1393/12.12.2007 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de executare şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de executare pentru anii 2007-2011

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de executare

şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare

a sistemului de executare pentru anii 2007-2011

nr.1393  din  12.12.2007

 (în vigoare 21.12.2007) 

Monitorul Oficial nr.198-202 art.1449 din 21.12.2007

* * *

Abrogat: 31.10.2012

Hotărîrea Guvernului nr.796 din 25.10.2012

Întru executarea acţiunii 2 a obiectivului “Reformarea în continuare a sistemului judiciar” din Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova - NATO pentru perioada 2006-2009, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1506 din 29 decembrie 2006, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

Strategia de dezvoltare a sistemului de executare, conform anexei nr.1;

Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a sistemului de executare în anii 2007-2011, conform anexei nr.2.

2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale:

vor întreprinde măsuri eficiente pentru realizarea integrală a prevederilor Strategiei şi ale Planului de acţiuni sus-menţionate;

vor informa Ministerul Justiţiei anual, pînă la 10 februarie, despre măsurile întreprinse în vederea executării prevederilor Strategiei şi ale Planului de acţiuni, inclusiv despre necesitatea modificării sau completării obiectivelor acestora.

3. Ministrul Justiţiei va generaliza materialele prezentate de autorităţile administraţiei publice centrale, va monitoriza şi va evalua implementarea Strategiei şi a Planului de acţiuni, prezentînd Guvernului informaţia respectivă pînă la 30 martie al fiecărui an.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Aparatului Guvernului.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.1393 din 12 decembrie 2007

STRATEGIA

de dezvoltare a sistemului de executare

I. CONSIDERAŢII GENERALE

1. Premise

Realizarea unui sistem de executare eficient (independent, imparţial, credibil) reprezintă o condiţie necesară pentru asigurarea supremaţiei legii. Un act executoriu neexecutat sau, altfel zis, o justiţie formală nu poate să asigure atingerea scopului de bază - protejarea drepturilor şi libertăţilor omului, proclamate în actele normative naţionale şi internaţionale.

Pentru un stat de drept este esenţial ca hotărîrile judecătoreşti şi alte acte executorii să fie aplicate cu stricteţe, prompt, în mod unitar pe întreg teritoriul ţării, fără discriminări şi influenţe. Doar limitînd la maximum numărul de hotărîri judecătoreşti neexecutate, avînd în vedere imposibilitatea de facto a executării unora dintre ele, se va putea asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consfinţit în art.6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În acest context, au fost întreprinse multiple măsuri cu caracter normativ, şi anume adoptarea Codului de executare, Codului de procedură penală, Codului de procedură civilă, Legii cu privire la sistemul de executare silită etc.

Cu toate acestea, problema neexecutării actelor executorii rămîne a fi actuală, prejudiciind încrederea în viabilitatea drepturilor proclamate, afectînd imaginea şi autoritatea justiţiei, avînd consecinţe negative asupra dezvoltării economice, sociale şi politice a statului.

Necesitatea reformării şi îmbunătăţirii sistemului de executare este recunoscută şi reiterată în asemenea acte importante precum:

Planul de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.356 din 22 aprilie 2005, în care Republica Moldova şi-a asumat angajamentul asigurării executării eficiente a hotărîrilor Curţii Europene a Drepturilor Omului;

Programul de acţiuni privind implementarea Planului Preliminar de Ţară al Republicii Moldova în cadrul Programului SUA “Provocările Mileniului”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.32 din 11 ianuarie 2007, în care Republica Moldova şi-a propus eficientizarea executării hotărîrilor judecătoreşti;

Strategia de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, aprobată prin Legea nr.398-XV din 2 decembrie 2004, conform căreia executarea eficientă a hotărîrilor judecătoreşti şi evaluarea rezultatelor şi a modului de funcţionare a sistemului actual de executare a hotărîrilor judecătoreşti sînt obiective prioritare;

Programul de activitate a Guvernului pe anii 2005-2009 “Modernizarea ţării - bunăstarea poporului”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.375 din 28 aprilie 2005, în care Guvernul s-a angajat să-şi orienteze eforturile în mod special spre eficientizarea procedurii de executare a deciziilor judecătoreşti, pentru apărarea şi realizarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice şi ale asociaţiilor lor, precum şi apărarea intereselor persoanelor juridice, prin executarea silită a hotărîrilor, deciziilor, încheierilor, ordonanţelor, sentinţelor cu caracter civil ale instanţelor de judecată, precum şi ale altor organe.

Imperativul unor măsuri concrete de îmbunătăţire a calităţii executării este reconfirmat şi prin cazurile de condamnări ale Republicii Moldova de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe motiv de neexecutare, precum şi prin existenţa altor cereri la această Curte, pe acelaşi temei, admise spre examinare.

Strategia de dezvoltare a sistemului de executare (în continuare - Strategia) are în vedere remedierea aspectelor negative constatate şi asigurarea calităţii şi eficienţei procesului de executare, garantarea independenţei executării, crearea unui sistem de executare modern, capabil să implementeze legislaţia comunitară şi să se adapteze la recomandările Consiliului Europei:

Recomandarea nr.17 (2003) a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei către statele-membre în materie de executare a deciziilor judecătoreşti ;

Recomandarea nr.16 (2003) a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei către statele-membre privind executarea deciziilor administrative şi jurisdicţionale în materia dreptului administrativ;

alte recomandări şi rezoluţii relevante.

Mai mult, necesitatea realizării angajamentelor asumate în cadrul negocierilor cu Uniunea Europeană impune reconsiderarea reformei sistemului de executare şi actualizarea Strategiei în perioada ei de implementare 2007-2011.

Prevederile prezentei Strategii sînt completate printr-un Plan de acţiuni în anii 2007-2011, în care sînt detaliate măsurile pentru atingerea obiectivelor enunţate, termenele de realizare, instituţiile responsabile, precum şi resursele financiare necesare.

