BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Hotărâri

1405/10.12.2008 Hotărîre cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri

Tipul documentului
Hotărâri
Data adoptării
10.12.2008

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind igiena

nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri

nr. 1405  din  10.12.2008

 (în vigoare 23.06.2009) 

Monitorul Oficial nr.230-232 art.1441 din 23.12.2008

* * *

Abrogat: 26.03.2021

Hotărîrea Guvernului nr.910 din 16.12.2020

În conformitate cu prevederile Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153), Legii zootehniei nr.412-XIV din 27 mai 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.73-77, art.347), precum şi în scopul stabilirii cerinţelor pentru producerea, transportul şi comercializarea unor nutreţuri sigure ce sînt destinate animalelor de la care se obţin produse alimentare, care, drept rezultat, pot avea un potenţial impact direct sau indirect asupra siguranţei produselor alimentare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri (se anexează).

2. Prezenta hotărîre intră în vigoare după 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

[Pct.3 modificat prin Hot.Guv. nr.513 din 02.07.2014, în vigoare 04.07.2014]

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.1405 din 10 decembrie 2008

NORMA SANITAR-VETERINARĂ

privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri

Norma sanitar-veterinară privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri creează cadrul necesar aplicării Regulamentului (CE) nr.183/2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L 035/08.02.2005, Regulamentului (CE) nr.178/2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L 031/01.02.2002, Regulamentului (CE) nr.1831/2003 privind aditivii din hrana animalelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L 268/18.10.2003, Regulamentului (CE) nr.1292/2005 de modificare a anexei IV la Regulamentul (CE) nr.999/2001 privind hrana animalelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L 205/06.08.2005, Directivei (CE) nr.96/25 privind circulaţia materiilor prime pentru furaje, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L 125/23.05.1996, Directivei (CE) nr.2002/32 privind substanţele nedorite din furaje, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L 115/04.05.1999, cu modificările ulterioare, şi Regulamentului (CE) 2015/1905 al Comisiei din 22 octombrie 2015 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr.183/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte testarea dioxinei în uleiuri, grăsimi şi produse derivate, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 278/5.

[Preambulul completat prin Hot.Guv. nr.669 din 11.07.2018, în vigoare 13.07.2018]

[Preambulul completat prin Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

I. DOMENIUL DE APLICARE ŞI TERMINOLOGIE

1. Norma sanitar-veterinară privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri (în continuare – Normă sanitar-veterinară) se aplică:

1) activităţilor producătorilor din sectorul nutreţurilor în toate stadiile, de la producţia primară a nutreţurilor pînă la introducerea pe piaţă a acestora;

2) nutreţurilor destinate animalelor de la care se obţin produse alimentare: nutreţuri concentrate, furaje grosiere, furaje verzi, nutreţuri suculente, nutreţuri provenite de la deşeurile din industria prelucrătoare;

3) importurilor de nutreţuri provenite din ţări terţeŞ

4) substanţelor nedorite din materiile prime pentru nutreţuri.

[Pct.1 completat prin Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

2. Prezenta Normă sanitar-veterinară nu se aplică:

1) nutreţurilor preparate, manipulate sau depozitate în gospodăriile individuale pentru consumul animalelor de la care se obţin produse alimentare destinate consumului casnic privat;

2) nutreţurilor destinate animalelor, care nu sînt deţinute în scopul producerii de produse alimentare pentru consum uman;

3) vînzării cu amănuntul a hranei pentru animalele de companie.

3. În sensul prezentei Norme sanitar-veterinare, termenii întrebuinţaţi se definesc după cum urmează:

1) autoritatea competentă – organul central de specialitate din domeniul agriculturii este Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

2) control oficial – orice formă de control pe care îl exercită autoritatea competentă pentru verificarea conformităţii cu legislaţia în domeniul nutreţurilor şi cu legislaţia în domeniul alimentelor, cu regulile de sănătate şi bunăstare a animalelor;

3) aditivi pentru nutreţuri – toate ingredientele, substanţele, microorganismele sau preparatele ce nu pot fi consumate în mod normal sub formă de alimente pentru animale, dar, adiţional, sînt incluse în valoarea nutritivă a nutreţurilor şi modifică caracteristicile acestora, cu excepţia materiilor prime pentru nutreţuri şi preamestecurilor adăugate în mod expres în nutreţuri sau apă;

4) etape de producere, prelucrare şi distribuţie – oricare etapă, inclusiv importul, începînd şi incluzînd producerea primară şi terminînd cu, şi incluzînd depozitarea, transportul, vînzarea sau furnizarea către consumatorul final;

5) igiena nutreţurilor – măsurile şi condiţiile necesare prevenirii riscurilor şi garantării conţinutului specific al unui tip de nutreţuri, luînd în considerare utilizarea prevăzută pentru acest tip de nutreţ;

6) materii prime pentru nutreţuri – produse de origine vegetală şi animală, în stare naturală, proaspete sau conservate şi derivatele lor, obţinute prin prelucrare industrială, precum şi substanţele organice şi anorganice, în starea lor naturală sau în urma prelucrării, pentru prepararea nutreţurilor combinate sau ca suport pentru preamestecuri;

7) nutreţuri – produse de origine vegetală sau animală în stare naturală, proaspete sau conservate şi derivatele lor, obţinute prin prelucrare industrială, precum şi substanţele organice sau anorganice, simple sau în amestecuri, care conţin sau nu aditivi şi sînt destinate hrănirii animalelor pe cale orală;

8) operator cu activitate în domeniul nutreţurilor (în continuare – operator) – persoană fizică sau juridică responsabilă pentru asigurarea respectării cerinţelor legislaţiei veterinare în întreprinderea ce operează în sectorul nutriţiei animalelor, aflată sub controlul său;

9) producător din sectorul nutreţurilor (în continuare producător) – persoană fizică sau juridică responsabilă de respectarea cerinţelor prezentei Norme sanitar-veterinare în întreprinderea pe care o controlează;

10) producţie primară de nutreţuri – produse care sînt supuse unui simplu tratament fizic, cum ar fi curăţarea, ambalarea, antrepozitarea, uscarea naturală sau însilozarea;

11) transformare – stările succesive care au loc de sine stătător şi prin care evoluează sistemul fizico-chimic al unui produs fără acţiune mecanică;

12) prelucrare – adaptarea aspectului, conţinutului unui produs pentru un scop determinat;

13) raţie zilnică – media cantităţii totale de nutreţuri, calculată la un conţinut de umiditate de 12%, necesară în medie pe zi unui animal dintr-o anumită specie, categorie de vîrstă şi productivitate, necesară pentru satisfacerea tuturor cerinţelor;

14) substanţe nedorite – contaminanţii şi alte substanţe prezente în nutreţuri şi ingredientele acestora care, prin esenţa lor, afectează securitatea sanitară a alimentelor destinate consumului uman şi, deci, constituie un risc pentru sănătatea consumatorilor;

