolul 33. Plăţile percepute de ECS

(1) Contribuţia pentru ECS se calculează şi se achită de importatorii produselor petroliere specificate la art.32 alin.(2).

(2) Obligaţia de plată a contribuţiei pentru ECS apare la momentul:

a) apariţiei datoriilor vamale;

b) livrării produselor petroliere din antrepozitul vamal al contribuabilului;

c) determinării pierderilor aferente produselor petroliere, rezultate din manipulare, depozitare, evaporare şi din alte variaţii cantitative inerente operaţiunilor tehnologice, precum şi a lipsurilor constatate, în condiţiile cadrului normativ fiscal, vamal, contabil, tehnic şi metrologic aplicabil.

(3) Pierderile de produse petroliere prevăzute la alin.(2) lit.c) din prezentul articol, care provin din instalaţiile de stocare ale importatorului, se adaugă la cantitatea totală de produse petroliere pentru care se calculează contribuţia pentru ECS, cu excepţia pierderilor care au survenit ca urmare a unui impediment justificator, în sensul art.904 din Codul civil nr.1107/2002, şi care sunt confirmate prin actele justificative corespunzătoare.

(4) Aportul pentru stocurile de urgenţă în cuantum integral, stabilit de către Guvern în conformitate cu art.32 alin.(5), se plăteşte către ECS de către:

a) importatorii obligaţi prevăzuţi la art.22 alin.(1) – pentru perioada cuprinsă între data începerii calculării aportului pentru stocurile de urgenţă ca parte integrantă a preţului de vânzare al produselor petroliere şi data constituirii de către importatorii respectivi a stocurilor de urgenţă potrivit art.39;

b) importatorii de referinţă cu cota transferată către ECS – pentru partea corespunzătoare cotei individuale aferente obligaţiei de stocare transferate către ECS, în condiţiile art.26;

c) importatorii produselor petroliere specificate la art.32 alin.(2) care nu deţin calitatea de importatori obligaţi.

Articolul 34. Modalitatea şi termenul-limită de achitare a plăţilor percepute de ECS. Transmiterea datelor şi informaţiilor

(1) Plăţile percepute de ECS conform art.33 se calculează de către importatorii de referinţă şi se achită către ECS prin transfer în contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor al acesteia până la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă.

(2) În cazul achitării cu întârziere a plăţilor percepute de ECS, aceasta calculează şi aplică dobânda de întârziere, determinată potrivit art.942 din Codul civil nr.1107/2002.

(3) În cazul în care importatorul de produse petroliere achită ECS o plată mai mare decât cea calculată, ECS reduce cuantumul plăţii care se datorează pentru luna în curs cu suma plătită excedentar.

(4) Importatorii de produse petroliere sunt obligaţi să transmită către ECS, până la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă, informaţiile cu privire la livrările de produse petroliere pe piaţa Republicii Moldova şi cu privire la plăţile efectuate către ECS.

(5) Modalitatea de calcul şi de plată a contribuţiei pentru ECS, precum şi modul de transmitere şi conţinutul datelor şi informaţiilor privind plăţile către ECS, prevăzute la alin.(4), se stabilesc prin hotărârea Guvernului.

(6) ECS, Serviciul Vamal şi ANRE colaborează prin schimb de date agregate şi individuale cu privire la importurile şi exporturile de produse petroliere pentru a verifica corectitudinea informaţiilor prezentate de către importatorii de produse petroliere.

(7) La solicitarea ECS, ANRE aplică sancţiuni financiare pentru neachitare, pentru achitarea parţială sau pentru achitarea cu întârziere a plăţilor percepute de ECS. Achitarea sancţiunilor financiare nu exonerează importatorul obligat sau importatorul de produse petroliere prevăzut la art.33 alin.(4) de efectuarea plăţii datorate faţă de ECS, precum şi de achitarea dobânzii prevăzute la alin.(2) din prezentul articol.

Articolul 35. Destinaţia mijloacelor financiare încasate de către ECS

Mijloacele financiare încasate de către ECS pot fi utilizate pentru:

a) achiziţionarea de produse petroliere în vederea constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă în formă materială şi/sau a stocurilor specifice;

b) încheierea contractelor în vederea constituirii stocurilor de urgenţă în formă nonmaterială;

c) compensarea costurilor de asigurare, de stocare şi de reînnoire a stocurilor de urgenţă şi/sau a stocurilor specifice;

d) compensarea costurilor privind controlul cantităţii şi al calităţii stocurilor de urgenţă stabilite de ECS;

e) compensarea costurilor de funcţionare a instalaţiilor de stocare şi a instalaţiilor utilizate de ECS pentru constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă;

f) compensarea costurilor suportate în legătură cu împrumuturile pe piaţa financiară şi a altor costuri de capital;

g) compensarea costurilor aferente studiilor, autorizaţiilor, cercetărilor, achiziţionării echipamentelor de contorizare, echipamentelor de siguranţă, monitorizării etc., a celor legate de transportarea, încărcarea/descărcarea în siguranţă şi stocarea stocurilor de urgenţă în instalaţiile existente, precum şi a celor aferente asigurării controlului cantităţii în regim de timp real;

h) compensarea costurilor de funcţionare a ECS şi a altor costuri legate de constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă, precum şi de asigurarea securităţii aprovizionării cu produse petroliere, în conformitate cu prezenta lege şi cu regulamentul/statutul ECS;

i) achiziţionarea, construirea, reconstruirea, modernizarea şi recondiţionarea instalaţiilor de stocare în scopul depozitării stocurilor de urgenţă şi al gestionării acestora.

