1332/14.12.2016 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de achiziţii publice pentru anii 2016-2020 şi a Planului de acţiuni privind implementarea acesteia

Anexa nr.1

la Strategia de dezvoltare a

sistemului de achiziţii publice

pentru anii 2016-2020

Sistemul de achiziţii publice din Moldova

I. DESCRIEREA SITUAŢIEI

1.1 Cadrul legal

Cadrul juridic al sistemului de achiziţii publice a fost recent adus mai aproape de standardele Uniunii Europene, prin adoptarea Legii nr.131 din 3 iulie 2015 privind achiziţiile publice, în vigoare de la 1 mai 2016. Noua Lege încorporează principiile fundamentale ale UE care reglementează atribuirea contractelor de achiziţii publice – libera concurenţă, transparenţă, tratament egal, recunoaşterea reciprocă – şi reprezintă un pas important în procesul lung de armonizare a legislaţiei naţionale cu prevederile directivelor UE.

Legea privind achiziţiile publice trebuie să limiteze numărul metodelor de achiziţie permise de Directivele UE 2014 şi să alinieze pe deplin procedurile de achiziţii publice: licitaţia deschisă şi restrînsă cu directivele UE 2014 prin introducerea proceselor online, standardizate, bazate pe declaraţii şi de selectare pe bază de criterii multiple.

În plus, anumite elemente ale noii legi se abat de la regulile UE. În primul rînd, necesită a fi abordate următoarele aspecte ale noii legislaţii:

Agenţii economici interzişi: Art.25 din Legea nr.131 din 3 iulie 2015 conferă dreptul Agenţiei Achiziţii Publice de a întocmi o listă de “agenţi economici interzişi”, în vederea limitării participării acestora la procedurile de achiziţii publice pentru o perioadă de trei ani. În luna mai 2016 existau 28 de agenţi economici pe această listă. Această excludere automată a agenţilor economici din toate procedurile de achiziţii publice pentru o perioadă atît de lungă de timp nu este în conformitate cu Directiva 2014/24, care cere o abordare de la caz la caz. Această abordare trebuie să fie însoţită de instrucţiuni clare de implementare.

Limitele de timp în cadrul procedurii de atribuire a contractelor: În temeiul art.271 alin.(9) din Acordul de Asociere, Moldova are obligaţia de a se asigura că atribuirea contractelor se efectuează cu respectarea “termenelor corespunzătoare”, care, pentru exprimarea interesului şi pentru depunerea ofertelor ar trebui să fie suficient de lungi pentru a permite agenţilor economici să facă o evaluare pertinentă a licitaţiei şi să îşi pregătească oferta. Legea nr.131 din 3 iulie 2015 stabileşte limite obligatorii minime de timp mai lungi pentru fiecare tip de procedură de atribuire în cazul contractelor cu valori care depăşesc pragurile UE, dar prevederile relevante sînt supuse unei perioade de tranziţie şi vor intra în vigoare abia la 31 decembrie 2020.

Recunoaşterea reciprocă a calificărilor: Aceeaşi perioadă tranzitorie se aplică art.22 alin.(2) din Legea nr.131 din 3 iulie 2015, care conţine obligaţia de a respecta principiul recunoaşterii reciproce şi a accepta certificate echivalente emise de organele stabilite în statele-membre ale Uniunii Europene. Amînarea implementării acestei dispoziţii constituie un obstacol în calea accesului egal pentru operatorii economici din UE pe piaţa achiziţiilor publice din Moldova.

Cadrul legal existent nu transpune Directiva 2009/81 în domeniul apărării sau Directiva privind utilităţile 2014/25. Prima nu este inclusă în Acordul de Asociere.

Cel mai grav exemplu de abatere de la standardele UE sînt prevederile actuale privind Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor, care nu garantează nivelul de independenţă, cerut de directivele UE privind achiziţiile (şi în mod explicit de Acordul de Asociere) de la un organism de revizuire a achiziţiilor (vezi mai jos capitolul privind organizarea instituţională).

De asemenea, a fost elaborat şi aprobat de către Guvern un set de regulamente, pentru a asigura o implementare adecvată a noilor reguli prevăzute în Lege. În ceea ce priveşte concesiunile şi parteneriatele public-private, instrumentele juridice aplicabile sînt: Legea nr.179-XVI din 10 iulie 2008 cu privire la parteneriatul public-privat, care încorporează cadrul legal pentru parteneriatele public-private, inclusiv concesiunile ca o formă de parteneriat public-privat şi Legea nr.534-XIII din 13 iulie 1995 cu privire la concesiuni. Ambele au fost modificate în mod substanţial în 2010. În plus, în temeiul art.2 alin.(5), Legea este, de asemenea, aplicabilă diferitor “forme de parteneriat public-privat neinterzise de lege, precum şi în cazul atribuirii contractelor de concesiune de lucrări publice”. Acest cadru legal este depăşit şi necesită o revizuire în lumina Directivei 2014 privind concesiunile.

Reforma achiziţiilor publice necesită un cadru adecvat de reglementare. Sînt necesare dezvoltări şi ajustări ulterioare ale legislaţiei în următorii ani, în conformitate cu prevederile Acordului de Asociere RM-UE, în special în ceea ce priveşte sectorul utilităţilor şi a contractelor de concesiune. Alte dispoziţii, care încă necesită revizuire şi aliniere cu legislaţia UE relevantă, trebuie să fie, de asemenea, luate în considerare în cadrul procesului legal. Toate aceste aspecte vor fi abordate treptat, în baza unui calendar precis, care este prezentat în detaliu în următoarele secţiuni ale prezentei anexe şi în Planul de acţiuni.

Obiectivul final ce trebuie atins pe parcursul perioadei de cinci ani este un nivel adecvat de conformitate a legislaţiei naţionale cu directivele UE, în toate sectoarele.

Pentru asigurarea unui cadru legal corespunzător, trebuie să se ia în calcul un set de cerinţe de bază în timpul procesului de elaborare legală:

1) legislaţia secundară reflectă aceleaşi principii-cheie ca şi legislaţia primară şi promovează achiziţii publice eficiente;

2) pentru contractele aflate sub pragurile UE, legislaţia reflectă bunele practici europene şi internaţionale, oferind un echilibru adecvat de reglementare proporţional cu natura şi mărimea contractelor;

3) noile reguli sînt clare, bine cunoscute şi înţelese de către utilizatori (autorităţile contractante şi agenţii economici) şi nu conţin reglementare excesivă şi abordări birocratice inutile; şi

4) noua legislaţie şi cea modificată se elaborează în consultare cu întreaga comunitate de achiziţii care trebuie să fie familiarizată cu noile reguli şi modul în care să le gestioneze şi să le aplice.

1.2. Cadrul instituţional la nivel central

Succesul reformei şi dezvoltării achiziţiilor publice depinde de o organizare şi conducere puternică pentru a organiza elaborarea politicilor şi de asigurarea personalului şi a altor resurse necesare pentru gestionarea unui set de funcţii-cheie de achiziţii publice.

1.2.1. Ministerul Finanţelor este responsabil din punct de vedere politic pentru dezvoltarea generală a sistemului de achiziţii publice în Moldova şi responsabil pentru elaborarea de politici şi legi în domeniul achiziţiilor publice, dar în prezent în mod clar are personal insuficient (unitatea responsabilă din cadrul Ministerului este formată din două persoane).

Capacitatea Ministerului Finanţelor în ceea ce priveşte elaborarea politicilor şi a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, supravegherea instituţiilor responsabile de implementarea sistemului la nivel central (Agenţia Achiziţii Publice, organul ce administrează sistemul de achiziţii publice electronice, instituţiile şi organizaţiile implicate în instruire), participarea la negocieri cu Uniunea Europeană şi coordonarea dialogului cu toate părţile interesate (inclusiv societatea civilă şi comunitatea de afaceri) ar trebui să fie consolidată în mod semnificativ, pentru a permite Ministerului să ghideze şi să monitorizeze eficient întreaga reformă a achiziţiilor publice în Moldova.

1.2.2. Agenţia Achiziţii Publice este un organ administrativ specializat în subordinea Ministerului Finanţelor, abilitată cu un număr mare de atribuţii, inclusiv supravegherea, controlul şi monitorizarea în domeniul achiziţiilor publice.

În prezent, Agenţia Achiziţii Publice are următoarele atribuţii în domeniul achiziţiilor publice (Legea nr.131 din 31 iulie 2015 art.9):

a) să pună în aplicare actele normative în domeniul achiziţiilor publice şi să elaboreze propuneri de modificare şi completare a legislaţiei privind achiziţiile publice;

b) să coordoneze, să monitorizeze, să evalueze şi să controleze modul în care autorităţile contractante respectă procedurile de achiziţii publice şi atribuire a contractelor publice;

c) să elaboreze, să actualizeze şi să menţină lista agenţilor economici calificaţi şi lista agenţilor economici interzişi;

d) să elaboreze şi să aplice documentaţia standard pentru procedurile de achiziţii publice;

e) să revizuiască şi să înregistreze documentele de licitaţie prezentate de către autorităţile contractante;

f) să revizuiască rapoartele cu privire la procedurile de achiziţii publice;

g) să revizuiască şi să înregistreze contractele de achiziţii publice încheiate în urma procedurilor de achiziţii;

h) să solicite reexaminarea sau anularea, după caz, a rezultatelor procedurilor de achiziţii publice;

i) să administreze registrul automatizat al achiziţiilor publice;

j) să ofere autorităţii contractante suport metodologic şi consultări în domeniul achiziţiilor publice, să iniţieze şi să susţină acţiuni de instruire în ceea ce priveşte personalul autorităţilor contractante implicat în organizarea şi desfăşurarea procedurilor de achiziţii publice şi în cursul atribuirii contractelor de achiziţii publice;

k) să emită Buletinul Achiziţiilor Publice, să elaboreze şi să menţină în reţeaua globală de Internet site-ul “Achiziţii Publice în Moldova”, care conţine anunţuri şi informaţii despre procedurile de achiziţii publice şi atribuirea contractelor de achiziţii publice;

l) să întocmească rapoarte trimestriale şi anuale, şi analize statistice privind achiziţiile publice;

m) să solicite şi să obţină de la organele competente informaţii cu privire la agenţii economici care participă la procedurile de achiziţii publice, precum şi orice informaţie de care au nevoie să-şi îndeplinească sarcinile lor;

n) să coopereze cu instituţii internaţionale şi agenţii străine similare care activează în domeniul achiziţiilor publice;

o) să coordoneze activităţile de utilizare a asistenţei tehnice externe în domeniul achiziţiilor publice;

p) să îndeplinească alte funcţii prevăzute de prezenta lege şi alte acte legislative şi normative.

Agenţia Achiziţii Publice dispune de 54 angajaţi. La moment există 15 locuri vacante. Cea mai mare parte a activităţii sale se concentrează în special pe controlul tuturor procedurilor de achiziţii publice, la toate etapele. Responsabilitatea principală pentru efectuarea procedurilor de achiziţii publice (inclusiv planificarea şi executarea) este descentralizată către autorităţile contractante. Agenţia Achiziţii Publice efectuează reexaminarea centralizată şi aprobarea contractelor atribuite, prin revizuirea şi înregistrarea documentelor de licitaţie şi contractelor de achiziţii publice încheiate prezentate de autorităţile contractante.

În principiu, acest control ex-ante al operaţiunilor de achiziţii publice potenţial prezintă un avantaj semnificativ în acordarea asigurării suplimentare împotriva erorilor şi abuzului în aplicarea procedurilor de achiziţii publice de către autorităţile contractante. Cu toate acestea, potenţialele avantaje trebuie să fie cîntărite în raport cu dificultăţile pe care acest sistem le generează.

Din cauza numărului mare de proceduri care trebuie verificate/controlate, personalul este suprasolicitat, acţionează în conformitate cu termene foarte restrînse şi nu poate oferi o verificare de înaltă calitate a tuturor documentelor primite (unele dintre ele necesită cunoştinţe tehnice şi experienţă foarte specifice). Chiar dacă sistemul de aprobare şi înregistrare respectă, în general, termenele stabilite de lege, acesta prelungeşte în mod inevitabil procesul de achiziţie şi adaugă la complexitatea procedurilor, făcîndu-le mai dificile pentru autorităţile contractante şi agenţii economici.

Mai mult decît atît, această situaţie frînează posibilităţile de a se concentra asupra altor activităţi necesare, cum ar fi îmbunătăţirea legislaţiei, consultanţă (help desk) şi instruire pentru autorităţile contractante .

Nu în ultimul rînd, sistemul de aprobare şi înregistrare prealabilă de către Agenţie îndepărtează responsabilitatea finală pentru luarea deciziilor de la autorităţile contractante. Acest lucru împiedică dezvoltarea unui sistem matur şi responsabil.

Reproiectarea misiunii Agenţiei Achiziţii Publice pentru a realiza în mod adecvat funcţiile-cheie relevante ale sistemului de achiziţii publice reprezintă una dintre cele mai importante aspecte care trebuie rezolvate în viitor.

Accentul principal al Agenţiei Achiziţii Publice ar trebui să se schimbe de la implicarea directă în procesele de achiziţii individuale (revizuirea documentelor de licitaţie, rapoartelor şi contractelor prezentate de autoritatea contractantă pentru fiecare procedură de licitaţie) la o gestionare şi monitorizare mai generală a sistemului în ansamblu (elaborarea şi distribuirea instrumentelor metodologice, cum ar fi documente de licitaţie standard, acordarea suportului metodologic autorităţilor contractante şi agenţilor economici, colectarea şi analiza datelor statistice cu privire la funcţionarea sistemului).

Ministerul Finanţelor trebuie să efectueze o analiză a funcţiilor actuale ale Agenţiei Achiziţii Publice, în scopul de a stabili care funcţii ar trebui să fie eliminate sau potenţial transferate către alte instituţii şi care ar trebui să fie consolidate.

Ministerul Finanţelor trebuie să efectueze o evaluare aprofundată a supravegherii achiziţiilor publice, în scopul de a cîntări avantajele funcţiei Agenţiei Achiziţii Publice de aprobare şi înregistrare ex-ante în comparaţie cu dificultăţile pe care le presupune şi să analizeze modalităţi alternative de a asigura achiziţii publice eficace, legale, econome şi eficiente, în special în cazul contractelor cu valoare mare.

1.2.3. Ministerul Economiei este în prezent responsabil de sarcinile legate de supravegherea în domeniul concesiunilor şi a parteneriatelor public-private, în timp ce Consiliul Naţional pentru parteneriatul public-privat este responsabil de coordonarea, stabilirea priorităţilor, precum şi formularea strategiilor şi recomandărilor.

Repartizarea funcţiilor şi responsabilităţilor între autorităţile centrale de achiziţii trebuie să fie clar stabilite de legislaţie şi de alte regulamente de implementare.

1.2.4. Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor

În conformitate cu standardele UE, obiectivul principal al unui sistem de revizuire şi căilor de atac în achiziţiile publice este de a pune în aplicare practică legislaţia privind achiziţiile publice prin garantarea faptului că încălcarea acestei legislaţii şi greşelile autorităţilor contractante au posibilitatea de a fi corectate. Un sistem funcţional de revizuire şi căile de atac în achiziţiile publice sînt în interesul tuturor părţilor: agenţii economici, autorităţile contractante, precum şi publicul larg.

Principiile şi procedurile de bază în domeniul sistemelor de revizuire şi căilor de atac în achiziţiile publice trebuie să se bazeze pe cerinţele specifice ale directivelor UE privind căile de atac în achiziţiile publice: 89/665/CEE şi 92/13/CEE, care au fost modificate prin Directiva 2007/66 /CE.