2. Conceptul şi principiile Strategiei

Strategia prevede deplasarea accentului către măsuri orientate spre calitate şi eficienţă: alinierea la cele mai bune practici europene, proceduri accelerate, executori mai bine pregătiţi, condiţii mai bune de lucru, măsuri de înlesnire a executării hotărîrilor judecătoreşti.

Măsurile orientate spre calitate şi eficienţă sînt grupate conform următoarelor obiective (direcţii de acţiune) interdependente:

perfectarea cadrului normativ în domeniul sistemului de executare silită;

unificarea practicii de aplicare a prevederilor legale;

îmbunătăţirea condiţiilor de punere în executare şi executare silită a actelor executorii;

perfecţionarea procesului de comunicare şi coordonare;

transparenţa şi mediatizarea dezvoltării sistemului de executare silită;

managementul resurselor umane;

informatizarea sistemului de executare silită;

prevenirea şi combaterea corupţiei şi a birocratismului abuziv;

monitorizarea implementării Strategiei;

identificarea riscurilor ce pot influenţa gradul de realizare a obiectivelor Planului de acţiuni.

Scopul şi obiectivele Strategiei corespund aspiraţiilor Republicii Moldova de integrare europeană.

Procesul de integrare europeană va fi prioritar pentru optimizarea instituţională şi funcţională a sistemului de executare silită şi pentru dezvoltarea capacităţii lui în următorii ani.

Republica Moldova trebuie să creeze un sistem de executare capabil să se conformeze exigenţelor legislaţiei comunitare. Prezenta Strategie va permite sporirea capacităţilor administrative ale sistemului existent pentru impulsionarea activităţilor de integrare în Uniunea Europeană.

Elaborarea prezentei Strategii se fundamentează pe următoarele principii:

a) Recunoaşterea problemelor existente la capitolul asigurarea executării actelor judecătoreşti şi altor acte executorii şi conturarea acestora într-un act ce ar reflecta clar scopurile şi obiectivele ce urmează a fi atinse, precum şi într-un plan de măsuri comun al autorităţilor publice pentru realizarea obiectivelor propuse.

b) Recunoaşterea caracterului prioritar. Importanţa asigurării executării şi executarea efectivă, care reprezintă ultima faza a actului de justiţie, impun ca aceasta să fie asumată ca o prioritate pentru toate autorităţile statului, reprezentînd o parte inerentă a politicii naţionale de stat. Din aceste considerente, este necesară delegarea responsabilităţii pentru redresarea situaţiei în domeniul executării silite şi cumularea responsabilităţii ministrului justiţiei şi prim-viceprim-ministrului.

c) Abordarea ştiinţifică a procesului de realizare a Strategiei. Succesul măsurilor întreprinse depinde de respectarea strictă a ansamblului de metode, reguli şi principii de efectuare a acestora, de nivelul fundamentării şi asigurării ei ştiinţifice, de calitatea cercetărilor teoretice conceptuale, de expertiza şi verificarea în permanenţă a mersului reformei şi a rezultatelor obţinute, precum şi de corectările efectuate pe parcurs.

d) Planificarea şi caracterul complex al Strategiei. Pentru folosirea eficientă a potenţialului uman, a mijloacelor materiale şi financiare, pentru conjugarea eforturilor şi orientarea acţiunilor spre atingerea scopurilor propuse, se impune crearea unui sistem de planificare curentă şi de perspectivă, cu determinarea sarcinilor, măsurilor, termenelor şi executanţilor responsabili. Prezenta Strategie trebuie să se înscrie în concepţiile şi strategiile existente, iar cele planificate trebuie să ia în considerare obiectivele trasate în Strategie. Concomitent, “dezvoltarea” are caracter permanent, continuu şi nu se rezumă la atingerea unor obiective imediate enunţate în prezenta Strategie sau în Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia.

e) Principiul transparenţei. Reforma se face prin consultare. Consultarea este esenţială atît între componenţii din cadrul sistemului, cît şi între aceştia şi public. Consultarea este necesară atît la etapa de planificare strategică, cît şi la cea de implementare a Strategiei şi de evaluare a realizărilor şi necesităţilor.

f) Principiul efortului conjugat. Realizarea Strategiei presupune o colaborare activă a autorităţilor administraţiei publice centrale, a celor locale şi a societăţii civile.

g) Asigurarea financiară a strategiei. Lansarea unor măsuri de dezvoltare în lipsa unei acoperiri financiare, chiar şi modeste, dar acceptabile şi accesibile în timp, este echivalentă neîntreprinderii de măsuri pentru redresarea situaţiei şi încurajarea degradării sistemului. Prin urmare, identificarea surselor de finanţare a Strategiei trebuie să fie recunoscută drept unul dintre obiectivele prioritare ale Guvernului pe întreaga perioadă de derulare a acesteia. De asemenea, este importantă identificarea priorităţilor reale atunci cînd este vorba de costuri mari şi imposibile, la momentul actual, pentru bugetul republican. Nu trebuie ignorată nici posibilitatea atragerii finanţării sau altor modalităţi de asistenţă tehnică internă sau externă, inclusiv prin participarea la diverse proiecte de finanţare şi cofinanţare.

II. OBIECTIVELE STRATEGIEI

3. Perfectarea cadrului normativ în domeniul sistemului de executare silită. Unificarea practicii de aplicare a prevederilor legale

Aplicarea prevederilor legislaţiei în vigoare (Codului de executare, Legii cu privire la sistemul de executare silită, precum şi ale Codului de procedură penală, Codului penal, Codului de procedură civilă, Codului cu privire la contravenţiile administrative ş.a.) a relevat o serie de aspecte a căror reconsiderare impune necesitatea asigurării funcţionării eficiente a sistemului de executare silită.

Mai mult ca atît, prevederile legale nu corespund spiritului standardelor europene, în special Recomandării nr.16 (2003) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele-membre privind executarea deciziilor administrative şi a celor judiciare în materia dreptului administrativ şi Recomandării nr.17 (2003) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele-membre privind executarea hotărîrilor judecătoreşti.