Capitolul VII

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI ÎN DOMENIUL

SECURITĂŢII APROVIZIONĂRII CU PRODUSE PETROLIERE

Articolul 36. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul securităţii aprovizionării cu produse petroliere

(1) Importatorii de produse petroliere specificate la art.32 alin.(2), importatorii de produse petroliere prevăzuţi la art.33 alin.(4), importatorii de referinţă şi operatorii instalaţiilor de stocare poartă răspundere pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite de prezenta lege, precum şi de actele normative emise pentru executarea acesteia, în condiţiile prevăzute de prezenta lege, în măsura în care obligaţiile respective derivă direct şi expres din prezenta lege şi din actele normative emise pentru executarea acesteia.

(2) În cazul în care ANRE constată că una dintre entităţile prevăzute la alin.(1) a încălcat prevederile prezentei legi sau ale actelor normative emise pentru executarea acesteia, precum şi că fapta respectivă constituie contravenţie potrivit Codului contravenţional nr.218/2008, aceasta iniţiază procedura contravenţională în condiţiile şi în termenele stabilite de codul indicat.

(3) Pentru faptele prevăzute la art.37 alin.(1)–(4) din prezenta lege, care nu constituie contravenţii în sensul Codului contravenţional nr.218/2008, ANRE aplică sancţiuni financiare, în condiţiile prezentei legi, cu respectarea procedurii corespunzătoare stabilite de Legea nr.174/2017 cu privire la energetică.

(4) Mijloacele financiare obţinute din aplicarea sancţiunilor financiare se varsă la bugetul de stat.

(5) La individualizarea sancţiunii financiare, ANRE ţine cont de gravitatea încălcării, de durata şi frecvenţa acesteia, de consecinţele produse sau care puteau fi produse asupra securităţii aprovizionării cu produse petroliere, de existenţa unor încălcări anterioare, de gradul de cooperare al persoanei sancţionate, precum şi de măsurile întreprinse pentru înlăturarea încălcării şi prevenirea repetării acesteia.

Articolul 37. Sancţiunile financiare

(1) ANRE aplică, prin hotărâre, sancţiuni financiare în mărime de la 0,5% până la 2,5% din cifra de afaceri a importatorului de produse petroliere pentru următoarele încălcări:

a) importatorul de produse petroliere nu a prezentat, în modul şi în termenele stabilite de organul central de specialitate, informaţiile cu privire la importul, exportul, consumul de produse petroliere pe piaţa de produse petroliere din Republica Moldova, precum şi cu privire la nivelul stocurilor de urgenţă şi al stocurilor comerciale de produse petroliere din luna precedentă;

b) importatorul obligat nu a prezentat organului central de specialitate şi ECS informaţiile necesare pentru ţinerea Registrului general cu privire la stocurile de urgenţă şi a Registrului general cu privire la stocurile specifice;

c) importatorul de produse petroliere nu a prezentat, în modul şi în termenele stabilite de ECS, informaţiile cu privire la livrările de produse petroliere pe piaţa produselor petroliere din Republica Moldova, precum şi informaţiile cu privire la efectuarea plăţilor către ECS.

(2) ANRE aplică, prin hotărârea Consiliului de Administraţie, sancţiuni financiare în mărime de la 2,5% până la 5,0% din cifra de afaceri a importatorului obligat, a importatorului de produse petroliere prevăzute la art.32 alin.(2) sau a importatorului de produse petroliere prevăzut la art.33 alin.(4) pentru următoarele încălcări:

a) importatorul de produse petroliere nu se conformează deciziilor Comisiei Naţionale de Management al Crizelor;

b) importatorul obligat a obstrucţionat repetat reprezentantul ANRE, reprezentantul entităţii de inspecţie şi/sau reprezentantul Secretariatului Comunităţii Energetice la efectuarea controalelor dispuse în conformitate cu art.30 şi/sau nu păstrează şi nu a prezentat, la solicitarea repetată, documentele şi informaţiile solicitate de ANRE ori de Secretariatul Comunităţii Energetice;

c) ca urmare a controlului efectuat în conformitate cu art.30, reprezentantul împuternicit al ANRE constată că importatorul obligat nu deţine stocurile de urgenţă în cantităţile stabilite conform prevederilor art.23 alin.(3);

d) importatorul obligat nu execută, în termenele stabilite în actul de constatare întocmit de reprezentantul împuternicit al ANRE, prescripţiile privind înlăturarea încălcărilor constatate;

e) importatorul de produse petroliere nu a plătit aportul pentru stocurile de urgenţă şi/sau contribuţia pentru ECS în modul şi în termenele stabilite la art.33 şi 34.