În plus, în conformitate cu Acordul de Asociere (art.270 alin.(2) lit.b), în termen de nouă luni de la intrarea în vigoare, Moldova este obligată să desemneze un organ imparţial şi independent (adică separat de toate autorităţile contractante şi agenţii economici), abilitat cu revizuirea deciziilor luate de către autorităţile contractante în decursul atribuirii contractelor. Deciziile Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor vor putea fi contestate la următorul nivel judiciar.

În conformitate cu mecanismele juridice menţionate anterior, un sistem de achiziţii publice trebuie să asigure ofertanţilor lezaţi posibilităţi de remediere, care trebuie să fie:

1) rapide;

2) efective;

3) transparente;

4) nediscriminatorii.

Conform jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi bunelor practici internaţionale, principalele cerinţe pentru un organ responsabil de asigurarea căilor de atac sînt următoarele:

1) Organul este stabilit prin lege. Prevederile legale trebuie să reglementeze diferite aspecte care asigură funcţionalitatea organului, incluzînd, de exemplu, dispoziţii privind competenţele organului de revizuire, numirea şi eliberarea din funcţie a membrilor săi, calificările necesare membrilor organului de revizuire, prevederi privind conflictul de interese, un sistem predeterminat de distribuire a cazurilor, precum şi cerinţe procedurale.

2) Organul este permanent. Organul nu este stabilit în mod ad-hoc. Membrii săi rămîn în funcţia lor pentru un număr determinat de ani. Această cerinţă nu exclude posibilitatea de a avea mai multe grupuri în cadrul organului de revizuire care se ocupă de cazuri în conformitate cu un sistem de distribuire predeterminat.

3) Competenţa organului este obligatorie. Orice decizie /determinare făcută de către organul de revizuire trebuie să fie executorie. În special, organului îi sînt acordate împuterniciri:

a) să impună măsuri provizorii, în vederea corectării încălcării sau prevenirii daunelor suplimentare, inclusiv măsuri pentru a suspenda sau asigura suspendarea procedurii de licitaţie sau implementării oricărei decizii luate de autorităţile contractante;

b) să anuleze sau să asigure anularea oricărei decizii luate în mod ilegal, inclusiv eliminarea specificaţiilor tehnice, economice sau financiare discriminatorii din anunţul de participare sau din documentaţia de licitaţie.

4) Procedura în faţa organului de revizuire este între părţi (inter partes). Regulile generale contradictorii trebuie să fie respectate în toate cazurile. Toate părţile interesate au posibilitatea adecvată de a prezenta faptele şi probele, şi fiecare parte trebuie să aibă dreptul de a răspunde sau de a contesta toate probele şi argumentele prezentate de cealaltă parte. Audierile oferă o oportunitate mai bună pentru ambele părţi să abordeze poziţia celeilalte părţi, dar o alternativă acceptabilă este de a permite părţilor să depună declaraţii scrise în cursul procedurii de revizuire. Ambele părţi trebuie să aibă acces la dosarul procedurii de revizuire, cu excepţia informaţiilor confidenţiale.

5) Organul aplică normele de drept. Atunci cînd ia decizii, organul este obligat să aplice dispoziţiile privind atribuirea contractelor de achiziţii publice, care sînt prevăzute în legislaţia naţională.

6) Organul este independent. Această cerinţă se referă la mai multe aspecte – instituţional, financiar – dar principiul de bază este că organul de revizuire îşi îndeplineşte misiunea în mod independent şi sub propria răspundere şi că membrii săi se supun numai legii.

7) Legea nr.131 din 3 iulie 2015. Articolul 75 din noua lege stabileşte un nou organ responsabil de revizuirea deciziilor luate de autoritatea contractantă – Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor. Deşi calificată drept “o autoritate administrativă independentă”, acest nou organ este în subordinea Ministerului Finanţelor, şi astfel independenţa sa nu a putut fi garantată. Acest lucru contravine art.270 alin.(2) lit.b) din Acordul de Asociere.

Pînă la crearea Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor revizuirea va fi efectuată de Agenţia Achiziţii Publice. Această soluţie, în primul rînd, include în sine un conflict de responsabilităţi şi, în al doilea rînd, nefiind independentă faţă de Guvern subminează încrederea mediului de afaceri şi societăţii civile în imparţialitatea şi obiectivitatea procesului de revizuire.

O altă deficienţă majoră a practicii curente este lipsa de transparenţă, deoarece deciziile de revizuire privind contestaţiile sînt publicate, dar nu sînt motivate.

Adoptarea modificărilor la Legea nr.131 din 3 iulie 2015, în vederea garantării independenţei, imparţialităţii şi transparenţei activităţii Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor este cea mai mare prioritate pe termen scurt. Modificările sînt prezentate Parlamentului.

1.3. Consolidarea capacităţilor pentru autoritatea contractantă şi funcţionarii implicaţi în achiziţii publice

Instituirea unui sistem eficient şi credibil de achiziţii publice trebuie să se concentreze nu numai asupra elaborării unei legislaţii coerente cu noile directive ale UE, ci şi pe consolidarea capacităţii de implementare a tuturor autorităţilor contractante – la nivel central şi local. Autorităţile contractante sînt cele care vor trebui să facă faţă impactului determinat de noile prevederi legale privind achiziţiile publice. Pentru dezvoltarea capacităţii lor de implementare, autorităţile contractante au nevoie de resurse umane adecvate – ca număr şi cunoştinţe.

În Moldova există aproximativ 4300 autorităţi contractante, care funcţionează la nivel central şi local. Aproape toate procedurile de achiziţii publice sînt efectuate în mod descentralizat, ceea ce înseamnă că autorităţile contractante locale chiar şi cele foarte mici trebuie să organizeze procese de achiziţii separate, folosind propriile capacităţi administrative. În general, procesele comune şi centralizate de achiziţii publice sînt slab dezvoltate sau chiar nu sînt suficient reglementate.

Ca urmare, implementarea regulilor de achiziţii publice de către multe autorităţi contractante este slabă. Cele mai mari provocări sînt planificarea neadecvată a achiziţiilor publice, elaborarea necalitativă a specificaţiilor tehnice şi a documentelor de licitaţie şi monitorizarea insuficientă a executării contractelor de achiziţii publice. Aceste probleme subminează în prezent eficienţa sistemului de achiziţii publice.

Autorităţile contractante efectuează operaţiunile achiziţiilor publice prin intermediul unor unităţi sau grupuri de lucru desemnate la nivel intern, dar, în practică, există o serie de probleme legate de funcţionarea acestora. În prezent, funcţionarii desemnaţi în cadrul autorităţilor contractante să fie membri ai grupurilor de lucru nu sînt supuşi niciunei cerinţe de certificare profesională, iar nivelul lor actual de pregătire nu este monitorizat. Sarcinile legate de achiziţiile publice sînt frecvent efectuate în paralel cu alte activităţi profesionale, care, uneori, nu au legătură cu achiziţiile publice.

Prezenţa specialiştilor în achiziţii publice nu este întotdeauna garantată. Această lipsă de specialişti în achiziţii publice explică parţial de ce grupurile de lucru nu sînt în măsură să pregătească o documentaţie de licitaţie adecvată (de exemplu, nu descriu cu suficientă precizie obiectul achiziţiei şi bunurile sau serviciile solicitate) sau să stabilească în mod corect criteriile de calificare şi evaluare, care în cele din urmă conduc la anularea licitaţiilor.

Cele mai frecvente nereguli care au fost identificate în practică sînt următoarele: divizarea achiziţiilor în loturi mici, în scopul de a evita procedurile obişnuite (mai multe contracte cu valoare exactă sub praguri, acordate aceluiaşi contractant); efectuarea nejustificată a achiziţiilor din sursă unică; neregularităţi în procesul de calificare (criterii de participare neproporţionale sau care nu au legătură cu obiectul achiziţiei); termene nejustificat de scurte; excluderea companiilor din motive false, în scopul de a favoriza o companie selectată; neregularităţi în etapa de evaluare a ofertelor (acceptarea cu întîrziere a ofertelor; modificarea ofertelor depuse; respingerea ofertelor “nedorite” din motive formale sau chiar din motive care nu sînt prevăzute de lege sau de documentaţia de tender; aplicarea unor criterii diferite de cele definite în documentaţia de tender); respingerea nejustificată a tuturor ofertelor, în scopul de a repeta procedura cu cerinţe diferite; nerespectarea cerinţelor de transparenţă şi informare; creşterea nejustificată a preţului în timpul executării contractului.

Implementarea deficitară a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice accentuează necesitatea de oferire a suportului adecvat în instruire şi consolidarea capacităţilor.

1.4. Utilizarea noilor instrumente şi tehnici

Folosirea acordurilor-cadru, a achiziţiilor publice comune şi centralizate nu este avansată la moment. Dezvoltarea achiziţiilor publice electronice tocmai a început şi este necesară stabilirea unui model clar de atribuire electronică completă a contractelor de achiziţii publice, inclusiv facilităţile tehnice pentru unele instrumente speciale, cum ar fi sistemele dinamice de achiziţii, licitaţiile electronice şi cataloagele electronice.

Un Registru electronic de stat al achiziţiilor publice, gestionat de Agenţia Achiziţii Publice, este utilizat în prezent de cele mai mari 220 autorităţi contractante. Anunţurile de licitaţie sînt publicate în Buletinul Achiziţiilor Publice, exclusiv în format electronic din ianuarie 2015.

II. CERINŢELE ACORDULUI DE ASOCIERE

Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte, a fost semnat la 27 iunie 2014. Acordul a fost ratificat de către Parlamentul Republicii Moldova la 2 iulie 2014 şi de Parlamentul European la 13 noiembrie 2014.

Acordul de Asociere RM-UE include capitolul 8 Titlul V dedicat achiziţiilor publice, care cuprinde art.268-276 şi o anexă asociată XXIX. În esenţă, Acordul prevede accesul reciproc progresiv la pieţele achiziţiilor publice publice ale UE şi Republicii Moldova în baza progresului planificat, etapizat şi supravegheat în apropierea legislaţiei naţionale privind achiziţiile publice de acquis-ul UE în domeniul achiziţiilor publice. Elaborarea cadrului legal va fi însoţită de reforma instituţională şi crearea unui sistem eficient al achiziţiilor publice bazat pe principiile care reglementează achiziţiile publice ale UE.

Domeniul de aplicare al capitolului 8 se referă la achiziţiile şi autorităţile contractante care fac obiectul directivelor în conformitate cu actualizarea anexei XXIX-A privind achiziţiile publice la Acordul de Asociere. Acest lucru înseamnă că domeniul de aplicare al aproximării achiziţiilor publice include achiziţiile cu o valoare estimată egală sau mai mare decît pragurile enumerate mai jos:

a) 134,000 euro – pentru contractele publice de bunuri şi servicii atribuite de autorităţile publice centrale şi concursurile de proiecte atribuite de către aceste autorităţi;

b) 207,000 euro – în cazul contractelor publice de bunuri şi servicii care nu sînt acoperite de lit.a);

c) 5,186,000 euro – în cazul contractelor publice de lucrări;

d) 5,186,000 euro – în cazul contractelor de lucrări în sectorul utilităţilor;

e) 5,186,000 euro – în cazul concesiunilor;

f) 414,000 euro – în cazul contractelor de bunuri şi servicii în sectorul utilităţilor;

g) 750,000 euro – pentru contractele publice de servicii sociale şi alte servicii specifice;

h) 1,000,000 euro – pentru contractele de servicii sociale şi alte servicii specifice în sectorul utilităţilor.

Aceste praguri sînt ajustate în fiecare al doilea an, începînd cu anul cînd a intrat în vigoare Acordul, pentru a reflecta pragurile în vigoare la acel moment în conformitate cu directivele. Cifrele de mai sus sînt, prin urmare, supuse ajustării şi servesc drept punct de referinţă de bază pentru domeniul de aplicare a directivelor în ceea ce priveşte valoarea contractului.

Contractele publice atribuite în Moldova, care sînt egale sau mai mari decît pragurile UE şi care vor fi afectate în mod direct de cerinţele Acordului de Asociere, reprezintă la moment doar o parte mică din numărul total al contractelor atribuite. Majoritatea contractelor sînt sub pragurile menţionate anterior.

Cu toate acestea, este important de menţionat că fiecare parte trebuie să se asigure că acele contracte care sînt mai jos de pragurile UE respectă principiile transparenţei, nediscriminării şi a tratamentului egal după cum este prevăzut în art.271 al Acordului (“un set de standarde de bază”). Sînt necesare reguli corespunzătoare pentru contractele sub nivelul pragurilor UE pentru a completa regulile de atribuire a contractelor egale sau care depăşesc pragurile UE. Regulile sub nivelul pragurilor UE pot implica un regim mai simplu, care ar fi mai proporţional cu contractele de valoare mică, dar nu trebuie să includă abateri de la principiile transparenţei, nediscriminării şi a tratamentului egal.

În conformitate cu art.270 al Acordului de Asociere “un cadru instituţional adecvat” pentru buna funcţionare a sistemului de achiziţii publice şi implementarea principiilor trebuie să fie asigurate în termen de nouă luni de la intrarea în vigoare a Acordului, care cuprind:

a) un organ de politici – denumit organ executiv la nivel central abilitat cu garantarea unei politici coerente şi implementarea acesteia în toate domeniile legate de achiziţiile publice. Acest organ facilitează şi coordonează implementarea capitolului 8 Titlul V din Acord şi ghidează procesul de armonizare treptată; şi

b) un organ de revizuire – denumit organ public imparţial şi independent (adică, separat de toate autorităţile contractante şi agenţii economici) abilitat cu revizuirea deciziilor luate de către autorităţile contractante în timpul atribuirii contractelor.

Mai mult decît atît, în conformitate cu art.271, trebuie să fie asigurat “un set de standarde de bază”, care reglementează atribuirea contractelor şi care reflectă principiile de bază ale UE privind nediscriminarea, tratamentul egal, transparenţa şi proporţionalitatea, în termen de nouă luni de la data intrării în vigoare a Acordului.

Provocări mai substanţiale sînt reprezentate de art.272 şi 273 cu privire la planificarea şi implementarea armonizării legale treptate la standardele UE.

Art.272 prevede ca Moldova să elaboreze o Foaie de parcurs (Strategie) cuprinzătoare pentru implementarea capitolului 8 Titlul V din Acord, care să acopere toate aspectele reformei achiziţiilor publice şi cadrul juridic general, în special în ceea ce priveşte: armonizarea legală pentru contractele publice, contractele în sectorul utilităţilor, concesiunile de lucrări şi procedurile de revizuire împreună cu întărirea capacităţii administrative la toate nivelurile, inclusiv a organelor de revizuire şi mecanismelor de executare. Foaia de parcurs trebuie să stabilească termene de timp (în conformitate cu orarele cuprinse în anexa XXIX – B) şi puncte de reper care să acopere toate reformele legate de armonizarea legală şi consolidarea capacităţii instituţionale. Foaia de parcurs urmează să fie pusă în aplicare în termen de nouă luni de la intrarea în vigoare a Acordului şi urmează a fi aprobată bilateral de Comitetul de Asociere în configuraţia Comerţ, care, ulterior, va monitoriza implementarea ei efectivă.

Art.273 se referă în mod specific la armonizarea legală şi prevede o obligaţie de a asigura armonizarea treptată cu standardele UE privind achiziţiile publice, cu referire la calendarele şi fazele prevăzute în anexa XXIX. Obligaţia cuprinde nu numai directivele existente privind achiziţiile, ci şi orice schimbări viitoare ale acquis-ului european. În cadrul acestui proces Moldova trebuie să ţină seama în mod corespunzător de hotărîrile conexe ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi de măsurile de implementare adoptate de Comisia Europeană.