În vederea implementării corecte a normelor legale privind sistemul de executare, va fi creat un mecanism eficient de monitorizare a acestora, prin stabilirea unei metodologii de lucru.

Asigurarea finalităţii procesului de dezvoltare a sistemului dat depinde de corelarea tuturor actelor normative ce vor fi adoptate sau modificate, precum şi a eliminării neconcordanţelor şi paralelismelor în elaborarea acestora. De aceea modificările legislative vor viza nu numai legile privind sistemul de executare adoptate pe parcursul anilor 2004-2006, dar şi stabilirea unor posibilităţi de reglementare a procesului de executare cu reducerea cheltuielilor procedurale şi ridicarea nivelului de activitate în domeniul executării silite.

Se vor elabora proiectele actelor necesare pentru asigurarea transpunerii în practică a obiectivelor prevăzute în prezenta Strategie.

Astfel, se impune evaluarea prevederilor legale în raport cu standardele europene şi cele mai bune practici acceptate în domeniu, iar ulterior - modificarea legislaţiei în vigoare, pentru asigurarea independenţei executorilor judecătoreşti şi performanţelor în activitatea de executare silită.

Avînd în vedere finanţarea austeră a necesităţilor Departamentului de executare, se va revedea mecanismul de acoperire a cheltuielilor pentru efectuarea actelor de executare şi se va examina oportunitatea avansării obligatorii a cheltuielilor de către creditorul urmăritor, cu dreptul revendicării acestora de la debitor la finele procedurii de executare. Concomitent, se va ţine seama de categoriile de persoane socialmente vulnerabile, pentru a nu admite cazuri de imposibilitate a executării sau punerii în executare pe motivul lipsei de mijloace financiare ale creditorului, acoperirea prealabilă a cheltuielilor nefiind aplicată unor anumite categorii de acte executorii. O asemenea decizie de avansare a cheltuielilor trebuie să însoţească un raport echitabil între interesele şi posibilităţile debitorului/creditorului şi obligaţiile executorului, bazate pe caracterul public al actului executoriu.

Un alt aspect important este asigurarea implementării recomandării Consiliului Europei ce stipulează că debitorii trebuie să furnizeze informaţii la zi asupra veniturilor, a bunurilor lor şi a altor chestiuni relevante. În acest sens, va fi introdusă practica declarării sub propria răspundere a bunurilor şi mijloacelor financiare ale debitorului, cu stabilirea măsurilor coercitive pentru eschivarea, falsa declarare sau caracterul incomplet al datelor din declaraţie.

Concomitent, eficienţa acestui mecanism va fi consolidată prin confruntarea datelor din declaraţie cu cele înregistrate la organele fiscale, cadastrale etc.

Avînd în vedere că Recomandarea nr.17 (2003) a Consiliului Europei propune statelor-membre să stabilească nişte costuri de executare, care trebuie să fie rezonabile, prevăzute de lege şi trebuie să fie aduse la cunoştinţa părţilor în prealabil, se va identifica categoria actului normativ respectiv şi se vor aproba costurile de executare.

Vor fi concretizate atribuţiile de serviciu ale executorilor, degrevîndu-i de atribuţii administrative şi funcţionale improprii executării, acestea fiind transmise personalului auxiliar.

Unificarea practicii de aplicare a prevederilor legale. Una dintre deficienţele cu care se confruntă sistemul de executare al Republicii Moldova este calitatea actului de executare, ca rezultat al aplicării neunitare a practicii judiciare şi aplicării neomogene a legislaţiei în vigoare. Realizarea obiectivului de unificare a practicii de executare va îmbunătăţi calitatea executării şi va reduce numărul documentelor executorii restante.

Pentru remedierea acestei situaţii şi în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prezenta Strategie are în vedere stabilirea unei practici unice de aplicare a normelor prevăzute de Codul de executare, atît pentru executorii judecătoreşti, cît şi pentru judecători şi alte persoane cu drept de decizie, care, direct sau tangenţial, sînt implicate în procedura de executare. În acest scop vor fi elaborate Comentarii la Codul de executare, recomandări metodice cu privire la modul de executare a anumitor categorii de documente executorii, în particular în situaţii conflictuale, metodici de prevenire a conflictelor etc.

Departamentul de executare va urmări actualizarea continuă a Planului de acţiuni. Pentru evitarea birocratizării abuzive legate de necesitatea modificării Planului de acţiuni, în cazul unor situaţii iminente, care nu necesită acoperire financiară, cel puţin la etapa iniţială, se va acţiona în baza hotărîrii Consiliului de monitorizare.

4. Îmbunătăţirea condiţiilor de punere în executare şi executare silită a actelor executorii

Disfuncţionalităţile înregistrate în activitatea de executare impun luarea unor măsuri practice pentru simplificarea şi perfecţionarea reglementărilor procedurale în materia executării silite, menite să afirme în mod practic principiul operativităţii. În acest sens vor fi întreprinse o serie de măsuri după cum urmează.

Va fi elaborat un sistem de evaluare a performanţelor, care va cuprinde toate domeniile de activitate ale Departamentului de executare.

Un aspect aparte este asigurarea controlului din partea şefului oficiului de executare asupra respectării termenului de intentare a procedurii de executare de către executor, asupra întreprinderii măsurilor necesare (minime) de identificare a bunurilor ce pot fi supuse urmăririi, pentru neadmiterea tărăgănării expedierii interpelărilor, lipsei unor documente justificative în dosarul de executare ş.a.

Reprezentanţii societăţii civile vor fi implicaţi în procesul de apreciere a performanţelor. În acest sens este importantă şi revizuirea atribuţiilor Consiliului coordonator ce funcţionează în cadrul Departamentului de executare, prin delegarea lui a unor atribuţii sau sarcini de o mai mare importanţă.

Va fi perfecţionat sistemul de raportare prin standardizarea metodelor de evaluare şi înlăturarea practicii de raportare pe perioade scurte şi în termene restrînse. Alte măsuri vor fi substituirea mecanismului existent prin acumularea automatizată a datelor (din baza de date informaţională), cel puţin pentru rapoartele periodice de activitate, simplificarea sistemului curent de raportare, inclusiv prin stabilirea unor perioade rezonabile de raportare.

