1206/05.12.2018 Hotărîre cu privire la aprobarea Planului sectorial de acţiuni anticorupţie în domeniul protecţiei mediului pentru anii 2018-2020

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Planului sectorial de acţiuni anticorupţie

în domeniul protecţiei mediului pentru anii 2018-2020

nr. 1206  din  05.12.2018

 (în vigoare 11.01.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 6-12 art. 4 din 11.01.2019

* * *

În temeiul executării Hotărîrii Parlamentului nr.56/2017 privind aprobarea Strategiei naţionale de integritate şi anticorupţie pentru anii 2017-2020 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.216-228, art.354), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Planul sectorial de acţiuni anticorupţie în domeniul protecţiei mediului pentru anii 2018-2020 (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului nr.1206/2018

PLAN SECTORIAL

de acţiuni anticorupţie în domeniul

protecţiei mediului pentru anii 2018-2020

I. DESCRIEREA PROBLEMELOR

1. În conformitate cu prevederile Hotărârii Parlamentului nr.56/2017 privind aprobarea Strategiei naţionale de integritate şi anticorupţie pentru anii 2017-2020 şi conform unui studiu realizat asupra impactului acestei Strategii¹, sectorul protecţia mediului şi utilizarea raţională a resurselor naturale (în continuare – sectorul de mediu), de asemenea, poate fi considerat unul vulnerabil la corupţie, atît timp cît şi în acest sector au loc activităţi ilegale prin intermediul unor acte de corupţie, precum:

________________________

¹Studiul de evaluare a impactului Strategiei naţionale de integritate şi anticorupţie - http://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/library/effective_governance/studiu-de-evaluare-a-impactului-strategiei-naionale-de-integrita.html

1) frauda se manifestă prin acţiunile de utilizare frauduloasă, ilicită sau neautorizată a resurselor naturale şi resurselor minerale utile, prin acţiunile de poluare excesivă, necontrolată a mediului înconjurător;

2) abuzul în exercitarea atribuţiilor se manifestă prin controlul insuficient şi ascunderea sau neglijarea cazurilor de nerespectare a condiţiilor şi măsurilor de protecţie a mediului, de poluare excesivă în procesul de desfăşurare a activităţilor economice;

3) favoritismul şi conflictul de interese are loc în cazurile cînd funcţionarii angajaţi în cadrul instituţiilor din sectorul de mediu utilizează funcţiile lor pentru obţinerea unui profit personal sau pentru promovarea intereselor unui anumit grup (de exemplu, în procesul de gestionare a resurselor naturale, de autorizare a unor activităţi cu impact asupra mediului, de concesionare a resurselor naturale, precum şi în procesul de distribuire a surselor financiare, în special ale Fondului ecologic naţional);

4) utilizarea ilicită a fondurilor – folosirea iraţională, neconformă şi netransparentă a fondurilor financiare destinate pentru acţiunile de protecţie a mediului şi de restabilire a calităţii acestuia, precum şi a patrimoniului public.

2. Riscurile specifice acţiunilor de corupţie în sectorul de mediu pot apărea la diferite niveluri, şi anume:

1) la nivel de dezvoltare a cadrului normativ – prezenţa în cadrul regulator a unor prevederi contradictorii lasă loc pentru interpretări, încălcarea legilor prin acte normative secundare;

2) la nivel de luare a deciziilor – influenţarea deciziilor privind atribuirea în folosinţă, arendă sau darea în concesiune a resurselor naturale, alocarea resurselor financiare pentru implementarea programelor de mediu (favorizarea unor proiecte în detrimentul altora);

3) la etapa de emitere a actelor permisive – tergiversarea sau dezavantajarea intenţionată a eliberării actului permisiv în vederea obţinerii unor recompense pentru facilitarea procesului;

4) la etapa de implementare a proiectelor în sectorul de mediu – abuzuri comise la organizarea licitaţiilor publice, la elaborarea caietelor de sarcini pentru procedurile de achiziţii, la recepţionarea bunurilor şi serviciilor, abordarea preferenţială sau favorizarea unor companii în detrimentul altora, utilizarea neconformă a mijloacelor financiare alocate;

5) la etapa de control şi supraveghere – protecţionismul şi tăinuirea unor încălcări ale legislaţiei de mediu de către inspectorii de mediu, neluarea măsurilor de rigoare, diminuarea impactului încălcărilor depistate etc.

3. Probleme identificate

3.1. Imperfecţiunea cadrului normativ în domeniul protecţiei mediului

Cadrul normativ în domeniul protecţiei mediului conţine mai multe carenţe şi imperfecţiuni, ca urmare a faptului că, în situaţia de dezechilibru şi inconsecvenţă a normelor de reglementare, există riscul de interpretare şi de aplicare unilaterală şi derogatorie. Sînt şi situaţii cînd prevederile unei legi pot fi în contradicţie cu prevederile actelor normative secundare care pun în aplicare legea respectivă. Deşi, în ultima perioadă, s-au întreprins acţiuni în ceea ce priveşte ajustarea şi perfectarea cadrului legislativ naţional la legislaţia şi standardele Uniunii Europene în materie de mediu, nu sînt reglementate încă aspectele privind calitatea aerului, substanţele chimice, gestionarea deşeurilor, organismele modificate genetic. La fel, se tergiversează procesul de aprobare a cadrului normativ de punere în aplicare a legilor deja adoptate.