De la încheierea Acordului de Asociere UE a adoptat trei noi directive referitoare la achiziţiile publice. Noile directive care au intrat în vigoare în 2014 reformează directivele din 2004 privind sectorul public şi achiziţiile de utilităţi şi introduc noi directive privind contractele de concesiune.

Prin urmare, directivele UE privind achiziţiile publice care fac obiectul capitolului 8 Titlul V din Acordul de Asociere sînt:

1) Directiva 2014/24 /UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile publice şi de abrogare a Directivei 2004/18/CE J.O. L 94/65 (Directiva privind sectorul public);

2) Directiva 2014/25 /UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achiziţiile efectuate de entităţile care îşi desfăşoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale şi de abrogare a Directivei 2004/17 /CE J.O. L 94/243 (Directiva privind utilităţile);

3) Directiva 2014/23 /UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune J.O. L 94/1 (Directiva privind concesiunile);

4) Directiva 89/665/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea căilor de atac la atribuirea contractelor publice de bunuri şi lucrări publice, J.O. 1989 L395 /33, cu modificări (Directiva privind căile de atac în sectorul public);

5) Directiva 92/13/CEE din 25 februarie 1992 privind coordonarea legilor, regulamentelor şi prevederilor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziţii publice ale entităţilor care desfăşoară activităţi în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi telecomunicaţiilor, J.O. 1992 L76/14, cu modificări (Directiva privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi);

6) Directiva 2007/66/CE din 11 decembrie 2007, de modificare a directivelor Consiliului 89/665/CEE şi 92/13/CEE în ceea ce priveşte ameliorarea eficacităţii căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice J.O. L335.

Anexa XXIX este esenţială pentru înţelegerea etapelor şi calendarelor de planificare a aproximării cerute de Acord. Ea se compune din următoarele elemente principale în ceea ce priveşte etapele şi termenele pentru armonizarea legislaţiei privind achiziţiile publice în Moldova.

1) Etapa 1 – la nouă luni de la intrarea în vigoare a Acordului de Asociere (1 iunie 2015) – Foaia de parcurs, standardele de bază care reglementează atribuirea contractelor şi cadrul instituţional;

2) Etapa 2 – 5 ani de la intrarea în vigoare a Acordului de Asociere (1 septembrie 2019) – elementele de bază ale Directivei privind sectorul public şi Directiva privind căile de atac în sectorul public, elementele de bază ale Directivei privind achiziţiile de utilităţi şi Directivei privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi, şi alte elemente ale Directivei privind sectorul public;

3) Etapa 3 – 6 ani de la intrarea în vigoare a Acordului de Asociere (1 septembrie 2020) – armonizarea şi implementarea Directivei privind concesiunile;

4) Etapa 4 – 8 ani de la intrarea în vigoare a Acordului de Asociere (1 septembrie 2022) – alte elemente (obligatorii şi neobligatorii) din Directiva privind achiziţiile de utilităţi şi Directiva privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi.

Cronologia strategică a reformelor este de şapte ani. Anticipăm că aceasta va permite monitorizarea şi consolidarea capacităţilor necesare pentru îmbunătăţirea implementării reformelor atît de către autorităţile contractante, cît şi de către agenţii economici.

Luînd în considerare toate acestea, este clar că viitoarea reformă este mult mai largă decît simpla aproximare cu prevederile directivelor UE privind achiziţiile publice. Odată ce trebuie elaborată legislaţia, Moldova trebuie, de asemenea, să se asigure că regulile sînt implementate şi executate în mod corespunzător.

Prin urmare, este necesară o abordare strategică pentru a da coerenţă reformelor şi a coordona realizarea acestora.

III. CERINŢE PRIVIND ARMONIZAREA LEGALĂ

Republica Moldova recunoaşte cerinţele pentru acceptarea deplină a acquis-ului european privind achiziţiile publice, în contextul Acordului de Asociere RM-UE. Acesta include, în primul rînd, asigurarea conformităţii depline cu standardele de bază care reglementează atribuirea contractelor şi apoi armonizarea treptată cu directivele UE privind achiziţiile publice.

Problemele juridice fundamentale identificate în prezenta Strategie, împreună cu imperativul de introducere a standardelor UE, aşa cum prevede Acordul de Asociere cu o abordare treptată, reprezintă cadrul esenţial pentru direcţia reformei legale. Măsuri corespunzătoare de consolidare instituţională şi a capacităţilor şi dezvoltarea achiziţiilor electronice sînt, de asemenea, incluse.

Procesul de armonizare legală se va concentra pe modificările specifice ale legislaţiei privind achiziţiile publice pentru a incorpora reforme după cum se prevede în paragrafele următoare.

Am decis să accelerăm reformele legale în vederea apropierii legislaţiei cu directivele UE pînă la finele anului 2018, înainte de termenele definite de etapele de aproximare respective enunţate în Acordul de Asociere.

3.1. Etapa 1

Situaţia actuală cu referinţă la cerinţele etapei 1

Prevederile Legii nr.131 din iulie 2015 privind achiziţiile publice pot fi considerate ca îndeplinind parţial setul de standarde de bază prevăzute la art.271 din Acordul de Asociere. Există puţine probleme nerezolvate care trebuie soluţionate şi abordate într-un mod adecvat, în special:

1) limitele de timp în procedura de atribuire a contractelor; şi

2) recunoaşterea reciprocă a calificărilor.

Ambele cerinţe trebuie să fi fost deja îndeplinite în termen de nouă luni de la intrarea în vigoare a Acordului, adică pînă la 1 iunie 2015.

Legislaţia secundară a fost aprobată şi, la această etapă, se consideră că acoperă cele mai importante aspecte procedurale necesare pentru aplicarea regulilor prevăzute de noua lege.

Măsurile necesare

Un set de măsuri legale se adoptă pentru rezolvarea problemelor identificate mai sus şi completarea legislaţiei primare şi secundare, precum şi asigurarea implementării corespunzătoare a normelor legale.

Legislaţia primară:

Elaborarea şi adoptarea modificărilor la Legea nr.131 din 3 iulie 2015 cu obiectivul de a rezolva cazurile restante de neconformitate cu setul de standarde de bază şi de a asigura independenţa Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor.

Legislaţia secundară:

1) elaborarea şi aprobarea Regulamentului privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor;

2) cerinţe legale care stabilesc obligaţia tuturor autorităţilor contractante să publice, înainte de lansarea procedurii, justificarea utilizării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă;

3) elaborarea şi aprobarea modelelor şi formularelor standard pentru anunţurile de achiziţii publice.

Justificarea şi rezultatele aşteptate

Cadrul legal trebuie să reflecte adecvat setul standardelor de bază şi Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor trebuie să fie independentă şi funcţională cît mai curînd posibil. Din moment ce există deja o întîrziere semnificativă în implementarea acestor cerinţe, ele trebuie să fie realizate imediat şi, în orice caz, nu mai tîrziu de luna octombrie 2016. Chiar înainte de momentul în care va fi instituit noul organ de revizuire independent, trebuie să fie pregătit un set clar de reguli pentru definirea structurii interne a Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor, atribuţiile fiecărei unităţi interne şi alte detalii organizatorice şi funcţionale. În baza Regulamentului este de aşteptat că, odată stabilită, activitatea membrilor Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor se va desfăşura de la început fără probleme, fără blocaje majore.

Din moment ce una dintre problemele sistemului de achiziţii publice este tendinţa autorităţilor contractante de a utiliza procedura de negociere fără publicarea prealabilă, chiar şi atunci cînd nu sînt îndeplinite în totalitate condiţiile legale care permit acest lucru, o soluţie pentru a reduce frecvenţa cazurilor respective este de a spori nivelul de transparenţă în acest sens. Publicarea obligatorie a justificării utilizării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă într-o secţiune specială a sistemului informaţional automatizat “Registrul de stat al achiziţiilor publice” ar putea atenua amplitudinea acestei tendinţe.

Noile formulare standard pentru anunţuri stabilite prin Regulamentul de implementare din 2015 al Comisiei reprezintă un model în ceea ce priveşte informaţiile minime care trebuie să se regăsească în invitaţia de participare. Nu toate formularele standard trebuie să fie examinate la această etapă, dar cel puţin formularele stabilite pentru “Anunţul de intenţie”, “Anunţul de participare”, “Anunţul de atribuire a contractului” şi “Rectificarea” sînt foarte utile pentru o implementare corespunzătoare a prevederilor actuale ale Legii nr.131 din 3 iulie 2015.

Indicatori măsurabili

1. Legea nr.131 din 3 iulie 2015 se modifică pentru a asigura independenţa deplină a Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor, transparenţa şi imparţialitatea activităţii acesteia, în conformitate cu cerinţele UE şi Acordului privind achiziţiile publice al OMC, precum şi pentru a reflecta pe deplin setul de standarde de bază cerute de către Acordul de Asociere.

2. Toată legislaţia secundară şi regulamentele interne privind înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor este aprobată şi promulgată.

3. Toată legislaţia secundară, documentele model şi formularele standard necesare pentru implementarea Legii nr.131 din 3 iulie 2015 sînt revizuite/modificate şi aprobate.

Posibile domenii ale asistenţei UE /donatorilor internaţionali

Posibilele domenii pentru asistenţa UE /donatorilor internaţionali sînt următoarele:

elaborarea legislaţiei primare (amendamente la Legea nr.131 din 3 iulie 2015);

elaborarea legislaţiei secundare de implementare;

elaborarea regulamentelor interne pentru Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor.

3.2. Etapa 2

3.2.1. Etapa 2 subetapa 1

Situaţia actuală cu referinţă la cerinţele etapei 2

Multe prevederi ale Directivei privind sectorul public din 2004 au fost deja prevăzute în Legea nr.131 din 3 iulie 2015. Cu toate acestea, Directiva privind sectorul public din 2014 perfecţionează formularea multor articole prevăzute în Directiva anterioară şi, în plus, adaugă mai multe clarificări şi reguli suplimentare pentru diferite etape ale procesului de achiziţie. Armonizarea cu elementele noii Directive necesită o analiză atentă a tuturor acestor particularităţi şi ajustări adecvate ale dispoziţiilor existente.

Prin urmare, etapa 2 a procesului de armonizare legală va include o revizuire a legii existente, cu un obiectiv de a asigura că sînt abordate în mod corespunzător următoarele elemente de bază ale Directivei privind sectorul public şi Directivei privind căile de atac în sectorul public:

1) art.1 – 5, 7 - 19, 21 – 23, 26 – 29, 32, 40 – 51, 53 – 60, 62, 63 şi 65 – 76 din Directiva privind sectorul public;

2) anexele II – V, VII, IX, X, XII şi XIV din Directiva privind sectorul public;

3) art.1, 2, 2 a – 2 d, 2 e şi 2 f din Directiva privind căile de atac în sectorul public.

Măsurile necesare

După un an de la intrarea în vigoare a Legii nr.131 din 3 iulie 2015, inclusiv a modificărilor, aceasta trebuie evaluată pentru a identifica punctele slabe şi deficienţele identificate în implementarea practică. Procesul de revizuire trebuie, în măsura maximă posibilă, să antreneze întreaga comunitate de achiziţii publice, în special a practicienilor din partea autorităţilor contractante, a agenţilor economici şi observatorilor din partea societăţii civile.

Cu referire la cerinţele prevăzute în etapa 2, trebuie să intre în vigoare un pachet legal care încorporează setul următor de măsuri legate de Acordul de Asociere nu mai tîrziu de 1 decembrie 2017. Această perioadă de timp este mai mică decît cea cerută de Acordul de Asociere, care impune ca această sarcină să fie finalizată în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a Acordului de Asociere. Am decis să avansăm armonizarea Legii nr.131 din 3 iulie 2015 cu elemente de bază ale Directivei privind sectorul public pentru a obţine mai devreme o mai mare transparenţă a dispoziţiilor privind achiziţiile publice. Următoarele activităţi trebuie să fie efectuate în timp util:

1) O evaluare profundă a Legea nr.131 din 3 iulie 2015 în raport cu directivele UE 2014 trebuie efectuată înainte de armonizare.

2) Evaluarea implementării practice a Legii nr.131 din 3 iulie 2015 se va efectua în scopul de a estima în mod critic efectele sale pozitive şi negative la nivel de implementare.

3) Un proiect al modificărilor la Legea existentă sau proiectul unei legi complet noi, după caz, va fi elaborat în timp util, în baza rezultatelor monitorizării şi evaluării, ţinînd cont de necesitatea de a asigura o consultare adecvată cu întreaga comunitate de achiziţii:

a) elaborarea primului proiect al legii;

b) publicarea proiectului legii pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice şi demararea dezbaterilor publice şi a consultărilor cu părţile interesate;

c) elaborarea proiectului final al legii;

d) aprobarea de către Guvern;

e) aprobarea de către Parlament.

4) Legislaţia secundară (regulamentele) este pregătită pentru a da efect deplin legii.

5) Elaborarea şi aprobarea modelelor şi formularelor standard pentru anunţurile de achiziţii publice.

Justificare şi rezultatele aşteptate

Scopul etapei 2 subetapa 1 de aproximare este de a asigura că legislaţia privind achiziţiile publice este dezvoltată şi consolidată în continuare astfel încît să fie creat un cadru eficient de susţinere a încheierii şi implementării contractelor publice într-un mediu competitiv, în conformitate cu acquis-ul UE. Avînd în vedere că Legea nr.131 din 3 iulie 2015 este în mare măsură în conformitate cu Directiva 2004 privind sectorul public, este necesară armonizare suplimentară, astfel încît să se asigure că toate prevederile Legii sînt pe deplin conforme cu elementele de bază enumerate mai sus ale Directivei 2014 privind sectorul public şi Directivei privind căile de atac în sectorul public.