Pornind de la numărul relativ mare de creanţe ale persoanelor fizice şi juridice împotriva statului şi a instituţiilor publice care sînt neexecutate, analizînd cazurile de condamnare a Republicii Moldova la CEDO pe motivul neexecutării, ţinînd cont de prevederile Recomandării nr.17 (2003), conform căreia statele-membre trebuie să garanteze că, dacă autorităţile administrative sînt obligate să plătească o sumă de bani, vor executa aceste obligaţii într-o perioadă de timp rezonabilă, se va asigura: modificarea legislaţiei contravenţionale şi penale în vederea înlăturării carenţelor de interpretare şi aplicare a prevederilor ce determină răspunderea penală şi contravenţională a persoanelor cu funcţii de răspundere şi/sau a altor persoane care, prin abuz de serviciu, exces de putere, trafic de influenţă sau în alt mod, încearcă să influenţeze sau să pună în dificultate realizarea atribuţiilor executorului judecătoresc; implicarea în acest proces a organelor Procuraturii; utilizarea adecvată a mecanismelor juridice de influenţă legală.

În conformitate cu Recomandarea nr.17 (2003), executorul este definit drept “o persoană autorizată de stat să îndeplinească procedura de punere în aplicare, indiferent dacă acea persoană este sau nu funcţionar public”. În acest sens, sînt necesare studierea şi analiza, prin aplicarea metodei comparative, a legislaţiei şi practicii internaţionale în ceea ce priveşte caracterul executării şi statutul executorului (de stat sau liberal), care vor finaliza, după caz, cu elaborarea unor proiecte de modificare a legislaţiei.

O prioritate strategică o constituie reducerea numărului de documente executorii restante aflate pe rol în oficiile de executare. În acest context, cauzele care conduc la un număr mare de documente executorii şi la depăşirea termenului prevăzut de Codul de executare vor fi remediate prin soluţii optime, stabilind politici adecvate prin repartizarea resurselor umane suplimentare, prin eficientizarea mecanismului existent de punere în executare şi asigurarea executării actelor executorii, în speţă a actelor cu caracter contravenţional, şi introducerea unei limite minime pentru punerea în executare silită a deciziilor administrative cu caracter pecuniar sau pasibile de evaluare bănească. Această propunere se fundamentează pe pct.4 din Recomandarea nr.17 (2003) a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, conform căreia “încercările de a pune în practică procedura de executare ar trebui să fie proporţionale cu miza procesului, cu sumele de încasat.”

Identificarea unui mecanism eficient de punere în executare şi de executare a hotărîrilor contravenţionale ce privesc contravenţiile în domeniul circulaţiei rutiere, reglementarea unei proceduri simplificate de executare a amenzilor contravenţionale bazate pe motivarea executării benevole a amenzilor, instituirea unei penalităţi de întîrziere pentru contravenientul care nu a achitat benevol amenda, reflectarea acestor propuneri în noul Cod contravenţional şi/sau în Titlul VII “Executarea sancţiunilor contravenţionale” din Codul de executare al Republicii Moldova reprezintă alte măsuri necesare în contextul reformei.

Nu mai puţin importantă este identificarea unor mecanisme viabile de comercializare a bunurilor sechestrate în urma executării silite şi elaborarea de acte normative pentru implementarea acestora. Una dintre soluţii este ca evaluarea şi punerea în vînzare a bunurilor ridicate (sechestrate) să fie efectuate nu de către executorul judecătoresc, ci de către Comisia republicană permanentă pentru organizarea expertizei, evaluării şi comercializării bunurilor sechestrate, comisie care a fost constituită şi activează cu succes în conformitate cu prevederile titlului V al Codului fiscal.

Menţionăm că Recomandarea nr.17 (2003) punctează că bunurile trebuie vîndute rapid, căutînd să se obţină cea mai mare valoare pe piaţă şi evitînd deprecierea.

Cele menţionate reprezentînd doar o parte din problemele care afectează, într-un fel sau altul, celeritatea în procedura de executare silită, rămîne ca o legislaţie pertinentă, aplicarea dispoziţiilor legale cu stricteţe de către executorii judecătoreşti şi găsirea celor mai adecvate metode de colaborare cu celelalte organe, chemate să-şi dea concursul în această ultimă fază a procesului, să sporească calitatea actului de executare.

În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de punere în executare şi asigurării executării hotărîrilor cu caracter penal şi contravenţional nelegate de privaţiunea de libertate, vor fi întreprinse măsuri organizaţionale pentru dezvoltarea aplicării probaţiunii presentenţiale, sentenţiale în comunitate, penitenciare şi postpenitenciare.

Vor fi elaborate programe de măsuri cu caracter educativ pentru condamnaţii la pedepse neprivative de libertate; vor fi amenajate încăperi speciale în oficiile de executare, dotate cu tehnica şi literatura necesară pentru realizarea măsurilor instructiv-educative cu condamnaţii minori; va fi asigurată asistenţa sociopsihologică persoanelor eliberate din locurile de detenţie şi vor fi întreprinse măsuri de conciliere socială.

De asemenea, vor fi evaluate necesităţile Departamentului de executare pentru asigurarea desfăşurării activităţii de probaţiune, inclusiv în contextul prevederilor noului Cod contravenţional, care stabileşte aplicarea măsurilor de probaţiune şi faţă de contravenienţi (de exemplu, munca neremunerată în folosul comunităţii sau măsurile aplicate minorilor).

Recomandarea nr.17 (2003) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei stipulează că: “Agenţii de executare angajaţi de stat trebuie să aibă condiţii de muncă potrivite, resurse materiale adecvate şi personal auxiliar suficient. Trebuie, de asemenea, să fie remuneraţi în mod adecvat”.

Astfel, funcţionarea eficientă a sistemului de executare silită al Republicii Moldova depinde de existenţa unei infrastructuri adecvate şi a condiţiilor de muncă propice.