(3) În cazul săvârşirii, în decurs de 12 luni de la data rămânerii definitive a unei sancţiuni financiare aplicate pentru una dintre încălcările prevăzute la alin.(2), a unei noi încălcări dintre cele prevăzute la acelaşi alineat, ANRE aplică sancţiuni financiare în mărime de la 5,0% până la 10,0% din cifra de afaceri a importatorului de produse petroliere.

(4) ANRE aplică, prin hotărâre, sancţiuni financiare în mărime de la 2,5% până la 5,0% din cifra de afaceri a operatorului instalaţiei de stocare pentru următoarele încălcări:

a) entitatea respectivă prestează servicii de stocare a produselor petroliere pentru stocurile de urgenţă în lipsa autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţii respective;

b) operatorul instalaţiei de stocare a obstrucţionat repetat reprezentantul ANRE sau reprezentantul entităţii de inspecţie la efectuarea controalelor dispuse în conformitate cu art.30 şi/sau nu a prezentat, la cererea repetată, documentele şi informaţiile solicitate de ANRE.

(5) Pentru sancţiunile financiare prevăzute la alin.(1)–(3), cifra de afaceri în funcţie de care se calculează sancţiunea reprezintă venitul realizat de persoana sancţionată, în anul în curs, până la data constatării încălcării, din vânzarea pe piaţa Republicii Moldova a produselor petroliere în legătură cu care obligaţiile respective nu au fost îndeplinite. Venitul se determină în baza evidenţei contabile, fiscale şi a informaţiilor raportate potrivit prezentei legi.

(6) Pentru sancţiunile financiare prevăzute la alin.(4), cifra de afaceri în funcţie de care se calculează sancţiunea reprezintă venitul realizat de operatorul instalaţiei de stocare, în perioada de nerespectare a obligaţiilor, din prestarea serviciilor de stocare a produselor petroliere în legătură cu care obligaţiile respective nu au fost îndeplinite.

Capitolul VIII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 38. Dispoziţii finale

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) În termen de 8 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va institui sau va desemna ECS şi va aproba regulamentul/statutul acesteia ori, după caz, actul de desemnare şi stabilire a condiţiilor aferente.

(3) Guvernul, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va aproba Planul de acţiuni pentru constituirea stocurilor de urgenţă;

b) va aproba Planul de intervenţii în situaţii de disfuncţionalitate majoră în aprovizionarea cu produse petroliere;

c) va aproba Regulamentul de organizare şi funcţionare a Registrului general cu privire la stocurile de urgenţă şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Registrului general cu privire la stocurile specifice, precum şi modelele registrelor respective;

d) va aproba Metodologia de calcul al aportului pentru stocurile de urgenţă, precum şi, după caz, cuantumul aportului pentru stocurile de urgenţă, inclusiv al contribuţiei pentru ECS şi al compensaţiei pentru importatorii obligaţi, în condiţiile art.32 alin.(5);

e) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

f) va prezenta Parlamentului propuneri privind ajustarea legislaţiei în vigoare.

(4) Organul central de specialitate:

a) în termen de 4 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aproba metodologia de colectare şi prelucrare a datelor în scopul constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă;

b) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aproba cerinţele tehnice, logistice şi de siguranţă privind depozitarea stocurilor de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova şi în străinătate;

c) în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va institui Consiliul pentru securitatea aprovizionării cu produse petroliere şi va aproba regulamentul de organizare şi funcţionare a acestuia;

d) în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va elabora şi va prezenta Guvernului spre aprobare Regulamentul privind particularităţile procedurale aplicabile achiziţiei şi înstrăinării produselor petroliere, precum şi contractării serviciilor de stocare de către entitatea centrală de stocare.

(5) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi, ANRE va include aportul pentru stocurile de urgenţă prevăzut la art.39 alin.(3) lit.a) şi c) în marja comercială specifică la comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere principale de tip standard.

(6) În termen de 10 zile de la data adoptării hotărârii ANRE privind ajustarea semestrială a marjei comerciale specifice la comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere principale de tip standard prin care se include cuantumul aportului pentru stocurile de urgenţă, Ministerul Finanţelor va deschide un cont trezorerial provizoriu pentru efectuarea plăţilor prevăzute la art.33.

(7) În termen de 4 luni de la data constituirii, ECS va deschide un cont în contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor pentru transferarea plăţilor percepute de ECS conform prevederilor art.33.

(8) După deschiderea contului în contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor, mijloacele financiare menţionate la alin.(6) se transferă în contul respectiv.