Impactul schimbărilor legale, care vor avea loc după finalizarea etapei 2 de aproximare, se va efectua în felul următor:

1) alinierea completă cu definiţiile autorităţior contractante şi a contractelor de achiziţii publice ca un punct de plecare esenţial, care va permite coerenţa Legii nr.131 din 3 iulie 2015 cu Directiva UE privind sectorul public;

2) introducerea referinţei la pragurile UE, care vor împărţi aplicabilitatea principalelor reguli ale Directivei privind sectorul public pentru atribuirea contractelor mari, pentru care sînt destinate şi aplicabilitatea normelor naţionale de atribuire a contractelor cu valori sub pragurile UE;

3) regulile mai jos de pragurile UE vor fi proporţionale cu contractele de valoare mică, dar nu vor include abateri de la principiile transparenţei, nediscriminării şi a tratamentului egal;

4) introducerea unui prag extra înalt şi reguli mai flexibile pentru serviciile sociale şi alte servicii specifice;

5) introducerea normelor privind contractele mixte, care sînt importante pentru a determina care prag şi care set de norme se vor aplica; aceste reguli vor face mai dificilă eludarea Legii nr.131 din 3 iulie 2015;

6) alinierea completă, cu excepţiile permise de Directiva privind sectorul public, va avea ca rezultat mai puţine contracte excluse din domeniul de aplicare a legii şi, prin urmare, mai multe oportunităţi pentru agenţii economici;

7) noţiunea de conflict de interese trebuie să acopere cel puţin orice situaţie în care membrii personalului autorităţilor contractante sau ai unui prestator de servicii de achiziţii, care acţionează în numele autorităţilor contractante , care sînt implicaţi în desfăşurarea procedurii de achiziţie sau pot influenţa rezultatul acestei proceduri, au, în mod direct sau indirect, un interes personal financiar, economic sau de altă natură, care ar putea fi perceput să compromită imparţialitatea şi independenţa lor în cadrul procedurii de achiziţie;

8) regulile pentru desfăşurarea procedurilor deschise, restrînse şi competitive cu negociere vor fi aliniate în continuare cu normele UE, care vor crea mai multă libertate şi flexibilitate pentru autorităţile contractante la alegerea unei proceduri adecvate pentru atribuirea contractului specific. Procedurile deschise, restrînse şi competitive cu negociere sînt componente vitale într-o legislaţie de achiziţii;

9) alinierea la regulile care reglementează utilizarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă va fi adaptată în continuare, în scopul de a limita utilizarea acestei proceduri pentru cazurile şi circumstanţele definite cu stricteţe;

10) va fi analizată opţiunea cea mai bună pentru mai multă flexibilitate în achiziţii la nivel subcentral. Dacă această opţiune va fi selectată, sistemul de achiziţii publice va fi mai atractiv pentru multe autorităţi contractante;

11) Legea nr.131 din 3 iulie 2015 va fi armonizată în continuare cu motive de excludere obligatorii şi opţionale, precum şi cu criterii de selecţie a agenţilor economici, în conformitate cu directiva UE;

12) alinierea la sistemul de autodeclaraţii introdus prin Directiva privind sectorul public va facilita şi mai mult lucrul cu documentaţia pentru agenţii economici;

13) prevederile privind specificaţiile tehnice vor fi ajustate în continuare astfel încît să permită autorităţilor contractante să facă referire la ciclul de viaţă şi la procesul de producţie a lucrărilor, bunurilor şi serviciilor, inclusiv utilizarea extinsă a etichetelor care reflectă caracteristici specifice de mediu, sociale sau de altă natură ale lucrărilor, bunurilor şi serviciilor;

14) introducerea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, ca un concept major în ceea ce priveşte criteriile de atribuire, este un element esenţial care are prioritate înaltă în cadrul Acordului de Asociere; mai mult accent va fi pus pe elementele de calitate şi mai puţin pe preţ ca un criteriu de atribuire unic;

15) normele privind calcularea costurilor de viaţă (LCC) ca un criteriu de atribuire va permite autorităţilor contractante să ia în considerare costurile pe parcursul întregului ciclu de viaţă al unui produs, serviciu sau lucrări, inclusiv efectele externe de mediu şi nu numai preţul de achiziţie; această abordare va facilita aplicarea în viitor a unor politici ecologice şi durabile în cadrul sistemului de achiziţii;

16) termenele minime pentru depunerea ofertelor şi a cererilor vor fi ajustate la cele stabilite de Acordul privind instituţiile publice al OMC şi directivele UE;

17) normele privind subcontractarea vor permite autorităţilor contractante să aibă o influenţă mai mare în ceea ce priveşte subcontractorii; unele dintre elementele normelor de subcontractare din Directivă sînt opţionale şi vor fi luate decizii pentru a stabili cum trebuie să fie utilizate astfel de opţiuni; acest lucru se referă de exemplu la normele privind plăţile directe din partea autorităţilor contractante către subcontractori;

18) autorităţile contractante vor fi încurajate să împartă contractele în loturi care vor îmbunătăţi accesul întreprinderilor mici şi mijlocii să participe la licitaţii şi vor fi obligate să îşi justifice decizia de a nu împărţi contractele în loturi;

19) normele privind consultările preliminare ale pieţei şi implicarea prealabilă vor permite autorităţilor contractante să coopereze cu piaţa pentru a aduna informaţii de pe piaţă în vederea pregătirii achiziţiei, cu condiţia ca aceasta să nu denatureze concurenţa mai tîrziu;

20) cerinţele de bază pentru e-Achiziţii care derivă din Directiva privind sectorul public nu trebuie să impună dificultăţi suplimentare, ţinînd cont de nivelul actual al implementării achiziţiilor electronice în Moldova;

21) normele privind modificarea contractelor pe parcursul termenului lor vor aduce mai multă claritate în ceea ce priveşte modificările permise ale contractelor şi cele care necesită o nouă procedură de achiziţii;

22) sînt necesare modificări minore privind căile de atac pentru a ajunge la apropierea completă cu elementul de bază al Directivei privind căile de atac în sectorul public.

Indicatori măsurabili

1) Legea nr.131 din 3 iulie 2015 sau modificările la lege reflectă pe deplin elementele de bază ale Directivei privind sectorul public şi Directivei privind căile de atac în sectorul public din 2014 şi creează un cadru eficient de susţinere a încheierii şi implementării contractelor publice într-un mediu competitiv.

2) Toată legislaţia secundară, documentele model şi formularele standard necesare pentru implementarea Legea nr.131 din 3 iulie 2015 sînt revizuite/modificate şi aprobate.

Posibile domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali

Posibilele domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali sînt următoarele:

1) Evaluarea profundă a Legii nr.131 din 3 iulie 2015 în raport cu directivele UE 2014.

2) Evaluarea implementării practice a Legii nr.131 din 3 iulie 2015 existente în scopul de a estima în mod critic efectele sale pozitive şi negative la nivel de implementare.

3) Elaborarea legislaţiei primare.

4) Elaborarea legislaţiei secundare.

3.2.2. Etapa 2 subetapa 2

Situaţia curentă cu referinţă la cerinţele etapei 2 subetapa 2

În prezent, nu există prevederi specifice în legislaţia naţională care se referă la sectorul de utilităţi şi la căile de atac în acest sector specific. Subetapa 2 a etapei 2 a procesului de armonizare legală va implica o revizuire fundamentală a cadrului juridic existent, inclusiv introducerea unor noi concepte, şi va aborda următoarele prevederi ale Directivei privind utilităţile şi Directivei privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi:

1) art.1 - 16, 18 – 30, 32, 36 - 37, 39 – 42, 44 – 47, 50, 58 – 71, 73 – 76, 78 – 84 şi 87 – 93 din Directiva privind utilităţile;

2) anexele I, V, VI A, VI B, VIII – XIV şi XVI – XVIII din Directiva privind utilităţile;

3) art.1, 2 şi 2a – 2f din Directiva privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi.

Măsuri necesare

Cu referire la cerinţele prevăzute în subetapa 2 trebuie să intre în vigoare un pachet legal cel tîrziu la 1 iulie 2018. Această perioadă de timp este mai mică decît cea cerută de Acordul de Asociere, care impune ca această sarcină să fie finalizată în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a Acordului de Asociere. Am decis să avansăm armonizarea Legii nr.131 din 3 iulie 2015 cu elementele de bază ale Directivei privind achiziţiile de utilităţi pentru a asigura coerenţa şi transparenţa prevederilor legale ce ţin de achiziţiile publice. Următoarele activităţi trebuie să fie efectuate în timp util:

1) O analiză aprofundată a Directivei privind utilităţile 2014 se va efectua, în scopul de a evalua impactul potenţial asupra sectoarelor de utilităţi care urmează să fie acoperite de noua legislaţie şi de a evita suprapunerea cu Legea nr.131 din 3 iulie 2015.

2) Va fi analizată cea mai bună abordare pentru reglementarea achiziţiilor publice în sectorul utilităţilor, din cauza faptului că normele de utilităţi sînt, practic, modelate conform regulilor din sectorul public, cu excepţia diferenţelor aparente între cele două Directive; multe dintre prevederile care sînt aplicabile în aceeaşi măsură utilităţilor vor fi deja reglementate în Legea nr.131 din 3 iulie 2015 după implementarea Directivei privind sectorul public menţionată în subetapa 1.

3) Achiziţiile publice în sectorul serviciilor de utilităţi vor fi reglementate ţinînd cont de necesitatea de a asigura o consultare adecvată cu întreaga comunitate de achiziţii publice.

4) Legislaţia secundară (regulamentele) va fi pregătită pentru a da efect deplin legii.

5) Elaborarea şi aprobarea modelelor şi formularelor standard pentru anunţurile de achiziţii publice.

Justificare şi rezultatele aşteptate

Scopul subetapei 2 de aproximare este de a asigura că legislaţia privind achiziţiile publice este elaborată într-un mod care creează un cadru eficient de susţinere a încheierii şi implementării contractelor în sectorul apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale, în conformitate cu acquis-ul UE privind achiziţiile publice.

Impactul modificărilor legale care trebuie să fie implementate după finalizarea subetapei 2 de aproximare este următorul:

1) introducerea prevederilor de bază ale Directivei privind utilităţile va crea un regim de achiziţii clar pentru aceste sectoare, asigurînd în acelaşi timp, un nivel mai mare de flexibilitate pentru autorităţile contractante care operează în sectorul serviciilor de utilităţi în comparaţie cu sectorul clasic;

2) alinierea cu definiţia unui contract este crucială ca punct de plecare pentru coerenţa legii (se aplică aceleaşi definiţii ca şi în Directiva privind sectorul public);

3) introducerea definiţiei autorităţilor contractante şi activităţilor relevante în sectoarele apei, energiei, transporturilor şi serviciilor poştale va fi crucială pentru identificarea domeniului de aplicare a legii. Legea va fi aplicabilă tuturor întreprinderilor din sectorul utilităţilor, indiferent că sînt publice sau private;

4) introducerea pragurilor UE (care sînt mai mari decît în Directiva privind sectorul public) va rezerva regulile principale ale Directivei privind utilităţile pentru contractele mari, pentru care acestea sînt destinate. Praguri şi mai mari şi reguli flexibile vor fi introduse pentru serviciile sociale şi alte servicii specifice;

5) regulile privind calcularea valorilor estimate ale achiziţiei vor fi esenţiale pentru determinarea pragurilor;

6) prevederile pentru contractele mixte vor determina care set de reguli este aplicabil (pentru sectorul public sau utilităţi); aceste reguli vor face mai dificilă eludarea legii;

7) noţiunea de conflict de interese trebuie să acopere cel puţin orice situaţie în care membrii personalului autorităţilor contractante sau ai unui prestator de servicii de achiziţii, care acţionează în numele autorităţilor contractante, care sînt implicaţi în desfăşurarea procedurii de achiziţie sau pot influenţa rezultatul acestei proceduri, au, în mod direct sau indirect, un interes personal financiar, economic sau de altă natură, care ar putea fi perceput să compromită imparţialitatea şi independenţa lor în contextul procedurii de achiziţie.

8) autorităţile contractante vor avea acces liber la procedurile deschise, restrînse şi negociate cu invitaţie prealabilă de participare la concurs;

9) posibilitatea de a utiliza anunţuri orientative periodice de invitaţie la concurs va permite o mai mare flexibilitate şi poate face sistemul de achiziţii publice mai atractiv pentru autorităţile contractante;

10) specificaţiile vor fi redactate astfel încît să permită depunerea de oferte care să reflecte diversitatea soluţiilor tehnice pe piaţă, inclusiv cele întocmite în baza criteriilor de performanţă şi funcţionale şi legate de ciclul de viaţă şi procesul de producţie a lucrărilor, bunurilor şi serviciilor;

11) evaluarea ofertelor cele mai avantajoase economic, bazate pe cel mai bun raport preţ-calitate, este un element esenţial; mai mult accent va fi pus pe elementele de calitate şi mai puţin pe preţ ca un criteriu de atribuire unic;

12) normele privind calcularea costurilor de viaţă ca un criteriu de atribuire vor permite să se ia în considerare costurile pe parcursul întregului ciclu de viaţă al unui produs, serviciu sau lucrări, inclusiv efectele externe de mediu şi nu numai preţul de achiziţie; această abordare va facilita aplicarea în viitor a unor politici ecologice şi durabile în cadrul sistemului de achiziţii;

13) introducerea soluţiilor care se ocupă de preţurile anormal de scăzute va pune la dispoziţia autorităţilor contractante instrumente juridice pentru a reacţiona împotriva acestor preţuri;

14) va fi menţionat explicit în lege că agentul economic se poate baza pe capacitatea altor entităţi economice, în scopul de a dovedi nivelurile de capacitate necesare pentru licitaţie;

15) normele privind subcontractarea vor permite autorităţilor contractante să aibă o influenţă mai mare în ceea ce priveşte subcontractorii. Unele dintre elementele normelor de subcontractare din Directivă sînt opţionale şi vor fi luate decizii pentru a stabili dacă şi cum trebuie să fie utilizate astfel de opţiuni; acest lucru se referă de exemplu la normele privind plăţile directe din partea autorităţilor contractante către subcontractori;

16) autorităţile contractante sînt libere să aleagă dacă să împartă achiziţiile în loturi sau să atribuie un singur contract; ele nu sînt obligate să justifice această decizie;

17) normele privind consultările preliminare ale pieţei şi implicarea prealabilă vor permite autorităţilor contractante să coopereze cu piaţa pentru a aduna informaţii de la agenţii economici în vederea pregătirii achiziţiei, cu condiţia să nu denatureze concurenţa mai tîrziu;

18) normele privind modificarea contractelor pe parcursul termenului lor vor aduce claritate în ceea ce priveşte modificările permise şi cele care necesită o nouă procedură de achiziţii;

19) reguli echivalente privind căile de atac vor fi aplicabile nu numai pentru sectorul public ci şi pentru sectoarele de utilităţi.

Indicatori măsurabili

1) Achiziţiile publice în sectorul serviciilor de utilităţi sînt reglementate şi reflectă pe deplin elementele de bază ale Directivei privind utilităţile şi Directivei privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi din 2014 şi creează un cadru eficient de susţinere a încheierii şi implementării contractelor într-un mediu concurenţial.

2) Toată legislaţia secundară şi documentele model şi formularele standard necesare pentru efectuarea achiziţiilor publice în sectorul serviciilor de utilităţi sînt aprobate.

Posibile domenii ale asistenţei UE /donatorilor internaţionali

Posibilele domenii ale asistenţei UE /donatorilor internaţionali sînt următoarele:

1) O analiză aprofundată a Directivei 2014 privind utilităţile, în scopul de a evalua impactul potenţial asupra sectorului de utilităţi care urmează să fie reglementat.

2) Va fi analizată cea mai bună abordare pentru reglementarea achiziţiilor în sectorul utilităţilor din cauza faptului că normele privind utilităţile sînt, practic, modelate după regulile din sectorul public.

3) Elaborarea legislaţiei secundare.

3.2.3. Etapa 2 subetapa 3

Majoritatea prevederilor Directivei privind sectorul public din 2004 – pentru care trebuie să se asigure armonizarea în prezenta etapă – au fost deja prevăzute în Legea nr.131 din 3 iulie 2015. Cu toate acestea, Directiva 2014 privind sectorul public perfecţionează formularea mai multor articole prevăzute în Directiva anterioară şi, în plus, adaugă mai multe clarificări şi chiar reguli suplimentare pentru diferite etape ale procesului de achiziţie. Aproximarea cu elementele Directivei 2014 privind sectorul public va implica analize atente ale tuturor acestor particularităţi şi ajustări corespunzătoare ale dispoziţiilor existente. Aceasta va fi aria de aplicare a subetapei 3 etapa 2.

Subetapa 3 a procesului de armonizare legală se va concentra asupra următoarelor prevederi ale Directivei privind sectorul public şi Directivei privind căile de atac:

1) art.2 pct.21 alin.(1), pct.22 alin.(1), pct.26 alin.(3) a doua alternativă a alin.(4), art.30, 31, 33 – 36, 38, 50 alin.(2) şi (3) şi pct.78-82 din Directiva privind sectorul public;

2) anexele V şi VI din Directiva privind sectorul public;

3) art.2 b primul alineat lit.c), art.2 d primul alineat lit.c) şi alin.(5) din Directiva privind căile de atac în sectorul public.