5. Perfecţionarea procesului de comunicare şi coordonare. Transparenţa şi mediatizarea dezvoltării sistemului de executare silită

Ţinînd cont de situaţia creată şi de specificul activităţii executorilor judecătoreşti, majoritatea autorităţilor administraţiei publice locale şi altor autorităţi administrative centrale refuză, neîntemeiat, conlucrarea cu aceştia. În mare parte acest fapt este determinat de necesitatea îmbunătăţirii calităţii procesului de comunicare şi coordonare cu ministerele, departamentele, serviciile, birourile etc., precum şi cu autorităţile administraţiei publice locale sau instituţiile bancare.

Relaţia executor judecătoresc - autorităţile administraţiei publice locale

Vor fi susţinute diverse iniţiative de colaborare, în limitele atribuţiilor funcţionale; cu autorităţile administraţiei publice locale vor fi semnate protocoale interministeriale cu Ministerul Administraţiei Publice Locale întru depăşirea deficienţelor de bază identificate de către executori în activitatea curentă şi stabilirea unui dialog durabil cu administraţia publică locală.

Vor fi identificate modalităţi de implicare a autorităţilor administraţiei publice locale în procesul de eficientizare a executării şi/sau de evaluare a performanţelor activităţii oficiilor de executare; de sensibilizare prin informarea referitor la succesele şi insuccesele aplicării actelor executorii determinate de implicarea administraţiei publice locale. Legislaţia contravenţională şi penală va fi modificată în vederea înlăturării carenţelor de interpretare şi aplicare a prevederilor ce determină răspunderea penală şi contravenţională a persoanelor cu funcţii de răspundere şi/sau a altor persoane care, prin abuz de serviciu sau în alt mod, încearcă să influenţeze sau să pună în dificultate executarea atribuţiilor executorului judecătoresc, cu implicarea în acest proces a organelor procuraturii, utilizarea adecvată a mecanismelor juridice de influenţă legală etc.

Relaţia executor judecătoresc - alte autorităţi administrative centrale

Conform pct.6 din Recomandarea nr.17 (2003), căutarea şi confiscarea bunurilor debitorilor trebuie să fie pe cît posibil eficiente, ţinînd cont de dispoziţiile aplicabile în materia drepturilor omului şi de prevederile referitoare la protecţia datelor. Trebuie să existe posibilitatea colectării rapide şi eficace a datelor despre bunurile debitorului, prin accesul la informaţii relevante conţinute în registre şi alte surse. Şi debitorul trebuie să aibă posibilitatea de a face declaraţii cu privire la bunurile sale.

Astfel, în scopul facilitării accesului executorului judecătoresc la bazele de date aflate în gestiunea altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, ce ar permite urmărirea debitorului/condamnatului/contravenientului şi a bunurilor acestuia, inclusiv depistarea cazurilor de plecare a acestuia peste hotarele ţării şi/sau de scoatere/introducere a bunurilor în ţară, de vînzare a bunurilor sechestrate în urma executării silite etc., vor fi elaborate, după caz, acte normative de modificare a legislaţiei în vigoare, precum şi vor fi semnate acte/protocoale interministeriale/interdepartamentale de colaborare cu structurile-cheie, în particular cu Ministerul Dezvoltării Informaţionale, Ministerul Finanţelor, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Grăniceri, Serviciul Vamal, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.

Se vor stabili proceduri de colaborare durabilă cu autorităţile de control (subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Finanţelor, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, altor autorităţi competente) care, în procesul activităţii lor, avînd acces la bazele de date, vor facilita punerea în executare sau reţinerea pentru executarea diverselor pedepse/sancţiuni (de exemplu, cele legate de privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate (inclusiv privarea de dreptul special), diverselor titluri executorii (de exemplu, reţinerea autovehiculelor aflate în trafic ş.a. asupra cărora există un titlu executoriu) etc.

Avînd în vedere că restabilirea imaginii executorului judecătoresc este condiţionată de eforturile Departamentului de executare în general şi ale fiecărui executor în parte, este necesară şi o mai bună comunicare cu cetăţenii (debitorii/creditorii), presa, societatea civilă (potenţialii debitori/creditori), în condiţiile legii.

Experienţa demonstrează ca reformele sînt mai eficiente în cazul în care sînt înţelese şi susţinute atît de funcţionarii publici implicaţi în acest proces, cît şi de societatea civilă, de cetăţeni, care vor beneficia în urma reformelor. Comunicarea profesionistă, bine planificată reduce riscurile şi creează mediul care asigură succesul implementării bunelor intenţii, pregătind părţile participante pentru schimbări, dezvoltînd şi menţinînd consensul între acestea la toate nivelurile.

Departamentul de executare va asigura publicul cu informaţii de interes sporit, inclusiv referitor la posturile vacante, prin publicarea acestora pe web site-ul oficial şi difuzarea comunicatelor de presă etc. Va fi iniţiat şi menţinut un dialog cu factorii interesaţi şi societatea civilă activă (în particular ONG-urile) prin publicarea şi distribuirea materialelor informative, organizarea şi desfăşurarea atelierelor de lucru, seminarelor, meselor rotunde.

În vederea discutării progreselor înregistrate şi determinării acţiunilor necesare pentru realizarea Strategiei, se vor desfăşura întîlniri periodice cu reprezentanţii comunităţii donatorilor.

Concomitent, se va ţine seama de asigurarea respectării dreptului cetăţeanului la viaţa privată. Tendinţa de a prezenta public succesele nu justifică încălcarea dreptului la imagine al persoanei, a dreptului la viaţa privată. În cazul difuzării imaginilor se va asigura nedivulgarea identităţii şi datelor personale, cu excepţia cazului în care există un acord expres din partea persoanelor respective. Îndeosebi această regulă priveşte situaţia minorilor.

Vor fi efectuate studii în vederea monitorizării progresului şi planificării acţiunilor ulterioare de participare şi mediatizare aferente Strategiei.