15) premixuri – amestecuri de aditivi sau amestecuri de unul sau mai mulţi aditivi cu anumite substanţe de legătură, destinate fabricării furajelor;

16) punere în circulaţie – deţinerea anumitor nutreţuri cu scopul de a le vinde, inclusiv oferirea spre vînzare sau prin altă formă de transfer, gratuită sau nu către terţi;

17) produse derivate din uleiuri şi grăsimi – orice produs derivat direct sau indirect din uleiuri ori grăsimi brute sau recuperate prin prelucrare ori distilare oleochimică sau pentru biomotorină, prin rafinare chimică sau fizică, cu excepţia uleiului rafinat, a produselor derivate din ulei rafinat şi a aditivilor furajeri;

18) amestecarea grăsimilor – producerea de furaje combinate sau care sînt derivate din aceleaşi specii vegetale ori animale, de materii prime furajere prin amestecarea uleiurilor brute, a uleiurilor rafinate, a grăsimilor animale, a uleiurilor recuperate de la producători sau a produselor derivate din acestea pentru a produce un amestec de uleiuri ori grăsimi, cu excepţia depozitării exclusive a loturilor consecutive şi amestecării exclusive a uleiurilor rafinate;

19) uleiuri sau grăsimi rafinate – uleiuri sau grăsimi care au fost supuse procesului de rafinare.

[Pct.3 completat prin Hot.Guv. nr.669 din 11.07.2018, în vigoare 13.07.2018]

[Pct.3 completat prin Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

II. OBLIGAŢII

4. Producătorii se asigură că toate etapele producţiei, transformării şi distribuirii aflate sub controlul lor sînt puse în aplicare în conformitate cu legislaţia privind domeniul respectiv şi cu bunele practici. Ei se asigură că aceste etape îndeplinesc cerinţele stabilite de prezenta Normă sanitar-veterinară.

5. Animalele sînt hrănite cu nutreţuri care nu prezintă un pericol pentru sănătatea animalelor şi nu afectează producţia lor..

[Pct.5 în redacţia Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

6. Producătorii trebuie să respecte cerinţele privind substanţele şi produsele nedorite în hrana animalelor stabilite în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară, la producerea şi pe parcursul executării operaţiunilor aferente producţiei primare de nutreţuri şi următoarelor operaţiuni conexe:

1) transportul, depozitarea şi manipularea producţiei primare la locul de producţie;

2) transportarea producţiei primare de la locul de producţie către o unitate;

3) amestecul de nutreţuri fără utilizarea aditivilor sau preamestecurilor de aditivi, cu excepţia aditivilor utilizaţi la operaţiunile de însilozare pentru satisfacerea unor nevoi exclusive în cadrul exploataţiei;

4) produsele pentru furaje care conţin un nivel de substanţe nedorite care depăşeşte nivelul maxim stabilit în anexa nr.1 să nu fie amestecate cu alte produse.

[Pct.6 completat prin Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

7. Producătorii din sectorul nutreţurilor:

1) se conformează criteriilor microbiologice stabilite;

2) se conformează dispoziţiilor anexei nr.2 la prezenta Normă sanitar-veterinară;

3) procură şi utilizează numai nutreţuri provenite de la unităţi înregistrate şi/sau autorizate în conformitate cu legislaţia în vigoare.

8. Sistemul de analiză a riscurilor şi punctele critice de control (HACCP):

1) producătorii, care exercită alte activităţi decît cele menţionate la punctul 5, stabilesc, aplică şi menţin una sau mai multe proceduri scrise permanente bazate pe principiile HACCP.

2) principiile care stau la baza dispoziţiilor de la subpunctul 1) al prezentului punct şi care trebuie respectate sînt:

a) identificarea tuturor riscurilor care trebuie să fie prevenite, eliminate sau aduse la un nivel acceptabil;

b) identificarea punctelor critice la nivelul cărora un control este indispensabil pentru prevenirea sau eliminarea unui risc sau pentru aducerea acestuia la un nivel acceptabil;

c) stabilirea, în punctele critice, a limitelor critice care diferenţiază acceptabilitatea de inacceptabilitatea, în scopul prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate;

d) stabilirea şi aplicarea unor proceduri de supraveghere eficientă a punctelor critice;

e) stabilirea acţiunilor de corecţie care trebuie să fie aplicate atunci cînd supravegherea indică faptul că un punct critic nu este controlat;

f) stabilirea procedurilor destinate verificării caracterului complet şi eficient al măsurilor definite la literele a)-e) din prezentul punct. Procedurile de verificare se efectuează periodic;

g) întocmirea unor documente şi dosare, în funcţie de natura şi de mărimea întreprinderii din sectorul nutreţurilor, pentru dovedirea aplicării eficiente a măsurilor definite la literele a)-f) din prezentul punct.

3) În cazul modificării unui produs, a unui procedeu sau a unei etape de producţie, transformare, depozitare şi distribuţie, producătorii revizuiesc procedura şi operează modificările necesare.

4) În cadrul sistemului de proceduri menţionat la subpunctul 1) al prezentului punct, producătorii pot utiliza, concomitent, şi ghidurile privind aplicarea principiilor HACCP.

5) Conform deciziei autorităţii competente, se pot adopta măsuri de facilitare a punerii în aplicare a prezentului punct, inclusiv pentru întreprinderile mici.

9. Referitor la documentele ce ţin de sistemul HACCP producătorii:

1) furnizează autorităţii competente, în forma cerută de aceasta, dovada respectării punctului 8 al prezentei Norme sanitar-veterinare;

2) se asigură că toate documentele care descriu procedurile elaborate în conformitate cu punctul 8 al prezentei Norme sanitar-veterinare sînt actualizate în permanenţă.

10. Autoritatea competentă:

1) ia în considerare natura şi mărimea întreprinderii din sectorul nutreţurilor, atunci cînd stabileşte cerinţele referitoare la forma dovezii menţionate la subpunctul 1) punctul 9 din prezenta Normă sanitar-veterinară;

2) poate stabili procedura de punere în aplicare a punctului 9 din prezenta Normă sanitar-veterinară. Această procedură îi poate ajuta pe unii producători să pună în aplicare principiile HACCP, elaborate conform prevederilor capitolului III în vederea îndeplinirii cerinţelor de la punctul 8 subpunctul 1) al prezentei Norme sanitar-veterinare;

3) pentru anumite substanţe nedorite, autoritatea competentă poate să efectueze investigaţii, prin care se identifică sursele substanţelor nedorite, dacă pragurile stabilite în anexa nr.2 la prezenta Normă sanitar-veterinară sînt depăşite.