3.2. Utilizarea frauduloasă, ilicită şi neautorizată a resurselor naturale şi a resurselor minerale utile, poluarea excesivă şi necontrolată a mediului înconjurător

Autorităţile publice locale, agenţii economici, prin activitatea lor, dăunează calităţii factorilor de mediu şi a resurselor naturale în favoarea intereselor economice pe care le desfăşoară. Acest lucru generează exploatarea excesivă a subsolului, a pădurilor, a faunei sălbatice şi a apelor, ceea ce duce la epuizarea continuă a resurselor naturale, la încălcarea regulilor de gestionare a deşeurilor, încălcarea regimului de protecţie a apelor, neefectuarea plăţilor pentru poluarea mediului, neîndeplinirea prevederilor legislaţiei privind expertiza ecologică de stat şi evaluarea impactului asupra mediului, la tăieri ilegale sau vătămări a arborilor şi arbuştilor. Astfel de încălcări ale legislaţiei de mediu sînt depistate de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului în cadrul controalelor planificate şi inopinate pe care le desfăşoară pe toate componentele de mediu: aer, apă, floră, faună, sol, subsol etc.²

________________________

²Anuarul Inspectoratului Ecologic de Stat pentru anul 2017 - http://ies.gov.md/wp-content/uploads/2018/06/ANUAR_2017_2018_TIPOGR.pdf  

În vederea combaterii acestor contravenţii de mediu se impune necesitatea implementării unor măsuri de reducere a impactului negativ al activităţii economice asupra mediului şi sănătăţii populaţiei, de ridicare a nivelului de conştientizare ecologică, de impunere a respectării legilor şi actelor normative care reglementează sectorul de mediu.

3.3. Utilizarea iraţională, neconformă şi netransparentă a fondurilor financiare destinate acţiunilor de protecţie a mediului şi de restabilire a calităţii acestuia şi a patrimoniului public

Fondul ecologic naţional este principalul instrument de finanţare a implementării politicilor de stat în domeniul protecţiei mediului. Însă, acesta nu este utilizat eficient şi în mod transparent, iar neregulile în gestiunea Fondului ecologic naţional sînt evidenţiate în Raportul anual 2017 al Curţii de Conturi asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public³. De asemenea, în acest Raport se menţionează despre necesitatea revizuirii mecanismului de activitate a Fondului ecologic naţional, de alocare a resurselor financiare din Fondul ecologic naţional pe bază de priorităţi şi în funcţie de resursele disponibile, precum şi despre necesitatea ridicării nivelului de disciplină a beneficiarilor de proiecte în vederea asigurării realizării calitative a lucrărilor, respectării cadrului normativ în domeniul achiziţiilor publice, integrităţii mijloacelor financiare şi a bunurilor materiale.

________________________

³Hotărîrea Curţii de Conturi nr.64 din 14.09.2018 cu privire la aprobarea Raportului anual asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi patrimoniului public (Monitorul Oficial, 2018 nr.377-383, art.45);

Hotărîrea Curţii de Conturi nr.39 din 26.06.2018 cu privire la aprobarea Raportului auditului conformităţii gestionării Fondului Ecologic Naţional în anul 2017 (Monitorul Oficial, 2018, nr.309-320, art.37)

3.4. Eficacitatea scăzută a cadrului instituţional în sectorul de mediu

Problema eficienţei instituţionale în sectorul de mediu este menţionată în diferite rapoarte ale Curţii de Conturi, precum şi în Studiul de performanţe în domeniul protecţiei mediului realizat de Comisia Economică pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite în anul 2014⁴. Din cauza suprapunerii funcţiilor diferitor structuri de mediu, problemelor de integritate ale funcţionarilor angajaţi în sistem, a capacităţilor scăzute de dezvoltare profesională, eficacitatea funcţionării structurilor de mediu este discutabilă.

________________________

⁴http://old.mediu.gov.md/images/ECE_CEP_171_En.pdf

Pornind de la recomandările Studiului de performanţă menţionat, au fost deja reorganizate prin contopirea a două instituţii de mediu, Inspectoratul Ecologic de Stat şi Serviciul Piscicol în cadrul Inspectoratului pentru Protecţia Mediului şi a fost creată Agenţia de Mediu. În continuare este necesar de a urgenta procesul de reorganizare a Agenţiei “Moldsilva” şi Agenţiei “Apele Moldovei” şi cel de angajare a specialiştilor profesionişti şi integri în cadrul acestor instituţii. Este importantă şi dotarea tehnico-materială a acestor instituţii în vederea realizării în mod eficient şi transparent a misiunilor încredinţate.