Elementele opţionale ale Directivei privind sectorul public ce nu sînt obligatorii, dar recomandate pentru armonizare:

1) art.2 alin.(14) şi (16) şi art.37 din Directiva privind sectorul public;

2) art.20 şi 77 din Directiva privind sectorul public;

3) art.64 din Directiva privind sectorul public.

Justificare şi rezultatele aşteptate

Cu referire la cerinţele prevăzute în subetapa 3 trebuie să intre în vigoare un pachet legal cel tîrziu la 1 iulie 2018. Unul dintre obiectivele subetapei 3 etapa 2 de aproximare este de a asigura că legislaţia privind achiziţiile publice este îmbunătăţită prin introducerea unor elemente suplimentare obligatorii ale Directivei privind sectorul public şi Directivei privind căile de atac în sectorul public. Mai mult decît atît, va exista o oportunitate de aproximare cu unele elemente opţionale ale Directivei privind sectorul public, care nu sînt obligatorii, dar recomandate. Odată ce prezenta etapă este realizată, armonizarea cu normele din sectorul public va fi finalizată.

Impactul schimbărilor legale care vor avea loc după finalizarea subetapei 2 de aproximare este următorul:

1) introducerea procedurii de dialog competitiv va oferi mai multe posibilităţi de a identifica soluţia sau soluţiile care sînt capabile să răspundă necesităţilor autorităţilor contractante;

2) procedura de parteneriat pentru inovare va permite autorităţilor contractante să selecteze parteneri pe bază de concurs şi să le solicite elaborarea unei soluţii inovatoare adaptată la cerinţele lor. Etapa competitivă va avea loc la începutul procedurii, atunci cînd partenerul(ii) cel mai potrivit este selectat în baza competenţelor, abilităţilor şi preţului; partenerul(ii) va dezvolta noua soluţie, după cum este necesar, în colaborare cu autorităţile contractante. Această fază de cercetare şi dezvoltare poate fi împărţită în mai multe etape, în care numărul de parteneri poate fi redus treptat, în funcţie de faptul dacă ei îndeplinesc anumite criterii prestabilite; partenerul va oferi apoi soluţia finală (faza comercială);

3) acordurile-cadru au un potenţial major de a simplifica procesele de achiziţii şi de a obţine economii atît în ceea ce priveşte costurile achiziţiilor, cît şi timpul folosit în procesul de achiziţie. La nivel general, acordurile-cadru sînt instrumente excelente pentru a fi utilizate atunci cînd o autoritate contractantă are necesităţi repetitive sau periodice în timp şi are dificultăţi în a stabili valoarea sau volumul exact pentru contractul total;

4) introducerea achiziţiilor comune ocazionale (ad-hoc) va avea ca rezultat mai multe posibilităţi de coordonare între autorităţile contractante; aceasta poate lua multe forme diferite – autorităţile contractante pot desfăşura în comun o procedură de achiziţii, acţionînd împreună sau pot încredinţa gestionarea procedurii de achiziţie unei autorităţi contractante, în numele tuturor autorităţilor contractante;

5) dezvoltarea în continuare a instrumentelor şi tehnicilor de e-Achiziţii (e-Licitaţie, sistemul dinamic de achiziţii şi cataloage electronice) sînt instrumente complementare pentru procedurile obişnuite şi ar putea fi instrumente bune pentru diversificarea opţiunilor aflate la dispoziţia autorităţilor contractante pentru obţinerea unor rezultate mai bune în timpul procesului de achiziţii;

6) alinierea regulilor concursului de proiecte nu ar trebui să impună dificultăţi suplimentare în procesul de aproximare, deoarece această procedură este deja prevăzută în Legea nr.131 din 3 iulie 2015;

7) activităţile de achiziţii centralizate şi organismele de achiziţii centralizate sînt elemente opţionale în contextul armonizării. Deoarece aceste instrumente pot aduce servicii mai bune, creşterea puterii de cumpărare pentru agenţia centralizată şi reduceri semnificative ale preţurilor bunurilor şi serviciilor, va fi examinată dezvoltarea şi utilizarea sporită a activităţilor de achiziţii centralizate şi organisme de achiziţii centralizate, în special la nivel local;

8) contractele rezervate sînt elemente opţionale pentru aproximare; se va determina cît de utile sînt ele în contextul naţional;

9) listele oficiale sînt elemente opţionale, dar din moment ce există multe similitudini cu conceptul actual de Listă a agenţilor economici calificaţi, acest element va fi considerat ca bază pentru actualizarea listei.

3.3. Etapa 3

Situaţia actuală cu referinţă la cerinţele etapei 3

Prezenta etapă include cerinţe obligatorii referitoare la Directiva privind concesiunile:

1) art.1 – 8, 10 – 14, 17 – 23 şi 25 – 44 din Directiva privind concesiunile;

2) anexele I – XI din Directiva privind concesiunile;

3) art.1, 2 şi 2a – 2f din Directiva privind căile de atac, inclusiv modificările aprobate prin Directiva privind concesiunile.

Elementele opţionale:

art.24 din Directiva privind concesiunile.

Măsuri necesare

Cu referire la cerinţele prevăzute în etapa 3, pachetul legal pentru concesiuni trebuie să intre în vigoare cel tîrziu la 1 iulie 2018. Următoarele activităţi trebuie să fie desfăşurate în timp util:

1) O analiză aprofundată a Directivei privind concesiunile 2014 va fi efectuată, în scopul de a evalua impactul potenţial al noii legislaţii.

2) Va fi analizată cea mai bună abordare pentru reglementarea concesiunilor şi va fi aleasă opţiunea cea mai adecvată, care se potriveşte tradiţiei administrative şi legale naţionale în Moldova.

3) Un proiect al modificărilor la Legea nr.131 din 3 iulie 2015 existentă şi o Lege specială privind contractele de concesiuni vor fi elaborate în timp util, ţinînd cont de necesitatea de a asigura o consultare adecvată cu întreaga comunitate de achiziţii:

a) elaborarea primului proiect al legii;

b) publicarea proiectului legii pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice şi demararea dezbaterii publice şi a consultărilor cu părţile interesate;

c) elaborarea proiectului final al legii;

d) aprobarea de către Guvern;

e) aprobarea de către Parlament.

4) Legislaţia secundară (regulamentele) va fi pregătită pentru a da efect deplin Legea nr.131 din 3 iulie 2015 modificate şi Legii privind contractele de concesiuni.

5) Elaborarea şi aprobarea modelelor şi formularelor standard pentru anunţurile de achiziţii publice şi concesiuni.

Obiectivul etapei 3 de aproximare este de a asigura că legislaţia naţională conţine norme adecvate, în conformitate cu dispoziţiile Directivei privind concesiunile. Reglementarea concesiunilor ca o categorie separată a unui contract public este un pas important pentru a permite posibilităţi mai bune de utilizare a concesiunilor ca un vehicul pentru implicarea sectorului privat în proiecte publice, în special în sectoarele care afectează calitatea vieţii cetăţenilor, cum ar fi drumurile (inclusiv autostrăzile) şi transportul feroviar, serviciile aeroportuare, gestionarea deşeurilor, servicii energetice şi de încălzire, facilităţi de petrecere a timpului liber sau parcări. Chiar dacă Directiva privind concesiunile nu prevede proceduri specifice care trebuie urmate în cazul atribuirii unei concesiuni, din punctul de vedere al achiziţiilor publice, ar părea să aibă sens să armonizăm procedurile puse la dispoziţie pentru atribuirea concesiunilor cu cele disponibile pentru atribuirea contractelor de achiziţii publice.

Impactul schimbărilor legale care vor avea loc după finalizarea etapei 3 de aproximare se va efectua în felul următor:

1) introducerea dispoziţiilor obligatorii ale Directivei privind concesiunile va crea un regim special de achiziţii pentru autorităţile contractante privind atribuirea contractelor de concesiune;

2) alinierea la definiţia unei concesiuni este crucială ca punct de plecare pentru coerenţa Legii nr.131 din 3 iulie 2015;

3) introducerea pragului UE va rezerva regulile principale ale Directivei privind concesiunile pentru contracte mari, pentru care acestea sînt destinate;

4) introducerea normelor mai mici decît pragul UE este necesară pentru a completa normele de atribuire a concesiunilor egale sau care depăşesc pragul UE. Normele mai mici decît pragul UE vor introduce un regim mai simplu, care ar fi mai proporţional în ceea ce priveşte concesiunile de mică valoare, dar nu vor include abateri de la principiile transparenţei, nediscriminării şi a tratamentului egal;

5) regulile clare de atribuire a contractelor de concesiune au un potenţial semnificativ de a mobiliza capital privat şi competenţe pentru a complementa resursele publice şi pentru a permite noi investiţii în infrastructură şi servicii publice, fără creşterea datoriei publice;

6) unificarea procedurilor disponibile de revizuire şi căi de atac aplicabile contractelor de achiziţii publice şi concesiunilor va asigura coerenţa legală şi certitudinea juridică pentru agenţii economici;

7) normele neclare existente privind concesiunile vor fi revăzute ca parte a implementării Directivei privind concesiunile.

Indicatori măsurabili

1) Legea nr.131 din 3 iulie 2015 modificată reflectă pe deplin elementele necesare restante ale Directivei 2014 privind sectorul public şi Directivei privind căile de atac în sectorul public şi susţine un cadru eficient pentru implementarea contractelor publice într-un mediu concurenţial.

2) Noua Lege cu privire la contractele de concesiuni reflectă pe deplin elementele Directivei 2014 privind concesiunile şi creează un cadru eficient de susţinere a încheierii şi implementării contractelor de concesiune într-un mediu concurenţial.

3) Toată legislaţia secundară, documentele model şi formularele standard necesare pentru implementarea Legii nr.131 din 3 iulie 2015 sînt revizuite/modificate, aprobate şi promulgate.

4) Toată legislaţia secundară, documentele model şi formularele standard necesare pentru implementarea Legii privind contractele de concesiuni sînt aprobate şi promulgate.

Posibile domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali

Posibilele domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali sînt următoarele:

1) O analiză aprofundată a Directivei 2014 privind concesiunile, în scopul de a evalua impactul potenţial al noii legislaţii.

2) O analiză a diferitor opţiuni de reglementare a concesiunilor pentru a putea alege cea mai bună abordare pentru Moldova.

3) Elaborarea legislaţiei primare.

4) Elaborarea legislaţiei secundare.

3.4. Etapa 4

Situaţia actuală cu referinţă la cerinţele etapei 4

În prezent, nu există dispoziţii specifice în legislaţia naţională care se referă la sectorul de utilităţi şi nici la căile de atac în acest sector specific. În prezenta etapă, după finalizarea etapei 2 a procesului de armonizare legală, cînd elementele de bază ale Directivei privind utilităţile şi Directivei privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi ar trebui să fie deja implementate, etapa 4 a procesului de armonizare legală se va concentra pe:

Elementele suplimentare obligatorii ale Directivei privind utilităţile şi Directivei privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi:

1) art.2 pct.17, 16, 44, 48-54, 56, 70, 77, 79 şi 95-98 din Directiva privind utilităţile;

2) anexele VII, XIX şi XX din Directiva privind utilităţile;

3) art.2 b, primul alineat lit.c) şi alin.5 din Directiva privind căile de atac în achiziţiile de utilităţi.

Elementele opţionale ale Directivei privind utilităţile:

1) art.2 şi 55 din Directiva privind utilităţile;

2) art.38 şi 94 din Directiva privind utilităţile.

Măsuri necesare

Cu referire la cerinţele prevăzute în etapa 4, o lege modificată privind achiziţiile publice în sectorul serviciilor de utilităţi trebuie să intre în vigoare cel tîrziu la 1 iulie 2018. Următoarele activităţi trebuie să fie efectuate în timp util:

1) Un proiect al modificărilor la Legea privind achiziţiile publice în sectorul serviciilor de utilităţi este elaborat în timp util, ţinînd cont de necesitatea de a asigura o consultare adecvată cu întreaga comunitate de achiziţii:

a) elaborarea primului proiect al legii;

b) publicarea proiectului legii pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice şi demararea dezbaterii publice şi a consultărilor cu părţile interesate;

c) elaborarea proiectului final al legii;

d) aprobarea de către Guvern;

e) aprobarea de către Parlament.

2) Legislaţia secundară (regulamentele) este pregătită pentru a da efect deplin Legii modificate.

3) Elaborarea şi aprobarea modelelor şi formularelor standard.

Justificare şi rezultatele aşteptate

Scopul etapei 4 finale de aproximare este de a asigura că legislaţia privind achiziţiile publice este îmbunătăţită prin introducerea unor noi elemente obligatorii ale Directivei privind utilităţile şi Directivei privind căile de atac în achiziţia de utilităţi. Mai mult decît atît, va exista o oportunitate de aproximare cu unele elemente opţionale ale Directivei care nu sînt obligatorii, dar recomandate. Odată ce prezenta etapă este realizată, armonizarea cu regulile pentru utilităţi va fi finalizată.

Impactul schimbărilor legale care vor avea loc după finalizarea etapei 4 de aproximare se va efectua în felul următor:

1) introducerea procedurii de dialog competitiv va oferi mai multe posibilităţi de alegere a celei mai potrivite proceduri de licitaţie în cazul unor contracte foarte complexe; regulile sînt identice cu cele din Directiva privind sectorul public, cu excepţia că nu există condiţii specifice de utilizare a dialogului competitiv;

2) procedura de parteneriat pentru inovare va permite autorităţilor contractante să selecteze parteneri în baza de concurs şi aceştia să dezvolte o soluţie inovatoare adaptată la cerinţele lor (aceleaşi reguli se aplică ca şi în Directiva privind sectorul public);

3) introducerea acordurilor-cadru va simplifica procesele de achiziţii şi va conduce la economii atît în ceea ce priveşte costurile achiziţiilor publice, cît şi timpul petrecut în procesul de achiziţii; sînt definite doar principiile de bază de atribuire a contractelor bazate pe acordurile-cadru (fără detalii privind procedura ca şi în Directiva privind sectorul public); durata maximă a acordurilor-cadru este de 8 ani (4 ani în Directiva privind sectorul public);

4) introducerea sistemelor de calificare va permite flexibilitate suplimentară pentru operatorii de achiziţii de utilităţi, inclusiv posibilitatea de limitare a ofertelor doar de la ofertanţii incluşi în sistemul de calificare. Un sistem de calificare este un sistem în care operatorii economici interesaţi de semnarea unui contract cu autorităţile contractante pot solicita să fie înregistraţi ca potenţiali furnizori. Autorităţile contractante înregistrează apoi operatorii economici calificaţi în sistem. Operatorii economici înregistraţi formează o comunitate din care autorităţile contractante pot atrage pe acei operatori care sînt invitaţi să depună oferte sau să negocieze contracte;

5) introducerea achiziţiilor comune ocazionale (ad-hoc) va avea ca rezultat mai multe posibilităţi de coordonare între autorităţile contractante (aceleaşi norme ca şi în Directiva privind sectorul public);

6) dezvoltarea în continuare a instrumentelor şi tehnicilor de e-Achiziţii (e-Licitaţie, sistemul dinamic de achiziţii şi cataloage electronice) ca instrument complementar procedurilor obişnuite, nu ar trebui să impună dificultăţi suplimentare ţinînd cont că acestea sînt deja respectate conform normelor din sectorul public;

7) alinierea regulilor concursului de proiecte nu ar trebui să impună dificultăţi suplimentare, deoarece procedura similară este deja utilizată conform Legii curente (aceleaşi reguli ca şi în sectorul clasic);

8) modificările în ceea ce priveşte căile de atac care se referă la armonizarea cu Directiva privind căile de atac în sectorul de utilităţi vor aborda prevederile rămase;

9) activităţile de achiziţii centralizate şi organismele de achiziţii centralizate sînt elemente opţionale în contextul armonizării. Deoarece aceste instrumente pot aduce servicii mai bune, creşterea puterii de cumpărare pentru agenţia centralizată şi reduceri semnificative ale preţurilor bunurilor şi serviciilor, va fi examinată dezvoltarea ulterioară şi utilizarea sporită a activităţilor de achiziţii centralizate şi organisme de achiziţii centralizate în sectorul de utilităţi;

10) contractele rezervate sînt elemente opţionale pentru aproximare; se va determina cît de utile ar fi ele în contextul naţional.