[Pct.10 completat prin Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

11. Producătorii cooperează cu autoritatea competentă la cererea şi în condiţiile impuse de legislaţie.

12. Producătorii:

1) notifică autorităţii competente, sub forma solicitată de aceasta, în vederea înregistrării tuturor unităţilor subordonate implicate într-o anumită etapă a producerii, transformării, stocării, transportului sau distribuirii nutreţurilor;

2) furnizează autorităţii competente informaţii actualizate privind unităţile subordonate, menţionate la subpunctul 1) al prezentului punct, notificînd, în special, autoritatea competentă despre orice modificare semnificativă a activităţilor şi orice închidere a unei unităţi existente.

III. DISPOZIŢII PRIVIND ACTIVITATEA OPERATORILOR

13. Operatorii iau măsuri, la toate etapele producerii, prelucrării şi distribuirii din unitatea aflată sub controlul lor, prin desfăşurarea unor investigaţii pentru a identifica sursele de substanţe nedorite din furaje, în cazul în care nivelurile maxime depăşesc nivelurile stabilite în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară. Pentru nivelurile maxime se stabilesc praguri de acţiuni, specificate în anexa nr.4 la prezenta Normă sanitar-veterinară.

Totodată ei se asigură că produsele pentru nutreţuri care sînt de o calitate bună nu sînt supuse altor restricţii de circulaţie în ceea ce priveşte prezenţa substanţelor nedorite, şi corespund cerinţelor prevăzute în Hotărîrea Guvernului nr.967 din 18 octombrie 2010 "Cu privire la unele măsuri de certificare sanitar-veterinară la importul produselor destinate hranei animalelor.

[Pct.13 în redacţia Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

14. Operatorii trebuie să poată identifica şi să pună la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, următoarele informaţii despre:

1) persoanele de la care au fost aprovizionaţi cu nutreţuri;

2) animalele de la care se obţin produsele sau orice substanţă destinată pentru a fi încorporată în nutreţuri;

3) celelalte părţi către care au fost furnizate produsele lor.

15. În cazul în care un operator consideră sau are motive să creadă că un anumit tip de nutreţuri care a fost importat, produs, prelucrat sau distribuit nu corespunde cerinţelor de siguranţă privind nutreţurile, trebuie să iniţieze imediat procedurile pentru retragerea acestora de pe piaţă şi să informeze autorităţile competente. În aceste împrejurări, dacă se dovedeşte că lotul sau transportul respectiv nu îndeplinesc cerinţele de siguranţă, ele sînt distruse, în afara cazurilor în care autoritatea competentă decide altfel.

16. Operatorii comunică utilizatorilor de nutreţuri motivul retragerii acestora şi, dacă este necesar, retrage de la ei produsele care le-au fost deja furnizate, în cazul în care alte măsuri nu sînt suficiente pentru realizarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii animalelor.

17. Operatorii informează autorităţile competente în legătură cu acţiunile întreprinse pentru prevenirea sau reducerea riscurilor rezultate din utilizarea nutreţurilor şi nu împiedică sau descurajează orice persoană să coopereze cu autorităţile competente, în cazurile în care acesta ar putea preveni, reduce sau elimina un risc rezultat.

18. Operatorii sînt obligaţi:

1) să întreprindă măsurile de supraveghere şi control al oricăror contaminări periculoase provenite din aer, sol, apă, îngrăşăminte, produse fitofarmaceutice, biocide, medicamente de uz veterinar, precum şi din manipularea şi eliminarea deşeurilor;

2) să întreprindă măsuri privind protecţia mediului înconjurător ce au efecte asupra siguranţei nutreţurilor, inclusiv programele de supraveghere şi control al zoonozelor şi agenţilor zoonotici.

IV. CERINŢE GENERALE

19. Responsabilitatea pentru producerea, transformarea, conservarea, transportarea şi distribuirea nutreţurilor, materiei prime şi ingredientelor de nutreţuri sigure şi adecvate le revine tuturor participanţilor lanţului de alimentaţie a animalelor, inclusiv a fermierilor, a producătorilor de materie primă şi ingrediente pentru nutreţuri, producătorilor de nutreţuri combinate, conducătorilor de camioane etc.

20. Fiecare participant la lanţul de alimentaţie a animalelor poartă răspundere de toate activităţile care se referă la supravegherea şi controlul acestora, inclusiv respectarea tuturor exigenţelor prevăzute de legislaţie.

21. Nutreţurile care sînt plasate pe piaţă sau se preconizează plasarea lor pe piaţă sînt etichetate şi/sau identificate pentru facilitarea trasabilităţii, prin documentaţie sau informaţii adecvate.

22. În cazul în care autoritatea competentă a constatat că nutreţurile nu sînt conforme legislaţiei sau prezintă un nivel depăşit de substanţe nedorite menţionate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară sau se depistează un nivel de substanţe nedorite cu efect nociv care nu figurează în anexa sus menţionată, ele nu se plasează pe piaţă şi nu se administrează animalelor de la care se obţin produse alimentare. Nutreţurile care nu sînt conforme cerinţelor sanitar-veterinare vor fi retrase de pe piaţă.

[Pct.22 în redacţia Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

23. Se consideră că utilizarea nutreţurilor nu prezintă siguranţă în cazul în care produsele alimentare obţinute de la animale devin un factor de risc pentru consumul uman.

24. Producătorii şi toţi participanţii la lanţul din sectorul nutreţurilor:

1) trebuie să utilizeze autoreglementarea/autocontrolul pentru a se asigura că normele ce ţin de producere, depozitare şi transportare sînt respectate;

2) urmează să stabilească programe de control conform principiilor HACCP, care să fie stipulate în documentele ce dovedesc respectarea prevederilor punctului 8 din prezenta Normă sanitar-veterinară şi care urmează să fie prezentate la cererea organelor competente, de prevenire a riscurilor în vederea verificării nutreţurilor şi ingredientelor acestora, produse, distribuite şi utilizate în aşa mod încît produsele de origine animală să fie inofensive pentru consumul uman.

25. Producătorii şi operatorii trebuie să elaboreze programe de combatere a organismelor dăunătoare, în scopul menţinerii în condiţii sanitare a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor, cutiilor şi vehiculelor pentru transformarea şi antrepozitarea nutreţurilor şi a spaţiului aferent.

26. Pe parcursul hrănirii animalelor de la care se obţin produse alimentare, trebuie întreprinse măsuri pentru a menţine la un nivel cît mai mic riscul de contaminare biologică, chimică şi fizică a nutreţurilor.

27. Se interzice producerea, prelucrarea şi comercializarea nutreţurilor care pot:

1) înrăutăţi calitatea producţiei obţinute de la animalele agricole;

2) pune în pericol sănătatea umană;

3) înrăutăţi starea de sănătate a animalelor;

4) provoca creşterea nivelului de substanţe şi produse nedorite.

28. Regulamentul tehnologic de producere a nutreţurilor trebuie să conţină date referitoare la riscurile posibile şi metodele de minimizare a lor, la toate etapele de producere şi circulaţie a nutreţurilor, regulile de efectuare a expertizelor (verificarea documentelor, condiţiilor de producere etc.) la etapa de producere pînă la producţia finită.