(9) În termen de o lună de la aprobarea hotărârii Guvernului prevăzute la art.34 alin.(5), Ministerul Finanţelor va asigura transferarea mijloacelor financiare acumulate în contul trezorerial provizoriu prevăzut la alin.(6) din prezentul articol în contul ECS deschis în contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor şi va închide contul trezorerial provizoriu. De la data închiderii contului trezorerial provizoriu, plăţile percepute de ECS potrivit prezentei legi se efectuează exclusiv în contul ECS deschis în contul unic trezorerial al Ministerului Finanţelor.

(10) În termen de două luni de la data aprobării metodologiei prevăzute la alin.(4) lit.d) din prezentul articol, entităţile obligate să prezinte datele prevăzute la art.18 alin.(2) vor transmite organului central de specialitate datele aferente tuturor lunilor anului în care prezenta lege a intrat în vigoare şi vor continua prezentarea datelor în modul stabilit la art.18 alin.(2).

(11) Până la data de 31 martie 2027, organul central de specialitate va stabili obligaţiile individuale de stocare prevăzute la art.23 alin.(1), în baza datelor aferente anului calendaristic precedent transmise potrivit prevederilor art.18 şi ale alin.(8) din prezentul articol.

(12) După aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, în cuprinsul prezentei legi, sintagma "Secretariatul Comunităţii Energetice", la orice formă gramaticală, se va substitui cu sintagma "Comisia Europeană" la forma gramaticală corespunzătoare, iar constituirea şi menţinerea stocurilor de urgenţă se vor realiza pe teritoriul Uniunii Europene, în condiţiile legislaţiei Uniunii Europene aplicabile.

(13) Guvernul aprobă, până la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană sau, după caz, în termenul prevăzut în actul de aderare, mecanismul de implementare a prevederilor alin.(12) din prezentul articol, precum şi a prevederilor art.31 alin.(7) aplicabile după aderare, inclusiv măsurile privind conformarea localizării stocurilor de urgenţă, ajustarea contractelor existente, raportarea către Comisia Europeană şi reconstituirea stocurilor de urgenţă până la nivelul minim necesar în termenul stabilit de Comisia Europeană.

Articolul 39. Dispoziţii tranzitorii

(1) Aportul pentru stocurile de urgenţă începe să fie calculat ca parte integrantă a preţului de vânzare al produselor petroliere din prima zi a lunii următoare lunii în care a fost deschis contul trezorerial provizoriu pentru efectuarea plăţilor percepute de ECS potrivit art.33. Până la aprobarea hotărârii Guvernului prevăzute la art.34 alin.(5), contribuţia pentru ECS prevăzută la art.33 se achită în conformitate cu regulile vamale aplicabile achitării accizelor la produsele petroliere.

(2) Până la stabilirea cuantumului aportului pentru stocurile de urgenţă în conformitate cu art.32 alin.(5), mărimea aportului pentru stocurile de urgenţă se stabileşte potrivit prevederilor alin.(3) din prezentul articol.

(3) Până la stabilirea cuantumului aportului pentru stocurile de urgenţă în conformitate cu art.32 alin.(5), aportul pentru stocurile de urgenţă, fără TVA, se stabileşte în mărime de:

a) 0,48 MDL/litru – pentru produse petroliere prevăzute la art.32 alin.(2) lit.a), b) şi c);

b) 0,48 MDL/kg – pentru produse petroliere prevăzute la art.32 alin.(2) lit.d) şi e).

(4) Până la stabilirea cuantumului aportului pentru stocurile de urgenţă în conformitate cu art.32 alin.(5), aportul respectiv, în mărimea prevăzută la alin.(3) din prezentul articol, se distribuie după cum urmează:

a) 70% se transferă către ECS;

b) 30% se reţin de importatorii obligaţi, în cazul în care aceştia constituie şi menţin efectiv stocuri de urgenţă în cantităţile stabilite în sarcina acestora. În cazul în care importatorii obligaţi nu constituie şi nu menţin efectiv stocuri de urgenţă în cantităţile stabilite în sarcina acestora, aportul pentru stocurile de urgenţă se transferă integral către ECS.

(5) La expirarea termenului de 200 de zile de la data determinării cotei individuale aferente obligaţiei de stocare şi până la data de 30 iunie 2028, fiecare importator obligat trebuie să deţină stocuri de urgenţă în mărime de cel puţin 20% din cota anuală individuală aferentă obligaţiei de stocare stabilită de organul central de specialitate.

(6) Fiecare importator obligat trebuie să deţină stocuri de urgenţă cel puţin în următoarele mărimi din cota anuală individuală aferentă obligaţiei de stocare stabilită de organul central de specialitate:

a) de la 1 iulie 2028 până la 30 iunie 2029 – 35%;

b) de la 1 iulie 2029 până la 30 iunie 2030 – 50%;

c) de la 1 iulie 2030 până la 30 iunie 2031 – 75%;

d) de la 1 iulie 2031 – 100%.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.119. Chişinău, 26 iunie 2026.

