Hotărâre nr. 158 din 08.04.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Regulamentului privind orientările Republicii

Moldova pentru dezvoltarea reţelei naţionale de transport,

parte a reţelei transeuropene de transport

nr. 158  din  08.04.2026

 (în vigoare 09.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.164-165 art.168 din 09.04.2026

* * *

UE

În temeiul art.2 din Legea nr.112/2014 pentru ratificarea Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.185-199, art.442), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

Prezenta hotărâre transpune parţial Regulamentul (UE) 2024/1679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iunie 2024 privind orientările Uniunii pentru dezvoltarea reţelei transeuropene de transport, de modificare a Regulamentelor (UE) 2021/1153 şi (UE) nr.913/2010 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr.1315/2013, CELEX 32024R1679, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 2024/1679 din 28 iunie 2024.

1. Se aprobă Regulamentul privind orientările Republicii Moldova pentru dezvoltarea reţelei naţionale de transport, parte a reţelei transeuropene de transport (se anexează).

2. Din data intrării în vigoare a tratatului de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, prevederile prezentei hotărâri se aplică în măsura în care nu contravin actelor Uniunii Europene privind dezvoltarea reţelei transeuropene de transport.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.158/2026

REGULAMENT

privind orientările Republicii Moldova pentru dezvoltarea reţelei

naţionale de transport, parte a reţelei transeuropene de transport

Capitolul I

PRINCIPII GENERALE

1. Regulamentul privind orientările Republicii Moldova pentru dezvoltarea reţelei naţionale de transport, parte a reţelei transeuropene de transport (în continuare – Regulament) stabileşte:

1.1. orientările ce urmează a fi respectate pentru ca Republica Moldova să participe la dezvoltarea reţelei transeuropene de transport. Reţeaua transeuropeană de transport este alcătuită din reţeaua globală, reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă, reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă bazându-se pe reţeaua globală;

1.2. coridoarele europene de transport din care Republica Moldova face parte, care au importanţă strategică pe baza tronsoanelor prioritare ale reţelei transeuropene şi a proiectelor de interes comun, şi precizează cerinţele care trebuie respectate pentru dezvoltarea şi implementarea infrastructurii reţelei transeuropene de transport;

1.3. priorităţile pentru dezvoltarea reţelei naţionale de transport care face parte din reţeaua transeuropeană de transport şi prevede măsuri pentru extinderea şi modernizarea infrastructurii aferente reţelei transeuropene de transport pe teritoriul Republicii Moldova.

2. Prezentul Regulament se aplică reţelei naţionale de transport, care face parte din reţeaua transeuropeană de transport, astfel cum este indicată pe hărţile cuprinse în anexele nr.1, 2, 3 şi 4 (în continuare – segment naţional al TEN-T).

3. Reţeaua transeuropeană de transport sau "TEN-T" este constituită din ansamblul infrastructurilor de transport rutier, feroviar, fluvial, maritim şi aerian de importanţă europeană, identificate de Uniunea Europeană în vederea asigurării conectivităţii, interoperabilităţii şi mobilităţii durabile între statele membre şi ţările vecine.

4. Segmentul naţional al TEN-T cuprinde infrastructura de transport, inclusiv infrastructura pentru introducerea combustibililor alternativi, sistemele de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor în domeniul transporturilor (în continuare – sisteme TIC în domeniul transporturilor) şi măsuri care promovează gestionarea şi utilizarea eficientă a acestei infrastructuri şi care permit crearea şi operarea de servicii de transport durabile şi eficiente.

5. Infrastructura segmentului naţional al TEN-T se constituie din infrastructura pentru transportul feroviar, pentru transportul pe căi navigabile interioare, pentru transportul maritim, pentru transportul rutier, pentru transportul aerian şi pentru transportul multimodal, inclusiv nodurile urbane, astfel cum fiecare dintre aceste modalităţi de transport sunt stabilite în secţiunile relevante din capitolele II, III şi IV.

6. În sensul prezentului Regulament se definesc următoarele noţiuni:

6.1. proiect de interes comun – orice proiect desfăşurat în temeiul prezentului Regulament;

6.2. ţară învecinată – un stat membru al Uniunii Europene sau o ţară terţă, care se învecinează cu Republica Moldova;

6.3. ţară terţă – stat care nu este membru al Uniunii Europene;

6.4. regiune NUTS – regiune teritorială de statistică, aşa cum este stabilită şi clasificată în Nomenclatorul unităţilor teritoriale de statistică al Republicii Moldova;

6.5. tronson transfrontalier – tronson care asigură continuitatea unui proiect de interes comun de ambele părţi ale unei frontiere, situat între nodurile urbane cele mai apropiate de frontiera a două state, precum Republica Moldova şi o ţară învecinată;

6.6. blocaj – barieră fizică, tehnică, funcţională, operaţională sau administrativă, ce antrenează o întrerupere a sistemului, inclusiv congestia sau oprirea sistematică a traficului, de natură să afecteze continuitatea fluxurilor de trafic pe distanţe lungi sau a fluxurilor de trafic transfrontaliere;

6.7. nod urban – zonă urbană unde elemente ale infrastructurii de transport din cadrul reţelei naţionale de transport de pasageri şi de marfă, de exemplu porturi, inclusiv terminale pentru pasageri, aeroporturi, gări feroviare, terminale de autobuz şi terminale multimodale de marfă amplasate în interiorul sau în apropierea zonei urbane, sunt conectate la alte elemente ale infrastructurii respective şi la infrastructura aferentă traficului regional şi local, inclusiv la infrastructura pentru modurile active de transport;

6.8. reţea izolată – reţea feroviară sau o parte a acesteia, cu un ecartament al liniilor diferit de ecartamentul nominal standard european de 1435 mm;

6.9. transport multimodal – transport de pasageri sau de marfă, sau ambele, prin utilizarea a două sau mai multe moduri de transport;

6.10. serviciu digital de mobilitate multimodală – serviciu care furnizează informaţii referitoare la datele privind traficul şi călătoriile, cum ar fi amplasarea echipamentelor de transport, orarele, disponibilitatea sau tarifele pentru mai multe moduri de transport, putând include caracteristici care permit efectuarea de rezervări sau de plăţi sau emiterea de bilete;

6.11. interoperabilitate – capacitatea infrastructurii, inclusiv a infrastructurii digitale din cadrul unui mod sau segment de transport şi dintre diferite moduri de transport, inclusiv prin prisma tuturor condiţiilor normative, tehnice, administrative şi operaţionale, de a permite fluxuri de trafic şi de informaţii sigure şi neîntrerupte care ating nivelurile necesare de performanţă pentru respectivul mod sau segment al infrastructurii;

6.12. nod multimodal pentru pasageri – punct de legătură între cel puţin două moduri de transport pentru pasageri, care asigură informaţii referitoare la călătorie, acces la transportul public şi transferuri între moduri, cum ar fi staţiile de tip parchează şi călătoreşte, şi care acţionează ca interfaţă în interiorul nodurilor urbane şi între acestea şi între nodurile urbane şi reţelele de transport pe distanţe mai lungi;

6.13. terminal multimodal de marfă – structură prevăzută cu echipamente pentru transbordarea între cel puţin două moduri de transport sau între două sisteme feroviare diferite şi pentru depozitarea temporară a mărfurilor, cum ar fi terminale în porturi interioare sau maritime, de-a lungul căilor navigabile interioare şi în aeroporturi, precum şi terminale feroviar-rutiere;

6.14. plan de mobilitate urbană durabilă (în continuare – PMUD) – un document de planificare strategică a mobilităţii, care vizează îmbunătăţirea, în mod durabil, a accesibilităţii zonei urbane funcţionale şi a mobilităţii în interiorul acesteia, incluzând zonele de transfer în respectiva zonă urbană sau în proximitatea acesteia, pentru persoane, întreprinderi şi bunuri, în special în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii;

6.15. mod activ – transport de persoane sau de marfă, prin mijloace nemotorizate, pe baza activităţii fizice umane, inclusiv cu vehicule cu propulsie electrică auxiliară, adică vehicule cu pedale cu pedalare asistată echipate cu un motor electric auxiliar cu puterea nominală continuă mai mică sau egală cu 250 W, a cărui asistare este întreruptă atunci când ciclistul încetează să pedaleze sau este redusă progresiv pe măsură ce viteza vehiculului creşte, fiind întreruptă complet înainte ca viteza vehiculului să atingă 25 km/h;

6.16. sisteme TIC în domeniul transporturilor – sisteme şi aplicaţii de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor care utilizează tehnologii de informare, de comunicare, de navigare sau de poziţionare ori localizare, inclusiv tehnologii spaţiale, care permit prelucrarea, stocarea şi schimbul de date şi informaţii necesare pentru a gestiona în mod eficace infrastructura, mobilitatea şi traficul în cadrul reţelei transeuropene de transport, pentru a transmite informaţii relevante către autorităţi şi pentru a oferi servicii cu valoare adăugată cetăţenilor, expeditorilor şi operatorilor, inclusiv sisteme pentru o utilizare a reţelei în condiţii de rezilienţă, securitate, siguranţă, protecţie a mediului şi eficienţă din punctul de vedere al capacităţii; acestea includ sistemele, tehnologiile şi serviciile menţionate la subpunctele 6.16-6.22 şi pot include, de asemenea, dispozitive de bord împreună cu componentele de infrastructură sau digitale aferente;

6.17. sisteme de transport inteligente sau "STI" – sisteme în cadrul cărora se aplică tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor în domeniul transportului rutier, inclusiv infrastructură, vehicule şi utilizatori, în gestionarea traficului şi gestionarea mobilităţii, precum şi pentru interfeţe cu alte moduri de transport;

6.18. sistem de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime sau "VTMIS" – sistem de monitorizare şi informare privind traficul navelor maritime, dezvoltat şi întreţinut de autoritatea administraţiei publice, din subordinea organului central de specialitate din domeniul transporturilor, competentă în domeniul transportului naval, în vederea creşterii siguranţei şi eficienţei traficului maritim, îmbunătăţirii reacţiei autorităţii la incidentele, accidentele sau situaţiile potenţial periculoase produse în spaţiul maritim naţional, inclusiv operaţiile de căutare şi salvare, şi de a contribui la o mai bună prevenire şi detectare a poluării cauzate de nave;

6.19. mediu aferent ghişeului unic european în domeniul maritim sau "EMSWe" – cadru juridic şi tehnic pentru transmiterea electronică a informaţiilor legate de obligaţiile de raportare aplicabile în cazul escalelor într-un port din cadrul Uniunii Europene, care constă într-o reţea de ghişee unice naţionale în domeniul maritim cu interfeţe de raportare armonizate şi care include schimburile de date prin intermediul sistemului SafeSeaNet şi al altor sisteme relevante, precum şi servicii comune pentru gestionarea accesului şi a registrului utilizatorilor, adresarea, identificarea navelor, codurile de localizare şi informaţii privind mărfurile periculoase şi poluante şi privind sănătatea;

6.20. SafeSeaNet – sistem comunitar de schimb de informaţii maritime creat de Comisia Europeană în cooperare cu statele membre pentru a asigura punerea în aplicare a legislaţiei comunitare;

6.21. sistem de management al traficului aerian/sistem de servicii de navigaţie aeriană sau "sistem ATM/ANS" – sistem care asigură agregarea componentelor aeriene şi de la sol, precum şi echipamentul spaţial, care oferă suport serviciilor de navigaţie aeriană pentru toate etapele de zbor;

6.22. sistem european de management al traficului feroviar sau "ERTMS" – sistem european de management al traficului feroviar, care este compus din protecţia trenurilor (ETCS), comunicaţiile radio (RMR) şi conducerea automatizată a trenurilor (ATO) şi, în contextul termenelor de punere în aplicare, stabilite în prezentul Regulament, se referă la sistemul de protecţie a trenurilor de clasă A şi la orice sistem radio de clasă A, prevăzute la subpunctele 6.23 şi 6.24;

6.23. sistemul de protecţie a trenurilor de clasă A – sistem european de control şi comandă al trenului (ETCS);

6.24. sistemul radio de clasă A – sistem de radio mobil feroviar (RMR);

6.25. sistem ERTMS bazat pe comunicaţii radio – aplicaţia de nivel 2 a sistemului european de control şi comandă al trenului (ETCS), care nu necesită semnale de cale şi care utilizează un sistem radio de clasă A pentru a transmite date privind siguranţa şi alte tipuri de date între calea de rulare şi tren;

6.26. sisteme de clasă B:

6.26.1. pentru reţeaua feroviară transeuropeană, reprezintă un ansamblu limitat de sisteme preexistente de protecţie a trenurilor şi de comunicaţii radio de voce care se aflau deja în uz pe reţeaua feroviară transeuropeană înainte de 20 aprilie 2001;

6.26.2. pentru alte părţi ale reţelei sistemului feroviar din Uniunea Europeană, reprezintă un ansamblu limitat de sisteme preexistente de protecţie a trenurilor şi de comunicaţii radio de voce care se aflau deja în uz pe respectivele părţi ale reţelei înainte de 1 iulie 2015;

6.27. port maritim – spaţiu terestru şi maritim în care se regăsesc infrastructura şi echipamentele necesare, în principal, primirii navelor, încărcării şi descărcării acestora, depozitării mărfurilor, recepţiei şi livrării mărfurilor respective, precum şi îmbarcării şi debarcării pasagerilor, echipajului şi a altor persoane şi orice altă infrastructură necesară pentru operatorii de transport în cadrul zonei portuare;

6.28. transport maritim pe distanţe scurte – circulaţie a mărfurilor şi a pasagerilor pe mare între porturi situate în apele geografice ale unuia sau mai multor state membre sau între un port situat în apele statelor membre şi un port situat în apele unei ţări terţe adiacente care are ţărm la mările învecinate cu apele teritoriale ale unuia sau mai multor state membre;

6.29. informaţii electronice referitoare la transportul de mărfuri sau "eFTI" – set de elemente de date (informaţii electronice) referitoare la transportul de mărfuri, care sunt prelucrate prin mijloace electronice în scopul schimbului de informaţii de reglementare între operatorii economici în cauză şi între operatorii economici în cauză şi autorităţile competente;

6.30. cerul unic european sau "SES" – sisteme instituite de Uniunea Europeană în vederea creării unui spaţiu aerian operaţional mai integrat, având drept obiective consolidarea normelor de siguranţă a traficului aerian, contribuţia la dezvoltarea durabilă a sistemului de transport aerian şi îmbunătăţirea performanţelor generale ale managementului traficului aerian şi ale serviciilor de navigaţie aeriană pentru traficul aerian general în Europa;

6.31. vertiport – zonă utilizată pentru decolarea şi aterizarea aeronavelor cu decolare şi aterizare verticală (în continuare "VTOL");

6.32. poziţie de staţionare cu contact – poziţie de staţionare într-o zonă desemnată a platformei aeroportuare echipată cu o pasarelă de îmbarcare pentru pasageri;

6.33. poziţie de staţionare la distanţă – poziţie de staţionare într-o zonă desemnată a platformei aeroportuare care nu este echipată cu o pasarelă de îmbarcare pentru pasageri;

6.34. proiect SESAR – proiect de modernizare a managementului traficului aerian în Europa, care urmăreşte să furnizeze Uniunii Europene, inclusiv unei ţări terţe, o infrastructură performantă, standardizată şi interoperabilă de management al traficului aerian şi care constă într-un ciclu de inovare ce include faza de definire a SESAR, faza de dezvoltare a SESAR şi faza de punere în practică a SESAR;

6.35. cosmodrom – instalaţie pentru testarea şi lansarea vehiculelor spaţiale;

6.36. proiect feroviar european – proiect al întreprinderii comune pentru căile ferate ale Europei, sau al predecesoarei acesteia, întreprinderea comună Shift2Rail;

6.37. plan general european de management al traficului aerian (Planul general european pentru ATM) – plan general european de management al traficului aerian al proiectului de cercetare privind ATM în contextul cerului unic european ( în continuare "SESAR");

6.38. structura de guvernanţă a transportului feroviar de marfă – organisme de guvernanţă instituite pentru fiecare coridor de transport de marfă, în scopul guvernării coridoarelor de transport de marfă, şi anume: comitetul executiv, alcătuit din reprezentanţi ai autorităţilor corespunzătoare conform competenţei, desemnate de către Guvern; consiliul de administraţie, alcătuit din reprezentanţii administratorilor de infrastructură; administratorii de infrastructură;

6.39. întreţinere – lucrări menite să menţină starea şi capacitatea infrastructurii existente pe durata sa de viaţă, într-un mod care să îi asigure un nivel de servicii adaptat fluxului de trafic şi un nivel ridicat de siguranţă;

6.40. analiză cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic – evaluare ex-ante cuantificată a valorii unui proiect, realizată pe baza unei metodologii recunoscute, care ţine seama de toate beneficiile şi costurile sociale, economice, sanitare, climatice şi de mediu relevante; analiza beneficiilor şi a costurilor climatice şi de mediu se bazează pe evaluarea impactului asupra mediului, efectuată în temeiul Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;

6.41. combustibili alternativi – combustibili sau surse de energie care servesc, cel puţin parţial, drept substitut pentru sursele de petrol fosil din energia folosită pentru transporturi şi care au potenţialul de a contribui la decarbonizarea acesteia şi de a îmbunătăţi performanţa de mediu a sectorului transporturilor, inclusiv:

6.41.1. combustibili alternativi pentru vehicule, trenuri, nave sau aeronave cu zero emisii:

6.41.1.1. energie electrică;

6.41.1.2. hidrogen;

6.41.1.3. amoniac;

6.41.2. combustibili din surse regenerabile:

6.41.2.1. combustibilii din biomasă, inclusiv biogazul, şi biocombustibilii, în sensul definiţiei de la articolul 3 din Legea nr.10/2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile;

6.41.2.2. combustibilii sintetici şi parafinici, inclusiv amoniacul, produşi din surse regenerabile de energie;

6.41.3. combustibili alternativi din surse neregenerabile şi combustibili fosili de tranziţie:

6.41.3.1. gaz natural în stare gazoasă (gaz natural comprimat – GNC) şi în stare lichidă (gaz natural lichefiat – GNL);

6.41.3.2. gaz petrolier lichefiat (GPL);

6.41.3.3. combustibili sintetici şi parafinici produşi din surse neregenerabile de energie;

6.42. spaţiu de parcare sigur şi securizat – spaţiu de parcare uşor accesibil conducătorilor auto, care efectuează operaţiuni de transport de marfă sau de persoane, certificat în conformitate cu reglementarea tehnică aprobată de Guvern. Lista acestor spaţii de parcare se pune la dispoziţie pe site-ul web oficial al Agenţiei Naţionale de Transport Auto, fiind actualizată periodic;

6.43. sistem de cântărire în mers – sistem automat amplasat pe infrastructura rutieră în scopul identificării vehiculelor sau ansamblurilor de vehicule în circulaţie asupra cărora există suspiciuni de depăşire a limitelor de greutate relevante, în conformitate cu Legea drumurilor nr.509/1995;

6.44. decizie de autorizare a unui proiect – decizie sau un ansamblu de decizii, inclusiv cu caracter administrativ, luate simultan sau succesiv de una sau mai multe autorităţi, cu excepţia autorităţilor competente să se pronunţe cu privire la o cale de atac administrativă sau a instanţelor, în temeiul sistemului juridic naţional şi al dreptului administrativ intern, prin care se stabileşte dacă un iniţiator de proiect are sau nu are dreptul să implementeze un proiect în zona geografică în cauză în cadrul reţelei centrale, al reţelei centrale extinse sau al reţelei globale, fără a aduce atingere niciunei decizii luate în contextul unei căi de atac administrative sau judiciare. În sensul prezentului Regulament, decizia de autorizare a unui proiect nu reprezintă un act permisiv;

6.45. staţie de reîncărcare – instalaţie fizică situată într-un anumit loc, formată din unul sau mai multe puncte de reîncărcare;

6.46. staţie de realimentare – o singură instalaţie fizică situată într-un anumit loc, formată din unul sau mai multe puncte de realimentare;

6.47. informaţii minime universale în materie de trafic legate de siguranţa rutieră – orice date privind traficul legate de siguranţa rutieră extrase, agregate şi prelucrate, oferite utilizatorilor finali de către operatori rutieri şi/sau furnizori de servicii publici sau privaţi, prin intermediul oricăror canale de transmisie;

6.48. legislaţie naţională armonizată – acte normative naţionale ale Republicii Moldova prin care sunt transpuse, implementate sau executate dispoziţii obligatorii ale dreptului Uniunii Europene, în scopul alinierii cadrului juridic naţional la acquis-ul comunitar;

6.49. administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional, aflate în proprietatea publică a statului – Societatea pe Acţiuni "Administraţia Naţională a Drumurilor".

7. Obiectivul general al dezvoltării segmentului naţional al TEN-T este de a institui o reţea unică de transport multimodal de înaltă calitate, compatibilă cerinţelor reţelei unice transeuropene de transport la nivelul Uniunii Europene.

8. Segmentul naţional al TEN-T consolidează coeziunea socială, economică şi teritorială a Republicii Moldova, precum şi dintre Republica Moldova şi ţările învecinate care deţin reţele naţionale de transport incluse în reţeaua transeuropeană de transport, şi contribuie la crearea unui spaţiu european unic al transporturilor, care să fie durabil, sigur, eficient şi care să aibă rezilienţă, să sporească beneficiile utilizatorilor săi şi să sprijine creşterea favorabilă a incluziunii.

9. Segmentul naţional al TEN-T demonstrează valoarea adăugată europeană prin contribuţia la realizarea obiectivelor prezentate în următoarele patru categorii:

9.1. durabilitate, prin:

9.1.1. promovarea mobilităţii cu emisii zero şi cu emisii scăzute în conformitate cu obiectivele relevante, prevăzute de legislaţia naţională armonizat cu privire la reducerea emisiilor de CO₂;

9.1.2. facilitarea utilizării pe scară mai largă a unor moduri de transport mai durabile, în special prin dezvoltarea în continuare a unei reţele interoperabile de transport feroviar de călători pe distanţe lungi, inclusiv de mare viteză, şi a unei reţele de transport feroviar de marfă interoperabile, a unei reţele fiabile de transport pe căi navigabile interioare şi a unei reţele de transport maritim pe distanţe scurte pentru pasageri şi marfă la nivelul Republicii Moldova, asigurând incluziunea organică în Uniunea Europeană;

9.1.3. creşterea protecţiei mediului;

9.1.4. reducerea externalităţilor negative, inclusiv a celor legate de mediu, climă, sănătate, congestionare a traficului şi accidente, de exemplu prin programe de stimulare ecologică; sau

9.1.5. creşterea securităţii energetice;

9.2. coeziune, prin:

9.2.1. accesibilitatea şi conectivitatea tuturor regiunilor Republicii Moldova, precum şi cele ale Republicii Moldova cu toate regiunile Uniunii Europene şi ale altor ţări învecinate, acordând o atenţie deosebită regiunilor ultraperiferice şi altor regiuni îndepărtate, insulare, periferice şi muntoase, precum şi zonelor slab populate;

9.2.2. reducerea decalajelor în ceea ce priveşte calitatea infrastructurii şi promovarea interoperabilităţii între sistemele digitale ale tuturor modurilor de transport, cu o capacitate de reţea adecvată, între regiuni şi între Republica Moldova şi statele membre ale Uniunii Europene;

9.2.3. atât pentru traficul de pasageri, cât şi pentru traficul de marfă, interconexiunea şi coordonarea eficientă între infrastructura de transport pentru traficul pe distanţe lungi şi pentru traficul regional şi local, pentru a facilita serviciile de transport, inclusiv în nodurile urbane; sau

9.2.4. o infrastructură de transport care să reflecte situaţiile specifice din diferite părţi ale Republicii Moldova şi care să prevadă o acoperire echilibrată a tuturor regiunilor europene;

9.3. eficienţă, prin:

9.3.1. eliminarea blocajelor de infrastructură şi completarea legăturilor lipsă atât în cadrul infrastructurilor de transport, cât şi la punctele de conexiune dintre ele, pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi între Republica Moldova şi ţările învecinate, mai ales pe tronsoanele transfrontaliere, şi conectarea, după caz, la reţeaua transeuropeană de transport;

9.3.2. eliminarea blocajelor în materie de interoperabilitate, inclusiv a lacunelor ce ţin de digitalizare;

9.3.3. interoperabilitatea reţelelor naţionale, regionale şi locale de transport, precum şi a acestora cu reţelele transeuropene;

9.3.4. integrarea optimă şi interconectarea tuturor modurilor de transport, inclusiv în nodurile urbane;

9.3.5. promovarea unui transport eficient din punct de vedere economic şi de bună calitate, care să contribuie la stimularea creşterii economice şi a competitivităţii;

9.3.6. utilizarea mai eficientă a infrastructurilor noi şi a celor existente aflate în funcţiune, spre exemplu, în sectorul feroviar;

9.3.7. aplicarea, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, a unor concepte tehnologice şi operaţionale şi a unor sisteme digitale, care să fie interoperabile şi inovatoare; sau

9.3.8. o mai bună coordonare între Republica Moldova şi ţările învecinate, în ceea ce priveşte lucrările de infrastructură din proiectele transfrontaliere;

9.4. creşterea beneficiilor pentru toţi utilizatorii săi, prin:

9.4.1. asigurarea accesibilităţii pentru utilizatori şi satisfacerea nevoilor acestora în materie de mobilitate şi transport, ţinând seama în special de nevoile persoanelor aflate în situaţii de vulnerabilitate, inclusiv ale persoanelor cu dizabilităţi sau cu mobilitate redusă şi ale persoanelor care locuiesc în regiuni periferice, rurale, precum şi în zone slab populate;

9.4.2. asigurarea unor standarde de siguranţă, de securitate şi de calitate înaltă, inclusiv a calităţii serviciilor pentru toţi utilizatori, atât pentru transportul de pasageri, cât şi pentru transportul de marfă;

9.4.3. sprijinirea calităţii, eficienţei şi durabilităţii unor servicii de transport, care trebuie să fie accesibile şi la preţuri convenabile;

9.4.4. sprijinirea unei mobilităţi care să fie adaptată la schimbările climatice şi care să aibă rezilienţă la pericolele naturale şi la dezastrele provocate de om şi care să faciliteze o intervenţie eficientă şi rapidă a serviciilor de urgenţă şi de salvare, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi sau cu mobilitate redusă;

9.4.5. asigurarea rezilienţei infrastructurii, în special pe tronsoanele transfrontaliere;

9.4.6. oferirea unor soluţii alternative de transport, inclusiv utilizând alte moduri de transport, în cazul perturbărilor la nivelul reţelei;

9.4.7. sprijinirea modurilor active de mobilitate prin îmbunătăţirea accesibilităţii şi a calităţii infrastructurii aferente, ameliorând astfel siguranţa şi sănătatea utilizatorilor activi ai infrastructurii şi promovând beneficiile ecologice ale modurilor respective;

9.4.8. sprijinirea mobilităţii fluide în Republica Moldova, precum şi între Republica Moldova şi Uniunea Europeană; sau

9.4.9. garantarea unei întreţineri adecvate menite să asigure, pentru infrastructura existentă şi pe durata sa de viaţă, un nivel de servicii adaptat fluxului de trafic şi un nivel ridicat de siguranţă.

10. Segmentul naţional al TEN-T se planifică, se dezvoltă şi se exploatează într-un mod eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor şi în conformitate cu cerinţele de mediu aplicabile la nivel naţional şi la nivelul Uniunii Europene, prin:

10.1. dezvoltarea de noi infrastructuri, îmbunătăţirea şi întreţinerea infrastructurii de transport existente, în special prin includerea întreţinerii pe întreaga durată de viaţă a infrastructurii în faza de planificare a construcţiei sau a îmbunătăţirii infrastructurii, precum şi prin menţinerea în funcţiune a infrastructurii;

10.2. optimizarea integrării şi interconectării infrastructurii;

10.3. instalarea infrastructurii de reîncărcare şi realimentare cu combustibili alternativi, contribuind astfel la implementarea tehnologiilor de decarbonizare;

10.4. implementarea de noi tehnologii şi sisteme TIC în domeniul transporturilor, având drept scop menţinerea sau îmbunătăţirea performanţei infrastructurii, în cazul în care o astfel de implementare se justifică din punct de vedere economic sau este necesară pentru îmbunătăţirea siguranţei şi a securităţii;

10.5. optimizarea utilizării infrastructurii, în special prin gestionarea eficientă a capacităţii şi a traficului, promovarea multimodalităţii şi a trecerii la modele de mobilitate mai durabile, inclusiv dezvoltarea unor servicii de transport multimodal durabile, atractive şi eficiente;

10.6. luarea în considerare şi optimizarea eventualelor corelări şi interoperabilităţi cu alte reţele, în special cu reţelele transeuropene de energie sau de telecomunicaţii, inclusiv, după caz, întreaga reţea electrică, pentru a asigura coerenţa între planificarea infrastructurii de reîncărcare şi planificarea reţelei corespunzătoare, precum şi luarea în considerare a posibilelor corelări şi interoperabilităţi cu infrastructura cu dublă utilizare identificate în Hotărârea Guvernului nr.24/2025 cu privire la Sistemul naţional de control al comerţului cu mărfuri strategice în Republica Moldova, precum şi în "Cerinţele militare pentru mobilitatea militară în interiorul Uniunii Europene şi în afara acesteia" adoptate de Consiliu la 26 iunie 2023 şi la 23 octombrie 2023, precum şi în orice alt document ulterior de revizuire a actelor respective, aprobat ulterior, precum şi cu infrastructura pentru biciclete, incluzând pistele pentru biciclete pe distanţe lungi;

10.7. dezvoltarea unei infrastructuri verzi, durabile şi reziliente la schimbările climatice, luând în considerare modurile active, şi promovarea de noi tehnologii ce urmăresc să decarbonizeze construcţia infrastructurii de transport, inclusiv prin utilizarea de materiale eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor şi rezistente la schimbările climatice, menite să reducă cât de mult posibil impactul negativ asupra sănătăţii cetăţenilor care trăiesc în zonele învecinate reţelei şi asupra mediului, inclusiv din cauza poluării aerului şi a poluării sonore, precum şi degradarea ecosistemelor;

10.8. luarea în considerare în mod adecvat a rezilienţei reţelei de transport şi a infrastructurii şi serviciilor acesteia, în special pe tronsoanele transfrontaliere, în ceea ce priveşte atât schimbările climatice şi contextul geopolitic, cât şi pericolele naturale şi dezastrele provocate de om, precum şi perturbările, intenţionate sau nu, cu scopul de a face faţă la aceste provocări şi de a permite un răspuns adecvat la aceste perturbări şi o redresare rapidă, precum şi cu scopul de a facilita lanţurile de aprovizionare; şi

10.9. asigurare integrării şi interoperabilităţii sistemelor TIC din domeniul transporturilor cu platformele europene relevante (inclusiv TEN-T, EETS, eFTI şi alte sisteme ale Uniunii Europene), prin efectuarea auditurilor privind securitatea cibernetică şi protecţia datelor, în conformitate cu legislaţia naţională armonizată şi cu standardele europene aplicabile.

11. În contextul planificării şi dezvoltării reţelei naţionale şi transfrontaliere de transport, organul central de specialitate în domeniul transporturilor are dreptul să decidă adaptarea alinierii detaliate a rutelor în ceea ce priveşte tronsoanele, luând în considerare circumstanţele specifice din diferitele părţi ale teritoriului Republicii Moldova, cum ar fi caracteristicile topografice ale regiunilor în cauză şi considerentele de mediu, asigurând în acelaşi timp respectarea dispoziţiilor prezentului Regulament. O astfel de adaptare nu trebuie să determine nicio ajustare a alinierii rutelor dincolo de ceea ce este permis prin decizia relevantă de autorizare a proiectului.

12. Evaluarea de mediu a planurilor şi proiectelor se efectuează în conformitate cu legislaţia naţională armonizată referitoare la prevenirea poluării mediului şi evaluării impactului asupra mediu. În cazul proiectelor de interes comun pentru care procesul de achiziţii publice cu privire la o evaluare de mediu nu a fost iniţiat până la intrarea în vigoare a prezentului Regulament, urmează să fie evaluată şi conformitatea lor cu principiul de "a nu prejudicia în mod semnificativ".

13. Fără a aduce atingere prevederilor punctului 22 şi dacă nu se prevede altfel în prezentul Regulament, segmentul naţional al TEN-T se dezvoltă treptat în trei etape:

13.1. finalizarea reţelei centrale până la 31 decembrie 2030;

13.2. finalizarea unei reţele centrale extinse până la 31 decembrie 2040; şi

13.3. finalizarea unei reţele globale până la 31 decembrie 2050.

14. Dezvoltarea segmentalului naţional al TEN-T se realizează, în special, prin implementarea unei structuri pentru reţeaua respectivă pe baza unei abordări metodologice coerente şi transparente, alcătuită dintr-o reţea o reţea centrală extinsă şi o reţea globală, cu noduri de transport şi noduri urbane ca puncte de legătură multimodale între reţelele de trafic pe distanţe lungi şi reţelele de transport regional şi local.

15. Reţeaua globală cuprinde toate infrastructurile de transport existente şi planificate ale segmentului naţional al TEN-T, precum şi măsuri de promovare a utilizării eficiente şi durabile din punct de vedere social şi ecologic a acestei infrastructuri.

16. Reţeaua centrală, în funcţie de tipul de transport, şi reţeaua centrală extinsă constituie părţile segmentului naţional al TEN-T care trebuie dezvoltate cu prioritate şi modernizate în vederea asigurării conectivităţii continue, sigure şi durabile a Republicii Moldova cu reţeaua TEN-T a Uniunii Europene, pentru a realiza obiectivele politicii de dezvoltare a reţelei naţionale de transport. Reţeaua centrală se dezvoltă cu prioritate faţă de reţeaua centrală extinsă, ambele urmând a fi finalizate în conformitate cu termenele prevăzute la punctul 13, precum şi cu cerinţele şi obiectivele stabilite în prezentul Regulament.

17. Coridoarele europene de transport sunt alcătuite din părţile reţelei centrale sau ale reţelei centrale extinse, care au cea mai mare importanţă strategică pentru dezvoltarea unor fluxuri durabile şi multimodale de transport de mărfuri şi de persoane în Republica Moldova şi, în special, între Republica Moldova şi alte state din Europa, precum şi pentru dezvoltarea unei infrastructuri interoperabile de înaltă calitate şi a performanţei operaţionale.

18. Proiectele de interes comun contribuie la dezvoltarea reţelei naţionale şi transfrontaliere de transport prin crearea de noi infrastructuri de transport, prin modernizarea infrastructurilor de transport existente sau prin măsuri de promovare a utilizării eficiente a reţelei din punctul de vedere al resurselor.

19. Un proiect de interes comun:

19.1. are o valoare adăugată demonstrată, contribuind la îndeplinirea obiectivelor din cel puţin două dintre cele patru categorii prevăzute la punctul 9; şi

19.2. are viabilitate economică, pe baza unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic sau, în cazul zonelor slab populate sau al proiectelor esenţiale pentru dubla utilizare a infrastructurii, are o contribuţie pozitivă la dezvoltarea reţelei, pe baza unei astfel de analize.

20. Un proiect de interes comun înglobează întregul său ciclu, care include studiile de fezabilitate, procedurile de autorizare, construirea, punerea în aplicare, întreţinerea şi evaluarea.

21. La realizarea proiectelor de interes comun, autorităţile publice competente pentru implementarea proiectelor iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea se derulează în conformitate cu dreptul naţional aplicabil şi cu dreptul relevant al Uniunii Europene, în special cu dreptul Uniunii Europene în materie de mediu, protecţie a climei, siguranţă, securitate, concurenţă, ajutoare de stat, achiziţii publice, sănătate publică şi accesibilitate, precum şi cu legislaţia naţională armonizată în domeniul nediscriminării.

22. Implementarea proiectelor de interes comun depinde de gradul de maturitate a acestora, de respectarea dreptului Uniunii Europene şi a procedurilor legale naţionale şi de disponibilitatea resurselor financiare, fără a aduce atingere angajamentului financiar al Republicii Moldova, al unui stat membru sau al Uniunii Europene.

23. Pentru coordonarea, construirea sau gestionarea proiectelor transfrontaliere de interes comun în domeniul infrastructurii, în special pentru proiectele complexe şi de mari dimensiuni, statele implicate, de comun acord sau la recomandarea Comisiei Europene, pot decide să instituie entităţi unice. Coordonatorul european relevant are statut de observator în cadrul consiliului de supraveghere sau al unui organism director similar al unei astfel de entităţi unice.

24. La realizarea proiectelor de interes comun, părţile implicate depun toate eforturile posibile, astfel încât acestea să fie implementate cu eficacitate şi în timp util.

25. Atunci când aplică analiza cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic, autorităţile publice responsabile urmează o abordare recunoscută şi armonizată, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor Regulamentului cu privire la proiectele de investiţii capitale publice, aprobat de Guvern, pentru a permite o evaluare transparentă şi comparativă a respectivelor proiecte.

26. Republica Moldova poate coopera cu ţările învecinate cu scopul de a conecta segmentul său naţional al TEN-T la reţelele lor de infrastructură prin intermediul proiectelor de interes comun, după caz, în vederea consolidării creşterii economice durabile şi a competitivităţii, în special pentru:

26.1. promovarea extinderii la ţările respective a politicii privind segmentul naţional al TEN-T, împreună cu alte politici conexe ale statului, mai ales din domeniul mediului şi al protecţiei climei;

26.2. asigurarea conexiunii între segmentul naţional al TEN-T şi reţelele de transport ale ţărilor învecinate, la punctele de trecere a frontierei Republicii Moldova, inclusiv pe sectoarele de coridor european de transport situate pe teritoriul unei ţări învecinate care face parte din coridorul european de transport, pentru a garanta fluiditatea fluxurilor de trafic, a verificărilor la frontieră, a supravegherii frontierelor şi a altor proceduri de control la frontieră;

26.3. asigurarea integrării şi continuităţii segmentului naţional al TEN-T în cadrul reţelei transeuropene de transport, precum şi conexiunea acestuia cu reţelele de transport ale ţărilor învecinate, cu scopul de a facilita, după caz, transportul feroviar transfrontalier;

26.4. completarea infrastructurii segmentului naţional al TEN-T pentru a asigura legătura cu reţelele de transport ale ţărilor învecinate, care constituie părţi ale reţelei transeuropene de transport din Uniunea Europeană;

26.5. promovarea interoperabilităţii reţelei naţionale cu reţeaua transeuropeană de transport şi cu reţelele ţărilor terţe;

26.6. facilitarea transportului maritim şi promovarea rutelor de transport maritim pe distanţe scurte, între Republica Moldova şi statele membre ale Uniunii Europene şi între Republica Moldova şi ţările terţe, cu condiţia ca acestea să nu contribuie la relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

26.7. facilitarea transportului pe căi navigabile interioare ale Republicii Moldova în cadrul interconectării cu reţelele de transport ale ţărilor învecinate;

26.8. facilitarea transportului aerian între Republica Moldova şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi între Republica Moldova şi ţările terţe, cu scopul de a promova competitivitatea şi creşterea economică eficientă şi durabilă, inclusiv consolidarea integrării în cerul unic european şi o mai bună cooperare în materie de management al traficului aerian;

26.9. conectarea şi punerea în aplicare a sistemelor TIC în domeniul transporturilor pe plan naţional;

26.10. promovarea decarbonizării transporturilor, în special prin instalarea unei infrastructuri pentru combustibili alternativi, în vederea instituirii unei reţele continue conectate cu reţeaua transeuropeană de transport.

27. În anexa nr.4 se prezintă hărţi indicative ale reţelei naţionale şi ale reţelei transeuropene de transport extinse la anumite ţări învecinate, indicând, după caz, o reţea centrală extinsă şi o reţea globală, în conformitate cu criteriile prevăzute în prezentul Regulament.

Capitolul II

DISPOZIŢII GENERALE

Secţiunea 1

Dispoziţii generale şi priorităţi privind reţeaua centrală, reţeaua centrală extinsă şi reţeaua globală

28. Reţeaua centrală extinsă şi reţeaua globală:

28.1. sunt cele indicate pe hărţile din anexa nr.1 şi în lista din anexa nr.2;

28.2. sunt specificate într-o mai mare măsură prin descrierea componentelor infrastructurii;

28.3. îndeplinesc cerinţele privind infrastructurile de transport stabilite în prezentul capitol şi în capitolele III şi IV; şi

28.4. constituie baza pentru identificarea proiectelor de interes comun.

29. Reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă cuprind acele părţi ale reţelei transeuropene de transport care trebuie dezvoltate în mod prioritar pentru realizarea obiectivelor politicii privind reţeaua transeuropeană de transport.

30. Nodurile segmentului naţional al TEN-T sunt prevăzute în anexa nr.2 şi includ nodurile urbane şi nodurile de transport (aeroporturi, porturi maritime şi interioare, terminale feroviar-rutiere şi terminale de-a lungul căilor navigabile interioare).

31. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor adoptă măsurile necesare pentru reţeaua centrală extinsă şi reţeaua globală, care trebuie dezvoltate şi implementate în vederea respectării prezentului Regulament până la datele prevăzute la punctul 13, cu excepţia cazului în care prezentul Regulament prevede altfel.

32. În contextul dezvoltării reţelei centrale extinse şi a reţelei globale, se acordă prioritate generală măsurilor necesare pentru:

32.1. creşterea ponderii şi, după caz, a capacităţii transporturilor mai durabile de marfă şi pasageri, în special în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi a poluării, precum şi a sporirii beneficiilor sociale şi economice derivate din domeniul transporturilor;

32.2. asigurarea unui nivel sporit de accesibilitate şi conectivitate pentru toate regiunile Republicii Moldova, ţinând seama totodată de coeziunea teritorială şi socială, inclusiv de situaţia specifică a regiunilor periferice, precum şi a zonelor slab populate;

32.3. asigurarea integrării optime a modurilor de transport şi a interoperabilităţii dintre acestea, inclusiv a modurilor active de mobilitate în zonele urbane;

32.4. crearea legăturilor lipsă şi înlăturarea blocajelor, în special în cazul tronsoanelor transfrontaliere;

32.5. implementarea infrastructurii necesare pentru a asigura o circulaţie fluidă a vehiculelor cu emisii zero şi cu emisii scăzute, precum şi a navelor şi aeronavelor, care utilizează combustibili ce contribuie la reducerea emisiilor şi la sporirea securităţii energetice;

32.6. promovarea utilizării eficiente, fluide şi durabile a infrastructurii şi, după caz, creşterea capacităţii;

32.7. menţinerea în funcţiune a infrastructurii existente şi îmbunătăţirea sau menţinerea nivelului său de calitate în ceea ce priveşte siguranţa, securitatea, eficienţa sistemului de transport şi a operaţiunilor de transport, rezilienţa la schimbările climatice şi la dezastre, performanţa de mediu şi continuitatea fluxurilor de trafic;

32.8. îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi a condiţiilor sociale pentru lucrătorii din transporturi, a accesibilităţii pentru toţi utilizatorii, inclusiv pentru persoanele cu dizabilităţi sau cu mobilitate redusă şi pentru alte persoane aflate în situaţii de vulnerabilitate, prevenind şi atenuând sărăcia în materie de transporturi;

32.9. îmbunătăţirea digitalizării, permiterea punerii în aplicare digitală în conformitate cu dreptul naţional şi al Uniunii Europene transpus şi dezvoltarea automatizării, în special prin punerea în aplicare şi implementarea unor sisteme TIC în domeniul transporturilor; sau

32.10. atunci când este necesar şi ţinând seama de cerinţele constituţionale, adaptarea infrastructurii la o dublă utilizare pentru a răspunde atât nevoilor civile, cât şi celor de apărare, acordând o atenţie deosebită itinerariilor necesare pentru deplasările rapide şi de amploare ale forţelor militare.

33. Pentru completarea măsurilor prevăzute la punctul 32, se acordă o atenţie deosebită măsurilor necesare pentru:

33.1. contribuirea la atenuarea expunerii zonelor urbane şi, după caz, a zonelor sensibile dens populate la efectele negative ale tranzitului feroviar şi rutier;

33.2. optimizarea utilizării infrastructurii, în special prin gestionarea eficientă a capacităţii, prin managementul traficului şi prin creşterea performanţei operaţionale;

33.3. contribuirea la obţinerea de efecte pozitive asupra sănătăţii şi mediului prin promovarea utilizării modurilor active de mobilitate datorită dezvoltării infrastructurii corespunzătoare pentru mersul cu bicicleta şi mersul pe jos;

33.4. asigurarea, pentru toţi participanţii de pe piaţă, a unui acces nediscriminatoriu la infrastructura segmentului naţional al TEN-T de transport; sau

33.5. asigurarea trecerii eficiente a frontierei pentru transportul de marfă, ţinând seama de timpul de aşteptare.

Secţiunea a 2-a

Dispoziţii generale şi priorităţi privind coridoarele europene de transport

34. Cele două coridoare europene de transport indicate pe hărţile din anexa nr.3, din care face parte şi reţeaua de transport a Republicii Moldova sunt următoarele:

34.1. Marea Baltică-Marea Neagră-Marea Egee;

34.2. Rin-Dunăre.

35. Republica Moldova adoptă măsurile adecvate pentru coridoarele europene de transport, care trebuie dezvoltate în vederea respectării prezentului Regulament, până la 31 decembrie 2040 pentru infrastructura acestora care face parte din reţeaua centrală extinsă.

36. Modificările alinierilor coridoarelor europene de transport, adoptate de Comisia Europeană, care afectează părţile situate pe teritoriul Republicii Moldova, se bazează pe acorduri la nivel înalt privind reţelele infrastructurilor de transport încheiate între Uniunea Europeană şi Republica Moldova.

37. În contextul dezvoltării coridoarelor europene de transport indicate la punctul 34, se acordă prioritate generală măsurilor necesare pentru:

37.1. dezvoltarea unei reţele naţionale de transport feroviar de marfă de înaltă performanţă, fluide şi pe deplin interoperabile cu reţeaua transeuropeană de transport feroviar de marfă la nivelul Uniunii Europene;

37.2. dezvoltarea unei reţele naţionale de transport feroviar de călători de înaltă performanţă, inclusiv de mare viteză, care să fie interoperabilă cu reţeaua transeuropeană de transport feroviar de călători şi care să conecteze nodurile urbane naţionale cu nodurile urbane din Uniunea Europeană şi alte ţări învecinate;

37.3. dezvoltarea unei infrastructuri eficiente de transport aerian şi pe căi navigabile interioare şi a unei infrastructuri de transport maritim bine integrate în spaţiul maritim european;

37.4. dezvoltarea unei reţele de drumuri sigure şi securizate, care să beneficieze de o capacitate suficientă de infrastructuri pentru combustibili alternativi, precum şi de zone de parcare sigure şi securizate;

37.5. dezvoltarea unor soluţii în materie de transport multimodal şi interoperabil;

37.6. promovarea integrării intermodale a întregului lanţ logistic, care să se interconecteze eficient în nodurile de transport şi în nodurile urbane;

37.7. implementarea infrastructurii necesare pentru a asigura o circulaţie fluidă a vehiculelor cu emisii zero şi cu emisii scăzute, precum şi a navelor şi aeronavelor care utilizează combustibili ce contribuie la reducerea emisiilor şi la sporirea securităţii energetice;

37.8. implementarea sistemelor TIC în domeniul transporturilor pentru toate modurile de transport din reţea, după caz, pentru a asigura o utilizare eficientă a infrastructurii şi pentru a permite schimbul de informaţii digitale; sau

37.9. îmbunătăţirea conexiunilor dintre segmentul naţional al TEN-T cu întreaga reţea transeuropeană de transport şi reţelele de infrastructură ale altor ţări învecinate, după caz.

Capitolul III

DISPOZIŢII COMUNE

Secţiunea 1

Infrastructura de transport feroviar

Subsecţiunea 1

Componentele infrastructurii de transport feroviar

38. Infrastructura de transport feroviar cuprinde, în special:

38.1. liniile de cale ferată, inclusiv:

38.1.1. şinele;

38.1.2. macazurile;

38.1.3. trecerile la nivel;

38.1.4. liniile abătute;

38.1.5. tunelurile;

38.1.6. podurile; şi

38.1.7. infrastructura pentru atenuarea impactului asupra mediului;

38.2. gările situate de-a lungul liniilor de cale ferată indicate în anexa nr.4 pentru transferul călătorilor în cadrul modului de transport feroviar, precum şi între modul de transport feroviar şi alte moduri de transport;

38.3. infrastructurile de servicii feroviare situate de-a lungul liniilor de cale ferată indicate în hărţile din anexa nr.4, altele decât gările de călători, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Codul transportului feroviar nr.19/2022, în special staţiile de triaj, staţiile de formare a trenurilor, infrastructurile de manevrare, liniile de garare, infrastructurile de întreţinere, alte infrastructuri tehnice, precum instalaţiile de curăţare şi de spălare, infrastructurile de intervenţie şi de realimentare cu combustibil, cât şi instalaţiile de schimbare automată a ecartamentului pentru transportul feroviar;

38.4. conexiunile rutelor de acces feroviar până la terminalele multimodale de marfă conectate prin calea ferată, inclusiv rutele de acces feroviar până la terminalele multimodale de marfă din porturile interioare şi maritime şi din aeroporturi, precum şi rutele de acces feroviar până la staţiile de triaj;

38.5. elementele de control-comandă şi semnalizare de cale;

38.6. infrastructura energetică de cale;

38.7. infrastructura legată de instalaţiile pentru combustibili alternativi;

38.8. echipamentele asociate; şi

38.9. sistemele TIC în domeniul transporturilor.

39. Printre echipamentele tehnice asociate liniilor de cale ferată se pot număra sistemele de electrificare, echipamentele pentru urcarea şi coborârea călătorilor şi pentru încărcarea şi descărcarea mărfurilor în gări şi terminale, precum şi tehnologii inovatoare în faza de implementare.

Subsecţiunea a 2-a

Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală

40. Infrastructura feroviară a reţelei globale trebuie să respecte următoarele cerinţe:

40.1. specificaţiile tehnice de interoperabilitate prevăzute de Codul transportului feroviar nr.19/2022 şi actele subordonate acestuia, de punere în aplicare, cu scopul de a asigura interoperabilitatea reţelei globale; şi

40.2. cerinţele de conţinut, elaborare, adoptare şi revizuire a specificaţiilor tehnice de interoperabilitate (STI), prevăzute de Codul transportului feroviar nr.19/2022 şi actele subordonate acestuia, fără a aduce atingere cazurilor de neaplicare a una sau mai multe STI sau părţi ale acestora.

41. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că, până la 31 decembrie 2050, infrastructura feroviară a reţelei globale, cu excepţia conexiunilor menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4:

41.1. este complet electrificată în ceea ce priveşte liniile de cale ferată şi, în măsura în care acest lucru este necesar pentru operaţiunile trenurilor electrice, în ceea ce priveşte liniile abătute;

41.2. permite, fără o autorizaţie specială, o sarcină pe osie de cel puţin 22,5 tone; şi

41.3. permite, fără o autorizaţie specială, exploatarea trenurilor de marfă cu o lungime a trenului de cel puţin 740 m, inclusiv locomotiva sau locomotivele. Această cerinţă este îndeplinită dacă, pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se poate aloca în fiecare zi cel puţin o trasă pe oră şi pe direcţie, în medie, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru.

42. Cerinţele prevăzute la punctul 41 subpunctele 41.2 şi 41.3 se aplică numai liniilor din cadrul reţelei globale care:

42.1. conectează un terminal multimodal de marfă sau un port maritim sau interior cu cel mai apropiat punct de trecere al acestuia în reţeaua centrală extinsă de transport de marfă;

42.2. constituie o linie de redirecţionare a unei linii care face parte din reţeaua centrală extinsă de transport de marfă; sau

42.3. exploatează peste zece trenuri de marfă pe zi, în medie, în ambele direcţii, pe baza datelor pentru anul precedent.

43. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că, până la 31 decembrie 2050, infrastructura feroviară a reţelei globale pe conexiunile menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4 şi care este conectată la liniile de cale ferată utilizate pentru transportul de marfă, astfel cum se menţionează la punctul 42, îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 41.

44. În cazul construirii unei noi linii pe infrastructura feroviară a reţelei globale, se respectă cerinţa prevăzută la punctul 41 subpunctul 41.1 până la 31 decembrie 2040.

45. Cerinţele prevăzute la punctele 41-43 nu se aplică reţelelor izolate.

Subsecţiunea a 3-a

Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă

46. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse respectă cerinţele prevăzute la punctul 40.

47. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, cu excepţia conexiunilor menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4 pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de marfă:

47.1. îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 41 subpunctele 41.1 şi 41.2;

47.2. permite, fără o autorizaţie specială, exploatarea trenurilor de marfă cu o lungime a trenului de cel puţin 740 m, inclusiv locomotiva sau locomotivele. Această cerinţă este îndeplinită dacă sunt respectate cel puţin următoarele condiţii:

47.2.1. pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se pot aloca cel puţin o trasă la două ore pe fiecare direcţie şi nu mai puţin de 24 de trase pe zi, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru;

47.2.2. pe tronsoanele cu o singură linie, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m li se pot aloca cel puţin o trasă la trei ore pe fiecare direcţie şi nu mai puţin de 12 trase pe zi, în cazul în care o întreprindere feroviară solicită acest lucru; şi

47.3. pentru tronsoanele feroviare care leagă terminalele multimodale de marfă din două noduri urbane sau terminalul multimodal de marfă al unui nod urban şi un punct de trecere a frontierei, peste 75% din lungimea fiecărui tronson feroviar este proiectată pentru o viteză de cel puţin 100 km/h pentru trenurile de marfă de pe liniile de transport de marfă ale reţelei centrale extinse.

48. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că, în cazul construirii unei noi linii pe infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, se respectă cerinţa prevăzută la punctul 41 subpunctul 41.1 până la 31 decembrie 2030.

49. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse, cu excepţia conexiunilor menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4 pentru liniile care fac parte din reţeaua de transport de persoane:

49.1. îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 41 subpunctul 41.1 în ceea ce priveşte liniile aferente transportului de persoane din cadrul reţelei centrale extinse; şi

49.2. pentru tronsoanele feroviare care leagă terminalele multimodale de pasageri din două noduri urbane sau terminalele multimodale de pasageri ale unui nod urban şi un punct de trecere a frontierei, peste 75% din lungimea fiecărui tronson feroviar este proiectată pentru o viteză de cel puţin 160km/h pentru trenurile de călători de pe liniile de transport de călători ale reţelei centrale extinse.

50. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse pe conexiunile menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4 îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 41 subpunctele 41.1 şi 41.2 şi la punctul 47 subpunctul 47.2.

51. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura feroviară care face parte din reţeaua centrală pentru transportul de persoane, cu excepţia conexiunilor menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4, îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 49 subpunctul 49.2.

52. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că, până la 31 decembrie 2040, liniile pentru transportul de marfă care fac parte din infrastructura feroviară a reţelei centrale sau a reţelei centrale extinse, inclusiv conexiunile menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4, permit circulaţia trenurilor de marfă care transportă semiremorci standard de până la 4 m înălţime, încărcate la o înălţime de cel puţin 27 cm deasupra părţii superioare a şinei pe coridoarele europene de transport de pe teritoriile lor.

53. Cerinţa prevăzută la punctul 52 se consideră îndeplinită dacă sunt respectate cel puţin următoarele condiţii pe fiecare coridor european de transport de pe teritoriul statului membru:

53.1. există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă şi care permite exploatarea neîntreruptă a trenurilor pe teritoriul unui stat membru şi pe liniile transfrontaliere cu fiecare stat membru învecinat;

53.2. există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă către cel puţin un terminal feroviar-rutier sau un terminal multimodal de marfă situat într-un port maritim sau adiacent unui port maritim care face parte din coridorul european de transport pe teritoriul unui stat membru; şi

53.3. există cel puţin o linie directă care îndeplineşte cerinţa respectivă către cel puţin unul dintre aceste puncte finale, în cazul în care unul sau mai multe puncte finale ale unui coridor sunt situate pe teritoriul unui stat membru.

54. În cazul tronsoanelor transfrontaliere, determinarea liniilor prevăzute la punctul 53 se face de comun acord cu statele învecinate relevante.

55. Cerinţele prevăzute la punctele 47-54 nu se aplică reţelelor izolate.

Subsecţiunea a 4-a

Ecartamentul nominal standard european al liniilor de cale ferată

56. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că orice linie nouă de cale ferată a reţelei centrale extinse, inclusiv conexiunile menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4, prevede ecartamentul nominal standard european de 1435 mm. Această cerinţă se consideră îndeplinită atunci când trenurile cu ecartament de 1435 mm pot circula pe infrastructură până la 31 decembrie 2040 pentru reţeaua centrală extinsă.

57. În sensul prezentei subsecţiuni, noţiunea "nouă linie de cale ferată" înseamnă orice linie pentru care lucrările de construcţie nu au început până la data intrării în vigoare a prezentului Regulament.

Subsecţiunea a 5-a

Sistemul european de management al traficului feroviar

58. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că:

58.1. ERTMS se instalează până la 31 decembrie 2040 în infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse şi până la 31 decembrie 2050 în cea a reţelei globale, cu excepţia conexiunilor menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4, asigurând, totodată, o implementare sincronizată şi armonizată a ERTMS pe cale şi la bordul trenurilor; şi

58.2. ERTMS se implementează pe conexiunile menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4 din reţeaua globală până la 31 decembrie 2050, în cazul în care statul membru în cauză consideră, în coordonare cu părţile interesate relevante, în special cu administratorul de infrastructură, că astfel de echipamente sunt necesare.

59. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, asigură dezafectarea sistemelor de clasă B până la 31 decembrie 2045 în reţeaua centrală extinsă şi până la 31 decembrie 2050 – în reţeaua globală, cu condiţia garantării unui nivel adecvat de siguranţă, cu excepţia tronsoanelor din nodurile urbane care sunt utilizate deopotrivă de trenurile suburbane de călători echipate cu sisteme specifice de protecţie a trenurilor de clasă B.

60. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că echiparea infrastructurii feroviare a reţelei centrale extinse şi a reţelei globale cu sistemul ERTMS bazat pe comunicaţii radio va avea loc până la 31 decembrie 2050.

61. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că implementarea sistemului ERTMS bazat pe comunicaţii radio în infrastructura feroviară a reţelei centrale extinse şi a reţelei globale are loc începând cu 31 decembrie 2030 în cazul construirii unei noi linii sau începând cu 31 decembrie 2040 în cazul modernizării sistemului de semnalizare.

62. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, se asigură că, până la 31 decembrie 2050, sistemul ERTMS bazat pe comunicaţii radio este implementat pe conexiunile menţionate la punctul 38 subpunctul 38.4 reţeaua centrală extinsă şi reţeaua globală în cazul în care se consideră, în coordonare cu administratorul de infrastructură şi cu ale părţi interesate relevante, că astfel de echipamente sunt necesare. În cazul construirii unei linii noi, această implementare se asigură începând cu 31 decembrie 2030.

63. Cerinţele prevăzute la punctele 58-62 nu se aplică reţelelor izolate.

Subsecţiunea a 6-a

Priorităţi operaţionale şi priorităţi suplimentare

pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare

64. Structura de guvernanţă a transportului feroviar de marfă depune toate eforturile posibile pentru a se asigura că pe coridoarele europene de transport calitatea serviciilor furnizate întreprinderilor feroviare şi cerinţele tehnice şi operaţionale pentru utilizarea infrastructurii nu constituie o piedică în calea îndeplinirii următoarelor valori-ţintă legate de performanţa operaţională a serviciilor de transport feroviar de marfă la nivelul coridoarelor europene de transport:

64.1. pentru fiecare tronson transfrontalier, timpul de staţionare în cazul tuturor trenurilor de marfă care trec frontiera dintre două state membre nu depăşeşte, în medie, 25 de minute, cu excepţia tronsoanelor în care are loc o schimbare a ecartamentului sau unde verificările efectuate la o frontieră în care controalele nu au fost încă eliminate pentru traficul feroviar nu permit respectarea acestui interval de timp; timpul de staţionare a unui tren pe un tronson transfrontalier înseamnă timpul suplimentar total de tranzit care poate fi atribuit existenţei punctului de trecere a frontierei, indiferent de procedurile sau considerentele de natură infrastructurală, operaţională, tehnică şi administrativă; timpul de staţionare nu include timpul care nu poate fi atribuit trecerii frontierei, cum ar fi procedurile operaţionale efectuate în cadrul unor infrastructuri situate în apropierea punctului de trecere a frontierei, dar care nu sunt legate în mod intrinsec de acesta; şi

64.2. cel puţin 75 % dintre trenurile de marfă care traversează cel puţin o frontieră de-a lungul unui coridor de transport de marfă ajung la destinaţie sau la frontiera Republicii Moldova, dacă destinaţia lor se află în afara Republicii Moldova, la ora programată sau cu o întârziere mai mică de 30 de minute, din motive care pot fi imputate administratorului sau administratorilor de infrastructură naţionali; întârzierile survenite pe teritoriile altor state care sunt traversate de trenuri de marfă şi imputabile acestora nu sunt luate în considerare.

65. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că, până la 31 decembrie 2040, pentru liniile pentru transportul de marfă din reţeaua centrală extinsă şi până la 31 decembrie 2050 pentru liniile pentru transportul de marfă din reţeaua globală menţionate la punctul 42 se aplică următoarele condiţii:

65.1. pe tronsoanele cu linie dublă, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m, incluzând locomotiva sau locomotivele, li se pot aloca cel puţin două trase pe oră şi pe direcţie; şi

65.2. pe tronsoanele cu o singură linie, trenurilor de marfă cu o lungime de cel puţin 740 m, incluzând locomotiva sau locomotivele, li se poate aloca cel puţin o trasă din două în două ore şi pe direcţie.

66. În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura feroviară şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la punctele 32, 33 şi 37, organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului feroviar, acordă atenţie următoarelor aspecte:

66.1. migrarea la ecartamentul nominal standard european de 1435 mm, dacă este cazul;

66.2. atenuarea impactului zgomotului şi al vibraţiilor cauzate de transportul feroviar, în special prin intermediul unor măsuri vizând materialul rulant şi infrastructura, inclusiv bariere fonice;

66.3. îmbunătăţirea siguranţei trecerilor la nivel;

66.4. după caz, conectarea infrastructurii de transport feroviar cu infrastructura porturilor căilor navigabile interioare;

66.5. sub rezerva unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic, dezvoltarea infrastructurii pentru lungimi ale trenurilor mai mari de 740 m şi de cel mult 1500 m şi o sarcină pe osie de 25,0 t la construirea şi modernizarea liniilor de cale ferată destinate traficului de marfă;

66.6. dezvoltarea şi implementarea tehnologiilor inovatoare pentru căile ferate, sprijinindu-se în special pe activitatea întreprinderii comune Shift2Rail şi a întreprinderii comune pentru căile ferate ale Europei, în special exploatarea automată a trenurilor, managementul avansat al traficului şi conectivitatea digitală pentru călători, pe baza sistemului ERTMS şi a cuplelor automate digitale, a conectivităţii bazate pe 5G şi pe sateliţi şi a unităţilor de navigaţie inerţială pentru unităţile de geopoziţionare ale ERTMS;

66.7. în contextul construirii sau modernizării infrastructurii feroviare, asigurarea continuităţii şi accesibilităţii pistelor pentru pietoni şi pentru biciclete şi crearea de locuri de parcare pentru biciclete în apropierea gărilor, cu scopul de a promova modurile active de transport;

66.8. dezvoltarea unor tehnologii inovatoare privind combustibilii alternativi pentru căile ferate, cum ar fi hidrogenul sau trenurile alimentate cu baterii pentru tronsoanele care sunt exceptate de la cerinţa de electrificare;

66.9. pentru dezvoltarea segmentului naţional al TEN-T, prevederea unui standard de asigurare a circulaţiei trenurilor de marfă, care transportă semiremorci standard de până la 4 metri înălţime încărcate la o înălţime de 33 cm, fără nicio cerinţă suplimentară pentru autorizaţia specială de a furniza servicii; şi

66.10. trecerea la calea ferată dublă pe tronsoanele de strangulare a traficului, care se confruntă cu bariere de capacitate.

Secţiunea a 2-a

Infrastructura de transport pe căi navigabile interioare

Subsecţiunea 1

Componente ale infrastructurii de transport pe căi navigabile interioare

67. Infrastructura pe căi navigabile interioare cuprinde, în special:

67.1. râuri;

67.2. canale;

67.3. lacuri şi lagune;

67.4. infrastructuri conexe, precum ecluze, ascensoare, poduri, rezervoare şi măsurile aferente de prevenire a inundaţiilor şi a secetei şi de atenuare a consecinţelor acestora, care pot avea un impact pozitiv asupra navigaţiei pe căi navigabile interioare;

67.5. căi navigabile de acces şi conexiuni pe ultimul kilometru cu terminale multimodale de marfă conectate prin căi navigabile interioare, în special în porturi interioare şi maritime;

67.6. locuri de ancorare şi de repaus;

67.7. porturi interioare, inclusiv infrastructura portuară de bază sub formă de bazine interioare, pereţi de chei, dane, debarcadere, docuri, diguri, rambleuri, platforme, terenuri recuperate din mare şi infrastructura necesară pentru operaţiunile de transport în interiorul zonei portuare şi în afara acesteia;

67.8. echipamentele asociate menţionate la punctul 68;

67.9. sisteme TIC în domeniul transporturilor, inclusiv serviciile de informaţii fluviale RIS, aşa cum sunt definite la punctul 4 subpunctul 4.7 din Regulamentul privind serviciile de informaţii fluviale (RIS) pe căile navigabile interioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.377/2025;

67.10. conexiunile porturilor interioare cu celelalte moduri de transport din cadrul reţelei transeuropene de transport;

67.11. infrastructura legată de instalaţiile pentru combustibili alternativi; şi

67.12. infrastructura necesară pentru operaţiunile "fără deşeuri" şi pentru măsurile privind economia circulară.

68. Echipamentele asociate ale căilor navigabile interioare includ, printre altele, echipamentele pentru descărcarea şi încărcarea mărfurilor şi depozitarea bunurilor în porturile interioare. Echipamentele asociate includ, printre altele, în special, sisteme de propulsie şi de operare care reduc poluarea, cum ar fi poluarea apei şi a aerului, consumul energetic şi intensitatea emisiilor de dioxid de carbon. Acestea includ, de asemenea, instalaţii de preluare a deşeurilor, instalaţii de racordare la reţeaua electrică terestră şi alte infrastructuri de furnizare şi generare de combustibili alternativi, precum şi echipamente pentru spargerea gheţii, pentru servicii hidrologice, pentru dragarea şenalului navigabil, a portului şi a căilor de acces în porturi pentru a asigura navigabilitatea acestora pe tot parcursul anului.

69. Pentru a face parte din reţeaua globală, un port interior trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

69.1. să transbordeze anual un volum de mărfuri de peste 500 000 de tone, iar volumul total al mărfurilor transbordate se determină pe baza celei mai recente medii pe trei ani disponibili, conform statisticilor publicate de Biroul Naţional de Statistică şi de Eurostat; şi

69.2. să fie situat pe reţeaua de căi navigabile interioare din cadrul reţelei transeuropene de transport.

Subsecţiunea a 2-a

Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală

70. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare, se asigură că, până la 31 decembrie 2050, porturile interioare din reţeaua globală:

70.1. sunt conectate la infrastructura rutieră sau feroviară;

70.2. oferă cel puţin un terminal multimodal de marfă deschis tuturor operatorilor şi utilizatorilor, fără discriminare, şi care aplică tarife transparente şi nediscriminatorii; şi

70.3. sunt echipate cu instalaţii pentru îmbunătăţirea performanţelor de mediu ale navelor în porturi, care pot include instalaţii de preluare a deşeurilor, instalaţii de degazare, măsuri de reducere a zgomotului, precum şi măsuri de reducere a poluării aerului şi a apei.

71. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare, se asigură că infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în porturile interioare în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu privire la instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi.

Subsecţiunea a 3-a

Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua centrală a căilor navigabile

interioare, precum şi priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea acesteia

72. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare, se asigură că porturile interioare din reţeaua centrală sunt conforme cu punctul 71 şi îndeplinesc cerinţele prevăzute la punctul 70 subpunctele 70.1 şi 70.2 până la 31 decembrie 2030 şi cerinţele prevăzute la punctul 70 subpunctul 70.3 până la 31 decembrie 2040.

73. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare, se asigură că reţeaua de căi navigabile interioare, inclusiv conexiunile menţionate la punctul 67 subpunctul 67.5, este întreţinută astfel încât să permită navigarea eficientă, fiabilă şi sigură pentru utilizatori, prin asigurarea cerinţelor minime pentru căile navigabile şi a cerinţelor privind nivelurile minime de servicii prevăzute la punctul 75.

74. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare, preîntâmpină deteriorarea condiţiilor de navigare corespunzătoare, precum şi deteriorarea stadiului curent al acelor părţi ale reţelei care depăşesc deja cerinţele minime respective până la data intrării în vigoare a prezentului Regulament, în scopul menţinerii funcţionalităţii infrastructurii şi al alinierii progresive la cerinţele reţelei transeuropene de transport (TEN-T).

75. Până la 31 decembrie 2040, organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare, se asigură, în special că:

75.1. râurile, canalele, lacurile, lagunele, porturile interioare şi căile de acces ale acestora asigură o adâncime a canalului navigabil de cel puţin 2,5 m şi o înălţime minimă sub podurile care nu sunt mobile de cel puţin 5,25 m la niveluri de referinţă specificate ale apei, care sunt depăşite un număr definit de zile pe an în medie statistică;

75.2. autoritatea administrativă competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare publică, pe site-ul său web oficial, numărul de zile pe an, astfel cum se menţionează la subpunctul 75.1, în care nivelul efectiv al apei depăşeşte sau nu atinge nivelul de referinţă specificat al apei pentru adâncimea canalului de navigaţie, precum şi timpii medii de aşteptare la fiecare ecluză;

75.3. operatorii de ecluze se asigură că acestea sunt exploatate şi întreţinute astfel încât timpul de aşteptare să fie redus la minimum; şi

75.4. râurile, canalele, lacurile şi lagunele sunt echipate cu servicii de informaţii fluviale (RIS), în conformitate cu cerinţele prevăzute de Regulamentul privind serviciile de informaţii fluviale (RIS) pe căile navigabile interioare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.377/2025, astfel încât să se garanteze informarea în timp real a utilizatorilor la nivel transfrontalier.

76. În sensul cerinţei de la punctul 75 subpunctul 75.1, nivelurile de referinţă ale apei se stabilesc pe baza numărului de zile pe an în care nivelul efectiv al apei a depăşit nivelul de referinţă specificat al apei. Guvernul, prin organul central de specialitate în domeniul transporturilor, urmăreşte alinierea la actele de punere în aplicare ale Comisiei Europene privind nivelurile de referinţă ale apei, în măsura în care acestea sunt aplicabile Republicii Moldova.

77. Deteriorarea cerinţelor minime, cauzată de acţiunea umană directă sau de lipsa de diligenţă în ceea ce priveşte întreţinerea reţelei de căi navigabile interioare, nu poate afecta obligaţia de conformare cu prevederile prezentului Regulament.

78. În caz de forţă majoră, autoritatea administrativă competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare asigură readucerea condiţiilor de navigabilitate la starea anterioară de îndată ce situaţia o permite.

79. La propunerea organului central de specialitate în domeniul transporturilor, Guvernul poate adopta orientări menite să asigure o abordare coerentă în materie de aplicare a condiţiilor de navigare corespunzătoare în Uniunea Europeană. Aceste orientări se pot referi îndeosebi la:

79.1. parametrii specifici pentru râurile cu curgere liberă;

79.2. parametrii complementari pentru lăţimea navigabilă a canalului;

79.3. instalarea unei infrastructuri energetice alternative pentru a asigura accesul la combustibili alternativi la nivelul întregului coridor;

79.4. utilizarea aplicaţiilor digitale ale reţelei şi a proceselor de automatizare;

79.5. rezilienţa infrastructurii la schimbările climatice, la pericolele naturale şi la dezastrele provocate de om sau la perturbările intenţionate; sau

79.6. introducerea şi promovarea de noi tehnologii şi inovaţii pentru combustibili şi sisteme de propulsie cu consum de energie cu emisii zero şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

80. În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructurile căilor navigabile interioare şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la punctele 32, 33 şi 37, se acordă atenţie următoarelor aspecte:

80.1. după caz, atingerea unor standarde mai ridicate de modernizare a căilor navigabile existente şi de creare de noi căi navigabile, pentru a respecta cerinţele pieţei;

80.2. adoptarea unor măsuri de prevenire a inundaţiilor şi a secetei şi de atenuare a consecinţelor acestora;

80.3. îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, în special în vederea creşterii nivelului de siguranţă, securitate şi durabilitate în transportul pe căi navigabile interioare, inclusiv în nodurile urbane;

80.4. modernizarea şi extinderea capacităţii infrastructurii necesare pentru operaţiunile de transport multimodal, inclusiv a locurilor de ancorare şi de repaus şi a serviciilor conexe, atât în interiorul, cât şi în afara zonei portuare şi de-a lungul căilor navigabile;

80.5. promovarea şi dezvoltarea măsurilor de îmbunătăţire a performanţei de mediu a transportului pe căi navigabile interioare şi a infrastructurii de transport, inclusiv a navelor cu emisii zero şi cu emisii scăzute, precum şi a măsurilor de atenuare a impactului asupra corpurilor de apă şi a biodiversităţii dependente de apă, în conformitate cu cerinţele aplicabile în temeiul legislaţiei naţionale armonizate sau al acordurilor internaţionale relevante;

80.6. dezvoltarea şi utilizarea navelor de navigaţie interioară cu pescaj mic, adecvate pentru niveluri scăzute ale apei;

80.7. în contextul construirii sau modernizării infrastructurii pe căi navigabile interioare, asigurarea continuităţii şi accesibilităţii pistelor pentru pietoni şi pentru biciclete, cu scopul de a promova modurile active de transport;

80.8. promovarea acţiunilor de preîntâmpinare a deteriorării cerinţelor privind căile navigabile, inclusiv a mijloacelor de monitorizare a condiţiilor în care se află şenalul navigabil; şi

80.9. după caz, îmbunătăţirea condiţiilor de navigare de-a lungul căilor navigabile interioare la construirea de noi poduri sau la renovarea podurilor care nu sunt mobile, acordând o atenţie deosebită înălţimii de trecere în raport cu podurile existente ale unei secţiuni specifice de cale navigabilă.

Secţiunea a 3-a

Infrastructura de transport maritim şi spaţiul maritim european

Subsecţiunea 1

Componente ale infrastructurii de transport maritim şi ale spaţiului maritim european

81. Spaţiul maritim european, din care face parte şi spaţiul maritim naţional, conectează şi integrează componentele maritime descrise la punctul 82 cu reţeaua terestră prin crearea sau modernizarea rutelor de transport maritim pe distanţe scurte şi prin dezvoltarea porturilor maritime de pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a conexiunilor lor cu hinterlandul, inclusiv a zonei geografice a regiunilor ultraperiferice, astfel încât să se asigure o integrare eficientă, viabilă şi durabilă cu alte moduri de transport.

82. Spaţiul maritim european constă în:

82.1. infrastructura de transport maritim în zona portuară a reţelei centrale şi a reţelei globale, inclusiv conectivitatea cu hinterlandul;

82.2. acţiuni cu beneficii extinse care nu sunt legate de anumite porturi şi de care spaţiul maritim european şi industria maritimă beneficiază în mare măsură, cum ar fi sprijinirea activităţilor care asigură navigabilitatea pe tot parcursul anului (spargerea gheţii), facilitarea tranziţiei către un transport maritim durabil, îmbunătăţirea sinergiilor dintre transporturi şi energie, printre altele prin promovarea rolului porturilor ca noduri energetice şi prin sprijinirea tranziţiei energetice, şi sistemele TIC în domeniul transporturilor şi studiile hidrografice; şi

82.3. promovarea legăturilor de transport maritim pe distanţe scurte durabile şi reziliente, în special a celor care concentrează fluxurile de mărfuri pentru a reduce costurile externe negative, cum ar fi emisiile şi congestionarea generate de transportul rutier în cadrul Republicii Moldova, precum şi a celor care îmbunătăţesc accesul la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice prin crearea sau modernizarea unor servicii maritime durabile, regulate şi frecvente.

83. Infrastructura de transport maritim menţionată la punctul 82 subpunctul 82.1 cuprinde, în special:

83.1. porturi maritime, inclusiv infrastructura necesară pentru operaţiuni de transport în interiorul zonei portuare;

83.2. infrastructura portuară de bază, cum ar fi bazine interioare, pereţi de chei, dane, platforme, debarcadere, docuri, diguri, rambleuri şi terenuri recuperate din mare;

83.3. canale maritime;

83.4. dispozitive de asistenţă la navigaţie;

83.5. căi de acces în port, şenale navigabile şi ecluze;

83.6. diguri sparge-val;

83.7. conexiunile porturilor cu reţeaua transeuropeană de transport;

83.8. sisteme TIC în domeniul transporturilor, inclusiv EMSWe şi VTMIS;

83.9. infrastructura legată de combustibili alternativi;

83.10. echipamente asociate, printre care se numără, în special, echipamente pentru gestionarea traficului şi a încărcăturilor, pentru reducerea efectelor negative asupra mediului, inclusiv pentru operaţiunile "fără deşeuri" şi pentru măsurile privind economia circulară, pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, pentru reducerea zgomotului şi utilizarea combustibililor alternativi, precum şi echipamente care asigură navigabilitatea pe tot parcursul anului, inclusiv cele pentru spargerea gheţii, pentru prospectări hidrologice, precum şi pentru dragare şi protejarea portului şi a căilor de acces în port; şi

83.11. infrastructură care facilitează activităţile portuare legate de energia din surse regenerabile, inclusiv parcurile eoliene offshore.

84. Pentru a face parte din reţeaua globală, un port maritim îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

84.1. volumul său anual total al traficului de pasageri depăşeşte 0,1% din volumul total anual al traficului de pasageri din toate porturile maritime ale Republicii Moldova, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Biroul Naţional de Statistică şi Eurostat;

84.2. volumul său anual total de mărfuri manipulate, fie în vrac, fie individual, depăşeşte 0,1% din volumul total anual corespunzător al mărfurilor manipulate în toate porturile maritime ale Republicii Moldova, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Biroul Naţional de Statistică şi Eurostat;

84.3. volumul său anual total de mărfuri manipulate, în vrac şi/sau individual, depăşeşte anual 500 000 de tone, iar contribuţia sa la diversificarea aprovizionării cu energie a Republicii Moldova şi la accelerarea introducerii energiei din surse regenerabile este una dintre activităţile principale ale portului, valoarea de referinţă pentru acest volum total fiind cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă, pe baza statisticilor publicate de Biroul Naţional de Statistică şi Eurostat;

84.4. este situat într-o regiune ultraperiferică sau periferică, în afara unei suprafeţe cu raza de 200 de km faţă de cel mai apropiat port din reţeaua globală.

Subsecţiunea a 2-a

Cerinţe privind infrastructura de transport

maritim pentru reţeaua globală

85. Infrastructura de transport maritim naţională pentru reţeaua globală trebuie să respecte următoarele cerinţe:

85.1. infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în porturile maritime din cadrul reţelei globale;

85.2. porturile maritime naţionale din cadrul reţelei globale sunt echipate cu infrastructura necesară pentru îmbunătăţirea performanţei de mediu a navelor în porturi, în special instalaţii de preluare pentru predarea deşeurilor provenite de la nave, în conformitate cu legislaţia naţională armonizată;

85.3. sistemele VTMIS şi SafeSeaNet sunt implementate în conformitate cu Convenţia privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL), adoptată la Londra la 9 aprilie 1965, conform conţinutului la care a aderat Republica Moldova prin Legea nr.13/2023; şi

85.4. ghişeul unic naţional în domeniul maritim implementate în conformitate cu Regulamentul privind modul de ţinere a Registrului format de Sistemul informaţional "Ghişeul unic în domeniul maritim", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1078/2023 cu privire la aprobarea Conceptului Sistemului informaţional "Ghişeul unic în domeniul maritim".

86. Autoritatea administrativă competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare se asigură că, până la 31 decembrie 2050:

86.1. porturile maritime naţionale din cadrul reţelei globale cu un volum anual total al mărfurilor de peste 2 milioane de tone sunt conectate la infrastructura feroviară şi rutieră şi, acolo unde este posibil, la căile navigabile interioare; cifra de referinţă pentru acest volum total fiind reprezentată de cea mai recentă medie calculată pe trei ani disponibili, conform statisticilor publicate de Biroul Naţional de Statistică şi de Eurostat;

86.2. orice port maritim naţional din cadrul reţelei globale care deserveşte traficul de marfă oferă cel puţin un terminal multimodal de marfă, care este deschis tuturor operatorilor şi utilizatorilor, fără discriminare, şi care aplică tarife transparente şi nediscriminatorii;

86.3. canalele maritime, şenalele navigabile şi estuarele care fac legătura între două mări sau care oferă acces de la mare la porturile maritime corespund cel puţin căilor navigabile interioare ce îndeplinesc cerinţele prevăzute la punctele 72-75; şi

86.4. porturile maritime naţionale din cadrul reţelei globale conectate la căile navigabile interioare sunt echipate cu o capacitate de manipulare a mărfurilor pentru navele de navigaţie interioară.

87. Obligaţia de a asigura conexiunea menţionată la punctul 86 subpunctul 86.1 nu se aplică în cazul în care constrângeri geografice specifice ori constrângeri fizice semnificative împiedică o astfel de conexiune.

Subsecţiunea a 3-a

Cerinţe privind infrastructura de transport maritim pentru reţeaua centrală.

Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii

maritime şi pentru spaţiul maritim european

88. Autoritatea administrativă competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare se asigură că infrastructura de transport maritim a reţelei centrale respectă dispoziţiile punctului 85.

89. Autoritatea administrativă competentă în domeniul transportului pe căi navigabile interioare se asigură că infrastructura de transport maritim a reţelei centrale îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 86 până la 31 decembrie 2030.

90. În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura maritimă şi de spaţiul maritim european, în plus faţă de priorităţile stabilite la punctele 32, 33 şi 37, se acordă atenţie următoarelor aspecte:

90.1. îmbunătăţirea accesului maritim, cum ar fi diguri sparge-val, canale maritime, şenale navigabile, ecluze, dragare şi asistenţă la navigaţie;

90.2. construirea sau modernizarea infrastructurii portuare de bază, cum ar fi bazine interioare, infrastructură pentru combustibili alternativi, pereţi de chei, dane, platforme, debarcadere, docuri, diguri, rambleuri şi terenuri recuperate din mare;

90.3. îmbunătăţirea infrastructurii care interconectează diferitele moduri de transport, a echipamentelor şi a sistemelor menţionate la punctul 119 subpunctele 119.1, 119.2 şi 119.4, precum şi modernizarea şi extinderea capacităţii infrastructurii feroviare necesare pentru operaţiunile de transport în zona portuară sau în apropierea acesteia, dacă acest lucru este necesar pentru conectarea la reţeaua feroviară transeuropeană;

90.4. îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, în special în vederea creşterii nivelului de siguranţă, securitate, eficienţă şi durabilitate;

90.5. introducerea şi promovarea de noi tehnologii şi inovaţii, precum şi de combustibili din surse regenerabile şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

90.6. îmbunătăţirea rezilienţei lanţurilor logistice şi a comerţului maritim internaţional, inclusiv în ceea ce priveşte adaptarea la schimbările climatice;

90.7. adoptarea măsurilor de reducere a zgomotului şi de asigurare a eficienţei energetice;

90.8. promovarea navelor cu emisii zero şi cu emisii scăzute care deservesc şi efectuează legături de transport maritim pe distanţe scurte şi elaborarea măsurilor vizând îmbunătăţirea performanţei de mediu a transportului maritim în vederea optimizării escalelor în port şi a lanţului de aprovizionare, în conformitate cu cerinţele aplicabile în temeiul legislaţiei naţionale armonizate sau al acordurilor internaţionale relevante, cum ar fi utilizarea programelor de stimulare ecologică;

90.9. acţiuni legate de promovarea unor acţiuni cu beneficii extinse şi a unor legături de transport maritim pe distanţe scurte în contextul spaţiului maritim european, inclusiv promovarea unui acces mai bun la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice;

90.10. promovarea transportului cu feribotul cu emisii zero şi cu emisii scăzute ca mod durabil de transport de pasageri;

90.11. acţiuni menite să crească ponderea transportului de marfă, inclusiv pentru legăturile de transport maritim pe distanţe scurte, care se transferă de la transportul rutier şi aerian la transportul maritim sau pe căile navigabile interioare şi la transportul feroviar, pentru a reduce costurile externe negative, cum ar fi emisiile şi congestionarea traficului; şi

90.12. îmbunătăţirea accesului la regiunile ultraperiferice şi la alte regiuni îndepărtate, insulare şi periferice.

Secţiunea a 4-a

Infrastructura de transport rutier

Subsecţiunea 1

Componente ale infrastructurii

91. Infrastructura de transport rutier cuprinde, în special:

91.1. căi rutiere (drumurile), inclusiv:

91.1.1. poduri (lucrări de artă);

91.1.2. tuneluri;

91.1.3. joncţiuni;

91.1.4. intersecţii;

91.1.5. bretele rutiere;

91.1.6. benzi de urgenţă; şi

91.1.7. infrastructuri pentru atenuarea impactului asupra mediului, inclusiv soluţii pentru conservarea faunei sau atenuarea zgomotului;

91.2. echipamente asociate, inclusiv sisteme de cântărire în mers;

91.3. infrastructuri digitale şi sisteme TIC pentru transport;

91.4. rute de acces la terminalele multimodale de marfă;

91.5. conexiuni ale terminalelor de marfă şi ale platformelor logistice cu celelalte moduri de transport din cadrul reţelei transeuropene de transport;

91.6. autogări şi staţii de autobuz;

91.7. infrastructuri legate de instalaţiile pentru combustibili alternativi; şi

91.8. zone de parcare şi spaţii de servicii, inclusiv zone de parcare sigure şi securizate pentru vehiculele comerciale.

92. Căile rutiere menţionate la subpunctul 91.1 şi indicate pe hărţile din anexa nr.4 sunt cele care joacă un rol important în traficul de marfă şi de pasageri pe distanţe lungi, integrează principalele centre urbane şi economice şi sunt interconectate cu alte moduri de transport.

93. Printre echipamentele asociate căilor rutiere menţionate la punctul 91 subpunctul 91.2 se numără, în special, echipamentele pentru gestionarea traficului, informare şi îndrumare rutieră, pentru perceperea taxelor de trecere sau de utilizare, pentru garantarea siguranţei rutiere, pentru reducerea efectelor negative asupra mediului, pentru realimentare sau reîncărcarea vehiculelor cu propulsie alternativă, precum şi pentru parcarea în condiţii de siguranţă şi securitate a vehiculelor comerciale.

Subsecţiunea a 2-a

Cerinţe privind infrastructura de transport pentru reţeaua globală

94. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional aflate în proprietatea publică a statului, alţi administratori de infrastructură rutieră, precum şi cu alte entităţi competente în domeniu, se asigură că:

94.1. siguranţa infrastructurii de transport rutier este asigurată, monitorizată şi, dacă este necesar, îmbunătăţită în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu privire la siguranţa traficului rutier;

94.2. căile rutiere sunt proiectate, construite sau modernizate şi întreţinute la standarde înalte de calitate şi siguranţă;

94.3. căile rutiere sunt proiectate, construite sau modernizate şi întreţinute la un nivel înalt de protecţie a mediului, inclusiv, după caz, prin măsuri de reducere a zgomotului şi prin colectarea, tratarea şi eliberarea scurgerilor de apă;

94.4. tunelurile rutiere cu lungimea de peste 500 m respectă cerinţele minime de siguranţă pentru tunelurile din reţeaua rutieră transeuropeană;

94.5. dacă este cazul, interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră este asigurată în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu privire la cerinţele de interoperabilitate a sistemelor de taxare rutieră electronică şi facilitarea schimbului transfrontalier de informaţii cu privire la neplata taxelor rutiere în cadrul Uniunii Europene şi ţările învecinate;

94.6. după caz, taxele de trecere sau de utilizare sunt percepute în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu privire la taxarea vehiculelor pentru utilizarea infrastructurilor rutiere;

94.7. orice sistem de transport inteligent în cadrul infrastructurii de transport rutier respectă dispoziţiile cadrului normativ armonizat privind implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier şi pentru interfeţele cu alte moduri de transport şi este implementat în conformitate cu acestea; şi

94.8. infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în conformitate cu legislaţia naţională care o reglementează.

95. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional aflate în proprietatea publică a statului, alţi administratori de infrastructură, precum şi cu alte entităţi competente în domeniu, se asigură că, până la 31 decembrie 2050, căile rutiere ale reţelei globale menţionate la punctul 91 subpunctul 91.1 îndeplinesc următoarele cerinţe:

95.1. calea rutieră este proiectată, construită sau modernizată în mod special pentru traficul rutier;

95.2. spaţiile de servicii sunt disponibile la o distanţă maximă de 100 km unul de celălalt, asigurând suficient spaţiu de parcare sigur, precum şi infrastructuri adecvate, inclusiv instalaţii sanitare, care să răspundă nevoilor unei forţe de muncă diversificate; şi

95.3. sistemele de cântărire în mers sunt instalate la fiecare 300 km, în medie, pe reţeaua teritoriului Republicii Moldova.

96. În sensul prevederii de la punctul 95 subpunctul 95.3, la instalarea sistemelor de cântărire în mers se permite acordarea priorităţii tronsoanelor rutiere cu un trafic de marfă de mare intensitate. Sistemele de cântărire în mers trebuie să permită identificarea vehiculelor şi a ansamblurilor de vehicule asupra cărora există suspiciuni de depăşire a greutăţilor maxime autorizate prevăzute în legislaţia naţională armonizată cu privire la drumuri.

97. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional aflate în proprietatea publică a statului, alţi administratori de infrastructură, precum şi cu alte entităţi competente în domeniu, asigură instalarea sau utilizarea mijloacelor de detectare a evenimentelor sau a condiţiilor legate de siguranţă şi colectarea datelor relevante în materie de trafic rutier, în scopul furnizării de informaţii minime universale în materie de trafic legate de siguranţa rutieră:

97.1. pentru infrastructura existentă a reţelei globale până la 31 decembrie 2030; şi

97.2. pentru noua infrastructură a reţelei globale până la 31 decembrie 2050 sau, în cazul în care tronsonul rutier este finalizat înainte, până la data finalizării acestuia.

Subsecţiunea a 3-a

Cerinţe privind infrastructura de transport

pentru reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă.

Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere

98. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional aflate în proprietatea publică a statului, alţi administratori de infrastructură, precum şi cu alte entităţi competente în domeniu, se asigură că infrastructura rutieră a reţelei centrale extinse respectă dispoziţiile punctului 94.

99. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional aflate în proprietatea publică a statului, alţi administratori de infrastructură, precum şi cu alte entităţi competente în domeniu, se asigură că, până la 31 decembrie 2040, pentru infrastructura rutieră care face parte din reţeaua centrală extinsă, căile rutiere menţionate la punctul 91 subpunctul 91.1 respectă următoarele cerinţe:

99.1. căile rutiere sunt proiectate, construite sau modernizate în mod special pentru traficul rutier;

99.2. căile rutiere sunt prevăzute, cu excepţia punctelor speciale sau în mod temporar, cu părţi carosabile distincte pentru cele două direcţii de trafic, separate una de cealaltă printr-o bandă despărţitoare care nu este destinată traficului sau prin alte mijloace care asigură un nivel echivalent de siguranţă; şi

99.3. căile rutiere nu se intersectează la acelaşi nivel cu niciun drum, cu nicio cale ferată sau linie de tramvai, pistă de biciclete sau cale pietonală.

100. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului rutier, precum şi cu alte entităţi competente în domeniu, se asigură că, până la 31 decembrie 2040, infrastructura rutieră a reţelei centrale extinse respectă următoarele cerinţe:

100.1. spaţiile de servicii sunt disponibile de-a lungul căilor rutiere din reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă la o distanţă maximă de 60 km unul de celălalt, asigurând suficient spaţiu de parcare sigur, precum şi infrastructuri adecvate, inclusiv instalaţii sanitare, care să răspundă nevoilor unei forţe de muncă diversificate; şi

100.2. îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 95 subpunctul 95.3.

101. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional aflate în proprietatea publică a statului, alţi administratori de infrastructură, precum şi cu alte entităţi competente în domeniu, asigură, până la 31 decembrie 2040, dezvoltarea unor zone de parcare sigure şi securizate de-a lungul căilor rutiere din reţeaua centrală şi reţeaua centrală extinsă sau la o distanţă de cel mult 3 km de cea mai apropiată ieşire rutieră a reţelei transeuropene, cu o distanţă medie de maximum 150 km între două astfel de zone, care să asigure un spaţiu de parcare suficient pentru vehiculele comerciale şi să respecte cerinţele prevăzute la punctul 6 subpunctul 6.42. La implementarea acestei cerinţe, se permite concentrarea asupra tronsoanelor rutiere cu un trafic de mărfuri de mare intensitate.

102. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului rutier, precum şi cu alte entităţi competente în domeniu, se asigură că infrastructura rutieră îndeplineşte cerinţele prevăzute la punctul 97:

102.1. pentru infrastructura existentă a reţelei centrale extinse, până la 31 decembrie 2030; şi

102.2. pentru noua infrastructură a reţelei centrale extinse, până la 31 decembrie 2040 sau, în cazul în care tronsonul rutier este finalizat înainte, până la data finalizării acestuia.

103. În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura rutieră şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la punctele 32, 33 şi 37, se acordă atenţie următoarelor aspecte:

103.1. îmbunătăţirea şi promovarea siguranţei rutiere, luând în considerare nevoile utilizatorilor vulnerabili şi ale utilizatorilor drumurilor în întreaga lor diversitate, în special ale persoanelor cu mobilitate redusă;

103.2. reducerea congestionării pe căile rutiere existente, în special prin gestionarea inteligentă a traficului, inclusiv prin taxe de congestionare dinamice sau prin taxe de trecere care variază în funcţie de momentul zilei sau al săptămânii ori în funcţie de anotimp;

103.3. îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, introducerea de tehnologii inovatoare pentru a îmbunătăţi controlul conformităţii cu cadrul juridic naţional armonizat în domeniul transportului rutier, incluzând instrumente inteligente şi automatizate de asigurare a respectării legislaţiei şi infrastructura de comunicaţii;

103.4. în contextul construirii sau modernizării infrastructurii rutiere, asigurarea continuităţii şi accesibilităţii pistelor pentru pietoni şi pentru biciclete, cu scopul de a promova modurile active de transport şi pentru a îmbunătăţi, după caz, infrastructura pentru mobilitatea activă; şi

103.5. dezvoltarea, în reţeaua globală, a unor zone de parcare sigure şi securizate care să asigure un spaţiu de parcare suficient pentru vehiculele comerciale şi să respecte cerinţele prevăzute la punctul 6 subpunctul 6.42.

Secţiunea a 5-a

Infrastructura de transport aerian

Subsecţiunea 1

Componente ale infrastructurii

104. Infrastructura de transport aerian cuprinde, în special:

104.1. spaţiul aerian, rutele şi căile aeriene;

104.2. aeroporturile, inclusiv infrastructura şi echipamentele necesare pentru operaţiunile la sol şi de transport în interiorul zonei aeroportuare, precum şi vertiporturile;

104.3. conexiunile aeroporturilor cu celelalte moduri de transport din cadrul reţelei transeuropene de transport;

104.4. sistemele ATM/ANS şi echipamentele asociate, inclusiv echipamentele spaţiale;

104.5. infrastructura legată de combustibilii alternativi şi alimentarea cu energie electrică a aeronavelor staţionate;

104.6. infrastructura pentru producţia la faţa locului de combustibili alternativi şi pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice şi reducerea emisiilor care afectează clima şi mediul înconjurător şi a emisiilor sonore generate de aeroporturi sau de operaţiunile aeroportuare conexe, cum ar fi serviciile de handling la sol, operaţiunile cu aeronave şi transportul de pasageri la sol;

104.7. infrastructura utilizată pentru colectarea separată a deşeurilor, prevenirea generării de deşeuri şi activităţile din domeniul economiei circulare; şi

104.8. cosmodromurile.

105. Pentru a face parte din reţeaua globală, un aeroport îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

105.1. pentru aeroporturile de marfă, volumul anual total al mărfurilor este de cel puţin 0,2 % din volumul anual total al mărfurilor din toate aeroporturile Uniunii Europene;

105.2. pentru aeroporturile de pasageri, volumul anual total al traficului de pasageri reprezintă cel puţin 0,1 % din volumul anual total al pasagerilor din toate aeroporturile Uniunii Europene, cu excepţia cazului în care aeroportul în cauză este situat în afara unei suprafeţe cu raza de 100 km faţă de cel mai apropiat aeroport din reţeaua globală sau în afara unei suprafeţe cu raza de 200 km dacă în regiunea în care este situat există o linie feroviară de mare viteză.

106. Volumul anual total al pasagerilor şi volumul anual total al mărfurilor se bazează pe cea mai recentă medie pe trei ani disponibili, conform statisticilor publicate de Biroul Naţional de Statistică şi de Eurostat.

Subsecţiunea a 2-a

Cerinţe privind infrastructura de transport

pentru reţeaua centrală şi reţeaua globală.

Priorităţi suplimentare pentru dezvoltarea

infrastructurii de transport aerian

107. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor, împreună cu autoritatea administrativă din subordine competentă în domeniul transportului aerian, se asigură că:

107.1. aeroporturile reţelei naţionale incluse în reţeaua transeuropeană de transport, cu un volum anual total al traficului de pasageri de peste 12 milioane de pasageri sunt conectate la reţeaua transeuropeană de transport feroviar, inclusiv, în măsura în care este posibil, la reţeaua feroviară de mare viteză, permiţând servicii pe distanţe lungi până la 31 decembrie 2040, cu excepţia cazurilor în care anumite constrângeri geografice specifice ori constrângeri fizice semnificative împiedică astfel de conexiuni;

107.2. aeroporturile reţelei naţionale incluse în reţeaua transeuropeană de transport, cu un volum anual total al traficului de pasageri de peste patru milioane de pasageri şi sub 12 milioane de pasageri sunt conectate la reţeaua naţională transeuropeană de transport feroviar sau, în cazul în care aeroportul este situat într-un nod urban al reţelei feroviare naţionale transeuropene sau în vecinătatea unui astfel de nod, conectarea acestui aeroport la respectivul nod urban prin cale ferată, transport feroviar uşor sau, în mod excepţional, prin alte soluţii de transport public cu emisii zero până la 31 decembrie 2050, cu excepţia cazurilor în care anumite constrângeri geografice specifice ori constrângeri fizice semnificative împiedică astfel de conexiuni;

107.3. orice aeroport din reţeaua naţională transeuropeană de transport oferă cel puţin un terminal deschis tuturor operatorilor şi utilizatorilor, fără discriminare, şi care aplică tarife transparente şi nediscriminatorii;

107.4. standardele de bază comune pentru protecţia aviaţiei civile împotriva actelor de intervenţie ilicită, în corespundere cu legislaţia naţională armonizată cu privire la securitatea aeronautică, se aplică infrastructurii de transport aerian;

107.5. infrastructura pentru managementul traficului aerian permite implementarea Cerului unic european, în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu privire la regimul Cerului unic european şi punerea în aplicare a operaţiunilor de transport aerian, cu scopul de a îmbunătăţi performanţa şi durabilitatea sistemului aviatic european, a normelor de punere în aplicare şi a specificaţiilor în vigoare la nivelul Uniunii Europene;

107.6. infrastructura pentru combustibili alternativi este instalată în aeroporturi în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu privire la instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi; şi

107.7. aeroporturile reţelei centrale şi ale reţelei globale cu un volum anual total al traficului de pasageri de peste patru milioane de pasageri dispun de infrastructura necesară pentru a asigura alimentarea cu aer precondiţionat a aeronavelor staţionate la poziţiile de staţionare cu contact utilizate pentru operaţiunile de transport comercial până la 31 decembrie 2030, în cazul aeroporturilor din reţeaua centrală, şi până la 31 decembrie 2040, în cazul aeroporturilor din reţeaua globală.

108. Volumul anual total al pasagerilor menţionat la punctul 107 subpunctele 107.1, 107.2 şi 107.7 se bazează pe cea mai recentă medie pe trei ani disponibilă la data intrării în vigoare a prezentului Regulament, conform statisticilor publicate de Biroul Naţional de Statistică şi de Eurostat.

109. În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura de transport aerian şi în plus faţă de priorităţile generale stabilite la punctele 32, 33 şi 37, se acordă atenţie următoarelor aspecte:

109.1. creşterea eficienţei energetice şi operaţionale la nivelul aeroporturilor;

109.2. sprijinirea implementării Cerului unic european şi a sistemelor interoperabile, în special a celor dezvoltate de proiectul SESAR în conformitate cu Planul general european pentru ATM, inclusiv a celor care au obiectivul de a asigura integrarea sigură şi deplină a unor noi vehicule aeriene, atât cu pilot, cât şi fără pilot;

109.3. îmbunătăţirea proceselor de digitalizare şi automatizare, în special în vederea creşterii nivelului de siguranţă şi securitate;

109.4. îmbunătăţirea interconexiunilor multimodale între aeroporturi şi infrastructurile altor moduri de transport, precum şi între aeroporturi şi nodurile urbane, după caz;

109.5. îmbunătăţirea durabilităţii şi reducerea impactului asupra climei, asupra mediului şi a impactului fonic, în special prin introducerea de noi tehnologii şi inovaţii, combustibili alternativi, aeronave cu emisii zero şi cu emisii scăzute şi infrastructuri cu emisii zero şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi alte infrastructuri pentru combustibili alternativi care respectă legislaţia naţională armonizată cu privire la instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi, precum şi combustibili care respectă legislaţia naţională armonizată cu privire la condiţiile de concurenţă echitabile pentru un transport aerian durabil;

109.6. conectarea aeroporturilor din reţeaua globală şi din reţeaua centrală cu un volum anual total al traficului de pasageri mai mic de patru milioane de pasageri la reţea şi, după caz, la nodurile urbane aferente, astfel cum figurează în anexa nr.2, prin cale ferată, metrou, transport feroviar uşor, tramvai, teleferic sau, în mod excepţional, prin alte soluţii de transport public cu emisii zero; şi

109.7. existenţa unei infrastructuri care să asigure alimentarea cu aer precondiţionat a aeronavelor staţionate la poziţiile de staţionare la distanţă şi la poziţiile de staţionare cu contact din aeroporturile reţelei transeuropene de transport cu un volum total anual de trafic de pasageri mai mic de patru milioane de pasageri.

Secţiunea a 6-a

Infrastructura pentru terminale multimodale de marfă

Subsecţiunea 1

Identificarea terminalelor multimodale de marfă.

Componentele infrastructurii pentru terminale multimodale de marfă

110. Terminalele multimodale de marfă din cadrul segmentului naţional al TEN-T sunt terminale care sunt deschise tuturor operatorilor şi utilizatorilor în mod nediscriminatoriu şi care sunt:

110.1. situate în porturile maritime ale reţelei transeuropene de transport sau în vecinătatea acestora, astfel cum sunt enumerate în anexa nr.2;

110.2. situate în porturile interioare ale reţelei transeuropene de transport sau în vecinătatea acestora, astfel cum sunt enumerate în anexa nr.2;

110.3. situate în aeroporturile din reţeaua transeuropeană de transport, astfel cum sunt enumerate în anexa nr.2; sau

110.4. clasificate ca terminale feroviar-rutiere sau terminale de-a lungul căilor navigabile interioare ale reţelei transeuropene de transport, astfel cum sunt enumerate în anexa nr.2.

111. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor, administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional aflate în proprietatea publică a statului, precum şi alţi administratori de infrastructură a drumurilor depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că există o capacitate suficientă de terminale multimodale de marfă, care deservesc segmentul naţional al TEN-T, ţinând cont de fluxurile de trafic actuale şi viitoare, în special de fluxurile care deservesc nodurile urbane, centrele industriale, porturile şi nodurile logistice. Guvernul asigură, în limitele resurselor disponibile, mijloacele financiare necesare pentru realizarea acestor obiective.

112. Până la 19 iulie 2027, organul central de specialitate din domeniul transporturilor asigură efectuarea unei analize de piaţă şi prospectivă privind terminalele multimodale de marfă aflate pe teritoriul Republicii Moldova. Această analiză vizează cel puţin:

112.1. examinarea fluxurilor actuale şi viitoare de trafic al mărfurilor, pentru fiecare mod de transport;

112.2. identificarea terminalelor multimodale de marfă existente în cadrul reţelei transeuropene de transport de pe teritoriul lor şi evaluarea necesităţii unor noi terminale multimodale de marfă sau a unei capacităţi suplimentare de transbordare la nivelul terminalelor existente; şi

112.3. analizarea modului în care se poate asigura distribuţia adecvată a terminalelor multimodale de marfă, având o capacitate adecvată de transbordare pentru a răspunde nevoilor identificate la subpunctul 162.2, ţinând cont şi de terminalele situate în zonele de frontieră ale Republicii Moldova, precum şi de cele existente pe teritoriul statelor învecinate.

113. Pentru realizarea analizei prevăzute la punctul 112, organul central de specialitate din domeniul transporturilor consultă expeditorii, transportatorii, operatorii de servicii logistice, precum şi alte părţi interesate relevante, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova. În cadrul analizei efectuate, organul central de specialitate din domeniul transporturilor ia în considerare rezultatele consultării.

114. Guvernul prin intermediul organului central de specialitate în domeniul transporturilor notifică Comisia Europeană, fără întârziere, rezultatele analizei prevăzute la punctul 112.

115. În cazul în care analiza menţionată la punctul 112 identifică necesitatea unor noi terminale multimodale de marfă sau a unei capacităţi suplimentare de transbordare în terminalele existente, organul central de specialitate din domeniul transporturilor elaborează un plan de acţiune pentru dezvoltarea unei reţele de terminale multimodale de marfă, incluzând locurile unde au fost identificate astfel de nevoi.

116. Planul de acţiune prevăzut la punctul 115 este notificat Comisiei Europene în termen de 12 luni de la finalizarea analizei menţionate la punctul 112.

117. Pe baza planului de acţiune prevăzut la punctul 115, Guvernul prin intermediul organului central de specialitate în domeniu transporturilor notifică Comisiei Europene o listă a terminalelor feroviar-rutiere şi a terminalelor situate de-a lungul căilor navigabile interioare pe care propune să le adauge la anexele nr.1, 2 şi 4.

118. Pentru a face parte din reţeaua transeuropeană de transport şi a fi înscris în anexa nr.2, un terminal feroviar-rutier sau un terminal situat de-a lungul căilor navigabile interioare îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

118.1. volumul său anual al mărfurilor transbordate depăşeşte, în cazul mărfurilor manipulate individual, 800 000 de tone sau, în cazul mărfurilor manipulate în vrac, 0,1% din volumul anual total corespunzător al mărfurilor manipulate în toate porturile maritime ale Uniunii Europene;

118.2. este principalul terminal feroviar-rutier desemnat de către Guvern, la propunerea organului central de specialitate din domeniul transporturilor, pentru o regiune NUTS 2, conform Nomenclatorului unităţilor teritoriale de statistică al Republicii Moldova, aprobat de Guvern, în cazul în care nu există niciun terminal feroviar-rutier care să îndeplinească cerinţele prevăzute la subpunctul 118.1 în regiunea NUTS 2 respectivă;

118.3. este propus de către Guvern prin intermediul organului central de specialitate în domeniul transporturilor pentru adăugarea în anexele nr.1, nr.2 şi nr.4 în conformitate cu punctul 117.

119. Terminalele multimodale de marfă cuprind, în special:

119.1. infrastructura care interconectează diferitele moduri de transport în interiorul zonei unui terminal şi în apropierea acesteia;

119.2. echipamente precum macarale, transportoare sau alte dispozitive de transbordare pentru deplasarea mărfurilor între diverse moduri de transport, precum şi pentru poziţionarea şi depozitarea mărfurilor;

119.3. zonele dedicate, cum ar fi zona de îmbarcare, zona tampon intermediară şi zona de aşteptare, zona de transbordare şi benzile de conducere sau de încărcare;

119.4. sistemele TIC pentru transport relevante pentru realizarea de operaţiuni eficiente la nivelul terminalelor, cum ar fi cele care facilitează planificarea capacităţii infrastructurii, operaţiunile de transport, conexiunile între moduri şi transbordarea; şi

119.5. infrastructura pentru combustibili alternativi.

Subsecţiunea a 2-a

Cerinţe privind infrastructura de transport. Priorităţi suplimentare

pentru dezvoltarea infrastructurii multimodale de transport

120. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor depun toate eforturile posibile pentru a se asigura, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, că toate terminalele multimodale de marfă, care sunt deschise tuturor operatorilor şi utilizatorilor în mod nediscriminatoriu şi care aplică taxe transparente şi nediscriminatorii în porturile maritime şi în porturile interioare enumerate în anexa nr.2 şi în toate terminalele feroviar-rutiere şi terminalele situate de-a lungul căilor navigabile interioare indicate pe hărţile din anexele nr.1 şi nr.4 şi enumerate în anexa nr.2, îndeplinesc următoarele cerinţe:

120.1. acestea sunt conectate la cel puţin două moduri de transport disponibile în zonă;

120.2. până la 31 decembrie 2040, acestea sunt echipate în interiorul terminalului sau într-o rază de maximum 3 km de la terminal cu cel puţin o staţie de reîncărcare, destinată deservirii vehiculelor grele de marfă şi, după caz, cu o staţie de realimentare, utilizată pentru hidrogen şi destinată deservirii vehiculelor grele de marfă; şi

120.3. acestea sunt echipate cu instrumente digitale pentru a facilita, până la 31 decembrie 2040:

120.3.1. realizarea de operaţiuni eficiente la nivelul terminalelor, care pot include sisteme de recunoaştere a numerelor de înmatriculare (photogates), un sistem de exploatare a terminalului, sisteme de înregistrare digitală a conducătorului auto la intrare/ieşire, camere sau alţi senzori instalaţi pe echipamentele de transbordare, precum şi sisteme de camere video pe partea căii ferate; şi

120.3.2. asigurarea fluxurilor de informaţii în cadrul unui terminal şi între modurile de transport aflate de-a lungul lanţului logistic şi terminal, având capacitatea de a face schimb de informaţii cu sisteme deschise şi interoperabile.

121. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor depun toate eforturile posibile pentru a se asigura, în mod echitabil şi fără discriminare, că, până la 31 decembrie 2040, terminalele multimodale de marfă menţionate la punctul 120, care sunt conectate la reţeaua feroviară şi care efectuează transbordări verticale, au o capacitate suficientă de transbordare şi sunt capabile să manipuleze următoarele tipuri de unităţi de încărcare intermodale manevrabile cu macaraua: containere, cutii mobile sau semiremorci.

122. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor depun toate eforturile posibile pentru a se asigura, în mod echitabil şi fără discriminare, că terminalele multimodale de marfă menţionate la punctul 120, care sunt conectate la reţeaua feroviară centrală sau la reţeaua feroviară centrală extinsă, au capacitatea de a opera trenuri cu o lungime de 740 m fără a fi necesare manipulări sau, în cazul în care acest lucru nu este viabil din punct de vedere economic, că se iau măsuri adecvate pentru a îmbunătăţi eficienţa operaţională a operării trenurilor cu o lungime de 740 m până la 31 decembrie 2040. Prezentul punct nu se aplică terminalelor multimodale de marfă care sunt conectate numai la reţele feroviare izolate.

123. În promovarea proiectelor de interes comun legate de infrastructura multimodală de transport, suplimentar priorităţilor generale stabilite la punctele 32, 33 şi 37, se acordă atenţie următoarelor aspecte:

123.1. facilitarea interconexiunilor între diferitele moduri de transport;

123.2. eliminarea principalelor bariere tehnice şi administrative din calea transportului multimodal, inclusiv prin punerea în aplicare a eFTI;

123.3. dezvoltarea unei bune circulaţii a informaţiilor care să permită furnizarea de servicii de transport în cadrul întregului sistem transeuropean de transport;

123.4. facilitarea interoperabilităţii pentru schimbul de date, accesul la date şi reutilizarea datelor în cadrul modurilor de transport şi între acestea;

123.5. promovarea, după caz, a posibilităţii ca liniile abătute şi terminalele de marfă multimodale din segmentul naţional al TEN-T să permită gestionarea trenurilor cu o lungime de 740 m fără a fi necesare manipulări;

123.6. extinderea şi electrificarea liniilor abătute de plecare şi de sosire, ajustarea sistemelor de semnalizare şi îmbunătăţirea configuraţiei şinelor;

123.7. promovarea, după caz, a migrării liniilor abătute către ecartamentul nominal standard european de 1435 mm; şi

123.8. promovarea infrastructurii multimodale de transport care facilitează un transfer modal eficace către moduri de transport durabile.

Secţiunea a 7-a

Noduri urbane

124. Componentele nodului urban sunt, în special:

124.1. infrastructura de transport în nodul urban care face parte din segmentul naţional al TEN-T, inclusiv rutele ocolitoare; şi

124.2. punctele de acces la segmentul naţional al TEN-T, care sunt deschise tuturor operatorilor şi utilizatorilor în mod nediscriminatoriu, în special porturi, aeroporturi, precum şi gările feroviare, terminalele de autobuz şi terminalele multimodale de marfă.

125. Oraşele aflate în centrul fiecărui nod urban al segmentului naţional al TEN-T sunt enumerate în anexa nr.2. Pentru a face parte din reţeaua naţională de transport şi a fi înscris în anexa nr.2, un nod urban trebuie să aibă o populaţie de cel puţin 100 000 de locuitori sau, în cazul în care într-o regiune NUTS 2 nu există un astfel de nod urban, să fie principalul nod urban al regiunii NUTS 2 respective.

126. În contextul dezvoltării segmentului naţional al TEN-T în nodurile urbane, pentru a asigura funcţionarea eficientă şi fără blocaje a întregii reţele, organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor asigură implementarea următoarelor cerinţe:

126.1. disponibilitatea infrastructurii de reîncărcare şi realimentare cu combustibili alternativi, în conformitate cu legislaţia naţională armonizată cu privire la combustibilii alternativi;

126.2. până la 31 decembrie 2030:

126.2.1. autorităţile administraţiei publice locale competente, în comun cu organul central de specialitate în domeniul transporturilor, autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor şi administratorii de infrastructură a drumurilor, asigură adoptarea şi monitorizarea unui plan de mobilitate urbană durabilă (PMUD) pentru fiecare nod urban, care să includă, printre altele, măsuri de integrare a diferitelor moduri de transport şi de trecere la o mobilitate durabilă, de promovare a unei mobilităţi eficiente cu emisii zero şi cu emisii scăzute, inclusiv a logisticii urbane, de reducere a poluării atmosferice şi fonice şi, după caz, de evaluare a accesibilităţii utilizatorilor la transport; şi

126.2.2. organul central de specialitate în domeniul transporturilor colectează şi transmite către Comisia Europeană datele privind mobilitatea urbană pentru fiecare nod urban în domeniile durabilităţii, siguranţei şi accesibilităţii, în conformitate cu indicatorii şi metodologia menţionate la punctul 128;

126.3. până la 31 decembrie 2030, dezvoltarea unor noduri multimodale pentru pasageri pentru a facilita conexiunile pe primul şi ultimul kilometru, inclusiv facilitarea accesului la infrastructura de transport public şi la mobilitatea activă, şi care sunt echipate cu cel puţin o staţie de reîncărcare destinată deservirii autobuzelor şi autocarelor; organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor, administratorul infrastructurii rutiere de interes naţional aflate în proprietatea publică a statului, precum şi alţi administratori de infrastructură a drumurilor examinează, de asemenea, dezvoltarea în astfel de noduri a unei staţii de realimentare, utilizate pentru hidrogen şi destinate deservirii autobuzelor şi autocarelor; şi

126.4. până la 31 decembrie 2040, sub rezerva unei analize cost-beneficiu din punct de vedere socioeconomic, dezvoltarea a cel puţin un terminal multimodal de marfă, în cazul în care nu există deja un astfel de terminal, care să permită o capacitate suficientă de transbordare în interiorul nodului urban sau în apropierea acestuia.

127. Un terminal multimodal de marfă poate deservi mai multe noduri urbane şi poate fi situat chiar în nodul urban sau în vecinătatea acestuia. Guvernul prin intermediul organului central de specialitate în domeniul transporturilor informează Comisia Europeană cu privire la aceste evoluţii.

128. Atunci când adoptă şi monitorizează PMUD-urile, autorităţile administraţiei publice locale, în cooperare cu organele centrale de specialitate în domeniul transporturilor, în domeniul infrastructurii şi cel al dezvoltării regionale, acolo unde este relevant, depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că PMUD-urile sunt în concordanţă cu orientările aprobate de organul central de specialitate în domeniul infrastructurii şi dezvoltării regionale, luând în considerare, de asemenea, fluxurile naţionale de transport pe distanţe lungi.

129. Fără a aduce atingere prevederilor punctului 21, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului Regulament, Guvernul, la propunerea organului central de specialitate în domeniul transporturilor, desemnează punctul naţional de contact pentru PMUD şi aprobă un program naţional privind PMUD cu scopul de a sprijini nodurile urbane să adopte şi să pună în aplicare PMUD menţionate la punctul 126 subpunctul 126.2.1.

130. La promovarea proiectelor de interes comun legate de nodurile urbane, suplimentar priorităţilor generale stabilite la punctele 32, 33 şi 37, se acordă atenţie următoarelor aspecte:

130.1. conexiunile pe primul şi ultimul kilometru la punctele de acces la segmentul naţional al TEN-T, menţionate la punctul 124 subpunctul 124.2 şi între acestea, în scopul de a îmbunătăţi performanţa reţelei transeuropene de transport, cum ar fi liniile de metrou şi de tramvai;

130.2. interconectarea fluidă dintre infrastructura reţelei transeuropene de transport şi infrastructura de transport durabil regional şi local, care poate include:

130.2.1. pentru pasageri, posibilitatea de a avea acces la informaţii, de a rezerva, de a-şi plăti călătoriile şi de a-şi obţine biletele prin intermediul serviciilor digitale de mobilitate multimodală pentru a permite itinerare optimizate pentru vehicule în vederea îmbunătăţirii gestionării fluxurilor de trafic, a îmbunătăţirii siguranţei rutiere şi a reducerii congestiei şi poluării aerului; şi

130.2.2. pentru transportul de marfă, instalaţii logistice urbane pentru o mai mare consolidare a livrărilor în zonele urbane, cum ar fi micronodurile şi nodurile logistice pentru biciclete, în special cele conectate la infrastructura de transport feroviar şi naval;

130.3. interconectarea durabilă, fluidă şi sigură a infrastructurilor de transport de pasageri feroviare, rutiere şi, după caz, pe căi navigabile interioare, aeriene şi maritime, inclusiv integrarea infrastructurii pentru modurile active de transport, în special atunci când se construieşte sau se modernizează infrastructura de transport;

130.4. interconectarea durabilă, fluidă şi sigură a infrastructurilor de transport de marfă feroviare, rutiere şi, după caz, pe căi navigabile interioare, aeriene şi maritime, precum şi conexiuni adecvate cu platformele şi instalaţiile logistice;

130.5. atenuarea expunerii zonelor urbane la efectele negative ale tranzitului feroviar şi rutier;

130.6. promovarea unui transport şi a unei mobilităţi eficiente, cu un nivel de zgomot scăzut şi cu emisii zero, inclusiv crearea unor flote urbane mai verzi pentru pasageri şi marfă;

130.7. după caz, creşterea ponderii modale a transportului public şi a modurilor active de transport prin măsuri care să orienteze în principal mobilitatea pasagerilor către aceste moduri, inclusiv o infrastructură sigură şi securizată pentru modurile active;

130.8. promovarea unei activităţi de livrare a mărfurilor în zonele urbane, care să fie eficientă, cu un nivel de zgomot scăzut şi cu emisii reduse de dioxid de carbon;

130.9. după caz, sporirea accesibilităţii şi a conectivităţii între zonele urbane şi rurale şi a accesului la un transport inteligent, durabil şi la preţuri accesibile; şi

130.10. adoptarea de măsuri concrete care să stimuleze implementarea mai extinsă de instrumente TIC şi de sisteme de transport inteligent cu acces deschis tuturor operatorilor, pentru a permite itinerare optimizate pentru vehicule în vederea îmbunătăţirii gestionării fluxurilor de trafic, a reducerii congestiei şi poluării aerului şi a îmbunătăţirii siguranţei rutiere, precum şi informaţii în timp real privind disponibilitatea infrastructurii pentru combustibili alternativi.

Capitolul IV

DISPOZIŢII PENTRU UN TRANSPORT INTELIGENT ŞI REZILIENT

Secţiunea 1

Sisteme TIC în domeniul transporturilor

131. Sistemele TIC în domeniul transporturilor trebuie să permită gestionarea capacităţii şi a traficului şi schimbul de informaţii în cadrul modurilor de transport şi între acestea, pentru operaţiunile de transport multimodal şi pentru serviciile cu valoare adăugată legate de transport, îmbunătăţirea rezilienţei, a siguranţei, a securităţii şi a performanţei operaţionale şi de mediu, reducerea congestionării, precum şi simplificarea procedurilor administrative. De asemenea, sistemele TIC în domeniul transporturilor facilitează conexiunea neîntreruptă dintre infrastructură şi activele mobile.

132. Următoarele sisteme TIC în domeniul transporturilor sunt implementate în conformitate cu dispoziţiile specifice stabilite de legislaţia naţională armonizată relevantă, pentru a asigura prezenţa unui set de capacităţi de bază interoperabile între Republica Moldova şi toate statele membre ale Uniunii Europene:

132.1. pentru căile ferate – sistemul ERTMS, aplicaţii telematice pentru serviciile de transport de marfă şi de călători, astfel cum sunt menţionate în specificaţia tehnică de interoperabilitate, în special rezultatele obţinute de Shift2Rail şi de întreprinderea comună pentru căile ferate ale Europei;

132.2. pentru căile navigabile interioare – RIS;

132.3. pentru transportul rutier – STI;

132.4. pentru transportul maritim – pentru serviciile VTMIS de gestionare a traficului maritim, şi pentru schimbul de informaţii – EMSWe;

132.5. pentru transportul aerian – sistemele ATM/ANS, în special cele care rezultă din proiectul SESAR; şi

132.6. pentru transportul multimodal – eFTI.

133. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor au dreptul să promoveze, de asemenea, alte sisteme TIC pentru transporturi, după caz, într-un mod coordonat şi armonizat în cadrul segmentului naţional al TEN-T, astfel încât să se asigure interoperabilitatea cu reţeaua transeuropeană de transport. Printre acestea se pot număra îmbunătăţiri ale digitalizării pentru căile ferate, promovarea spaţiului datelor privind mobilitatea la nivel naţional, precum şi între Republica Moldova şi statele membre ale Uniunii Europene şi cadre care facilitează schimbul de date între întreprinderi, în cazul în care acest lucru este stabilit de Uniunea Europeană, pentru transparenţa şi optimizarea lanţului de aprovizionare şi o infrastructură TIC adecvată care să permită o aplicare inteligentă, bazată pe schimbul de date în timp real între operatorii economici şi autorităţile de aplicare a legii, necesar pentru a verifica conformitatea cu cerinţele de reglementare aplicabile, inclusiv în timp ce vehiculele sunt în mers.

Secţiunea a 2-a

Servicii de transport de marfă durabile.

Noile tehnologii şi inovarea

134. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor, în calitate de autorităţi responsabile principale, cu participarea altor organe centrale de specialitate şi autorităţi administrative competente, după caz, au dreptul să promoveze proiectele de interes comun care, pe de o parte, oferă servicii eficiente de transport de marfă, ce utilizează infrastructura reţelei transeuropene de transport şi, pe de altă parte, contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a altor efecte negative socioeconomice şi de mediu, precum poluarea aerului şi poluarea fonică, şi care au drept scop:

134.1. îmbunătăţirea utilizării durabile a infrastructurii de transport, inclusiv prin gestionarea sa eficientă;

134.2. promovarea implementării de servicii de transport inovatoare, inclusiv prin legături de transport maritim pe distanţe scurte în contextul spaţiului maritim european, prin sisteme TIC în domeniul transporturilor şi prin dezvoltarea infrastructurii auxiliare necesare pentru realizarea în principal a obiectivelor privind mediul şi siguranţa acestor servicii;

134.3. facilitarea operaţiunilor de servicii de transport multimodal, inclusiv a fluxurilor de informaţii aferente necesare, şi îmbunătăţirea cooperării dintre participanţii la lanţul logistic, inclusiv expeditorii, operatorii, furnizorii de servicii şi clienţii acestora;

134.4. stimularea eficienţei în materie de resurse şi a operaţiunilor cu emisii scăzute şi cu emisii zero, în special în domenii precum tehnologiile, operaţiunile, tracţiunea vehiculelor, condusul/propulsia, planificarea sistemelor şi a operaţiunilor; sau

134.5. îmbunătăţirea legăturilor cu cele mai vulnerabile şi izolate părţi ale teritoriului naţional, precum şi ale teritoriului Uniunii Europene, în special cu regiunile ultraperiferice şi cu alte regiuni îndepărtate, insulare, periferice şi muntoase, precum şi cu zonele slab populate, promovând servicii regulate şi frecvente.

135. Pentru ca segmentul naţional al TEN-T să ţină pasul cu evoluţiile şi măsurile de implementare inovatoare de ordin tehnologic, organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor au dreptul să promoveze, în mod coordonat, proiecte de interes comun care vizează în special:

135.1. sprijinirea şi promovarea decarbonizării transporturilor prin tranziţia către vehicule, trenuri, nave şi aeronave alimentate cu combustibili alternativi cu emisii zero şi cu emisii scăzute, precum şi către alte tehnologii în materie de transport şi de reţea inovatoare şi durabile;

135.2. promovarea tehnologiilor emergente durabile pentru a îmbunătăţi şi a facilita transportul şi mobilitatea pasagerilor şi a mărfurilor;

135.3. intensificarea decarbonizării tuturor modurilor de transport prin stimularea eficienţei energetice, introducerea soluţiilor cu emisii zero şi cu emisii scăzute alimentate cu combustibili alternativi şi punerea la dispoziţie a infrastructurii corespunzătoare, în măsura posibilităţilor prin sinergii cu reţeaua energetică transeuropeană;

135.4. sprijinirea adoptării şi implementării de noi tehnologii digitale, în special promovarea schimbului de date şi a infrastructurii de conectivitate cu acoperire neîntreruptă la nivelul întregii reţele pentru a asigura cel mai înalt nivel şi grad de performanţă în materie de infrastructură digitală, precum şi pentru a atinge niveluri mai ridicate de automatizare, cu un accent special pe sectorul feroviar;

135.5. îmbunătăţirea siguranţei şi durabilităţii circulaţiei persoanelor şi a transportului de mărfuri;

135.6. îmbunătăţirea funcţionării, gestionării, accesibilităţii, interoperabilităţii, multimodalităţii şi eficienţei reţelei, inclusiv prin dezvoltarea serviciilor digitale de mobilitate multimodală, cum ar fi dezvoltarea unor soluţii de tip "mobilitatea ca serviciu";

135.7. promovarea unor modalităţi eficiente de furnizare, către toţi utilizatorii şi furnizorii de servicii de transport, a unor informaţii accesibile şi inteligibile cu privire la interconexiuni, interoperabilitate şi multimodalitate şi la impactul opţiunilor lor în materie de transport asupra mediului;

135.8. promovarea măsurilor de reducere a externalităţilor negative, precum congestionarea, daunele asupra sănătăţii şi poluarea de orice fel, inclusiv zgomotul şi emisiile;

135.9. introducerea tehnologiei în materie de securitate;

135.10. îmbunătăţirea rezilienţei infrastructurii de transport la perturbări şi la schimbările climatice prin modernizarea şi proiectarea infrastructurii, precum şi prin soluţii digitale, sigure din punct de vedere cibernetic, menite să protejeze reţeaua în contextul dezastrelor naturale şi al celor provocate de om; şi

135.11. facilitarea realizării de noi progrese în ceea ce priveşte dezvoltarea şi implementarea sistemelor TIC şi a noilor tehnologii în domeniul transporturilor în cadrul modurilor de transport şi între acestea.

136. În sensul punctului 135 subpunctul 135.2, infrastructura de transport corespunzătoare poate:

136.1. include accesul la reţea, conducte şi alte instalaţii necesare pentru alimentarea cu energie;

136.2. ţine seama de interfaţa infrastructură-vehicul, inclusiv de reîncărcarea inteligentă şi bidirecţională;

136.3. include sistemele TIC în domeniul transporturilor;

136.4. acţiona drept nod energetic, care deserveşte diferite moduri de transport, în scopul de a conecta producţia locală de energie curată cu aplicaţii de mobilitate cu emisii zero; şi

136.5. contribui la implementarea altor tehnologii care accelerează decarbonizarea economiei.

Secţiunea a 3-a

Rezilienţa infrastructurii

137. La planificarea şi punerea în aplicare a proiectelor de interes comun, organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor depun toate eforturile corespunzătoare pentru a îmbunătăţi securitatea şi rezilienţa infrastructurii la schimbările climatice, la pericolele naturale, la ameninţările hibride, la dezastrele provocate de om, la accidente şi întreruperi operaţionale, precum şi la perturbări intenţionate care afectează funcţionarea sistemului de transport transeuropean. Se acordă atenţie în special următoarelor elemente:

137.1. interdependenţele, legăturile şi efectele în cascadă cu alte reţele, cum ar fi reţelele de telecomunicaţii şi de energie electrică;

137.2. siguranţa, securitatea şi performanţa în prezenţa unor pericole multiple;

137.3. calitatea infrastructurii structurale pe parcursul întregului său ciclu de viaţă, acordând o atenţie deosebită condiţiilor de mediu şi viitoarelor condiţii climatice preconizate;

137.4. nevoile în materie de protecţie civilă de a reacţiona la perturbări, inclusiv la cele pentru transportul de mărfuri periculoase; şi

137.5. securitatea cibernetică şi rezilienţa infrastructurii, acordând o atenţie deosebită infrastructurii transfrontaliere.

138. Proiectele de interes comun pentru care se impune a fi efectuată o evaluare a impactului asupra mediului în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului fac obiectul imunizării la schimbările climatice. Imunizarea la schimbările climatice se realizează ţinându-se seama de cele mai recente bune practici şi orientări disponibile pentru a se asigura că infrastructurile de transport sunt reziliente la efectele negative ale schimbărilor climatice, printr-o evaluare a vulnerabilităţii şi a riscurilor climatice, inclusiv prin măsuri de adaptare relevante, precum şi prin integrarea costurilor emisiilor de gaze cu efect de seră în analiza cost-beneficiu.

Secţiunea a 4-a

Riscuri la adresa securităţii sau a ordinii publice. Mobilitatea militară

139. Organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor depun toate eforturile posibile pentru a se asigura că infrastructura segmentului naţional al TEN-T este protejată împotriva riscurilor la adresa securităţii sau a ordinii publice, prin evaluarea riscurilor potenţiale la adresa securităţii sau a ordinii publice, care decurg din participările sau contribuţiile unei întreprinderi străine dintr-o ţară terţă la un proiect de interes comun.

140. Pentru a stabili dacă participarea sau contribuţia unei întreprinderi străine dintr-o ţară terţă la un proiect de interes comun este de natură să afecteze infrastructura din motive de securitate sau de ordine publică, Guvernul poate lua în considerare, printre altele, efectele sale potenţiale asupra:

140.1. furnizării factorilor de producţie esenţiali pentru construirea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii; şi

140.2. accesului la informaţii sensibile, inclusiv la date cu caracter personal, precum şi asupra capacităţii de a controla aceste informaţii, coroborate cu construirea, exploatarea şi întreţinerea infrastructurii.

141. De asemenea, organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor pot lua în considerare, în special, următorii factori:

141.1. dacă investitorul străin este controlat direct sau indirect de guvernul unei ţări terţe, inclusiv de organisme de stat sau de forţele armate ale acesteia, inclusiv prin structura de proprietate sau prin finanţări semnificative;

141.2. dacă investitorul străin a fost deja implicat în activităţi care afectează securitatea sau ordinea publică într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un alt stat; sau

141.3. dacă există un risc serios ca investitorul străin să desfăşoare activităţi ilegale sau infracţionale.

142. Fără a aduce atingere prevederilor punctului 141 şi legislaţiei cu privire la investiţiile în proiecte investiţionale strategice, faptului că Republica Moldova are responsabilitatea exclusivă pentru securitatea sa naţională, precum şi fără a aduce atingere dreptului său de a-şi proteja interesele esenţiale ale siguranţei sale, ori de câte ori Guvernul consideră că participarea sau contribuţia unei întreprinderi dintr-o ţară terţă la un proiect de interes comun este susceptibilă să afecteze infrastructura segmentului naţional al TEN-T din motive de securitate sau de ordine publică, acesta:

142.1. adoptă orice măsuri adecvate pentru a atenua acest risc;

142.2. în cazul proiectului de interes comun implementat cu un stat membre ale Uniunii Europene, informează Comisia Europeană despre măsurile adoptate;

142.3. în cazul în care proiectul de interes comun este implementat cu un stat terţ, informează guvernul statului respectiv.

143. Prevederile punctelor 139-142 nu se aplică participării sau contribuţiei la un proiect de interes comun a unei persoane fizice, inclusiv a unei persoane fizice care prestează, în cadrul unei întreprinderi dintr-o ţară terţă, pentru o anumită perioadă de timp, servicii pentru o altă persoană şi sub îndrumarea acesteia, în schimbul cărora persoana fizică respectivă primeşte o remuneraţie.

144. Atunci când construiesc sau modernizează infrastructura pe acele părţi ale segmentului naţional al TEN-T, care se suprapun cu reţeaua transeuropeană de transport militar identificată în "Cerinţele militare pentru mobilitatea militară în interiorul Uniunii Europene şi în afara acesteia", adoptate de Consiliu la 26 iunie 2023 şi la 23 octombrie 2023 şi în orice document ulterior de revizuire a cerinţelor respective adoptat ulterior, Guvernul ia în considerare necesitatea, relevanţa şi fezabilitatea depăşirii cerinţelor prevăzute în capitolul III din prezentul Regulament, în scopul adaptării la greutatea, dimensiunea sau amploarea transportului militar al trupelor şi al materialelor.

Secţiunea a 5-a

Întreţinere şi ciclul de viaţă al proiectului.

Accesibilitate pentru toţi utilizatorii

145. Fără a aduce atingere responsabilităţii statelor implicate într-un proiect de interes comun, în ceea ce priveşte planificarea, finanţarea şi gestionarea întreţinerii infrastructurii, şi nici principiului bugetar al anualităţii, după caz, organul central de specialitate din domeniul transporturilor şi autorităţile administrative din subordine competente în domeniul transporturilor depun toate eforturile posibile pentru a asigura:

145.1. faptul că infrastructura segmentului naţional al TEN-T este întreţinută astfel încât să asigure, pe durata sa de viaţă, un nivel ridicat de servicii şi de siguranţă adaptat fluxului de trafic, precum şi că nevoile respective de întreţinere preventivă, îmbunătăţirea rezilienţei şi costurile estimate pe întreaga durată de viaţă a infrastructurii naţionale de transport sunt luate în considerare în faza de planificare a construcţiei sau a modernizării;

145.2. planificarea pe termen lung a întreţinerii infrastructurii rutiere şi, după caz, a infrastructurii căilor navigabile interioare; şi

145.3. coerenţa între necesităţile în ceea ce priveşte întreţinerea şi reînnoirea în cazul infrastructurii feroviare legate de dezvoltarea segmentului naţional al TEN-T şi Programul naţional de infrastructură feroviară, precum şi contractul multianual pentru administrarea infrastructurii feroviare, prevăzute de articolele 17, 30 şi 61 din Codul transportului feroviar nr.19/2022.

146. Infrastructura naţională de transport permite o mobilitate şi o accesibilitate neîntreruptă pentru toţi utilizatorii, în special:

146.1. pentru persoanele aflate în situaţie de sărăcie în materie de transporturi sau de vulnerabilitate, inclusiv persoanele cu dizabilităţi sau cu mobilitate redusă; şi

146.2. pentru persoanele care locuiesc în regiuni periferice, rurale, precum şi în zone slab populate.

Capitolul V

PUNEREA ÎN APLICARE A INSTRUMENTELOR CORIDOARELOR

EUROPENE DE TRANSPORT ŞI A PRIORITĂŢILOR ORIZONTALE

Secţiunea 1

Instrumentul coridoarelor europene de transport şi priorităţile orizontale

147. Coridoarele europene de transport sunt un instrument de facilitare a punerii coordonate în aplicare a părţilor din reţeaua centrală şi din reţeaua centrală extinsă ale reţelei transeuropene de transport, vizând, în special, îmbunătăţirea legăturilor transfrontaliere, completarea legăturilor lipsă şi eliminarea blocajelor la nivelul Uniunii Europene şi, după caz, îmbunătăţirea conexiunilor cu reţeaua transeuropeană de transport a ţărilor învecinate.

148. În vederea realizării unui transport multimodal eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor şi pentru a contribui la coeziune prin intermediul unei cooperări teritoriale îmbunătăţite, coridoarele europene de transport se axează pe:

148.1. integrarea modală, cu obiectivul specific de a consolida modurile de transport care afectează mediul în cea mai mică măsură, în special transportul feroviar, transportul pe căile navigabile interioare şi transportul maritim pe distanţe mici;

148.2. asigurarea interoperabilităţii şi continuitatea reţelei;

148.3. dezvoltarea coordonată a infrastructurii pentru toate modurile de transport, cu precădere pe tronsoanele transfrontaliere, în special în vederea dezvoltării unui sistem de transport feroviar de marfă interoperabil, precum şi a unei reţele performante de transport feroviar de călători pe distanţe lungi, inclusiv de mare viteză, la nivelul Uniunii Europene, precum şi în vederea asigurării unei integrări eficiente şi durabile a infrastructurii căilor navigabile interioare şi a celei maritime cu alte moduri de transport;

148.4. sprijinirea dezvoltării şi implementării coordonate şi integrate a soluţiilor inovatoare pentru digitalizarea şi interoperabilitatea transporturilor; şi

148.5. promovarea instalării infrastructurii pentru combustibili alternativi.

149. Coridoarele europene de transport permit adoptarea unei abordări coordonate şi sincronizate în ceea ce priveşte investiţiile în infrastructură.

150. ERTMS şi spaţiul maritim european reprezintă cele două priorităţi orizontale pentru a asigura interoperabilitatea segmentului naţional al TEN-T cu alte segmente ale reţelei transeuropene de transport. Instrumentele instituite în conformitate cu prezentul capitol facilitează implementarea în timp util a ERTMS şi integrarea infrastructurii şi a serviciilor de transport maritim naţionale în reţeaua transeuropeană de transport.

Secţiunea a 2-a

Coordonarea coridoarelor europene de transport

şi a priorităţilor orizontale, precum şi guvernanţa acestora

151. Pentru fiecare coridor european de transport şi pentru fiecare prioritate orizontală, Comisia Europeană desemnează un coordonator european, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene.

152. Activitatea coordonatorului european este reglementată de legislaţia Uniunii Europene. În cadrul mandatului său, coordonatorul european sprijină punerea în aplicare coordonată a coridoarelor europene de transport şi a priorităţilor orizontale, inclusiv pe segmentele care traversează Republica Moldova.

153. Autorităţile naţionale competente cooperează, după caz, cu coordonatorul european, cu forumurile şi grupurile de lucru instituite potrivit legislaţiei Uniunii Europene pentru coridoarele europene de transport şi pentru priorităţile orizontale relevante pentru Republica Moldova, inclusiv în procesul de elaborare şi monitorizare a planurilor de acţiune pentru coridoarele europene de transport din care Republica Moldova face parte, furnizând informaţiile necesare şi participând la activităţile consultative.

Capitolul VI

DISPOZIŢII COMUNE

Secţiunea 1

Raportare şi monitorizare

154. Guvernul prin intermediul organului central de specialitate în domeniul transporturilor transmite Comisiei Europene, în mod periodic, cuprinzător şi transparent, informaţii cu privire la progresele înregistrate în direcţia finalizării segmentului naţional al TEN-T prin punerea în aplicare a proiectelor de interes comun, precum şi informaţii cu privire la investiţiile realizate în acest scop.

155. Informaţiile prevăzute la punctul 154 se pregătesc de către organul central de specialitate în domeniul transporturilor, cu participarea autorităţilor administrative relevante din subordinea sa, şi includ date tehnice anuale referitoare la cerinţele privind infrastructura de transport prevăzute în capitolul III, cu excepţia cazului în care aceste informaţii au fost deja colectate la nivelul reţelei transeuropene de transport în scopul utilizării în alte aplicaţii sau baze de date ale Uniunii Europene.

156. Transmiterea prevăzută la punctul 154 se asigură în mod automat, prin sistemul interactiv de informaţii geografice şi tehnice pentru reţeaua transeuropeană de transport (TENtec). Până la momentul în care funcţionalitatea de schimb automatizat de date din TENtec va fi pe deplin operaţională, această transmitere se asigură o dată la doi ani.

157. În ceea ce priveşte investiţiile legate de proiecte de interes comun, Guvernul prin intermediul organului central de specialitate în domeniul transporturilor raportează Comisiei Europene date financiare o dată la doi ani sub formă de date agregate anuale pentru fiecare mod de transport şi pentru fiecare reţea – reţeaua centrală, reţeaua centrală extinsă şi reţeaua globală.

158. Republica Moldova depune toate eforturile posibile pentru a asigura calitatea, exhaustivitatea şi coerenţa datelor transmise în sistemul de informaţii TENtec. Republica Moldova cooperează cu Comisia şi cu statele membre pentru a permite un schimb automatizat de date între sistemele şi sursele de date naţionale şi TENtec.

Secţiunea a 2-a

Actualizarea reţelei transeuropene

159. Actualizarea reţelei transeuropene de transport şi a hărţilor aferente se realizează în conformitate cu procedurile stabilite de legislaţia Uniunii Europene. Autorităţile naţionale competente furnizează datele şi informaţiile necesare şi cooperează cu instituţiile europene, potrivit competenţelor acestora, pentru actualizarea corespunzătoare a segmentului naţional al TEN-T.

160. Un proiect de interes comun referitor la infrastructură, relevant pentru Republica Moldova sau la care Republica Moldova este parte, care este inclus în reţeaua transeuropeană de transport printr-un act delegat al Comisiei Europene este eligibil pentru asistenţă financiară din partea Uniunii Europene în temeiul instrumentelor disponibile pentru reţeaua transeuropeană de transport, începând cu data intrării în vigoare a respectivului act delegat.

161. Proiectul de interes comun referitor la infrastructură, relevant pentru Republica Moldova sau la care Republica Moldova este parte, care a fost exclus din reţeaua transeuropeană de transport printr-un act delegat al Comisiei Europene, încetează să mai fie eligibil pentru finanţare începând cu data intrării în vigoare a actului respectiv. Încetarea eligibilităţii nu afectează deciziile de finanţare sau de subvenţionare luate de Comisia Europeană înainte de acea dată.

162. În conformitate cu legislaţia Uniunii Europene, Comisia Europeană este împuternicită să adopte acte delegate privind modificarea anexei nr.4 pentru a include sau a adapta hărţile indicative ale reţelelor infrastructurilor de transport din ţările terţe, inclusiv din Republica Moldova. Astfel de acte delegate se bazează pe acorduri la nivel înalt privind reţelele infrastructurilor de transport, încheiate între Uniunea Europeană şi Republica Moldova.

Secţiunea a 3-a

Colaborarea cu părţile interesate publice şi private

163. Procedurile naţionale referitoare la implicarea şi consultarea autorităţilor administraţiei publice locale, asociaţiilor reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi a societăţii civile vizate de un proiect de interes comun sunt respectate, după caz, în etapele de planificare şi de construcţie ale unui proiect.

164. Pentru proiectele de interes comun cărora li se aplică legislaţia armonizată cu privire la măsurile de raţionalizare în scopul înregistrării de progrese în direcţia realizării reţelei transeuropene de transport (TEN-T), se asigură respectarea cerinţelor prevăzute de aceasta.

165. În sensul procedurilor de consultare prevăzute la punctul 163, se încurajează realizarea schimbului de bune practici cu statele membre ale Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte consultarea şi includerea persoanelor aflate în situaţii de vulnerabilitate.

Secţiunea a 4-a

Alinierea planurilor naţionale la politica

Uniunii Europene în domeniul transporturilor

166. Organul central de specialitate în domeniul transporturilor se asigură că planurile şi programele naţionale care contribuie la dezvoltarea reţelei transeuropene de transport sunt coerente cu politica Uniunii Europene în domeniul transporturilor, precum şi cu priorităţile şi termenele stabilite în prezentul Regulament, relevante coridoarelor europene de transport din care Republica Moldova face parte.

167. În aplicarea punctului 166, planurile şi programele naţionale sunt elaborate şi actualizate cu respectarea cadrului de cooperare cu Uniunea Europeană şi a angajamentelor asumate de Republica Moldova.

Secţiunea a 5-a

Întârzieri în finalizarea reţelei centrale,

a reţelei centrale extinse şi a reţelei globale

168. Guvernul, prin intermediul organului central de specialitate în domeniul transporturilor, monitorizează respectarea termenelor stabilite prin prezentul Regulament pentru finalizarea segmentului naţional al reţelei transeuropene de transport (TEN-T), inclusiv pentru reţeaua centrală, reţeaua centrală extinsă şi reţeaua globală, şi informează Comisia Europeană în cazul apariţiei unor întârzieri semnificative.

169. În caz de întârziere semnificativă privind demararea sau finalizarea lucrărilor prevăzute la punctul 168, Guvernul ia măsurile necesare la nivel naţional pentru reducerea întârzierilor şi pentru respectarea angajamentelor asumate. La solicitarea Comisiei Europene, Guvernul prin intermediul organului central de specialitate în domeniul transporturilor prezintă informaţiile necesare privind cauzele întârzierii, pentru a facilita consultările şi identificarea soluţiilor corespunzătoare.

Anexele nr.1-4

la Regulamentul privind orientările Republicii Moldova

pentru dezvoltarea reţelei naţionale de transport,

parte a reţelei transeuropene de transport