29. Verificarea calităţii nutreţurilor se efectuează de către producător, în baza unui raport de încercări, eliberat de un laborator acreditat.

30. Producătorul trebuie să dispună de documentaţia tehnică care să conţină:

1) o descriere generală a produsului;

2) standardul sau documentul normativ pentru produsul respectiv;

3) certificatul de conformitate pentru sistemele de management al calităţii;

4) rapoartele de încercări ale produselor.

31. Pentru produsele importate, importatorul trebuie să posede autorizaţia de import, emisă de autoritatea competentă.

32. Pentru a exclude posibilele întrebuinţării incorecte ale nutreţurilor, în instrucţiunile de folosire trebuie incluse:

1) condiţiile, îndeplinirea cărora garantează păstrarea principalelor calităţi ale nutreţurilor, precum şi securitatea lor în perioadele de păstrare şi folosire;

2) lista animalelor cărora le sînt destinate nutreţurile;

3) informaţia preventivă despre eventualele riscuri legate de deosebirile fiziologice ale organismului animal şi recomandările de prevenire a acestor riscuri.

33. Etichetele de pe ambalaje trebuie să conţină informaţii privind:

1) producătorul;

2) adresa producătorului;

3) denumirea produsului;

4) valoarea nutritivă;

5) componenţa produsului (lista ingredienţilor);

6) masa netto;

7) instrucţiunea de utilizare, cu enumerarea speciilor şi categoriilor de animale pentru care sînt destinate nutreţurile;

8) numărul lotului şi data producerii;

9) termenul de valabilitate;

10) condiţiile de păstrare şi transportare a nutreţurilor;

11) indicaţii suplimentare, la decizia producătorului, importatorului.

34. Eticheta aplicată pe nutreţuri trebuie să poarte clar menţiunea la ce tip de animale se referă (nutreţurile care conţin făină de peşte trebuie să poarte clar menţiunea "Conţin făină de peşte – Nu pot fi utilizate în hrana erbivorelor" ori "Conţin produse sangvine – Nu se utilizează în hrana erbivorelor").

35. Importatorii de nutreţuri se asigură că importurile au loc numai în condiţiile în care nutreţurile sînt conforme cu cerinţele stabilite de prezenta Normă sanitar-veterinară, precum şi cu orice legislaţie care prevede cerinţe pentru nutreţuri sau cu condiţiile recunoscute ca fiind cel puţin echivalente, sau cu condiţiile unui acord, atunci cînd există un acord specific între Republica Moldova şi ţara exportatoare.

V. DISPOZIŢII PRIVIND COMPONENŢA NUTREŢURILOR

36. Nutreţurile se clasifică în:

1) nutreţuri combinate – amestecuri de materii prime pentru nutreţuri, cu sau fără aditivi, care se administrează animalelor pe cale orală sub formă de nutreţuri complete sau complementare;

2) nutreţuri complete – amestecuri de nutreţuri, care, datorită compoziţiei lor, sînt suficiente pentru asigurarea unei raţii zilnice;

3) nutreţuri complementare – amestecuri de nutreţuri ce conţin procente ridicate din anumite substanţe şi care, din cauza compoziţiei lor, nu asigură raţia zilnică, decît în cazul în care sînt asociate altor tipuri de nutreţuri;

4) nutreţuri minerale – nutreţuri complementare compuse, în principal, din minerale şi cu un conţinut de cenuşă brută de cel puţin 40%.

37. Nutreţurile trebuie să corespundă prevederilor din anexele nr.1, nr.2 şi nr.3 la prezenta Normă sanitar-veterinară.

În cazul în care nu există prevederi speciale pentru furajele complementare se prevede ca ele să nu conţină, avînd în vedere proporţia prescrisă pentru utilizarea lor în raţia zilnică, nivelurile de substanţe nedorite menţionate în anexa nr.1 la prezenta Normă sanitar-veterinară care să le depăşească pe cele fixate pentru furaje complete.

[Pct.37 completat prin Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

38. Aditivii nutreţurilor trebuie să fie recepţionaţi, manipulaţi şi depozitaţi în modul în care se conservează conţinutul lor integral şi este limitat riscul utilizării eronate sau a contaminării întîmplătoare. Nutreţurile ce conţin acest tip de produse trebuie să fie utilizate numai conform condiţiilor de utilizare.

39. Antibioticele nu trebuie să fie utilizate în nutreţuri ca stimulator de creştere a animalelor, fără evaluarea securităţii acestora ce ţine de sănătatea publică.

VI. DEPOZITAREA

40. Nutreţurile şi ingredientele lor trebuie să fie depozitate în condiţii sigure, în modul care previne contaminarea acestora de către organismele dăunătoare sau de contaminanţii chimici, fizici sau microbiologici sau de alte substanţe nedorite apărute în timpul producerii, manipulării, depozitării şi transportării.

41. Nutreţurile trebuie să fie depozitate separat de agenţii chimici şi celelalte produse interzise în nutreţuri. Zonele de depozitare şi containerele trebuie să fie curate şi uscate şi, dacă este necesar, să se aplice măsuri corespunzătoare de combatere a organismelor dăunătoare.

42. Zonele de depozitare şi containerele trebuie să fie curăţate periodic pentru prevenirea, în măsura posibilităţii, a contaminării încrucişate.

43. Seminţele trebuie să fie depozitate în modul corespunzător şi într-un loc inaccesibil animalelor.

44. Îngrăşămintele chimice, pesticidele şi alte materii, care nu se referă la compoziţia nutreţurilor şi ingredientele lor, trebuie să fie depozitate separat de acestea, pentru a preveni riscul unor greşeli de fabricare şi contaminare a acestora.

45. Toate nutreţurile şi ingredientele acestora trebuie să fie depozitate şi transportate astfel încît să reducă la minimum riscul degradării şi contaminării lor şi să permită repartizarea nutreţurilor pe grupe de animale.

46. Nutreţurile şi ingredientele acestora trebuie supravegheate pentru a diminua degradarea şi puritatea produselor la toate etapele de manipulare, de depozitare şi de transportare a lor.

47. Instrucţiunile care stabilesc precauţii trebuie să fie respectate pentru a limita sporirea ciupercilor şi bacteriilor în nutreţurile umede şi semiumede.

48. Condensarea trebuie să fie redusă la minimum în instalaţiile de fabricare şi de transformare a nutreţurilor şi ingredientelor acestora.

49. Nutreţurile uscate şi ingredientele trebuie să fie ţinute la loc uscat pentru a limita accesul ciupercilor şi bacteriilor.