Anexa nr.1

METODA DE CALCUL

al echivalentului în ţiţei al importurilor

de produse petroliere

Echivalentul în ţiţei al importurilor de produse petroliere se calculează folosind următoarea metodă:

1. Suma importurilor nete de ţiţei, de lichide din gaze naturale (LGN), de materii prime pentru rafinărie şi de alte hidrocarburi, astfel cum sunt definite acestea în anexa nr.2, se calculează şi se ajustează pentru a ţine cont de eventuale variaţii ale stocurilor. Din valoarea rezultată se scade una dintre următoarele trei valori pentru randamentul naftei:

1.1. 4%;

1.2. randamentul mediu al naftei;

1.3. consumul efectiv net de naftă.

2. Suma importurilor nete de produse petroliere, astfel cum sunt definite acestea în anexa nr.3, cu excepţia naftei, se calculează şi se ajustează pentru a ţine cont de variaţiile stocurilor prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,065.

3. Suma valorilor care rezultă din metodele indicate la pct.1 şi 2 reprezintă echivalentul în ţiţei al produselor petroliere.

4. Buncărajul nu se include în calculul prevăzut de prezenta anexă.

Anexa nr.2 Materii prime pentru rafinărie
Nr. crt.	Produs energetic	Definiţie
1	Ţiţei	Este un tip de ulei mineral de origine naturală, care conţine un amestec de hidrocarburi şi impurităţi asociate, precum sulful. Acesta se găseşte în stare lichidă, în condiţii normale de temperatură şi presiune de suprafaţă, iar caracteristicile fizice (densitate, vâscozitate etc.) sunt foarte variabile. Prezenta categorie include condensatele din gazele asociate sau neasociate, extrase din zăcăminte sau perimetre de exploatare, dacă acestea sunt amestecate cu ţiţeiul comercial. Cantităţile trebuie să fie înregistrate indiferent de metoda de extragere (convenţională şi neconvenţională). Ţiţeiul nu include LGN
2	Lichide din gaze naturale (LGN)	Sunt hidrocarburi lichide sau lichefiate, obţinute din gaze naturale în instalaţii de separare sau de prelucrare a gazului. LGN includ şi etanul, propanul, butanul (butanul normal şi izobutanul), pentanul, izopentanul şi pentanul plus (denumit, uneori, benzină naturală sau condensat de uzină)
3	Materii prime pentru rafinării	Constau în petrol prelucrat, destinat unei prelucrări suplimentare (de exemplu, păcură distilată atmosferic sau motorină distilată în vid) fără amestecare. După o prelucrare suplimentară urmează să fie transformate într-una sau mai multe componente şi/sau produse finite. Prezenta definiţie se aplică, de asemenea, retururilor din petrochimie pentru rafinării (de exemplu, benzină de piroliză, fracţii C4, fracţii de motorină şi păcură)
4	Aditivi/compuşi oxigenaţi	Sunt compuşi, alţii decât hidrocarburile, care sunt adăugaţi la sau amestecaţi cu produse petroliere pentru a modifica proprietăţile acestora (de exemplu, cifra octanică, cifra cetanică, proprietăţile la rece etc.). Aditivii includ şi compuşii oxigenaţi [precum alcoolii (metanol, etanol)], eterii [metil terţ butil eter (MTBE), etil terţ butil eter (ETBE), terţ amil metil eter (TAME) etc.], esterii (precum uleiul de rapiţă sau esterul dimetilic etc.), compuşii chimici [precum tetrametilul de plumb (TMP), tetraetilul de plumb (TEP) şi detergenţii]. Cantităţile de aditivi/compuşi oxigenaţi (alcooli, eteri, esteri şi alţi compuşi chimici), declaraţi în prezenta categorie, trebuie să corespundă cantităţilor amestecate cu combustibili sau utilizate drept combustibil. Prezenta categorie include biocombustibilii care sunt amestecaţi cu combustibili fosili lichizi
5	Biocombustibili în aditivi/compuşi oxigenaţi	Cantităţile de biocombustibili lichizi înregistraţi în prezenta categorie corespund biocombustibililor lichizi amestecaţi şi se referă doar la proporţia de biocombustibil lichid şi nu la volumul total de lichide în care se amestecă biocombustibilii. Nu se iau în considerare biocombustibilii lichizi care nu au fost amestecaţi
6	Alte hidrocarburi	Prezenta categorie include ţiţeiul sintetic obţinut din nisipuri petrolifere, uleiurile minerale extrase din şisturile bituminoase etc., lichidele obţinute din lichefierea cărbunelui, în urma transformării gazelor naturale în benzină, uleiurile emulsionate (de exemplu, Orimulsion). Nu include şisturile bituminoase; include uleiul de şist (produs secundar)