De asemenea, sînt importante crearea, lansarea şi actualizarea permanentă a unei pagini web interactive a Departamentului de executare şi/sau dezvoltarea unei secţiuni în cadrul paginii web a Ministerului Justiţiei. Pagina web urmează să reflecte activităţile curente ale Departamentului de executare, în particular reuşitele la capitolele de interes public sporit, urmează să mediatizeze implementarea (succesele şi neajunsurile depistate) prezentei Strategii, a altor programe şi strategii ce ţin de activitatea Departamentului de executare, etapele şi principiile executării silite, regulile de contestare a actelor executorului judecătoresc.

6. Managementul resurselor umane

Pentru crearea unui corp de executori judecătoreşti profesionişti, responsabili, imparţiali, oneşti, stabili, eficienţi şi accesibili pentru cetăţeni, se impune perfecţionarea politicii de management al resurselor umane.

În acest sens, este nevoie de o strategie (politică) internă a resurselor umane. Oamenii sînt factorii-cheie în performanţele de lucru. Procesul de punere în executare se bazează pe eficienţa activităţii executorilor şi, respectiv, pe investiţiile în dezvoltarea lor.

Elaborarea şi implementarea strategiei vor include evaluarea necesarului de personal pentru îndeplinirea atribuţiilor Departamentului (aparatului central) şi ale subdiviziunilor lui.

Menţinerea tendinţei de perfecţionare a structurii funcţionale, a sporirii standardizării proceselor de lucru prin obţinerea unei coordonări mai eficiente a activităţilor, cu delimitarea clară a atribuţiilor, degrevarea executorilor de atribuţii administrative şi funcţionale improprii executării, acestea fiind transmise personalului auxiliar, revizuirea componenţei numerice a subdiviziunilor şi direcţiilor aparatului central al Departamentului de executare în baza unor criterii transparente şi unitare sînt obiective de bază ale prezentei Strategii.

În baza evaluării necesarului de personal pentru Departamentul de executare, vor fi stabilite statele de funcţii pentru serviciul de probaţiune, numărul unităţilor de personal auxiliar (contabili, arhivari, şoferi). Se va statua printr-un act sarcina medie lunară de muncă a unui executor judecătoresc.

Conceptul de informatizare, inclusiv a activităţii Departamentului de executare, determină evaluarea necesităţii de a crea/dezvolta poziţii specializate de asistenţi în tehnologiile informaţionale (IT), ce ar asigura şi susţine funcţionalitatea sistemului informaţional, implementarea concepţiei generale de dezvoltare informaţională, securitatea datelor etc. Concomitent, este oportună şi combinarea numărului de persoane angajate şi a celor contractate pentru anumite servicii.

Se va asigura completarea statelor necesare, în limita posibilităţilor şi conform necesităţilor/priorităţilor.

Un alt obiectiv este separarea atribuţiilor de realizare a actelor executorii cu caracter penal de alte acte executorii aflate în competenţa Departamentului de executare.

Strategia priveşte şi angajarea şi selectarea personalului, promovarea în funcţie pe principii de profesionalism a candidaţilor şi transparenţa selectării acestora.

Instruirea profesională a executorilor judecătoreşti, precum şi a celorlalte categorii de personal constituie o condiţie necesară pentru procesul de reformă în sistemul de executare, ce urmează a fi realizată prin intermediul Institutului Naţional al Justiţiei. Prin Legea nr.152-XVI din 8 iunie 2006 a fost creat Institutul Naţional al Justiţiei care va asigura formarea iniţială şi continuă a executorilor judecătoreşti.

Executorii judecătoreşti vor urma cursurile de formare iniţială după numirea în funcţie. Durata cursurilor de formare iniţială a executorilor judecătoreşti este de 3 luni.

Prin programele de formare iniţială şi continuă se va urmări actualizarea cunoştinţelor executorilor cu privire la noua legislaţie, precum şi cu privire la modalităţile de aplicare în practică a prevederilor legislaţiei naţionale şi internaţionale.

Pentru asigurarea realizării sarcinii de instruire iniţială şi continuă, se vor elabora programe de formare a executorilor judecătoreşti, care vor fi prezentate Consiliului Institutului.

Un accent important în cadrul acestui obiectiv se va pune pe programele specializate de conduită (deontologice), de formare profesională în domeniul IT, de pregătire a personalului din serviciul de presă. De asemenea, se va acorda atenţie instruirii executorilor asupra modului în care trebuie să se acţioneze în situaţii de conflict sau generatoare de conflict.

O atenţie sporită va fi acordată dezvoltării capacităţilor manageriale ale şefilor de oficii şi ale altor persoane cu funcţii de răspundere. În acest sens, Departamentul de executare va elabora programe speciale de pregătire şi perfecţionare a managerilor, destinate atît celor care deţin funcţii manageriale, cît şi celor care solicită să fie promovaţi în asemenea funcţii.

Vor fi întreprinse măsuri pentru consolidarea capacităţii instituţionale a Departamentului de executare pentru îmbunătăţirea calităţii gestionarii resurselor financiare ale statului şi crearea unui sistem eficient şi durabil, în următoarele direcţii:

respectarea disciplinei bugetare: menţinerea cheltuielilor în limitele bugetare;

promovarea priorităţilor strategice: utilizarea resurselor în domeniile care contribuie în cea mai mare măsură la realizarea obiectivelor departamentale;

valorificarea fondurilor: utilizarea resurselor în mod eficient (rezultate relativ înalte la costuri relativ scăzute) şi efectiv (obţinerea rezultatelor scontate) în cadrul implementării prioritarilor strategice;

perfecţionarea aptitudinilor de selectare şi stabilire a priorităţilor, de elaborare a programelor şi proiectelor ce permit obţinerea de finanţare şi/sau asistenţă tehnică; de prognoză, estimare şi evaluare a resurselor financiare necesare pentru realizarea unor decizii, strategii etc.

Departamentul de executare, prin intermediul Ministerului Justiţiei, va iniţia şi semna acorduri bilaterale cu instituţii de executare silită similare din alte ţări, pentru efectuarea schimbului de experienţă.