Indicatori măsurabili

1) Legea nr.131 din 3 iulie 2015 modificată în partea ce ţine de sectorul serviciilor de utilităţi reflectă pe deplin elementele necesare restante ale Directivei 2014 privind utilităţile şi Directivei privind căile de atac în achiziţia de utilităţi şi susţine un cadru eficient pentru implementarea contractelor publice într-un mediu concurenţial.

2) Toată legislaţia secundară, documentele model şi formularele standard necesare pentru implementarea Legii nr.131 din 3 iulie 2015 sînt revizuite/modificate, aprobate şi promulgate.

Posibile domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali

Posibilele domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali sînt următoarele:

1) elaborarea legislaţiei primare;

2) elaborarea legislaţiei secundare.

IV. CONFIGURAŢIA INSTITUŢIONALĂ

Situaţia curentă

Cadrul instituţional fundamental pentru achiziţiile publice există în Moldova şi structura actuală constituie o bază pentru demararea procesului de reformă. Cu toate acestea, sînt necesare reforme în domeniul instituţional. Ministerul Finanţelor şi Agenţia Achiziţii Publice sînt abilitate, potrivit legii, cu îndeplinirea funcţiilor cheie ale sistemului de achiziţii publice. În practică, multe dintre aceste funcţii nu sînt îndeplinite în mod adecvat. Unul dintre semnele funcţiilor slabe de elaborare a politicilor şi de coordonare este întîrzierea semnificativă în aprobarea prezentei Strategii care trebuia să fi fost elaborată în termen de nouă luni de la intrarea în vigoare a Acordului, adică pînă la 1 iunie 2015.

În primul rînd, funcţiile de politică ale Ministerului Finanţelor şi Agenţiei Achiziţii Publice trebuie consolidate astfel încît să garanteze elaborarea politicilor coerente în domeniul achiziţiilor publice, să faciliteze şi să coordoneze implementarea Acordului de Asociere şi să călăuzească procesul de armonizare treptată cu legislaţia UE (art.270 alin.(2) lit.a). Ministerul Finanţelor trebuie să poată coordona eficient elaborarea politicilor şi a legislaţiei şi supraveghea instituţiile abilitate cu implementarea sistemului la nivel central.

În al doilea rînd, Agenţia Achiziţii Publice este organul de administrare a sistemului electronic de achiziţii publice, care oferă instruire instituţiilor şi organizaţiilor, participă la negocierile cu Uniunea Europeană şi organizaţiile internaţionale, coordonînd dialogul necesar cu toate părţile interesate (inclusiv societatea civilă şi comunitatea de afaceri).

În al treilea rînd, există autorităţi contractante. Numărul lor, aproximativ 4300, este foarte mare şi efectivitatea acestei soluţii este pusă la îndoială.

În al patrulea rînd, Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor încă nu este operaţională. Acesta este un alt exemplu de întîrziere în cadrul reformei instituţionale.

Obiectivele generale ale reformei

Ministerul Finanţelor trebuie să fie bine pregatit pentru a conduce elaborarea generală a politicilor de achiziţii publice şi a cadrului legal şi instituţional general pentru operaţiunile de achiziţii publice. Pentru a îndeplini în mod corespunzător această funcţie unitatea de politici de achiziţii publice din cadrul Ministerului trebuie să fie consolidată în mod semnificativ.

Capacităţile actuale ale Agenţiei Achiziţii Publice sînt consumate în mare parte în exercitarea verificării conformităţii juridice de către autorităţile contractante. Aceasta este o sarcină foarte consumatoare de resurse, care nu poate oferi beneficii reale – verificarea profundă şi temeinică a tuturor documentelor nu este pur şi simplu realizabilă, ţinînd seama de numărul foarte mare de proceduri (documente) care fac obiectul reexaminării.

Din această perspectivă, va fi necesar ca ea să treacă treptat de la o abordare de control complet la unul selectiv, pentru a limita încălcările grave ale normelor de achiziţii publice, cum ar fi frauda, corupţia, conflictul de interese şi alte nereguli grave în achiziţiile publice.

Agenţia trebuie să îşi concentreze eforturile pe suportul profesional general pentru comunitatea de achiziţii publice (vezi mai jos capitolul privind consolidarea capacităţilor).

Dezvoltarea unui sistem complex de monitorizare a procedurilor de achiziţii publice va fi un instrument foarte important în următorii ani pentru evaluarea modului în care sistemul de achiziţii publice se dezvoltă în ansamblul său şi direcţia în care se mişcă. Sistemul de monitorizare va fi un sprijin real pentru:

1) identificarea necesităţii oricăror modificări ale sistemului;

2) stabilirea priorităţilor pe termen scurt şi lung şi evaluarea dacă acestea au fost realizate;

3) analiza efectelor potenţiale ale soluţiilor alternative;

4) acordarea îndrumării pentru politica de achiziţii şi luarea deciziilor de implementare;

5) oferirea informaţiilor relevante pentru deciziile luate de alţi factori de decizie.

Colectarea datelor necesare pentru realizarea funcţiei de monitorizare poate fi asigurată cu ajutorul unor instalaţii tehnice oferite de sistemul de achiziţii electronice. Acest lucru va fi, de asemenea, o îmbunătăţire importantă a nivelului de transparenţă a sistemului de achiziţii publice.

În plus, transparenţa poate fi îmbunătăţită prin asigurarea operatorilor economici cu diverse instrumente pentru identificarea oportunităţilor de afaceri, cum ar fi motoare de căutare în sistemul de achiziţii electronice şi notificare de alertă online. Acest lucru va contribui, de asemenea, la îmbunătăţirea mediului concurenţial, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.

Publicarea deciziilor Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor pe site-ul său este un instrument eficient pentru a ajuta membrii săi să asigure consecvenţa tot mai mare a instituţiei cu rezoluţiile anterioare emise în cazuri similare şi să evite decizii contradictorii în interpretarea legii.

Mai mult decît atît, aceasta ar putea, de asemenea, servi ca un instrument valoros pentru partajarea experienţei sale de revizuire cu alte părţi interesate cheie din sistem. Autorităţile contractante şi operatorii economici vor beneficia de pe urma acestui excelent mod de a promova soluţii la diferite plîngeri soluţionate de către instituţie şi interpretarea sa a diferitor probleme cu care se confruntă sistemul de achiziţii.

Este necesar acces simplu la date relevante pentru creşterea eficienţei mecanismului de “partajare” şi pentru a permite căutarea rapidă a cazurilor care întrunesc anumite criterii. Din acest motiv, publicarea deciziei într-o formă brută (de exemplu, document PDF) nu ar fi suficientă să garanteze interpretarea consecventă şi aplicarea legii. Ar fi dificil pentru practicienii de achiziţii publice să găsească rapid soluţii la problemele juridice, aşa cum sînt reflectate în aceste decizii individuale, fără să le citească pe toate.

Este de o importanţă foarte mare ca personalul desemnat pentru îndeplinirea diferitor funcţii-cheie de achiziţii publice în cadrul instituţiilor centrale să dobîndească cunoştinţe suficiente a legislaţiei UE în domeniul achiziţiilor şi prevederilor Acordului privind achiziţiile publice al OMC.

În acest scop, instruirile pentru personalul Agenţiei Achiziţii Publice şi Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor vor fi organizate mai ales în cadrul programelor disponibile de asistenţă tehnică ale donatorilor străini, cu accent pe cadrul legal şi practicile UE, care să acopere şi hotărîrile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind achiziţiile publice. Cu cît mai bine personalul va fi pregătit în acest sens, cu atît mai uşor va fi pentru ei să “treacă” de la vechile reguli la noile cerinţe ale legii. Aptitudinile şi cunoştinţele lor vor fi apoi transferate autorităţilor contractante, într-un mod mai potrivit.

Măsuri necesare

Măsurile din trimestrele III şi IV 2016

Pentru asigurarea funcţionalităţii Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor cît mai curînd posibil, trebuie să fie finalizat un set de măsuri urgente într-o perioadă foarte scurtă de timp:

1) selectarea şi desemnarea consilierilor (membrii Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor);

2) recrutarea personalului de suport al Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor;

3) asigurarea bugetului necesar pentru acest an, alocarea unei clădiri/spaţiilor, echipamente şi mobilier, conexiuni de telecomunicaţii şi Internet pentru noul organ de revizuire;

4) pregătirea şi adoptarea unui cadru normativ necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor (inclusiv normele interne de procedură);

5) crearea unui site al Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor, inclusiv o bază de date online de căutare a deciziilor sale.

Ministerul Finanţelor va continua să joace un rol principal în calitate de elaborator de politici în domeniul achiziţiilor publice, dar capacităţile sale trebuie să fie consolidate, pentru a-i permite să conducă întreaga reformă a achiziţiilor publice în Moldova.

Măsurile după trimestrul III 2016

1) Instruirea continuă pentru Agenţia Achiziţii Publice şi Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor.

2) Unitatea de politici de achiziţii publice din cadrul Ministerului Finanţelor va fi consolidată.

3) Analiza aprofundată şi revizuirea funcţiilor actuale ale Agenţiei în scopul de a stabili care funcţii ar trebui să fie eliminate sau transferate către alte instituţii şi care ar trebui să fie consolidate.

4) Evaluarea funcţiei Agenţiei Achiziţii Publice de supraveghere a achiziţiilor publice, în scopul de a cîntări beneficiile funcţiei de aprobare ex ante şi de înregistrare faţă de poverile pe care le presupune aceasta şi a analiza modalităţi alternative de asigurare a achiziţiilor efective, legale, econome şi eficace, mai ales în cazul contractelor cu valoare mare.

5) În baza rezultatelor analizei şi evaluării – reorganizarea structurii actuale a Agenţiei Achiziţii Publice, cu scopul de a se concentra asupra funcţiei de control ex-ante doar pentru contractele majore şi predispuse la risc şi evitarea încălcărilor grave ale normelor privind achiziţiile publice; mai mult accent se va pune pe funcţii de consiliere şi de instruire.

6) Se va pregăti un prim set de indicatori de achiziţii pentru a permite monitorizarea sistemului de achiziţii publice. Evoluţia/tendinţa acestor indicatori va fi urmărită cu atenţie şi analizată de către Agenţia Achiziţii Publice de-a lungul anilor, pentru a evalua performanţa şi eficienţa sistemului de achiziţii publice.

7) Competenţele instanţelor de contencios administrativ pentru rezolvarea cazurilor legate de achiziţiile publice trebuie să fie consolidate şi trebuie oferite mai multe oportunităţi membrilor sistemului judiciar de a participa la activităţi de instruire specifice achiziţiilor publice.

Indicatori măsurabili

1) Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor este pe deplin operaţională: consilierii sînt numiţi, personalul auxiliar este angajat. Personalul a fost instruit în mod corespunzător. Resursele bugetare pentru ultimul trimestru din 2016 sînt asigurate. Agenţia este dotată cu sedii corespunzătoare şi echipamente de birou. Site-ul Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor este complet funcţional, inclusiv instrumentele pentru publicarea deciziilor Agenţiei într-un format de căutare.

2) Un set minim de indicatori privind procesul de revizuire este definit pentru rapoartele periodice ale Agenţiei Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor. Rapoartele periodice (trimestriale/anuale) ale Agenţiei trebuie să descrie şi să analizeze sistematic datele statistice şi tendinţele. Indicatorii potenţiali includ:

a) costul depunerii unei contestaţii (pentru operatorii economici), în raport cu valoarea contractului;

b) durata medie de procesare efectivă a contestaţiilor în comparaţie cu cerinţele legale;

c) numărul de cazuri în care timpul efectiv de prelucrare a depăşit cerinţele maxime legale;

d) numărul de contestaţii depuse în raport cu numărul de anunţuri de licitaţie publicate/achiziţii lansate;

e) numărul de contestaţii depuse de operatori economici străini;

f) ponderea contestaţiilor aprobate/refuzate;

g) ponderea deciziilor Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor contestate în sistemul judiciar;

h) popularitatea site-ului Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor (numărul de vizitatori).

3) Personalul instituţiilor relevante a participat la cel puţin un seminar/atelier de lucru axat pe cadrul legal şi practica internaţională.

4) Structura Agenţiei Achiziţii Publice este reproiectată, în scopul de a îmbunătăţi funcţiile de gestionare generală a sistemului de achiziţii publice în ansamblul său.

5) Un set minim de indicatori de achiziţii (în baza metodologiei SIGMA) este definit şi rapoartele anuale elaborate de către Agenţia Achiziţii Publice conţin analize privind caracteristicile şi tendinţa care rezultă din statistici. Indicatorii potenţiali includ:

a) numărul/valoarea procedurilor de achiziţii publicate şi /sau lansate în cursul unei anumite perioade (dimensiunea pieţei, competitivitatea şi deschiderea pieţei), defalcate pe tipuri de proceduri utilizate şi pe tipuri de contracte (bunuri, servicii, lucrări);

b) numărul/valoarea procedurilor de achiziţii finalizate prin încheierea unui contract în cursul unei perioade date în raport cu numărul/valoarea procedurilor de achiziţii anulate în cursul aceleiaşi perioade (eficienţa sistemului);

c) durata medie de timp între publicarea anunţului de participare şi încheierea contractului (eficienţa sistemului), defalcat pe tipuri de proceduri utilizate şi tipuri de contracte;

d) diferenţa dintre valoarea estimată şi valoarea contractului atribuit, defalcate pe tipuri de proceduri utilizate şi tipuri de contracte;

e) numărul ofertelor depuse într-o anumită procedură (competitivitatea procedurilor de achiziţii), defalcat după tipuri de proceduri utilizate şi tipuri de contracte;

f) numărul de oferte respinse în procesele de achiziţii şi motivele pentru aceasta;

g) tipurile criteriilor de atribuire utilizate de către autorităţile contractante ;

h) numărul/valoarea contractelor atribuite companiilor străine;

i) numărul/valoarea contractelor atribuite IMM-urilor;

j) ponderea contractelor neexecutate la timp;

k) ponderea contractelor reziliate şi motivele pentru aceasta.

6) Sistemul de achiziţii electronice este capabil să furnizeze rapoarte/date statistice în conformitate cu necesităţile Agenţiei Achiziţii Publice şi cerinţele de raportare conform Acordului privind achiziţiile publice al OMC.

7) Sistemul de achiziţii electronice este dezvoltat pentru a oferi instrumente de căutare adecvate pentru identificarea mai uşoară a posibilităţilor de licitaţie şi furnizarea notificărilor de alertă online pentru operatorii economici interesaţi.