VII. PRODUCŢIA PRIMARĂ

50. Producătorii care desfăşoară activităţi de producţie primară de nutreţuri trebuie să respecte următoarele dispoziţii referitoare la igienă, în special:

1) să se asigure că gestionarea şi efectuarea acestor activităţi au loc în aşa fel încît riscurile la adresa siguranţei furajelor să fie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel minim;

2) să se asigure, maximum posibil, că produsele primare fabricate, preparate, curăţate, ambalate, depozitate şi transportate sub răspunderea lor sînt protejate de orice contaminare şi deteriorare;

3) să îndeplinească obligaţiile menţionate la subpunctele 1) şi 2) ale prezentului punct, conformîndu-se actelor legislative şi normative referitoare la controlul riscurilor, inclusiv:

a) măsurilor destinate să controleze orice contaminare periculoasă, ca de exemplu cea provenită din aer, sol, apă, îngrăşăminte, produse fitofarmaceutice, biocide, medicamente de uz veterinar, precum şi din manipularea şi eliminarea deşeurilor;

b) măsurilor referitoare la sănătatea plantelor, la sănătatea animalelor şi a mediului care au efecte asupra siguranţei nutreţurilor, inclusiv programelor de supraveghere şi control al zoonozelor şi agenţilor zoonotici;

4) atunci cînd este necesar, să ia măsuri adecvate, în special pentru:

a) menţinerea în stare de curăţenie şi, la nevoie, după curăţare, dezinfectarea corespunzătoare a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor, cutiilor şi vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea, calibrarea, ambalarea, antrepozitarea şi transportul nutreţurilor;

b) garantarea condiţiilor de producţie, transport şi depozitare igienică a nutreţurilor, precum şi a curăţeniei acestora;

c) utilizarea apei curate ori de cîte ori este necesar pentru evitarea pericolului de contaminare;

d) prevenirea, pe cît se poate, a pericolului de contaminare din partea animalelor şi a organismelor dăunătoare;

e) depozitarea şi manipularea separată şi sigură a deşeurilor şi substanţelor periculoase, în scopul evitării pericolului de contaminare;

f) asigurarea că materialele ambalajelor nu constituie o sursă de contaminare periculoasă pentru nutreţuri;

g) luarea în considerare a rezultatelor oricărei analize relevante a probelor prelevate din produsele primare sau a altor probe care prezintă importanţă pentru siguranţa nutreţurilor¤

h) asigurarea ca hrana pentru animale şi aşternuturile utilizate în unitatea de producţie animală să fie schimbate permanent şi pînă la apariţia mucegaiurilor;

i) garantarea distribuţiei hranei pentru animale trimisă la destinaţia corectă.

[Pct.50 completat prin Hot.Guv. nr.669 din 11.07.2018, în vigoare 13.07.2018]

51. Producătorii trebuie să întocmească registre privind măsurile luate pentru controlul corespunzător şi pe o durată adecvată al riscurilor, în funcţie de natura şi mărimea întreprinderii din sectorul nutreţurilor. Producătorii din acest sector trebuie să pună la dispoziţia autorităţii competente informaţiile relevante prevăzute în aceste registre.

52. Producătorii trebuie să întocmească în special registre privind:

1) orice utilizare de produse fitosanitare şi de biocide;

2) orice apariţie de organisme dăunătoare sau de boli susceptibile să afecteze siguranţa produselor primare;

3) rezultatele oricărei analize a probelor prelevate din produsele primare sau a altor probe prelevate în scopul diagnosticării, care prezintă importanţă pentru siguranţa nutreţurilor;

4) sursa şi cantitatea fiecărei intrări de nutreţuri, precum şi destinaţia şi cantitatea fiecărei ieşiri de nutreţuri.

53. Alte persoane, precum sînt medicii veterinari, agronomii şi tehnicienii agricoli, îi pot ajuta pe producători să completeze registre, în funcţie de activităţile pe care le exercită în cadrul exploataţiei.

VIII. CERINŢELE FAŢĂ DE ÎNTREPRINDERILE DIN SECTORUL NUTREŢURILOR

CARE NU DESFĂŞOARĂ ACTIVITĂŢI DE PRODUCŢIE PRIMARĂ DE NUTREŢURI

Instalaţii şi echipamente

54. Instalaţiile, echipamentele, containerele, cutiile şi vehiculele pentru transformarea şi depozitarea nutreţurilor, precum şi spaţiul înconjurător trebuie să fie menţinute în stare de curăţenie, să fie puse în aplicare programe eficiente de luptă împotriva organismelor dăunătoare.

55. Prin asamblarea, proiectarea, construcţia şi dimensiunile lor instalaţiile şi echipamentele trebuie:

1) să poată fi uşor curăţate şi/sau dezinfectate;

2) să permită reducerea la minimum a riscului de eroare şi prevenirea contaminării, a contaminării încrucişate şi, în general, a oricărui efect nefast asupra siguranţei şi calităţii produselor. Maşinile care intră în contact cu nutreţurile trebuie să fie uscate după fiecare spălare;

3) să fie curăţate atent la intervale periodice pentru prevenirea acumulării riscurilor, iar produsele chimice pentru curăţare şi dezinfectare să fie utilizate în conformitate cu instrucţiunile şi să fie depozitate departe de hrana pentru animale şi spaţiile pentru hrănire;

4) să stabilească un plan de acţiuni împotriva organismelor dăunătoare pentru prevenirea pătrunderii acestora în unitatea de producţie, în scopul reducerii minime a posibilităţii de contaminare a hranei pentru animale şi a aşternuturilor sau a zonelor rezervate animalelor;

5) să se realizeze sisteme de evacuare a gunoiului de grajd şi a deşeurilor, precum şi de eliminare a celorlalte surse posibile de contaminare a hranei pentru animale.

[Pct.55 completat prin Hot.Guv. nr.669 din 11.07.2018, în vigoare 13.07.2018]

56. Instalaţiile şi echipamentele care trebuie să servească operaţiunilor de amestec şi/sau de fabricare trebuie să fie supuse periodic unor verificări corespunzătoare, în conformitate cu procedurile scrise, stabilite în prealabil de producătorul produselor:

1) totalitatea balanţelor şi dispozitivelor de măsurat utilizate la fabricarea nutreţurilor trebuie să corespundă gamei de greutăţi sau de volume de măsurat, iar precizia acestora trebuie să fie controlată periodic.

2) toate dispozitivele de amestec utilizate la fabricarea nutreţurilor trebuie să corespundă gamei de greutăţi sau de volume combinate şi să poată fabrica amestecuri şi diluţii omogene.

57. Instalaţiile trebuie să aibă o iluminare naturală şi/sau artificială suficientă.

58. Sistemele de evacuare a apelor reziduale trebuie să fie adaptate întrebuinţării căreia îi sînt destinate; acestea trebuie să fie astfel proiectate şi construite încît să se prevină orice risc de contaminare a nutreţurilor.

59. Apa utilizată la fabricarea nutreţurilor trebuie să aibă un nivel de calitate adecvat pentru animale; conductele de apă trebuie să fie fabricate din materiale inerte şi să fie curăţate şi întreţinute periodic.