3.5. Insuficienţa reglementărilor moderne privind procedurile tehnice de efectuare a controlului în sectorul de mediu condiţionează eficacitatea acestuia

Combaterea contravenţiilor de mediu, stoparea lor, stabilirea autorilor faptelor contravenţionale comise, sancţionarea celor care le-au comis, aplicarea măsurilor de resocializare a contravenienţilor, identificarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează săvîrşirea contravenţiilor şi eliminarea lor sînt sarcini prioritare ale Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, organ de control în sectorul de mediu. Actualul sistem de control ecologic de stat se consideră ineficient din mai multe motive: Legea nr.131/2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător impune reguli stricte de efectuare a controlului în baza analizei riscurilor. Pentru a implementa un astfel de sistem este important să fie elaborate reglementări, instrucţiuni sau metodologii specifice, să fie determinate criteriile de risc etc. De asemenea, este necesară o consolidare semnificativă a capacităţilor tehnice şi umane ale organului de control, perfecţionarea managementului în sfera operaţională şi cea a resurselor umane, inclusiv instruirea personalului în domeniul integrităţii. Este necesar de a revedea şi de a creşte nivelul de amenzi şi penalităţi pentru infracţiunile şi încălcările în sectorul de mediu.

3.6. Nivelul scăzut de transparenţă în procesul decizional

Deşi toate instituţiile din sectorul de mediu sînt obligate să asigure implementarea Legii nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional, nivelul de transparenţă decizională acest sector, se limitează doar la publicarea proiectelor de acte normative pe pagina web şi a unui număr mic de acte permisive eliberate mediului de afaceri. Sistemul de eliberare a actelor permisive şi sistemul de raportare privind realizarea activităţilor pentru care s-au eliberat actele permisive nu sînt destul de transparente. Este necesar de a crea un sistem informaţional integrat de mediu care să asigure accesul tuturor celor interesaţi de informaţii actualizate în sectorul de mediu. De asemenea, este necesar să se asigure procesul participativ la luarea deciziilor în sectorul de mediu prin crearea şi dezvoltarea unui mecanism de comunicare între toţi actorii principali implicaţi în procesul de implementare a politicilor de mediu (mediul de afaceri, mediul academic, societatea civilă, partenerii de dezvoltare).

II. OBIECTIVUL ANTICORUPŢIE PENTRU SECTORUL DE MEDIU

4. La baza identificării obiectivului anticorupţie pentru sectorul de mediu a stat obiectivul nr.16 din Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), preluat din Agenda de Dezvoltare Durabilă 2030, adoptată la Summitul ONU la 25 septembrie 2015, precum şi următoarele ţinte specifice pentru acest obiectiv:

1) Reducerea substanţială a corupţiei şi mituirii în toate formele (16.5);

2) Dezvoltarea unor instituţii eficiente, responsabile şi transparente la toate nivelurile (16.6);

3) Asigurarea unui proces decizional receptiv, incluziv, participativ şi reprezentativ la toate nivelurile (16.7);

4) Promovarea şi aplicarea unor legi şi politici nediscriminatorii pentru o dezvoltare durabilă (16.8).

5. Obiectivul general anticorupţie pentru sectorul de mediu este:

Consolidarea integrităţii, responsabilităţii, transparenţei şi a rezistenţei faţă de riscurile de corupţie în rîndurile funcţionarilor publici angajaţi în cadrul autorităţilor administrative şi instituţiilor publice din sectorul de mediu.

III. PLANUL SECTORIAL DE ACŢIUNI ANTICORUPŢIE PENTRU ANII 2018-2020

IV. PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

6. Activităţile de monitorizare a prezentului Plan sectorial de acţiuni vor avea un caracter sistematic şi continuu, precum şi se vor desfăşura pe parcursul întregii perioade de implementare a acestuia. Monitorizarea se va efectua în baza indicatorilor stabiliţi pentru fiecare acţiune, prin colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, care vor permite urmărirea şi evaluarea în dinamică a procesului de realizare a obiectivelor Planului sectorial de acţiuni. Ca urmare a monitorizării procesului de implementare a Planului sectorial de acţiuni vor fi elaborate rapoarte trimestriale de monitorizare şi prezentate Centrului Naţional Anticorupţie.

7. Activitatea de evaluare a Planului sectorial de acţiuni se va desfăşura pe parcursul întregii perioade de implementare şi va include elaborarea, în baza indicatorilor şi rapoartelor trimestriale de monitorizare, a rapoartelor anuale şi a raportului final de evaluare a acestuia. Rapoartele de evaluare, la fel, vor fi prezentate Centrului Naţional Anticorupţie.

8. În scopul asigurării transparenţei proceselor de implementare a Planului sectorial de acţiuni, rapoartele trimestriale de monitorizare, anuale de evaluare, precum şi raportul final de evaluare vor fi publicate pe pagina web oficială a Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.