8) Un set de indicatori calitativi (în baza metodologiei SIGMA pentru a evalua implementarea principiilor administraţiei publice) definit şi monitorizat, în scopul de a evalua calitatea legislaţiei privind achiziţiile publice şi nivelul său de armonizare cu cerinţele UE:

a) măsura în care legislaţia privind achiziţiile publice (primară şi secundară) este completă;

b) nivelul de conformare a legislaţiei privind achiziţiile publice (primară şi secundară) cu acquis-ul UE;

c) nivelul de armonizare între reglementările de achiziţii publice şi alte reglementări, în special cu privire la gestionarea finanţelor publice (planificarea şi executarea bugetului) şi procedurile administrative;

d) natura şi amploarea consultărilor publice în timpul procesului de elaborare a reglementărilor privind achiziţiile publice;

e) existenţa unor bariere (legale şi practice) pentru companiile străine de a avea acces la piaţa achiziţiilor publice din Moldova (atît în legislaţia privind achiziţiile publice, cît şi în alte reglementări (administrative).

Posibile domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali

Posibilele domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali sînt următoarele:

1) Instruirea pentru Agenţia Achiziţii Publice şi Agenţia Naţională de Soluţionare a Contestaţiilor.

2) Analiza aprofundată şi revizuirea funcţiilor actuale ale Agenţiei Achiziţii Publice.

3) Evaluarea funcţiei Agenţiei Achiziţii Publice de supraveghere a achiziţiilor publice în scopul de a cîntări beneficiile funcţiei de aprobare ex ante şi de înregistrare.

4) Dezvoltarea facilităţilor tehnice ale sistemului de achiziţii electronice.

5) Dezvoltarea unui sistem de monitorizare cuprinzătoare a procedurilor de achiziţii publice.

6) Dezvoltarea paginii web a Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor .

7) Configurarea pe pagina web a Agenţiei Achiziţii Publice a unei secţiuni speciale de întrebări şi răspunsuri frecvente.

8) Publicaţiile despre noul cadru juridic distribuit autorităţilor contractante şi operatorilor economici.

Schimbări instituţionale în etapele 3 şi 4

Cadrul instituţional trebuie să fie bine structurat ca să asigure deplina coordonare şi sprijin pentru domeniile de achiziţii publice şi concesiuni publice. La sfîrşitul etapei 3 întregul sistem va fi stabil şi previzibil. Dezvoltarea tehnicilor de achiziţii şi a sistemului de achiziţii electronice va fi finalizată, iar rezultatul aşteptat este că nivelul sarcinilor administrative va scădea în mod semnificativ, iar procedurile de achiziţii vor deveni mai ieftine şi mai ecologice. Instituirea unui model de organ centralizat de achiziţii pentru anumite tipuri standard de achiziţii ar putea constitui o bază bună pentru a începe utilizarea mijloacelor electronice moderne, cum ar fi comunicarea electronică obligatorie în ciclul de achiziţii, introducerea sistemelor de achiziţii dinamice, cataloage electronice etc.

În prezent, Ministerul Economiei şi Consiliul Naţional pentru parteneriatul public-privat sînt responsabili de sarcini specifice legate de supravegherea în domeniul concesiunilor şi a parteneriatului public-privat, precum şi coordonarea, stabilirea priorităţilor şi formularea strategiilor şi recomandărilor. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor este responsabil pentru politica generală în domeniul achiziţiilor publice, dar legislaţia concesiunilor face parte din acelaşi acquis european. Pentru asigurarea coerenţei actelor legale, Agenţia Achiziţii Publice este soluţia cea mai potrivită pentru implementarea actelor normative în domeniul concesiunilor.

În acest context, este esenţial să se evite suprapunerile între sarcinile diverselor instituţii care au anumite funcţii în domeniul concesiunilor/parteneriatului public-privat.

Măsuri

1) Clarificarea rolului Ministerului Economiei, a Consiliului Naţional pentru parteneriatul public-privat, Ministerului Finanţelor şi Agenţiei Achiziţii Publice, în domeniul contractelor de concesiune.

2) Instruirea personalului Agenţiei Achiziţii Publice, Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţelor de contencios administrativ.

3) Crearea unităţilor de achiziţii locale/regionale şi sectoriale centralizate în scopul de a susţine activitatea autorităţilor contractante mici.

4) Setul iniţial de indicatori de achiziţii pentru a permite monitorizarea sistemului de achiziţii publice va fi îmbunătăţit şi dezvoltat.

Indicatori măsurabili

1) Instituţiile implicate în domeniul concesiunilor au sarcini şi responsabilităţi clare, fără riscuri de suprapunere.

2) Personalul instituţiilor relevante a participat la cel puţin un seminar/atelier de lucru axat pe cadrul legal şi practicile UE în domeniul concesiunilor.

3) O Unitate centralizată de achiziţii şi mai multe unităţi sectoriale sînt stabilite.

4) Sistemul de achiziţii electronice este dezvoltat pentru a oferi facilităţi tehnice privind utilizarea licitaţiilor electronice, sistemelor dinamice de achiziţie, cataloagelor electronice, precum şi facturarea electronică şi plăţile electronice.

Posibile domenii ale asistenţei UE /donatorilor internaţionali

Posibilele domenii ale asistenţei UE /donatorilor internaţionali sînt următoarele:

1) suport în clarificarea rolurilor Ministerului Economiei, a Consiliului Naţional pentru parteneriatul public-privat, Ministerului Finanţelor şi Agenţiei Achiziţii Publice în domeniul contractelor de concesiune;

2) instruirea personalului Agenţiei Achiziţii Publice, Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor şi instanţelor de contencios administrativ.

V. SISTEMUL DE ACHIZIŢII ELECTRONICE

Introducerea achiziţiilor electronice constituie una dintre componentele-cheie ale programului de reformă în acest domeniu. Un sistem de achiziţii electronice funcţional reprezintă unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru sporirea transparenţei şi a eficienţei procedurilor de achiziţii publice.

Obiectivele generale ale reformei

Utilizarea instrumentelor şi proceselor electronice în achiziţiile publice va contribui în mod substanţial la creşterea transparenţei, combaterea şi prevenirea eficientă a corupţiei în domeniu. Va fi asigurat accesul public la toate informaţiile din sistem, cu excepţia celor protejate de lege. Realizarea proceselor electronice depline de achiziţii va conduce la reducerea sarcinii administrative pentru agenţii economici şi la economii substanţiale de fonduri, timp şi capacitate administrativă.

Măsuri necesare

Măsuri din trimestrele III şi IV 2016

Prin urmare, la începutul etapei 1 este de o importanţă deosebită de a face analize în profunzime a celor mai bune soluţii /opţiuni deja în funcţiune în alte ţări, precum şi de a identifica cea mai adecvată arhitectură a achiziţiilor electronice care urmează să fie implementată în Moldova.

Indiferent de modelul de implementare selectat, sistemul/schema de achiziţii electronice trebuie să acopere întregul ciclu de achiziţii publice şi să ofere funcţionalităţi cap-coadă necesare pentru diferite tipuri de contracte publice şi achiziţii agregate, în conformitate cu dispoziţiile Acordului privind achiziţiile publice al OMC şi directivelor UE.

Dezvoltarea sistemului de achiziţii electronice nu trebuie să permită numai publicarea anunţurilor de achiziţii, ci ar trebui să creeze fluxuri de lucru interactive online pentru toate metodele de achiziţii. El trebuie să aibă motoare de căutare pentru sporirea transparenţei achiziţiilor şi asigurarea unui acces mai bun al IMM-urilor la oportunităţile de achiziţii publice.

Sistemul de achiziţii electronice trebuie să poată colecta şi procesa în timp real informaţiile incluse în anunţuri şi genera rapoarte/date statistice în conformitate cu necesităţile Agenţiei Achiziţii Publice şi altor instituţii publice şi cu cerinţele de raportare ale Acordului privind achiziţiile publice al OMC. Aceste informaţii vor fi folosite pentru monitorizarea sistemului de achiziţii publice în ansamblul său, dar, de asemenea, pentru asigurarea unor mecanisme eficiente de planificare şi executare. Ca urmare, un efect important al implementării acestui proces va fi colectarea eficientă a informaţiilor statistice fiabile cu privire la piaţa de achiziţii, asistarea proceselor de audit şi de control ex-post, precum şi creşterea încrederii publicului în sistem.

Sistemul de achiziţii electronice trebuie să fie configurat pentru a permite e-comunicarea şi depunerea electronică completă a documentelor, avînd în vedere că aceste cerinţe devin obligatorii începînd cu etapa 2.

Măsuri după trimestrul IV 2016

1) Dezvoltarea facilităţilor tehnice ale sistemului de achiziţii electronice, pentru a fi capabil să colecteze şi să proceseze informaţiile incluse în anunţuri şi să genereze rapoarte/ date statistice în conformitate cu necesităţile Agenţiei Achiziţii Publice.

2) Dezvoltarea motoarelor de căutare specifice în cadrul sistemului de achiziţii electronice pentru identificarea mai uşoară a posibilităţilor de licitaţie, precum şi a informaţiilor istorice, folosind diferite tipuri de filtre (de exemplu, tipul de contract, obiectul contractului, valoarea contractului, autoritatea contractantă, tipul procedurii etc.).

3) Dezvoltarea unui sistem de notificări alertă online (Alertă oportunităţi de afaceri) pentru operatorii economici înregistraţi în sistemul de achiziţii electronice.

4) Dezvoltarea unui motor de căutare bazat pe Internet, pentru a permite navigarea prin conţinutul deciziilor Agenţiei Naţionale de Soluţionare a Contestaţiilor.

5) Asigurarea posibilităţii de a utiliza instrumentul electronic de “autodeclaraţie” (care va fi similar cu Documentul european unic pentru achiziţii – ESPD). Acest lucru va facilita participarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi în final va conduce la creşterea concurenţei şi asigurarea unor condiţii mai bune pentru toate autorităţile/entităţile.

6) Licitaţiile electronice, sistemele dinamice de achiziţie, cataloagele electronice sînt alte instrumente pentru sporirea transparenţei şi eficienţei sistemului de achiziţii publice şi utilizarea unor astfel de metode trebuie susţinută de facilităţi tehnice corespunzătoare.

7) E-Facturarea, alte servicii de e-Comerţ (cum ar fi e-Plăţi) şi servicii de e-Guvernare (autentificare, semnătură) trebuie să fie încorporate sau interoperabile cu platforma centrală de e-Achiziţii.

Dezvoltarea sistemului de achiziţii electronice trebuie abordată ca un proiect unitar şi coerent, cu toate că diferite componente pot fi dezvoltate în etape succesive.

E-Achiziţii în etapele 3 şi 4

1) Dezvoltarea unei secţiuni /modul special în sistemul de achiziţii electronice pentru organizarea licitaţiilor electronice ca o etapă finală a unei proceduri deschise, restrînse şi competitive cu negociere, ca modalitate de redeschidere a concurenţei între părţile la un acord-cadru şi deschiderea pentru concurenţă a contractelor care urmează să fie atribuite în cadrul sistemului dinamic de achiziţii.

2) Dezvoltarea unei secţiuni /modul special în sistemul de achiziţii electronice pentru iniţierea şi operarea sistemelor dinamice de achiziţie.

3) Dezvoltarea unei secţiuni /modul special în sistemul de achiziţii electronice pentru iniţierea şi operarea cataloagelor electronice.

4) Integrarea sistemului de achiziţii electronice cu facturarea electronică şi plăţile electronice.

Indicatori măsurabili

Pe scurt, cel puţin următoarele funcţii sînt preconizate să fie asigurate la sfîrşitul procesului de implementare:

Pentru autorităţile contractante:

a) înregistrarea în sistemul de achiziţii electronice;

b) încărcarea şi publicarea planului anual de achiziţii publice;

c) publicarea modificărilor planului anual de achiziţii publice în cursul anului;

d) completarea online a formularelor standard ale anunţurilor;

e) publicarea tuturor tipurilor de anunţuri;

f) publicarea documentelor de licitaţie online;

g) publicarea clarificărilor/notificărilor online, înainte de depunerea ofertelor (ataşate la anunţurile aferente);

h) procesarea ofertelor, propunerilor şi altor documente depuse de operatorii economici;

i) comunicarea online cu ofertanţii/candidaţii în timpul întregului proces de achiziţii;

j) publicarea rezultatului procedurii de licitaţie;

k) semnarea contractelor online;

l) înregistrarea contractelor şi gestionarea realizării şi graficelor de plată;

m) publicarea modificărilor contractului pe parcursul executării acestuia;

n) instrument special pentru operarea sistemelor de achiziţii dinamice;

o) instrument special pentru licitaţiile electronice inverse ca o etapă finală a unei proceduri deschise, restrînse şi competitive cu negociere, ca modalitate de redeschidere a concurenţei între părţile la un acord-cadru şi deschiderea pentru concurenţă a contractelor care urmează să fie atribuite în cadrul sistemului dinamic de achiziţii;

p) instrument special pentru operarea cataloagelor electronice;

q) e-Facturare;

r) e-Plăţi.

Pentru agenţii economici:

a) înregistrarea în sistemul de achiziţii electronice;

b) motor de căutare pentru a identifica oportunităţi de afaceri;

c) alerte online bazate pe profilul de căutare sau solicitări specifice;

d) acces online nerestricţionat la planurile de achiziţii publice;

e) acces online nerestricţionat la documentele de licitaţie;

f) comunicarea online cu autorităţile contractante pentru a solicita informaţii şi /sau clarificări suplimentare cu privire la documentele de licitaţie publicate;

g) prezentarea electronică a documentelor şi confirmarea automată a prezentării reuşite;

h) comunicarea online cu autorităţile contractante pe parcursul întregului proces de achiziţii;

i) acces online la anunţurile de tender pentru bunurile confiscate de stat şi scoase la licitaţie;

j) acces pentru a participa la concursurile organizate în cadrul sistemelor de achiziţii dinamice;

k) acces pentru a participa la licitaţiile electronice.

Pentru organele de reglementare şi control:

a) înregistrarea în sistemul de achiziţii electronice;

b) acces online nerestricţionat la toate informaţiile de achiziţii publice şi documentele prelucrate în sistemul e-Achiziţii;

c) comunicarea on-line cu toate autorităţii contractante şi agenţii economici ce participă la tender.

Pentru publicul general:

a) accesul online nerestricţionat la planurile de achiziţii, anunţuri şi documente de licitaţie publicate de către autorităţile contractante;

b) motor de căutare pentru identificarea anumitor licitaţii/informaţii aferente achiziţiilor;

c) accesul online nerestricţionat la rapoartele statistice generale privind achiziţiile publice.

Posibile domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali

Posibilele domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali sînt următoarele:

1) suport la efectuarea analizei amănunţite ale celor mai bune soluţii/opţiuni deja în funcţiune în alte ţări, precum şi la identificarea celei mai adecvate arhitecturi a achiziţiilor electronice care urmează să fie implementată în Moldova;

2) dezvoltarea unui sistem modern de achiziţii publice electronice.

VI. CONSOLIDAREA CAPACITĂŢILOR PENTRU

AUTORITĂŢILE CONTRACTANTE ŞI FUNCŢIONARII

 IMPLICAŢI ÎN ACHIZIŢII PUBLICE

Profesionalizarea personalului de achiziţii publice şi consolidarea capacităţii operaţiunilor de achiziţii sînt considerate ca fiind funcţii esenţiale în creşterea eficienţei oricărui sistem naţional de achiziţii publice. Lipsa de personal calificat suficient, programe educaţionale şi documentaţii standard reprezintă vulnerabilităţi ale sistemelor de achiziţii publice din mai multe ţări. Acest lucru este valabil şi pentru Moldova, atît pentru autorităţile contractante mici, cît şi mari.

O problemă urgentă este organizarea sesiunilor de instruire/atelierelor privind noile norme prevăzute de Legea nr.131 din 3 iulie 2015.