În cazul suspiciunii unei contaminări a animalelor şi a produselor de origine animală prin intermediul apei, se iau măsuri de evaluare a riscurilor şi de reducere a acestora.

[Pct.59 completat prin Hot.Guv. nr.669 din 11.07.2018, în vigoare 13.07.2018]

60. Evacuarea apelor de canalizare, a apelor uzate şi apelor pluviale trebuie să fie efectuată în aşa fel încît să se asigure protecţia echipamentelor, precum şi siguranţa sanitară şi calitatea nutreţurilor. Deteriorarea şi praful trebuie evitate pentru a se preveni invadarea de organisme dăunătoare.

61. Ferestrele şi alte deschideri trebuie, la nevoie, să reziste organismelor dăunătoare. Uşile trebuie să fie bine ajustate şi atunci cînd sînt închise să reziste la organismele dăunătoare.

62. Dacă este necesar, plafoanele, plafoanele false şi alte echipamente suspendate trebuie să fie concepute, construite şi finisate în aşa fel încît să prevină îmbîcsirea şi să reducă condensul, apariţia de mucegaiuri nedorite şi deversarea de particule care pot dăuna siguranţei şi calităţii nutreţurilor.

Personalul

63. Întreprinderile din sectorul nutreţurilor trebuie să dispună de un personal suficient şi care să posede competenţele şi calificările necesare pentru fabricarea produselor respective.

64. Trebuie să se stabilească o organigramă care să precizeze calificările (de exemplu, diplomele, experienţa profesională) şi răspunderile personalului angajat şi care să fie pusă la dispoziţia autorităţilor de control competente. Întregul personal trebuie să fie clar informat în scris cu privire la funcţiile, răspunderile şi competenţele sale, în special cu ocazia fiecărei modificări, astfel încît să se obţină produse de calitatea dorită.

Producţia

65. Producătorul, operatorul sau altă persoană care răspunde de producţie trebuie să fie calificată în domeniul respectiv.

66. Producătorii trebuie să se asigure că toate etapele producţiei sînt realizate în conformitate cu procedurile şi instrucţiunile scrise stabilite în prealabil pentru verificarea şi controlul punctelor critice din procesul de fabricaţie.

67. Trebuie să se adopte măsuri cu caracter tehnic sau organizatoric pentru a se preveni sau limita, la nevoie, contaminarea încrucişată şi erorile. Trebuie să se utilizeze mijloace suficiente şi corespunzătoare pentru efectuarea verificărilor în timpul fabricaţiei.

68. Trebuie să se asigure un control care să permită depistarea prezenţei în nutreţuri a unor substanţe interzise şi a altor contaminanţi interzişi din motive care privesc sănătatea umană sau animală şi să se aplice strategii de control corespunzătoare pentru reducerea la minimum a riscurilor.

69. Deşeurile şi materiile prime neadecvate pentru nutreţuri trebuie să fie identificate şi izolate. Toate materiile prime care conţin cantităţi periculoase de medicamente de uz veterinar sau contaminanţi ori care prezintă alte riscuri trebuie să fie eliminate în mod corespunzător şi nu trebuie utilizate ca nutreţuri.

70. Producătorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura trasabilitatea efectivă a produselor, respectînd următoarele cerinţe:

a) etichetarea produselor va indica în mod clar dacă acestea sînt destinate hranei pentru animale sau altor scopuri;

b) în cazul în care un anumit lot de produse este declarat ca nefiind destinat utilizării în hrana animalelor, această declaraţie nu trebuie să fie modificată ulterior de un operator la o nouă etapă a lanţului alimentar.

[Pct.70 completat prin Hot.Guv. nr.669 din 11.07.2018, în vigoare 13.07.2018]

Controlul calităţii

71. Se desemnează o persoană calificată care să răspundă de controlul calităţii.

72. Întreprinderile din sectorul nutreţurilor trebuie să asigure efectuarea analizelor de către un laborator acreditat.

73. Trebuie să se elaboreze în scris şi să se aplice un plan de control al calităţii; acesta trebuie să cuprindă, în special, verificări ale punctelor critice ale procesului de fabricaţie, proceduri şi frecvenţe de prelevare a probelor, metode de analiză şi frecvenţa acestora, respectarea specificaţiilor, precum şi destinaţia care trebuie dată produselor în cazul neconformităţii, între stadiul materiilor prime transformate şi cel al produselor finale.

74. Documentele referitoare la materiile prime utilizate la fabricarea produsului final se păstrează de către producător pentru asigurarea monitorizării. Aceste documente sînt puse la dispoziţia autorităţii competente pe o perioadă adaptată utilizării pentru care produsele sînt comercializate.

75. Probele de ingrediente şi din fiecare lot de produse fabricate şi comercializate sau din fiecare parte specifică a producţiei (în cazul unei producţii continue) se prelevează în cantitate suficientă, în conformitate cu o procedură stabilită în prealabil de producător şi se păstrează pentru asigurarea urmăririi (aceste prelevări trebuie să fie periodice în cazul unei fabricaţii care răspunde numai nevoilor proprii ale producătorului).

76. Probele se sigilează şi se etichetează pentru a putea fi identificate cu uşurinţă; ele sînt depozitate în condiţii care să împiedice orice modificare anormală a compoziţiei acestora sau orice alterare. Probele sînt păstrate şi puse la dispoziţia autorităţii competente, pe perioada de utilizare a nutreţurilor comercializate.

Depozitare şi transport

77. Nutreţurile transformate se separă de materiile prime netransformate şi de aditivi în scopul prevenirii contaminării încrucişate a nutreţurilor transformate. Trebuie să se utilizeze materiale de ambalaj corespunzătoare.

78. Nutreţurile se depozitează şi se transportă în containere corespunzătoare. Ele trebuie să fie depozitate în locuri concepute, adaptate şi întreţinute în aşa fel încît să asigure condiţii corespunzătoare de depozitare, la care accesul să fie rezervat persoanelor autorizate de producători.

79. Nutreţurile se depozitează şi se transportă în aşa fel încît să poată fi uşor identificate, în scopul prevenirii confuziilor sau contaminării încrucişate şi a deteriorării acestora.

80. Containerele şi echipamentele utilizate pentru transportul, depozitarea, direcţionarea, manipularea şi cîntărirea nutreţurilor se menţin în stare de curăţenie. Trebuie să fie stabilite planuri de curăţare şi să se reducă la minimum urmele de detergenţi şi dezinfectanţi.

81. Murdăria trebuie să fie redusă la minimum şi controlată pentru a se limita apariţia organismelor dăunătoare.

82. Dacă este necesar, temperaturile se menţin la un nivel cît mai coborît pentru prevenirea condensului şi a murdăriei.

Întocmirea registrelor

83. Producătorii, inclusiv cei care operează numai în calitate de comercianţi fără a deţine vreodată produsele în instalaţiile lor, trebuie să păstreze într-un registru datele relevante, inclusiv cele referitoare la achiziţii, producţie şi vînzări, care permit trasabilitatea efectivă între recepţie şi livrare, inclusiv exportul pînă la destinaţia finală.

84. Producătorii, cu excepţia celor care operează numai în calitate de comercianţi fără să deţină vreodată produse în instalaţiile lor, trebuie să păstreze într-un registru:

1) documentele referitoare la procesul de fabricaţie şi la controale, întreprinderile din sectorul nutreţurilor trebuie să dispună de un sistem de documentare conceput pentru stabilirea şi controlul punctelor critice din procesul de fabricaţie, precum şi pentru stabilirea şi punerea în aplicare a unui plan de control al calităţii. Ele trebuie să păstreze rezultatele controalelor efectuate. Acest set de documente se păstrează pentru a permite urmărirea istoricului fabricaţiei fiecărui lot de produse puse în circulaţie şi stabilirea răspunderilor în cazul unei reclamaţii;

2) documente referitoare la trasabilitate, în special:

a) pentru nutreţuri – natura produselor şi cantitatea produsă, datele lor de fabricaţie şi numărul lotului sau al părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue, numele şi adresa unităţilor sau utilizatorilor cărora le-au fost livrate aceste produse, precum şi precizări privind natura şi cantitatea produselor livrate şi numărul lotului sau părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue;

b) pentru preamestecuri – numele şi adresa producătorilor sau furnizorilor de aditivi, natura şi cantitatea aditivilor utilizaţi şi numărul lotului sau părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue; data fabricaţiei preamestecului şi numărul lotului, numele şi adresa unităţii căreia îi este livrat preamestecul, data livrării, natura şi cantitatea preamestecului livrat şi numărul lotului;

c) pentru nutreţurile combinate/materiile prime pentru nutreţuri – numele şi adresa producătorilor sau furnizorilor de aditivi/de preamestecuri, natura şi cantitatea preamestecului utilizat şi numărul lotului; numele şi adresa furnizorilor de materii prime pentru nutreţuri şi hrană complementară pentru animale şi data livrării; tipul, cantitatea şi formula nutreţurilor combinate, natura şi cantitatea materiilor prime pentru nutreţurile sau nutreţurile combinate fabricate, precum şi data fabricaţiei, numele şi adresa cumpărătorului.

Reclamaţii şi returnarea produselor

85. Producătorii trebuie să pună în aplicare un sistem de înregistrare şi de examinare a reclamaţiilor.

86. Producătorii trebuie să realizeze un sistem care să permită returnarea rapidă a produselor care se află în reţeaua de distribuţie. Aceştia trebuie să stabilească, prin intermediul unor proceduri scrise, destinaţia oricărui produs returnat, astfel încît înainte de reintroducerea lor în circulaţie, acestea să facă obiectul unui nou control al calităţii.

[Anexa nr.1 în redacţia Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

[Anexa nr.4 introdusă prin Hot.Guv. nr.870 din 21.12.2015, în vigoare 31.12.2015]

Anexa nr.5

la Norma sanitar-veterinară

privind igiena nutreţurilor şi conţinutul

substanţelor nedorite în nutreţuri

[Anexa nr.5 introdusă prin Hot.Guv. nr.669 din 11.07.2018, în vigoare 13.07.2018]

Monitorizarea dioxinei din uleiuri, grăsimi şi produse derivate

1. Producătorii din sectorul nutreţurilor care plasează pe piaţă grăsimi, uleiuri sau produse derivate din acestea, destinate utilizării în hrana animalelor, inclusiv în furaje combinate, analizează aceste produse în laboratoarele acreditate pentru a determina nivelul de dioxină şi de PCB-uri de tipul dioxinei în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.686 din 13 septembrie 2012 "Cu privire la aprobarea unor metode de analiză pentru controlul nutreţurilor".

2. Pentru a completa sistemul HACCP al producătorilor din sectorul nutreţurilor, analizele menţionate la punctul 1 din prezenta anexă trebuie să fie efectuate cu o anumită frecvenţă şi cu un lot de produs care nu depăşeşte 1000 de tone. Totodată producătorii din sectorul nutreţurilor analizează şi documentează sistemul HACCP astfel:

1) producătorii care prelucrează grăsimi şi uleiuri vegetale brute:

a) 100% din loturile de produse derivate din uleiuri şi grăsimi de origine vegetală, cu excepţia glicerinei, lecitinei, gumei, produselor menţionate la litera b) din prezentul subpunct;

b) uleiurile acide rezultate din rafinarea chimică, pastele de neutralizare (soap stocks), ajutoarele de filtrare utilizate, pămîntul decolorant utilizat şi loturile de ulei de cocos brut intrate în procesul de producţie;

2) producătorii care produc grăsimi de animale prezintă o analiză reprezentativă pe an pentru fiecare 5 000 de tone de grăsimi animale

şi produse derivate, încadrate în materialul de categoria 3, specificate în Hotărîrea Guvernului nr.315 din 26 aprilie 2010 "Pentru aprobarea Regulilor sanitar-veterinare privind subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman", sau provenind de la o întreprindere autorizată în conformitate cu Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

3) producătorii care produc ulei de peşte:

a) 100% din loturile de ulei de peşte în cazul în care uleiul este produs din produse derivate din ulei de peşte, cu excepţia uleiului de peşte rafinat, pescării care nu au fost monitorizate, de origine nespecificată sau din Marea Baltică, subproduse din peşte provenind de la unităţi de prelucrare a peştelui pentru consum uman care nu sînt autorizate, putasu sau hering din specia Brevoorhia;

b) 100% din loturile ieşite din procesul de producţie de produse derivate din ulei de peşte, cu excepţia uleiului de peşte rafinat;

c) o analiză reprezentativă pentru fiecare 2 000 de tone de ulei de peşte care nu este menţionată la subpunctul 3) litera a);

d) uleiul de peşte decontaminat printr-un tratament autorizat, astfel cum este specificat în Hotărîrea Guvernului nr.462 din 2 iulie 2013 "Cu privire la aprobarea unor cerinţe faţă de furaje";

4) industria oleochimică care plasează pe piaţă hrană pentru animale:

a) 100% din loturile de grăsimi de animale care intră în procesul de producţie şi care nu sînt specificate la subpunctele 2) sau 8), uleiul de peşte care nu este specificat la subpunctele 3) sau 8), uleiurile şi grăsimile recuperate de la producătorii din sectorul nutreţurilor şi amestecurile de grăsimi şi uleiuri;

b) 100% din loturile de produse derivate din uleiuri şi grăsimi plasate pe piaţă ca hrană pentru animale, cu excepţia glicerinei, a acizilor graşi distilaţi puri rezultaţi din hidroliza grăsimilor, a produselor menţionate la litera c) din prezentul subpunct;

c) acizii graşi bruţi rezultaţi din hidroliza grăsimilor, acizii graşi esterificaţi cu glicerol, mono- şi digliceridele de acizi graşi, sărurile acizilor graşi şi loturile de ulei de cocos brut intrate în procesul de producţie;

5) industria biomotorinei care plasează pe piaţă hrană pentru animale:

a) 100% din loturile de grăsimi de animale care intră în procesul de producţie şi care nu sînt specificate la subpunctele 2) sau 8), uleiul de peşte care nu este specificat la subpunctele 3) sau 8), uleiurile şi grăsimile recuperate de la producătorii din sectorul nutreţurilor şi amestecurile de grăsimi şi uleiuri;

b) 100% din loturile de produse derivate din uleiuri şi grăsimi plasate pe piaţă ca hrană pentru animale, cu excepţia glicerinei, lecitinei, gumei, produselor menţionate la litera c) din prezentul subpunct;

c) uleiurile acide rezultate din rafinarea chimică, pastele de neutralizare (soap stocks) şi uleiul de cocos brut;

6) unităţi de amestecare a grăsimilor:

a) 100% din loturile de ulei de cocos brut şi grăsimile de animale intrate în procesul de producţie şi care nu sînt specificate la subpunctele 2) sau 8), uleiul de peşte care nu este specificat la subpunctele 3) sau 8), uleiurile şi grăsimile recuperate de la producătorii din sectorul nutreţurilor şi amestecurile de grăsimi şi uleiuri, cu excepţia glicerinei, lecitinei, gumei, a produselor menţionate la litera b) din prezentul subpunct;

b) uleiurile acide rezultate din rafinarea chimică, acizii graşi bruţi rezultaţi din hidroliza grăsimilor, acizii graşi distilaţi puri rezultaţi din hidroliza grăsimilor şi pastele de neutralizare (soap stocks);

c) 100% din loturile de amestecuri de grăsimi şi de uleiuri destinate hranei pentru animale.

Producătorii din sectorul nutreţurilor trebuie să declare autorităţii competente care este alternativa aleasă, sau litera b) sau litera c) din prezentul subpunct.

7) producătorii de furaje combinate pentru animalele de la care se obţin alimente:

a) 100% din loturile de ulei de cocos brut şi grăsimile de animale intrate în procesul de producţie şi care nu sînt menţionate la subpunctele 2) sau 8), uleiul de peşte care nu este specificat la subpunctele 3) sau 8), uleiurile şi grăsimile recuperate de la producătorii din sectorul nutreţurilor specificate şi amestecurile de grăsimi şi uleiuri, cu excepţia glicerinei, lecitinei, gumei, a produselor menţionate la litera b) din prezentul subpunct;

b) uleiurile acide rezultate din rafinarea chimică, acizii graşi bruţi rezultaţi din hidroliza grăsimilor, acizii graşi distilaţi puri rezultaţi din hidroliza grăsimilor, ajutoarele de filtrare, pămîntul decolorant şi pastele de neutralizare (soap stocks);

c) 1% din loturi de furaje combinate fabricate care conţin produse specificate la literele a) şi b) din prezentul subpunct;

8) importatorii care plasează pe piaţă hrană pentru animale din următoarele categorii:

a) 100% din loturile de ulei de cocos brut importate, grăsimile de animale, uleiurile de peşte, uleiurile şi grăsimile produse producătorii de nutreţuri, amestecurile de grăsimi şi uleiuri, tocoferolii extraşi din uleiuri vegetale şi acetatul de tocoferil fabricat din aceştia, precum şi produsele derivate din uleiuri şi grăsimi, cu excepţia glicerinei, lecitinei, gumei, a produselor specificate la litera b);

b) uleiurile acide rezultate din rafinarea chimică, acizii graşi bruţi rezultaţi din hidroliza grăsimilor, acizii graşi distilaţi puri rezultaţi din hidroliza grăsimilor şi pastele de neutralizare (soap stocks).

3. În cazul în care se demonstrează că un lot omogen depăşeşte dimensiunea maximă pentru un lot în conformitate cu prevederile punctului 2 şi că a fost eşantionat într-un mod reprezentativ, rezultatele analizei eşantionului prelevat şi sigilat vor fi considerate drept acceptabile.

4. Dacă producătorii de nutreţuri pentru animale deţin documente care specifică că lotul de nutreţ sau toate componentele lotului de nutreţ care intră în unităţile lor au fost deja analizate într-o etapă anterioară de producţie, prelucrare sau distribuţie, atunci aceştia nu sînt obligaţi să efectueze o nouă analiză a lotului în cauză.

5. Lotul de nutreţ analizat trebuie să fie însoţit de documente care să confirme că aceste nutreţuri sau toate componentele acestora au fost analizate sau au fost trimise pentru analiză la un laborator acreditat menţionat la punctul 1, cu excepţia loturilor de produse menţionate la punctul 2 subpunctul 1) litera b), subpunctul 2) litera a), subpunctul 3) literele c) şi d), subpunctul 4) litera c), subpunctul 5) litera a), subpunctul 6) litera b), subpunctul 7) litera b) şi subpunctul 8) litera c).

6. Analiza trebuie să stabilească o legătură dintre livrare şi lotul sau loturile testate. Această legătură trebuie să fie descrisă în documentele de trasabilitate existente la sediul furnizorului. În cazul în care sînt mai multe loturi, documentele furnizate reprezintă o dovadă pentru fiecare dintre componentele livrării. Dacă testarea produsului se efectuează la ieşirea din procesul de producţie, dovada că produsul a fost analizat este raportul analitic.

7. Orice lot de nutreţ livrat conform punctului 2 subpunctul 2) litera a) sau subpunctul 3) litera c) trebuie să fie însoţit de o confirmare care să ateste că acest nutreţ este în conformitate cu cerinţele prevăzute la punctul 2 subpunctul 2 litera a) sau subpunctul 3) litera c).

Totodată rezultatele analizelor care includ lotul sau loturile livrate trebuie să fie expediate destinatarului, în cazul în care producătorul efectuează analiza la laboratoarele acreditate.

8. Producătorul de nutreţuri pentru animale este obligat să analizeze lotul de nutreţ în conformitate cu sistemul HACCP la ieşire, dacă toate loturile de nutreţ specificate la punctul 2 subpunctul 7 litera a) au fost analizate conform cerinţelor prezentei anexe şi dacă procesul de producţie, de manipulare şi de depozitare nu sporeşte gradul de contaminare cu dioxină.

9. Analizele de laborator efectuate în conformitate cu punctul 1 se comunică Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor în cazul în care nivelurile de dioxine stabilite în Hotărîrea Guvernului nr.686 din 13 septembrie 2012 "Cu privire la aprobarea unor metode de analiză pentru controlul nutreţurilor" sînt depăşite.

[Anexa nr.5 introdusă prin Hot.Guv. nr.669 din 11.07.2018, în vigoare 13.07.2018]