Anexa nr.3 LISTA produselor energetice utilizate pentru calculul importurilor nete şi al consumului intern
Nr. crt.	Produs energetic	Definiţie
1	Gaz de rafinărie	Este un amestec de gaze necondensate, care constau, în principal, în hidrogen, metan, etan şi olefine obţinute în urma distilării ţiţeiului sau tratării produselor petroliere (de exemplu, prin cracare) în rafinării. Se includ şi gazele returnate din industria petrochimică
2	Etan	Este o hidrocarbură cu catenă liniară, gazoasă în stare naturală, (C2H6) extrasă din gaze naturale şi din gaze de rafinărie
3	Gaz petrolier lichefiat (GPL)	GPL sunt hidrocarburi parafinice uşoare, obţinute în urma proceselor de rafinare şi în instalaţiile de stabilizare a ţiţeiului şi de prelucrare a gazelor naturale. Acestea constau, în principal, în propan (C3H8) şi butan (C4Hl0) sau într-o combinaţie între aceste două gaze. Acestea pot conţine, de asemenea, propilenă, butilenă, izopropilenă şi izobutilenă. GPL sunt, de regulă, lichefiate sub presiune pentru transport şi depozitare
4	Naftă	Este o materie primă atât pentru industria petrochimică (de exemplu, producerea de etilenă sau de compuşi aromatici), cât şi pentru producerea de benzină prin reformare sau izomerizare în rafinării. Nafta include materiale care au o temperatură de distilare între 30°C şi 210°C sau un interval între aceste valori
5	Benzina auto	Constă într-un amestec de hidrocarburi uşoare care au temperatura de distilare între 35°C şi 215°C. Este utilizată drept combustibil pentru motoarele cu aprindere prin scânteie ale vehiculelor de transport terestru. Benzina auto poate conţine aditivi, compuşi oxigenaţi şi amelioratori ai cifrei octanice, inclusiv compuşi ai plumbului. Prezenta categorie include componentele de amestec ale benzinei auto (cu excepţia aditivilor/compuşilor oxigenaţi), de exemplu, alchilaţii, izomeraţii, reformaţii, benzina de cracare, destinate utilizării ca benzină auto finisată. Benzina auto este un produs agregat echivalent cu suma amestecului cu biobenzină (biobenzina din benzina auto) şi a altor produse, diferite de biobenzină
5.1	Amestec de biobenzină (biobenzina din benzina auto)	Constituie biobenzina care a fost amestecată cu benzina auto
5.2	Produse diferite de biobenzină	Constituie partea rămasă a benzinei auto – benzina auto fără biobenzină în amestec (preponderent, benzina auto din combustibili fosili)
6	Benzină pentru aviaţie	Este o benzină special preparată pentru motoarele cu pistoane ale avioanelor, cu o cifră octanică adecvată acestui tip de motoare, cu o temperatură de îngheţ de –60°C şi un interval al temperaturii de distilare, de regulă, între 30°C şi 180°C
7	Combustibili de tip benzină pentru turboreactoare (combustibili de tip naftă pentru turboreactoare sau JP4)	Prezenta categorie include toate hidrocarburile uşoare utilizate de turbomotoarele avioanelor, care se distilează la o temperatură între 100°C şi 250°C şi se obţin prin amestecarea kerosenului şi benzinei sau naftei, astfel încât concentraţia de compuşi aromatici să nu depăşească 25% din volum, iar presiunea vaporilor să fie între 13,7 kPa şi 20,6 kPa
8	Carburant de tip kerosen pentru turboreactoare	Este un distilat utilizat pentru turbomotoarele avioanelor. Are aceleaşi caracteristici de distilare la temperatura între 150°C şi 300°C (în general, până la 250°C) şi acelaşi punct de inflamabilitate ca şi kerosenul. De asemenea, are caracteristici specifice, precum temperatura de îngheţ, care sunt stabilite de Asociaţia Internaţională a Transporturilor Aeriene. Prezenta categorie include componentele pentru amestec cu kerosen. Prezenta categorie include componentele de amestec ale kerosenului. Carburanţii de tip kerosen pentru turboreactoare constituie un produs agregat echivalent cu suma amestecului cu biocarburanţi de tip kerosen pentru turboreactoare (biocarburanţi de tip kerosen pentru turboreactoare în carburanţi de tip kerosen pentru turboreactoare) şi kerosen nonbio pentru turboreactoare
8.1	Amestec cu biocombustibili de tip kerosen pentru turboreactoare (biocombstibili de tip kerosen pentru turboreactoare în combustibili de tip kerosen pentru turboreactoare)	Constituie biocombustibili de tip kerosen pentru turboreactoare care au fost amestecaţi cu combustibili de tip kerosen pentru turboreactoare
8.2	Combustibil nonbio de tip kerosen pentru turboreactoare	Constituie partea rămasă a combustibililor de tip kerosen pentru turboreactoare – combustibili de tip kerosen pentru turboreactoare fără amestec cu biocombustibili de tip kerosen pentru turboreactoare (preponderent, combustibili de tip kerosen pentru turboreactoare din combustibili fosili)
9	Alte tipuri de kerosen	Constituie distilatul de petrol rafinat utilizat în alte sectoare decât transportul aerian. Se distilează la temperatura între 150°C şi 300°C