Un alt aspect important este examinarea posibilităţii includerii în curriculumul universitar de specialitate, în mod separat, a disciplinei de executare silită. Este necesară o evaluare a curriculumului universitar de specialitate în raport cu necesităţile Departamentului de executare, cu implicarea consultanţilor internaţionali din domeniu.

Nu se va ignora nici pregătirea personalului tehnic, care asigură funcţionarea sistemului de executare, în vederea îmbunătăţirii activităţii prestate, precum şi a preluării sarcinilor administrative ce le revin executorilor judecătoreşti.

Obiectivele Strategiei în ceea ce priveşte resursele umane pot fi realizate în totalitate, în termen şi la un nivel înalt numai în cazul în care resursele umane bine organizate şi pregătite profesional vor fi şi asigurate tehnic şi motivate corespunzător.

De aceea se consideră oportună reexaminarea sistemului de motivare (financiară şi nonfinanciară). Se vor aplica şi mecanisme cu caracter juridic ce ar permite restabilirea imaginii profesiei de executor, precum şi ar perfecţiona sistemul de garanţii motivaţionale sociale existente (de exemplu, oportunitatea schimbării statutului executorului judecătoresc după modelul colaboratorului procuraturii, Serviciului vamal etc.).

7. Informatizarea sistemului de executare silită

Informatizarea sistemului de executare este un instrument de eficientizare a activităţii de executare şi a celei manageriale a executorilor.

Creşterea calităţii activităţii de executare şi punere în executare este condiţionată în mod esenţial de informatizare şi de utilizarea tehnologiilor moderne de lucru de către executori, precum şi de accesul acestora la baze de date informaţionale ce permit identificarea debitorului şi bunurilor acestuia.

În acest context, se va elabora un Program de dezvoltare informaţională a Departamentului de executare şi a subdiviziunilor acestuia pînă în anul 2011.

Avînd în vedere uzura morală şi tehnică extrem de rapidă a tehnologiilor informaţionale, se impune includerea în Programul de dezvoltare informaţională a unui grafic de modernizare periodică a echipamentului tehnic în raport cu avantajul tehnologic şi cu cerinţele de performanţă faţă de sistemul informaţional şi de realizarea obiectivelor strategice ale acestuia. Un asemenea program ar permite şi eşalonarea cheltuielilor majore la acest capitol, precum şi, după caz, mobilizarea/utilizarea asistenţei tehnice externe sau interne.

Programul va fi susţinut prin resurse financiare suplimentare de la bugetul de stat, în baza unui plan de finanţare şi, după caz, prin contractarea unor credite externe, prevăzute în Strategia investiţională a Republicii Moldova, sau prin alte resurse identificate ori atrase.

Aceste activităţi vor fi coroborate cu:

Legea nr.467-XV din 21 noiembrie 2003 cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat;

Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1743-III din 19 martie 2004 “Privind edificarea societăţii informaţionale în Republica Moldova”;

Hotărîrea Guvernului nr.632 din 18 iunie 2004 “Despre aprobarea Politicii de edificare a societăţii informaţionale în Republica Moldova”;

Hotărîrea Guvernului nr.255 din 9 martie 2005 “Privind Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale - “Moldova electronică”;

Hotărîrea Guvernului nr.1202 din 17 octombrie 2006 “Cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului informaţional integrat al organelor de drept” etc.

Se va urmări conectarea tuturor oficiilor de executare la sistemul de telecomunicaţii al autorităţilor administraţiei publice; asigurarea cu echipament tehnic şi aplicaţii software, cu conectarea tuturor oficiilor de executare la reţeaua unică informaţională şi interconexiunea aparatului central al Departamentului de executare cu Ministerul Justiţiei; definitivarea sistemului informaţional automatizat “Registrul procedurilor de executare”.

Concomitent, dezvoltarea informaţională a Departamentului se va concentra pe continuarea dotării tuturor subdiviziunilor teritoriale şi a aparatului central cu echipament tehnic, aplicaţii software şi conectarea acestora într-un sistem integrat şi la sistemul interdepartamental, implementarea şi monitorizarea sistemului unitar informaţional de evidenţă a documentelor executorii, la nivel central şi local, în conformitate cu Programul de dezvoltare informaţională.

Obiectivul prioritar îl constituie extinderea Sistemului informaţional unic “Registrul procedurilor de executare” şi ACCES-1 (de management integrat al documentelor executorii, bazelor de date legislative şi de jurisprudenţă) în toate subdiviziunile teritoriale.

Obiectivele principale sînt asigurarea unui sistem de control electronic al volumului de lucru în domeniul executării în toate subdiviziunile, elaborarea şi implementarea programului electronic de ţinere a evidenţei acţiunilor de executare silită, ajustarea softului existent pentru automatizarea procesului de colectare şi generalizare a datelor, evaluarea posibilităţii folosirii pe larg a tehnologiilor informaţionale bazate pe Internet în exercitarea atribuţiilor curente.

Un aspect deosebit de important rămîne a fi dezvoltarea comunicării electronice cu alte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale şi alţi subiecţi referitor la schimbul electronic de date, folosind tehnologiile informaţionale bazate pe Internet. Astfel, urmează a fi asigurat accesul gratuit şi prompt al subdiviziunilor Departamentului de executare şi al aparatului central la registre informaţionale pertinente activităţii de executare, în conformitate cu Legea nr.71-XVI din 22 martie 2007 cu privire la registre, cum ar fi: Registrul de stat al unităţilor de drept, Registrul de stat al conducătorilor de vehicule, Registrul de stat al populaţiei, Registrul de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale, Registrul fiscal (registrul contribuabililor) etc. Mecanismul şi procedura de acces vor fi determinate prin acte/protocoale interdepartamentale.

Se impune adoptarea unor normative de securitate şi confidenţialitate în lucrul cu bazele de date informaţionale, elaborate de specialişti în domeniu, pentru a nu se admite accesul neautorizat la date cu caracter personal, pentru evidenţa accesului la asemenea date, precum şi pentru asigurarea confidenţialităţii acestora. Dezvoltarea informaţională presupune elaborarea şi implementarea standardelor şi procedurilor de securitate şi confidenţialitate a informaţiilor, dezvoltarea şi implementarea standardelor şi procedurilor de recuperare a datelor informaţionale.