În următorii ani trebuie elaborat un Program naţional de instruire pentru a asigura o bază solidă, privind întărirea capacităţii instituţionale la nivelul tuturor autorităţilor contractante şi profesionalizării specialiştilor în achiziţii publice. Trebuie instruit un corp adecvat de formatori locali în prima fază şi trebuie creat un sistem de multiplicare /repetare a seminarelor /atelierelor.

Noile documente, modele, formulare standard şi instrucţiuni sînt elaborate de către Agenţia Achiziţii Publice în perioada următoare, în conformitate cu necesităţile rezultate din elaborarea progresivă a legislaţiei primare, precum şi din practica de zi cu zi a autorităţilor contractante şi a operatorilor economici.

Măsurile din trimestrele III şi IV 2016

Înţelegerea corectă şi implementarea normelor prevăzute în Legea nr.131 din 3 iulie 2015 este o adevărată provocare, în special în primele luni de la intrarea în vigoare a acesteia.

Va fi organizată o campanie de conştientizare după intrarea în vigoare a Legii, inclusiv publicarea broşurilor care conţin cele mai importante prevederi ale noului pachet legal, evenimente/conferinţe organizate pentru promovarea noilor prevederi, comunicate de presă şi spoturi de publicitate (video) destinate difuzării prin intermediul mijloacelor de informare în masă, cu scopul de a oferi importanţă, valori şi viziune asupra dezvoltării în continuare a sistemului de achiziţii publice în Moldova.

Aceste activităţi se vor repeta de fiecare dată cînd se face o schimbare importantă a legislaţiei, în conformitate cu cerinţele de armonizare legală prevăzute în etapele 1-4.

Rezultatul aşteptat este de a diminua numărul de neînţelegeri, erori şi/sau practici inadecvate, care sînt inerente într-o asemenea etapă. Reprezentanţii Agenţiei Achiziţii Publice trebuie să aibă, de asemenea, posibilitatea de a discuta “faţă în faţă” cu autorităţile contractante astfel încît să înţeleagă mai bine care sînt preocupările şi dificultăţile lor. În baza acestor discuţii vor fi identificate în timp util necesităţile de elaborare viitoare a instrucţiunilor şi a altor modele utile de documente.

Indicatori măsurabili

1) Publicaţii despre noul cadru juridic distribuit autorităţilor contractante şi operatorilor economici.

2) Evenimente majore organizate în primele trei luni de la intrarea în vigoare a Legii nr.131 din 3 iulie 2015.

3) Instruire în teritoriu organizată de către Agenţia Achiziţii Publice la nivel naţional pentru promovarea şi prezentarea celor mai importante schimbări, noutăţi şi provocări ale noii legislaţii.

4) Autorităţile contractante au posibilitatea de a contacta departamentul de consultanţă din cadrul Agenţiei Achiziţii Publice pentru a obţine răspunsuri rapide despre cum să facă faţă problemelor de rutină întîlnite în activităţile lor.

Măsurile din trimestrul IV 2016

1) Consolidarea funcţiei de consiliere şi de help-desk în cadrul Agenţiei Achiziţii Publice, prin crearea posibilităţii de comunicare online (o adresă de e-mail dedicată).

2) Linia verde/ TelVerde (număr de telefon gratuit) destinat tuturor celor care doresc să intre în contact cu unitatea de consiliere a Agenţiei Achiziţii Publice.

3) Configurarea pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice a unei secţiuni speciale Întrebări şi Răspunsuri frecvente, care va fi actualizată lunar cu problemele cele mai relevante şi sensibile întîlnite de către autorităţile contractante în procesul de achiziţii.

4) Emiterea periodică a comentariilor şi comunicărilor de interpretare privind diverse aspecte juridice şi practice ale achiziţiilor publice.

5) Elaborarea şi publicarea pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice a instrucţiunilor privind contractele de achiziţii publice.

6) Elaborarea şi publicarea pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice a unui set minim de clauze contractuale standard care urmează să fie incluse de către autorităţile contractante în contractele lor.

7) Instrucţiuni şi broşuri adaptate pentru operatorii economici vor fi elaborate, publicate şi distribuite în cooperare cu asociaţiile de afaceri relevante.

8) Organizarea sesiunilor de instruire pentru a ajuta utilizatorii finali să beneficieze de adaptare uşoară la noile facilităţi ale sistemului de achiziţii electronice.

Se aşteaptă că în următorii ani dezvoltarea unor instrumente speciale pentru sporirea sprijinului oferit autorităţilor contractante şi operatorilor economici va contribui la consolidarea capacităţilor lor. Contactul mai uşor cu consultanţii Agenţiei Achiziţii Publice va da posibilitate funcţionarilor din domeniul achiziţiilor să clarifice /rezolve problemele minore cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi, într-o manieră foarte rapidă. Eficienţa lor va creşte, iar procedurile de achiziţii vor fi mai rapide, fără întîrzieri inutile.

Abordarea strategică globală nu trebuie să ignore necesitatea de a avea un plan bine stabilit pentru asigurarea durabilităţii activităţilor desfăşurate pentru consolidarea capacităţilor autorităţilor contractante şi a funcţionarilor implicaţi în achiziţii publice. În acest sens, Agenţia Achiziţii Publice trebuie să pregătească instrucţiuni, care nu vor reproduce doar textele legii, ci mai degrabă vor da sfaturi practice despre cum să fie depăşite diferite situaţii şi vor prezenta exemple de “bune şi rele practici”, încercînd, de asemenea, să explice motivele care stau la baza prevederilor legale şi a normelor.

Indicatori măsurabili

1) Secţiunea de Întrebări şi Răspunsuri frecvente gata de utilizare pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice şi actualizată constant.

2) Instrucţiuni şi modele de contracte sînt pregătite şi publicate pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice şi actualizate în permanenţă.

3) Un set de indicatori cantitativi definit şi monitorizat:

a) numărul de materiale informaţionale distribuite;

b) numărul de participanţi la evenimente promoţionale;

c) numărul de participanţi la evenimente de instruire (ateliere de lucru, cursuri);

d) numărul utilizatorilor instrucţiunilor şi altor materiale publicate pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice;

e) numărul de consultări cu autorităţile contractante şi operatorii economici desfăşurate de către Agenţia Achiziţii Publice.

Măsuri speciale care trebuie implementate în perioada 2017-2019

Elaborarea unui program naţional de instruire reprezintă o măsură esenţială în vederea creării unei administraţii de stat eficiente, profesioniste şi foarte educată, care va fi în măsură să răspundă tuturor provocărilor din faţa sa în procesul de reformare a sistemului de achiziţii publice. Programul trebuie să fie adoptat anual, în urma evaluării necesităţilor şi grupurilor-ţintă. Un program cuprinzător, care vizează stabilirea unei practici corecte şi coerente pentru autorităţile contractante, va fi pregătit în prealabil şi actualizat în orice moment în care apar modificări legale. Programul va include componente speciale pentru sectorul de utilităţi, precum şi pentru concesiuni.

Modulele trebuie să fie structurate în conformitate cu evoluţia elaborărilor legale şi să includă, printre altele, subiecte cum ar fi:

1) modul de a evalua valoarea estimată a contractelor şi modul în care să se determine ce reguli să utilizeze în cazul contractelor mixte;

2) modul de interpretare a excepţiilor de la lege, în special, excepţiile “interne”;

3) diferite tipuri de proceduri de achiziţii, inclusiv condiţiile de utilizare a acestora;

4) modul de utilizare a diferitor tipuri de specificaţii tehnice;

5) împărţirea contractelor în loturi;

6) oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic;

7) cerinţele şi criteriile de performanţă ecologice/sociale şi modul de calculare a diferitor costuri, ca parte a unei abordări a ciclului de viaţă;

8) modificarea contractelor în cursul implementării lor;

9) disponibilitatea procedurii de reexaminare şi căile de atac;

10) utilizarea dialogului competitiv şi a procedurilor de parteneriat pentru inovare;

11) modul de utilizare a acordurilor-cadru;

12) modul de utilizare a sistemului dinamic de achiziţii, licitaţiei electronice, cataloagelor electronice;

13) modul de configurare şi utilizare a sistemelor de calificare;

14) modul de utilizare a concursurilor de proiecte.

Ca un prim pas al acestei măsuri este foarte important de a selecta un grup de formatori locali, bine pregătiţi într-un stadiu iniţial de formare a formatorilor (ToT). Formatorii selectaţi vor fi implicaţi în pregătirea materialelor de instruire şi vor asigura repetarea seminarelor în toată ţara.

Scopul principal este de a asigura posibilitatea tuturor autorităţilor contractante să aibă cel puţin unul sau doi colaboratori de achiziţii instruiţi în conformitate cu aceleaşi programe şi care au acces la aceleaşi informaţii, prezentate într-o manieră coerentă.

Agenţia Achiziţii Publice va depune, de asemenea, eforturi semnificative continue pentru consolidarea capacităţilor altor instituţii şi părţi interesate relevante pentru implementarea completă şi adecvată a normelor privind achiziţiile publice. Accentul va fi pus pe dezvoltarea în continuare a cooperării şi a coordonării în ceea ce priveşte prevenirea şi eliminarea neregulilor în cadrul procedurilor de achiziţii publice. Vor fi utilizate diferite forme de instruire şi sensibilizare.

Programul naţional de instruire va crea baza pentru un sistem de certificare a formatorilor şi a practicienilor responsabili de achiziţiile publice. Un astfel de sistem va fi utilizat pentru a asigura competenţe în domeniul achiziţiilor publice atît în sectorul public, cît şi privat. În plus, va fi important să fie utilizate diferite module, după caz, pentru sensibilizarea şi instruirea altor funcţionari interesaţi în aceste domenii, de exemplu, de la Curtea de Conturi, Consiliul Concurenţei şi Centrul Naţional Anticorupţie.

Indicatori măsurabili

Implementarea unui program naţional de instruire continuă pentru toate autorităţile contractante, incluzînd componenta formarea formatorilor şi un sistem pentru certificarea formatorilor şi practicienilor responsabili de achiziţiile publice.

Posibile domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali

Posibilele domenii ale asistenţei UE/donatorilor internaţionali sînt următoarele:

1) Configurarea pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice a unei secţiuni speciale de întrebări şi răspunsuri frecvente.

2) Elaborarea ghidurilor, manualelor şi altor publicaţii despre noul cadru juridic, distribuite autorităţilor contractante şi operatorilor economici.

3) Implementarea Programului naţional de instruire.

VII. METODE PENTRU EVALUAREA ŞI MONITORIZAREA

ÎNDEPLINIRII OBIECTIVELOR STABILITE

În scopul monitorizării şi evaluării implementării acţiunilor şi subacţiunilor prevăzute în prezenta Strategie, se instituie Comitetul de strategie. Comitetul este condus de către Ministerul Finanţelor şi va include reprezentanţi ai ministerelor, agenţiilor relevante, societăţii civile şi comunităţii de afaceri.

Comitetul se va întruni o dată la şase luni sau ori de cîte ori este necesar şi va elabora rapoarte care vor fi postate pe site-ul Agenţiei Achiziţii Publice despre progresele realizate, orice bariere specifice care au apărut şi recomandări specifice pentru a rezolva problemele şi a remedia eventualele deficienţe sau omisiuni. Comitetul poate numi membrii care vor fi direct responsabili pentru realizarea anumitor acţiuni de monitorizare şi evaluare.

Anexa nr.2

la Strategia de dezvoltare a

sistemului de achiziţii publice

pentru anii 2016-2020

METODOLOGIA

de elaborare a Strategiei

Implementarea prezentei Strategii are scopul de a creşte eficienţa sistemului de achiziţii publice şi de a reduce risipa, frauda şi corupţia, sporind astfel încrederea cetăţenilor şi afacerilor.

Strategia, de asemenea, este un instrument pentru implementarea angajamentelor care rezultă din Capitolul 8 - Achiziţiile publice Titlul V din Acordul de Asociere RM-UE cuprinzînd art.268-276 şi anexa asociată XXIX.

Strategia a fost elaborată în următoarele faze:

1) colectarea informaţiilor;

2) analiza SWOT;

3) evaluarea riscurilor;

4) stabilirea obiectivelor;

5) elaborarea opţiunilor /scenariilor;

6) aprecierea opţiunilor;

7) consultare; şi

8) elaborare.

Următoarele etape metodologice au fost implementate:

1) Colectarea informaţiilor şi revizuirea literaturii

Analiza literaturii a inclus aprecierea:

a) regimului juridic şi de reglementare în Moldova;

b) celor mai bune practici internaţionale;

c) experienţei altor ţări din implementarea sistemelor de achiziţii publice; şi

d) cadrelor de evaluare pentru achiziţiile publice şi aplicarea acestora.

2) Analiza situaţiei

Analiza situaţiei a luat în considerare legislaţia în vigoare, regimul de reglementare, sistemele şi practicile operaţionale utilizate de către autorităţile contractante . Adiţional am examinat riscurile şi oportunităţile diferitor abordări de dezvoltare a sistemului de achiziţii.

3) Stabilirea şi aprecierea obiectivelor

Pentru stabilirea şi aprecierea obiectivelor au fost utilizate cele mai importante şi relevante rezultate ale evaluărilor şi analizelor efectuate de SIGMA, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi Banca Mondială (BM).

4) Consultarea cu părţile interesate

Interviurile au fost organizate cu autorităţile contractante, operatorii economici şi ONG-uri, precum şi cu camerele de comerţ şi mass-media.

Consultarea cu autorităţile contractante s-a axat pe:

a) rolul (pozitiv sau negativ) al legislaţiei în vigoare privind achiziţiile publice în implementarea lină a procedurilor de achiziţii publice;

b) gradul de pregătire al autorităţilor contractante în ceea ce priveşte infrastructura şi resursele umane;

c) gradul de pregătire al Agenţiei Achiziţii Publice ca parte interesată de bază a sistemului;

d) gradul de pregătire al operatorilor economici pentru a se conforma reglementărilor privind achiziţiile publice;

e) calitatea fluxului de informaţii; şi

f) calitatea şi relevanţa instruirii specialiştilor în achiziţii.

Consultarea cu operatorii economici s-a concentrat pe:

a) măsura în care cadrul juridic actual susţine participarea companiilor la procedurile de achiziţii publice;

b) uşurinţa accesului şi calitatea informaţiilor privind achiziţiile publice;

c) claritatea procedurilor de licitaţie;

d) transparenţa şi corectitudinea evaluării;

e) transparenţa şi corectitudinea procedurii de revizuire;

f) eficienţa implementării contractului; şi

g) necesitatea de instruire în sistemul de achiziţii publice.

Rezultatele informaţiilor de mai sus, precum şi axele principale ale prezentei Strategii, au fost prezentate şi discutate în trei ateliere de lucru dedicate în mod specific Strategiei.

5) Elaborarea Strategiei

Informaţiile, datele, propunerile şi opiniile colectate au fost analizate pentru:

a) a stabili obiectivele Strategiei; şi

b) a elabora opţiuni alternative, aprecia şi evalua opţiunile alternative înainte de a elabora Strategia.

Anexa nr.3

la Strategia de dezvoltare a

sistemului de achiziţii publice

pentru anii 2016-2020

Estimarea costurilor

Costurile estimate necesare pentru finanţarea implementării Strategiei sînt prezentate mai jos. Costurile de implementare vor fi acoperite din:

1) alocaţii din bugetul de stat în limitele stabilite în Cadrul Bugetar pe Termen Mediu (CBTM) şi legea bugetară anuală;

2) granturi din partea partenerilor internaţionali.

Costuri estimate pentru implementarea Strategiei

(milioane lei)

Etapa 1

Etapa 2 subetapa 1

Subetapa 2

Subetapa 3

Etapa 3

Etapa 4