10	Motorină (păcură distilată)	Este, în principal, un distilat intermediar care se distilează la temperatura între 180°C şi 380°C. Prezenta categorie include componentele pentru amestec. Există mai multe tipuri de calitate, în funcţie de utilizare. Motorina include motorina pentru motoarele diesel cu aprindere prin compresie ale autovehiculelor şi camioanelor. Motorina include combustibilul uşor pentru încălzirea spaţiilor industriale şi comerciale, motorina pentru transporturile navale şi motorina pentru transporturile feroviare, alte tipuri de motorină, inclusiv motorinele grele, care se distilează la temperatura între 380°C şi 540°C şi care sunt utilizate ca materii prime în petrochimie. Motorina constituie un produs agregat echivalent cu suma amestecului cu biomotorine (biomotorine în motorină) şi alte produse decât biomotorinele
10.1	Amestec cu biomotorine (biomotorine în motorină)	Constituie biomotorine care au fost amestecate cu motorină
10.2	Alte produse decât biomotorinele	Constituie partea rămasă a motorinei – motorină fără amestec cu biomotorine (preponderent, motorină din combustibili fosili)
11	Păcură (păcură grea)	Include toate tipurile de păcură reziduală (grea),inclusiv cele obţinute prin amestec. Vâscozitatea cinematică depăşeşte 10 cSt la 80°C. Punctul de aprindere este întotdeauna de peste 50°C, iar densitatea este întotdeauna de peste 0,90 kg/l. Păcura este un produs agregat echivalent cu suma păcurii care are un conţinut redus de sulf şi a păcurii cu un conţinut ridicat de sulf
11.1	Păcură cu un conţinut redus de sulf (LSFO)	Este păcura cu un conţinut de sulf sub 0,5%
11.2	Păcură cu un conţinut ridicat de sulf (HSFO)	Este păcura cu un conţinut de sulf de minimum 0,5%
12	White spirit şi benzine speciale	Sunt distilate intermediare rafinate cu temperatura de distilare în intervalul de distilare a naftei/kerosenului. Acestea includ benzine industriale (denumite şi SBP; uleiuri uşoare care se distilează la temperatura între 30°C şi 200°C în 7 sau 8 tipuri de calitate de benzine industriale, în funcţie de poziţia fracţiei în intervalul de distilare – aceste tipuri de calitate se stabilesc în funcţie de diferenţa de temperatură între punctele de distilare pentru 5% şi 90% din volum, temperatură ce nu depăşeşte 60°C) şi white spirit (benzină industrială cu un punct de inflamabilitate la temperatura de peste 30°C şi intervalul de distilare la temperatura între 135°C şi 200°C)
13	Lubrifianţi	Constituie hidrocarburi obţinute din produse secundare de distilare. Lubrifianţii sunt, în principal, utilizaţi pentru a reduce frecarea între suprafeţele de sprijin. Sunt incluse toate categoriile finisate de uleiuri lubrifiante, de la uleiul de ax la uleiul pentru cilindri, inclusiv cele utilizate la grăsimile lubrifiante, uleiurile de motor şi toate categoriile de uleiuri de bază pentru lubrifianţi
14	Bitum	Este o hidrocarbură solidă, semisolidă sau vâscoasă, cu o structură coloidală, de culoare brună sau neagră, obţinută ca reziduu în urma distilării ţiţeiului, prin distilarea în vid a reziduurilor de petrol rezultate din distilarea atmosferică. Bitumul mai este denumit şi asfalt şi este utilizat, în principal, la construcţii de drumuri şi ca material pentru acoperişuri. Prezenta categorie include bitumul fluidizat şi bitumul fluxat
15	Ceară de parafină	Sunt hidrocarburi alifatice saturate. Acestea sunt reziduuri extrase în urma deparafinării uleiurilor lubrifiante. Au o structură cristalină, mai mult sau mai puţin fină, în funcţie de calitate. Caracteristicile principale ale acestora sunt următoarele: sunt incolore, inodore şi translucide, cu un punct de topire de peste 45°C
16	Cocs de petrol	Este un produs secundar solid, negru, obţinut, în principal, prin cracarea şi carbonizarea materiilor prime derivate din petrol, a reziduurilor de distilare în vid, a gudronului şi a smoalei prin procese precum cocsificarea întârziată sau cocsificarea fluidă. Constă, în principal, din carbon (90–95%) şi are un conţinut redus de cenuşă. Este utilizat ca materie primă pentru cocserii în industria siderurgică, pentru încălzire, pentru producerea electrozilor şi pentru producerea de substanţe chimice. Cele mai importante două categorii ale cocsului de petrol sunt “cocsul verde” şi “cocsul calcinat”. Include “cocsul de cataliză” care se depune pe catalizator în decursul proceselor de rafinare; acest tip de cocs nu este recuperabil şi este, de regulă, utilizat drept combustibil de rafinărie
17	Alte produse	Prezenta categorie include toate produsele care nu sunt menţionate la poziţiile 1–16, de exemplu, gudronul şi sulful. Include compuşii aromatici (de exemplu, BTX sau benzenul, toluenul şi xilenul) şi olefinele (de exemplu, propilena) produse în rafinării

Anexa nr.4

METODA DE CALCUL

al echivalentului în ţiţei al consumului intern

Echivalentul în ţiţei al consumului intern se calculează folosind următoarea metodă:

1. Consumul intern se stabileşte prin sumarea livrărilor observate de produse petroliere finite provenite din surse primare, precum rafinăriile, instalaţiile de amestecare sau alte surse similare, către piaţa internă, care sunt agregate doar pentru următoarele produse petroliere: benzină auto, benzină pentru aviaţie, combustibil de tip benzină pentru turboreactoare (combustibil de tip naftă pentru turboreactoare sau JP4), carburant de tip kerosen pentru turboreactoare, alte tipuri de kerosen, motorină (păcură distilată) şi păcură (cu conţinut ridicat de sulf şi cu conţinut redus de sulf), prevăzute în anexa nr.3.

2. Echivalentul în ţiţei al consumului intern se calculează prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,2.

3. Buncărajul nu se include în calculul prevăzut de prezenta anexă.

Anexa nr.5

METODA DE CALCUL

al nivelului stocurilor deţinute

1. Pentru calcularea nivelului stocurilor de urgenţă se aplică următoarele metode:

1.1. Cantităţile de produse petroliere deţinute pot fi luate în calcul drept stocuri de urgenţă o singură dată.

1.2. Stocurile de ţiţei se reduc cu 4%, reprezentând randamentul mediu al naftei.

1.3. Stocurile de naftă şi stocurile de produse petroliere pentru buncăraj nu se includ în categoria stocurilor de urgenţă.

1.4. Alte produse petroliere sunt incluse în volumul stocurilor de urgenţă, folosind una dintre următoarele metode:

1.4.1. se includ toate stocurile de produse petroliere prevăzute în anexa nr.3 şi se calculează echivalentul în ţiţei pentru acestea prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,065; sau

1.4.2. se includ numai stocurile următoarelor produse: benzină auto, benzină pentru aviaţie, carburant turboreactor de tip benzină (petrol turboreactor de tip nafta sau JP4), carburant de tip kerosen pentru turboreactoare, alte tipuri de kerosen, motorină (păcură distilată), păcură (cu conţinut ridicat de sulf şi cu conţinut redus de sulf), şi se calculează echivalentul în ţiţei al acestora prin aplicarea unui factor multiplicator de 1,2.

2. Metoda aleasă este utilizată pe parcursul întregului an calendaristic respectiv.

3. Calculul nivelului stocurilor poate include cantităţile deţinute:

3.1. în rezervoarele rafinăriilor;

3.2. în terminalele de încărcare;

3.3. în rezervoarele de alimentare a oleoductelor;

3.4. în şalande;

3.5. în tancurile petroliere pentru cabotaj;

3.6. în petrolierele care staţionează în port;

3.7. în buncărele navelor de navigaţie interioară;

3.8. la fundul tancurilor de stocare;

3.9. sub formă de stocuri circulante;

3.10. de către marii consumatori, în temeiul obligaţiilor legale.

4. La calcularea nivelului stocurilor specifice, în cazul în care astfel de stocuri sunt calculate separat de stocurile de urgenţă, pot fi incluse numai cantităţile de produse deţinute în rezervoarele rafinăriilor, în rezervoarele de alimentare ale oleoductelor sau în terminalele de încărcare.

5. În calculul stocurilor nu se includ sub nicio formă:

5.1. petrolul brut care nu a fost încă produs;

5.2. cantităţile deţinute:

5.2.1. în oleoducte;

5.2.2. în vagoane-cisterne;

5.2.3. în buncăraj;

5.2.4. în staţiile de alimentare cu produse petroliere şi în punctele de vânzare cu amănuntul;

5.2.5. de către alţi consumatori;

5.2.6. în petrolierele aflate în larg;

5.2.7. sub formă de stocuri militare.

6. La calcularea nivelului stocurilor de urgenţă se aplică o reducere de 10% pentru cantităţile calculate conform uneia dintre metodele descrise în prezenta anexă. Reducerea în cauză se aplică tuturor cantităţilor incluse într-un anumit calcul.

7. Reducerea de 10% nu se aplică la calcularea nivelului stocurilor specifice sau a nivelurilor diferitelor categorii de stocuri specifice în cazul în care acestea sunt calculate separat de stocurile de urgenţă, în special pentru verificarea respectării nivelurilor minime prevăzute la art.14.