Se impune procurarea instrumentelor software de analiză şi gestiune a sistemelor informaţionale, a platformelor ce vor oferi metode de administrare, configurare, distribuire securizată a actelor executorii şi a actelor adiacente acestora.

De asemenea, se impune crearea unei pagini web a Departamentului de executare şi/sau dezvoltarea unei secţiuni în cadrul paginii web a Ministerului Justiţiei.

O opţiune rămîne a fi şi edificarea unui sistem informaţional de gestionare a resurselor umane, care să ofere informaţii operative şi de bună calitate pentru decizii manageriale adecvate referitoare la personal, cum ar fi: repartiţia conform statelor de funcţii, evaluarea pe bază de merit, promovarea în funcţie etc.

În paralel, Departamentul de executare, în comun cu specialiştii în domeniu, va elabora programe de formare profesională în domeniul IT pentru executorii ce urmează pregătirea iniţială şi continuă.

Stabilirea unor asemenea sarcini determină evaluarea necesităţii creării/dezvoltării unor poziţii specializate de asistenţi tehnici IT, care să asigure funcţionalitatea sistemului informaţional, implementarea concepţiei generale de dezvoltare informaţională, securitatea datelor etc.

8. Măsurile de prevenire şi de combatere a corupţiei şi birocratismului

Contracararea corupţiei este un proces de lungă durată. Acest fenomen nu poate fi extirpat, însă poate fi şi trebuie diminuat printr-un control riguros, prin aplicarea unor măsuri de prevenire, care să vizeze factorii criminogeni şi înlăturarea condiţiilor care generează corupţia, precum şi prin depistarea nemijlocită a actelor de corupţie, tragerea la răspundere juridică a vinovaţilor, în temeiul legii.

Toate elementele Strategiei trebuie să acţioneze cumulativ şi să fie eficient coordonate pentru a fi realmente interdependente, astfel încît efectul pozitiv al unuia dintre ele să le fortifice pe celelalte şi invers.

Astfel, elementele Strategiei sînt:

prevenirea corupţiei prin eliminarea oportunităţilor de apariţie a acesteia în sistemele şi procedurile existente;

promovarea spiritului intoleranţei faţă de corupţie şi încurajarea unei susţineri active din partea cetăţenilor în activitatea de prevenire şi contracarare a corupţiei.

Prin Legea nr.1264-XV din 19 iulie 2002 privind declararea şi controlul veniturilor şi al proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere, a fost introdus un sistem sever de declarare a averilor, intereselor şi situaţiilor de incompatibilitate, aplicabil şi executorilor, a cărui implementare va fi riguros monitorizată.

În scopul asigurării coordonării luptei împotriva corupţiei şi a coerenţei politicilor publice din domeniu, aceste activităţi vor fi coordonate cu strategiile şi planurile anticorupţie existente.

De asemenea, vor fi întreprinse măsuri pentru combaterea corupţiei prin mijloace administrative - în primul rînd extinderea definiţiei conflictului de interese.

Se va exclude din structurile Departamentului de executare personalul care nu se adaptează criteriilor de eficienţă şi normelor deontologice sau nu-şi exercită obligaţiile conform standardelor stabilite; se vor adopta în regim de urgenţă măsuri pentru salarizarea lucrătorilor din cadrul structurilor publice în concordanţă cu responsabilităţile şi riscurile la care sînt supuşi, astfel încît să li se asigure un standard de viaţă decent şi să fie prevenite actele de corupţie; se vor eficientiza procedurile controlului de stat, prin stabilirea şi dezvoltarea institutului de control social; se vor elabora şi implementa, în cadrul autorităţilor publice, mecanisme de control administrativ intern.

Un accent important în cadrul acestui obiectiv se pune pe includerea normelor cuprinse în codurile de conduită în programele de pregătire profesională specializată a personalului din sistemul de executare.

Un obiectiv major al politicii de prevenire a corupţiei îl constituie implicarea societăţii civile în acţiunile de prevenire a corupţiei şi informarea opiniei publice cu privire la cauzele şi consecinţele corupţiei, la paguba pe care o aduce.

Rolul organizaţiilor neguvernamentale (ONG-urilor) în prevenirea şi combaterea corupţiei va fi extins prin antrenarea acestora la formularea, promovarea şi implementarea diverselor activităţi anticorupţie, realizarea unor măsuri organizatorice şi practice concrete pentru facilitarea cooperării cu organele guvernamentale; organizarea periodică de întruniri comune ale organelor de drept, ale altor organe abilitate cu funcţii de combatere a corupţiei şi ale reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale, pentru examinarea rezultatelor activităţii comune de combatere a corupţiei.

Rolul mass-media în prevenirea şi combaterea corupţiei constă în sensibilizarea opiniei publice faţă de fenomenul corupţiei şi reflectarea activităţii autorităţilor în domeniul prevenirii şi controlului social al acestuia, organizarea sistematică a unor conferinţe de presă şi briefing-uri tele-radio pentru familiarizarea populaţiei cu realizările din domeniu.

9. Monitorizarea implementării Strategiei de dezvoltare a sistemului de executare

Prezenta Strategie este completată de un Plan de acţiuni, care prezintă în detaliu măsurile şi etapele intermediare necesare atingerii obiectivelor prevăzute, modalităţile efective, resursele financiare necesare şi existente, precum şi asistenţa prin programe internaţionale pentru reformarea sistemului judiciar.

Monitorizarea implementării Strategiei se va efectua de către Aparatul Guvernului.

10. Riscurile ce pot influenţa gradul de realizare a obiectivelor Strategiei şi Planului de acţiuni

În cadrul realizării sistemului de management strategic, Departamentul de executare a identificat principalele riscuri care împiedică sau ar putea împiedica implementarea Strategiei: