Articolul 63. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte măsurile de control al bolii în unităţile afectate şi legate din punct de vedere epidemiologic şi în alte amplasamente

Articolul 64. Stabilirea unor zone de restricţie de către autoritatea competentă

Articolul 65. Măsurile de control al bolii în cadrul zonelor de restricţie

Articolul 66. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte circulaţia în zonele de restricţie

Articolul 67. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte măsurile de control al bolii în cadrul zonelor de restricţie

Articolul 68. Menţinerea măsurilor de control al bolii în zonele de restricţie

Articolul 69. Vaccinarea de urgenţă

Secţiunea a 5-a

Animalele sălbatice

Articolul 70. Animalele sălbatice

Secţiunea a 6-a

Măsuri suplimentare de control al bolii, aprobate de autoritatea

competentă, şi norme speciale temporare de control al bolii

Articolul 71. Măsurile suplimentare de control al bolii, măsurile de coordonare şi normele speciale temporare de control al bolii în temeiul art.53–70

Capitolul II

MĂSURI DE CONTROL AL BOLII PENTRU BOLILE

LISTATE MENŢIONATE LA ART.9 ALIN.(1) LIT.B) ŞI C)

Secţiunea 1

Măsuri de control al bolii în caz de suspiciune

de boală la animale deţinute

Articolul 72. Obligaţiile operatorilor şi ale altor persoane fizice şi juridice vizate în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b)

Articolul 73. Investigaţia autorităţii competente în caz de suspiciune privind o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.b)

Articolul 74. Măsurile preliminare de control al bolii luate de autoritatea competentă pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b)

Articolul 75. Revizuirea şi extinderea măsurilor preliminare de control al bolii pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b)

Articolul 76. Obligaţiile operatorilor şi ale altor persoane fizice şi juridice şi măsurile luate de autoritatea competentă în cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c)

Secţiunea a 2-a

Confirmarea bolii la animale deţinute

Articolul 77. Confirmarea oficială a apariţiei bolii de către autoritatea competentă

Articolul 78. Revocarea măsurilor preliminare de control al bolii atunci când se infirmă prezenţa bolii

Secţiunea a 3-a

Măsurile de control al bolii în cazul confirmării

unei boli la animale deţinute

Articolul 79. Măsurile de control al bolii în cazul confirmării unei boli menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale deţinute

Articolul 80. Măsurile de control al bolii luate de autoritatea competentă pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c)

Secţiunea a 4-a

Animalele sălbatice

Articolul 81. Măsurile de control al bolii pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale sălbatice

Articolul 82. Măsurile de control al bolii pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c) la animale sălbatice

Secţiunea a 5-a

Coordonarea cu autorităţile ţărilor învecinate şi

normele speciale temporare privind controlul bolilor

Articolul 83. Coordonarea măsurilor cu ţările învecinate şi normele speciale temporare privind art.72–82

PARTEA a IV-a

ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, TRASABILITATEA

ŞI CIRCULAŢIA ANIMALELOR

TITLUL I

ANIMALELE TERESTRE, MATERIALUL GERMINATIV

ŞI PRODUSELE DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE

DE LA ANIMALE TERESTRE

Capitolul I

ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, ŢINEREA

EVIDENŢELOR ŞI REGISTRELE

Secţiunea 1

Înregistrarea sanitară veterinară a unităţilor

şi a anumitor tipuri de operatori

Articolul 84. Înregistrarea sanitară veterinară a unităţilor

Articolul 85. Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile

Articolul 86. Competenţe de executare privind obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile

Articolul 87. Obligaţiile de înregistrare ale transportatorilor de ungulate deţinute

Articolul 88. Derogări de la obligaţia de înregistrare a transportatorilor de ungulate deţinute

Articolul 89. Competenţe de executare privind obligaţia de înregistrare a transportatorilor de ungulate deţinute

Articolul 90. Obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare independent de o unitate

Articolul 91. Derogări de la obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare

Articolul 92. Competenţe de executare privind obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare

Articolul 93. Obligaţia autorităţii competente privind înregistrarea

Secţiunea a 2-a

Autorizarea sanitară veterinară

a anumitor tipuri de unităţi

Articolul 94. Autorizarea sanitară veterinară a anumitor tipuri de unităţi şi norme detaliate

Articolul 95. Aprobarea statutului de unitate izolată

Articolul 96. Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării şi actele de punere în aplicare

Articolul 97. Acordarea autorizaţiei, condiţiile de autorizare a unităţilor şi actele delegate

Articolul 98. Domeniul de aplicare al autorizării unităţilor

Articolul 99. Proceduri privind acordarea autorizaţiei de către autoritatea competentă

Articolul 100. Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor sanitare veterinare de către autoritatea competentă

Secţiunea a 3-a

Registrele autorităţii competente

Articolul 101. Registrele ţinute de autoritatea competentă

Secţiunea a 4-a

Ţinerea evidenţelor

Articolul 102. Obligaţiile de ţinere a evidenţelor ale operatorilor de unităţi altele decât unităţile de material germinativ

Articolul 103. Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către unităţile de material germinativ

Articolul 104. Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către transportatori

Articolul 105. Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către operatorii care efectuează operaţiuni de colectare

Articolul 106. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte ţinerea evidenţelor

Articolul 107. Competenţe de executare privind exonerări de la cerinţele de ţinere a evidenţelor

Capitolul II

CERINŢE PRIVIND TRASABILITATEA ANIMALELOR

TERESTRE DEŢINUTE ŞI A MATERIALULUI GERMINATIV

Secţiunea 1

Animale terestre deţinute

Articolul 108. Responsabilitatea în ceea ce priveşte înfiinţarea unui sistem de identificare şi înregistrare a animalelor terestre deţinute

Articolul 109. Obligaţia de a institui şi a ţine la zi o bază de date electronică a animalelor terestre deţinute

Articolul 110. Obligaţia autorităţii competente în ceea ce priveşte documentele de identificare, documentele de circulaţie şi alte documente pentru identificarea şi urmărirea animalelor terestre deţinute

Articolul 111. Punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind mijloacele de identificare

Articolul 112. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor deţinute din specia bovină

Articolul 113. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor deţinute din speciile ovină şi caprină

Articolul 114. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia ecvidee

Articolul 115. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia porcină

Articolul 116. Derogări privind circulaţia animalelor deţinute din specia porcină

Articolul 117. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee

Articolul 118. Delegarea competenţelor privind identificarea şi înregistrarea

Articolul 119. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte derogările de la cerinţele de trasabilitate

Articolul 120. Competenţe de executare privind trasabilitatea animalelor terestre deţinute

Secţiunea a 2-a

Materialul germinativ

Articolul 121. Cerinţe de trasabilitate pentru materialul germinativ provenit de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee

Articolul 122. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ

Articolul 123. Competenţe de executare privind cerinţele de trasabilitate a materialului germinativ

Capitolul III

CIRCULAŢIA ANIMALELOR TERESTRE DEŢINUTE

Secţiunea 1

Circulaţia în interiorul Republicii Moldova

Articolul 124. Cerinţe generale privind circulaţia animalelor terestre deţinute pe teritoriul Republicii Moldova

Articolul 125. Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului

Secţiunea a 2-a

Circulaţia în afara Republicii Moldova

Articolul 126. Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute în afara Republicii Moldova

Articolul 127. Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie

Articolul 128. Interzicerea circulaţiei animalelor terestre deţinute în afara Republicii Moldova în vederea eradicării unei boli

Articolul 129. Cerinţe generale aplicabile operatorilor în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute destinate exportului

Secţiunea a 3-a

Cerinţe specifice privind circulaţia ungulatelor

şi a păsărilor de curte deţinute către alte ţări

Articolul 130. Circulaţia ungulatelor şi a păsărilor de curte deţinute către alte ţări

Articolul 131. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte circulaţia ungulatelor şi a păsărilor de curte deţinute către alte ţări

Articolul 132. Ungulatele sau păsările de curte deţinute deplasate către o altă ţară şi destinate sacrificării

Secţiunea a 4-a

Operaţiuni de colectare a ungulatelor

şi păsărilor de curte deţinute

Articolul 133. Derogări în ceea ce priveşte operaţiunile de colectare

Articolul 134. Cerinţe de prevenire a bolilor pentru operaţiunile de colectare

Articolul 135. Delegarea competenţelor privind operaţiunile de colectare

Secţiunea a 5-a

Circulaţia către alte ţări a animalelor terestre deţinute,

altele decât ungulatele şi păsările de curte

Articolul 136. Circulaţia către alte ţări a animalelor terestre deţinute, altele decât ungulatele şi păsările de curte

Secţiunea a 6-a

Derogări de la măsurile de diminuare a riscurilor şi suplimentarea

acestora în cazul circulaţiei animalelor terestre deţinute

Articolul 137. Animale terestre deţinute destinate unităţilor izolate

Articolul 138. Circulaţia animalelor terestre deţinute în scopuri ştiinţifice

Articolul 139. Derogări referitoare la activităţile de agrement, manifestările sportive şi culturale, lucrul în apropierea frontierelor şi păşunat

Articolul 140. Delegarea de competenţe pentru circuri, expoziţii, evenimente sportive şi de agrement, grădini zoologice, magazine de animale de companie, adăposturi pentru animale şi angrosişti

Articolul 141. Competenţe de executare privind aprobarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale terestre deţinute

Articolul 142. Aspectele ce trebuie luate în considerare la aprobarea actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune

Secţiunea a 7-a

Certificarea sănătăţii animale

Articolul 143. Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală

Articolul 144. Delegarea de competenţe privind obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală

Articolul 145. Conţinutul certificatului de sănătate animală

Articolul 146. Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare privind conţinutul certificatelor de sănătate animală

Articolul 147. Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor terestre deţinute

Articolul 148. Obligaţiile operatorilor de a coopera cu autoritatea competentă pentru certificarea sănătăţii animale

Articolul 149. Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale

Articolul 150. Certificate electronice de sănătate animală

Articolul 151. Declaraţia pe propria răspundere a operatorilor pentru circulaţia animalelor pe teritoriul Republicii Moldova

Secţiunea a 8-a

Notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute către alte ţări

Articolul 152. Obligaţia operatorilor de a notifica circulaţia animalelor terestre deţinute către alte ţări

Articolul 153. Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia animalelor terestre deţinute către alte ţări

Articolul 154. Delegarea competenţelor şi norme pentru notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute de către operatori şi autoritatea competentă

Capitolul IV

CIRCULAŢIA ANIMALELOR TERESTRE SĂLBATICE

Articolul 155. Animalele terestre sălbatice

Articolul 156. Împuterniciri privind circulaţia animalelor terestre sălbatice

Capitolul V

CIRCULAŢIA MATERIALULUI GERMINATIV

Secţiunea 1

Cerinţe generale

Articolul 157. Cerinţe generale privind circulaţia materialului germinativ

Articolul 158. Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie

Secţiunea a 2-a

Circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenit

de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină,

porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

Articolul 159. Obligaţiile operatorilor privind circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenit de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

Articolul 160. Delegarea competenţelor privind circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

Secţiunea a 3-a

Certificarea sănătăţii animale şi notificarea

circulaţiei materialului germinativ

Articolul 161. Obligaţiile operatorilor privind certificarea sănătăţii animale în ceea ce priveşte circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

Articolul 162. Conţinutul certificatului de sănătate animală pentru materialul germinativ

Articolul 163. Notificarea circulaţiei materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

Secţiunea a 4-a

Circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenind de

la animale terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină,

ovină, caprină, porcină şi ecvidee sau de la păsări de curte

Articolul 164. Circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee sau de la păsări de curte

Secţiunea a 5-a

Derogări

Articolul 165. Materialul germinativ utilizat în scopuri ştiinţifice

Capitolul VI

PRODUCŢIA, PRELUCRAREA ŞI DISTRIBUŢIA

PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 166. Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori

Articolul 167. Obligaţiile operatorilor în materie de certificate de sănătate animală

Articolul 168. Conţinutul certificatului de sănătate animală pentru produse de origine animală

Articolul 169. Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte ţări

Capitolul VII

DOMENIUL DE APLICARE AL MĂSURILOR NAŢIONALE

PRIVIND CONTROLUL BOLILOR

Articolul 170. Măsurile naţionale privind controlul bolilor şi circulaţia animalelor şi a materialului germinativ

Articolul 171. Măsuri naţionale pentru limitarea impactului bolilor altele decât bolile listate

TITLUL II

ANIMALE ACVATICE ŞI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ

PROVENITE DE LA ANIMALE ACVATICE

Capitolul I

ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, ŢINEREA

EVIDENŢELOR ŞI REGISTRELE

Secţiunea 1

Înregistrarea unităţilor de acvacultură

Articolul 172. Obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură

Articolul 173. Obligaţiile autorităţii competente privind înregistrarea unităţilor de acvacultură

Articolul 174. Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură

Articolul 175. Competenţe de executare privind derogările de la obligaţia de a înregistra unităţile de acvacultură

Secţiunea a 2-a

Autorizarea anumitor tipuri de unităţi de acvacultură

Articolul 176. Autorizarea anumitor tipuri de unităţi de acvacultură

Articolul 177. Autorizarea grupurilor de unităţi de acvacultură

Articolul 178. Aprobarea statutului de unitate de acvacultură izolată

Articolul 179. Autorizarea unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor

Articolul 180. Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării

Articolul 181. Acordarea autorizaţiei sanitare veterinare şi condiţiile de autorizare a unităţilor de acvacultură

Articolul 182. Domeniul de autorizare a unităţilor

Articolul 183. Proceduri de acordare a autorizaţiei sanitare veterinare de către autoritatea competentă

Articolul 184. Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor sanitare veterinare

Secţiunea a 3-a

Registrul unităţilor de acvacultură şi unităţilor producătoare

de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor

Articolul 185. Registrul unităţilor de acvacultură şi unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor

Secţiunea a 4-a

Ţinerea evidenţelor şi trasabilitatea animalelor de

acvacultură şi a produselor de origine animală

Articolul 186. Obligaţiile operatorilor de unităţi de acvacultură de a ţine evidenţe şi de a urmări trasabilitatea

Articolul 187. Obligaţia de a ţine evidenţe în cadrul unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor

Articolul 188. Obligaţia de a ţine evidenţe pentru transportatori

Articolul 189. Delegarea de competenţe privind ţinerea evidenţelor

Articolul 190. Competenţe de executare privind exonerările de la cerinţa de a ţine evidenţe

Capitolul II

CIRCULAŢIA ANIMALELOR ACVATICE ÎN

INTERIORUL REPUBLICII MOLDOVA

Secţiunea 1

Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor acvatice

Articolul 191. Cerinţele generale pentru circulaţia animalelor acvatice

Articolul 192. Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului

Articolul 193. Schimbarea utilizării prevăzute

Articolul 194. Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie

Articolul 195. Cerinţe generale în ceea ce priveşte circulaţia animalelor de acvacultură destinate exportului către alte ţări sau teritorii

Secţiunea a 2-a

Animale acvatice destinate unităţilor de acvacultură

sau care urmează a fi eliberate în natură

Articolul 196. Mortalitate anormală sau alte simptome de boală gravă

Articolul 197. Circulaţia animalelor de acvacultură către zonele şi compartimentele declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

Articolul 198. Derogări de la obligaţiile operatorilor privind circulaţia animalelor de acvacultură între ţări, zone sau compartimente care fac obiectul unui program de eradicare

Articolul 199. Măsurile privind eliberarea în natură a animalelor acvatice

Articolul 200. Circulaţia animalelor acvatice sălbatice către zonele ori compartimentele declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

Secţiunea a 3-a

Animale acvatice destinate consumului uman

Articolul 201. Circulaţia animalelor de acvacultură vii destinate consumului uman în zonele sau compartimentele declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

Articolul 202. Circulaţia animalelor acvatice sălbatice vii din zonele declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

Secţiunea a 4-a

Derogări de la art.191–202 şi măsuri suplimentare

de diminuare a riscurilor

Articolul 203. Animale acvatice destinate unităţilor izolate de acvacultură

Articolul 204. Circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice

Articolul 205. Alte utilizări specifice ale animalelor acvatice

Articolul 206. Aprobarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice

Articolul 207. Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea normelor prevăzute de prezenta secţiune

Secţiunea a 5-a

Certificarea sănătăţii animalelor de acvacultură

Articolul 208. Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală

Articolul 209. Obligaţia operatorilor de a se asigura că alte animale acvatice sunt însoţite de un certificat de sănătate animală

Articolul 210. Derogări privind certificarea sănătăţii animale

Articolul 211. Norme specifice privind certificarea sănătăţii animale pentru animalele acvatice

Articolul 212. Conţinutul certificatelor de sănătate animală

Articolul 213. Norme specifice privind conţinutul certificatelor de sănătate animală

Articolul 214. Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor acvatice către locul de destinaţie

Articolul 215. Obligaţia operatorilor de a coopera cu autorităţile competente în vederea certificării sănătăţii animale

Articolul 216. Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale

Articolul 217. Certificate electronice de sănătate animală

Articolul 218. Declaraţia pe propria răspundere a operatorilor pentru deplasările de animale de acvacultură

Secţiunea a 6-a

Notificarea circulaţiei animalelor

acvatice către alte ţări

Articolul 219. Obligaţia operatorilor privind notificarea circulaţiei animalelor acvatice către alte ţări

Articolul 220. Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia animalelor acvatice către alte ţări

Articolul 221. Cerinţe suplimentare privind notificarea circulaţiei animalelor acvatice de către operatori şi de către autoritatea competentă

Capitolul III

PRODUCŢIA, PRELUCRAREA ŞI DISTRIBUŢIA PRODUSELOR

DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ANIMALE ACVATICE,

ALTELE DECÂT ANIMALELE ACVATICE VII

Articolul 222. Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori

Articolul 223. Certificate de sănătate animală

Articolul 224. Conţinutul certificatului de sănătate animală

Articolul 225. Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte ţări

Articolul 226. Măsuri destinate să limiteze impactul unor boli altele decât bolile listate

TITLUL III

ANIMALE DIN ALTE SPECII DECÂT CELE DEFINITE CA ANIMALE

TERESTRE ŞI ACVATICE, MATERIALUL GERMINATIV ŞI PRODUSELE

DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ACESTEA

Articolul 227. Cerinţele de sănătate animală privind alte animale, materialul germinativ şi produsele de origine animală provenite de la acestea

Articolul 228. Delegarea de competenţe şi norme privind cerinţele de sănătate animală pentru alte animale, materialul germinativ şi produsele de origine animală provenite de la acestea

PARTEA A V-A

INTRAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA ŞI EXPORTUL

Capitolul I

CERINŢE PENTRU INTRAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

A ANIMALELOR, A MATERIALULUI GERMINATIV ŞI

A PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Secţiunea 1

Cerinţe pentru intrarea în Republica Moldova

Articolul 229. Cerinţele pentru intrarea animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală

Secţiunea a 2-a

Listarea ţărilor şi a teritoriilor

Articolul 230. Listarea ţărilor şi a teritoriilor din care este permisă intrarea în Republica Moldova a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală

Articolul 231. Informaţiile ce trebuie incluse în listele de ţări şi teritorii

Articolul 232. Suspendarea şi retragerea de pe liste a ţărilor şi teritoriilor

Secţiunea a 3-a

Autorizarea şi listarea unităţilor

din alte ţări şi teritorii

Articolul 233. Aprobarea şi listarea unităţilor din alte ţări şi teritorii

Secţiunea a 4-a

Intrarea în Republica Moldova a unor specii şi

categorii de animale, de material germinativ

şi de produse de origine animală

Articolul 234. Cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Republica Moldova a unor specii şi categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală

Articolul 235. Aspectele ce trebuie luate în considerare la intrarea în Republica Moldova a animalelor

Articolul 236. Aspectele ce trebuie luate în considerare la intrarea în Republica Moldova a materialului germinativ şi a produselor de origine animală

Secţiunea a 5-a

Certificate de sănătate animală,

declaraţii şi alte documente

Articolul 237. Certificate de sănătate animală, declaraţii şi alte documente pentru intrarea în Republica Moldova

Articolul 238. Conţinutul certificatului de sănătate animală

Secţiunea a 6-a

Derogări şi cerinţe suplimentare pentru anumite

categorii de animale, de material germinativ

şi de produse de origine animală

Articolul 239. Cerinţe suplimentare pentru anumite categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală

Capitolul II

INTRAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA A UNOR ANUMITE

MĂRFURI ALTELE DECÂT ANIMALE, MATERIAL GERMINATIV

ŞI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 240. Agenţii patogeni

Articolul 241. Materialul vegetal

Articolul 242. Mijloacele de transport, echipamentele, materialele de ambalare, apa, furajele şi hrana pentru animale

Capitolul III

EXPORTUL

Articolul 243. Exportul din Republica Moldova

PARTEA a VI-a

CIRCULAŢIA NECOMERCIALĂ A ANIMALELOR DE COMPANIE

ÎN INTERIORUL REPUBLICII MOLDOVA ŞI CĂTRE REPUBLICA

MOLDOVA DINTR-O ALTĂ ŢARĂ SAU DINTR-UN TERITORIU

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 244. Domeniul de aplicare a părţii a VI-a

Articolul 245. Dispoziţii generale

Articolul 246. Numărul maxim de animale de companie

Capitolul II

CONDIŢII APLICABILE CIRCULAŢIEI NECOMERCIALE A

ANIMALELOR DE COMPANIE ÎN INTERIORUL REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 247. Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1

Articolul 248. Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa nr.1

Capitolul III

CONDIŢII APLICABILE CIRCULAŢIEI NECOMERCIALE A

ANIMALELOR DE COMPANIE CĂTRE REPUBLICA MOLDOVA

DINTR-O ALTĂ ŢARĂ SAU DINTR-UN TERITORIU

Articolul 249. Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1

Articolul 250. Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa nr.1

Articolul 251. Derogări de la condiţiile aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie provenite din anumite ţări şi teritorii

Capitolul IV

IDENTIFICAREA ŞI MĂSURILE PREVENTIVE

ŞI DE DIMINUARE A RISCURILOR

Articolul 252. Delegarea de competenţe privind identificarea animalelor de companie şi măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor

Articolul 253. Norme privind măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor

Capitolul V

DOCUMENTE DE IDENTIFICARE

Articolul 254. Delegarea de competenţe privind documentele de identificare

Articolul 255. Norme privind documentele de identificare

Capitolul VI

OBLIGAŢII CU PRIVIRE LA INFORMARE

Articolul 256. Obligaţii cu privire la informare

PARTEA a VII-a

MĂSURI DE URGENŢĂ

Secţiunea 1

Măsuri de urgenţă privind circulaţia animalelor şi a produselor

şi privind mijloacele de transport şi alte materiale ce ar putea

intra în contact cu aceste animale şi produse

Articolul 257. Măsurile de urgenţă ce trebuie luate de autoritatea competentă la apariţia unui focar de boală listată sau de boală emergentă, sau în caz de pericol

Articolul 258. Măsurile de urgenţă care urmează să fie luate la apariţia unui focar sau pericol într-o ţară învecinată

Secţiunea a 2-a

Măsuri de urgenţă alternative privind transporturile de animale şi

de produse provenind din alte ţări şi teritorii şi privind mijloacele

de transport şi alte materiale care ar fi putut intra

în contact cu aceste transporturi

Articolul 259. Măsurile de urgenţă alternative care pot fi luate de autoritatea competentă

PARTEA a VIII-a

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 260. Dispoziţii finale şi tranzitorii

Anexa nr.1 Specii de animale de companie

Anexa nr.2 Lista de boli ale animalelor

Anexa nr.3 Specii de ungulate

Anexa nr.4 Criterii de aplicare a normelor de prevenire şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) pentru bolile listate în conformitate cu art.5

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege transpune în legislaţia naţională Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor şi de modificare şi abrogare a anumitor acte din domeniul sănătăţii animalelor ("Legea privind sănătatea animală"), CELEX: 32016R0429, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 84 din 31 martie 2016, aşa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2018/1629 al Comisiei din 25 iulie 2018.

PARTEA I

DISPOZIŢII GENERALE

Capitolul I

SCOPUL, OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE ŞI NOŢIUNI

Articolul 1. Scopul prezentei legi

(1) Prezenta lege are drept scop asigurarea unor standarde înalte de sănătate animală şi de sănătate publică, stabilirea normelor de prevenire şi de control al bolilor animalelor transmisibile la animale şi la om, realizarea siguranţei produselor alimentare, a hranei pentru animale şi protecţia teritoriului ţării faţă de bolile infecţioase prin organizarea activităţii sanitare veterinare.

(2) Normele de prevenire şi de control al bolilor animalelor prevăd:

a) prioritizarea şi clasificarea bolilor de interes pentru Republica Moldova şi stabilirea responsabilităţilor în materie de sănătate animală (partea I: art.1–17);

b) depistarea timpurie, notificarea şi raportarea bolilor, supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală (partea a II-a: art.18–42);

c) creşterea gradului de sensibilizare cu privire la boli, de pregătire în faţa bolilor şi de control al bolilor (partea a III-a: art.43–83);

d) înregistrarea şi autorizarea sanitară veterinară a unităţilor şi a transportatorilor, circulaţia şi trasabilitatea animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală în interiorul Republicii Moldova (partea a IV-a: art.84–228; şi partea a VI-a art.244–248 şi 252–256);

e) intrarea animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală în Republica Moldova şi exportul unor astfel de transporturi din Republica Moldova (partea a V-a: art.229–243; şi partea a VI-a: art.244–246 şi 252–256);

f) circulaţia necomercială a animalelor de companie în interiorul Republicii Moldova, dar şi ieşirea lor în exteriorul ţării (partea a VI-a: art.244–256);

g) măsurile de urgenţă care trebuie luate în eventualitatea unei situaţii de urgenţă cauzate de o boală (partea a VII-a: art.257 şi 258).

(3) Principalele norme ale prezentei legi, enunţate la alin.(2):

a) urmăresc să asigure:

(i) îmbunătăţirea sănătăţii animale pentru a susţine producţia agricolă şi de acvacultură durabilă în Republica Moldova;

(ii) funcţionarea eficace a pieţei interne;

(iii) reducerea efectelor negative ale bolilor asupra sănătăţii animale, sănătăţii publice şi asupra mediului prin aplicarea de măsuri legale în caz de necesitate sau de risc iminent pentru sănătatea animalelor, sănătatea publică, protecţia animalelor şi pentru siguranţa produselor alimentare de origine animală şi a hranei pentru animale;

b) ţin seama de:

(i) legătura dintre sănătatea animală şi:

– sănătatea publică;

– mediu, inclusiv biodiversitatea şi resursele genetice preţioase, precum şi efectele schimbărilor climatice;

– siguranţa alimentelor şi a furajelor;

– bunăstarea animalelor, inclusiv cruţarea de orice durere, angoasă ori suferinţă ce poate fi evitată;

– rezistenţa la antimicrobiene;

– securitatea alimentară;

(ii) consecinţele economice, sociale, culturale şi de mediu ale aplicării măsurilor de prevenire şi de control al bolilor;

(iii) standardele internaţionale relevante.

Articolul 2. Domeniile de aplicare

Prevederile prezentei legi se aplică:

a) tuturor speciilor de animale deţinute şi de animale sălbatice;

b) materialului germinativ de origine animală;

c) produselor de origine animală;

d) subproduselor şi produselor derivate de origine animală, fără a aduce atingere normelor stabilite de Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;

e) instalaţiilor, mijloacelor de transport, echipamentelor şi tuturor celorlalte materiale şi căi de infectare implicate sau potenţial implicate în răspândirea bolilor transmisibile ale animalelor;

f) bolilor transmisibile, inclusiv zoonozelor, fără a aduce atingere normelor speciale privind monitorizarea zoonozelor şi a agenţilor zoonotici, privind stabilirea regulilor de control şi supraveghere a unor encefalopatii spongiforme transmisibile, de asemenea privind controlul şi reducerea prevalenţei salmonelei în populaţiile de animale.

Articolul 3. Domeniile de aplicare a părţilor a IV–VI-a

(1) Titlul I din partea a IV-a (art.84–171) se aplică:

a) animalelor terestre şi animalelor care nu sunt terestre, dar care pot transmite boli ce afectează animalele terestre;

b) materialului germinativ provenit de la animale terestre;

c) produselor de origine animală provenite de la animale terestre.

(2) Titlul II din partea a IV-a (art.172–226) se aplică:

a) animalelor acvatice şi animalelor care nu sunt acvatice, dar care pot transmite boli ce afectează animalele acvatice;

b) produselor de origine animală provenite de la animale acvatice.

(3) Titlul III din partea a IV-a (art.227 şi 228) se aplică:

a) altor animale decât cele definite ca animale terestre şi acvatice;

b) materialului germinativ şi produselor de origine animală provenite de la animalele menţionate la lit.a).

(4) Părţile a IV-a şi a V-a nu se aplică circulaţiei necomerciale a animalelor de companie, menţionată la alin.(6) din prezentul articol.

(5) Circulaţia animalelor de companie, alta decât circulaţia necomercială, respectă cerinţele de sănătate animală prevăzute în părţile a IV-a şi a V-a.

(6) Partea a VI-a se aplică numai circulaţiei necomerciale a animalelor de companie, care respectă cerinţele prevăzute la art.245 şi 246 în ceea ce priveşte numărul maxim de animale care îşi pot însoţi proprietarul şi numărul maxim de zile dintre deplasarea proprietarului şi cea a animalului.

Articolul 4. Noţiuni

Noţiunile de "control oficial", "medic veterinar oficial" şi "autoritate competentă" sunt utilizate în sensul în care acestea sunt definite de Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar şi, adiţional, se definesc următoarele noţiuni:

acvacultură – deţinerea de animale acvatice pe perioada creşterii şi a cultivării acestora, până la încheierea recoltării, exceptând recoltarea sau capturarea de animale acvatice sălbatice, în vederea consumului uman, care sunt deţinute până la sacrificare fără a fi hrănite;

agent patogen – agent transmisibil la animale sau la oameni, susceptibil de a provoca o boală la animale;

agent zoonotic – orice virus, bacterie, ciupercă, parazit sau o altă entitate biologică susceptibilă de a provoca o zoonoză;

alte animale – animalele din alte specii decât cele care intră sub incidenţa definiţiei de animale terestre sau acvatice;

animale – animalele vertebrate şi nevertebrate;

animale acvatice – animale din următoarele specii, la toate stadiile de dezvoltare, inclusiv ouăle, spermatozoizii şi gameţii:

a) orice peşte din supraclasa Agnatha şi din clasele Chondrichthyes, Sarcopterygii şi Actinopterygii;

b) orice moluscă acvatică din încrengătura Mollusca;

c) orice crustaceu acvatic din subîncrengătura Crustacea;

animale de acvacultură – orice animale acvatice care fac obiectul acvaculturii;

animale deţinute – animalele care sunt deţinute de om, inclusiv, în cazul animalelor acvatice, animalele de acvacultură;

animal de companie – animal deţinut din speciile enumerate la anexa nr.1, deţinut de către om în scopuri private necomerciale;

animale terestre – păsări, mamifere terestre, albine şi bondari;

animale sălbatice – animalele care nu sunt animale deţinute;

apariţia unui focar – apariţia confirmată oficial a unei boli listate sau a unei boli emergente, supusă declarării şi notificării oficiale, la unul sau mai multe animale într-o unitate sau un alt amplasament în care animalele sunt deţinute ori plasate;

autorizaţie sanitară veterinară – document oficial, emis de autoritatea competentă, care atestă respectarea cerinţelor sanitare veterinare în unitatea supusă supravegherii sanitare veterinare;

bazin hidrografic – o arie sau un bazin delimitat de elemente naturale, care canalizează toate scurgerile de apă;

biosecuritate – ansamblul de măsuri fizice şi administrative menite să reducă riscul de introducere, dezvoltare şi răspândire a bolilor infectocontagioase către, de la sau în cadrul unui efectiv de animale sau al unei exploataţii, zone, compartiment, mijloc de transport, sau în cadrul oricăror alte instalaţii, incinte ori amplasamente;

boală – apariţia unor infecţii sau infestări la animale, cu sau fără manifestări clinice sau patologice, cauzate de unul sau mai mulţi agenţi patogeni;

boli listate – bolile incluse pe lista prevăzută la art.5 alin.(1);

boli supuse notificării obligatorii – bolile supuse declarării şi notificării oficiale;

carantină – ţinerea animalelor în izolare, fără contact direct sau indirect cu animalele din afara unităţii epidemiologice respective, pentru a se evita răspândirea uneia sau mai multor boli supuse declarării şi notificării oficiale, în timp ce animalele aflate în izolare sunt ţinute sub observaţie pentru o perioadă determinată şi, dacă este cazul, sunt supuse unor investigaţii de laborator şi tratamente;

circulaţie necomercială – orice deplasare a unui animal de companie care îşi însoţeşte proprietarul, care:

a) nu are drept scop nici vânzarea, nici o altă formă de transfer de proprietate asupra animalului de companie în cauză; şi

b) face parte din deplasarea proprietarului animalului de companie:

(i) fie sub responsabilitatea directă a acestuia;

(ii) fie sub responsabilitatea unei persoane împuternicite, în cazurile în care animalul de companie este separat fizic de proprietarul său;

cod unic – codul unic cu ajutorul căruia operatorii care deţin animale îşi îndeplinesc obligaţia de a se asigura că animalele respective sunt identificate în mod individual şi care este înregistrat în Sistemul informaţional automatizat "Registrul de stat al animalelor";

cod de identificare al animalului – codul individual afişat pe un mijloc de identificare aplicat unui animal sau stup, care cuprinde:

a) codul de ţară în care mijlocul de identificare i-a fost aplicat animalului;

b) numărul de identificare individual, atribuit animalului sau stupului, ce nu depăşeşte 12 cifre;

compartiment – subpopulaţie de animale aflată în cadrul unei sau mai multor exploataţii ori, în cazul animalelor acvatice, în cadrul unei sau mai multor exploataţii de acvacultură, inclusă într-un sistem comun de gestionare a biosecurităţii, cu un statut sanitar distinct în ceea ce priveşte una sau mai multe boli specifice, supusă unor măsuri de supraveghere, de control al bolilor şi de biosecuritate;

deţinător de animale – persoana fizică sau juridică care deţine în posesie permanentă animale în calitatea sa de proprietar de animale şi/sau de deţinător de exploataţie, sau de îngrijitor temporar al animalelor. Această categorie include, fără excepţie, conducătorii grupurilor de animale, ai mijloacelor de transport în care se află animale, precum şi administratorii exploataţiilor/unităţilor de tip târguri sau expoziţii de animale, tabere de vară, ferme de animale, centre de colectare a animalelor, unităţi de sacrificare;

deţinător de animal de companie – persoana fizică sau juridică care deţine un animal în posesie/îngrijire permanentă sau temporară; acesta poate fi şi proprietarul animalului de companie;

document de identificare – actul de identificare al unui animal, care cuprinde cel puţin următoarele informaţii: codul de identificare unic al animalului sau, după caz, codul exploataţiei în care acesta s-a născut; numele şi adresa proprietarului exploataţiei; orice circulaţie a animalului, inclusiv exportul sau comerţul cu acesta;

examen medical – procedura efectuată de un medic veterinar, prin care se urmăreşte stabilirea statutului de sănătate al animalului;

exploataţie – orice loc în care animalele sunt ţinute, păstrate, crescute, manipulate sau arătate publicului;

exploataţie privată (nonprofesională) – exploataţie de animale înregistrate în Sistemul informaţional automatizat "Registrul de stat al animalelor", care nu a fost supusă autorizării sanitare veterinare, deţinută de persoane fizice, în care produsele de origine animală obţinute sunt destinate consumului familial şi/sau comercializării cu respectarea cerinţelor prevăzute la art.61 alin.(8) şi (9);

felcer veterinar – persoana fizică care deţine o pregătire în domeniul veterinar cel puţin la nivel de studii medii de specialitate;

incubator – unitatea care colectează, depozitează, incubează şi în care eclozează ouă pentru furnizarea de:

a) ouă pentru incubaţie;

b) pui de o zi de păsări de curte sau alte specii de păsări;

material germinativ – materialul seminal, ovocitele şi embrionii destinaţi reproducerii artificiale, inclusiv ouăle pentru incubaţie;

operator – orice persoană fizică sau juridică ce are în responsabilitatea sa animale sau produse de origine animală, inclusiv pentru o perioadă limitată, excluzând deţinătorii de animale de companie şi medicii veterinari;

operaţiune de colectare – gruparea animalelor deţinute, provenite din mai multe unităţi, pentru o perioadă mai scurtă decât perioada de reşedinţă prevăzută pentru specia de animale respectivă;

ouă pentru incubaţie – ouăle destinate incubaţiei, depuse de păsări de curte sau de păsări captive;

păsări de curte – păsări crescute sau ţinute în captivitate pentru producţia de carne, de ouă pentru consum, de alte produse, pentru refacerea efectivelor de vânat cu pene, inclusiv pentru reproducţie;

păsări captive – păsări, altele decât păsările de curte, ţinute în captivitate în orice alt scop decât cele menţionate în cazul păsărilor de curte, inclusiv pentru spectacole, curse, expoziţii, concursuri, reproducţie sau pentru vânzare;

pericol – agent patogen ori stare a unui animal sau a unui produs cu potenţialul de a avea efecte negative asupra sănătăţii oamenilor sau asupra sănătăţii animalelor;

perioadă de reşedinţă – perioada minimă necesară pentru a se asigura că statutul sanitar al unui animal care a fost introdus într-o exploataţie nu este inferior celui al animalelor din exploataţia respectivă;

persoană care lucrează cu animale – persoana fizică sau juridică care are o legătură profesională cu animale sau cu produse de origine animală, alta decât operatorul sau medicul veterinar;

persoană împuternicită – orice persoană fizică autorizată în scris de proprietarul animalului de companie să asigure în numele proprietarului circulaţia necomercială a animalului de companie;

produse – materialul germinativ, produsele de origine animală, subprodusele de origine animală şi produsele derivate;

produse biologice – antigenii, vaccinurile şi reactivii de diagnosticare;

produse de origine animală:

a) produsele alimentare de origine animală, inclusiv mierea şi sângele;

b) moluştele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii, destinate consumului uman; şi

c) alte animale decât cele menţionate la lit.b), destinate preparării pentru a fi furnizate vii consumatorului final;

produse derivate – produse obţinute prin intermediul unuia sau mai multor tratamente, transformări ori etape de prelucrare a subproduselor de origine animală;

profilul bolii – criteriile unei boli astfel cum sunt menţionate la art.7 lit.a);

proprietar de animal de companie – persoana fizică sau juridică înscrisă în documentul de identificare al unui animal de companie drept proprietarul acestuia;

risc – probabilitatea apariţiei şi amploarea probabilă a consecinţelor biologice şi economice ale unui efect negativ asupra sănătăţii animale sau asupra sănătăţii publice;

Sistemul informaţional automatizat "Registrul de stat al animalelor" (SIA "RSA") – sistem de elemente şi proceduri ce permit identificarea şi înregistrarea animalelor şi a exploataţiilor în format electronic, asigurând respectarea principiului trasabilităţii, a cărui gestiune revine unui singur operator;

specii listate – speciile de animale sau grupurile de specii de animale, listate conform dispoziţiilor art.8 alin.(2) sau, în cazul bolilor emergente, speciile de animale sau grupurile de specii de animale care întrunesc criteriile pentru speciile listate menţionate la art.8 alin.(2);

statut sanitar – starea în raport cu bolile listate relevante pentru o anumită specie în ceea ce priveşte un animal sau animalele din cadrul unei unităţi epidemiologice, unei exploataţii, unei zone, unui compartiment, unui teritoriu sau al unei ţări;

subproduse de origine animală – corpuri întregi sau părţi de animale, produse de origine animală sau alte produse obţinute de la animale, care nu sunt destinate consumului uman, cu excepţia materialului germinativ;

supraveghere sanitară veterinară – totalitatea activităţilor sanitare veterinare supuse controlului şi monitorizării de către medicii veterinari;

TRACES – sistem informaţional prin intermediul căruia se înregistrează operaţiunile de import, export şi de tranzit de animale, de material seminal de origine animală, de produse şi subproduse de origine animală supuse supravegherii şi controlului sanitar veterinar;

transportator – operator care transportă animale în nume propriu sau în numele unei părţi terţe;

ungulate – animalele din speciile enumerate la anexa nr.3;

unitate – orice incintă, structură sau, în cazul agriculturii în aer liber, orice mediu ori loc în care sunt deţinute animale sau material germinativ, temporar sau permanent, cu excepţia gospodăriilor care deţin animale de companie şi a cabinetelor sau clinicilor veterinare;

unitate epidemiologică – grup de animale având aceeaşi probabilitate de expunere la un agent patogen;

unitate de material germinativ:

a) în ceea ce priveşte materialul seminal – unitatea în care materialul seminal este colectat, produs, prelucrat sau depozitat;

b) în ceea ce priveşte ovocitele şi embrionii – un grup de profesionişti sau o structură supravegheată de o echipă de medici veterinari, care are competenţele necesare pentru a efectua colectarea, producerea, prelucrarea şi depozitarea ovocitelor şi a embrionilor;

c) în ceea ce priveşte ouăle pentru incubaţie – un incubator;

unitate izolată – orice unitate permanentă, limitată geografic, creată pe bază voluntară şi autorizată sanitar veterinar în scopul circulaţiei animalelor, în care acestea:

a) sunt deţinute ori crescute pentru expoziţii, în scopuri educaţionale, pentru conservarea speciei sau pentru cercetare;

b) sunt izolate ori separate de mediul înconjurător; şi

c) fac obiectul unor măsuri stricte de supraveghere a sănătăţii animale şi de biosecuritate;

unitate producătoare de alimente de origine acvatică, aptă pentru combaterea bolilor – întreprindere din sectorul alimentar autorizată în conformitate cu art.179;

zonă de protecţie – zonă care cuprinde locul de apariţie a unui focar şi împrejurimile acestuia, în care se aplică măsuri de control al bolii pentru a se evita răspândirea acesteia în afara zonei respective;

zonă de restricţie – zonă în care se aplică restricţii privind circulaţia unor anumite animale sau produse şi alte măsuri de control al bolilor pentru a se evita răspândirea unei anumite boli înspre zonele în care nu se aplică restricţii; dacă este cazul, o zonă de restricţie poate include zone de protecţie sau zone de supraveghere;

zonă de supraveghere – zonă care este instituită în jurul unei zone de protecţie şi în care se aplică măsuri de control al bolii supuse declarării şi notificării oficiale pentru a se evita răspândirea acesteia în afara zonei de protecţie;

zonă: a) pentru animalele terestre – arie a teritoriului ţării cu o delimitare geografică precisă, care conţine o subpopulaţie de animale cu un statut sanitar distinct în raport cu una sau mai multe boli specifice, supusă unor măsuri corespunzătoare de supraveghere, de control al bolilor şi de biosecuritate;

b) pentru animalele acvatice – sistem hidrologic contiguu, cu un statut sanitar distinct în raport cu una sau mai multe boli specifice, care formează:

(i) un întreg bazin hidrografic, de la izvorul unui curs de apă până la estuar sau lac;

(ii) mai multe bazine hidrografice;

(iii) o parte a unui bazin hidrografic, de la izvorul unui curs de apă până la o barieră care împiedică introducerea uneia sau mai multor boli specifice;

(iv) o parte a unei zone de coastă cu o delimitare geografică precisă;

(v) un estuar cu o delimitare geografică precisă.

Capitolul II

BOLILE LISTATE, BOLILE EMERGENTE ŞI SPECIILE LISTATE

Articolul 5. Listarea bolilor

(1) Normele speciale prevăzute de prezenta lege pentru prevenirea şi controlul bolilor se aplică:

a) următoarelor boli listate:

(i) febra aftoasă;

(ii) pesta porcină clasică;

(iii) pesta porcină africană;

(iv) gripa aviară cu grad înalt de patogenitate;

(v) pesta cabalină africană;

b) bolilor listate menţionate în lista prevăzută la anexa nr.2.

(2) Lista menţionată la alin.(1) lit.b) se va modifica la propunerea Guvernului.

(3) O boală este inclusă pe lista menţionată la alin.(1) lit.b) din prezentul articol dacă a fost evaluată în conformitate cu art.7 şi dacă întruneşte:

a) toate criteriile următoare:

(i) datele ştiinţifice arată că boala este transmisibilă;

(ii) există în ţară specii de animale care fie sunt vulnerabile la boală, fie acţionează ca vectori şi rezervoare ale acesteia;

(iii) boala produce efecte negative asupra sănătăţii animale sau prezintă un risc la adresa sănătăţii publice din cauza caracterului său zoonotic;

(iv) sunt disponibile instrumente de diagnosticare pentru boală;

(v) măsurile de diminuare a riscurilor şi, după caz, cele de supraveghere a bolii sunt eficace şi proporţionale cu riscurile prezentate de boală în ţară; precum şi

b) cel puţin unul dintre criteriile următoare:

(i) boala produce sau ar putea produce efecte negative semnificative asupra sănătăţii animale din ţară ori prezintă sau ar putea prezenta un risc semnificativ la adresa sănătăţii publice din ţară din cauza caracterului său zoonotic;

(ii) agentul patogen a dezvoltat o rezistenţă la tratamente şi prezintă un pericol semnificativ la adresa sănătăţii publice şi/sau a sănătăţii animale în ţară;

(iii) boala provoacă sau ar putea provoca un impact economic negativ semnificativ care să afecteze producţia agricolă sau de acvacultură din ţară;

(iv) boala are potenţialul de a genera situaţii de criză sau agentul patogen ar putea fi utilizat în scopuri de bioterorism;

(v) boala are sau ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra mediului, inclusiv asupra biodiversităţii din ţară.

(4) Guvernul adoptă norme privind eliminarea unor boli din lista menţionată la alin.(1) lit.b) atunci când bolile respective nu mai îndeplinesc criteriile prevăzute la alin.(3).

(5) Guvernul adoptă norme privind includerea unor boli pe lista menţionată la alin.(1) lit.b), având în vedere noile date ştiinţifice disponibile.

Articolul 6. Boli emergente

(1) Normele de prevenire şi de control al bolilor se aplică bolilor emergente astfel cum este prevăzut de prezenta lege.

(2) O boală, alta decât bolile listate, este considerată a fi o boală emergentă (în continuare – boală emergentă) dacă întruneşte criteriile pentru boli listate prevăzute la art.5 alin.(3) şi dacă:

a) rezultă în urma evoluţiei sau a modificării unui agent patogen existent;

b) este o boală cunoscută, care se răspândeşte într-o nouă arie geografică, la o nouă specie sau într-o populaţie nouă;

c) este diagnosticată pentru prima oară în ţară; sau

d) este cauzată de un agent patogen necunoscut.

(3) Autoritatea competentă aprobă măsurile necesare cu privire la o boală emergentă care întruneşte criteriile enunţate la alin.(2).

(4) În cazuri de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, legate de o boală ce prezintă riscul emergent de a avea un impact foarte semnificativ, autoritatea competentă înaintează către Comisia pentru Situaţii Excepţionale măsurile sanitare veterinare de supraveghere şi combatere imediat aplicabile.

(5) Orice obligaţie pentru operatori în ceea ce priveşte o boală emergentă se aplică numai în cazul în care se respectă prevederea de la alin.(3) din prezentul articol sau în cazul în care boala emergentă face obiectul unui plan de urgenţă în conformitate cu art.43.

Articolul 7. Parametrii de evaluare pentru listarea bolilor

Autoritatea competentă utilizează următorii parametri de evaluare pentru a stabili dacă o boală întruneşte condiţiile necesare pentru a fi inclusă pe listă în conformitate cu art.5 alin.(2):

a) profilul bolii, care include următoarele:

(i) speciile de animale vulnerabile la boală;

(ii) ratele de morbiditate şi de mortalitate în rândul populaţiilor de animale;

(iii) caracterul zoonotic al bolii;

(iv) rezistenţa la tratamente, inclusiv rezistenţa la antimicrobiene;

(v) persistenţa bolii în rândul populaţiei de animale sau în mediu;

(vi) căile şi viteza de transmitere a bolii de la un animal la altul şi, dacă este cazul, de la animal la om;

(vii) absenţa sau prezenţa şi răspândirea bolii pe teritoriul Republicii Moldova şi, dacă boala nu este prezentă, riscul introducerii acesteia pe teritoriul Republicii Moldova;

(viii) existenţa unor instrumente de diagnosticare şi control al bolii;

b) impactul bolii asupra:

(i) producţiei agricole sau de acvacultură şi asupra altor sectoare ale economiei în ceea ce priveşte nivelul de prezenţă a bolii pe teritoriul Republicii Moldova, pierderile de producţie datorate bolii sau alte pierderi;

(ii) sănătăţii umane în ceea ce priveşte transmisibilitatea de la animale la om, transmisibilitatea de la om la om, gravitatea formelor bolii la om şi disponibilitatea unor metode eficace de prevenţie sau a unui tratament medical pentru oameni;

(iii) bunăstării animalelor;

(iv) biodiversităţii şi mediului;

c) potenţialul bolii de a genera situaţii de criză şi utilizarea sa potenţială în scop de bioterorism;

d) fezabilitatea, disponibilitatea şi eficacitatea următoarelor măsuri de prevenire şi control al bolii:

(i) instrumentele şi capacităţile de diagnosticare;

(ii) vaccinarea;

(iii) tratamentele medicale;

(iv) măsurile de biosecuritate;

(v) restricţiile privind circulaţia animalelor şi a produselor;

(vi) sacrificarea animalelor;

(vii) eliminarea carcaselor şi a altor subproduse de origine animală relevante;

e) impactul măsurilor de prevenire şi control al bolii în ceea ce priveşte:

(i) costurile directe şi indirecte pentru sectoarele afectate şi pentru economie în ansamblu;

(ii) acceptarea lor socială;

(iii) bunăstarea subpopulaţiilor de animale deţinute sau de animale sălbatice afectate;

(iv) mediul şi biodiversitatea.

Articolul 8. Listarea speciilor

(1) Speciilor listate li se aplică normele speciale pentru bolile listate prevăzute de prezenta lege şi normele adoptate în temeiul prezentei legi.

(2) Autoritatea competentă stabileşte o listă a speciilor, astfel cum se prevede la alin.(1), care îndeplinesc criteriile enunţate la alin.(3). Lista cuprinde speciile de animale sau grupurile de specii de animale care prezintă un risc considerabil de răspândire a unor boli listate specifice, în funcţie de următoarele criterii:

a) vulnerabilitatea la risc a populaţiei de animale;

b) durata perioadei de incubaţie şi perioada infecţioasă pentru animalele în cauză;

c) capacitatea animalelor în cauză de a fi purtătoare ale bolilor specifice în cauză.

(3) În lista menţionată la alin.(2) se adaugă specii de animale sau grupuri de specii de animale dacă acestea sunt afectate sau dacă acestea prezintă un risc de răspândire a unei boli listate specifice deoarece:

a) prezintă o vulnerabilitate la o boală listată specifică sau datele ştiinţifice indică faptul că o astfel de vulnerabilitate este probabilă; sau

b) acţionează ca specii-vector sau ca rezervoare pentru boala respectivă, sau datele ştiinţifice arată că un astfel de rol este probabil.

(4) Autoritatea competentă elimină o specie de animale sau un grup de specii de animale de pe lista menţionată la alin.(2) atunci când:

a) boala listată în legătură cu care specia de animale sau grupul de specii de animale în cauză a fost inclus pe listă a fost eliminată de pe lista bolilor; sau

b) datele ştiinţifice arată că specia de animale sau grupul de specii de animale în cauză nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute la alin.(3).

Articolul 9. Norme de prevenire şi de control al bolilor care se aplică diferitelor categorii de boli listate

(1) Normele de prevenire şi de control al bolilor se aplică bolilor listate după cum urmează:

a) în ceea ce priveşte bolile listate care nu apar pe teritoriul Republicii Moldova şi în cazul cărora trebuie să se ia măsuri imediate de eradicare de îndată ce sunt detectate, se aplică următoarele norme, după caz:

(i) normele privind informarea şi pregătirea cu privire la boli, prevăzute la art.43–52;

(ii) măsurile de control al bolilor, prevăzute la art.53–71; şi

(iii) normele privind compartimentarea, prevăzute la art.37 alin.(1).

Pentru respectivele boli listate se aplică de asemenea măsurile menţionate la lit.b), după caz, precum şi la lit.d) şi e) din prezentul alineat, dacă este relevant;

b) în ceea ce priveşte bolile listate care trebuie controlate cu scopul de a le eradica, se aplică următoarele norme, după caz:

(i) normele privind programele obligatorii de eradicare, prevăzute la art.31 alin.(1);

(ii) normele privind ţările şi zonele cu statut de indemn de boală, prevăzute la art.36;

(iii) normele privind compartimentarea, prevăzute la art.37 alin.(2); şi

(iv) măsurile de control al bolilor, prevăzute la art.72–75, 77–79, 81 şi 83.

Pentru respectivele boli listate se aplică de asemenea măsurile menţionate la lit.d) şi e) din prezentul alineat, după caz;

c) în ceea ce priveşte bolile listate în cazul cărora sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea lor pe întreg teritoriul Republicii Moldova sau în cazul în care există programe de eradicare pentru bolile listate respective, se aplică următoarele norme, după caz:

(i) normele privind eradicarea opţională, prevăzute la art.31 alin.(2);

(ii) normele privind ţările şi zonele cu statut de indemn de boală, prevăzute la art.36;

(iii) normele privind compartimentarea, prevăzute la art.37 alin.(2); şi

(iv) normele privind măsurile de control al bolilor, prevăzute la art.76–78, 80, 82 şi 83.

Pentru respectivele boli listate se aplică de asemenea măsurile menţionate la lit.d) şi e) din prezentul alineat, după caz;

d) în ceea ce priveşte bolile listate în cazul cărora sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea lor ca urmare a intrării lor pe teritoriul Republicii Moldova, se aplică următoarele norme, după caz:

(i) normele privind răspândirea pe teritoriul Republicii Moldova, prevăzute la art.124–169, 191–225, 247–251; şi

(ii) normele privind intrarea în Republica Moldova sau circulaţia către alte ţări, prevăzute la art.229–243.

Bolile listate menţionate la lit.a)–c) din prezentul alineat sunt considerate boli listate în conformitate cu lit.d) şi e) din prezentul alineat în cazul în care riscul prezentat de boala în cauză poate fi diminuat în mod eficace prin măsuri privind circulaţia animalelor şi a produselor;

e) în ceea ce priveşte bolile listate pentru care există o nevoie de supraveghere, se aplică următoarele norme, după caz:

(i) normele privind notificarea şi raportarea, prevăzute la art.18–23; şi

(ii) normele privind supravegherea, prevăzute la art.24–30.

Bolile listate menţionate la lit.a)–c) din prezentul alineat sunt de asemenea considerate boli listate în conformitate cu prezenta literă.

(2) Autoritatea competentă aprobă norme de prevenire şi control cu privire la bolile listate menţionate la alin.(1) pe baza criteriilor prevăzute în anexa nr.4, ţinând seama şi de noile date ştiinţifice.

(3) Autoritatea competentă modifică normele de prevenire şi control cu privire la bolile listate prevăzute la alin.(2) atunci când bolile în cauză nu mai întrunesc criteriile prevăzute în anexa nr.4, ţinând seama şi de noile date ştiinţifice.

(4) În cazuri de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, legate de o boală listată care prezintă riscul emergent de a avea un impact foarte semnificativ, autoritatea competentă aprobă, după caz, măsuri sanitare veterinare de supraveghere şi combatere imediat aplicabile.

Capitolul III

RESPONSABILITĂŢILE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE

SĂNĂTATEA ANIMALĂ

Secţiunea 1

Operatorii, persoanele care lucrează cu animale

şi deţinătorii de animale de companie

Articolul 10. Responsabilităţile în ceea ce priveşte sănătatea animală şi măsurile de biosecuritate

(1) Operatorii au următoarele obligaţii:

a) în ceea ce priveşte animalele deţinute şi produsele aflate în responsabilitatea lor:

(i) să răspundă de sănătatea animalelor deţinute;

(ii) să utilizeze prudent şi responsabil medicamentele de uz veterinar, fără a aduce atingere rolului şi responsabilităţilor medicilor veterinari;

(iii) să reducă la minimum riscul de răspândire a bolilor supuse declarării şi notificării oficiale;

(iv) să crească animalele deţinute în corespundere cu normele de sănătate, de protecţie şi de bunăstare a animalelor;

b) după caz, să întreprindă măsuri de biosecuritate adecvate în ceea ce priveşte animalele deţinute şi produsele aflate în responsabilitatea lor în funcţie de:

(i) speciile şi categoriile de animale deţinute şi de produse;

(ii) tipul de producţie; şi

(iii) riscurile asociate, ţinând seama de amplasarea geografică şi condiţiile climatice, precum şi de circumstanţele şi practicile locale;

c) după caz, să întreprindă măsuri de biosecuritate în ceea ce priveşte animalele sălbatice.

(2) Persoanele care lucrează cu animale întreprind măsuri în vederea reducerii la minimum a riscului de răspândire a bolilor în cadrul activităţii lor profesionale cu animale şi cu produse.

(3) Alin.(1) se aplică în egală măsură deţinătorilor de animale de companie.

(4) Măsurile de biosecuritate prevăzute la alin.(1) lit.b) se pun în aplicare, după caz, prin:

a) măsuri de protecţie fizică, care pot include:

(i) închidere, împrejmuire, construirea de acoperişuri, instalarea de garduri din plasă;

(ii) operaţiuni de curăţare, dezinfectare şi combatere a insectelor şi a rozătoarelor;

(iii) în cazul animalelor acvatice, după caz, măsuri privind aprovizionarea cu apă şi evacuarea apei, bariere naturale sau artificiale pentru cursurile de apă învecinate, care să împiedice animalele acvatice să intre ori să iasă din unitate, inclusiv măsuri împotriva inundaţiilor sau a infiltrării apei din cursurile de apă învecinate;

b) măsuri de gestionare, care pot include:

(i) proceduri privind intrarea şi ieşirea din unitate pentru animale, produse, vehicule şi persoane;

(ii) proceduri pentru utilizarea şi prelucrarea echipamentului;

(iii) condiţii de circulaţie bazate pe riscurile asociate;

(iv) condiţii de introducere a animalelor sau produselor în unitate;

(v) carantina, izolarea sau separarea animalelor nou-introduse ori bolnave;

(vi) un sistem pentru eliminarea în condiţii de siguranţă a animalelor moarte şi a altor subproduse de origine animală.

(5) Operatorii, persoanele care lucrează cu animale şi deţinătorii de animale de companie cooperează cu autoritatea competentă şi cu medicii veterinari la aplicarea măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezenta lege.

(6) Guvernul adoptă cerinţele minime necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol. Acestea vor reflecta aspectele menţionate la alin.(1) lit.b).

Articolul 11. Cunoştinţe privind sănătatea animală

(1) Operatorii şi persoanele responsabile de creşterea, întreţinerea şi bunăstarea animalelor trebuie să posede cunoştinţe corespunzătoare despre:

a) bolile animalelor, inclusiv cele care sunt transmisibile la om;

b) principiile de biosecuritate;

c) interacţiunea dintre sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi sănătatea umană;

d) bunele practici de creştere a animalelor pentru speciile de animale aflate în grija lor;

e) rezistenţa la tratamente, inclusiv rezistenţa la antimicrobiene, şi implicaţiile acesteia.

(2) Conţinutul şi nivelul de cunoştinţe necesare conform dispoziţiilor alin.(1) depind de:

a) speciile şi categoriile de animale deţinute sau de produsele aflate în responsabilitatea operatorilor şi a persoanelor care lucrează cu animalele în cauză şi de natura activităţii lor profesionale cu respectivele animale sau produse;

b) tipul de producţie;

c) lucrările desfăşurate.

(3) Cunoştinţele prevăzute la alin.(1) se dobândesc în unul din următoarele moduri:

a) experienţă profesională sau formare profesională;

b) programele existente în sectorul agricol sau de acvacultură, relevante pentru sănătatea animală;

c) educaţie formală;

d) alte tipuri de experienţă sau de formare care conduc la acelaşi nivel de cunoştinţe precum cele indicate la lit.a), b) sau c).

(4) Operatorii care comercializează animale de companie sau care efectuează în alt mod transferul de proprietate asupra acestora furnizează viitorului deţinător al animalului de companie informaţii de bază cu privire la aspectele menţionate la alin.(1) în măsura în care acestea sunt relevante pentru animalul de companie în cauză.

Secţiunea a 2-a

Medicii veterinari şi profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice

Articolul 12. Responsabilităţile medicilor veterinari şi ale profesioniştilor din domeniul sănătăţii animalelor acvatice

(1) În cursul activităţilor lor care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi, medicii veterinari şi profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice:

a) iau toate măsurile necesare pentru a preveni introducerea, dezvoltarea şi răspândirea bolilor;

b) iau măsuri pentru a asigura depistarea timpurie a bolilor prin efectuarea de diagnosticări simple şi diferenţiale în vederea infirmării sau confirmării unei boli;

c) joacă un rol activ în:

(i) creşterea gradului de informare cu privire la sănătatea animală şi cu privire la interacţiunea dintre sănătatea animală, bunăstarea animalelor şi sănătatea umană;

(ii) prevenirea bolilor;

(iii) depistarea timpurie şi reacţia rapidă la apariţia bolilor;

(iv) creşterea gradului de informare privind rezistenţa la tratamente, inclusiv rezistenţa la antimicrobiene, şi implicaţiile acesteia;

d) colaborează cu autoritatea competentă, cu operatorii, cu persoanele care lucrează cu animale şi cu deţinătorii de animale de companie pentru aplicarea măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezenta lege.

(2) Profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice pot desfăşura activităţi legate de animalele acvatice atribuite, conform prezentei legi, medicilor veterinari cu condiţia să fie autorizaţi în acest sens. În acest caz, profesioniştilor din domeniul sănătăţii animalelor acvatice li se aplică dispoziţiile alin.(1).

(3) Medicii veterinari şi profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice îşi menţin şi îşi dezvoltă capacităţile profesionale legate de domeniile lor de activitate care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi.

Secţiunea a 3-a

Responsabilităţi

Articolul 13. Responsabilităţile autorităţii competente

(1) Autoritatea competentă, pentru a avea capacitatea de a lua măsurile necesare privind sănătatea animală şi de a-şi desfăşura activităţile în temeiul prezentei legi, se asigură că dispune de:

a) personal calificat, instalaţii, echipamente, resurse financiare şi o organizare eficace care să acopere întregul teritoriu naţional;

b) acces la laboratoare care dispun de personal calificat, instalaţii, echipamente şi de resursele financiare necesare pentru a asigura o diagnosticare rapidă şi precisă, inclusiv o diagnosticare diferenţială a bolilor listate şi a bolilor emergente;

c) medici veterinari suficient de bine formaţi, care să desfăşoare activităţile menţionate la art.12.

(2) Autoritatea competentă încurajează operatorii şi persoanele care lucrează cu animale să dobândească, să îşi menţină şi să îşi extindă un nivel de cunoştinţe adecvat în domeniul sănătăţii animale, astfel cum prevede art.11, prin programe corespunzătoare în sectorul agricol sau de acvacultură sau prin educaţie formală.

Articolul 14. Delegarea activităţilor oficiale

(1) Guvernul poate delega medicilor veterinari alţii decât cei oficiali una sau mai multe dintre următoarele activităţi:

a) punerea în practică a măsurilor din cadrul programelor de eradicare, prevăzute la art.32;

b) sprijinirea autorităţii competente în efectuarea supravegherii prevăzute la art.26 sau a programelor de supraveghere, astfel cum se prevede la art.28;

c) activităţi referitoare la:

(i) informarea şi pregătirea cu privire la boală şi controlul acesteia, astfel cum se prevede la art.43–83, în ceea ce priveşte:

– activităţile de eşantionare şi desfăşurarea de anchete şi investigaţii epidemiologice în conformitate cu art.54, art.55 alin.(1) lit.b)–g), art.57, 73, 74, 79 şi 80, în cazul în care se suspectează prezenţa unei boli, şi cu orice acte aprobate în temeiul articolelor respective;

– desfăşurarea de activităţi privind măsurile de control al bolii în cazul apariţiei unui focar de boală, enunţate la art.61, art.65 alin.(1) lit.a), b), e), f) şi i), art.70 alin.(1), art.79–82 şi în orice acte aprobate în temeiul articolelor respective;

– efectuarea vaccinării de urgenţă în conformitate cu art.69;

(ii) înregistrarea, autorizarea, trasabilitatea şi circulaţia animalelor, prevăzute la art.84–228;

(iii) emiterea şi completarea documentelor de identificare pentru animalele de companie, prevăzute la art.247 lit.c), art.248 alin.(2) lit.c), art.249 alin.(1) lit.c) şi art.250 alin.(2) lit.c);

(iv) aplicarea şi utilizarea mijloacelor de identificare menţionate la art.252 alin.(1) lit.a) pct.(ii).

(2) Guvernul poate adopta norme privind delegarea către persoane fizice sau juridice a activităţilor menţionate la alin.(1) lit.a), b) şi c) pct.(i), (ii) şi (iv) din prezentul articol, în cazul identificării unor sarcini specifice pentru care persoanele respective deţin suficiente cunoştinţe specifice. În acest caz, persoanele respective cad sub incidenţa dispoziţiilor alin.(1) din prezentul articol şi au responsabilităţile prevăzute la art.12.

(3) Guvernul adoptă, în caz de necesitate, norme cu privire la alte activităţi ce pot fi delegate medicilor veterinari, pe lângă cele prevăzute la alin.(1), şi dispune cu privire la circumstanţele şi condiţiile necesare acestor delegări, ţinând seama de natura acestor activităţi şi de standardele internaţionale relevante.

Articolul 15. Informarea publicului

(1) Atunci când există motive întemeiate de suspiciune că anumite animale sau produse ar putea prezenta un risc, autoritatea competentă informează publicul larg cu privire la natura riscului şi la măsurile care se iau sau care urmează să fie luate pentru a preveni ori pentru a ţine sub control riscul respectiv, având în vedere natura, gravitatea şi amploarea riscului şi interesul publicului de a fi informat.

(2) Autoritatea competentă îşi publică rapoartele de activitate şi alte informaţii de interes public pe pagina sa web oficială.

Secţiunea a 4-a

Laboratoarele, instalaţiile şi persoanele juridice sau fizice care

manipulează agenţi patogeni, vaccinuri şi alte produse biologice

Articolul 16. Obligaţiile laboratoarelor, instalaţiilor şi ale persoanelor juridice sau fizice care manipulează agenţi patogeni, vaccinuri şi alte produse biologice

(1) Laboratoarele, instalaţiile şi persoanele juridice sau fizice care manipulează agenţi patogeni în scopuri legate de cercetare, educaţie, diagnostic sau de producerea de vaccinuri şi alte produse biologice, ţinând cont de standardele internaţionale relevante, au obligaţia:

a) să aplice măsuri de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare pentru a preveni dispersarea agenţilor patogeni şi contactul acestora cu animalele din afara laboratorului sau cu alte instalaţii ce manipulează agenţi patogeni în aceste scopuri;

b) să se asigure că circulaţia agenţilor patogeni, a vaccinurilor şi a altor produse biologice între laboratoare sau alte instalaţii nu generează riscul de răspândire a bolilor listate şi a celor emergente.

(2) Autoritatea competentă aprobă normele de siguranţă pentru prevenirea şi controlul bolilor listate şi emergente, în ceea ce priveşte laboratoarele, instalaţiile şi persoanele juridice sau fizice care manipulează agenţi patogeni, vaccinuri şi alte produse biologice, referitoare la:

a) măsurile de biosecuritate, de biosiguranţă şi de bioizolare;

b) cerinţele privind circulaţia agenţilor patogeni, a vaccinurilor şi a altor produse biologice.

Articolul 17. Laboratorul naţional de referinţă

(1) Laboratorul naţional de referinţă în domeniul veterinar şi al siguranţei produselor alimentare cooperează cu alte laboratoare oficiale de sănătate animală, inclusiv cu laboratoarele de referinţă ale Uniunii Europene, pentru a garanta că activităţile de supraveghere, de notificare şi de raportare a bolilor, programele de eradicare, definirea statutului de indemn de boală, circulaţia animalelor şi a produselor pe teritoriul naţional, precum şi importurile din/exporturile către alte ţări se bazează pe analize, teste şi pe diagnosticări de laborator fiabile.

(2) Rezultatele şi rapoartele furnizate de laboratoarele oficiale de sănătate animală respectă principiile privind secretul profesional şi confidenţialitatea, respectiv obligaţia de notificare a autorităţii competente care le-a desemnat, independent de persoana fizică sau juridică care a solicitat analizele, testele sau diagnosticarea de laborator.

(3) Laboratorul naţional de referinţă, în cazul în care efectuează analize de diagnosticare pe eşantioane de la animale ce provin din alte ţări, notifică autoritatea competentă a ţării din care provin eşantioanele:

a) imediat, despre orice rezultat care indică o suspiciune sau detectarea unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a);

b) fără întârzieri nejustificate, despre orice rezultat care indică o suspiciune sau detectarea unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e), alta decât cele menţionate la art.9 alin.(1) lit.a).

PARTEA a II-a

NOTIFICAREA ŞI RAPORTAREA BOLILOR, SUPRAVEGHEREA,

PROGRAMELE DE ERADICARE, STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ

Capitolul I

NOTIFICAREA ŞI RAPORTAREA BOLILOR

Articolul 18. Notificarea bolilor

(1) Operatorii şi alte persoane fizice sau juridice au obligaţia:

a) să notifice imediat autoritatea competentă în cazul în care există motive de a suspecta prezenţa la animale a unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) sau în cazul în care este detectată prezenţa unei astfel de boli la animale;

b) să notifice autoritatea competentă în cazul în care există motive de a suspecta prezenţa la animale a unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e), alta decât cele menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), sau în cazul în care este detectată prezenţa unei astfel de boli la animale;

c) să notifice un medic veterinar cu privire la ratele anormale de mortalitate şi alte semne de boală gravă sau cu privire la scăderea semnificativă a producţiei fără o cauză determinată, în scopul efectuării unei investigări aprofundate, inclusiv al trimiterii unor probe pentru analize de laborator dacă situaţia o impune.

(2) Autoritatea competentă va aproba proceduri interne privind notificările menţionate la alin.(1) lit.c), care vor fi transmise altor autorităţi ori subiecţi responsabili de recepţionarea notificărilor.

(3) Autoritatea competentă aprobă:

a) norme privind criteriile de determinare a circumstanţelor în care se impun notificările menţionate la alin.(1) lit.c);

b) norme detaliate cu privire la investigarea aprofundată.

Articolul 19. Notificarea internaţională

(1) Autoritatea competentă din Republica Moldova notifică imediat Comisia Europeană, Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animală (WOAH) şi autorităţile competente ale altor ţări cu privire la orice apariţie a unui focar al unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e), pentru care se impune o notificare imediată în vederea aplicării la timp a măsurilor necesare de gestionare a riscurilor, ţinând seama de profilul bolii.

(2) Notificarea prevăzută la alin.(1) cuprinde următoarele informaţii referitoare la apariţia focarului:

a) agentul patogen şi, dacă este cazul, subtipul acestuia;

b) datele relevante, în special cele privind apariţia suspiciunii şi privind confirmarea apariţiei focarului;

c) tipul şi locul de apariţie a focarului;

d) apariţia oricăror alte focare înrudite;

e) animalele implicate în apariţia focarului respectiv;

f) orice măsuri de control al bolii luate în legătură cu focarul apărut;

g) originea posibilă sau cunoscută a bolii listate;

h) metoda de diagnosticare utilizată.

Articolul 20. Raportarea bolilor

(1) Autoritatea competentă din Republica Moldova transmite Comisiei Europene, WOAH şi autorităţilor competente ale altor ţări rapoarte de informare privind bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e) pentru care:

a) nu este necesară o notificare imediată cu privire la apariţia unui focar, conform art.19 alin.(1);

b) este necesară notificarea imediată a Comisiei Europene şi a autorităţilor competente ale altor ţări cu privire la apariţia unui focar în conformitate cu art.19 alin.(1), de asemenea trebuie transmise autorităţilor menţionate şi WOAH informaţii suplimentare privind:

(i) supravegherea efectuată în conformitate cu normele interne şi cu tratatele internaţionale;

(ii) un program de eradicare realizat în conformitate cu normele interne.

(2) Rapoartele prevăzute la alin.(1) din prezentul articol cuprind informaţii privind:

a) depistarea bolilor listate menţionate la alin.(1);

b) rezultatele supravegherii, atunci când aceasta este necesară potrivit normelor aprobate în conformitate cu art.29 lit.d) pct.(ii) sau cu art.30 alin.(1) lit.b) pct.(ii);

c) rezultatele programelor de supraveghere, atunci când acestea sunt necesare conform art.28 alin.(3) şi normelor aprobate în conformitate cu art.29 lit.d) pct.(ii) sau cu art.30 alin.(1) lit.b) pct.(ii);

d) programele de eradicare, atunci când acestea sunt necesare conform art.34 şi normelor stabilite printr-un act de punere în aplicare aprobat conform art.35.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme specifice în ceea ce priveşte dispoziţiile de completare a cerinţelor de la alin.(2) şi privind rapoartele ce vizează alte chestiuni legate de supraveghere şi de programele de eradicare, atunci când aceasta este necesar pentru asigurarea aplicării eficiente a normelor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezenta lege.

Articolul 21. Regiunile supuse notificării şi raportării

Autoritatea competentă stabileşte regiunile supuse notificării şi raportării în vederea efectuării notificării şi a raportării prevăzute la art.19 şi 20.

Articolul 22. Sistemul informaţional de notificare şi raportare a bolilor

Autoritatea competentă instituie şi administrează Sistemul informaţional de notificare şi raportare a bolilor şi efectuează schimburi de date cu Sistemul informaţional de supraveghere а bolilor transmisibile şi evenimentelor de sănătate publică рrin intermediul platformei de interoperabilitate (MConnect) în scopul respectării cerinţelor de notificare şi raportare astfel cum se prevede la art.19–21.

Articolul 23. Competenţe de executare privind notificarea şi raportarea şi privind Sistemul informaţional de notificare şi raportare a bolilor

Autoritatea competentă aprobă norme cu privire la cerinţele de notificare şi de raportare şi referitoare la sistemul informaţional prevăzut la art.19–22 în ceea ce priveşte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e), care fac obiectul unei notificări imediate către Comisia Europeană, WOAH şi către autorităţile competente ale altor ţări, dar şi măsurile necesare referitoare la notificare conform art.19;

b) informaţiile ce trebuie furnizate în cadrul raportării prevăzute la art.20;

c) procedurile necesare pentru crearea şi utilizarea sistemului informaţional prevăzut la art.22 şi măsurile tranzitorii privind migrarea datelor şi a informaţiilor din sistemele existente spre noul sistem şi privind operabilitatea sa deplină;

d) formatul şi structura datelor ce urmează să fie introduse în sistemul informaţional prevăzut la art.22;

e) termenele şi frecvenţa notificărilor şi a raportărilor prevăzute la art.19 şi 20, care se stabilesc astfel încât să se asigure transparenţa şi aplicarea la timp a măsurilor necesare de gestionare a riscurilor, în funcţie de profilul bolii şi de tipul de focar apărut;

f) lista regiunilor supuse notificării şi raportării astfel cum se prevede la art.21.

Capitolul II

SUPRAVEGHEREA

Articolul 24. Obligaţia de supraveghere ce revine operatorilor

În scopul detectării prezenţei bolilor listate şi a bolilor emergente, operatorii au obligaţia:

a) de a observa sănătatea şi comportamentul animalelor aflate în responsabilitatea lor;

b) de a observa orice schimbare a parametrilor normali de producţie apărută la exploataţiile, animalele sau la materialul germinativ aflat în responsabilitatea lor, care poate genera suspiciunea că ar fi cauzată de o boală listată sau o boală emergentă;

c) de a urmări ratele anormale de mortalitate sau alte semne de boală gravă la animalele aflate în responsabilitatea lor.

Articolul 25. Vizite de verificare a sănătăţii animale

(1) Operatorii se asigură că unităţile aflate în responsabilitatea lor primesc vizite de verificare a sănătăţii animale din partea unui medic veterinar atunci când este cazul, având în vedere riscurile pe care le prezintă unitatea în cauză, ţinând seama de:

a) tipul de unitate;

b) speciile şi categoriile de animale deţinute în cadrul unităţii;

c) situaţia epidemiologică din zonă sau din regiune în ceea ce priveşte bolile listate şi bolile emergente la care sunt vulnerabile animalele din unitate;

d) orice alte modalităţi de supraveghere sau controale oficiale la care sunt supuse animalele deţinute şi acest tip de unitate.

(2) Vizitele de verificare a sănătăţii animale se efectuează cu o frecvenţă proporţională cu riscurile pe care le prezintă unitatea în cauză. Acestea pot fi combinate cu vizitele efectuate în alte scopuri.

(3) Vizitele de verificare a sănătăţii animale prevăzute la alin.(1) se efectuează în scopul prevenirii bolilor, în special prin:

a) oferirea de consiliere operatorului în cauză în ceea ce priveşte biosecuritatea şi alte chestiuni din domeniul sănătăţi animale, relevante pentru tipul de unitate şi pentru speciile şi categoriile de animale deţinute în unitatea respectivă;

b) depistarea oricăror semne ce indică apariţia unei boli listate sau a unei boli emergente şi informarea cu privire la acestea.

(4) Autoritatea competentă poate aproba, după caz, cerinţele minime necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului articol.

Articolul 26. Obligaţia de supraveghere ce revine autorităţii competente

(1) Autoritatea competentă efectuează supravegheri pentru a depista prezenţa bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e) şi a bolilor emergente relevante.

(2) Supravegherea se concepe astfel încât să asigure depistarea timpurie a prezenţei bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e) şi a bolilor emergente prin intermediul colectării, reunirii şi analizei informaţiilor referitoare la situaţia epidemiologică.

(3) Autoritatea competentă utilizează, ori de câte ori aceasta este posibil şi oportun, rezultatele supravegherii realizate de operatori, precum şi informaţiile obţinute prin intermediul vizitelor de verificare a sănătăţii animale în conformitate cu art.24 şi 25.

(4) Autoritatea competentă se asigură că supravegherea îndeplineşte cerinţele prevăzute la art.27 şi în orice norme aprobate conform art.29 lit.a).

(5) Autoritatea competentă se asigură că informaţiile obţinute prin supravegherea prevăzută la alin.(1) sunt colectate şi utilizate într-un mod eficient.

Articolul 27. Metodologia, frecvenţa şi intensitatea supravegherii

Concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizate şi schemele de eşantionare ale supravegherii prevăzute la art.26 sunt adecvate şi proporţionale cu obiectivele supravegherii, ţinând seama de:

a) profilul bolii;

b) factorii de risc implicaţi;

c) statutul sanitar al:

(i) zonei sau compartimentului care face obiectul monitorizării;

(ii) ţărilor sau teritoriilor care fie au frontieră comună cu Republica Moldova, fie reprezintă locul de provenienţă a unor animale sau produse ce intră în Republica Moldova sau într-o zonă ori un compartiment al acesteia;

d) supravegherea desfăşurată de operatori în conformitate cu art.24, inclusiv vizitele de verificare a sănătăţii animale conform art.25, sau de autorităţile publice.

Articolul 28. Programele de supraveghere

(1) Autoritatea competentă desfăşoară supravegherea, astfel cum se prevede la art.26 alin.(1), în cadrul unui program de supraveghere atunci când o boală este relevantă în conformitate cu art.29 lit.c).

(2) Autoritatea competentă aprobă un program de supraveghere în conformitate cu alin.(1).

(3) Autoritatea competentă, atunci când pune în aplicare un program de supraveghere conform alin.(1), transmite Guvernului cu regularitate rapoarte privind rezultatele punerii în aplicare a programului respectiv.

Articolul 29. Delegarea de competenţe

Autoritatea competentă poate să aprobe norme specifice cu privire la:

a) concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizate şi schemele de eşantionare ale supravegherii, conform dispoziţiilor art.27;

b) criteriile pentru confirmarea oficială şi definiţiile de caz ale bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e) şi, dacă este cazul, ale bolilor emergente;

c) criteriile folosite pentru a stabili relevanţa unei boli ce urmează să facă obiectul unui program de supraveghere relevant pentru Republica Moldova, în sensul art.30 alin.(1) lit.a), ţinând seama de profilul bolii şi de factorii de risc implicaţi;

d) cerinţele privind programele de supraveghere prevăzute la art.28 alin.(1), în ceea ce priveşte:

(i) conţinutul programelor de supraveghere;

(ii) informaţiile ce trebuie incluse în programele de supraveghere conform art.28 alin.(2) şi în rapoartele periodice conform art.28 alin.(3);

(iii) perioada de aplicare a programelor de supraveghere.

Articolul 30. Competenţe de executare

(1) Autoritatea competentă stabileşte, prin norme specifice, cerinţele privind supravegherea şi programele de supraveghere astfel cum se prevede la art.26 şi 28, precum şi în normele aprobate în temeiul art.29, cu privire la:

a) stabilirea bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.e), care urmează să facă obiectul programelor de supraveghere în conformitate cu art.28, inclusiv acoperirea geografică a programelor respective;

b) formatul şi procedura pentru:

(i) transmiterea spre informare a programelor de supraveghere respective către Comisia Europeană, WOAH şi către alte ţări;

(ii) raportarea către Guvern a rezultatelor supravegherii.

(2) Guvernul poate să definească criteriile ce trebuie utilizate pentru a evalua programele de supraveghere prevăzute la art.28.

Capitolul III

PROGRAMELE DE ERADICARE

Articolul 31. Programele de eradicare

(1) În cazul în care Republica Moldova nu este indemnă sau nu se ştie dacă este indemnă de una sau mai multe dintre bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) pe întregul său teritoriu sau în zone ori compartimente ale acestuia, autoritatea competentă are obligaţia:

a) de a aproba şi implementa un program obligatoriu de eradicare a acestei/acestor boli sau care să demonstreze statutul de indemn de boala/bolile listate în cauză, care să fie desfăşurat în cadrul populaţiilor de animale afectate de boala/bolile respective şi care să acopere teritoriul naţional sau zonele ori compartimentele acestuia. Acest program se aplică până la îndeplinirea condiţiilor pentru solicitarea statutului de indemn de boală pentru teritoriul naţional sau pentru zonele în cauză, conform art.36 alin.(1), ori pentru compartimente conform art.37 alin.(2);

b) de a înainta Guvernului spre finanţare proiectul programului de eradicare obligatorie.

(2) În cazul în care Republica Moldova nu este indemnă sau nu se ştie dacă este indemnă de una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c), autoritatea competentă decide aprobarea şi implementarea unui program opţional de eradicare a bolii/bolilor listate în cauză în cadrul populaţiilor de animale afectate de boala/bolile respective şi care să acopere întregul teritoriu naţional sau zone ori compartimente ale acestuia, de asemenea poate solicita Comisiei Europene, WOAH sau altor ţări recunoaşterea unor garanţii privind sănătatea animală în ceea ce priveşte boala/bolile respective pentru circulaţia animalelor sau a produselor. Un astfel de program opţional de eradicare se aplică până când:

a) sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu naţional sau pentru zona în cauză, conform art.36 alin.(1), sau pentru compartiment, conform art.37 alin.(2); sau

b) se constată că condiţiile pentru acordarea statutului de indemn de boală nu pot fi îndeplinite şi programul respectiv nu mai corespunde obiectivului urmărit; sau

c) autoritatea competentă retrage programul respectiv.

(3) Autoritatea competentă aprobă:

a) programe de eradicare conform alin.(1);

b) programe opţionale de eradicare conform alin.(2).

(4) În cazuri de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, legate de o boală listată care prezintă riscul de a avea un impact foarte semnificativ, autoritatea competentă aprobă norme de aplicare imediată a programelor prevăzute la alin.(3) lit.a). Din motive justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă poate să aprobe o modificare ori să anuleze programele de eradicare aprobate conform alin.(3) lit.a) şi b).

(5) Guvernul adoptă norme privind:

a) strategiile de control al bolii, obiectivele intermediare şi finale pentru boli specifice şi perioadele de aplicare a programelor de eradicare;

b) derogările de la cerinţa privind supunerea spre aprobare a programelor de eradicare, astfel cum se prevede la alin.(1) lit.b) şi la alin.(2), atunci când aprobarea nu este necesară pentru că normele cu privire la aceste programe au fost deja aprobate.

Articolul 32. Măsurile luate conform programelor obligatorii şi opţionale de eradicare

(1) Programele obligatorii şi opţionale de eradicare cuprind cel puţin următoarele măsuri:

a) măsuri de control al bolii pentru eradicarea agentului patogen din unităţile, compartimentele şi zonele în care o boală s-a răspândit şi pentru prevenirea reinfectării;

b) măsuri de supraveghere desfăşurată conform normelor stabilite la art.26–30, pentru a se demonstra:

(i) eficacitatea măsurilor de control al bolii menţionate la lit.a);

(ii) absenţa bolii listate în cauză;

c) măsuri de control al bolii ce trebuie aplicate în cazul unor rezultate pozitive ale supravegherii.

(2) Pentru a asigura eficacitatea programelor de eradicare, Guvernul adoptă norme cu privire la următoarele aspecte:

a) măsurile de control al bolii menţionate la alin.(1) lit.a);

b) măsurile de control al bolii ce trebuie luate pentru a se evita reinfectarea populaţiei de animale vizate cu boala în cauză în unităţi, zone şi în compartimente;

c) concepţia, mijloacele, metodele de diagnosticare, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizată şi schemele de eşantionare ale supravegherii;

d) măsurile de control al bolii ce trebuie luate în eventualitatea unor rezultate pozitive ale supravegherii pentru boala listată, conform dispoziţiilor alin.(1) lit.c);

e) criteriile de vaccinare, atunci când aceasta este relevantă şi adecvată pentru boala sau speciile în cauză.

Articolul 33. Conţinutul programelor obligatorii şi opţionale de eradicare

Autoritatea competentă include următoarele informaţii în programele obligatorii şi opţionale de eradicare conform dispoziţiilor art.31 alin.(1) şi (2):

a) o descriere a situaţiei epidemiologice a bolii listate care face obiectul programului obligatoriu sau opţional de eradicare;

b) o descriere şi o demarcare a ariei geografice şi administrative sau a compartimentului care face obiectul programului de eradicare;

c) o descriere a măsurilor de control al bolii, incluse în programul de eradicare conform art.32 alin.(1) şi conform normelor adoptate în temeiul art.32 alin.(2);

d) o descriere a modului de organizare, a supravegherii şi a rolurilor părţilor implicate în programul de eradicare;

e) durata estimată a programului de eradicare;

f) obiectivele intermediare şi strategiile de control al bolii pentru punerea în aplicare a programului de eradicare.

Articolul 34. Raportarea

Autoritatea competentă întocmeşte:

a) rapoarte privind realizarea obiectivelor intermediare ale programului de eradicare aflat în curs de implementare, astfel cum se menţionează la art.33 lit.f);

b) un raport final după finalizarea programului de eradicare.

Articolul 35. Competenţe de executare

Autoritatea competentă aprobă norme privind informaţiile, formatul şi cerinţele procedurale prevăzute la art.31–34 cu privire la:

a) transmiterea spre aprobare a proiectelor de programe obligatorii sau opţionale de eradicare;

b) indicatorii de performanţă;

c) raportarea către Guvern, Comisia Europeană şi către alte ţări a rezultatelor punerii în aplicare a programelor obligatorii sau opţionale de eradicare.

Capitolul IV

STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ

Articolul 36. Statutul de indemn de boală

(1) Pentru obţinerea statutului de indemn de boală în legătură cu una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) şi c), pentru una sau mai multe specii de animale, pentru întregul său teritoriu sau pentru una ori mai multe zone ale acestuia, Republica Moldova trebuie să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

a) toate speciile listate pentru boala la care se referă cererea de statut de indemn de boală sunt absente de pe întregul său teritoriu;

b) agentul patogen nu poate supravieţui pe întregul său teritoriu sau în zona ori zonele la care se referă cererea de statut de indemn de boală, conform criteriilor prevăzute la art.39 lit.b);

c) în cazul în care boala listată respectivă se transmite numai prin vectori, niciunul dintre vectori nu este prezent sau niciunul nu poate supravieţui pe întregul său teritoriu sau în zona ori zonele la care se face referire în cererea de statut de indemn de boală, în conformitate cu criteriile prevăzute la art.39 lit.b);

d) statutul de indemn de boala listată a fost demonstrat prin:

(i) intermediul unui program de eradicare ce a respectat normele stabilite la art.32 alin.(1) şi normele aprobate în temeiul alin.(2) din acelaşi articol; sau

(ii) istoricul bolii şi datele de supraveghere.

(2) Cererea pentru obţinerea statutului de indemn de boală, adresată Comisiei Europene sau WOAH, include dovezi care demonstrează că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin.(1).

(3) În anumite cazuri specifice, Republica Moldova poate solicita aprobarea statutului de indemn de boală în legătură cu una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), în special aprobarea statutului de nevaccinare pentru întregul său teritoriu, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) absenţa bolii listate a fost demonstrată prin:

(i) intermediul unui program de eradicare ce a respectat normele stabilite la art.32 alin.(1) şi normele aprobate în temeiul alin.(2) din acelaşi articol; sau

(ii) istoricul bolii şi datele de supraveghere;

b) s-a demonstrat că vaccinarea împotriva bolii ar conduce la costuri ce ar depăşi costurile legate de menţinerea statutului de indemn de boală fără vaccinare.

Articolul 37. Compartimentele

(1) Republica Moldova poate solicita Comisiei Europene sau WOAH recunoaşterea statutului de indemn de boală pentru un compartiment în cazul bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) şi protejarea statutului de indemn de boală pentru un astfel de compartiment în cazul apariţiei unor focare de una sau mai multe boli listate pe teritoriul său, cu condiţia ca:

a) introducerea bolii/bolilor listate menţionate în cerere să poată fi prevenită în mod eficace la nivelul compartimentului, ţinând seama de profilul bolii;

b) compartimentul la care se referă cererea să facă obiectul unui sistem unic comun de gestionare a biosecurităţii conceput pentru asigurarea statutului de indemn de boală în toate unităţile care îi aparţin; şi

c) compartimentul la care se referă cererea să fi fost autorizat de autoritatea competentă în scopul circulaţiei animalelor şi a produselor provenite din acestea conform:

(i) art.99 şi 100, în cazul compartimentelor care deţin animale terestre şi produse provenite din acestea;

(ii) art.183 şi 184, în cazul compartimentelor care deţin animale de acvacultură şi produse provenite din acestea.

(2) Republica Moldova poate solicita Comisiei Europene sau WOAH recunoaşterea statutului de indemn de boală pentru compartimente în cazul uneia sau mai multor boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) şi c), cu condiţia că:

a) introducerea bolii/bolilor listate menţionate în cerere să poată fi prevenită în mod eficace la nivelul compartimentului, ţinând seama de profilul bolii;

b) sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

(i) condiţiile prevăzute la art.36 alin.(1);

(ii) unităţile din compartimentul la care se referă cererea şi-au început ori şi-au reluat activităţile şi a fost instituit un sistem comun de gestionare a biosecurităţii conceput pentru a asigura statutul de indemn de boală al compartimentului respectiv;

c) compartimentul la care se referă cererea să facă obiectul unui sistem unic comun de gestionare a biosecurităţii conceput pentru asigurarea statutului de indemn de boală în toate unităţile care îi aparţin; şi

d) compartimentul la care se referă cererea să fi fost autorizat de autoritatea competentă în scopul circulaţiei animalelor şi a produselor provenite din acestea conform:

(i) art.99 şi 100, în cazul compartimentelor care deţin animale terestre şi produse provenite din acestea;

(ii) art.183 şi 184, în cazul compartimentelor care deţin animale de acvacultură şi produse provenite din acestea.

Articolul 38. Lista zonelor şi a compartimentelor indemne de boală

Autoritatea competentă instituie, menţine şi publică pe pagina sa web oficială lista actualizată a zonelor din Republica Moldova cu statut de indemn de boală, astfel cum se prevede la art.36 alin.(1) şi (3), şi a compartimentelor cu statut de indemn de boală, astfel cum se prevede la art.37 alin.(1) şi (2).

Articolul 39. Informaţii relevante referitoare la solici- tarea statutului de indemn de boală

Atunci când solicită recunoaşterea statutului de indemn de boală pentru Republica Moldova, autoritatea competentă ia în considerare normele detaliate privind statutul de indemn de boală, pe baza diferitelor profiluri ale bolilor, referitoare la:

a) criteriile ce trebuie utilizate pentru a confirma afirmaţiile că nicio specie listată nu este prezentă sau nu poate supravieţui pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi dovezile care să susţină afirmaţiile respective, astfel cum prevede art.36 alin.(1) lit.a);

b) criteriile ce trebuie utilizate şi probele necesare pentru a dovedi afirmaţiile că niciun agent patogen sau vector nu poate supravieţui, astfel cum prevede art.36 alin.(1) lit.b) şi c);

c) criteriile ce trebuie utilizate şi condiţiile ce trebuie aplicate pentru a determina absenţa bolii în cauză, astfel cum prevede art.36 alin.(1) lit.d);

d) rezultatele supravegherii şi alte probe necesare pentru a dovedi absenţa bolii în cauză;

e) măsurile de biosecuritate;

f) restricţiile şi condiţiile aplicabile vaccinării pe teritoriul Republicii Moldova şi în zonele acesteia indemne de boală;

g) stabilirea unor zone de separare între zonele indemne de boală sau zonele incluse în programe de eradicare şi zonele de restricţie ("zone-tampon").

Articolul 40. Competenţe de executare

(1) Autoritatea competentă furnizează informaţiile colectate pentru susţinerea declarării statutului de indemn de boală al întregului teritoriu naţional, al zonelor şi al compartimentelor din cadrul acestuia, în conformitate cu art.36–39.

(2) Autoritatea competentă completează cererile de recunoaştere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu naţional, pentru zonele şi pentru compartimentele din cadrul acestuia.

(3) Autoritatea competentă asigură schimbul de informaţii cu Comisia Europeană sau cu alte ţări cu privire la teritoriul naţional, zonele şi compartimentele din cadrul acestuia care sunt indemne de boală.

Articolul 41. Menţinerea statutului de indemn de boală

(1) Statutul de indemn de boală se menţine pe întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pe zone ori compartimente din cadrul acestuia atât timp cât:

a) continuă să fie îndeplinite condiţiile pentru dobândirea statutului de indemn de boală prevăzute la art.36 alin.(1), la art.37 alin.(1) şi (2) şi în normele stabilite în temeiul alin.(3) din prezentul articol şi al art.39;

b) se desfăşoară supravegherea, ţinând seama de cerinţele prevăzute la art.27, pentru a se verifica faptul că teritoriul sau compartimentul în cauză continuă să fie indemn de boala listată pentru care s-a aprobat ori s-a recunoscut statutul de indemn de boală;

c) se aplică restricţii privind circulaţia animalelor şi, după caz, a produselor provenind de la animale din speciile listate pentru boala listată pentru care a fost aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală în teritoriul, în zona sau în compartimentului în cauză, conform normelor stabilite în părţile a IV-a şi a V-a;

d) se aplică alte măsuri de biosecuritate pentru prevenirea introducerii bolii listate pentru care s-a aprobat ori s-a recunoscut statutul de indemn de boală.

(2) Dacă condiţiile prevăzute la alin.(1) pentru menţinerea statutului de indemn de boală nu mai sunt îndeplinite, Republica Moldova informează imediat în acest sens Comisia Europeană şi WOAH.

Articolul 42. Suspendarea, retragerea şi restabilirea statutului de indemn de boală

(1) În cazul în care a fost încălcată ori se suspectează că a fost încălcată oricare dintre condiţiile pentru menţinerea statutului de teritoriu, zonă sau compartiment indemn de boală, autoritatea competentă întreprinde imediat următoarele:

a) în funcţie de risc, suspendă sau restricţionează circulaţia animalelor din specia listată pentru boala listată pentru care i s-a aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală către alte ţări, zone sau compartimente cu un statut sanitar superior pentru această boală listată;

b) pentru prevenirea răspândirii unei boli listate pentru care s-a aprobat sau recunoscut statutul de indemn de boală, aplică măsurile de control al bolii prevăzute în partea a III-a titlul II.

(2) Măsurile prevăzute la alin.(1) se revocă în cazul în care investigaţia ulterioară confirmă că:

a) presupusa încălcare nu a avut loc; sau

b) presupusa încălcare nu a avut un impact semnificativ şi se demonstrează că sunt îndeplinite din nou condiţiile pentru menţinerea statutului de indemn de boală.

(3) Atunci când, ca urmare a investigaţiei ulterioare, se confirmă apariţia sau existenţa unei probabilităţi ridicate de apariţie a unui focar al bolii listate pentru care se obţinuse statutul de indemn de boală sau au avut loc alte încălcări ale condiţiilor pentru menţinerea statutului de indemn de boală, astfel cum sunt prevăzute la art.41 alin.(1), autoritatea competentă informează imediat Comisia Europeană şi WOAH.

PARTEA a III-a

INFORMAREA ŞI PREGĂTIREA CU PRIVIRE LA BOLI

ŞI CONTROLUL ACESTORA

TITLUL I

INFORMAREA ŞI PREGĂTIREA CU PRIVIRE LA BOLI

Capitolul I

PLANURILE DE URGENŢĂ ŞI EXERCIŢIILE DE SIMULARE

Articolul 43. Planurile de urgenţă

(1) După consultarea corespunzătoare a experţilor şi a părţilor interesate, autoritatea competentă elaborează şi ţine la zi planuri de urgenţă şi, dacă este cazul, manuale de instrucţiuni sau proceduri detaliate care stabilesc măsurile ce trebuie luate în eventualitatea apariţiei unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) sau, după caz, a unei boli emergente, pentru asigurarea unui nivel înalt de sensibilizare şi de pregătire cu privire la boală, precum şi a capacităţii de a avea o reacţie rapidă.

(2) Autoritatea competentă elaborează, aprobă şi aplică planurile de urgenţă, specificând măsurile ce urmează să fie luate la o eventuală apariţie a unui focar de boală.

(3) Respectivele planuri de urgenţă şi, după caz, manualul de instrucţiuni sau proceduri detaliate cuprind cel puţin următoarele acţiuni:

a) stabilirea unui lanţ de comandă în cadrul autorităţii competente şi cu alte autorităţi publice pentru asigurarea unui proces de luare a deciziilor rapid şi eficace la nivel naţional şi local;

b) asigurarea cooperării între autoritatea competentă şi alte autorităţi publice şi părţi interesate implicate pentru ca acţiunile să fie întreprinse în mod coerent şi coordonat;

c) asigurarea accesului la:

(i) instalaţii;

(ii) laboratoare;

(iii) echipamente;

(iv) personal;

(v) fonduri de urgenţă;

(vi) orice alte materiale şi resurse corespunzătoare necesare pentru eradicarea rapidă şi eficace a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) sau a bolilor emergente;

d) disponibilitatea următoarelor centre şi grupuri ce dispun de expertiza necesară pentru a ajuta autoritatea competentă:

(i) un centru naţional de control al bolilor;

(ii) centre locale de control al bolilor;

(iii) grupuri de experţi operaţionale;

e) aplicarea măsurilor de control al bolilor prevăzute în titlul II capitolul I pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) şi pentru bolile emergente;

f) stabilirea dispoziţiilor privind vaccinarea de urgenţă, dacă este cazul;

g) implementarea principiilor de demarcare geografică a zonelor de restricţie stabilite de autoritatea competentă conform dispoziţiilor art.64 alin.(1);

h) coordonarea cu ţările învecinate, dacă este cazul.

Articolul 44. Competenţe de executare în ceea ce priveşte planurile de urgenţă

Autoritatea competentă stabileşte măsurile necesare privind punerea în aplicare a planurilor de urgenţă prevăzute la art.43 alin.(1).

Articolul 45. Exerciţii de simulare

(1) Autoritatea competentă se asigură că exerciţiile de simulare pentru planurile de urgenţă prevăzute la art.43 alin.(1) se desfăşoară cu regularitate sau la intervale adecvate:

a) pentru asigurarea unui grad înalt de sensibilizare şi de pregătire cu privire la boli, precum şi a capacităţii de a avea o reacţie rapidă în astfel de situaţii;

b) pentru verificarea funcţionalităţii planurilor de urgenţă.

(2) În caz de necesitate, exerciţiile de simulare se desfăşoară în strânsă colaborare cu autorităţile competente ale ţărilor învecinate.

(3) Autoritatea competentă stabileşte norme pentru punerea efectivă în practică a exerciţiilor de simulare, referitoare la:

a) frecvenţa exerciţiilor de simulare;

b) exerciţiile de simulare pentru două sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a).

Capitolul II

UTILIZAREA MEDICAMENTELOR DE UZ VETERINAR

Articolul 46. Cerinţe privind utilizarea medicamentelor de uz veterinar pentru prevenirea şi controlul bolilor

(1) Guvernul adoptă măsuri privind utilizarea medicamentelor de uz veterinar în cazul bolilor listate pentru a asigura cât mai eficient prevenirea şi controlul bolilor respective, cu condiţia ca măsurile în cauză să fie adecvate sau necesare. Aceste măsuri se referă la:

a) interdicţiile şi restricţiile de utilizare a medicamentelor de uz veterinar;

b) utilizarea obligatorie a medicamentelor de uz veterinar.

(2) Pentru a determina modalitatea şi necesitatea utilizării medicamentelor de uz veterinar ca măsură de prevenire şi control al unei boli listate specifice, autoritatea competentă ia în considerare următoarele criterii:

a) profilul bolii;

b) distribuţia bolii listate:

(i) pe teritoriul naţional;

(ii) după caz, în ţările învecinate;

(iii) în alte ţări din care sunt aduse animalele şi produsele provenite de la acestea;

c) disponibilitatea şi eficacitatea medicamentelor de uz veterinar în cauză, precum şi riscurile legate de acestea;

d) disponibilitatea testelor de diagnosticare pentru depistarea infecţiilor la animalele tratate cu medicamentele de uz veterinar în cauză;

e) impactul utilizării medicamentelor de uz veterinar în cauză asupra economiei, societăţii, bunăstării animalelor şi mediului comparativ cu utilizarea altor strategii de prevenire şi control al bolilor.

(3) Autoritatea competentă întreprinde măsuri preventive în ceea ce priveşte utilizarea medicamentelor de uz veterinar pentru studii ştiinţifice sau în scopul dezvoltării şi testării acestora în condiţii controlate, în vederea protejării sănătăţii animale şi a sănătăţii publice.

Articolul 47. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte utilizarea medicamentelor de uz veterinar

(1) Guvernul adoptă norme adecvate şi necesare privind:

a) interdicţiile şi restricţiile de utilizare a medicamentelor de uz veterinar;

b) condiţiile specifice de utilizare a medicamentelor de uz veterinar pentru o boală listată specifică;

c) măsurile de diminuare a riscurilor pentru prevenirea răspândirii bolilor listate prin intermediul animalelor tratate cu medicamente de uz veterinar sau prin intermediul produselor provenite de la astfel de animale;

d) supravegherea instituită asupra unor boli listate specifice ca urmare a utilizării vaccinurilor sau a altor medicamente de uz veterinar.

(2) La stabilirea normelor prevăzute la alin.(1) din prezentul articol se va ţine seama de criteriile prevăzute la art.46 alin.(2).

Capitolul III

BĂNCILE DE ANTIGENI, DE VACCINURI

ŞI DE REACTIVI DE DIAGNOSTICARE

Articolul 48. Instituirea băncilor naţionale de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare

(1) Pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) împotriva cărora nu este interzisă vaccinarea în temeiul art.47, autoritatea competentă poate institui, în caz de necesitate, şi îşi poate asuma responsabilitatea de gestionare a băncilor de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare, utilizate pentru depozitarea şi înlocuirea stocurilor unuia sau mai multora dintre următoarele produse biologice:

a) antigeni;

b) vaccinuri;

c) tulpini virale matcă;

d) reactivi de diagnosticare.

(2) Autoritatea competentă se asigură că toate băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare prevăzute la alin.(1):

a) depozitează stocuri suficiente din tipurile corespunzătoare de antigeni, de vaccinuri, de tulpini virale matcă şi de reactivi de diagnosticare pentru bolile listate specifice în cauză, ţinând seama de nevoile estimate în contextul planurilor de urgenţă prevăzute la art.43 alin.(1);

b) primesc aprovizionări periodice şi înlocuiesc la timp stocurile de antigeni, de vaccinuri, de tulpini virale matcă şi de reactivi de diagnosticare;

c) sunt păstrate şi deplasate conform standardelor şi cerinţelor adecvate de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare prevăzute la art.16 alin.(1) şi conform măsurilor aprobate în temeiul art.16 alin.(2).

(3) Autoritatea competentă aprobă masuri privind:

a) gestionarea, depozitarea şi înlocuirea stocurilor din băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare, astfel cum se prevede la alin.(1) şi (2) din prezentul articol;

b) cerinţele de biosecuritate, biosiguranţă şi bioizolare pentru modul de operare a respectivelor bănci, cu respectarea cerinţelor prevăzute la art.16 alin.(1) şi luând în considerare măsurile aprobate în temeiul art.16 alin.(2).

Articolul 49. Accesul la băncile naţionale de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare

(1) Autoritatea competentă prevede, la cerere şi sub rezerva disponibilităţii stocurilor, distribuirea produselor biologice menţionate la art.48 alin.(1) din băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare:

a) în teritoriul naţional, în primul rând; şi

b) către ţările şi teritoriile învecinate, cu condiţia ca o astfel de distribuire să fie orientată în primul rând spre prevenirea răspândirii bolii în Republica Moldova.

(2) În cazul unei disponibilităţi limitate a stocurilor, autoritatea competentă prioritizează accesul la stocurile ce urmează a fi distribuite în temeiul alin.(1), pe baza:

a) circumstanţelor bolii în cauză;

b) existenţei unei bănci naţionale de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare în ţara solicitantă ori în teritoriul solicitant;

c) existenţei unor măsuri de vaccinare obligatorie, stabilite prin normele adoptate în temeiul art.47.

(3) În caz de necesitate, autoritatea competentă poate solicita produsele biologice menţionate la art.48 alin.(1) din băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare ale Comisiei Europene.

Articolul 50. Competenţe de executare privind băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare

(1) Autoritatea competentă stabileşte norme pentru băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare, specificând, pentru produsele biologice menţionate la art.48 alin.(1):

a) care produse biologice trebuie incluse în băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare şi pentru care dintre bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a);

b) tipurile produselor biologice ce trebuie incluse în băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare şi cantităţile pentru fiecare dintre bolile listate specifice menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) pentru care există o anumită bancă;

c) cerinţele privind aprovizionarea, depozitarea şi înlocuirea produselor biologice respective;

d) livrarea către teritoriul naţional şi către ţările ori teritoriile învecinate a produselor biologice respective de la băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare;

e) cerinţele procedurale şi tehnice pentru includerea produselor biologice respective în băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare şi pentru solicitarea accesului la acestea.

(2) În cazurile de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, legate de o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.a), care prezintă riscul de a avea un impact foarte semnificativ, autoritatea competentă aprobă masuri imediat aplicabile.

Articolul 51. Confidenţialitatea informaţiilor referitoare la băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare

Informaţiile privind cantităţile şi subtipurile de produse biologice menţionate la art.48, depozitate în băncile de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare, sunt considerate informaţii care nu sunt destinate publicului şi nu se publică.

Articolul 52. Băncile naţionale de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare

(1) Autoritatea competentă poate stabili norme privind schimbul de informaţii cu Comisia Europeană şi cu ţările sau teritoriile învecinate referitoare la băncile naţionale de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a).

(2) Informaţiile prevăzute la alin.(1) se referă la:

a) existenţa sau instituirea unor bănci naţionale de antigeni, de vaccinuri şi de reactivi de diagnosticare;

b) tipurile de antigeni, de vaccinuri, de tulpini virale matcă şi de reactivi de diagnosticare aflate în băncile respective, dar şi cantităţile acestora;

c) modificările survenite în modul de operare al acestor bănci.

(3) Informaţiile prevăzute la alin.(2) sunt considerate informaţii care nu sunt destinate publicului şi nu se publică.

TITLUL II

MĂSURI DE CONTROL AL BOLILOR

Capitolul I

MĂSURILE DE CONTROL AL BOLILOR LISTATE

MENŢIONATE LA ART.9 ALIN.(1) LIT.A)

Secţiunea 1

Măsurile de control al bolii în cazul în care se suspectează

prezenţa unei boli listate la animale deţinute

Articolul 53. Obligaţiile operatorilor şi ale altor persoane fizice şi juridice relevante vizate

(1) În cazul în care se suspectează prezenţa unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) la animalele deţinute, pe lângă respectarea obligaţiei de notificare prevăzută la art.18 alin.(1) şi până la adoptarea măsurilor de control al bolii de către autoritatea competentă conform art.54 alin.(1) şi art.55 alin.(1), operatorii şi alte persoane fizice şi juridice relevante vizate au obligaţia de a aplica măsurile adecvate de control al bolii, prevăzute la art.55 alin.(1) lit.c)–e), pentru a preveni răspândirea bolii listate respective de la animalele, unităţile şi amplasamentele afectate aflate în responsabilitatea lor către alte animale neafectate sau către oameni.

(2) În caz de necesitate, Guvernul adoptă norme detaliate privind completarea măsurilor de control al bolii prevăzute la alin.(1).

Articolul 54. Investigaţia realizată de autoritatea competentă în cazul suspiciunii de apariţie a unei boli listate

(1) În cazul în care suspectează apariţia unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) la animale deţinute, autoritatea competentă realizează fără întârziere o investigaţie pentru a confirma sau a infirma prezenţa bolii listate în cauză şi se asigură că:

a) medicii veterinari oficiali realizează o analiză clinică a unui eşantion reprezentativ de animale deţinute din speciile listate pentru boala listată în cauză;

b) medicii veterinari oficiali prelevă eşantioanele necesare de la animalele deţinute din speciile listate, precum şi alte eşantioane pentru analiza în laboratoarele desemnate în acest scop;

c) laboratoarele desemnate realizează analize de laborator pentru a confirma sau a infirma prezenţa bolii listate în cauză.

(2) Autoritatea competentă poate aproba norme detaliate privind investigaţiile prevăzute la alin.(1).

Articolul 55. Măsurile preliminare de control al bolii

(1) În cazul în care suspectează prezenţa uneia dintre bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) la animale deţinute, sub rezerva respectării cerinţelor pentru obţinerea accesului în unităţile private, până la obţinerea rezultatelor investigaţiei prevăzute la art.54 alin.(1) şi până la desfăşurarea măsurilor de control al bolii prevăzute la art.61 alin.(1), autoritatea competentă întreprinde următoarele măsuri preliminare de control al bolii:

a) pune sub supraveghere oficială unitatea în care sunt deţinute animalele, unitatea din sectorul alimentar sau al furajelor ori unitatea producătoare de subproduse de origine animală în cauză sau orice alt amplasament în care există suspiciunea de apariţie a bolii, inclusiv amplasamentele din care este posibil să fi provenit boala suspectată;

b) efectuează inventarierea:

(i) animalelor deţinute în unitatea în care sunt deţinute animalele, în unitatea din sectorul alimentar sau al furajelor ori în unitatea producătoare de subproduse de origine animală în cauză sau în orice alt amplasament implicat;

(ii) produselor din respectiva unitate din sectorul alimentar sau al furajelor ori din unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau din orice alt amplasament relevant pentru eventuala răspândire a bolii listate respective;

c) se asigură că sunt aplicate măsurile de biosecuritate adecvate pentru a se preveni răspândirea agentului patogen al bolii listate în cauză la alte animale sau la oameni;

d) dacă este necesar pentru a evita răspândirea în continuare a agentului patogen, se asigură că animalele deţinute din speciile listate pentru boala listată în cauză sunt izolate şi că nu intră în contact cu fauna sălbatică;

e) restricţionează circulaţia animalelor deţinute, a produselor obţinute din acestea şi, dacă este cazul, a persoanelor, vehiculelor şi a oricăror materiale sau mijloace prin care agentul patogen s-ar fi putut răspândi spre sau dinspre unitatea în cauză în care sunt deţinute animale, unităţile din sectorul alimentar sau al furajelor ori din unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau din orice alt amplasament în care există suspiciunea de apariţie a bolii listate în cauză, atât cât este necesar pentru prevenirea răspândirii acesteia;

f) întreprinde orice alte măsuri necesare de control al bolii, ţinând seama de măsurile de control al bolilor menţionate în prezentul capitol, privind:

(i) aplicarea măsurilor de investigare prevăzute la art.54 alin.(1) şi a măsurilor de control al bolii prevăzute la alin.(1) lit.a)–d) din prezentul articol în alte unităţi, inclusiv în cele din sectorul alimentar sau al furajelor, sau în alte unităţi producătoare de subproduse de origine animală, sau în orice alt amplasament;

(ii) instituirea unor zone de restricţie temporare adaptate în funcţie de profilul bolii;

g) iniţiază ancheta epidemiologică prevăzută la art.57 alin.(1).

(2) În cazul în care este necesar, Guvernul poate adopta norme de completare a celor stabilite la alin.(1) cu privire la măsurile specifice şi detaliate de control al bolii, pe baza riscurilor asociate pentru:

a) specia sau categoria de animale în cauză;

b) tipul de producţie în cauză.

Articolul 56. Revizuirea şi extinderea măsurilor preliminare de control al bolii

Măsurile preliminare de control al bolii prevăzute la art.55 alin.(1):

a) sunt revizuite de către autoritatea competentă, după caz, în funcţie de rezultatele:

(i) investigaţiei prevăzute la art.54 alin.(1);

(ii) anchetei epidemiologice prevăzute la art.57 alin.(1); sau,

b) dacă este cazul, se extind şi la alte locuri decât cele menţionate la art.55 alin.(1) lit.a).

Secţiunea a 2-a

Ancheta epidemiologică

Articolul 57. Ancheta epidemiologică

(1) În cazul în care se confirmă apariţia uneia dintre bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) la animale, autoritatea competentă desfăşoară o anchetă epidemiologică.

(2) Ancheta epidemiologică prevăzută la alin.(1) are drept scop:

a) să identifice originea probabilă a bolii listate în cauză şi mijloacele sale de răspândire;

b) să calculeze perioada probabilă de timp scursă de la apariţia bolii listate în cauză;

c) să identifice unităţile şi unităţile epidemiologice din cadrul acestora, unităţile din sectorul alimentar sau al furajelor, unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau orice alte amplasamente în care animalele ar fi putut să fie infectate, infestate sau contaminate;

d) să obţină informaţii privind circulaţia animalelor deţinute, a persoanelor, produselor, vehiculelor şi a oricăror alte materiale sau mijloace prin care agentul patogen s-ar fi putut răspândi pe durata perioadei relevante de dinaintea notificării suspiciunii sau a confirmării bolii listate în cauză;

e) să obţină informaţii privind răspândirea probabilă a bolii listate în cauză în mediul înconjurător, inclusiv privind prezenţa şi distribuţia vectorilor bolii.

Secţiunea a 3-a

Confirmarea bolii la animale deţinute

Articolul 58. Confirmarea oficială de către autoritatea competentă a unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a)

(1) Autoritatea competentă confirmă oficial apariţia unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), bazându-se pe:

a) rezultatele analizelor clinice şi de laborator prevăzute la art.54 alin.(1);

b) rezultatele preliminare sau rezultatele finale ale anchetei epidemiologice prevăzute la art.57 alin.(1);

c) alte date epidemiologice disponibile.

(2) Guvernul adoptă norme privind cerinţele care trebuie îndeplinite pentru confirmarea oficială menţionată la alin.(1).

Articolul 59. Revocarea măsurilor preliminare de control al bolii atunci când a fost infirmată prezenţa bolii listate

Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile preliminare de control al bolii prevăzute la art.55 alin.(1) şi art.56 până la infirmarea prezenţei bolii listate în cauză menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) pe baza informaţiilor menţionate la art.58 alin.(1) sau a normelor adoptate în temeiul art.58 alin.(2).

Secţiunea a 4-a

Măsurile de control al bolii în cazul confirmării

unei boli la animale deţinute

Articolul 60. Măsurile de control al bolii ce trebuie luate imediat de autoritatea competentă

În cazul confirmării oficiale, conform art.58 alin.(1), a apariţiei unui focar al uneia dintre bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) la animale deţinute, autoritatea competentă aprobă imediat următoarele măsuri:

a) declară unitatea în care se deţin animalele, unitatea din sectorul alimentar sau al furajelor, unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau orice alt amplasament afectat ca fiind infectat oficial cu boala listată respectivă;

b) instituie o zonă de restricţie adecvată pentru boala listată respectivă;

c) pune în aplicare planul de urgenţă menţionat la art.43 alin.(1) pentru coordonarea deplină a măsurilor de control al bolii.

Articolul 61. Unităţile şi alte amplasamente afectate

(1) În cazul apariţiei unui focar al unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) la animale deţinute, autoritatea competentă întreprinde imediat una sau mai multe dintre următoarele măsuri de control al bolii, sub rezerva respectării cerinţelor pentru obţinerea accesului în exploataţie, în unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau în orice alt amplasament menţionat la art.60 lit.a), pentru a preveni răspândirea bolii listate respective:

a) impunerea de restricţii privind circulaţia persoanelor, animalelor, produselor, vehiculelor sau a oricăror alte materiale ori substanţe care ar putea fi contaminate şi ar putea contribui la răspândirea bolii listate;

b) uciderea şi eliminarea sau sacrificarea animalelor care ar putea fi contaminate sau ar putea contribui la răspândirea bolii listate;

c) distrugerea, prelucrarea, transformarea sau tratarea produselor, a furajelor sau a altor substanţe, sau tratarea echipamentelor, a mijloacelor de transport, a plantelor, a produselor vegetale ori a apelor ce ar putea fi contaminate, după caz, pentru a asigura distrugerea oricărui agent patogen sau a oricărui vector al agentului patogen;

d) vaccinarea sau tratarea cu alte medicamente de uz veterinar a animalelor deţinute conform art.46 alin.(1), art.69 şi conform oricăror acte normative aprobate în temeiul art.47;

e) izolarea, carantina sau tratamentul animalelor sau al produselor care ar putea să fie contaminate şi să contribuie la răspândirea bolii listate;

f) curăţarea, dezinfectarea, combaterea insectelor şi a rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare ce trebuie aplicate în unitatea în care se deţin animale, în unitatea din sectorul alimentar sau al furajelor, în unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau în orice alt amplasament afectat pentru a minimiza riscul de răspândire a bolii listate;

g) recoltarea unui număr suficient de eşantioane corespunzătoare necesare pentru efectuarea anchetei epidemiologice prevăzute la art.57 alin.(1);

h) analiza în laborator a eşantioanelor;

i) orice alte măsuri de control al bolii.

(2) Pentru a determina care dintre măsurile de control al bolii prevăzute la alin.(1) urmează să fie aplicate, autoritatea competentă ţine seama de:

a) profilul bolii;

b) tipul de producţie şi de unităţile epidemiologice din cadrul unităţii în care se deţin animale, unităţii din sectorul alimentar sau al furajelor, unităţii producătoare de subproduse de origine animală sau din cadrul oricărui alt amplasament afectat.

(3) Autoritatea competentă autorizează repopularea exploataţiei în cauză sau a oricărui alt amplasament menţionat la alin.(1) lit.a) numai atunci când:

a) s-au încheiat cu succes toate măsurile corespunzătoare de control al bolii şi analizele de laborator prevăzute la alin.(1);

b) a trecut o perioadă de timp suficientă pentru a evita recontaminarea unităţii în care se deţin animalele, unităţii din sectorul alimentar sau al furajelor, unităţii producătoare de subproduse de origine animală sau a oricărui alt amplasament afectat de boala listată ce a dus la apariţia focarului menţionat la alin.(1).

Articolul 62. Unităţile şi amplasamentele legate din punct de vedere epidemiologic

(1) Autoritatea competentă extinde măsurile de control al bolii, prevăzute la art.61 alin.(1), la alte unităţi sau la unităţile epidemiologice din cadrul acestora, la unităţile din sectorul alimentar sau al furajelor, unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau la orice alt amplasament ori mijloc de transport la care, de la care sau prin care ancheta epidemiologică prevăzută la art.57 alin.(1), rezultatele investigaţiilor clinice sau de laborator ori alte date epidemiologice oferă motive de a suspecta că s-ar răspândi boala listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.a) pentru care au fost luate măsurile respective.

(2) În cazul în care ancheta epidemiologică prevăzută la art.57 alin.(1) indică faptul că originea probabilă a bolii listate este o altă ţară, autoritatea competentă informează în acest sens, fără întârziere, ţara respectivă, WOAH şi Comisia Europeană.

(3) În cazul producerii evenimentului menţionat la alin.(2), autoritatea competentă a Republicii Moldova colaborează cu autorităţile competente ale ţărilor afectate în cadrul unei anchete epidemiologice comune şi la aplicarea măsurilor de control al bolii.

Articolul 63. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte măsurile de control al bolii în unităţile afectate şi legate din punct de vedere epidemiologic şi în alte amplasamente

Autoritatea competentă aprobă norme detaliate privind măsurile de control al bolii în conformitate cu art.61 şi 62 în unităţi, în unităţile din sectorul alimentar sau al furajelor, în unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau în alte amplasamente afectate sau legate din punct de vedere epidemiologic, în legătură cu oricare dintre bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), inclusiv normele ce stabilesc măsurile de control al bolii prevăzute la art.61 alin.(1) ce se aplică în cazul fiecărei boli listate, care prevăd:

a) condiţiile şi cerinţele privind măsurile de control al bolii prevăzute la art.61 alin.(1) lit.a)–e);

b) procedurile de curăţare, de dezinfectare, de combatere a insectelor şi rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare prevăzute la art.61 alin.(1) lit.f), precizându-se, după caz, utilizarea produselor biocide în acest scop;

c) condiţiile şi cerinţele privind prelevarea de eşantioane şi analizele de laborator, astfel cum se prevede la art.61 alin.(1) lit.g) şi h);

d) condiţiile şi cerinţele detaliate în ceea ce priveşte repopularea, astfel cum se prevede la art.61 alin.(3);

e) punerea în practică a măsurilor necesare de control al bolii, prevăzute la art.62, în unităţile, alte amplasamente şi în mijloacele de transport legate din punct de vedere epidemiologic.

Articolul 64. Stabilirea unor zone de restricţie de către autoritatea competentă

(1) Autoritatea competentă stabileşte o zonă de restricţie în conformitate cu art.60 lit.b) în jurul unităţii în care se deţin animale, unităţii din sectorul alimentar sau al furajelor, unităţii producătoare de subproduse de origine animală sau în jurul unui alt amplasament afectat de apariţia focarului unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) în rândul animalelor deţinute, după caz, ţinând seama de:

a) profilul bolii;

b) situarea geografică a zonei de restricţie;

c) factorii ecologici şi hidrologici specifici zonei de restricţie;

d) condiţiile meteorologice;

e) prezenţa, distribuţia şi tipul vectorilor din zona de restricţie;

f) rezultatele anchetei epidemiologice prevăzute la art.57 alin.(1), alte studii realizate şi date epidemiologice;

g) rezultatele testelor de laborator;

h) măsurile de control al bolii aplicate;

i) alţi factori epidemiologici relevanţi.

Zona de restricţie include, dacă este necesar, şi o zonă de protecţie şi o zonă de supraveghere, având dimensiuni şi o configuraţie bine definite.

(2) Autoritatea competentă evaluează şi monitorizează în permanenţă situaţia şi, dacă este necesar pentru a preveni răspândirea bolii listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), întreprinde următoarele măsuri:

a) adaptează limitele zonei de restricţie;

b) stabileşte zone de restricţie suplimentare.

(3) În cazul în care zonele de restricţie de pe teritoriul naţional se învecinează cu zone de restricţie din teritoriile ţărilor învecinate, autoritatea competentă din Republica Moldova şi autorităţile competente ale acestor ţări cooperează la stabilirea respectivelor zone de restricţie.

(4) Autoritatea competentă stabileşte şi modifică zonele de restricţie, inclusiv zonele de protecţie şi zonele de supraveghere.

Articolul 65. Măsurile de control al bolii în cadrul zonelor de restricţie

(1) Pentru a preveni răspândirea ulterioară a unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), autoritatea competentă, sub rezerva respectării cerinţelor privind obţinerea accesului în exploataţiile private, se asigură că, în cadrul zonei de restricţie vizate, se aprobă una sau mai multe dintre următoarele măsuri de control al bolii:

a) identificarea unităţilor în care se deţin animale, unităţilor din sectorul alimentar sau al furajelor, unităţilor producătoare de subproduse de origine animală sau a altor amplasamente cu animale deţinute din speciile listate pentru boala listată respectivă;

b) vizite la unităţile în care se deţin animale, unităţile din sectorul alimentar sau al furajelor, unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau la alte amplasamente cu animale deţinute din speciile listate pentru boala listată respectivă şi, dacă este necesar, examinări, prelevări de eşantioane şi analiza în laborator a eşantioanelor;

c) impunerea de condiţii pentru circulaţia persoanelor, a animalelor, a produselor, a furajelor, a vehiculelor şi a oricăror alte materiale sau substanţe susceptibile de a fi contaminate sau de a contribui la răspândirea bolii listate respective în cadrul sau în afara zonei de restricţie, sau prin transportul ce traversează zona de restricţie;

d) cerinţe de biosecuritate pentru:

(i) producţia, prelucrarea şi distribuţia produselor de origine animală;

(ii) colectarea şi eliminarea subproduselor de origine animală;

(iii) colectarea, depozitarea şi manipularea materialului germinativ;

e) vaccinarea şi tratarea cu alte medicamente de uz veterinar a animalelor deţinute conform dispoziţiilor art.46 alin.(1) şi ale actelor normative aprobate în temeiul art.47;

f) curăţarea, dezinfectarea, combaterea insectelor şi a rozătoarelor sau orice alte măsuri de biosecuritate necesare;

g) desemnarea sau, după caz, autorizarea sanitară veterinară a unei unităţi producătoare de alimente în vederea sacrificării animalelor sau a tratării produselor de origine animală provenite din zona de restricţie;

h) măsuri de identificare şi de trasabilitate privind circulaţia animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală;

i) alte măsuri de biosecuritate sau de diminuare a riscurilor necesare pentru minimizarea riscului de răspândire a bolii listate respective.

(2) Autoritatea competentă:

a) întreprinde toate măsurile necesare pentru informarea completă a persoanelor din zona de restricţie cu privire la restricţiile aplicate şi natura măsurilor de control al bolii;

b) impune operatorilor obligaţiile necesare pentru a împiedica răspândirea în continuare a bolii listate în cauză.

(3) Pentru determinarea măsurilor de control al bolii menţionate la alin.(1) care trebuie să fie luate, autoritatea competentă ţine seama de următoarele:

a) profilul bolii;

b) tipurile de producţie;

c) fezabilitatea, disponibilitatea şi eficacitatea măsurilor respective.

Articolul 66. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte circulaţia în zonele de restricţie

(1) În zonele de restricţie stabilite conform art.64 alin.(1) operatorii deplasează animalele deţinute şi produsele numai în conformitate cu instrucţiunile din partea autorităţii competente.

(2) Operatorii care deţin animale şi produse într-o zonă de restricţie stabilită conform art.64 alin.(1) notifică autoritatea competentă cu privire la deplasările planificate ale animalelor deţinute sau ale produselor în interiorul sau în afara zonei de restricţie în cauză. În cazul în care autoritatea competentă a impus obligaţii de notificare conform art.65 alin.(2) lit.b), operatorii vizaţi efectuează notificarea în conformitate cu aceste obligaţii.

Articolul 67. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte măsurile de control al bolii în cadrul zonelor de restricţie

(1) Autoritatea competentă stabileşte norme detaliate privind măsurile de control al bolii ce trebuie luate în cadrul zonelor de restricţie, prevăzute la art.65 alin.(1), pentru fiecare boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.a), inclusiv norme de stabilire a acelor măsuri de control al bolii care se aplică în cazul fiecărei boli listate.

(2) Normele detaliate menţionate la alin.(1) se referă la:

a) condiţiile şi cerinţele privind măsurile de control al bolii prevăzute la art.65 alin.(1) lit.a), c)–e), g)–i);

b) procedurile de curăţare, de dezinfectare, de combatere a insectelor şi a rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare prevăzute la art.65 alin.(1) lit.f), precizându-se, dacă este cazul, utilizarea produselor biocide în acest scop;

c) supravegherea necesară care urmează să fie efectuată în urma aplicării măsurilor de control al bolii şi a analizelor de laborator prevăzute la art.65 alin.(1) lit.b);

d) alte măsuri specifice de control al bolii vizând limitarea răspândirii bolilor listate specifice menţionate la art.9 alin.(1) lit.a).

Articolul 68. Menţinerea măsurilor de control al bolii în zonele de restricţie

(1) Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile de control al bolii prevăzute în cadrul prezentei secţiuni până la îndeplinirea următoarelor condiţii:

a) măsurile de control corespunzătoare pentru boala listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.a) pentru care s-au aplicat restricţiile au fost puse în practică;

b) s-au întreprins măsurile finale de curăţare, de dezinfectare, de combatere a insectelor şi a rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare, după caz, în funcţie de:

(i) boala listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.a) pentru care s-au aplicat măsurile de control;

(ii) speciile de animale deţinute afectate;

(iii) tipul de producţie;

c) în zona de restricţie s-a realizat o supraveghere corespunzătoare a bolii listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), care a făcut obiectul măsurilor de control, şi a tipului respectiv de unitate sau de amplasament, iar acest fapt a confirmat că boala listată în cauză a fost eradicată.

(2) Guvernul adoptă norme detaliate pentru măsurile de control al bolii ce trebuie luate astfel cum se prevede la alin.(1), referitoare la:

a) procedurile finale de curăţare, de dezinfectare, de combatere a insectelor şi a rozătoarelor sau alte măsuri de biosecuritate necesare şi, dacă este cazul, utilizarea de produse biocide în aceste scopuri;

b) concepţia, mijloacele, metodele, frecvenţa, intensitatea, populaţia de animale vizată şi schemele de eşantionare ale supravegherii în vederea redobândirii statutului de indemn de boală după apariţia unui focar;

c) repopularea zonei de restricţie în cauză după încheierea măsurilor de control al bolii prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, ţinând seama de condiţiile de repopulare prevăzute la art.61 alin.(3).

(3) Guvernul adoptă norme detaliate privind măsurile de control al bolii care trebuie luate astfel cum se prevede la alin.(1), împreună cu alte măsuri de control necesare pentru redobândirea statutului de indemn de boală.

Articolul 69. Vaccinarea de urgenţă

(1) Dacă este necesar pentru controlul eficient al bolii listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), pentru care se aplică măsurile de control al bolii, autoritatea competentă poate:

a) să elaboreze şi să aprobe un plan de vaccinare;

b) să instituie zone de vaccinare.

(2) În vederea aprobării planului de vaccinare şi instituirii unor zone de vaccinare, autoritatea competentă ţine seama de următoarele:

a) cerinţele privind vaccinarea de urgenţă prevăzută în cadrul planurilor de urgenţă menţionate la art.43;

b) cerinţele privind utilizarea vaccinurilor, astfel cum se prevede la art.46 alin.(1) şi în orice norme adoptate în temeiul art.47.

(3) Zonele de vaccinare menţionate la alin.(1) lit.b) din prezentul articol îndeplinesc cerinţele privind măsurile de diminuare a riscurilor vizând prevenirea răspândirii bolilor listate şi cerinţele privind supravegherea astfel cum se prevede în orice norme adoptate în conformitate cu art.47 alin.(1) lit.c) şi d).

Secţiunea a 5-a

Animalele sălbatice

Articolul 70. Animalele sălbatice

(1) În cazul în care suspectează sau confirmă în mod oficial prezenţa unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) la animale sălbatice, autoritatea competentă:

a) supraveghează populaţia de animale sălbatice, dacă acest lucru este relevant pentru boala listată în cauză;

b) întreprinde măsurile necesare de prevenire şi control al bolii.

(2) Măsurile de prevenire şi control al bolii prevăzute la alin.(1) lit.b) din prezentul articol pot include una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la art.53–69 şi ţin seama de profilul bolii şi de animalele sălbatice afectate, precum şi de riscul de transmitere a bolii la animale şi la oameni.

(3) Guvernul, ţinând seama de profilul bolii şi de speciile listate pentru boala listată la animalele sălbatice, adoptă norme privind:

a) criteriile şi procedurile de supraveghere în temeiul alin.(1) lit.a) din prezentul articol, în caz de confirmare oficială a apariţiei unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), în conformitate cu art.27;

b) completarea măsurilor de prevenire şi control al bolii luate în temeiul alin.(1) lit.b) din prezentul articol, în caz de confirmare oficială a apariţiei unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a).

Secţiunea a 6-a

Măsuri suplimentare de control al bolii, aprobate de autoritatea

competentă, şi norme speciale temporare de control al bolii

Articolul 71. Măsurile suplimentare de control al bolii, măsurile de coordonare şi normele speciale temporare de control al bolii în temeiul art.53–70

(1) Autoritatea competentă poate aproba măsuri de control al bolii suplimentare faţă de cele prevăzute la art.55, art.61 alin.(1), art.62, art.65 alin.(1) şi (2), art.68 alin.(1) şi în oricare din normele aprobate în temeiul art.63, 67 şi al art.68 alin.(2), cu condiţia ca măsurile în cauză să fie conforme cu normele stabilite prin prezenta lege şi să fie necesare şi proporţionale pentru controlul răspândirii unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), luând în considerare:

a) circumstanţele epidemiologice particulare;

b) tipul de unitate, tipul altor amplasamente şi tipul de producţie în cauză;

c) speciile şi categoriile de animale implicate;

d) condiţiile economice sau sociale.

(2) Autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia Europeană şi WOAH cu privire la:

a) măsurile de control al bolii, luate conform art.58, 59, 61, 62, 64 şi 65, art.68 alin.(1), art.69 şi art.70 alin.(1) şi (2) şi conform oricăror acte normative aprobate în temeiul art.63, 67, art.68 alin.(2) şi al art.70 alin.(3);

b) orice alte măsuri suplimentare de control al bolii, luate conform alin.(1) din prezentul articol.

Capitolul II

MĂSURI DE CONTROL AL BOLII PENTRU BOLILE LISTATE

MENŢIONATE LA ART.9 ALIN.(1) LIT.B) ŞI C)

Secţiunea 1

Măsuri de control al bolii în caz de suspiciune

de boală la animale deţinute

Articolul 72. Obligaţiile operatorilor şi ale altor persoane fizice şi juridice vizate în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b)

(1) În cazul în care suspectează sau se confirmă în mod oficial apariţia unui focar al unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale deţinute, pe lângă respectarea obligaţiei de notificare prevăzute la art.18 alin.(1) şi până la luarea unor măsuri de control al bolii de către autoritatea competentă conform dispoziţiilor art.74 alin.(1), operatorii şi alte persoane fizice şi juridice vizate întreprind măsurile de control al bolii prevăzute la art.74 alin.(1) lit.a) şi în orice norme adoptate în temeiul art.74 alin.(4), pentru a preveni răspândirea bolii în cauză de la animalele afectate, de la unităţile şi alte amplasamente aflate în responsabilitatea lor la alte animale neafectate sau la oameni.

(2) Guvernul adoptă norme detaliate privind completarea măsurilor de control al bolii astfel cum se prevede la alin.(1).

Articolul 73. Investigaţia autorităţii competente în caz de suspiciune privind o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.b)

(1) În cazul în care suspectează apariţia unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale deţinute, autoritatea competentă realizează fără întârziere o investigaţie pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei bolii listate în cauză şi se asigură că:

a) medicii veterinari oficiali realizează analiza clinică a unui eşantion reprezentativ de animale deţinute din specia listată pentru boala listată în cauză;

b) medicii veterinari oficiali prelevă eşantioane de la animalele deţinute din specia listată şi alte eşantioane pentru analize de laborator în laboratoare desemnate în acest scop de autoritatea competentă;

c) laboratoarele desemnate realizează analizele de laborator pentru confirmarea sau infirmarea prezenţei bolii listate în cauză.

(2) Guvernul adoptă norme detaliate privind investigaţia prevăzută la alin.(1).

Articolul 74. Măsurile preliminare de control al bolii luate de autoritatea competentă pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b)

(1) În cazul în care suspectează prezenţa uneia dintre bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale deţinute, sub rezerva respectării cerinţelor pentru obţinerea accesului în exploataţiile private, până la aflarea rezultatelor investigaţiei prevăzute la art.73 alin.(1) şi până la luarea măsurilor de control al bolii prevăzute la art.79, autoritatea competentă aplică următoarele măsuri preliminare de control al bolii:

a) măsuri de control pentru limitarea răspândirii bolii listate în cauză din teritoriul, de la unitatea în care se deţin animale, unitatea din sectorul alimentar sau al furajelor, unitatea producătoare de subproduse de origine animală sau dintr-un alt amplasament afectat;

b) iniţiază, dacă este cazul, o anchetă epidemiologică, ţinând seama de normele prevăzute pentru o astfel de investigaţie la art.57 alin.(1).

(2) În plus faţă de măsurile menţionate la alin.(1), autoritatea competentă poate să ia măsuri preliminare suplimentare de control al bolii, cu condiţia ca acestea să fie conforme cu dispoziţiile prezentei legi.

(3) Măsurile preliminare de control al bolii prevăzute la alin.(1) şi (2) din prezentul articol trebuie să fie proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de:

a) profilul bolii;

b) animalele deţinute afectate;

c) statutul sanitar al ţării, al zonei, al compartimentului sau al unităţii în care se suspectează apariţia bolii listate;

d) măsurile preliminare de control al bolii prevăzute la art.55 alin.(2).

(4) În cazul în care este necesar, Guvernul poate adopta norme de completare a celor stabilite la alin.(1), ţinând seama de prevederile alin.(3), în ceea ce priveşte:

a) măsurile preliminare de control al bolii care trebuie luate pentru prevenirea răspândirii bolii listate, astfel cum se prevede la alin.(1) lit.a);

b) aplicarea măsurilor preliminare de control al bolii prevăzute la alin.(1) lit.a) la alte unităţi sau la unităţile epidemiologice din cadrul acestora, unităţile din sectorul alimentar sau al furajelor, unităţile producătoare de subproduse de origine animală sau la alte amplasamente;

c) stabilirea de zone de restricţie temporară, adaptate în funcţie de profilul bolii.

Articolul 75. Revizuirea şi extinderea măsurilor preliminare de control al bolii pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b)

Măsurile de control al bolii prevăzute la art.74 alin.(1) sunt:

a) revizuite de autoritatea competentă, după caz, ca urmare a rezultatelor investigaţiei prevăzute la art.73 alin.(1) şi, dacă este relevant, ale anchetei epidemiologice prevăzute la art.74 alin.(1) lit.b);

b) extinse la alte amplasamente, după cum se prevede la art.74 alin.(4) lit.b), dacă este necesar.

Articolul 76. Obligaţiile operatorilor şi ale altor persoane fizice şi juridice şi măsurile luate de autoritatea competentă în cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c)

(1) În cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c) şi în cazul în care a fost aprobat programul de eradicare care acoperă părţi relevante din teritoriul ţării sau zone ori compartimente din cadrul acestuia, astfel cum se prevede la art.31 alin.(2), autoritatea competentă asigură faptul că operatorii şi alte persoane fizice şi juridice iau măsurile prevăzute la art.72 alin.(1) până la aplicarea măsurilor de control al bolii de către autoritatea competentă conform alin.(2) din prezentul articol.

(2) În cazul în care autoritatea competentă a optat pentru eradicarea unei boli listate astfel cum se menţionează la alin.(1) din prezentul articol şi suspectează prezenţa bolii listate la animale deţinute, aceasta întreprinde următoarele măsuri:

a) desfăşoară fără întârziere o investigaţie pentru a confirma sau infirma prezenţa bolii listate respective în conformitate cu art.73 alin.(1) şi (2);

b) aplică măsurile preliminare de control al bolii prevăzute la art.74 alin.(1) şi (2) până la obţinerea rezultatelor investigaţiei şi până la aplicarea măsurilor de control al bolii în conformitate cu art.80 alin.(1).

(3) Autoritatea competentă revizuieşte şi extinde măsurile preliminare de control al bolii menţionate la alin.(2) lit.b) din prezentul articol în conformitate cu art.75.

(4) Alin.(1)–(3) din prezentul articol se aplică şi pentru a menţine statutul de indemn de boală în cazul în care Republica Moldova a dobândit acest statut pentru întregul teritoriu naţional, în conformitate cu art.36, sau pentru anumite compartimente, în conformitate cu art.37 alin.(2).

(5) Autoritatea competentă poate aproba măsuri detaliate pentru completarea normelor privind:

a) măsurile de control al bolii menţionate la alin.(1);

b) investigaţia prevăzută la alin.(2) lit.a);

c) măsurile preliminare de control al bolii ce trebuie luate pentru prevenirea răspândirii bolii listate, astfel cum se prevede la alin.(2) lit.b).

Secţiunea a 2-a

Confirmarea bolii la animale deţinute

Articolul 77. Confirmarea oficială a apariţiei bolii de către autoritatea competentă

Autoritatea competentă confirmă oficial apariţia unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) sau c), bazându-se pe:

a) rezultatele analizelor clinice şi de laborator prevăzute la art.73 alin.(2);

b) ancheta epidemiologică prevăzută la art.74 alin.(1) lit.b), dacă este cazul;

c) alte date epidemiologice disponibile.

Articolul 78. Revocarea măsurilor preliminare de control al bolii atunci când se infirmă prezenţa bolii

Autoritatea competentă continuă să aplice măsurile preliminare de control al bolii prevăzute la art.74 alin.(1), art.75 şi art.76 alin.(2) lit.b) până la infirmarea prezenţei bolii listate în cauză conform dispoziţiilor art.77.

Secţiunea a 3-a

Măsurile de control al bolii în cazul confirmării unei boli la animale deţinute

Articolul 79. Măsurile de control al bolii în cazul confirmării unei boli menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale deţinute

În cazul confirmării oficiale conform art.77 a apariţiei unui focar al unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale deţinute, autoritatea competentă:

a) asigură aplicarea măsurilor de control al bolii cuprinse în programul obligatoriu de eradicare prevăzut la art.31 alin.(1) pentru boala listată în cauză; sau

b) în cazul în care Republica Moldova sau o zonă ori un compartiment al acesteia a dobândit statutul de indemn de boală în conformitate cu art.36 sau, respectiv, conform cu art.37:

(i) întreprinde una sau mai multe măsuri din cele prevăzute la art.54–69, în mod proporţional cu riscul prezentat de boala listată în cauză; şi

(ii) după caz, iniţiază programul obligatoriu de eradicare pentru boala listată în cauză.

Articolul 80. Măsurile de control al bolii luate de autoritatea competentă pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c)

(1) În cazul confirmării oficiale, conform art.77, a apariţiei unui focar al unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c) la animale deţinute şi autoritatea competentă a optat pentru un program de eradicare ce acoperă părţi relevante din teritoriul ţării ori zone sau compartimente din cadrul acestuia, astfel cum se prevede la art.31 alin.(2), şi dacă aceasta este relevant pentru boala listată şi focarul în cauză, autoritatea competentă aplică măsurile de control al bolii cuprinse în programul opţional de eradicare.

(2) Autoritatea competentă poate lua măsuri de control al bolii în plus faţă de cele prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, care pot include una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la art.54–69 şi sunt proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de:

a) profilul bolii;

b) animalele deţinute afectate;

c) impactul economic şi social.

(3) În cazul confirmării oficiale, conform art.77, a apariţiei unui focar al unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c) la animale deţinute în ţară sau într-o zonă ori într-un compartiment care a dobândit statutul de indemn de boală conform art.36 sau art.37 şi în scopul menţinerii statutului respectiv, autoritatea competentă aprobă una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la art.54–69. Măsurile respective sunt proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de:

a) profilul bolii;

b) animalele deţinute afectate;

c) impactul economic şi social.

Secţiunea a 4-a

Animalele sălbatice

Articolul 81. Măsurile de control al bolii pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale sălbatice

În cazul în care suspectează sau confirmă în mod oficial apariţia unui focar al unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) la animale sălbatice, autoritatea competentă întreprinde pe întregul teritoriu sau în zona în cauză, după cum este relevant pentru focarul respectiv, următoarele:

a) aplică măsurile de control al bolii cuprinse în programul obligatoriu de eradicare prevăzut la art.31 alin.(1) pentru boala listată în cauză; sau

b) iniţiază un program obligatoriu de eradicare, în cazul în care programul de eradicare prevăzut la art.31 alin.(1) pentru boala listată în cauză nu a fost încă aplicat datorită absenţei anterioare a acestei boli sau datorită statutului anterior de indemn de boala respectivă şi în cazul în care sunt necesare măsuri pentru animalele sălbatice pentru a controla şi a preveni răspândirea bolii în cauză.

Articolul 82. Măsurile de control al bolii pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c) la animale sălbatice

(1) În cazul în care suspectează sau confirmă în mod oficial prezenţa unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c) la animale sălbatice, autoritatea competentă aplică măsurile de control al bolii cuprinse în programul opţional de eradicare respectiv, prevăzut la art.31 alin.(2) pentru boala în cauză, pe întregul teritoriu sau în zona respectivă, relevante pentru acea suspiciune sau confirmare oficială.

a) profilul bolii;

b) animalele sălbatice afectate şi de riscul de transmitere a bolii la animale deţinute şi la oameni; şi

c) impactul economic, social şi de mediu.

(3) În cazul confirmării oficiale a apariţiei unui focar al unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.c) la animale sălbatice pe întregul teritoriu naţional sau într-o zonă ori un compartiment care a dobândit statutul de indemn de boală în conformitate cu art.36 sau cu art.37 şi în scopul menţinerii statutului respectiv, autoritatea competentă aprobă una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la art.54–69. Măsurile respective sunt proporţionale cu riscul prezentat de boala listată în cauză, ţinând seama de:

a) profilul bolii;

b) animalele sălbatice afectate şi de riscul de transmitere a bolii la animalele deţinute şi la oameni;

c) efectul prezenţei bolii la animalele sălbatice asupra statutului sanitar al animalelor deţinute; şi

d) impactul economic, social şi de mediu.

Secţiunea a 5-a

Coordonarea cu autorităţile ţărilor învecinate şi normele

speciale temporare privind controlul bolilor

Articolul 83. Coordonarea măsurilor cu ţările învecinate şi normele speciale temporare privind art.72–82

(1) Autoritatea competentă poate face schimburi de informaţii cu Comisia Europeană şi cu ţările învecinate cu privire la:

a) măsurile de control al bolii luate în conformitate cu art.77–79, 81 şi cu orice norme aprobate în temeiul art.77 în ceea ce priveşte o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.b);

b) măsurile de control al bolii luate în conformitate cu art.77, 78, art.80 alin.(1), art.82 şi cu orice norme aprobate în temeiul art.77 în ceea ce priveşte o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.c).

(2) Autoritatea competentă revizuieşte situaţia epidemiologică şi măsurile de control al bolii luate în conformitate cu prezentul capitol şi poate să stabilească norme speciale privind măsurile de control al bolii pentru o perioadă limitată de timp în legătură cu o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.b) sau c), ţinând seama de situaţia epidemiologică atunci când:

a) se constată că măsurile respective, luate inclusiv de ţările învecinate, nu sunt corespunzătoare cu situaţia epidemiologică dată;

b) respectiva boală listată pare să se răspândească în pofida măsurilor de control al bolii luate inclusiv de ţările învecinate.

(3) În cazuri de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, legate de o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.b) sau c), care prezintă riscul de a avea un impact foarte semnificativ, autoritatea competentă aprobă norme aplicabile de urgenţă.

PARTEA a IV-a

ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, TRASABILITATEA

ŞI CIRCULAŢIA ANIMALELOR

TITLUL I

ANIMALELE TERESTRE, MATERIALUL GERMINATIV ŞI PRODUSELE

DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ANIMALE TERESTRE

Capitolul I

ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, ŢINEREA EVIDENŢELOR ŞI REGISTRELE

Secţiunea 1

Înregistrarea sanitară veterinară a unităţilor

şi a anumitor tipuri de operatori

Articolul 84. Înregistrarea sanitară veterinară a unităţilor

(1) Operatorii unităţilor care deţin animale terestre, ai unităţilor ce colectează, produc, prelucrează ori depozitează material germinativ şi ai unităţilor de creştere a albinelor, în vederea înregistrării sanitare veterinare (în continuare – înregistrare) a unităţii lor în conformitate cu art.93, înainte de a începe astfel de activităţi:

a) informează autoritatea competentă cu privire la orice exploataţie/unitate de acest tip de care sunt responsabili;

b) furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:

(i) denumirea şi adresa operatorului;

(ii) amplasarea unităţii şi o descriere a instalaţiilor acesteia;

(iii) categoriile, speciile şi numărul sau cantităţile de animale terestre deţinute, de albine sau de material germinativ pe care intenţionează să le deţină în unitate, precum şi capacitatea acesteia;

(iv) tipul de unitate; şi

(v) orice alte caracteristici ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul prezentat de aceasta.

(2) Operatorii unităţilor menţionate la alin.(1) informează autoritatea competentă cu privire la:

a) orice schimbări intervenite în unitatea în cauză referitoare la aspectele menţionate la alin.(1) lit.b);

b) orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.

(3) Unităţile supuse obligaţiei de autorizare în conformitate cu art.94 alin.(1) nu au obligaţia să furnizeze informaţiile menţionate la alin.(1) din prezentul articol.

Articolul 85. Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile

Prin derogare de la art.84 alin.(1), în temeiul condiţiilor adoptate de Guvern, autoritatea competentă poate exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de unităţi care prezintă un risc nesemnificativ, în conformitate cu art.86 alin.(2).

Articolul 86. Competenţe de executare privind obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile

(1) În caz de necesitate, Guvernul poate stabili norme privind informaţiile ce trebuie furnizate de către operatori în vederea înregistrării unităţii astfel cum se prevede la art.84 alin.(1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii. Lista desfăşurată a activităţilor supuse înregistrării se aprobă de autoritatea competentă.

(2) Autoritatea competentă stabileşte norme privind tipurile de unităţi care pot fi exonerate de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu art.85, în baza:

a) speciilor, categoriilor şi numărului sau cantităţii de animale terestre deţinute şi de material germinativ deţinut în unitatea în cauză, dar şi a capacităţii respectivei unităţi;

b) tipului de unitate; şi

c) circulaţiei animalelor terestre deţinute sau a materialului germinativ înspre şi dinspre unitate.

Articolul 87. Obligaţiile de înregistrare ale transportatorilor de ungulate deţinute

(1) Pentru a fi înregistraţi în conformitate cu art.93, transportatorii de ungulate deţinute, care transportă astfel de animale în afara frontierelor Republicii Moldova, înainte de a-şi începe activitatea, întreprind următoarele:

a) informează autoritatea competentă cu privire la activitatea lor;

b) furnizează autorităţii competente informaţii privind:

(i) denumirea şi adresa transportatorului în cauză;

(ii) categoriile, speciile şi numărul de ungulate deţinute al căror transport este planificat;

(iii) tipul de transport;

(iv) mijlocul de transport.

(2) Transportatorii menţionaţi la alin.(1) informează autoritatea competentă cu privire la:

a) orice schimbări intervenite privind aspectele menţionate la alin.(1) lit.b);

b) orice încetare a activităţii de transport.

(3) Autoritatea competentă poate aproba norme de completare a celor prevăzute la alin.(1) privind obligaţia altor tipuri de transportatori, a căror activitate de transport prezintă riscuri specifice şi semnificative pentru anumite specii sau categorii de animale, de a furniza informaţii detaliate în scopul înregistrării activităţii lor.

Articolul 88. Derogări de la obligaţia de înregistrare a transportatorilor de ungulate deţinute

Prin derogare de la art.87 alin.(1), autoritatea competentă poate exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de transportatori de ungulate deţinute a căror activitate de transport prezintă un risc nesemnificativ, în temeiul condiţiilor adoptate de Guvern în conformitate cu art.89 alin.(2).

Articolul 89. Competenţe de executare privind obligaţia de înregistrare a transportatorilor de ungulate deţinute

(1) Autoritatea competentă poate stabili norme privind informaţiile ce trebuie furnizate de transportatori în scopul înregistrării activităţii lor, prevăzute la art.87 alin.(1) şi (3), inclusiv privind termenele de furnizare a acestor informaţii.

(2) Guvernul stabileşte condiţii privind tipurile de transportatori care pot fi exoneraţi de la cerinţa de înregistrare în conformitate cu art.86, în temeiul:

a) distanţelor pe care aceştia transportă ungulatele deţinute; şi

b) categoriilor, speciilor şi al numărului de ungulate deţinute pe care aceştia le transportă.

Articolul 90. Obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare independent de o unitate

(1) Pentru a fi înregistraţi în conformitate cu art.93, operatorii care desfăşoară operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte deţinute, independent de o unitate, inclusiv cei care cumpără şi vând animale, înainte de a-şi începe activitatea, furnizează autorităţii competente informaţii privind:

a) denumirea şi adresa operatorului în cauză;

b) speciile şi categoriile de ungulate deţinute şi de păsări de curte care fac obiectul activităţii lor.

(2) Operatorii menţionaţi la alin.(1) informează autoritatea competentă cu privire la:

a) orice schimbări intervenite privind aspectele menţionate la alin.(1) lit.a) şi b);

b) orice încetare a activităţii operatorului în cauză.

Articolul 91. Derogări de la obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare

Prin derogare de la art.90 alin.(1), autoritatea competentă poate exonera de la cerinţa de înregistrare anumite categorii de operatori care desfăşoară operaţiuni de colectare ce prezintă un risc nesemnificativ în conformitate cu art.92 alin.(2).

Articolul 92. Competenţe de executare privind obligaţia de înregistrare a operatorilor care efectuează operaţiuni de colectare

(1) Autoritatea competentă poate stabili norme privind informaţiile ce trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării prevăzute la art.90 alin.(1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.

(2) Autoritatea competentă stabileşte condiţii privind tipurile de operatori care pot fi exoneraţi de la cerinţa de înregistrare conform art.91, cu condiţia ca activitatea acestora să prezinte un risc nesemnificativ, precum şi în baza speciilor, categoriilor şi a numărului de animale terestre deţinute care fac obiectul activităţii lor.

Articolul 93. Obligaţia autorităţii competente privind înregistrarea

(1) Autoritatea competentă înregistrează:

a) unităţile în registrul prevăzut la art.101 alin.(1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu art.84 alin.(1);

b) transportatorii în registrul prevăzut la art.101 alin.(1), în cazul în care transportatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu art.87 alin.(1) şi (3);

c) operatorii care efectuează operaţiuni de colectare independent de o unitate, în registrul prevăzut la art.101 alin.(1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu art.90 alin.(1).

(2) Autoritatea competentă atribuie fiecărei unităţi, fiecărui transportator şi operator menţionaţi la alin.(1) lit.a)–c) un număr de înregistrare unic.

Secţiunea a 2-a

Autorizarea sanitară veterinară

a anumitor tipuri de unităţi

Articolul 94. Autorizarea sanitară veterinară a anumitor tipuri de unităţi şi norme detaliate

(1) Operatorii următoarelor tipuri de unităţi solicită autorităţii competente autorizarea sanitară veterinară (în continuare – autorizare) în conformitate cu art.96 alin.(1) şi nu îşi încep activităţile până când unitatea nu este autorizată în conformitate cu art.97 alin.(1):

a) unităţile pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte;

b) unităţile de material germinativ provenit de la bovine, porcine, ovine, caprine şi ecvidee, din care materialul germinativ respectiv este deplasat într-o altă ţară;

c) incubatoarele din care ouăle pentru incubaţie sau păsările de curte sunt deplasate într-o alta ţară;

d) unităţile pentru păsări de curte, din care păsările de curte destinate altor scopuri decât sacrificarea sau depunerea de ouă pentru incubaţie sunt deplasate într-o alta ţară;

e) orice alt tip de unitate pentru animale terestre deţinute care prezintă un risc semnificativ şi are obligaţia de a obţine o autorizaţie sanitară veterinară conform normelor stabilite la alin.(3) lit.b) din prezentul articol.

(2) Operatorii încetează activitatea la o unitate menţionată la alin.(1) din prezentul articol în cazul în care:

a) autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizarea acesteia, în conformitate cu art.100 alin.(2); sau

b) unitatea în cauză are o autorizare condiţionată acordată în conformitate cu art.99 alin.(3), însă nu respectă cerinţele rămase menţionate la art.99 alin.(3) şi nu obţine o autorizaţie sanitară veterinară definitivă în conformitate cu art.97 alin.(1).

(3) În cazul în care este necesar, Guvernul poate adopta:

a) derogări de la cerinţa ca operatorii unităţilor menţionate la alin.(1) lit.a)–d) să solicite autorizarea de la autoritatea competentă în situaţia în care unităţile respective prezintă un risc nesemnificativ;

b) condiţii privind tipurile de unităţi care trebuie autorizate în conformitate cu alin.(1) lit.e);

c) norme speciale privind încetarea activităţii aplicabile unităţilor de material germinativ menţionate la alin.(1) lit.b).

(4) La adoptarea normelor prevăzute la alin.(3), Guvernul ţine cont de următoarele criterii:

a) speciile şi categoriile de animale terestre deţinute sau de material germinativ deţinut într-o unitate;

b) numărul de specii şi numărul ori cantităţile de animale terestre deţinute sau de material germinativ deţinut într-o unitate;

c) tipul de unitate şi tipul de producţie; şi

d) circulaţia animalelor terestre deţinute sau a materialului germinativ înspre şi dinspre tipurile de unităţi respective.

Articolul 95. Aprobarea statutului de unitate izolată

Operatorii de unităţi care doresc să obţină statutul de unitate izolată:

a) solicită aprobarea din partea autorităţii competente în conformitate cu art.96 alin.(1);

b) deplasează animalele deţinute înspre/dinspre unitatea lor în conformitate cu cerinţele art.137 alin.(1) şi cu orice norme adoptate conform art.137 alin.(2) numai după ce unitatea lor a obţinut aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu art.97 şi 99.

Articolul 96. Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării şi actele de punere în aplicare

(1) Pentru a solicita autorizarea unităţii lor astfel cum se prevede la art.94 alin.(1) şi art.95 lit.a), operatorii furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:

a) denumirea şi adresa operatorului în cauză;

b) amplasarea unităţii în cauză şi o descriere a instalaţiilor acesteia;

c) categoriile, speciile şi numărul sau cantităţile de animale terestre deţinute sau de material germinativ care se află în unitate, relevante pentru autorizare;

d) tipul de unitate;

e) alte aspecte privind caracteristicile specifice ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul, în cazul în care există, prezentat de aceasta.

(2) Operatorii de unităţi prevăzuţi la alin.(1) informează autoritatea competentă cu privire la:

a) orice schimbări intervenite în unitate privind aspectele menţionate la alin.(1) lit.a), b) sau c);

b) orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.

(3) Autoritatea competentă poate stabili norme privind informaţiile ce trebuie furnizate de operatori în cererea pentru autorizarea unităţii lor în conformitate cu alin.(1), precum şi termenele până la care trebuie să fie furnizate informaţiile prevăzute la alin.(1) şi alin.(2) lit.b).

Articolul 97. Acordarea autorizaţiei, condiţiile de autorizare a unităţilor şi actele delegate

(1) Autoritatea competentă autorizează, conform dispoziţiilor art.94 alin.(1) şi ale art.95 lit.a), numai unităţile care:

a) respectă următoarele cerinţe, după caz:

(i) privind carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerinţele prevăzute la art.10 alin.(1) lit.b) şi orice norme aprobate în conformitate cu art.10 alin.(2);

(ii) privind supravegherea, astfel cum se prevede la art.24 şi, în cazul în care este pertinent pentru tipul de unitate în cauză şi riscul asociat, astfel cum se prevede la art.25;

(iii) privind ţinerea evidenţelor, astfel cum se prevede la art.102 şi 103 şi în orice norme aprobate în temeiul art.106 şi 107;

b) dispun de instalaţii şi echipamente care:

(i) sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii şi răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, luând în considerare tipul de unitate de acvacultură în cauză;

(ii) au o capacitate adecvată pentru numărul de animale terestre deţinute sau pentru volumul de material germinativ deţinut;

c) nu prezintă un risc inacceptabil de răspândire a bolilor, luând în considerare măsurile existente de diminuare a riscurilor;

d) dispun de un număr suficient de angajaţi cu o formare corespunzătoare pentru activitatea unităţii în cauză;

e) dispun de un sistem care îi permite operatorului în cauză să demonstreze autorităţii competente respectarea cerinţelor de la lit.a)–d) din prezentul alineat.

(2) Guvernul adoptă norme privind:

a) carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate menţionate la alin.(1) lit.a) pct.(i);

b) supravegherea menţionată la alin.(1) lit.a) pct.(ii);

c) instalaţiile şi echipamentele menţionate la alin.(1) lit.b);

d) responsabilităţile, competenţa şi formarea specializată a personalului şi a medicilor veterinari menţionaţi la alin.(1) lit.d) pentru activitatea unităţilor de material germinativ şi a unităţilor pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte;

e) supravegherea necesară de către autoritatea competentă a unităţilor de material germinativ şi a unităţilor pentru operaţiuni de colectare a ungulatelor şi a păsărilor de curte.

(3) La stabilirea normelor ce urmează să fie adoptate în temeiul alin.(2), Guvernul întemeiază normele respective pe următoarele aspecte:

a) riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;

b) speciile şi categoriile de animale terestre deţinute, relevante pentru autorizare;

c) tipul de producţie în cauză;

d) schemele de circulaţie specifice tipului de unitate, dar şi speciilor şi categoriilor de animale deţinute în astfel de unităţi.

Articolul 98. Domeniul de aplicare al autorizării unităţilor

În autorizaţia acordată unei unităţi în temeiul art.97 alin.(1), ca urmare a unei solicitări formulate conform art.94 alin.(1) sau art.95 lit.a), autoritatea competentă specifică în mod explicit:

a) tipurile de unităţi, menţionate la art.94 alin.(1) şi la art.95 şi în normele adoptate în temeiul art.94 alin.(3) lit.b), pentru care se aplică autorizaţia;

b) speciile şi categoriile de animale terestre deţinute sau de material germinativ provenit de la speciile respective pentru care se aplică autorizaţia.

Articolul 99. Proceduri privind acordarea autorizaţiei de către autoritatea competentă

(1) Autoritatea competentă stabileşte proceduri pe care operatorii trebuie să le urmeze pentru a solicita autorizarea unităţilor lor în conformitate cu art.94 alin.(1), art.95 sau art.96 alin.(1).

(2) La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator în conformitate cu art.94 alin.(1) sau cu art.95 lit.a), autoritatea competentă face o vizită la faţa locului.

(3) Autoritatea competentă acordă autorizaţia sanitară veterinară cu condiţia ca cerinţele menţionate la art.97 şi la alin.(1) şi (2) din prezentul articol să fie îndeplinite.

(4) În cazul în care o unitate nu îndeplineşte toate cerinţele pentru autorizare menţionate la art.97, autoritatea competentă poate acorda acesteia o autorizare condiţionată în situaţia în care, din cererea operatorului în cauză şi dintr-o vizită ulterioară la faţa locului, astfel cum se prevede la alin.(2) din prezentul articol, reiese că unitatea îndeplineşte toate cerinţele principale pentru a oferi garanţii suficiente că ea nu prezintă un risc semnificativ.

(5) În situaţia în care o autorizare condiţionată a fost acordată în conformitate cu alin.(4) din prezentul articol, autoritatea competentă acordă autorizaţia sanitară veterinară completă numai în cazul în care, dintr-o altă vizită la unitate la faţa locului, efectuată în termen de 3 luni de la data acordării autorizării condiţionate, sau din documentaţia pusă la dispoziţie de operator în termen de 3 luni de la data respectivă, reiese că unitatea respectă toate condiţiile de autorizare prevăzute la art.97 alin.(1) şi normele adoptate în conformitate cu art.97 alin.(2).

(6) În cazul în care vizita la faţa locului sau documentaţia menţionată la alin.(5) arată că s-a făcut un progres evident, dar că unitatea nu respectă încă toate cerinţele, autoritatea competentă poate prelungi perioada de autorizare condiţionată. Cu toate acestea, durata unei autorizări condiţionate nu poate depăşi o perioadă totală de 6 luni.

Articolul 100. Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor sanitare veterinare de către autoritatea competentă

(1) Autoritatea competentă reexaminează în mod constant autorizaţiile sanitare veterinare acordate unităţilor în conformitate cu art.97 şi 99, la intervale adecvate, în funcţie de riscurile asociate.

(2) În cazul în care autoritatea competentă identifică deficienţe grave într-o unitate în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la art.97 alin.(1) şi a normelor adoptate conform art.97 alin.(2), iar operatorul respectivei unităţi nu este în măsură să ofere garanţii adecvate că aceste deficienţe vor fi eliminate, autoritatea competentă iniţiază procedurile de retragere a autorizaţiei sanitare veterinare a unităţii. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate doar să suspende mai degrabă decât să retragă autorizaţia sanitară veterinară a unităţii în cazul în care operatorul poate garanta că va elimina deficienţele într-un interval de timp rezonabil.

(3) Autorizaţia sanitară veterinară se acordă după retragere ori se reatribuie după suspendare în conformitate cu alin.(2) numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea în cauză respectă pe deplin toate cerinţele prezentei legi aplicabile acestui tip de unitate.

Secţiunea a 3-a

Registrele autorităţii competente

Articolul 101. Registrele ţinute de autoritatea competentă

(1) Autoritatea competentă instituie şi ţine la zi registre cu:

a) toate unităţile şi toţi operatorii înregistraţi în temeiul art.93;

b) toate unităţile autorizate conform art.97 şi 99.

(2) Registrele menţionate la alin.(1) sunt puse la dispoziţia publicului de autoritatea competentă în măsura în care informaţiile conţinute în acestea sunt importante pentru circulaţia animalelor terestre deţinute şi a materialului germinativ provenit de la aceste animale.

(3) Dacă este cazul şi dacă este relevant, autoritatea competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alin.(1) lit.a) şi autorizarea prevăzută la alin.(1) lit.b) cu înregistrarea în alte scopuri.

(4) Autoritatea competentă aprobă norme privind informaţiile detaliate ce trebuie să fie cuprinse în registrele prevăzute la alin.(1) şi privind disponibilitatea publică a registrelor prevăzută la alin.(2).

Secţiunea a 4-a

Ţinerea evidenţelor

Articolul 102. Obligaţiile de ţinere a evidenţelor ale operatorilor de unităţi altele decât unităţile de material germinativ

(1) Operatorii de unităţi supuşi obligaţiei de înregistrare conform art.93 sau de autorizare conform art.97 alin.(1) ţin şi păstrează evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:

a) speciile, categoriile, numărul şi, după caz, date privind identificarea animalelor terestre deţinute în unitatea lor;

b) deplasările animalelor terestre deţinute înspre şi dinspre unitatea lor, precizându-se după caz:

(i) locul lor de origine sau de destinaţie;

(ii) data deplasărilor respective;

c) documentele ce trebuie să însoţească animalele terestre deţinute care sosesc în unitate sau care părăsesc unitatea, conform art.112 lit.b), art.113 alin.(1) lit.b), art.114 alin.(1) lit.c), art.115 lit.b), art.117 lit.b), art.143 alin.(1) şi (2), art.164 alin.(2) şi conform oricăror norme adoptate în temeiul art.118, 120 şi al art.144 alin.(1) lit.b) şi c):

d) mortalitatea animalelor terestre deţinute în unitatea lor;

e) măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, privind:

(i) speciile şi categoriile de animale terestre deţinute în cadrul unităţii;

(ii) tipul de producţie;

(iii) tipul şi dimensiunile unităţii;

f) rezultatele oricăror vizite de verificare a sănătăţii animalelor necesare conform art.25 alin.(1).

Evidenţele se ţin şi se păstrează pe hârtie sau în format electronic.

(2) Unităţile care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau ale unora dintre informaţiile prevăzute la alin.(1).

(3) Operatorii de unităţi ţin evidenţele menţionate la alin.(1) şi (2) în cadrul unităţii lor şi:

a) le pun imediat la dispoziţia autorităţii competente la cererea acesteia;

b) le păstrează pentru o perioadă minimă ce urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de 3 ani.

(4) Prin derogare de la alin.(3), operatorii de unităţi pot fi exoneraţi de obligaţia de a ţine evidenţele unora sau ale tuturor aspectelor prevăzute la alin.(1) atunci când operatorul în cauză:

a) are acces la baza de date electronică prevăzută la art.109 pentru speciile relevante şi baza de date conţine deja informaţiile ce trebuie incluse în evidenţe; şi

b) dispune introducerea informaţiilor actualizate direct în baza de date electronică prevăzută la art.109.

Articolul 103. Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către unităţile de material germinativ

(1) Operatorii unităţilor de material germinativ ţin şi păstrează evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:

a) rasa, vârsta, date privind identificarea şi statutul sanitar al animalelor donatoare utilizate pentru producerea materialului germinativ;

b) ora şi locul colectării, prelucrării şi depozitării materialului germinativ colectat, produs sau prelucrat;

c) date privind identificarea materialului germinativ împreună cu detalii privind locul lui de destinaţie, dacă acestea sunt cunoscute;

d) documentele ce trebuie să însoţească materialul germinativ care soseşte în unitate sau părăseşte unitatea în cauză conform art.162 şi art.164 alin.(2) şi conform oricăror norme aprobate în temeiul art.162 alin.(3) şi (4);

e) dacă este cazul, rezultatele testelor clinice şi de laborator;

f) tehnicile de laborator utilizate.

(3) Operatorii unităţilor de material germinativ ţin evidenţele menţionate la alin.(1) şi (2) în cadrul unităţii şi:

a) le pun imediat la dispoziţia autorităţii competente la cererea acesteia;

b) le păstrează pentru o perioadă minimă ce urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de 3 ani.

Articolul 104. Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către transportatori

(1) Transportatorii ţin şi păstrează evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:

a) unităţile pe care le-au vizitat;

b) categoriile, speciile şi numărul de animale terestre deţinute transportate de aceştia;

c) curăţarea, dezinfectarea şi dezinfestarea mijloacelor de transport folosite;

d) detalii privind documentele de însoţire a animalelor, inclusiv numărul fiecărui document.

Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.

(3) Transportatorii ţin evidenţele menţionate la alin.(1) şi (2):

a) în aşa fel încât să poată fi puse imediat la dispoziţia autorităţii competente la cererea acesteia;

b) pentru o perioadă minimă ce urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de 3 ani.

Articolul 105. Obligaţiile de ţinere a evidenţelor de către operatorii care efectuează operaţiuni de colectare

(1) Operatorii care efectuează operaţiuni de colectare şi fac obiectul obligaţiei de înregistrare prevăzute la art.93 ţin şi păstrează evidenţe care conţin cel puţin următoarele informaţii:

a) speciile, categoriile, numărul şi date privind identificarea animalelor terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor;

b) circulaţia animalelor terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor, precizându-se, după caz:

(i) locul lor de origine şi de destinaţie;

(ii) data deplasărilor respective;

c) documentele ce trebuie să însoţească animalele terestre deţinute deplasate sub responsabilitatea lor conform art.112 lit.b), art.113 alin.(1) lit.b), art.114 alin.(1) lit.c), art.115 lit.b), art.117 lit.b), art.143 alin.(1) şi (2), art.164 alin.(2) şi conform oricăror norme adoptate în temeiul art.118, 120 şi al art.144 alin.(1) lit.b) şi c);

d) mortalitatea animalelor terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor; şi

e) măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru speciile şi categoriile de animale terestre deţinute aflate în responsabilitatea lor.

Evidenţele se ţin şi se păstrează în format electronic.

(2) Operatorii ale căror activităţi prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau ale unora dintre informaţiile prevăzute la alin.(1).

(3) Operatorii:

a) pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere, evidenţele menţionate la alin.(1);

b) păstrează respectivele evidenţe pentru o perioadă minimă ce urmează să fie stabilită de către autoritatea competentă, care nu poate fi mai mică de 3 ani.

Articolul 106. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte ţinerea evidenţelor

(1) Guvernul adoptă norme de completare a cerinţelor privind ţinerea evidenţelor prevăzute la art.102–105 referitoare la:

a) informaţiile ce trebuie înregistrate în plus faţă de cele prevăzute la art.102 alin.(1), art.103 alin.(1), art.104 alin.(1) şi art.105 alin.(1);

b) cerinţele suplimentare privind ţinerea evidenţelor pentru materialul germinativ colectat, produs sau prelucrat într-o unitate de material germinativ după ce respectiva unitate şi-a încheiat activitatea.

(2) La stabilirea normelor prevăzute la alin.(1), Guvernul întemeiază normele respective pe următoarele aspecte:

a) riscurile prezentate de fiecare tip de unitate sau de activitate;

b) speciile şi categoriile de animale terestre deţinute sau de material germinativ deţinut în unitatea în cauză sau transportate înspre ori dinspre unitatea în cauză;

c) tipul de producţie în unitatea în cauză sau tipul de activitate;

d) schemele de circulaţie caracteristice şi categoriile de animale vizate;

e) numărul de animale terestre deţinute sau volumul de material germinativ aflat în responsabilitatea operatorului în cauză.

Articolul 107. Competenţe de executare privind exonerări de la cerinţele de ţinere a evidenţelor

Autoritatea competentă poate stabili condiţii privind tipurile de unităţi şi de operatori care pot fi exoneraţi de la cerinţele de ţinere a evidenţelor prevăzute la art.102–105, în ceea ce priveşte:

a) unităţile care deţin sau operatorii care manipulează ori transportă un număr mic de animale terestre deţinute sau volume ori cantităţi mici de material germinativ;

b) anumite specii ori categorii de animale terestre deţinute sau de material germinativ.

Autoritatea competentă întemeiază condiţiile respective pe aspectele prevăzute la art.106 alin.(2).

Capitolul II

CERINŢE PRIVIND TRASABILITATEA ANIMALELOR

TERESTRE DEŢINUTE ŞI A MATERIALULUI GERMINATIV

Secţiunea 1

Animale terestre deţinute

Articolul 108. Responsabilitatea în ceea ce priveşte înfiinţarea unui sistem de identificare şi înregistrare a animalelor terestre deţinute

(1) Guvernul instituie un sistem de identificare şi înregistrare a acelor specii de animale terestre deţinute pentru care prezenta lege şi orice norme adoptate în temeiul acesteia impun un astfel de sistem. Un astfel de sistem prevede, atunci când este cazul, înregistrarea circulaţiei animalelor respective.

(2) La instituirea sistemului menţionat la alin.(1), Guvernul ia în considerare:

a) specia sau categoriile de animale terestre deţinute în cauză;

b) riscul prezentat de respectiva specie sau categorie de animale terestre.

(3) Sistemul prevăzut la alin.(1) cuprinde următoarele elemente:

a) mijloacele de identificare individuală sau în grup a animalelor terestre deţinute;

b) documentele de identificare, documentele de circulaţie şi alte documente ce permit identificarea şi urmărirea animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la art.110;

c) evidenţe ţinute la zi în unităţi, după cum se prevede la art.102 alin.(1) lit.a) şi b);

d) o bază de date electronică a animalelor terestre deţinute, după cum se prevede la art.109 alin.(1).

(4) Sistemul prevăzut la alin.(1) se elaborează astfel încât:

a) să asigure o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezenta lege;

b) să faciliteze trasabilitatea animalelor terestre deţinute şi circulaţia acestora în interiorul ţării, precum şi intrarea acestora în Republica Moldova;

c) să asigure interoperabilitatea, integrarea şi compatibilitatea eficiente ale elementelor sistemului respectiv;

d) în măsura în care aceasta este necesar, să garanteze că sistemul este adaptat la:

(i) sistemul computerizat de informaţii pentru notificările şi rapoartele prevăzute la art.22;

(ii) sistemul TRACES;

e) să garanteze o abordare coerentă pentru diferitele specii de animale care fac obiectul sistemului.

(5) Autoritatea competentă poate, dacă este cazul:

a) utiliza parţial sau în întregime sistemul prevăzut la alin.(1) în alte scopuri decât cele menţionate la alin.(4) lit.a) şi b);

b) integra documentele de identificare, documentele de circulaţie şi alte documente menţionate la art.110 în certificatul de sănătate animală sau în declaraţia pe propria răspundere prevăzută la art.143 alin.(1) şi (2) şi la art.151 alin.(1), precum şi în orice norme adoptate în temeiul art.144 alin.(1) lit.b) şi c) şi art.151 alin.(3);

c) desemna o altă autoritate sau autoriza un alt organism ori o altă persoană fizică pentru a asigura aplicarea practică a sistemului de identificare şi de înregistrare prevăzut la alin.(1) din prezentul articol, inclusiv în ceea ce priveşte eliberarea documentelor de identificare şi elaborarea de modele, astfel cum se prevede la art.110.

Articolul 109. Obligaţia de a institui şi a ţine la zi o bază de date electronică a animalelor terestre deţinute

(1) Guvernul instituie şi ţine la zi o bază de date electronică pentru înregistrarea, cel puţin:

a) a următoarelor informaţii referitoare la animalele deţinute din specia bovină:

(i) date privind identificarea lor individuală, astfel cum se prevede la art.112 lit.a);

(ii) unităţile în care acestea sunt deţinute;

(iii) circulaţia acestora înspre şi dinspre unităţile respective;

b) a următoarelor informaţii referitoare la animalele deţinute din speciile ovină şi caprină:

(i) date privind identificarea acestora, astfel cum se prevede la art.113 alin.(1) lit.a), şi numărul de animale din unitatea în care acestea sunt deţinute;

(ii) unităţile în care acestea sunt deţinute;

(iii) circulaţia acestora înspre şi dinspre unităţile respective;

c) a următoarelor informaţii referitoare la animalele deţinute din specia porcină:

(i) date privind identificarea acestora, astfel cum se prevede la art.115, şi numărul de animale din unităţile în care acestea sunt deţinute;

(ii) unităţile în care acestea sunt deţinute;

(iii) circulaţia acestora înspre şi dinspre unităţile respective;

d) a următoarelor informaţii referitoare la animalele deţinute din specia ecvidee:

(i) codul lor unic, astfel cum se prevede la art.114;

(ii) metoda de identificare prevăzută la art.114 alin.(1) lit.b), care face legătura între animalul respectiv şi documentul de identificare menţionat la pct.(iii), în cazul în care este relevant;

(iii) datele de identificare relevante din documentul de identificare, astfel cum se prevede la art.114 alin.(1) lit.c), conform celor stabilite în normele adoptate în temeiul art.118 şi 120;

(iv) unităţile în care animalele respective sunt deţinute de obicei;

e) a informaţiilor referitoare la animalele terestre deţinute din alte specii decât cele menţionate la lit.a)–d) din prezentul alineat, în cazul în care acest lucru este prevăzut de normele aprobate în temeiul alin.(2) din prezentul articol.

(2) Autoritatea competentă poate aproba condiţii privind înregistrarea informaţiilor referitoare la alte specii de animale decât cele menţionate la alin.(1) lit.a)–d) în baza de date electronică prevăzută în alineatul menţionat, în cazul în care este necesar, ca urmare a riscurilor specifice şi semnificative prezentate de aceste specii, pentru:

a) a asigura aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi de control al bolilor prevăzute de prezenta lege;

b) a facilita trasabilitatea animalelor terestre deţinute, circulaţia acestora pe teritoriul ţării şi intrarea lor în Republica Moldova.

Articolul 110. Obligaţia autorităţii competente în ceea ce priveşte documentele de identificare, documentele de circulaţie şi alte documente pentru identificarea şi urmărirea animalelor terestre deţinute

Autoritatea competentă:

a) eliberează documente de identificare pentru animalele terestre deţinute în cazul în care aceste documente sunt prevăzute la art.114 alin.(1) lit.c), la art.117 lit.b) şi în normele adoptate în temeiul art.118 şi 120;

b) eliberează documente de identificare pentru animalele din specia bovină în conformitate cu art.112 lit.b);

c) elaborează modele ale documentelor de circulaţie şi ale altor documente de identificare şi urmărire pentru animalele terestre deţinute în cazurile prevăzute la art.113 alin.(1) lit.b), art.115 lit.b), art.117 lit.b) şi în normele adoptate în temeiul art.118 şi 120.

Articolul 111. Punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor privind mijloacele de identificare

Autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului informaţii privind:

a) punctele de contact pentru bazele de date electronice create în conformitate cu art.109 alin.(1);

b) autorităţile sau organismele abilitate să elibereze documente de identificare, documente de circulaţie şi alte documente în conformitate cu art.110, ţinând seama de art.108 alin.(5) lit.c);

c) mijloacele de identificare ce urmează să fie folosite pentru fiecare specie şi categorie de animale terestre deţinute, în conformitate cu art.112 lit.a), art.113 alin.(1) lit.a), art.114 alin.(1), art.115 lit.a) şi art.117 lit.a) şi cu normele adoptate în temeiul art.118 şi 120;

d) formatul prevăzut pentru eliberarea documentelor de identificare şi a altor documente menţionate la art.110.

Articolul 112. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor deţinute din specia bovină

Operatorii care deţin animale din specia bovină:

a) garantează că respectivele animale deţinute sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare;

b) garantează că pentru respectivele animale deţinute, atunci când acestea sunt deplasate, se emite un document de identificare de către autoritatea competentă, cu excepţia cazului în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.110 lit.b);

c) garantează că respectivul document de identificare:

(i) este păstrat, completat şi actualizat corect de către operatorul în cauză; şi

(ii) însoţeşte respectivele animale terestre deţinute în momentul circulaţiei, dacă respectivul document este necesar în temeiul lit.b) din prezentul articol;

d) transmit informaţiile privind circulaţia acestor animale deţinute dinspre şi înspre unitatea în cauză şi privind toate naşterile şi decesele din această unitate pentru baza de date electronică prevăzută la art.109 alin.(1).

Articolul 113. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor deţinute din speciile ovină şi caprină

(1) Operatorii care deţin animale din speciile ovină şi caprină:

a) garantează că respectivele animale sunt identificate fiecare în parte printr-un mijloc fizic de identificare;

b) garantează că respectivele animale sunt însoţite de un document de circulaţie completat corect, în baza modelului elaborat de autoritatea competentă conform art.110, atunci când sunt deplasate de la unitatea care le deţine;

c) transmit informaţiile privind circulaţia acestor animale deţinute dinspre şi înspre unitate pentru baza de date electronică prevăzută la art.109 alin.(1).

(2) Guvernul poate să scutească operatorii de la obligaţia de a se asigura că animalele deţinute din speciile ovină şi caprină sunt însoţite de documente de circulaţie în timpul circulaţiei acestora pe teritoriul Republicii Moldova, cu condiţia ca:

a) informaţiile cuprinse în documentul de circulaţie corespunzător să fie incluse în baza de date electronică prevăzută la art.109 alin.(1);

b) sistemul de identificare şi de înregistrare a animalelor deţinute din speciile ovină şi caprină să prevadă un nivel de trasabilitate echivalent cu cel prevăzut în documentele de circulaţie.

Articolul 114. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia ecvidee

(1) Operatorii care deţin animale din specia ecvidee se asigură că aceste animale sunt identificate individual prin:

a) un cod unic, care se înregistrează în baza de date electronică prevăzută la art.109 alin.(1);

b) un mijloc fizic de identificare sau printr-o altă metodă care face legătura în mod neechivoc între animalul deţinut şi documentul de identificare menţionat la lit.c) din prezentul alineat şi emis de autoritatea competentă în conformitate cu art.110;

c) un document unic de identificare pe viaţă, completat în mod corect.

(2) Operatorii de animale deţinute din specia ecvidee garantează transmiterea informaţiilor cu privire la aceste animale către baza de date electronică prevăzută la art.109 alin.(1).

Articolul 115. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea şi înregistrarea animalelor deţinute din specia porcină

Operatorii care deţin animale din specia porcină:

a) garantează că respectivele animale sunt identificate fiecare în parte printr-un mijloc fizic de identificare;

b) garantează că respectivele animale sunt însoţite de un document de circulaţie completat corect, în baza modelului elaborat de autoritatea competentă conform art.110 lit.b), atunci când acestea sunt deplasate de la unitatea care le deţine;

c) transmit informaţiile privind unitatea care deţine animalele respective către baza de date electronică prevăzută la art.109 alin.(1).

Articolul 116. Derogări privind circulaţia animalelor deţinute din specia porcină

Prin derogare de la art.115 lit.b), autoritatea competentă poate să scutească operatorii de la obligaţia de a se asigura că animalele deţinute din specia porcină sunt însoţite de documente de circulaţie completate corect, pe baza modelului elaborat de autoritatea competentă pentru circulaţia în interiorul Republicii Moldova, cu condiţia ca:

a) informaţiile cuprinse în aceste documente de circulaţie să fie incluse în baza de date electronică creată în conformitate cu art.109 alin.(1);

b) sistemul de identificare şi înregistrare a animalelor terestre deţinute din specia porcină să prevadă un nivel de trasabilitate echivalent cu cel oferit de documentele de circulaţie.

Articolul 117. Obligaţiile operatorilor în ceea ce priveşte identificarea animalelor terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee

Operatorii se asigură că animalele terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee îndeplinesc următoarele cerinţe, atunci când astfel se prevede în normele adoptate în temeiul art.118 şi 120:

a) sunt identificate fie individual, fie pe grupuri;

b) sunt însoţite de documente de identificare completate în mod corect şi actualizate sau de documente de circulaţie, sau de alte documente de identificare şi trasabilitate a animalelor, în funcţie de speciile de animale în cauză.

Articolul 118. Delegarea competenţelor privind identificarea şi înregistrarea

(1) Guvernul adoptă:

a) cerinţe detaliate privind mijloacele şi metodele de identificare a animalelor terestre deţinute, în conformitate cu art.112 lit.a), art.113 alin.(1) lit.a), art.114 alin.(1), art.115 lit.a) şi art.117 lit.a), inclusiv aplicarea şi utilizarea acestora;

b) norme privind informaţiile ce trebuie incluse în:

(i) bazele de date electronice prevăzute la art.109 alin.(1) lit.a)–d);

(ii) documentele de identificare şi de circulaţie prevăzute la art.112 lit.b), art.113 alin.(1) lit.b), art.114 alin.(1) lit.c) şi art.115 lit.b);

c) norme privind schimbul de date electronice între bazele de date ale Republicii Moldova şi cele ale ţărilor învecinate.

(2) În cazul în care este necesar, Guvernul poate adopta:

a) cerinţe detaliate privind mijloacele şi metodele alternative de identificare faţă de cele menţionate la alin.(1) lit.a) din prezentul articol, precum şi excepţii şi dispoziţii speciale pentru anumite categorii de animale sau circumstanţele şi condiţiile pentru astfel de excepţii;

b) dispoziţii specifice pentru documentele de identificare şi documentele de circulaţie prevăzute la art.112 lit.b), art.113 alin.(1) lit.b), art.114 alin.(1) lit.c), art.115 lit.b) şi art.117 lit.b), care trebuie să însoţească animalele atunci când acestea sunt deplasate;

c) cerinţe detaliate privind identificarea şi înregistrarea aplicabile animalelor terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee în cazul în care este necesar, având în vedere riscurile pe care le prezintă speciile în cauză, pentru:

(i) a asigura aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezenta lege;

(ii) a facilita trasabilitatea animalelor terestre deţinute şi a circulaţiei acestora în interiorul Republicii Moldova, precum şi intrarea lor în ţară;

d) norme privind informaţiile ce trebuie incluse în:

(i) baza de date electronică prevăzută la art.109 alin.(1) lit.e);

(ii) documentele de identificare şi documentele de circulaţie prevăzute la art.117 lit.b);

e) norme privind identificarea şi înregistrarea animalelor terestre deţinute, astfel cum se prevede la art.112–117, după intrarea lor în Republica Moldova.

(3) La stabilirea normelor în conformitate cu prezentul articol, Guvernul întemeiază respectivele norme pe aspectele prevăzute la art.119 alin.(2).

Articolul 119. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte derogările de la cerinţele de trasabilitate

(1) Guvernul poate stabili derogări pentru operatori de la cerinţele de identificare şi înregistrare prevăzute la art.112–115, precum şi măsurile tranzitorii necesare pentru aplicarea concretă a acestor derogări:

a) în cazurile în care unul sau mai multe dintre elementele enumerate la art.108 alin.(3) nu sunt necesare pentru a îndeplini cerinţele prevăzute la art.108 alin.(4) lit.a) şi b); şi

b) atunci când alte măsuri de trasabilitate existente garantează că nivelul de trasabilitate a animalelor în cauză nu este compromis.

(2) La stabilirea cerinţelor detaliate privind derogările prevăzute la alin.(1), Guvernul întemeiază cerinţele respective pe următoarele aspecte:

a) speciile şi categoriile de animale terestre deţinute în cauză;

b) riscurile asociate pentru animalele terestre deţinute în cauză;

c) numărul de animale din cadrul unităţilor în cauză;

d) tipul de producţie în unităţile în care sunt ţinute animalele terestre în cauză;

e) schemele de circulaţie pentru speciile şi categoriile de animale terestre deţinute în cauză;

f) considerentele de protecţie şi conservare a speciilor de animale terestre deţinute în cauză;

g) eficacitatea celorlalte elemente de trasabilitate ale sistemului de identificare şi înregistrare a animalelor terestre deţinute, menţionate la art.108 alin.(3).

Articolul 120. Competenţe de executare privind trasabilitatea animalelor terestre deţinute

(1) Guvernul adoptă norme:

a) privind accesul uniform la datele conţinute, specificaţiile tehnice şi normele de funcţionare ale bazelor de date electronice prevăzute la art.109 alin.(1) lit.a)–d);

b) privind condiţiile şi modalităţile tehnice ale schimbului de date între bazele de date electronice ale Republicii Moldova şi cele ale ţărilor învecinate şi recunoaşterea operabilităţii depline a sistemelor de schimburi de date, după cum se prevede la art.110 lit.b).

(2) Guvernul adoptă norme:

a) privind aplicarea uniformă a sistemului de identificare şi de înregistrare prevăzut la art.108 alin.(1) pentru diferite specii şi categorii de animale terestre deţinute, pentru a asigura funcţionarea eficientă a acestuia;

b) pentru aplicarea uniformă a art.108 alin.(5) lit.c) cu privire la organismele sau persoanele fizice autorizate, astfel cum se prevede la art.108 alin.(5), precum şi condiţiile desemnării acestora;

c) privind specificaţiile tehnice şi procedurile, formatele, modelele şi normele de funcţionare pentru mijloacele şi metodele de identificare, inclusiv:

(i) perioadele pentru aplicarea mijloacelor şi metodelor de identificare;

(ii) îndepărtarea, modificarea sau înlocuirea mijloacelor sau a metodelor de identificare şi termenele pentru astfel de operaţiuni; şi

(iii) configuraţia codului de identificare;

d) privind specificaţiile tehnice, formatele şi normele de funcţionare ale documentelor de identificare şi de circulaţie prevăzute la art.112 lit.b), art.113 alin.(1) lit.b), art.114 alin.(1) lit.c), art.115 lit.b) şi art.117 lit.b);

e) privind accesul uniform la datele conţinute, specificaţiile tehnice şi normele de funcţionare ale bazelor de date electronice prevăzute la art.109 alin.(1) lit.e);

f) privind termenele, obligaţiile şi procedurile referitoare la transmiterea de informaţii de către operatori sau de către alte persoanele fizice ori juridice şi privind înregistrarea în bazele de date electronice a animalelor terestre deţinute;

g) privind orientările şi procedurile referitoare la identificarea electronică a animalelor, dacă este cazul;

h) privind aplicarea practică a derogărilor de la obligaţia de identificare şi cea de înregistrare prevăzute în normele aprobate în conformitate cu art.119 alin.(1).

Secţiunea a 2-a

Materialul germinativ

Articolul 121. Cerinţe de trasabilitate pentru materialul germinativ provenit de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee

(1) Operatorii care produc, prelucrează sau depozitează material germinativ provenit de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee îl marchează în aşa fel încât să poată fi asociat în mod clar cu:

a) animalele donatoare;

b) data colectării; şi

c) unităţile în care materialul germinativ a fost colectat, produs, prelucrat şi depozitat.

(2) Marcajul prevăzut la alin.(1) este conceput astfel încât să asigure:

a) o aplicare eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor;

b) trasabilitatea materialului germinativ, circulaţia acestuia dinspre/înspre alte ţări.

Articolul 122. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ

(1) Guvernul adoptă norme privind cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ provenit de la animale terestre deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee în vederea completării normelor prevăzute la art.121.

(2) Guvernul adoptă norme privind cerinţele de trasabilitate pentru materialul germinativ provenit de la animale terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee, dacă aceasta este necesar pentru:

a) aplicarea eficientă a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute de prezenta lege;

b) trasabilitatea materialului germinativ respectiv, circulaţia acestuia în interiorul Republicii Moldova, precum şi la exportul acestuia.

(3) Normele adoptate conform alin.(1) se vor baza pe următoarele aspecte:

a) specia de animale terestre deţinute de la care provine materialul germinativ;

b) statutul sanitar al animalelor donatoare;

c) riscul asociat materialului germinativ respectiv;

d) tipul de material germinativ;

e) tipul de colectare, de producţie, de prelucrare şi de depozitare a materialului germinativ;

f) schemele de circulaţie ale speciilor şi categoriilor relevante de animale terestre deţinute şi ale materialului germinativ provenit de la acestea;

g) consideraţii privind protecţia şi conservarea speciilor de animale terestre deţinute;

h) alte elemente ce ar putea contribui la trasabilitatea materialului germinativ.

Articolul 123. Competenţe de executare privind cerinţele de trasabilitate a materialului germinativ

Autoritatea competentă, în caz de necesitate, poate stabili:

a) cerinţele şi specificaţiile tehnice privind marcajul materialului germinativ, astfel cum se prevede la art.121 alin.(1);

b) cerinţele operaţionale privind trasabilitatea materialului germinativ, prevăzute în normele adoptate în temeiul art.122 alin.(1).

Capitolul III

CIRCULAŢIA ANIMALELOR TERESTRE DEŢINUTE

Secţiunea 1

Circulaţia în interiorul Republicii Moldova

Articolul 124. Cerinţe generale privind circulaţia animalelor terestre deţinute pe teritoriul Republicii Moldova

(1) Operatorii iau măsuri preventive adecvate pentru a garanta că circulaţia animalelor terestre deţinute nu pune în pericol statutul sanitar al locului de destinaţie în ceea ce priveşte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

b) bolile emergente.

(2) Operatorii deplasează animalele terestre deţinute din unităţile proprii şi primesc astfel de animale numai în cazul în care acestea îndeplinesc următoarele condiţii:

a) provin din unităţi care:

(i) au fost înregistrate de autoritatea competentă în conformitate cu art.93; sau

(ii) au fost autorizate de autoritatea competentă în conformitate cu art.97 alin.(1) şi art.98, în cazul în care aceasta este prevăzut la art.94 alin.(1) sau la art.95; sau

(iii) au primit o derogare de la cerinţa de înregistrare prevăzută la art.84;

b) îndeplinesc cerinţele de identificare şi înregistrare prevăzute la art.112–115, 117 şi în normele adoptate în temeiul art.118 şi 120.

Articolul 125. Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului

(1) Operatorii iau măsurile preventive corespunzătoare şi necesare pentru a se asigura că:

a) statutul sanitar al animalelor terestre deţinute nu este pus în pericol în timpul transportului;

b) operaţiunile de transport al animalelor terestre deţinute nu cauzează o potenţială răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la oameni şi la animale;

c) curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport, combaterea insectelor şi a rozătoarelor care le afectează, dar şi alte măsuri de biosecuritate adecvate sunt luate în funcţie de riscurile asociate operaţiunilor de transport al animalelor terestre deţinute.

(2) Guvernul aprobă norme secundare referitoare la:

a) condiţiile şi cerinţele privind curăţarea, dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport, combaterea insectelor şi a rozătoarelor care le afectează, dar şi privind utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;

b) alte măsuri adecvate de biosecuritate, astfel cum se prevede la alin.(1) lit.c).

Secţiunea a 2-a

Circulaţia în afara Republicii Moldova

Articolul 126. Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute în afara Republicii Moldova

(1) Operatorii transportă animale terestre deţinute în afara Republicii Moldova numai în cazul în care animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:

a) nu prezintă simptome de boală;

b) provin dintr-o exploataţie înregistrată sau autorizată:

(i) în care nu există mortalităţi anormale cu cauze nedeterminate;

(ii) care nu este supusă restricţiilor de circulaţie care afectează speciile de animale ce urmează a fi deplasate în conformitate cu normele prevăzute la art.55 alin.(1), art.61 alin.(1) lit.a), art.62, art.65 alin.(1) lit.c), art.74 alin.(1) şi art.79 şi cu normele aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.63, 67, 71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2) sau cu măsurile de urgenţă prevăzute la art.257 şi 258, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări de la restricţiile de circulaţie în conformitate cu normele respective;

(iii) care nu este situată într-o zonă de restricţie în conformitate cu normele prevăzute la art.55 alin.(1) lit.f) pct.(ii), art.64 şi 65, art.74 alin.(1), art.79 şi cu orice norme aprobate în temeiul art.67, 71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2) sau cu măsurile de urgenţă prevăzute la art.257 şi 258, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări conform normelor respective;

c) nu au intrat în contact cu animale terestre deţinute ce au făcut obiectul unor restricţii de circulaţie conform lit.b) pct.(ii) şi (iii) din prezentul alineat sau cu animale terestre deţinute dintr-o specie listată cu o stare de sănătate inferioară, pentru o perioadă de timp adecvată, înainte de data estimată pentru deplasarea către o altă ţară, reducând astfel la minimum posibilitatea de răspândire a bolilor, luând în considerare următoarele aspecte:

(i) perioada de incubaţie şi căile de transmitere ale bolilor transmisibile emergente în cauză;

(ii) tipul de exploataţie în cauză;

(iii) specia şi categoria de animale terestre deţinute deplasate;

(iv) alţi factori epidemiologici;

d) îndeplinesc cerinţele aplicabile prevăzute la art.130–154.

(2) Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele terestre deţinute deplasate în afara Republicii Moldova sunt expediate direct la locul de destinaţie din ţara respectivă, cu excepţia cazului în care trebuie să se oprească la un loc de odihnă din motive de bunăstare a animalelor.

Articolul 127. Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie

(1) Operatorii unităţilor şi ai abatoarelor care primesc animale terestre deţinute:

a) verifică dacă:

(i) mijloacele sau metodele de identificare prevăzute la art.112 lit.a), art.113 alin.(1) lit.a), art.114 alin.(1) lit.a) şi b), art.115 lit.a) şi art.117 lit.a) şi în normele adoptate în temeiul art.118 şi 120 sunt puse în practică;

(ii) documentele de identificare prevăzute la art.112 lit.b), art.113 alin.(1) lit.b), art.114 alin.(1) lit.c), art.117 lit.b) şi în normele adoptate în temeiul art.118 şi 120 sunt prezente şi corect completate;

b) verifică dacă sunt prezente certificatele de sănătate animală prevăzute la art.143 şi în orice norme aprobate în temeiul art.144 alin.(1) lit.b) şi c) sau în declaraţia pe propria răspundere prevăzută la art.151 şi în normele aprobate în temeiul art.151 alin.(3);

c) după verificarea animalelor terestre deţinute pe care le-au primit, informează autoritatea competentă de la locul de destinaţie cu privire la orice neregulă în ceea ce priveşte:

(i) animalele terestre deţinute recepţionate;

(ii) mijloacele sau metodele de identificare menţionate la lit.a) pct.(i) din prezentul alineat;

(iii) documentele menţionate la lit.a) pct.(ii) şi la lit.b) din prezentul alineat.

(2) În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alin.(1) lit.c), operatorul izolează animalele vizate de neregula respectivă până când autoritatea competentă de la locul de destinaţie ia o decizie cu privire la acestea.

Articolul 128. Interzicerea circulaţiei animalelor terestre deţinute în afara Republicii Moldova în vederea eradicării unei boli

Operatorii nu deplasează în afara Republicii Moldova animalele terestre deţinute care urmează să fie sacrificate în vederea eradicării unei boli ca parte a unui program de eradicare, astfel cum se prevede la art.31 alin.(1) sau (2), cu excepţia cazului în care ţara de destinaţie şi, după caz, ţara de tranzit autorizează deplasarea în prealabil.

Articolul 129. Cerinţe generale aplicabile operatorilor în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute destinate exportului

Operatorii se asigură că animalele terestre deţinute destinate exportului îndeplinesc cerinţele stabilite la art.124–126 şi 128.

Secţiunea a 3-a

Cerinţe specifice privind circulaţia ungulatelor

şi a păsărilor de curte deţinute către alte ţări

Articolul 130. Circulaţia ungulatelor şi a păsărilor de curte deţinute către alte ţări

Operatorii deplasează ungulatele şi păsările de curte deţinute dintr-o unitate către alte ţări numai în cazul în care animalele terestre în cauză îndeplinesc următoarele condiţii în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d):

a) nu prezintă, la data deplasării, simptome clinice sau semne ale unor boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

b) au fost supuse unei perioade de carantină corespunzătoare pentru aceste boli listate, luând în considerare specia şi categoria de ungulate şi de păsări de curte deţinute care urmează să fie deplasate;

c) o perioadă de timp adecvată pentru respectivele boli listate, dar şi pentru specia şi categoria de ungulate sau păsări de curte ce urmează să fie deplasate, în unitatea de origine nu au fost introduse ungulate sau păsări de curte deţinute;

d) se prezumă că acestea nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate respective la locul de destinaţie în temeiul:

(i) statutului sanitar în ceea ce priveşte bolile relevante pentru specia ori categoria de ungulate sau păsări de curte deţinute deplasate, ţinând seama de statutul sanitar al locului de destinaţie;

(ii) rezultatelor analizelor de laborator sau ale altor analize necesare pentru a oferi garanţii privind statutul sanitar cerut pentru deplasarea în cauză;

(iii) aplicării măsurilor de vaccinare sau a altor măsuri de prevenire a bolilor sau de diminuare a riscurilor de boli destinate să limiteze răspândirea bolii respective la locurile de destinaţie sau de tranzit.

Articolul 131. Delegarea de competenţe în ceea ce priveşte circulaţia ungulatelor şi a păsărilor de curte deţinute către alte ţări

(1) Guvernul adoptă norme privind:

a) perioadele de carantină, astfel cum se prevede la art.130 lit.b);

b) perioada de timp necesară pentru a limita introducerea ungulatelor sau a păsărilor de curte deţinute în unităţi înainte de deplasare, astfel cum se prevede la art.130 lit.c);

c) cerinţele suplimentare pentru a garanta că ungulatele şi păsările de curte deţinute nu prezintă un risc semnificativ în răspândirea bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d), în conformitate cu art.130 lit.d);

d) alte măsuri necesare de diminuare a riscurilor care să completeze cerinţele stabilite la art.130.

(2) La stabilirea normelor prevăzute la alin.(1), Guvernul întemeiază normele respective pe următoarele aspecte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d), relevante pentru specia listată sau categoria de ungulate ori păsări de curte deţinute care urmează să fie deplasate;

b) statutul sanitar al unităţilor, compartimentelor, zonelor şi al ţării de origine sau de destinaţie în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

c) tipul unităţii în cauză şi tipul de producţie în locurile de origine şi de destinaţie;

d) tipul de circulaţie în cauză;

e) speciile şi categoriile de ungulate sau de păsări de curte deţinute care urmează să fie deplasate;

f) vârsta ungulatelor sau a păsărilor de curte deţinute care urmează să fie deplasate;

g) alţi factori epidemiologici.

Articolul 132. Ungulatele sau păsările de curte deţinute deplasate către o altă ţară şi destinate sacrificării

Operatorii abatoarelor care primesc ungulate sau păsări de curte deţinute din alte ţări sacrifică animalele terestre respective în cel mai scurt timp posibil după sosirea lor şi, cel târziu, într-un interval de timp stabilit de autoritatea competentă.

Secţiunea a 4-a

Operaţiuni de colectare a ungulatelor

şi păsărilor de curte deţinute

Articolul 133. Derogări în ceea ce priveşte operaţiunile de colectare

(1) Prin derogare de la art.126 alin.(2), operatorii pot supune ungulatele şi păsările de curte deţinute la cel mult trei operaţiuni de colectare în timpul unei deplasări către o altă ţară.

(2) Operaţiunile de colectare prevăzute la alin.(1) din prezentul articol au loc numai într-o unitate autorizată în acest scop în conformitate cu art.97 alin.(1) şi art.99 alin.(3) şi (4).

Cu toate acestea, autoritatea competentă poate permite ca o operaţiune de colectare de pe teritoriul Republicii Moldova să se desfăşoare într-un mijloc de transport, colectând ungulatele sau păsările de curte deţinute direct din unităţile lor de origine, cu condiţia ca animalele respective să nu fie descărcate din nou în timpul colectării şi înainte de sosire:

a) la unitatea lor sau la locul de destinaţie final; sau

b) pentru o colectare ulterioară într-o unitate autorizată în acest scop conform art.97 alin.(1) şi art.99 alin.(4) şi (5).

Articolul 134. Cerinţe de prevenire a bolilor pentru operaţiunile de colectare

Operatorii care efectuează operaţiuni de colectare se asigură că:

a) ungulatele şi păsările de curte deţinute colectate au acelaşi statut sanitar; în cazul în care nu au acelaşi statut sanitar, statutul sanitar inferior se aplică tuturor animalelor colectate în cauză;

b) ungulatele şi păsările de curte deţinute sunt colectate şi deplasate la locul de destinaţie final cât mai curând posibil după părăsirea unităţii de origine şi, cel târziu, într-un interval de timp ce urmează să fie stabilit de autoritatea competentă;

c) sunt luate măsurile de biosecuritate necesare pentru a se asigura că ungulatele şi păsările de curte deţinute colectate:

(i) nu intră în contact cu ungulate sau păsări de curte deţinute având un statut sanitar inferior;

(ii) nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la ungulatele sau păsările de curte deţinute la locul operaţiunii de colectare;

d) ungulatele şi păsările de curte deţinute sunt identificate şi sunt însoţite de următoarele documente:

(i) documentele de identificare şi de circulaţie în cazurile prevăzute la art.112 lit.b), art.113 alin.(1) lit.b), art.114 alin.(1) lit.c), art.115 lit.b) şi art.117 lit.b) şi în orice norme adoptate în temeiul art.118 şi 120, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în conformitate cu art.113 alin.(2) şi art.119;

(ii) certificatele de sănătate animală, astfel cum se prevede la art.143 şi art.144 alin.(1) lit.c), cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în normele adoptate în temeiul art.144 alin.(1) lit.a);

(iii) declaraţia pe propria răspundere, astfel cum se prevede la art.151.

Articolul 135. Delegarea competenţelor privind operaţiunile de colectare

În cazul în care este necesar, Guvernul poate adopta:

a) norme speciale privind operaţiunile de colectare în cazul în care sunt în vigoare alte măsuri de reducere a riscurilor pe lângă cele prevăzute la art.134 lit.b) şi c);

b) criterii conform cărora se poate permite ca operaţiunile de colectare să aibă loc în mijloacele de transport, astfel cum este prevăzut la art.133 alin.(2);

c) norme privind intervalul de timp dintre momentul plecării ungulatelor sau a păsărilor de curte deţinute din unitatea de origine şi plecarea acestora de la operaţiunea de colectare către destinaţia lor finală, în conformitate cu art.134 lit.b);

d) norme detaliate în ceea ce priveşte măsurile de biosecuritate prevăzute la art.134 lit.c).

Secţiunea a 5-a

Circulaţia către alte ţări a animalelor terestre deţinute,

altele decât ungulatele şi păsările de curte

Articolul 136. Circulaţia către alte ţări a animalelor terestre deţinute, altele decât ungulatele şi păsările de curte

(1) Operatorii deplasează dintr-o unitate către alte ţări animale terestre deţinute, altele decât ungulatele şi păsările de curte, numai dacă animalele în cauză nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la locul de destinaţie.

(2) În cazul în care este necesar, Guvernul poate adopta norme detaliate pentru a garanta că animalele terestre deţinute, altele decât ungulatele şi păsările de curte, nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d), astfel cum se prevede la alin.(1) din prezentul articol.

(3) Guvernul adoptă normele detaliate prevăzute la alin.(2) ţinând cont de următoarele aspecte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d), relevante pentru specia sau categoria de animale terestre deţinute care urmează să fie deplasate;

b) statutul sanitar al unităţilor, al compartimentelor, al zonelor de origine, precum şi al locului de destinaţie în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

c) tipurile de unitate şi tipurile de producţie la locul de origine şi la locul de destinaţie;

d) tipurile de circulaţie în ceea ce priveşte utilizarea finală a animalelor la locul de destinaţie;

e) speciile şi categoriile de animale terestre deţinute care urmează să fie deplasate;

f) vârsta animalelor terestre deţinute care urmează să fie deplasate;

g) alţi factori epidemiologici.

Secţiunea a 6-a

Derogări de la măsurile de diminuare a riscurilor şi suplimentarea

acestora în cazul circulaţiei animalelor terestre deţinute

Articolul 137. Animale terestre deţinute destinate unităţilor izolate

(1) Operatorii deplasează animalele terestre deţinute spre o unitate izolată numai dacă animalele în cauză îndeplinesc următoarele condiţii:

a) provin dintr-o altă unitate izolată;

b) nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la speciile sau categoriile de animale listate din cadrul unităţii izolate de destinaţie, cu excepţia cazului în care circulaţia în cauză este autorizată în scopuri ştiinţifice.

(2) Guvernul adoptă:

a) norme detaliate privind circulaţia animalelor terestre deţinute spre unităţi izolate, în plus faţă de cele prevăzute la alin.(1);

b) norme speciale pentru circulaţia animalelor terestre deţinute spre unităţile izolate în care măsurile existente de diminuare a riscurilor garantează că circulaţia respectivă nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea animalelor terestre deţinute din acea unitate izolată şi din unităţile învecinate.

Articolul 138. Circulaţia animalelor terestre deţinute în scopuri ştiinţifice

(1) Autoritatea competentă din Republica Moldova poate, sub rezerva acordului autorităţii competente din ţara de origine, să autorizeze circulaţia pe teritoriul Republicii Moldova a animalelor terestre deţinute în scopuri ştiinţifice în cazul în care această circulaţie nu este în conformitate cu cerinţele art.124–136, cu excepţia art.124 şi 125, a art.126 alin.(1) lit.b) pct.(ii) şi a art.127.

(2) Autoritatea competentă acordă derogările astfel cum se prevede la alin.(1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) autoritatea competentă din Republica Moldova şi autoritatea competentă din ţara de origine:

(i) au convenit asupra condiţiilor pentru astfel de deplasări;

(ii) se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia animalelor respective să nu pună în pericol statutul sanitar pe traseu şi al locului de destinaţie privind bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d); şi

(iii) au notificat, atunci când este cazul, autorităţile competente din ţările de tranzit cu privire la derogarea acordată şi condiţiile în care aceasta a fost acordată; şi

b) aceste deplasări de animale au loc sub supravegherea autorităţii competente din ţara de origine şi, dacă este cazul, a autorităţii competente din ţara de tranzit.

(3) Autoritatea competentă poate sa aprobe norme privind acordarea derogărilor prevăzute la alin.(1) şi (2).

Articolul 139. Derogări referitoare la activităţile de agrement, manifestările sportive şi culturale, lucrul în apropierea frontierelor şi păşunat

(1) Autoritatea competentă poate acorda derogări de la cerinţele prevăzute la art.126–136, cu excepţia art.126 alin.(1) lit.a)–c) şi a art.127 şi 128, în ceea ce priveşte circulaţia în interiorul Republicii Moldova a animalelor terestre deţinute din ţările învecinate în cazul în care această circulaţie se efectuează pentru:

a) activităţile de agrement în apropierea frontierelor;

b) expoziţiile şi manifestările sportive, culturale şi evenimente similare organizate în apropierea frontierelor;

c) păşunatul animalelor terestre deţinute în zonele de păşunat comune ale ţărilor învecinate; sau

d) munca prestată de animalele terestre deţinute în apropierea frontierelor.

(2) Derogările acordate de autoritatea competentă pentru circulaţia animalelor terestre deţinute în scopurile prevăzute la alin.(1) se stabilesc de comun acord cu autorităţile competente din ţările învecinate şi urmează să fie luate măsurile corespunzătoare de diminuare a riscurilor pentru a se asigura că circulaţia respectivă nu prezintă riscuri semnificative.

(3) Autoritatea competentă poate sa aprobe norme suplimentare privind acordarea derogărilor prevăzute la alin.(1).

Articolul 140. Delegarea de competenţe pentru circuri, expoziţii, evenimente sportive şi de agrement, grădini zoologice, magazine de animale de companie, adăposturi pentru animale şi angrosişti

Guvernul adoptă norme specifice privind:

a) cerinţele specifice de completare a normelor prevăzute la art.126–136 în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute în următoarele scopuri:

(i) circuri, grădini zoologice, magazine de animale de companie, adăposturi pentru animale şi angrosişti;

(ii) expoziţii şi evenimente sportive, de agrement şi alte evenimente similare;

b) derogările de la art.126–136, cu excepţia art.126 alin.(1) lit.b) şi c) şi a art.127 şi 128 în ceea ce priveşte circulaţia animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la lit.a) din prezentul articol.

Articolul 141. Competenţe de executare privind aprobarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale terestre deţinute

(1) Autoritatea competentă poate completa normele stabilite în prezentul capitol privind circulaţia unor anumite specii sau categorii de animale terestre deţinute ori poate aproba norme alternative acestora, în cazul în care:

a) cerinţele privind circulaţia prevăzute la art.130, art.132–134, art.136 alin.(1), art.137 alin.(1), art.138 alin.(1) şi (2) şi art.139 şi normele adoptate în temeiul art.131 alin.(1), art.132, 135, art.136 alin.(2), art.137 alin.(2), art.138 alin.(3), art.139 alin.(1) şi art.140 nu sunt eficiente în diminuarea riscurilor generate de circulaţia acestor animale; sau

b) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) par să se răspândească în pofida aplicării cerinţelor privind circulaţia stabilite în conformitate cu art.124–142.

(2) Din motive de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, referitoare la bolile ce prezintă un risc de impact foarte semnificativ şi ţinând seama de aspectele menţionate la art.142, autoritatea competentă poate aproba măsuri imediat aplicabile.

Articolul 142. Aspectele ce trebuie luate în considerare la aprobarea actelor de punere în aplicare prevăzute în prezenta secţiune

Normele ce urmează să fie aprobate de autoritatea competentă conform art.137–141 trebuie să fie întemeiate pe următoarele aspecte:

a) riscurile pe care le implică deplasările menţionate în dispoziţiile respective;

b) statutul sanitar al locurilor de origine, de tranzit şi de destinaţie în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

c) speciile de animale listate pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

d) măsurile de biosecuritate în vigoare în locurile de origine, de tranzit şi de destinaţie;

e) orice condiţii specifice din unităţile în care animalele terestre sunt deţinute;

f) schemele de circulaţie specifice tipului de unitate, dar şi speciei şi categoriei de animale terestre deţinute în cauză;

g) alţi factori epidemiologici.

Secţiunea a 7-a

Certificarea sănătăţii animale

Articolul 143. Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală

(1) Operatorii deplasează pe teritoriul Republicii Moldova sau către o altă ţară următoarele specii şi categorii de animale terestre deţinute numai dacă animalele respective sunt însoţite de un certificat de sănătate animală, eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu art.149 alin.(1):

a) ungulate;

b) păsări de curte;

c) animale terestre deţinute, altele decât ungulatele şi păsările de curte, destinate unei unităţi izolate;

d) animale terestre deţinute, altele decât cele menţionate la lit.a)–c) din prezentul alineat, în cazurile în care aceasta este necesar conform normelor adoptate în temeiul art.144 alin.(1) lit.c).

(2) În cazul în care animalele terestre deţinute sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie, astfel cum se prevede la art.55 alin.(1) lit.f) pct.(ii), art.56 şi art.64 alin.(1), şi acestea fac obiectul măsurilor de control al bolilor prevăzute la art.55 alin.(1), art.65 alin.(1), art.74 alin.(1), art.79, art.80 sau al normelor aprobate în conformitate cu art.55 alin.(2), art.67, 71, art.74 alin.(4), art.83 alin.(3) sau art.257 şi 258, şi animalele în cauză sunt din specii cărora li se aplică aceste măsuri de control al bolii, operatorii deplasează animalele în cauză pe teritoriul Republicii Moldova sau într-o altă ţară numai dacă acestea sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu art.149 alin.(1).

Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia animalelor terestre deţinute pe teritoriul Republicii Moldova atunci când consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea circulaţiei acestor animale şi asigură faptul că animalele respective sunt conforme cu cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.

(3) Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală menţionat la alin.(1) din prezentul articol însoţeşte animalele terestre deţinute de la locul de origine la locul de destinaţie final, cu excepţia cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele adoptate în temeiul art.147.

Articolul 144. Delegarea de competenţe privind obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală

(1) Guvernul adoptă:

a) derogări de la cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la art.143 alin.(1) pentru circulaţia animalelor terestre deţinute care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a unei boli din cauza:

(i) speciilor sau categoriilor de animale terestre deţinute care sunt deplasate şi a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) pentru care acestea constituie o specie listată;

(ii) metodelor de deţinere şi a tipului de producţie pentru aceste specii şi categorii de animale terestre deţinute;

(iii) utilizării prevăzute pentru animalele terestre deţinute; sau

(iv) locului de destinaţie al animalelor terestre deţinute pe teritoriul naţional;

b) norme speciale pentru certificarea sănătăţii animale, astfel cum se prevede la art.143 alin.(1), în cazul în care sunt luate măsuri specifice de diminuare a riscurilor privind supravegherea sau biosecuritatea, ţinând seama de aspectele prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, care asigură:

(i) trasabilitatea animalelor terestre deţinute care sunt deplasate;

(ii) faptul că animalele terestre deţinute deplasate îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute la art.124–142;

c) cerinţa de certificare a sănătăţii animale în cazul circulaţiei unor specii şi categorii de animale terestre deţinute, altele decât cele menţionate la art.143 alin.(1) lit.a)–c), în cazurile în care certificatele de sănătate animală sunt obligatorii pentru a se asigura că circulaţia în cauză îndeplineşte cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute la art.124–142.

(2) Atunci când stabileşte normele speciale prevăzute la alin.(1) lit.b), Guvernul ia în considerare următoarele aspecte:

a) evaluarea de către autoritatea competentă a măsurilor de biosecuritate instituite de operatori, astfel cum se prevede la art.10 alin.(1) lit.b) şi în orice norme aprobate în temeiul art.10 alin.(6);

b) acţiunile întreprinse astfel cum se prevede la art.13 alin.(1);

c) nivelul de cunoştinţe referitoare la sănătatea animală, astfel cum se prevede la art.11, şi încurajarea prevăzută la art.13 alin.(2);

d) efectuarea vizitelor de verificare a sănătăţii animale, astfel cum se prevede la art.25, sau alte supravegheri relevante ori controale oficiale instituite;

e) aplicarea măsurilor de supraveghere prevăzute la art.26 şi a programelor de supraveghere, astfel cum se prevede la art.28 şi în orice norme aprobate în temeiul art.29 şi 30.

Articolul 145. Conţinutul certificatului de sănătate animală

(1) Certificatul de sănătate animală specificat la art.143 trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinaţie şi, după caz, unităţile pentru operaţiunile de colectare sau de odihnă a animalelor terestre deţinute în cauză;

b) mijlocul de transport şi transportatorul;

c) o descriere a animalelor terestre deţinute;

d) numărul de animale terestre deţinute;

e) date privind identificarea şi înregistrarea animalelor terestre deţinute în cazurile prevăzute la art.112–115, 117 şi în orice norme adoptate în temeiul art.118 şi 120; şi

f) informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele terestre deţinute îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute la art.124–142.

(2) Certificatul de sănătate animală ar putea include şi alte informaţii necesare cerute în temeiul altor acte normative.

Articolul 146. Delegarea de competenţe şi acte de punere în aplicare privind conţinutul certificatelor de sănătate animală

(1) Guvernul adoptă:

a) norme detaliate privind conţinutul certificatelor de sănătate animală, astfel cum se prevede la art.145 alin.(1), pentru specii şi categorii diferite de animale terestre deţinute şi pentru tipuri specifice de circulaţie, astfel cum se prevede în normele adoptate conform art.147;

b) norme privind informaţiile suplimentare care urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la art.145 alin.(1).

(2) Autoritatea competentă poate aproba norme pentru formularele-tip ale certificatelor de sănătate animală.

Articolul 147. Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor terestre deţinute

În cazul în care este necesar, Guvernul poate adopta măsuri specifice care completează sau derogă operatorii de la obligaţia de a se asigura că animalele sunt însoţite de un certificat de sănătate animală, astfel cum se prevede la art.143 şi în normele adoptate în temeiul art.144, pentru următoarele tipuri de circulaţie a animalelor terestre deţinute:

a) circulaţia ungulatelor şi a păsărilor de curte deţinute care fac obiectul unor operaţiuni de colectare prevăzute la art.133 înainte de a ajunge la locul de destinaţie final;

b) circulaţia animalelor terestre deţinute care nu îşi pot continua călătoria către locul de destinaţie final şi care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine sau să fie deplasate către o destinaţie diferită pentru unul sau mai multe dintre următoarele motive:

(i) traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neaşteptat din motive de bunăstare a animalelor;

(ii) accidente sau evenimente neprevăzute pe traseu;

(iii) au fost respinse la locul de destinaţie pe teritoriul Republicii Moldova sau la frontiera externă;

(iv) au fost respinse la un centru de colectare sau de odihnă;

(v) au fost respinse într-o altă ţară;

c) circulaţia animalelor terestre deţinute în scopul participării la expoziţii, evenimente sportive, culturale, alte evenimente similare şi întoarcerea ulterioară a acestora în ţara de origine.

Articolul 148. Obligaţiile operatorilor de a coopera cu autoritatea competentă pentru certificarea sănătăţii animale

Operatorii:

a) furnizează autorităţii competente, înaintea deplasării preconizate, toate informaţiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la art.143 alin.(1) şi (2) şi în orice norme adoptate în conformitate cu art.146 alin.(1) sau art.147;

b) în cazul în care este necesar, se asigură că animalele terestre deţinute în cauză sunt supuse unor controale de documente, controale de identitate şi controale fizice după cum se prevede la art.149 alin.(3).

Articolul 149. Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale

(1) La cererea unui operator, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia animalelor terestre deţinute, în cazurile prevăzute la art.143 sau în normele adoptate în conformitate cu art.144 alin.(1), cu condiţia respectării următoarelor cerinţe de circulaţie:

a) cele prevăzute la art.124, art.125 alin.(1), art.126, 128–130, 133 şi 134, precum şi la art.136 alin.(1), art.137 alin.(1), art.138 şi art.139;

b) cele prevăzute în actele normative adoptate în temeiul art.125 alin.(2), art.131 alin.(1), art.135, art.136 alin.(2), art.137 alin.(2), art.138 alin.(3), art.139 alin.(1) şi art.140;

c) cele prevăzute în normele aprobate în temeiul art.141.

(2) Certificatele de sănătate animală:

a) sunt verificate, ştampilate şi semnate de către un medic veterinar oficial;

b) rămân valabile pentru perioada de timp stabilită de autoritatea competentă, în cursul căreia animalele terestre deţinute care fac obiectul certificatelor continuă să îndeplinească garanţiile privind sănătatea animală cuprinse în acestea.

(3) Medicul veterinar oficial vizat, înainte de a semna un certificat de sănătate animală, verifică, prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi controale fizice, astfel cum se prevede în actele normative adoptate în temeiul alin.(4), dacă animalele terestre deţinute care fac obiectul certificatului îndeplinesc cerinţele prevăzute de prezentul capitol.

(4) Guvernul adoptă norme care stabilesc:

a) tipurile de controale ale documentelor, ale identităţii şi de controale fizice pentru diferite specii şi categorii de animale terestre deţinute, care trebuie efectuate de medicul veterinar oficial în conformitate cu alin.(3) pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor prevăzute de prezentul capitol;

b) termenele de realizare a unor astfel de controale ale documentelor, ale identităţii şi controale fizice şi de eliberare a certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial înainte de deplasarea transporturilor de animale terestre deţinute;

c) durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală.

Articolul 150. Certificate electronice de sănătate animală

Certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate şi transmise prin intermediul sistemului TRACES pot înlocui certificatele de sănătate animală de însoţire prevăzute la art.149 alin.(1) în cazul în care:

a) aceste certificate electronice conţin toate informaţiile pe care formularul-tip al certificatului de sănătate animală trebuie să le conţină în conformitate cu art.145 şi cu orice norme adoptate conform art.146;

b) sunt asigurate trasabilitatea animalelor terestre deţinute în cauză, precum şi legătura dintre aceste animale şi certificatul electronic de sănătate animală;

c) autorităţile competente din ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie pot avea acces la aceste documente electronice în orice moment pe durata transportului.

Articolul 151. Declaraţia pe propria răspundere a operatorilor pentru circulaţia animalelor pe teritoriul Republicii Moldova

(1) Operatorii emit o declaraţie pe propria răspundere pentru circulaţia animalelor terestre deţinute de la locul lor de origine către locul lor de destinaţie într-o altă ţară şi se asigură că aceasta însoţeşte animalele respective în cazul în care nu există obligaţia ca acestea să fie însoţite de un certificat de sănătate animală conform art.143 alin.(1) şi (2).

(2) Declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin.(1) din prezentul articol trebuie să conţină următoarele informaţii privind animalele terestre deţinute în cauză:

a) locul lor de origine, locul lor de destinaţie şi, în măsura în care sunt relevante, orice locuri de colectare sau de odihnă;

b) mijlocul de transport şi transportatorul;

c) o descriere a animalelor terestre deţinute, specia, categoria şi numărul acestora;

d) după caz, date privind identificarea şi înregistrarea în conformitate cu art.112–115, art.117 lit.a) şi cu orice norme adoptate în temeiul art.118 şi 120;

e) informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele terestre deţinute îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie aplicabile, prevăzute la art.124–142.

(3) Autoritatea competentă aprobă:

a) norme detaliate privind conţinutul declaraţiei pe propria răspundere prevăzute la alin.(2) pentru diferite specii şi categorii de animale;

b) norme privind informaţiile ce trebuie să figureze în declaraţia pe propria răspundere, în plus faţă de cele prevăzute la alin.(2).

c) norme privind formularul-tip ale declaraţiei pe propria răspundere prevăzute la alin.(2).

Secţiunea a 8-a

Notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute către alte ţări

Articolul 152. Obligaţia operatorilor de a notifica circulaţia animalelor terestre deţinute către alte ţări

Operatorii, cu excepţia transportatorilor, notifică în prealabil autoritatea competentă cu privire la intenţia de a deplasa animalele terestre deţinute către o altă ţară în cazul în care:

a) animalele trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu art.149, 150 şi cu orice norme adoptate în temeiul art.149 alin.(4);

b) animalele trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală pentru animale terestre deţinute atunci când sunt deplasate dintr-o zonă de restricţie şi fac obiectul măsurilor de control al bolilor, conform art.143 alin.(2);

c) animalelor li se acordă o derogare de la cerinţa de certificare a sănătăţii animale, prevăzută la art.144 alin.(1) lit.a), sau acestea fac obiectul unor norme speciale prevăzute la art.144 alin.(1) lit.b);

d) este necesară o notificare în conformitate cu normele adoptate în temeiul art.154 alin.(1).

Operatorii trebuie să furnizeze autorităţii competente din Republica Moldova toate informaţiile necesare pentru a-i permite să notifice autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia animalelor terestre deţinute, în conformitate cu art.153 alin.(1).

Articolul 153. Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia animalelor terestre deţinute către alte ţări

(1) Autoritatea competentă din Republica Moldova, în calitate de autoritate competentă din ţara de origine, notifică autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia animalelor terestre deţinute, astfel cum se menţionează la art.152.

(2) Notificarea prevăzută la alin.(1) se efectuează înaintea deplasării în cauză şi, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului TRACES.

(3) Autoritatea competentă desemnează regiuni pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie astfel cum se prevede la alin.(1).

(4) Prin derogare de la alin.(1), autoritatea competentă din Republica Moldova poate autoriza operatorul în cauză să notifice, parţial sau complet, prin intermediul sistemului TRACES, autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia animalelor terestre deţinute.

Articolul 154. Delegarea competenţelor şi norme pentru notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute de către operatori şi autoritatea competentă

(1) Guvernul adoptă norme privind:

a) cerinţa ca operatorii să notifice în prealabil, în conformitate cu art.152, circulaţia între ţări a animalelor terestre deţinute din speciile sau categoriile de animale altele decât cele menţionate la art.152 lit.a) şi b), în cazul în care trasabilitatea circulaţiei acestor specii sau categorii de animale este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute la art.124–142;

b) informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute, astfel cum se prevede la art.152 şi 153;

c) procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei animalelor terestre deţinute în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES;

d) cerinţele privind desemnarea regiunilor pentru gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la art.153 alin.(3).

(2) Autoritatea competentă poate aproba norme cu privire la:

a) detaliile notificării privind circulaţia animalelor terestre deţinute din partea:

(i) operatorilor, în conformitate cu art.152;

(ii) autorităţii competente din Republica Moldova, în calitate de autoritate competentă din ţara de origine, către ţara de destinaţie, în conformitate cu art.153;

b) termenele pentru:

(i) furnizarea de către operator a informaţiilor necesare menţionate la art.152 către autoritatea competentă din Republica Moldova în calitate de autoritate competentă din ţara de origine;

(ii) notificarea privind circulaţia animalelor terestre deţinute de către autoritatea competentă din ţara de origine, astfel cum se prevede la art.153 alin.(1).

Capitolul IV

CIRCULAŢIA ANIMALELOR TERESTRE SĂLBATICE

Articolul 155. Animalele terestre sălbatice

(1) Operatorii importă sau exportă animale terestre sălbatice numai în cazul în care:

a) deplasările animalelor sălbatice în cauză din habitatul lor se desfăşoară în aşa fel încât să nu prezinte un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate sau a bolilor emergente pe traseu ori la locul de destinaţie;

b) animalele sălbatice în cauză nu provin dintr-un habitat situat într-o zonă de restricţie care face obiectul unor restricţii de circulaţie în ceea ce priveşte specia de animale căreia îi aparţin din cauza apariţiei unei boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) sau a unei boli emergente astfel cum se prevede la art.70 alin.(2) şi în orice norme adoptate în temeiul art.70 alin.(3) lit.b), art.71 şi art.83 alin.(3) ori din cauza măsurilor de urgenţă prevăzute la art.257 şi 258, cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări în conformitate cu normele respective;

c) animalele sălbatice în cauză sunt însoţite de un certificat de sănătate animală sau de alte documente, în cazul în care certificarea sănătăţii animale este necesară pentru a garanta faptul că sunt respectate cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute la lit.a) şi b) din prezentul alineat şi în normele aprobate în temeiul art.156 alin.(1) lit.c) şi d);

d) circulaţia animalelor sălbatice în cauză este notificată de autoritatea competentă a ţării de origine către autoritatea competentă a ţării de destinaţie, în cazul în care o certificare a sănătăţii animale este impusă prin normele adoptate în temeiul art.156 alin.(1) lit.c); şi

e) autoritatea competentă a ţării de origine şi autoritatea competentă a ţării de destinaţie şi-au dat acordul asupra circulaţiei animalelor sălbatice în cauză.

(2) În cazul în care se impune certificarea sănătăţii animale prin normele aprobate în temeiul art.156 alin.(1) lit.c), cerinţele prevăzute la art.145, 148, art.149 alin.(1)–(3), art.150 şi în orice norme adoptate în temeiul art.146, 147 şi art.149 alin.(4) se aplică circulaţiei animalelor terestre sălbatice.

(3) În cazul în care este necesară notificarea circulaţiei în conformitate cu alin.(1) lit.d) din prezentul articol, cerinţele prevăzute la art.152 şi 153 şi în actele adoptate în temeiul art.154 alin.(1) se aplică circulaţiei animalelor terestre sălbatice.

Articolul 156. Împuterniciri privind circulaţia animalelor terestre sălbatice

(1) Guvernul adoptă norme privind:

a) cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia animalelor terestre sălbatice, prevăzute la art.155 alin.(1) lit.a) şi b);

b) cerinţele de sănătate animală pentru introducerea animalelor terestre sălbatice atunci când acestea sunt deplasate din sălbăticie în unităţi;

c) tipurile de circulaţie a animalelor terestre sălbatice sau situaţiile în care un certificat de sănătate animală ori un alt document este prevăzut să însoţească această circulaţie, precum şi cerinţele referitoare la conţinutul unor astfel de certificate sau al altor documente;

d) notificarea din partea autorităţii competente a ţării de origine către autoritatea competentă a ţării de destinaţie în cazul circulaţiei animalelor terestre sălbatice, precum şi informaţiile ce trebuie incluse în această notificare.

(2) Autoritatea competentă poate aproba norme privind:

a) formularele-tip ale certificatelor de sănătate animală şi ale altor documente care sunt necesare pentru a însoţi circulaţia animalelor terestre sălbatice, în cazurile prevăzute de actele normative adoptate în temeiul alin.(1) lit.c);

b) detaliile notificării ce trebuie transmisă de autoritatea competentă a ţării de origine şi termenele acestei notificări, în cazurile prevăzute de normele adoptate în temeiul alin.(1) lit.d).

Capitolul V

CIRCULAŢIA MATERIALULUI GERMINATIV

Secţiunea 1

Cerinţe generale

Articolul 157. Cerinţe generale privind circulaţia materialului germinativ

(1) Operatorii iau măsuri preventive corespunzătoare pentru a garanta că circulaţia materialului germinativ nu pune în pericol statutul sanitar al animalelor terestre deţinute de la locul de destinaţie în ceea ce priveşte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

b) bolile emergente.

(2) Operatorii deplasează materialul germinativ din unităţile lor sau primesc material germinativ numai dacă materialul respectiv îndeplineşte următoarele condiţii:

a) provine din unităţi care au fost:

(i) înscrise în registrul unităţilor de autoritatea competentă în conformitate cu art.93 alin.(1) lit.a) şi nu a fost acordată nicio derogare de către ţara de origine în temeiul art.85;

(ii) autorizate de autoritatea competentă în conformitate cu art.97 alin.(1), în cazul în care o astfel de autorizare este prevăzută la art.94 alin.(1) sau la art.95;

b) îndeplineşte cerinţele de trasabilitate prevăzute la art.121 alin.(1) şi în orice norme adoptate în temeiul art.122 alin.(1).

(3) Operatorii respectă cerinţele prevăzute la art.125 pentru transportul de material germinativ provenind de la animale terestre deţinute.

(4) Operatorii nu importă sau nu exportă material germinativ, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă a ţării de destinaţie îşi dă autorizarea expresă pentru deplasarea în cauză, atunci când se impune distrugerea materialului germinativ pe motiv de eradicare a unei boli ca parte dintr-un program de eradicare, astfel cum se prevede la art.31 alin.(1) sau (2).

Articolul 158. Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie

(1) Operatorii unităţilor din Republica Moldova care primesc material germinativ de la o unitate dintr-o altă ţară:

a) verifică prezenţa:

(i) marcajului în conformitate cu art.121 şi cu normele adoptate în temeiul art.122;

(ii) certificatelor de sănătate animală prevăzute la art.161;

b) după verificarea materialului germinativ primit, informează autoritatea competentă din Republica Moldova cu privire la orice neregulă privind:

(i) materialul germinativ primit;

(ii) marcajul menţionat la lit.a) pct.(i);

(iii) certificatele de sănătate animală menţionate la lit.a) pct.(ii).

(2) În cazul unei nereguli astfel cum se prevede la alin.(1) lit.b), operatorul în cauză ţine materialul germinativ depozitat separat până când autoritatea competentă din Republica Moldova ia o decizie cu privire la acesta.

Secţiunea a 2-a

Circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenit de la animale deţinute

din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

Articolul 159. Obligaţiile operatorilor privind circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenit de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

(1) Operatorii pot deplasa material germinativ provenit de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte numai dacă materialul germinativ în cauză îndeplineşte următoarele condiţii:

a) este colectat, produs, prelucrat şi depozitat în unităţi de material germinativ autorizate în acest sens, în conformitate cu art.97 alin.(1) şi art.99;

b) a fost colectat de la animale donatoare care îndeplinesc cerinţele în materie de sănătate animală corespunzătoare pentru a se asigura că materialul germinativ nu răspândeşte boli listate;

c) a fost colectat, produs, prelucrat, depozitat şi transportat în aşa fel încât să se asigure că nu răspândeşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d).

(2) Operatorii nu deplasează material germinativ provenit de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte dintr-o unitate de material germinativ supusă unor restricţii de circulaţie care vizează speciile listate în cauză, astfel cum se prevede:

a) la art.55 alin.(1) lit.a), c), e) şi lit.f) pct.(ii), art.56, art.61 alin.(1) lit.a), art.62 alin.(1), art.65 alin.(1) lit.c), art.74 alin.(1), art.79 şi 80;

b) în normele aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.63, 67, 71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2); şi

c) în măsurile de urgenţă prevăzute la art.257 şi 258, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări în normele adoptate în temeiul art.258.

Restricţiile prevăzute de prezentul alineat nu se aplică atunci când materialul germinativ a fost colectat înainte de apariţia focarului în cauză şi a fost depozitat separat de alt material germinativ.

Articolul 160. Delegarea competenţelor privind circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

(1) Guvernul adoptă norme în conformitate cu cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, astfel cum se prevede la art.159, prin care se precizează:

a) normele de colectare, producere, prelucrare şi de depozitare a materialului germinativ provenind de la animale deţinute în unităţile autorizate, astfel cum se prevede la art.159 alin.(1) lit.a);

b) cerinţele de sănătate animală prevăzute la art.159 alin.(1) lit.b) pentru animalele deţinute donatoare de la care a fost colectat materialul germinativ şi privind izolarea sau punerea în carantină a acestor animale;

c) testele de laborator şi alte teste ce urmează a fi făcute pe animalele deţinute donatoare şi pe materialul germinativ;

d) cerinţele de sănătate animală pentru colectarea, producerea, prelucrarea, depozitarea sau alte proceduri, precum şi pentru transportul materialului germinativ, astfel cum se prevede la art.159 alin.(1) lit.c).

(2) Guvernul adoptă cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, astfel cum se prevede la art.159, în care se precizează derogările pentru operatori de la normele prevăzute la art.159, ţinând cont de riscurile aferente materialului germinativ în cauză şi de orice măsuri de diminuare a riscurilor în vigoare.

Secţiunea a 3-a

Certificarea sănătăţii animale şi notificarea circulaţiei materialului germinativ

Articolul 161. Obligaţiile operatorilor privind certificarea sănătăţii animale în ceea ce priveşte circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

(1) Operatorii pot deplasa material germinativ provenind de la animale terestre deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte numai în cazul în care materialul respectiv este însoţit de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu alin.(3).

(2) În cazul în care se autorizează ca materialul germinativ provenind de la animale deţinute să părăsească o zonă de restricţie, care face obiectul:

a) măsurilor de control al bolilor, astfel cum se prevede la art.55 alin.(1) lit.f) pct.(ii), art.56, 64, 65, art.74 alin.(1), art.79, şi al normelor aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.67, 71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2); sau

b) măsurilor de urgenţă prevăzute la art.257 şi 258;

şi materialul germinativ respectiv provine din speciile care fac obiectul acelor măsuri de control al bolilor sau măsuri de urgenţă, operatorii deplasează materialul germinativ numai dacă acesta este însoţit de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu art.149 alin.(1), cu excepţia cazului în care s-au acordat derogări de la cerinţa de certificare a sănătăţii animale conform normelor prevăzute de prezentul alineat.

Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia materialului germinativ pe teritoriul ţării atunci când consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea transportului de material germinativ şi că materialul germinativ respectiv îndeplineşte cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.

(3) Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală prevăzut la alin.(1) însoţeşte materialul germinativ de la locul de origine la locul de destinaţie.

(4) La cererea unui operator, autoritatea competentă emite certificatul de sănătate animală pentru circulaţia materialului germinativ menţionat la alin.(1) cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în partea a IV-a titlul I capitolul V să fie respectate.

(5) Art.148–150 şi normele adoptate în temeiul art.146, 147 şi art.149 alin.(4) se aplică certificării sănătăţii animale pentru materialul germinativ conform alin.(1) din prezentul articol. Art.151 alin.(1) şi normele aprobate în temeiul art.151 alin.(3) se aplică declaraţiei pe propria răspundere privind circulaţia materialului germinativ.

(6) Autoritatea competentă aprobă derogări de la cerinţa privind certificatul de sănătate animală, prevăzută la alin.(1), referitoare la circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate, având în vedere:

a) natura respectivului material germinativ ori speciei de animal de la care provine acesta;

b) metodele de producţie şi de prelucrare în cadrul unităţii de la care provine materialul germinativ;

c) utilizarea prevăzută pentru materialul germinativ;

d) măsurile alternative de reducere a riscului existente pentru tipul şi categoria de material germinativ şi unitatea de la care provine materialul germinativ;

e) locul de destinaţie a materialului germinativ.

Articolul 162. Conţinutul certificatului de sănătate animală pentru materialul germinativ

(1) Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ prevăzut la art.161 conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) unitatea de la care provine materialul germinativ şi unitatea sau locul de destinaţie;

b) tipul de material germinativ şi specia de animale deţinute donatoare;

c) volumul sau cantitatea de material germinativ;

d) marcarea materialului germinativ, atunci când acest lucru este prevăzut la art.121 alin.(1) şi în orice norme adoptate în temeiul art.122 alin.(1);

e) informaţiile necesare pentru a demonstra că materialul germinativ transportat îndeplineşte cerinţele de circulaţie pentru speciile în cauză, astfel cum se prevede la art.157 şi 159 şi în orice norme adoptate în temeiul art.160.

(2) Certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ prevăzut la art.161 poate include şi alte informaţii necesare cerute în temeiul altor acte normative.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme privind informaţiile ce trebuie incluse în certificatul de sănătate animală pentru materialul germinativ.

(4) Guvernul adoptă norme detaliate privind certificarea sănătăţii animale pentru diferite tipuri de material germinativ şi diferite specii de animale.

(5) Autoritatea competentă aprobă formularele-tip ale certificatelor de sănătate animală pentru materialul germinativ.

Articolul 163. Notificarea circulaţiei materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte

(1) Operatorii:

a) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la intenţiile de deplasare a materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte atunci când:

(i) materialul germinativ în cauză trebuie să fie însoţit de un certificat de sănătate animală conform art.161 alin.(1) sau (2);

(ii) este necesară o notificare a circulaţiei în conformitate cu normele adoptate în temeiul alin.(5) lit.a) din prezentul articol în ceea ce priveşte materialul germinativ, ţinând seama de alin.(3) din prezentul articol;

b) furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din Republica Moldova să notifice autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia materialului germinativ în conformitate cu alin.(2) din prezentul articol.

(2) Înainte ca circulaţia în cauză să aibă loc şi ori de câte ori este posibil, autoritatea competentă din Republica Moldova notifică, prin intermediul sistemului TRACES, autoritatea competentă a ţării de destinaţie cu privire la circulaţia materialului germinativ provenind de la animale deţinute din speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, în conformitate cu normele adoptate în temeiul alin.(5) şi (6).

(3) Pentru gestionarea notificărilor, autoritatea competentă utilizează regiunile desemnate în conformitate cu art.153 alin.(3).

(4) Art.153 alin.(4) se aplică notificării materialului germinativ de către operatori.

(5) Guvernul adoptă norme referitoare la:

a) cerinţa privind notificarea în prealabil de către operatori a circulaţiei materialului germinativ în conformitate cu alin.(1) lit.a) pct.(ii) din prezentul articol, în cazul în care trasabilitatea acestei circulaţii este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală pentru circulaţie prevăzute la art.157–160;

b) informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei materialului germinativ, astfel cum se prevede la alin.(1) din prezentul articol;

c) procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei materialului germinativ în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES.

(6) Autoritatea competentă poate aproba norme privind:

a) furnizarea informaţiilor referitoare la circulaţia materialului germinativ de către operatori către autoritatea competentă în conformitate cu alin.(1);

b) notificarea autorităţii competente din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia materialului germinativ, astfel cum se prevede la alin.(2);

c) termenele pentru:

(i) furnizarea informaţiilor menţionate la alin.(1) de către operator autorităţii competente;

(ii) notificarea circulaţiei materialului germinativ astfel cum se prevede la alin.(2).

Secţiunea a 4-a

Circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenind de la animale

terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină,

porcină şi ecvidee sau de la păsări de curte

Articolul 164. Circulaţia către alte ţări a materialului germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee sau de la păsări de curte

(1) Operatorii pot deplasa către alte ţări materialul germinativ provenind de la animale terestre deţinute din alte specii decât speciile bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee sau de la păsări de curte numai dacă materialul germinativ în cauză nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la speciile listate de la locul de destinaţie, ţinând seama de statutul sanitar al locului de destinaţie.

(2) Guvernul adoptă cerinţele privind sănătatea animală, privind certificarea sănătăţii animale şi cerinţele de notificare a circulaţiei materialului germinativ provenit de la animale terestre deţinute din alte specii decât bovină, ovină, caprină, porcină şi ecvidee şi de la păsări de curte, luând în considerare următoarele aspecte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) pentru speciile de animale listate în cauză;

b) specia de animale de la care a fost colectat materialul germinativ şi tipul de material germinativ;

c) statutul sanitar al locurilor de origine şi de destinaţie;

d) tipul de colectare, de producţie, de prelucrare şi de depozitare;

e) alţi factori epidemiologici.

(3) În cazurile în care există cerinţe privind certificarea sănătăţii animale şi notificarea circulaţiei materialului germinativ în conformitate cu alin.(2):

a) normele prevăzute la art.161 alin.(1)–(5), art.162 alin.(1) şi (2) şi normele aprobate în temeiul art.161 alin.(6) şi al art.162 alin.(3)–(5) se aplică certificării;

b) normele prevăzute la art.163 alin.(1), (2) şi (4) şi normele adoptate în temeiul art.163 alin.(5) se aplică pentru notificarea circulaţiei.

Secţiunea a 5-a

Derogări

Articolul 165. Materialul germinativ utilizat în scopuri ştiinţifice

(1) Autoritatea competentă din Republica Moldova poate, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de origine, să autorizeze circulaţia în scopuri ştiinţifice a materialului germinativ pe teritoriul Republicii Moldova atunci când respectiva circulaţie nu îndeplineşte cerinţele art.159–164.

(2) Autoritatea competentă din Republica Moldova acordă derogările prevăzute la alin.(1) numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) autoritatea competentă din Republica Moldova şi autoritatea competentă din ţara de origine:

(i) au convenit asupra condiţiilor pentru circulaţia propusă;

(ii) se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor, astfel încât circulaţia respectivă să nu pună în pericol statutul sanitar pe traseu şi la locul de destinaţie în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

(iii) au notificat, atunci când este cazul, autorităţile competente ale ţărilor de tranzit cu privire la derogarea acordată şi condiţiile în care aceasta a fost acordată;

b) această circulaţie are loc sub supravegherea autorităţii competente din ţara de origine, a autorităţii competente din Republica Moldova şi, dacă este cazul, a autorităţilor competente din ţările de tranzit.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme pentru acordarea derogărilor în completarea normelor prevăzute la alin.(1) şi (2).

Capitolul VI

PRODUCŢIA, PRELUCRAREA ŞI DISTRIBUŢIA PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 166. Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori

(1) Operatorii iau măsurile preventive corespunzătoare pentru a se asigura că, la toate etapele de producţie, de prelucrare şi de distribuţie a produselor de origine animală, aceste produse nu provoacă răspândirea:

a) bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d), ţinând seama de statutul sanitar al locului de producţie, de prelucrare sau de destinaţie;

b) bolilor emergente.

(2) Operatorii se asigură că produsele de origine animală nu provin din unităţi sau nu sunt obţinute de la animale ce fac obiectul:

a) măsurilor de urgenţă prevăzute la art.257 şi 258, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la cerinţa stabilită la alin.(1) din prezentul articol;

b) restricţiilor de circulaţie aplicabile animalelor terestre deţinute şi produselor de origine animală, astfel cum se prevede la art.32 alin.(1) lit.c), art.55 alin.(1) lit.e), art.56, art.61 alin.(1) lit.a), art.62 alin.(1), art.65 alin.(1) lit.c), art.70 alin.(1) lit.b), art.74 alin.(1) lit.a), art.76 alin.(2) lit.b) şi alin.(3), art.79, 81 şi art.82 alin.(2) şi (3) şi în normele aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.63, 67, art.70 alin.(3), art.71, art.74 alin.(4), art.76 alin.(5) şi art.83 alin.(2), cu excepţia cazului în care au fost prevăzute derogări de la acele restricţii de circulaţie în normele respective.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme privind cerinţele detaliate în completarea celor prevăzute la:

a) alin.(1) din prezentul articol privind măsurile preventive, inclusiv măsurile de diminuare a riscurilor; şi

b) alin.(2) lit.b) din prezentul articol în ceea ce priveşte restricţiile pentru circulaţia produselor de origine animală.

(4) La aprobarea normelor menţionate la alin.(3), autoritatea competentă întemeiază normele respective pe:

a) boala listată în cauză, menţionată la art.9 alin.(1) lit.d), şi speciile afectate de aceasta; precum şi

b) riscurile asociate.

Articolul 167. Obligaţiile operatorilor în materie de certificate de sănătate animală

(1) Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală numai în cazul în care produsele respective sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu alin.(3):

a) produse de origine animală care:

(i) sunt autorizate să fie deplasate dintr-o zonă de restricţie ce face obiectul măsurilor de urgenţă, astfel cum se prevede la art.257–258;

(ii) provin de la animale din speciile ce fac obiectul acestor măsuri de urgenţă;

b) produse de origine animală care:

(i) sunt autorizate să fie deplasate dintr-o zonă de restricţie ce face obiectul măsurilor de control al bolilor prevăzute la art.32 alin.(1), art.55 alin.(1) lit.f) pct.(ii), art.56, art.61 alin.(1) lit.a), art.62 alin.(1), art.64, art.65 alin.(1) lit.c), art.70 alin.(1) lit.b), art.74 alin.(1) lit.a), art.79, 80 şi al oricăror norme aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.63, 67, 71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2);

(ii) provin de la animale din speciile ce fac obiectul acestor măsuri de control al bolilor.

Autoritatea competentă poate decide că nu este necesară eliberarea unui astfel de certificat pentru circulaţia produselor de origine animală pe teritoriul ţării atunci când consideră că a fost instituit un sistem alternativ care asigură trasabilitatea transportului acestor produse şi că produsele respective îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia în cauză.

(2) Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală la care se face referire la alin.(1) însoţeşte produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul lor de destinaţie.

(3) Autoritatea competentă emite, la cererea operatorului interesat, un certificat de sănătate animală pentru circulaţia produselor de origine animală menţionate la alin.(1) cu condiţia ca cerinţele relevante menţionate în prezentul articol să fie respectate.

(4) Art.148–150 şi normele adoptate în temeiul art.146, 147 şi art.149 alin.(4) se aplică certificării sănătăţii animale pentru circulaţia produselor de origine animală, astfel cum se menţionează la alin.(1) din prezentul articol.

(5) Autoritatea competentă aprobă derogări de la cerinţa privind certificatul de sănătate animală prevăzut la alin.(1) şi condiţiile acestor derogări referitoare la circulaţia pe teritoriul Republicii Moldova a produselor de origine animală care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:

a) tipurilor de produse de origine animală;

b) măsurilor de diminuare a riscurilor, aplicate produselor de origine animală, reducând astfel riscurile de răspândire a bolilor;

c) utilizării prevăzute pentru produsele de origine animală;

d) locului de destinaţie a produselor de origine animală.

Articolul 168. Conţinutul certificatului de sănătate animală pentru produse de origine animală

(1) Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală prevăzut la art.167 alin.(1) conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) unitatea sau locul de origine şi unitatea sau locul de destinaţie a produselor de origine animală în cauză;

b) o descriere a produselor de origine animală în cauză;

c) cantitatea produselor de origine animală în cauză;

d) date privind identificarea produselor de origine animală în cauză, după cum se prevede la art.65 alin.(1) lit.h) sau în orice norme adoptate în temeiul art.67 alin.(2) lit.a);

e) informaţiile necesare pentru a demonstra că produsele de origine animală în cauză îndeplinesc cerinţele privind restricţiile de circulaţie prevăzute la art.166 alin.(2) şi în orice norme aprobate în temeiul art.166 alin.(3).

(2) Certificatul de sănătate animală prevăzut la alin.(1) poate include şi alte informaţii necesare cerute în temeiul altor acte normative.

(3) Autoritatea competentă aprobă cerinţe detaliate privind informaţiile ce trebuie cuprinse în certificatul de sănătate animală, astfel cum se prevede la alin.(1).

(4) Autoritatea competentă poate aproba norme referitoare la formularele-tip ale certificatelor de sănătate animală pentru produse de origine animală, astfel cum se prevede la alin.(1).

Articolul 169. Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte ţări

(1) Operatorii:

a) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la intenţiile de circulaţie a produselor de origine animală către alte ţări atunci când transporturile în cauză trebuie însoţite de un certificat de sănătate animală, în conformitate cu art.167 alin.(1);

b) furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din Republica Moldova să notifice autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia în cauză, în conformitate cu alin.(2) din prezentul articol.

(2) Înainte ca circulaţia produselor de origine animală să aibă loc şi ori de câte ori este posibil, autoritatea competentă din Republica Moldova notifică, prin intermediul sistemului TRACES, autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia produselor de origine animală, în conformitate cu normele aprobate în temeiul alin.(5) şi (6).

(3) Pentru gestionarea notificărilor, autoritatea competentă utilizează regiunile desemnate în conformitate cu art.153 alin.(3).

(4) Art.153 alin.(4) se aplică în cazul notificării de către operatori a circulaţiei produselor de origine animală.

(5) Autoritatea competentă aprobă norme privind:

a) informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei produselor de origine animală, astfel cum se prevede la alin.(1);

b) procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei produselor de origine animală în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES.

(6) Autoritatea competentă poate stabili norme privind:

a) informaţiile ce trebuie furnizate de către operatori autorităţii competente cu privire la circulaţia produselor de origine animală în conformitate cu alin.(1);

b) notificarea circulaţiei produselor de origine animală transmisă autorităţii competente din ţara de destinaţie în conformitate cu alin.(2);

c) termenele pentru:

(i) furnizarea informaţiilor menţionate la alin.(1) de către operatori autorităţii competente;

(ii) notificarea circulaţiei produselor de origine animală transmisă de autoritatea competentă, astfel cum se prevede la alin.(2).

Capitolul VII

DOMENIUL DE APLICARE AL MĂSURILOR NAŢIONALE PRIVIND CONTROLUL BOLILOR

Articolul 170. Măsurile naţionale privind controlul bolilor şi circulaţia animalelor şi a materialului germinativ

(1) Republica Moldova adoptă măsuri la nivel naţional pentru controlul bolilor listate prevăzute la art.9 alin.(1) lit.d) şi e) în ceea ce priveşte circulaţia pe teritoriul propriu a animalelor terestre şi a materialului germinativ provenind de la acestea.

(2) Respectivele măsuri la nivel naţional:

a) ţin seama de normele privind circulaţia animalelor terestre deţinute, prevăzute la art.124–154, a animalelor terestre sălbatice, prevăzute la art.155 şi 156, şi privind circulaţia materialului germinativ, prevăzute la art.157–165, şi nu contravin normelor respective;

b) nu îngreunează circulaţia animalelor şi a produselor în interiorul ţării;

c) nu depăşesc limitele a ceea ce este corespunzător şi necesar pentru a preveni introducerea şi răspândirea bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) şi e).

Articolul 171. Măsuri naţionale pentru limitarea impactului bolilor altele decât bolile listate

În cazul în care o boală alta decât bolile listate constituie un risc semnificativ pentru starea de sănătate a animalelor terestre deţinute din Republica Moldova, autoritatea competentă poate lua măsuri naţionale pentru a controla această boală şi a restricţiona circulaţia animalelor terestre deţinute şi a materialului germinativ, cu condiţia ca aceste măsuri să nu:

a) îngreuneze circulaţia animalelor şi a produselor în interiorul ţării;

b) depăşească limitele a ceea ce este corespunzător şi necesar pentru a controla boala respectivă.

TITLUL II

ANIMALE ACVATICE ŞI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ

PROVENITE DE LA ANIMALE ACVATICE

Capitolul I

ÎNREGISTRAREA, AUTORIZAREA, ŢINEREA EVIDENŢELOR ŞI REGISTRELE

Secţiunea 1

Înregistrarea unităţilor de acvacultură

Articolul 172. Obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură

(1) Pentru ca unităţile de acvacultură să fie înregistrate în conformitate cu art.173, operatorii acestora, înainte de a începe astfel de activităţi:

a) informează autoritatea competentă cu privire la orice unitate de acvacultură de care sunt responsabili;

b) furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:

(i) denumirea şi adresa operatorului în cauză;

(ii) amplasarea unităţii şi o descriere a instalaţiilor acesteia;

(iii) speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură pe care intenţionează să le deţină în unitatea de acvacultură şi capacitatea acesteia;

(iv) tipul de unitate de acvacultură; şi

(v) orice alte aspecte ale unităţii care sunt relevante pentru a stabili riscul prezentat de aceasta.

(2) Operatorii menţionaţi la alin.(1) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la:

a) orice schimbări semnificative intervenite în unităţile de acvacultură în cauză în privinţa informaţiilor menţionate la alin.(1) lit.b);

b) orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii de acvacultură în cauză.

(3) Unităţile de acvacultură care sunt supuse autorizării în conformitate cu art.176 alin.(1) şi art.177 nu au obligaţia să furnizeze informaţiile menţionate la alin.(1) din prezentul articol.

(4) Operatorul poate solicita înregistrarea, astfel cum se prevede la alin.(1), pentru a acoperi un grup de unităţi de acvacultură, cu condiţia ca acestea să respecte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic şi toţi operatorii din zona respectivă să funcţioneze în cadrul unui sistem comun de biosecuritate;

b) să ţină de responsabilitatea aceluiaşi operator, făcând obiectul unui sistem comun de biosecuritate, şi animalele de acvacultură din unităţile în cauză să aparţină unei singure unităţi epidemiologice.

(5) În cazul în care o cerere de înregistrare cuprinde un grup de unităţi de acvacultură, normele prevăzute la alin.(1)–(3) din prezentul articol şi la art.173 lit.b), precum şi normele aprobate în conformitate cu art.175, care se aplică unei singure unităţi de acvacultură, sunt aplicabile grupului de unităţi de acvacultură în ansamblu.

Articolul 173. Obligaţiile autorităţii competente privind înregistrarea unităţilor de acvacultură

Autoritatea competentă înregistrează:

a) unităţile de acvacultură în registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la art.185 alin.(1), în cazul în care operatorul în cauză a furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu art.172 alin.(1);

b) grupurile de unităţi de acvacultură în registrul menţionat, cu condiţia ca criteriile prevăzute la art.172 alin.(4) să fie respectate.

Autoritatea competentă atribuie fiecărei unităţi sau grup de unităţi de acvacultură un număr de înregistrare unic.

Articolul 174. Derogări de la obligaţia operatorilor de a înregistra unităţile de acvacultură

Prin derogare de la art.172 alin.(1), autoritatea competentă poate exonera de la cerinţa de înregistrare anumite unităţi de acvacultură care prezintă un risc nesemnificativ, astfel cum se prevede într-un act de punere în aplicare aprobat conform art.175.

Articolul 175. Competenţe de executare privind derogările de la obligaţia de a înregistra unităţile de acvacultură

(1) Autoritatea competentă aprobă norme privind informaţiile ce trebuie furnizate de către operatori în scopul înregistrării unităţilor de acvacultură astfel cum se prevede la art.172 alin.(1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.

(2) Autoritatea competentă stabileşte norme privind tipurile de unităţi de acvacultură ce pot fi exonerate de la cerinţa de înregistrare conform art.174, în baza:

a) speciilor, categoriilor şi a cantităţii (numărului, volumului sau greutăţii) de animale de acvacultură prezente în unitatea de acvacultură în cauză, precum şi a capacităţii unităţii în cauză;

b) circulaţiei animalelor de acvacultură înspre şi dinspre unitatea de acvacultură în cauză.

Secţiunea a 2-a

Autorizarea anumitor tipuri de unităţi de acvacultură

Articolul 176. Autorizarea anumitor tipuri de unităţi de acvacultură

(1) Operatorii următoarelor tipuri de unităţi de acvacultură solicită autorităţii competente autorizarea în conformitate cu art.180 alin.(1):

a) unităţile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute cu scopul de a fi deplasate din respectiva unitate fie vii, fie ca produse provenind de la animale de acvacultură;

b) alte unităţi de acvacultură care prezintă un risc semnificativ din cauza:

(i) speciilor, categoriilor şi a numărului de animale de acvacultură deţinute acolo;

(ii) tipului de unitate de acvacultură în cauză;

(iii) circulaţiei animalelor de acvacultură înspre şi dinspre unitatea de acvacultură în cauză.

(2) Prin derogare de la alin.(1), autoritatea competentă îi poate exonera de la obligaţia de a solicita o autorizare pe operatorii următoarelor tipuri de unităţi, cu condiţia că unităţile în cauză nu prezintă un risc semnificativ:

a) unităţile de acvacultură care produc o cantitate mică de animale de acvacultură în vederea consumului uman:

(i) fie direct pentru consumatorul final;

(ii) fie pentru unităţile locale de vânzare cu amănuntul, care aprovizionează direct consumatorul final;

b) iazurile şi alte instalaţii în care populaţia de animale acvatice este menţinută numai pentru pescuit recreativ, fiind repopulate cu animale de acvacultură care sunt izolate şi nu pot evada;

c) unităţile de acvacultură care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale în instalaţii închise.

(3) Cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare în temeiul alin.(4) din prezentul articol, operatorii nu îşi încep activitatea la o unitate de acvacultură prevăzută la alin.(1) din prezentul articol până când unitatea nu este autorizată în conformitate cu art.181 alin.(1) şi îşi încetează activitatea la unitatea menţionată atunci când:

a) autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizarea acesteia în conformitate cu art.184 alin.(2); sau

b) în cazul unei autorizări condiţionate, acordate în conformitate cu art.183 alin.(4), unitatea de acvacultură în cauză nu respectă celelalte cerinţe menţionate la art.183 alin.(4) şi nu obţine o autorizare definitivă în conformitate cu art.183 alin.(3).

(4) Guvernul adoptă norme privind:

a) derogările de la cerinţa ca operatorii să solicite autorităţii competente autorizarea tipurilor de unităţi de acvacultură menţionate la alin.(1) lit.a), ce vizează alte tipuri de unităţi decât cele menţionate la alin.(2) lit.a) pct.(i) şi (ii), în cazul în care unităţile respective nu prezintă un risc semnificativ;

b) tipurile de unităţi de acvacultură ce trebuie să fie autorizate în conformitate cu alin.(1) lit.b).

(5) La adoptarea normelor prevăzute la alin.(4), Guvernul va ţine cont de următoarele criterii:

a) speciile şi categoriile de animale de acvacultură deţinute într-o unitate de acvacultură;

b) tipul de unitate de acvacultură şi tipul de producţie; şi

c) schemele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură în cauză, dar şi speciei şi categoriei de animale de acvacultură în cauză.

(6) Un operator poate solicita autorizarea pentru un grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca cerinţele prevăzute la art.177 alin.(1) lit.a) şi b) să fie respectate.

Articolul 177. Autorizarea grupurilor de unităţi de acvacultură

(1) Autoritatea competentă poate acorda autorizarea conform art.181 alin.(1) unui grup de unităţi de acvacultură cu condiţia ca respectivele unităţi de acvacultură să îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a) să se afle într-o zonă legată din punct de vedere epidemiologic şi toţi operatorii din zona respectivă să funcţioneze în cadrul unui sistem comun de biosecuritate; cu toate acestea, orice unitate de pe ţărm sau din larg pentru primirea, tratarea, spălarea, curăţarea, sortarea, împachetarea şi ambalarea moluştelor bivalve vii destinate consumului uman (aşa-numitele "centre de expediere"), orice unitate cu rezervoare aprovizionate cu apă de mare curată, în care sunt plasate moluşte bivalve vii pe perioada necesară reducerii contaminării astfel încât să fie adecvate consumului uman (aşa-numitele "centre de purificare"), precum şi alte unităţi similare situate în interiorul unei zone legate din punct de vedere epidemiologic trebuie autorizate în mod individual;

b) să ţină de responsabilitatea aceluiaşi operator şi:

(i) să opereze în cadrul unui sistem comun de biosecuritate;

(ii) animalele de acvacultură din unităţile în cauză să aparţină aceleiaşi unităţi epidemiologice.

(2) Atunci când o singură autorizare este acordată unui grup de unităţi de acvacultură, normele prevăzute la art.178, la art.180–184 şi normele aprobate în temeiul art.180 alin.(2) şi art.181 alin.(2), care se aplică unei singure unităţi de acvacultură, sunt aplicabile întregului grup de unităţi de acvacultură.

Articolul 178. Aprobarea statutului de unitate de acvacultură izolată

Operatorii de unităţi de acvacultură care doresc să obţină statutul de unitate izolată:

a) solicită aprobarea din partea autorităţii competente în conformitate cu art.180 alin.(1);

b) deplasează animalele de acvacultură înspre sau dinspre unitatea lor, în conformitate cu cerinţele art.203 alin.(1) şi cu orice norme aprobate conform art.203 alin.(2), numai după ce unitatea lor a obţinut aprobarea statutului respectiv de la autoritatea competentă în conformitate cu art.181 sau 183.

Articolul 179. Autorizarea unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor

Operatorii unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor:

a) se asigură că a fost obţinută autorizarea necesară în conformitate cu cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală; şi

b) solicită autorităţii competente, conform art.180 alin.(1), autorizarea pentru sacrificarea sau prelucrarea animalelor acvatice în scop de control al bolilor în conformitate cu art.61 alin.(1) lit.b), art.62, art.68 alin.(1), art.79, 80 şi cu normele aprobate în temeiul art.63, art.70 alin.(3) şi art.71.

Articolul 180. Obligaţia operatorilor de a furniza informaţii în vederea obţinerii autorizării

(1) Pentru a solicita autorizarea unităţii lor, astfel cum se prevede la art.176 alin.(1), art.177, art.178 lit.a) şi art.179, operatorii de unităţi de acvacultură furnizează autorităţii competente următoarele informaţii:

a) denumirea şi adresa operatorului în cauză;

b) amplasarea unităţii în cauză şi o descriere a instalaţiilor acesteia;

c) speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură deţinute în cadrul unităţii şi relevante pentru autorizare;

d) tipul de unitate de acvacultură;

e) în cazul autorizării unui grup de unităţi de acvacultură, informaţii ce demonstrează că grupul în cauză respectă condiţiile prevăzute la art.177;

f) alte aspecte ale modului de funcţionare a unităţii în cauză care sunt relevante pentru a stabili riscul prezentat de aceasta;

g) aprovizionarea cu apă a unităţii şi evacuarea apei din unitate;

h) măsurile de biosecuritate ale unităţii.

(2) Operatorii unităţilor de acvacultură care solicită autorizarea unităţii lor conform alin.(1) informează în prealabil autoritatea competentă cu privire la:

a) orice schimbări intervenite în unitate în privinţa aspectelor menţionate la alin.(1);

b) orice încetare a activităţii operatorului sau a unităţii în cauză.

(3) Autoritatea competentă poate stabili informaţiile ce trebuie furnizate de operatori în cererea de autorizare a unităţii lor în conformitate cu alin.(1), inclusiv termenele de furnizare a acestor informaţii.

Articolul 181. Acordarea autorizaţiei sanitare veterinare şi condiţiile de autorizare a unităţilor de acvacultură

(1) Autoritatea competentă acordă autorizaţia sanitară veterinară unităţilor de acvacultură menţionate la art.176 alin.(1) şi art.178 lit.a), grupurilor de unităţi de acvacultură menţionate la art.177 şi unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor, menţionate la art.179, numai în cazul în care aceste unităţi:

a) respectă următoarele dispoziţii privind:

(i) carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, luând în considerare cerinţele prevăzute la art.10 alin.(1) lit.b) şi orice norme adoptate în conformitate cu art.10 alin.(6);

(ii) cerinţele în materie de supraveghere, astfel cum se prevede la art.24 şi, în cazul în care este relevant pentru tipul de unitate în cauză şi riscul asociat, la art.25;

(iii) ţinerea evidenţelor, astfel cum se prevede la art.186–188 şi în orice norme aprobate în temeiul art.189 şi 190;

b) dispun de instalaţii şi echipamente care:

(i) sunt adecvate pentru a reduce riscul introducerii şi răspândirii bolilor la un nivel acceptabil, având în vedere tipul de unitate de acvacultură în cauză;

(ii) dispun de o capacitate corespunzătoare pentru speciile, categoriile şi cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) de animale acvatice în cauză;

c) nu prezintă riscuri inacceptabile de răspândire a bolilor, având în vedere măsurile existente de reducere a riscurilor;

d) dispun de un sistem ce permite operatorului în cauză să demonstreze autorităţii competente că cerinţele prevăzute la lit.a)–c) din prezentul alineat sunt îndeplinite.

(2) Guvernul adoptă norme privind:

a) carantina, izolarea şi alte măsuri de biosecuritate, astfel cum se menţionează la alin.(1) lit.a) pct.(i);

b) supravegherea, astfel cum se menţionează la alin.(1) lit.a) pct.(ii);

c) instalaţiile şi echipamentele, astfel cum se menţionează la alin.(1) lit.b).

(3) La stabilirea normelor în temeiul alin.(2), Guvernul va ţine seama de următoarele aspecte:

a) riscurile prezentate de fiecare tip de unitate;

b) speciile şi categoriile de animale de acvacultură sau acvatice, relevante pentru autorizare;

c) tipul de producţie în cauză;

d) schemele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură, dar şi speciilor şi categoriilor de animale deţinute în unitate.

Articolul 182. Domeniul de autorizare a unităţilor

În autorizaţia sanitară veterinară acordată unei unităţi de acvacultură sau unei unităţi producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor în temeiul art.181 alin.(1), ca urmare a unei solicitări formulate în conformitate cu art.176, 177, art.178 lit.a) sau art.179, autoritatea competentă precizează în mod expres:

a) tipul unităţii de acvacultură, menţionat la art.176 alin.(1) şi art.178 lit.a), tipul grupului de unităţi de acvacultură, menţionat la art.177, sau tipul unităţii producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor, menţionate la art.179 şi în orice norme aprobate conform art.176 alin.(4) lit.b), pentru care se aplică autorizaţia;

b) speciile şi categoriile de animale de acvacultură pentru care se aplică autorizaţia.

Articolul 183. Proceduri de acordare a autorizaţiei sanitare veterinare de către autoritatea competentă

(1) Autoritatea competentă stabileşte procedurile pe care operatorii trebuie să le urmeze atunci când solicită autorizarea unităţilor lor în conformitate cu art.176 alin.(1) şi cu art.178 şi 179.

(2) La primirea unei cereri de autorizare din partea unui operator în conformitate cu art.176 alin.(1), art.178 sau art.179, autoritatea competentă face o vizită la faţa locului.

(3) Autoritatea competentă acordă autorizaţia sanitară veterinară cu condiţia ca cerinţele prevăzute la art.181 să fie îndeplinite.

(4) În cazul în care o unitate nu îndeplineşte toate cerinţele pentru autorizare prevăzute la art.181, autoritatea competentă îi poate acorda o autorizare condiţionată dacă, din cererea operatorului în cauză şi dintr-o vizită ulterioară la faţa locului conform alin.(2), reiese că unitatea îndeplineşte toate cerinţele principale pentru a oferi garanţii suficiente că unitatea nu prezintă un risc semnificativ.

(5) În cazul în care a fost acordată autorizarea condiţionată în conformitate cu alin.(4) din prezentul articol, autoritatea competentă acordă o autorizare completă numai în cazul în care, dintr-o altă vizită la faţa locului, efectuată în termen de 3 luni de la data acordării autorizării condiţionate, sau din documentaţia pusă la dispoziţie de operator în termen de 3 luni de la data respectivă, reiese că unitatea îndeplineşte toate condiţiile de autorizare prevăzute la art.181 alin.(1) şi în normele adoptate conform art.181 alin.(2). În cazul în care vizita la faţa locului sau documentaţia arată că s-a realizat un progres evident, dar că unitatea încă nu îndeplineşte toate cerinţele respective, autoritatea competentă poate prelungi autorizarea condiţionată. Cu toate acestea, durata unei autorizări condiţionate nu poate depăşi o perioadă totală de 6 luni.

Articolul 184. Reexaminarea, suspendarea şi retragerea autorizaţiilor sanitare veterinare

(1) Autoritatea competentă reexaminează în mod constant autorizaţiile sanitare veterinare acordate unităţilor în conformitate cu art.181 alin.(1), la intervale stabilite, în funcţie de riscul asociat.

(2) În cazul în care autoritatea competentă identifică deficienţe grave într-o unitate în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor prevăzute la art.181 alin.(1) şi în normele aprobate conform art.181 alin.(2), iar operatorul unităţii respective nu este în măsură să ofere garanţii că aceste deficienţe vor fi înlăturate, autoritatea competentă iniţiază procedurile de retragere a autorizaţiei sanitare veterinare. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate doar să suspende autorizaţia acordată unei unităţi, în loc să o retragă, în cazul în care operatorul poate garanta că va elimina deficienţele respective într-un interval de timp rezonabil.

(3) Autorizaţia sanitară veterinară se acordă după retragere ori se reacordă după suspendare conform alin.(2) numai în cazul în care autoritatea competentă s-a asigurat că unitatea respectă pe deplin toate cerinţele prezentei legi, prevăzute pentru acest tip de unitate.

Secţiunea a 3-a

Registrul unităţilor de acvacultură şi unităţilor producătoare

de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor

Articolul 185. Registrul unităţilor de acvacultură şi unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor

(1) Autoritatea competentă întocmeşte şi menţine la zi un registru ce cuprinde:

a) toate unităţile de acvacultură înregistrate în conformitate cu art.173;

b) toate unităţile de acvacultură autorizate în conformitate cu art.181 alin.(1);

c) toate unităţile producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor, autorizate în conformitate cu art.181 alin.(1).

(2) Registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la alin.(1) conţine următoarele informaţii:

a) numele şi adresa operatorului unităţii în cauză şi numărul de înregistrare al acesteia;

b) amplasarea unităţii sau, după caz, a grupului de unităţi în cauză;

c) tipul de producţie în unitatea în cauză;

d) aprovizionarea cu apă a unităţii în cauză şi evacuarea apei din unitate, atunci când este cazul;

e) speciile de animale de acvacultură deţinute în unitatea în cauză;

f) informaţii la zi privind statutul sanitar al unităţii în cauză sau, dacă este cazul, al grupului de unităţi în cauză în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d).

(3) În cazul unităţilor autorizate în conformitate cu art.181 alin.(1), autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului, prin mijloace electronice, cel puţin informaţiile menţionate la alin.(2) lit.a), c), e) şi f) din prezentul articol, sub rezerva cerinţelor referitoare la protecţia datelor cu caracter personal.

(4) Dacă este cazul şi este relevant, autoritatea competentă poate combina înregistrarea prevăzută la alin.(1) cu înregistrarea în alte scopuri.

(5) Autoritatea competentă aprobă norme detaliate privind:

a) informaţiile relevante ce trebuie incluse în registrul unităţilor de acvacultură prevăzut la alin.(1);

b) accesul publicului la registrul respectiv.

Secţiunea a 4-a

Ţinerea evidenţelor şi trasabilitatea animalelor de acvacultură

şi a produselor de origine animală

Articolul 186. Obligaţiile operatorilor de unităţi de acvacultură de a ţine evidenţe şi de a urmări trasabilitatea

(1) Operatorii unităţilor de acvacultură supuse obligaţiei de înregistrare în conformitate cu art.173 sau de autorizare în conformitate cu art.181 alin.(1) ţin şi păstrează evidenţe, pe suport de hârtie sau în format electronic, care conţin cel puţin următoarele informaţii:

a) speciile, categoriile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale de acvacultură deţinute în unitatea lor;

b) circulaţia animalelor de acvacultură şi a produselor de origine animală obţinute din acestea înspre şi dinspre unitatea lor, indicând, după caz:

(i) locul lor de origine sau de destinaţie;

(ii) data deplasărilor respective;

c) certificatele de sănătate animală, pe hârtie sau în format electronic, ce trebuie să însoţească deplasările animalelor de acvacultură care sosesc la unitatea lor în conformitate cu art.208 şi cu normele adoptate conform art.211 alin.(1) lit.a) şi c) şi art.213;

d) mortalitatea în fiecare unitate epidemiologică şi alte probleme legate de boli în cadrul unităţii lor în raport cu tipul de producţie;

e) măsurile de biosecuritate, supravegherea, tratamentele, rezultatele testelor şi alte informaţii relevante, după caz, pentru:

(i) speciile şi categoriile de animale de acvacultură deţinute în cadrul unităţii;

(ii) tipul de producţie în unitate;

(iii) tipul şi dimensiunile unităţii;

f) rezultatele oricăror vizite de verificare a sănătăţii animale, necesare în conformitate cu art.25 alin.(1).

(2) Unităţile de acvacultură care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exonerate de autoritatea competentă de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau ale unora dintre informaţiile prevăzute la alin.(1) lit.c)–e), cu condiţia ca trasabilitatea animalelor de acvacultură şi a produselor de origine animală să fie asigurată.

(3) Operatorii unităţilor de acvacultură ţin evidenţele prevăzute la alin.(1) în cadrul unităţii de acvacultură şi:

a) le ţin astfel încât trasabilitatea locurilor de origine şi de destinaţie ale animalelor acvatice să poată fi asigurată;

b) le pun la dispoziţia autorităţii competente, la cerere;

c) le păstrează pentru o perioadă minimă ce urmează să fie stabilită de autoritatea competentă, care însă nu poate fi mai mică de 3 ani.

(4) Prin derogare de la cerinţa ca evidenţele să fie păstrate în cadrul unităţii de acvacultură, în cazul în care păstrarea lor în unitate este fizic imposibilă, evidenţele respective se păstrează în biroul din care se realizează administrarea afacerii.

Articolul 187. Obligaţia de a ţine evidenţe în cadrul unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor

(1) Operatorii unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor, supuse autorizării conform art.179, ţin şi păstrează evidenţe:

a) ale tuturor deplasărilor înspre şi dinspre unitatea lor ale animalelor de acvacultură şi ale produselor de origine animală obţinute de la acestea;

b) ale evacuării apei din unitatea lor şi ale măsurilor de biosecuritate relevante.

(2) Operatorii unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor:

a) ţin evidenţele prevăzute la alin.(1) în cadrul unităţii lor şi le pun la dispoziţia autorităţii competente la cerere;

b) păstrează evidenţele menţionate pentru o perioadă minimă ce urmează să fie stabilită de autoritatea competentă, care însă nu poate fi mai mică de 3 ani.

Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.

Articolul 188. Obligaţia de a ţine evidenţe pentru transportatori

(1) Transportatorii de animale acvatice destinate unităţilor de acvacultură sau care urmează să fie eliberate în natură ţin şi păstrează evidenţe privind:

a) categoriile, speciile şi cantităţile (numărul, volumul sau greutatea) de animale acvatice transportate;

b) ratele de mortalitate a animalelor de acvacultură şi a animalelor acvatice sălbatice în timpul transportului, în funcţie de tipul de transport şi de speciile de animale de acvacultură şi de animale acvatice sălbatice transportate;

c) unităţile de acvacultură şi unităţile producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor, vizitate de mijlocul de transport;

d) orice schimb de apă care a avut loc în timpul transportului, precizând sursa apei noi şi locurile de eliberare a apei;

e) curăţarea şi dezinfectarea mijlocului de transport.

Evidenţele se ţin şi se păstrează pe suport de hârtie sau în format electronic.

(2) Transportatorii care prezintă un risc redus de răspândire a bolilor listate sau emergente pot fi exoneraţi de la cerinţa de a ţine evidenţele tuturor sau ale unora dintre informaţiile prevăzute la alin.(1), cu condiţia ca trasabilitatea animalelor de acvacultură şi a produselor de origine animală să fie asigurată.

(3) Transportatorii ţin evidenţele prevăzute la alin.(1):

a) în aşa fel încât să poată fi puse imediat la dispoziţia autorităţii competente la cerere;

b) pentru o perioadă minimă ce urmează să fie stabilită de autoritatea competentă, care însă nu poate fi mai mică de 3 ani.

Articolul 189. Delegarea de competenţe privind ţinerea evidenţelor

(1) Guvernul adoptă norme de completare a cerinţelor privind ţinerea evidenţelor prevăzute la art.186–188 în ceea ce priveşte informaţiile ce trebuie înregistrate de operatori în plus faţă de cele prevăzute la art.186 alin.(1), art.187 alin.(1) şi art.188 alin.(1).

(2) Guvernul adoptă normele prevăzute la alin.(1) având în vedere următoarele aspecte:

a) riscurile prezentate de fiecare tip de unitate de acvacultură sau tip de transport;

b) speciile şi categoriile de animale acvatice deţinute în cadrul unităţii de acvacultură în cauză ori care sunt transportate înspre sau dinspre unitatea în cauză;

c) tipul de producţie în unitatea de acvacultură în cauză;

d) schemele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură sau de unitate producătoare de alimente de origine acvatică, aptă pentru combaterea bolilor;

e) numărul, volumul sau greutatea animalelor acvatice deţinute în cadrul unităţii de acvacultură în cauză ori care sunt transportate înspre sau dinspre aceasta.

Articolul 190. Competenţe de executare privind exonerările de la cerinţa de a ţine evidenţe

Autoritatea competentă aprobă norme privind tipurile de unităţi de acvacultură şi de operatori ce pot fi exoneraţi de la cerinţa de a ţine evidenţele prevăzute la art.186 şi 188, referitoare la:

a) operatorii unor anumite categorii de unităţi de acvacultură şi transportatori;

b) unităţile de acvacultură care deţin un număr redus de animale de acvacultură sau transportatorii care transportă un număr redus de animale acvatice;

c) anumite specii şi categorii de animale acvatice.

La aprobarea normelor respective, autoritatea competentă se întemeiază pe aspectele prevăzute la art.189 alin.(2).

Capitolul II

CIRCULAŢIA ANIMALELOR ACVATICE ÎN INTERIORUL REPUBLICII MOLDOVA

Secţiunea 1

Cerinţe generale pentru circulaţia animalelor acvatice

Articolul 191. Cerinţele generale pentru circulaţia animalelor acvatice

(1) Operatorii iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta că circulaţia animalelor acvatice nu pune în pericol statutul sanitar al locului de destinaţie în ceea ce priveşte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

b) bolile emergente.

(2) Operatorii deplasează animalele acvatice către o unitate de acvacultură ori în scop de consum uman sau le eliberează în natură doar în cazul în care animalele respective întrunesc următoarele condiţii:

a) provin, cu excepţia animalelor acvatice sălbatice, de la unităţi care:

(i) au fost înregistrate de autoritatea competentă în conformitate cu art.173;

(ii) au fost autorizate de autoritatea competentă în conformitate cu art.181 şi 182, atunci când acest lucru este impus de art.176 alin.(1), art.177 sau de art.178; sau

(iii) au primit o derogare de la cerinţa de înregistrare, prevăzută la art.173;

b) nu fac obiectul:

(i) restricţiilor de circulaţie care afectează speciile şi categoriile în cauză după cum se prevede în normele stabilite la art.55 alin.(1), art.56, art.61 alin.(1), art.62, 64, 65, art.70 alin.(1) lit.b), art.74 alin.(1), art.79, 81 şi în normele aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.63, 67, art.70 alin.(3), art.71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2); sau

(ii) măsurilor de urgenţă prevăzute la art.257 şi 258.

Cu toate acestea, operatorii pot deplasa animalele acvatice respective în cazul în care derogări de la restricţiile de circulaţie pentru astfel de deplasări sau eliberări în natură sunt prevăzute la art.53–83 ori sunt prevăzute derogări de la măsurile de urgenţă în normele aprobate în temeiul art.257 şi 258.

(3) Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că animalele de acvacultură, după părăsirea locului lor de origine, sunt transportate direct la locul de destinaţie final.

Articolul 192. Măsuri de prevenire a bolilor care se aplică transportului

(1) Operatorii iau măsurile corespunzătoare şi necesare de prevenire a bolilor pentru a se asigura că:

a) statutul sanitar al animalelor acvatice nu este pus în pericol în cursul transportului;

b) operaţiunile de transport al animalelor acvatice nu cauzează o posibilă răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la oameni şi la animale, pe traseu şi la locurile de destinaţie;

c) curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport şi alte măsuri de biosecuritate corespunzătoare sunt luate în funcţie de riscurile asociate operaţiunilor de transport în cauză;

d) orice schimb de apă şi evacuare a apei în timpul transportului animalelor acvatice destinate acvaculturii sau eliberării în natură se efectuează în locuri şi în condiţii ce nu pun în pericol statutul sanitar în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) al:

(i) animalelor acvatice transportate;

(ii) oricăror animale acvatice de pe traseu şi până la locul de destinaţie;

(iii) animalelor acvatice prezente la locul de destinaţie.

(2) Guvernul adoptă norme referitoare la:

a) condiţiile şi cerinţele privind curăţarea şi dezinfectarea echipamentelor şi a mijloacelor de transport în conformitate cu alin.(1) lit.c) şi utilizarea produselor biocide în aceste scopuri;

b) alte măsuri de biosecuritate corespunzătoare în timpul transportului, astfel cum se prevede la alin.(1) lit.c);

c) schimbul de apă şi evacuarea apei în timpul transportului, astfel cum se prevede la alin.(1) lit.d).

Articolul 193. Schimbarea utilizării prevăzute

(1) Este interzisă utilizarea în orice alt scop a animalelor acvatice care sunt deplasate pentru a fi distruse ori sacrificate în cadrul următoarelor măsuri:

a) oricare dintre măsurile de control al bolilor, astfel cum se prevede la art.32 alin.(1) lit.c), art.55 alin.(1), art.56, 61, 62, 64, 65 şi 70, art.74 alin.(1) şi (2), art.79–82 şi în normele aprobate în conformitate cu art.55 alin.(2), art.63, 67, art.70 alin.(3), art.71 , art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2);

b) măsurile de urgenţă, astfel cum se prevede la art.257 şi 258.

(2) Animalele acvatice deplasate în vederea consumului uman, pentru acvacultură, pentru a fi eliberate în natură sau în orice alt scop nu trebuie utilizate în niciun alt scop decât cel preconizat.

(3) Prin derogare de la alin.(2), autoritatea competentă poate autoriza o schimbare a utilizării animalelor acvatice într-un scop diferit de cel prevăzut iniţial, cu condiţia ca noua utilizare să nu prezinte un risc mai ridicat pentru statutul sanitar al animalelor acvatice la locul de destinaţie decât utilizarea prevăzută iniţial.

Articolul 194. Obligaţiile operatorilor la locul de destinaţie

(1) Operatorii unităţilor de acvacultură şi ai unităţilor producătoare de alimente de origine acvatică, apte pentru combaterea bolilor, care primesc animale acvatice, precum şi operatorii care primesc animale acvatice destinate eliberării în natură, înainte ca animalele acvatice să fie descărcate:

a) verifică prezenţa unuia dintre următoarele documente, dacă acesta este necesar:

(i) certificatul de sănătate animală prevăzut la art.208 alin.(1), art.209, art.223 alin.(1) şi în normele aprobate în temeiul art.189, 211 şi 213;

(ii) declaraţia pe propria răspundere prevăzută la art.218 alin.(1) şi în normele aprobate în temeiul art.218 alin.(3);

b) după verificarea animalelor acvatice pe care le-au primit, informează autoritatea competentă cu privire la orice neregulă privind:

(i) animalele acvatice primite;

(ii) documentele menţionate la lit.a).

(2) În eventualitatea unei nereguli, astfel cum se menţionează la alin.(1) lit.b), operatorul izolează animalele acvatice vizate de neregula respectivă până când autoritatea competentă ia o decizie cu privire la acestea.

Articolul 195. Cerinţe generale în ceea ce priveşte circulaţia animalelor de acvacultură destinate exportului către alte ţări sau teritorii

Operatorii se asigură că animalele de acvacultură destinate exportului către alte ţări sau teritorii ori care tranzitează teritoriul altor ţări sau teritorii îndeplinesc cerinţele stabilite la art.191–193.

Secţiunea a 2-a

Animale acvatice destinate unităţilor de acvacultură

sau care urmează a fi eliberate în natură

Articolul 196. Mortalitate anormală sau alte simptome de boală gravă

(1) Operatorii deplasează animale acvatice dintr-o unitate de acvacultură sau din mediul natural spre o altă unitate de acvacultură sau le eliberează în natură numai dacă animalele respective:

a) nu prezintă simptome de boală; şi

b) provin dintr-o unitate de acvacultură sau dintr-un mediu natural în care nu există mortalităţi anormale fără o cauză determinată.

(2) Prin derogare de la alin.(1), autoritatea competentă poate să autorizeze deplasarea sau eliberarea în natură a animalelor acvatice, astfel cum se prevede în alineatul menţionat, în baza unei evaluări a riscurilor asociate, cu condiţia ca animalele în cauză să provină dintr-un sector al unităţii de acvacultură sau dintr-un mediu natural care este independent de unitatea epidemiologică în care s-au înregistrat mortalitatea anormală sau alte simptome de boală.

(3) În cazul în care deplasarea sau eliberarea în natură menţionate la alin.(2) se efectuează într-o altă ţară, autoritatea competentă le autorizează numai dacă autoritatea competentă a ţării de destinaţie şi, dacă este cazul, autorităţile competente ale ţărilor de tranzit şi-au dat acordul pentru o astfel de deplasare sau eliberare.

Articolul 197. Circulaţia animalelor de acvacultură către zonele şi compartimentele declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

(1) Operatorii deplasează animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) sau c) către o unitate de acvacultură sau pentru a fi eliberate în natură într-o zonă care a fost declarată indemnă de aceste boli listate numai dacă animalele în cauză provin dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care a fost declarat indemn de bolile respective.

(2) Operatorii deplasează animale de acvacultură din speciile listate relevante pentru una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) sau c) către o unitate de acvacultură sau pentru a fi eliberate în natură într-o zonă ori într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare conform art.31 alin.(1) sau (2) numai dacă animalele în cauză provin dintr-o ţară sau dintr-o zonă ori dintr-un compartiment al acesteia declarat indemn de bolile respective.

(3) Guvernul adoptă derogări de la cerinţele de circulaţie sau de eliberare în natură a animalelor de acvacultură prevăzute la alin.(1) şi (2), care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d), datorită:

a) speciilor, categoriilor şi etapei de viaţă ale animalelor de acvacultură în cauză;

b) tipului unităţii de origine şi al unităţii de destinaţie;

c) utilizării preconizate pentru animalele de acvacultură în cauză;

d) locului de destinaţie pentru animalele de acvacultură în cauză;

e) tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare şi altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate în locul de origine sau în locul de destinaţie.

Articolul 198. Derogări de la obligaţiile operatorilor privind circulaţia animalelor de acvacultură între ţări, zone sau compartimente care fac obiectul unui program de eradicare

Prin derogare de la art.197 alin.(1) şi (2), autoritatea competentă poate autoriza operatorii să deplaseze animale de acvacultură într-o zonă sau într-un compartiment pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu art.31 alin.(1) şi (2) în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) şi c), dintr-o altă zonă sau dintr-un alt compartiment pentru care un astfel de program a fost de asemenea instituit pentru aceleaşi boli listate, cu condiţia ca această circulaţie să nu pună în pericol statutul sanitar al zonei sau al compartimentului de destinaţie.

În cazul în care circulaţia respectivă se efectuează către o altă ţară, autoritatea competentă o autorizează numai dacă autoritatea competentă din ţara de destinaţie şi, dacă este cazul, autorităţile competente din ţările de tranzit şi-au dat acordul în acest sens.

Articolul 199. Măsurile privind eliberarea în natură a animalelor acvatice

Operatorii pot solicita ca animalele acvatice să fie eliberate în natură numai în cazul în care provin dintr-o zonă sau dintr-un compartiment declarat indemn de boală, în conformitate cu art.36 alin.(1) sau cu art.37 alin.(1), în ceea ce priveşte una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) şi c), pentru care specia de animale acvatice ce urmează să fie deplasate este o specie listată, indiferent de statutul sanitar al zonei în care animalele acvatice urmează să fie eliberate.

Articolul 200. Circulaţia animalelor acvatice sălbatice către zonele ori compartimentele declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

(1) Art.196–198 se aplică circulaţiei animalelor acvatice sălbatice destinate unei unităţi de acvacultură sau eliberării în natură.

(2) Operatorii iau măsurile adecvate şi necesare de prevenire a bolilor atunci când deplasează animale acvatice sălbatice între habitate pentru a se asigura că:

a) aceste deplasări nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la animalele acvatice de la locul de destinaţie; şi

b) sunt instituite măsuri de diminuare a riscurilor sau alte măsuri de biosecuritate adecvate, dacă aceasta este necesar pentru a asigura respectarea cerinţei de la lit.a) din prezentul alineat.

(3) Autoritatea competentă aprobă măsurile de prevenire a bolilor şi de diminuare a riscurilor ce trebuie luate de operatori conform alin.(2), iar în lipsa unor măsuri reglementate la locul de destinaţie, autoritatea competentă poate decide cu privire la astfel de măsuri.

Secţiunea a 3-a

Animale acvatice destinate consumului uman

Articolul 201. Circulaţia animalelor de acvacultură vii destinate consumului uman în zonele sau compartimentele declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

(1) Operatorii deplasează animale de acvacultură vii din speciile listate relevante pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) sau c), destinate consumului uman, către o zonă sau un compartiment care a fost declarat indemn de boală în conformitate cu art.36 sau cu art.37 sau pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu art.31 alin.(1) sau (2), în ceea ce priveşte una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) şi c), numai dacă animalele respective provin dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care a fost declarat indemn de boală în conformitate cu art.36 sau cu art.37.

(2) Prin derogare de la alin.(1) din prezentul articol, operatorii pot să introducă animale de acvacultură vii într-o zonă pentru care s-a instituit un program de eradicare în conformitate cu art.31 alin.(1) sau (2), în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) şi c), dintr-o altă zonă sau dintr-un alt compartiment pentru care un astfel de program a fost de asemenea instituit pentru aceleaşi boli, cu condiţia ca această deplasare să nu pună în pericol statutul sanitar al zonei respective/compartimentului respectiv.

(3) Guvernul adoptă norme privind derogările prevăzute la alin.(2) pentru circulaţia animalelor de acvacultură vii care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:

a) speciilor, categoriilor şi etapei de viaţă ale animalelor de acvacultură în cauză;

b) metodelor de deţinere a animalelor de acvacultură şi tipului de producţie în unităţile de acvacultură de origine şi de destinaţie;

c) utilizării preconizate a animalelor de acvacultură;

d) locului de destinaţie al animalelor de acvacultură;

e) tratamentelor speciale, metodelor de prelucrare şi altor măsuri suplimentare de limitare a riscurilor aplicate la locul de origine sau la locul de destinaţie.

Articolul 202. Circulaţia animalelor acvatice sălbatice vii din zonele declarate indemne de boală sau care fac obiectul unui program de eradicare

(1) Prevederile art.201 alin.(1) şi (2) şi normele adoptate în temeiul art.201 alin.(3) se aplică circulaţiei animalelor acvatice sălbatice vii, destinate consumului uman şi care au ca destinaţie ţările sau zonele ori compartimentele acestora care au fost declarate indemne de boală în conformitate cu art.36 sau art.37 sau care fac obiectul unui program de eradicare în conformitate cu art.31 alin.(1) sau (2) în cazul în care măsurile luate în temeiul acestora sunt necesare pentru a se asigura că animalele respective nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la animalele acvatice de la locul de destinaţie.

(2) Alin.(1) din prezentul articol se aplică de asemenea animalelor acvatice vii care nu intră în sfera definiţiei animalelor de acvacultură de la art.4.

Secţiunea a 4-a

Derogări de la art.191–202 şi măsuri suplimentare

de diminuare a riscurilor

Articolul 203. Animale acvatice destinate unităţilor izolate de acvacultură

(1) Operatorii deplasează animale acvatice către o unitate izolată de acvacultură numai în cazul în care animalele respective îndeplinesc următoarele condiţii:

a) provin dintr-o altă unitate izolată de acvacultură;

b) nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la speciile de animale listate prezente în cadrul unităţii izolate de destinaţie, cu excepţia cazului în care deplasarea în cauză este autorizată în scopuri ştiinţifice.

(2) Autoritatea competentă aprobă:

a) norme detaliate privind circulaţia animalelor de acvacultură către unităţile izolate de acvacultură, în plus faţă de cele prevăzute la alin.(1);

b) norme speciale pentru circulaţia animalelor de acvacultură către unităţile izolate de acvacultură, în care măsurile existente de diminuare a riscurilor garantează că respectiva circulaţie nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea animalelor de acvacultură din acea unitate izolată şi din unităţile învecinate.

Articolul 204. Circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice

(1) Autoritatea competentă din Republica Moldova poate să autorizeze circulaţia animalelor acvatice în scopuri ştiinţifice pe teritoriul Republicii Moldova atunci când respectiva circulaţie nu îndeplineşte cerinţele art.191–202, cu excepţia art.191 alin.(1) şi (3) şi a art.192–194.

(2) Autoritatea competentă din Republica Moldova acordă derogări în temeiul alin.(1) numai în următoarele condiţii:

a) în comun cu autoritatea competentă din ţara de origine:

(i) au convenit asupra condiţiilor pentru o astfel de circulaţie;

(ii) se asigură că sunt instituite măsurile necesare de diminuare a riscurilor astfel încât circulaţia animalelor acvatice respective să nu pună în pericol statutul sanitar al locurilor de tranzit şi de destinaţie în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

(iii) au notificat, atunci când este cazul, autorităţile competente din ţările de tranzit cu privire la derogarea acordată şi condiţiile în care aceasta a fost acordată;

b) circulaţia în cauză are loc sub supravegherea autorităţii competente din Republica Moldova şi a autorităţii competente din ţara de origine şi, dacă este cazul, a celor din ţările de tranzit.

Articolul 205. Alte utilizări specifice ale animalelor acvatice

(1) Operatorii iau măsurile preventive necesare pentru a garanta că circulaţia animalelor acvatice care sunt destinate unor scopuri sau utilizări specifice enumerate la alin.(2) lit.a) pct.(i)–(vi) din prezentul articol nu prezintă un risc de răspândire a bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) la animalele acvatice de la locul de destinaţie.

(2) Guvernul adoptă norme privind:

a) cerinţele specifice de completare a normelor prevăzute la art.191–202 şi în ceea ce priveşte circulaţia animalelor acvatice în următoarele scopuri:

(i) pentru grădinile zoologice, magazinele de animale de companie, angrosişti şi iazurile de grădină;

(ii) pentru expoziţii;

(iii) pentru pescuitul sportiv, inclusiv momeala de pescuit;

(iv) pentru evenimentele culturale şi evenimente similare;

(v) pentru acvariile comerciale;

(vi) pentru asistenţa medicală şi în alte scopuri similare;

b) derogări de la art.191–202, cu excepţia art.191 alin.(1) şi (3) şi a art.192–194 în ceea ce priveşte circulaţia în scopurile menţionate la lit.a) din prezentul alineat, cu condiţia să se aplice măsuri corespunzătoare de biosecuritate, astfel încât circulaţia respectivă să nu prezinte un risc semnificativ pentru statutul sanitar al locului de destinaţie.

Articolul 206. Aprobarea de norme temporare privind circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice

(1) Autoritatea competentă poate stabili norme temporare, complementare normelor stabilite de prezentul capitol pentru circulaţia anumitor specii sau categorii de animale acvatice ori alternative acestora, în cazul în care:

a) cerinţele de circulaţie prevăzute la art.196, art.197 alin.(1), art.198, 199, art.200 alin.(1) şi (2), art.201, art.202 alin.(1), art.203 alin.(1), art.204 alin.(1) şi (2) şi în normele adoptate în temeiul art.197 alin.(3), art.200 alin.(3), art.202, art.203 alin.(2), art.204 şi art.205 nu sunt eficiente pentru diminuarea riscurilor generate de deplasarea animalelor acvatice; sau

b) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) par să se răspândească în pofida aplicării cerinţelor privind circulaţia stabilite conform art.191–207.

(2) Din motive de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, referitoare la o boală listată ce prezintă un risc de impact foarte semnificativ şi ţinând seama de aspectele menţionate la art.205, autoritatea competentă poate aproba norme imediat aplicabile.

Articolul 207. Aspecte care trebuie luate în considerare la adoptarea normelor prevăzute de prezenta secţiune

La stabilirea normelor în conformitate cu art.203 alin.(2) şi art.204–206, autoritatea competentă întemeiază normele respective pe următoarele aspecte:

a) riscurile asociate circulaţiei menţionate în dispoziţiile respective;

b) statutul sanitar al locurilor de origine, de tranzit şi de destinaţie în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

c) speciile de animale acvatice listate pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d);

d) măsurile de biosecuritate în vigoare la locurile de origine, de tranzit şi de destinaţie;

e) orice condiţii specifice în care sunt deţinute animalele acvatice;

f) schemele de circulaţie specifice tipului de unitate de acvacultură, dar şi speciei şi categoriei de animale acvatice în cauză;

g) alţi factori epidemiologici.

Secţiunea a 5-a

Certificarea sănătăţii animalelor de acvacultură

Articolul 208. Obligaţia operatorilor de a se asigura că animalele de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală

(1) Operatorii deplasează animale de acvacultură numai dacă acestea sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu art.216 alin.(1), în cazul în care animalele respective sunt din speciile listate pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) şi c) şi sunt destinate introducerii într-o ţară sau într-o zonă ori într-un compartiment al acesteia care a fost declarat indemn de boală în conformitate cu art.36 şi cu art.37 sau în care este instituit un program de eradicare în conformitate cu art.31 alin.(1) sau (2) în ceea ce priveşte una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) şi c).

(2) Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală, eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu art.216 alin.(1), însoţeşte animalele de acvacultură de la locul lor de origine la locul lor de destinaţie finală în cazul în care animalele în cauză sunt din speciile listate pentru bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) şi b) şi sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie care face obiectul măsurilor de control al bolilor astfel cum se prevede la art.55 alin.(1) lit.f) pct.(ii), art.56, 64, art.65 alin.(1), art.74 alin.(1), art.79 şi în normele aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.67, 68, 71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2) pentru una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) şi b).

(3) Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală însoţeşte animalele de acvacultură de la locul lor de origine la locul lor de destinaţie finală, cu excepţia cazului în care se prevăd măsuri specifice în normele aprobate în temeiul art.214.

Articolul 209. Obligaţia operatorilor de a se asigura că alte animale acvatice sunt însoţite de un certificat de sănătate animală

(1) În cazurile în care, din cauza riscului asociat circulaţiei animalelor acvatice altele decât animalele de acvacultură, este necesară certificarea sănătăţii animale în conformitate cu normele prevăzute la art.211 alin.(1) lit.a), operatorii deplasează respectivele animale acvatice numai dacă acestea sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă conform art.216 alin.(1).

(2) Prevederile art.208 se aplică de asemenea animalelor acvatice altele decât animalele de acvacultură destinate unei unităţi de acvacultură sau eliberării în natură. În cazul în care autoritatea competentă concluzionează că certificarea nu este fezabilă din cauza naturii locului sau ţării de origine a animalelor acvatice respective, aceasta poate autoriza circulaţia fără certificat de sănătate animală, sub rezerva acordului autorităţii competente de la locul de destinaţie.

(3) Prezentul articol nu se aplică animalelor acvatice sălbatice, recoltate sau capturate în vederea consumului uman imediat.

Articolul 210. Derogări privind certificarea sănătăţii animale

Prin derogare de la cerinţele de certificare a sănătăţii animale prevăzute la art.208 şi 209, autoritatea competentă poate acorda derogări privind circulaţia pe teritoriul Republicii Moldova a anumitor transporturi de animale acvatice fără certificat de sănătate animală, cu condiţia existenţei unui sistem alternativ care să garanteze că aceste transporturi pot fi urmărite şi că sunt îndeplinite cerinţele de sănătate animală pentru circulaţia în cauză prevăzute la art.191–207.

Articolul 211. Norme specifice privind certificarea sănătăţii animale pentru animalele acvatice

(1) Guvernul adoptă norme referitoare la:

a) cerinţa de certificare a sănătăţii animale pentru circulaţia animalelor acvatice altele decât animalele de acvacultură, menţionate la art.209 alin.(1), în cazul în care certificarea sănătăţii animale este imperativă pentru a se asigura că această circulaţie îndeplineşte următoarele cerinţe de sănătate animală pentru speciile listate de animale în cauză:

(i) cerinţele prevăzute la art.191–207 şi normele adoptate în temeiul acestora;

(ii) măsurile de control al bolilor, astfel cum se prevede la art.55 alin.(1), art.56, art.61 alin.(1), art.62, 64, art.65 alin.(1), art.74 alin.(1), art.79 şi 80 sau în normele aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.63, 67, 68, 71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2);

(iii) măsurile de urgenţă, astfel cum se prevede la art.257–258;

b) normele speciale pentru certificarea sănătăţii animale, astfel cum se prevede la art.208 şi 209, în cazul în care măsurile specifice de diminuare a riscurilor luate de autoritatea competentă garantează:

(i) trasabilitatea animalelor acvatice care sunt deplasate;

(ii) faptul că animalele acvatice deplasate îndeplinesc condiţiile de sănătate animală necesare pentru circulaţie prevăzute la art.191–207;

c) derogări de la cerinţele privind certificatele de sănătate animală prevăzute la art.208 şi 209 şi condiţiile pentru astfel de derogări şi pentru circulaţia animalelor acvatice care nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor datorită:

(i) speciei, categoriilor sau etapei de viaţă a animalelor acvatice în cauză;

(ii) metodelor de deţinere şi tipului de producţie pentru aceste specii şi categorii de animale acvatice;

(iii) utilizării preconizate a animalelor acvatice în cauză; sau

(iv) locului de destinaţie al animalelor acvatice în cauză.

(2) Autoritatea competentă aprobă norme privind obligaţia operatorilor, prevăzută la art.209 alin.(2), de a garanta că animalele acvatice sălbatice destinate unei unităţi de acvacultură sunt însoţite de un certificat de sănătate animală.

Articolul 212. Conţinutul certificatelor de sănătate animală

(1) Certificatul de sănătate animală prevăzut la art.208–210 conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) unitatea sau locul de origine, unitatea sau locul de destinaţie al animalelor acvatice în cauză şi, în cazul în care este relevant pentru răspândirea bolilor, orice unitate sau loc vizitat pe traseu;

b) o descriere a animalelor acvatice în cauză, inclusiv speciile şi categoria acestora;

c) cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) animalelor acvatice în cauză;

d) informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele acvatice în cauză îndeplinesc cerinţele de sănătate animală relevante pentru circulaţie prevăzute la art.191–207.

(2) Certificatul de sănătate animală ar putea include şi alte informaţii necesare cerute în temeiul altor acte normative.

Articolul 213. Norme specifice privind conţinutul certificatelor de sănătate animală

Autoritatea competentă aprobă norme specifice privind conţinutul certificatelor de sănătate animală, astfel cum se prevede la art.212 alin.(1):

a) norme detaliate privind conţinutul certificatului de sănătate animală prevăzut la art.212 alin.(1) pentru diferite specii şi categorii de animale acvatice;

b) informaţii suplimentare ce urmează să fie incluse în certificatul de sănătate animală prevăzut la art.212 alin.(1);

c) norme referitoare la formularele-tip ale certificatelor de sănătate animală.

Articolul 214. Delegarea de competenţe privind anumite tipuri de circulaţie a animalelor acvatice către locul de destinaţie

Autoritatea competentă aprobă măsuri specifice de completare a cerinţelor de certificare a sănătăţii animale prevăzute la art.208 şi 209 pentru următoarele tipuri de circulaţie a animalelor acvatice:

a) circulaţia animalelor acvatice care nu îşi pot continua călătoria către locul de destinaţie finală şi care trebuie să se întoarcă la locul lor de origine ori să fie deplasate către o destinaţie diferită pentru unul sau mai multe dintre următoarele motive:

(i) traseul lor planificat a fost întrerupt în mod neaşteptat din motive de bunăstare a animalelor;

(ii) accidente sau evenimente neprevăzute pe traseu;

(iii) animalele acvatice au fost respinse la locul de destinaţie într-o altă ţară sau regiune;

b) circulaţia animalelor acvatice în scopul participării la expoziţii, la evenimente sportive, evenimente culturale, alte evenimente similare şi întoarcerea ulterioară a acestora în locul sau ţara lor de origine.

Articolul 215. Obligaţia operatorilor de a coopera cu autorităţile competente în vederea certificării sănătăţii animale

Operatorii:

a) furnizează autorităţii competente, înainte de deplasarea preconizată a animalelor acvatice, toate informaţiile necesare pentru a completa certificatul de sănătate animală prevăzut la art.208 şi 209 şi în normele adoptate în temeiul art.211, 213 şi 214;

b) dacă este necesar, se asigură că animalele acvatice în cauză sunt supuse unor controale ale documentelor, controale ale identităţii şi controale fizice astfel cum se prevede la art.216 alin.(3), precum şi în normele adoptate în temeiul art.216 alin.(4).

Articolul 216. Responsabilitatea autorităţii competente în ceea ce priveşte certificarea sănătăţii animale

(1) La cererea operatorului, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia animalelor acvatice, astfel cum prevăd art.208 şi 209 sau normele adoptate în temeiul art.211 şi 214, cu condiţia ca următoarele cerinţe de sănătate animală să fie respectate, după caz:

a) cele prevăzute la art.191, art.192 alin.(1), art.193, 195, 196, art.197 alin.(1), art.198, 199, art.200 alin.(1) şi (2), art.201, art.203 alin.(1) şi art.204 alin.(1) şi (2);

b) cele prevăzute în normele aprobate în temeiul art.192 alin.(2), art.197 alin.(3), art.200 alin.(3), art.201 alin.(3), art.202, art.203 alin.(2), art.204 şi 205;

c) cele prevăzute în actele de punere în aplicare aprobate în temeiul art.206.

(2) Certificatele de sănătate animală:

a) sunt verificate, ştampilate şi semnate de un medic veterinar oficial;

b) rămân valabile pentru perioada prevăzută în normele adoptate în temeiul alin.(4) lit.c), în cursul căreia animalele acvatice care fac obiectul acestora trebuie să continue să îndeplinească garanţiile de sănătate animală cuprinse în acestea.

(3) Înainte de semnarea unui certificat de sănătate animală, medicul veterinar oficial verifică, prin intermediul unor controale ale documentelor, ale identităţii şi controale fizice prevăzute în normele adoptate în temeiul alin.(4), dacă animalele acvatice care fac obiectul acestuia îndeplinesc cerinţele prevăzute de prezentul capitol, luând în considerare speciile şi categoriile de animale acvatice în cauză şi cerinţele de sănătate animală.

(4) Guvernul adoptă norme privind:

a) tipurile de controale ale documentelor, ale identităţii şi controale fizice pentru diferite specii şi categorii de animale acvatice, care trebuie efectuate de medicul veterinar oficial în conformitate cu alin.(3), pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor din prezentul capitol;

b) termenele-limită pentru realizarea acestor controale ale documentelor, ale identităţii şi controale fizice, dar şi pentru eliberarea certificatelor de sănătate animală de către medicul veterinar oficial înainte de circulaţia transporturilor de animale acvatice;

c) durata de valabilitate a certificatelor de sănătate animală.

Articolul 217. Certificate electronice de sănătate animală

a) conţin toate informaţiile pe care trebuie să le conţină formularul-tip al certificatului de sănătate animală conform art.212 alin.(1) şi normelor aprobate în temeiul art.213;

b) asigură trasabilitatea animalelor acvatice în cauză şi legătura dintre aceste animale şi certificatul electronic de sănătate animală;

c) asigură faptul că autorităţile competente din ţările de origine, de tranzit şi de destinaţie pot avea acces la documentele electronice în cauză în orice moment pe durata transportului.

Articolul 218. Declaraţia pe propria răspundere a operatorilor pentru deplasările de animale de acvacultură

(1) Operatorii de la locul de origine emit o declaraţie pe propria răspundere pentru deplasările de animale de acvacultură pe teritoriul Republicii Moldova şi se asigură că aceasta însoţeşte animalele respective în cazul în care nu există obligaţia ca acestea să fie însoţite de un certificat de sănătate animală astfel cum se prevede la art.208 şi 209 sau în orice norme aprobate în temeiul art.211 şi 214.

(2) Declaraţia pe propria răspundere prevăzută la alin.(1) conţine cel puţin următoarele informaţii privind animalele de acvacultură vizate:

a) locurile lor de origine şi de destinaţie şi, atunci când este cazul, orice loc relevant de pe traseu;

b) mijloacele de transport;

c) o descriere a animalelor de acvacultură, a categoriilor, speciilor şi a cantităţii (numărul, volumul sau greutatea) acestora, după cum este relevant pentru animalele în cauză;

d) informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele de acvacultură îndeplinesc cerinţele de circulaţie prevăzute la art.191–207.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme detaliate privind:

a) conţinutul declaraţiei pe propria răspundere prevăzut la alin.(2) pentru diferite specii şi categorii de animale de acvacultură;

b) informaţiile suplimentare ce trebuie să figureze în declaraţia pe propria răspundere pe lângă cele prevăzute la alin.(2);

c) formularul-tip al declaraţiei pe propria răspundere prevăzută la alin.(1).

Secţiunea a 6-a

Notificarea circulaţiei animalelor

acvatice către alte ţări

Articolul 219. Obligaţia operatorilor privind notificarea circulaţiei animalelor acvatice către alte ţări

(1) Operatorii, cu excepţia transportatorilor, notifică în prealabil autoritatea competentă din Republica Moldova cu privire la intenţia de deplasare a animalelor acvatice către alte ţări în cazul în care:

a) animalele acvatice trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu art.208 şi 209 şi cu orice norme adoptate în temeiul art.211 şi 214;

b) animalele acvatice trebuie să fie însoţite de un certificat de sănătate animală pentru animale acvatice în cazul în care sunt deplasate dintr-o zonă de restricţie, astfel cum se menţionează la art.208 alin.(2);

c) animalele de acvacultură şi animalele acvatice sălbatice care urmează să fie deplasate sunt destinate unei unităţi supuse obligaţiei de înregistrare în conformitate cu art.173 ori de autorizare în conformitate cu art.176–179 sau sunt destinate eliberării în natură;

d) notificarea este necesară în conformitate cu cerinţele suplimentare aprobate în temeiul art.221.

(2) În sensul notificării prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, operatorii furnizează autorităţii competente din Republica Moldova toate informaţiile necesare pentru a-i permite să notifice autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia animalelor acvatice, în conformitate cu art.220 alin.(1).

Articolul 220. Responsabilitatea autorităţii competente de a notifica circulaţia animalelor acvatice către alte ţări

(1) Autoritatea competentă din Republica Moldova notifică autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia animalelor acvatice astfel cum se menţionează la art.219, cu excepţia cazului în care a fost acordată o derogare de la această cerinţă în conformitate cu art.221 alin.(1) lit.c).

(2) Notificarea menţionată la alin.(1) se face înaintea circulaţiei în cauză şi, atunci când este posibil, prin intermediul sistemului TRACES.

(3) Autoritatea competentă din Republica Moldova este responsabilă de gestionarea notificărilor referitoare la circulaţie, astfel cum se prevede la alin.(1).

(4) Prin derogare de la alin.(1), autoritatea competentă din Republica Moldova poate autoriza operatorul vizat să notifice, parţial sau complet, autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia animalelor acvatice prin intermediul sistemului TRACES.

Articolul 221. Cerinţe suplimentare privind notificarea circulaţiei animalelor acvatice de către operatori şi de către autoritatea competentă

(1) Autoritatea competentă aprobă cerinţe suplimentare privind:

a) cerinţa de notificare de către operatori, în conformitate cu art.219, a circulaţiei către alte ţări a animalelor acvatice din specii sau categorii altele decât cele menţionate la art.219 alin.(1) lit.a)–c), în cazul în care trasabilitatea circulaţiei respective este necesară pentru a asigura conformitatea cu cerinţele de sănătate animală prevăzute în prezentul capitol;

b) informaţiile necesare pentru notificarea circulaţiei animalelor acvatice de către operatori şi de autoritatea competentă, astfel cum se prevede la art.219 şi art.220 alin.(1);

c) derogările de la cerinţele de notificare prevăzute la art.219 alin.(1) lit.c) pentru speciile şi categoriile de animale acvatice sau tipurile de circulaţie care prezintă un risc nesemnificativ;

d) procedurile de urgenţă pentru notificarea circulaţiei animalelor acvatice în cazul întreruperilor de curent electric şi al altor probleme ale sistemului TRACES;

e) cerinţele de gestionare a notificărilor, astfel cum se prevede la art.220 alin.(3).

(2) Autoritatea competentă poate stabili norme privind:

a) detaliile notificărilor efectuate de:

(i) operatori cu privire la circulaţia animalelor acvatice conform art.219;

(ii) autoritatea competentă din Republica Moldova către autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia animalelor acvatice conform art.220 alin.(1);

b) termenele pentru:

(i) furnizarea de către operatori a informaţiilor necesare, menţionate la art.219 alin.(2);

(ii) notificarea circulaţiei către autoritatea competentă din ţara de destinaţie, astfel cum se prevede la art.220 alin.(1).

Capitolul III

PRODUCŢIA, PRELUCRAREA ŞI DISTRIBUŢIA PRODUSELOR

DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ANIMALE ACVATICE,

ALTELE DECÂT ANIMALELE ACVATICE VII

Articolul 222. Obligaţii generale în materie de sănătate animală pentru operatori

(1) Operatorii întreprind masurile necesare pentru a se asigura că, în toate etapele de producţie, de prelucrare şi de distribuţie a produselor de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animalele acvatice vii, aceste produse nu provoacă răspândirea:

a) bolilor listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d), ţinând seama de statutul sanitar al locului de producţie, de prelucrare şi de destinaţie;

b) bolilor emergente.

(2) Operatorii se asigură că produsele de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animalele acvatice vii nu provin din unităţi din sectorul alimentar ori nu sunt obţinute de la animale care provin din astfel de unităţi care fac obiectul:

a) măsurilor de urgenţă, astfel cum se prevede la art.257 şi 258, cu excepţia cazului în care sunt prevăzute derogări de la normele respective;

b) restricţiilor de circulaţie aplicabile animalelor acvatice şi produselor de origine animală provenite de la animale acvatice, astfel cum se prevede la art.32 alin.(1), art.55 alin.(1) lit.e), art.56, art.61 alin.(1) lit.a), art.62 alin.(1), art.65 alin.(1) lit.c), art.70 alin.(1) lit.b), art.74 alin.(1) lit.a), art.76 alin.(2) lit.b) şi alin.(3), art.79, 81, art.82 alin.(2) şi (3) şi în normele aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.63, 67, art.70 alin.(3), art.71, art.74 alin.(4), art.76 alin.(5) şi art.83 alin.(2), cu excepţia cazului în care aceste norme prevăd derogări de la restricţiile de circulaţie respective.

(3) Autoritatea competentă aprobă cerinţe detaliate de completare a celor prevăzute la alin.(2) pentru circulaţia produselor de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animalele acvatice vii, în ceea ce priveşte:

a) bolile şi speciile de animale acvatice vizate de bolile respective, pentru care se aplică măsurile de urgenţă sau restricţiile de circulaţie menţionate la alin.(2);

b) tipurile de produse de origine animală provenite de la animale acvatice;

c) măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală provenite de la animale acvatice la locurile de origine şi de destinaţie;

d) utilizarea prevăzută pentru produsele de origine animală provenite de la animale acvatice;

e) locul de destinaţie al produselor de origine animală provenite de la animale acvatice.

(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică produselor de origine animală provenite de la animale acvatice sălbatice recoltate sau capturate în vederea consumului uman imediat.

Articolul 223. Certificate de sănătate animală

(1) Operatorii deplasează următoarele produse de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animalele acvatice vii numai în cazul în care respectivele produse sunt însoţite de un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă în conformitate cu alin.(3):

a) produsele de origine animală care sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie ce face obiectul măsurilor de urgenţă prevăzute la art.257 şi 258 şi care provin de la animale acvatice din speciile ce fac obiectul acestor măsuri de urgenţă;

b) produsele de origine animală care:

(i) sunt autorizate să părăsească o zonă de restricţie ce face obiectul măsurilor de control al bolilor în conformitate cu art.32 alin.(1), art.55 alin.(1) lit.c), art.56, art.61 alin.(1) lit.a), art.62 alin.(1), art.65 alin.(1) lit.c), art.70 alin.(1) lit.b), art.74 alin.(1) lit.a), art.79 şi cu normele aprobate în temeiul art.55 alin.(2), art.63, 67, 71, art.74 alin.(4) şi art.83 alin.(2); şi

(ii) provin de la animale acvatice din speciile supuse respectivelor măsuri de control al bolilor.

(2) Prin derogare de la alin.(1), un astfel de certificat nu este necesar pentru circulaţia produselor de origine animală provenite de la animale acvatice sălbatice, cu condiţia:

a) să fie instituite măsuri alternative de diminuare a riscurilor, autorizate de autoritatea competentă, care să garanteze că circulaţia respectivă nu prezintă un risc de răspândire a bolilor listate;

b) să fie asigurată trasabilitatea transporturilor de astfel de produse.

(3) Operatorii iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că certificatul de sănătate animală menţionat la alin.(1) însoţeşte produsele de origine animală de la locul lor de origine la locul lor de destinaţie.

(4) La cererea operatorului în cauză, autoritatea competentă emite un certificat de sănătate animală pentru circulaţia produselor de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animalele acvatice vii conform alin.(1), cu condiţia ca cerinţele prevăzute de prezentul articol să fie respectate.

(5) Art.212 şi art.214–217, precum şi normele aprobate în temeiul art.213 şi al art.216 alin.(4) se aplică certificării pentru circulaţia produselor de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animalele acvatice vii menţionate la alin.(1) din prezentul articol.

(6) Autoritatea competentă aprobă cerinţe şi norme detaliate cu privire la certificatul de sănătate animală ce trebuie să însoţească produsele de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animalele acvatice vii menţionate la alin.(1), luând în considerare:

a) tipurile produselor de origine animală în cauză;

b) măsurile de diminuare a riscurilor aplicate produselor de origine animală în cauză, care reduc riscurile de răspândire a bolilor;

c) utilizarea prevăzută pentru produsele de origine animală în cauză;

d) locul de destinaţie al produselor de origine animală în cauză.

Articolul 224. Conţinutul certificatului de sănătate animală

(1) Certificatul de sănătate animală pentru produse de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animale acvatice vii conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) unitatea sau locul de origine şi unitatea sau locul de destinaţie al produselor de origine animală în cauză;

b) o descriere a produselor de origine animală în cauză;

c) cantitatea (numărul, volumul sau greutatea) produselor de origine animală în cauză;

d) date privind identificarea produselor de origine animală în cauză, astfel cum se prevede la art.65 alin.(1) lit.h) sau în orice norme aprobate în temeiul art.67;

e) informaţiile necesare pentru a demonstra că produsele de origine animală în cauză îndeplinesc cerinţele privind restricţiile de circulaţie prevăzute la art.222 alin.(2) şi în orice norme aprobate în temeiul art.222 alin.(3).

(2) Certificatul de sănătate animală menţionat la alin.(1) poate conţine şi alte informaţii necesare cerute în temeiul altor acte normative din domeniu.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme privind modificarea şi completarea informaţiilor pe care trebuie să le cuprindă certificatul de sănătate animală conform alin.(1).

(4) Autoritatea competentă aprobă norme privind formularul-tip al certificatului de sănătate animală prevăzut la alin.(1).

Articolul 225. Notificarea circulaţiei produselor de origine animală către alte ţări

(1) Operatorii:

a) informează în prealabil autoritatea competentă din Republica Moldova cu privire la intenţiile de circulaţie către o altă ţară a produselor de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animale acvatice vii, în cazul în care transporturile respective trebuie însoţite de un certificat de sănătate animală în conformitate cu art.223 alin.(1);

b) furnizează toate informaţiile necesare pentru a-i permite autorităţii competente din Republica Moldova să notifice ţara de destinaţie cu privire la circulaţia în cauză, în conformitate cu alin.(2) din prezentul articol.

(2) Autoritatea competentă din Republica Moldova notifică autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la circulaţia produselor de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animalele acvatice vii, în conformitate cu art.220 alin.(3).

(3) Art.219 şi 220, precum şi orice norme aprobate în temeiul art.221 se aplică notificării privind circulaţia produselor de origine animală provenite de la animale acvatice altele decât animale acvatice vii.

Articolul 226. Măsuri destinate să limiteze impactul unor boli altele decât bolile listate

(1) În cazul în care o boală alta decât bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animalelor acvatice sălbatice, autoritatea competentă poate lua măsuri pentru a preveni introducerea bolii respective sau pentru a combate răspândirea acesteia.

Autoritatea competentă se asigură că respectivele măsuri nu depăşesc limitele acţiunilor necesare şi corespunzătoare pentru a preveni introducerea bolii respective sau pentru a combate răspândirea acesteia.

(2) Autoritatea competentă notifică în avans ţările învecinate cu privire la orice măsură luată conform alin.(1), care ar putea să afecteze circulaţia între ţări.

(3) Autoritatea competentă aprobă şi, dacă este necesar, modifică măsurile menţionate la alin.(1).

(4) Aprobarea şi modificarea măsurilor conform alin.(3) se face numai în cazul în care este necesară instituirea unor restricţii asupra circulaţiei între Republica Moldova şi ţările învecinate pentru a preveni introducerea bolii respective sau pentru a combate răspândirea acesteia, după cum se menţionează la alin.(1).

TITLUL III

ANIMALE DIN ALTE SPECII DECÂT CELE DEFINITE CA ANIMALE

TERESTRE ŞI ACVATICE, MATERIALUL GERMINATIV ŞI PRODUSELE

DE ORIGINE ANIMALĂ PROVENITE DE LA ACESTEA

Articolul 227. Cerinţele de sănătate animală privind alte animale, materialul germinativ şi produsele de origine animală provenite de la acestea

În cazul în care alte animale aparţin unor specii listate pentru o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.d), iar respectivele animale sau materialul germinativ ori produsele de origine animală provenite de la acestea prezintă un risc pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animală din Republica Moldova, se aplică una sau mai multe dintre următoarele cerinţe:

a) cerinţele privind înregistrarea, autorizarea, ţinerea evidenţelor şi registrele pentru unităţi şi transportatori prevăzute la art.84–101 şi la art.172–175;

b) cerinţele privind trasabilitatea prevăzute la art.108–111 şi art.117 – pentru animale şi la art.122 – pentru materialul germinativ;

c) cerinţele privind circulaţia:

(i) pentru alte animale care trăiesc în principal în mediul terestru sau care sunt în mod normal afectate de boli ale animalelor terestre, ţinând seama de criteriile prevăzute la art.228 alin.(2) lit.d) şi e), de cerinţele prevăzute la art.124 şi 125, art.137–142, precum şi la art.155 şi 156;

(ii) pentru alte animale care trăiesc în principal în mediul acvatic sau care sunt în mod normal afectate de boli ale animalelor acvatice, ţinând seama de criteriile prevăzute la art.228 alin.(2) lit.d) şi e) şi de cerinţele prevăzute la art.191–207;

(iii) pentru materialul germinativ, ţinând seama de cerinţele generale de circulaţie prevăzute la art.157 şi 158 şi cerinţele speciale de circulaţie către alte ţări, prevăzute la art.164 şi 165;

(iv) pentru produsele de origine animală, ţinând seama de obligaţiile generale de sănătate animală ce revin operatorilor în ceea ce priveşte producţia, prelucrarea şi distribuţia produselor de origine animală, prevăzute la art.166 şi 222;

d) obligaţia de certificare a sănătăţii animale ce revine operatorilor şi autorităţii competente şi obligativitatea declaraţiei pe propria răspundere ce revine operatorilor:

(i) pentru alte animale, în conformitate cu prevederile art.143–151 sau ale art.208–218;

(ii) pentru materialul germinativ, în conformitate cu prevederile art.161 şi 162;

(iii) pentru produsele de origine animală, în conformitate cu prevederile art.167 şi 168 sau ale art.223 şi 224;

e) obligaţia de a notifica circulaţia ce revine operatorilor şi autorităţii competente, ţinând cont de cerinţele prevăzute la art.152–154, 163, 169, precum şi la art.219–221 şi 225.

Articolul 228. Delegarea de competenţe şi norme privind cerinţele de sănătate animală pentru alte animale, materialul germinativ şi produsele de origine animală provenite de la acestea

(1) Autoritatea competentă aprobă:

a) cerinţe specifice aplicabile altor animale şi materialului germinativ sau produselor de origine animală provenite de la acestea, care sunt necesare pentru a diminua riscurile legate de bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d), astfel cum se prevede la art.227;

b) norme detaliate pentru punerea în aplicare a măsurilor de prevenire şi control al bolilor prevăzute la lit.a).

(2) La aprobarea normelor şi a cerinţelor prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), autoritatea competentă le întemeiază pe următoarele criterii:

a) speciile sau categoriile altor animale listate conform art.8 alin.(2) ca specii listate pentru una sau mai multe boli listate pentru care se aplică una sau mai multe măsuri de prevenire şi de control prevăzute de prezenta lege;

b) profilul bolii listate în cauză, care priveşte speciile şi categoriile altor animale menţionate la lit.a);

c) fezabilitatea, disponibilitatea şi eficacitatea măsurilor de prevenire şi de control al bolilor pentru speciile listate care fac obiectul acestor măsuri;

d) mediul de trai terestru sau acvatic prevalent pentru aceste alte animale;

e) tipurile de boli ce afectează aceste alte animale, care pot fi boli ce afectează în mod normal animalele terestre sau boli ce afectează în mod normal animalele acvatice, indiferent de mediul de trai prevalent menţionat la lit.d).

PARTEA A V-A

INTRAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA ŞI EXPORTUL

Capitolul I

CERINŢE PENTRU INTRAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA A ANIMALELOR,

A MATERIALULUI GERMINATIV ŞI A PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ

Secţiunea 1

Cerinţe pentru intrarea în Republica Moldova

Articolul 229. Cerinţele pentru intrarea animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală

(1) Autoritatea competentă permite intrarea în Republica Moldova a transporturilor de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală provenind din alte ţări sau teritorii numai dacă aceste transporturi îndeplinesc următoarele cerinţe, cu excepţia cazului în care animalele, materialul germinativ sau produsele de origine animală în cauză fac obiectul unei derogări acordate în temeiul art.239 alin.(2):

a) fără a aduce atingere art.230 alin.(2), provin dintr-o ţară sau dintr-un teritoriu listat în conformitate cu art.230 alin.(1) pentru speciile şi categoriile de animale, materialul germinativ sau produsele de origine animală în cauză ori provin dintr-o zonă sau dintr-un compartiment al acestei ţări/acestui teritoriu;

b) provin de la unităţi autorizate şi listate, în cazul în care autorizarea şi listarea respective se prevăd la art.233;

c) îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în ţară prevăzute la art.234 alin.(1) şi în orice norme adoptate în temeiul art.234 alin.(2), în cazul în care sunt prevăzute astfel de cerinţe pentru animalele, materialul germinativ sau produsele de origine animală în cauză;

d) sunt însoţite de un certificat de sănătate animală, de declaraţii şi de alte documente cerute conform art.237 alin.(1) sau conform normelor adoptate în temeiul art.237 alin.(4).

(2) Operatorii responsabili de transporturile de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală provenind din alte ţări sau teritorii prezintă transporturile în cauză în vederea controlului oficial, astfel cum se prevede la art.45 din Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar.

Secţiunea a 2-a

Listarea ţărilor şi a teritoriilor

Articolul 230. Listarea ţărilor şi a teritoriilor din care este permisă intrarea în Republica Moldova a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală

(1) Autoritatea competentă stabileşte listele ţărilor şi a teritoriilor din care se permite intrarea în Republica Moldova a anumitor specii şi categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală în baza următoarelor criterii:

a) legislaţia privind sănătatea animală a ţării/teritoriului în cauză şi normele privind intrarea în ţara/teritoriul în cauză a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală din alte ţări şi teritorii;

b) garanţiile oferite de autoritatea competentă din ţara/teritoriul în cauză referitoare la punerea în aplicare eficientă şi controlul legislaţiei privind sănătatea animală menţionate la lit.a);

c) organizarea, structura, resursele şi competenţele juridice ale autorităţii competente din ţara/teritoriul în cauză;

d) procedurile de certificare a sănătăţii animale din ţara/teritoriul în cauză;

e) statutul sanitar al ţării/teritoriului în cauză ori al zonelor/compartimentelor acestuia cu privire la bolile listate şi bolile emergente şi orice aspect de sănătate animală şi publică sau situaţia de mediu în ţara/teritoriul în cauză ori în zonele sau compartimentele acestuia, care pot prezenta un risc pentru sănătatea animală sau sănătatea publică ori pentru statutul ecologic al Republicii Moldova;

f) garanţiile pe care le poate oferi autoritatea competentă din ţara/teritoriul în cauză în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de sănătate animală corespunzătoare în vigoare în Republica Moldova sau aplicarea unor condiţii echivalente;

g) regularitatea şi rapiditatea cu care ţara/teritoriul în cauză furnizează informaţii cu privire la bolile animale infecţioase sau contagioase de pe teritoriul său Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor, în special informaţii privind bolile enumerate în Codurile WOAH;

h) rezultatele controalelor efectuate de Republica Moldova în ţara/teritoriul în cauză;

i) orice experienţă dobândită ca urmare a intrărilor anterioare de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală din ţara/teritoriul în cauză şi rezultatele controalelor oficiale efectuate la postul de control al frontierei de stat a Republicii Moldova asupra acestor animale, material germinativ şi produse de origine animală.

(2) Până la aprobarea listelor prevăzute la alin.(1), autoritatea competentă din Republica Moldova poate stabili ţările şi teritoriile din care anumite specii şi categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală pot intra în ţară.

(3) În sensul alin.(2), autoritatea competentă din Republica Moldova ia în considerare criteriile de includere în liste a ţărilor şi a teritoriilor conform alin.(1) lit.a)–i).

Articolul 231. Informaţiile ce trebuie incluse în listele de ţări şi teritorii

În listele prevăzute la art.143 alin.(1), autoritatea competentă precizează, pentru fiecare ţară sau teritoriu, următoarele informaţii:

a) speciile şi categoriile de animale, de material germinativ sau de produse de origine animală care pot intra în Republica Moldova provenind din respectiva ţară sau respectivul teritoriu;

b) dacă animalele, materialul germinativ sau produsele de origine animală menţionate conform lit.a) pot intra în Republica Moldova de pe întregul teritoriu al acestei ţări/acestui teritoriu sau numai din una sau mai multe zone ori compartimente ale acesteia/acestuia;

c) condiţiile specifice şi garanţiile privind sănătatea animală în ceea ce priveşte bolile listate.

Articolul 232. Suspendarea şi retragerea de pe liste a ţărilor şi teritoriilor

(1) Autoritatea competentă retrage o ţară/un teritoriu de pe listele prevăzute la art.230 alin.(1) ori suspendă intrarea în Republica Moldova a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală dintr-o ţară sau un teritoriu ori dintr-o zonă sau un compartiment al acestora pentru oricare din următoarele motive:

a) ţara sau teritoriul în cauză ori una sau mai multe zone/compartimente ale acestora nu mai îndeplinesc criteriile stabilite la art.230 alin.(1), în cazul în care sunt relevante pentru intrarea în Republica Moldova a unei anumite specii şi categorii de animale, de material germinativ sau produs de origine animală;

b) situaţia veterinară din ţara sau teritoriul în cauză ori dintr-o zonă sau compartiment al acestora este de aşa natură încât este necesară o suspendare sau o retragere de pe liste pentru a proteja statutul sanitar al animalelor din Republica Moldova;

c) ţara sau teritoriul în cauză nu a furnizat informaţii actualizate cu privire la situaţia veterinară şi alte aspecte menţionate la art.230 alin.(1);

d) ţara sau teritoriul în cauză a refuzat să consimtă la efectuarea unor controale de către autoritatea competentă din Republica Moldova pe teritoriul său.

(2) În cazuri de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, legate de un risc important de a introduce în ţară o boală listată menţionată la art.9 alin.(1) lit.d), autoritatea competentă aprobă norme imediat aplicabile.

(3) Autoritatea competentă poate reintroduce pe listele menţionate la art.230 alin.(1) o ţară sau un teritoriu ori o zonă sau un compartiment al acestora care a fost retras de pe respectivele liste sau poate să permită din nou intrarea în Republica Moldova a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală dintr-o ţară sau un teritoriu ori dintr-o zonă sau un compartiment al acestora din care intrarea în Republica Moldova a fost suspendată, pentru unul dintre următoarele motive:

a) pentru motivele menţionate la alin.(1) lit.a) sau c) din prezentul articol, cu condiţia ca ţara sau teritoriul în cauză să demonstreze că respectă criteriile de includere pe listă stabilite la art.230 alin.(1);

b) pentru motivele menţionate la alin.(1) lit.b) din prezentul articol, cu condiţia ca ţara sau teritoriul în cauză să furnizeze garanţii adecvate că situaţia veterinară care a dus la suspendarea sau retragerea de pe liste a fost rezolvată ori nu mai reprezintă o ameninţare pentru sănătatea animală sau sănătatea publică din Republica Moldova;

c) pentru motivele menţionate la alin.(1) lit.d) din prezentul articol, cu condiţia ca ţara sau teritoriul în cauză să fi consimţit la efectuarea unor controale de către autoritatea competentă a Republicii Moldova pe teritoriul său, iar rezultatele respectivelor controale să arate că ţara sau teritoriul în cauză ori zonele şi compartimentele acestora respectă criteriile de includere pe liste stabilite la art.230 alin.(1).

Secţiunea a 3-a

Autorizarea şi listarea unităţilor

din alte ţări şi teritorii

Articolul 233. Aprobarea şi listarea unităţilor din alte ţări şi teritorii

(1) Autoritatea competentă permite intrarea în Republica Moldova a animalelor terestre şi a materialului germinativ de la acestea care provin de la un tip de unitate pentru care se cere autorizarea în conformitate cu art.94 alin.(2) şi cu normele adoptate în temeiul art.94 alin.(3) şi art.95, în cazul în care unitatea în cauză din ţara respectivă/teritoriul respectiv:

a) respectă cerinţele privind sănătatea animală din ţara respectivă/teritoriul respectiv, care sunt echivalente cu normele pentru acest tip de unitate aplicabile în Republica Moldova;

b) este autorizată şi inclusă pe o listă de către autoritatea competentă din ţara sau teritoriul de origine, cu excepţia cazului în care măsurile alternative de diminuare a riscurilor instituite în ţara respectivă/teritoriul respectiv oferă garanţii echivalente pentru sănătatea animală din Republica Moldova.

(2) Autoritatea competentă din Republica Moldova colectează listele de unităţi autorizate menţionate la alin.(1) lit.b), primite de la autorităţile competente ale ţărilor sau teritoriilor respective.

(3) Autoritatea competentă din Republica Moldova furnizează ţărilor sau teritoriilor menţionate la alin.(1) toate listele noi sau actualizate de unităţi autorizate şi le pune la dispoziţia publicului.

(4) Autoritatea competentă din Republica Moldova aprobă orice norme necesare pentru asigurarea aplicării uniforme a alin.(1) lit.b).

Secţiunea a 4-a

Intrarea în Republica Moldova a unor specii şi categorii de animale,

de material germinativ şi de produse de origine animală

Articolul 234. Cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Republica Moldova a unor specii şi categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală

(1) Cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Republica Moldova a unor specii şi categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală provenind din alte ţări sau teritorii:

a) sunt la fel de stricte ca şi cerinţele de sănătate animală prevăzute de prezenta lege şi ca normele adoptate în temeiul acestora, care se aplică circulaţiei speciilor sau categoriilor de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală în cauză în interiorul Republicii Moldova; sau

b) oferă garanţii echivalente cu cerinţele de sănătate animală aplicabile speciilor şi categoriilor de animale, de material germinativ sau de produse de origine animală prevăzute la art.84–228 din prezenta lege.

(2) Guvernul adoptă norme privind cerinţele de sănătate animală pentru:

a) intrarea în Republica Moldova a unor specii şi categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală din alte ţări sau teritorii;

b) circulaţia în interiorul ţării şi manipularea acestor animale, material germinativ şi produse de origine animală după intrarea lor în Republica Moldova, în cazul în care aceasta este necesar pentru diminuarea riscurilor asociate.

(3) Până la adoptarea normelor de stabilire a cerinţelor de sănătate animală în ceea ce priveşte anumite specii şi categorii de animale, de material germinativ sau de produse de origine animală prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, autoritatea competentă, după evaluarea prealabilă a riscurilor asociate, poate aplica norme temporare, cu condiţia ca normele respective să fie conforme cu cerinţele prevăzute la alineatul menţionat şi cu condiţia să ţină seama de aspectele menţionate la art.235 şi 236.

Articolul 235. Aspectele ce trebuie luate în considerare la intrarea în Republica Moldova a animalelor

Atunci când stabileşte, în normele prevăzute la art.234 alin.(2), cerinţele de sănătate animală privind intrarea în Republica Moldova a unor anumite specii şi categorii de animale, Guvernul ia în considerare următoarele aspecte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) şi bolile emergente;

b) statutul sanitar al Republicii Moldova în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) şi bolile emergente;

c) speciile listate în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) şi bolile emergente;

d) vârsta şi sexul animalelor în cauză;

e) originea animalelor în cauză;

f) tipul de unitate în cauză şi tipul de producţie în locurile de origine şi de destinaţie;

g) locul de destinaţie prevăzut;

h) utilizarea preconizată a animalelor în cauză;

i) orice măsuri de limitare a riscurilor existente în ţările sau teritoriile de origine ori de tranzit ale animalelor în cauză sau după sosirea acestora pe teritoriul Republicii Moldova;

j) cerinţele de sănătate animală aplicabile circulaţiei animalelor în cauză pe teritoriul Republicii Moldova;

k) alţi factori epidemiologici;

l) standardele de sănătate animală aplicabile comerţului internaţional, relevante pentru speciile şi categoriile de animale în cauză.

Articolul 236. Aspectele ce trebuie luate în considerare la intrarea în Republica Moldova a materialului germinativ şi a produselor de origine animală

Atunci când stabileşte cerinţele de sănătate animală prevăzute la art.234 alin.(2) privind intrarea în Republica Moldova a materialului germinativ şi a produselor de origine animală, Guvernul ia în considerare următoarele aspecte:

a) bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) şi bolile emergente;

b) statutul sanitar al animalelor de la care provin materialul germinativ şi produsele de origine animală în cauză, precum şi statutul sanitar al Republicii Moldova în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) şi bolile emergente;

c) tipul şi natura materialului germinativ şi ale produselor de origine animală în cauză, tratamentele, metodele de prelucrare şi alte măsuri de limitare a riscurilor aplicate la locul de origine, de expediere sau de destinaţie;

d) tipul de unitate şi tipul de producţie în locurile de origine şi de destinaţie;

e) locul de destinaţie prevăzut;

f) utilizarea prevăzută a materialului germinativ şi a produselor de origine animală în cauză;

g) cerinţele de sănătate animală aplicabile circulaţiei materialului germinativ şi a produselor de origine animală în cauză pe teritoriul Republicii Moldova;

h) alţi factori epidemiologici;

i) standardele de sănătate animală aplicabile comerţului internaţional, relevante pentru materialul germinativ şi produsele de origine animală în cauză.

Secţiunea a 5-a

Certificate de sănătate animală, declaraţii şi alte documente

Articolul 237. Certificate de sănătate animală, declaraţii şi alte documente pentru intrarea în Republica Moldova

(1) Autoritatea competentă permite intrarea în Republica Moldova a transporturilor de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală numai dacă aceste transporturi sunt însoţite de unul sau de ambele documente după cum urmează:

a) un certificat de sănătate animală eliberat de autoritatea competentă din ţara sau teritoriul de origine, cu excepţia cazului în care se prevede o derogare în temeiul alin.(4) lit.a);

b) declaraţii sau alte documente, atunci când acestea sunt cerute de normele adoptate în temeiul alin.(4) lit.b).

(2) Autoritatea competentă nu permite intrarea în Republica Moldova a transporturilor de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală decât în cazul în care certificatul de sănătate animală menţionat la alin.(1) lit.a) a fost verificat şi semnat de un medic veterinar oficial din ţara sau teritoriul respectiv în conformitate cu cerinţele de certificare echivalente celor stabilite la art.149 alin.(3) sau art.216 alin.(3) şi în orice norme adoptate în conformitate cu art.149 alin.(4) sau art.216 alin.(4).

(3) Autoritatea competenţă permite ca certificatele electronice de sănătate animală produse, prelucrate şi transmise prin intermediul sistemului TRACES să înlocuiască certificatele de sănătate animală de însoţire prevăzute la alin.(1) în cazul în care aceste certificate electronice:

a) conţin toate informaţiile pe care trebuie să le conţină certificatul de sănătate animală menţionat la alin.(1) lit.a) din prezentul articol în conformitate cu art.238 alin.(1) şi cu normele aprobate în temeiul art.238 alin.(3);

b) garantează trasabilitatea transporturilor de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală în cauză şi fac legătura între transporturile respective şi certificatul electronic de sănătate animală.

(4) Guvernul adoptă:

a) derogări de la cerinţele privind certificatul de sănătate animală, prevăzute la alin.(1) lit.a) şi la alin.(2) din prezentul articol, pentru transporturile de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală, şi în normele speciale privind certificarea sănătăţii animale pentru respectivele transporturi, atunci când transporturile în cauză prezintă un risc nesemnificativ pentru sănătatea animală sau sănătatea publică din Republica Moldova, datorită unuia sau mai multora dintre următorii factori:

(i) speciile şi categoriile de animale, de material germinativ sau de produse de origine animală în cauză;

(ii) metodele de deţinere şi tipurile de producţie a animalelor, a materialului germinativ şi a produselor de origine animală în cauză;

(iii) utilizarea prevăzută a animalelor, materialului germinativ şi a produselor de origine animală în cauză;

(iv) măsurile alternative de diminuare a riscurilor, existente în ţările sau teritoriile de origine ori de tranzit, sau aplicate după sosirea pe teritoriul Republicii Moldova, care asigură o protecţie a sănătăţii animale şi sănătăţii publice din Republica Moldova echivalentă celei prevăzute de prezenta lege;

(v) oferirea de către ţara sau teritoriul în cauză a unor garanţii privind respectarea cerinţelor de intrare în Republica Moldova, demonstrată prin alte mijloace decât un certificat de sănătate animală;

b) norme ce impun transporturilor de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală care intră în Republica Moldova să fie însoţite de declaraţii sau alte documente necesare pentru a demonstra că animalele, materialul germinativ şi produsele de origine animală în cauză îndeplinesc cerinţele de sănătate animală prevăzute în normele adoptate în temeiul art.234 alin.(2).

Articolul 238. Conţinutul certificatului de sănătate animală

(1) Certificatul de sănătate animală la care se face referire la art.237 alin.(1) lit.a) conţine cel puţin următoarele informaţii:

a) denumirea şi adresa:

(i) unităţii sau locului de origine;

(ii) unităţii sau locului de destinaţie;

(iii) după caz, ale unităţilor pentru operaţiunile de colectare sau de odihnă a animalelor deţinute în cauză;

b) o descriere a animalelor, a materialului germinativ sau a produselor de origine animală în cauză;

c) numărul sau volumul de animale, de material germinativ sau de produse de origine animală în cauză;

d) dacă este cazul, date privind identificarea şi înregistrarea animalelor, a materialului germinativ sau a produselor de origine animală în cauză;

e) informaţiile necesare pentru a demonstra că animalele, materialul germinativ şi produsele de origine animală în cauză îndeplinesc cerinţele de sănătate animală pentru intrarea în Republica Moldova prevăzute la art.229, art.234 alin.(2) şi în normele adoptate în temeiul art.234 alin.(1) şi art.239.

(2) Certificatul de sănătate animală menţionat la art.237 alin.(1) lit.a) poate include şi alte informaţii necesare cerute în temeiul altor acte normative.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme privind:

a) informaţiile ce trebuie incluse în certificatul de sănătate animală menţionat la art.237 alin.(1) lit.a), în plus faţă de cele menţionate la alin.(1) din prezentul articol;

b) informaţiile ce trebuie incluse în declaraţiile sau în alte documente menţionate la art.237 alin.(1) lit.b);

c) formularele-tip ale certificatului de sănătate animală, declaraţiilor şi ale altor documente menţionate la art.237 alin.(1).

(4) Până la aprobarea normelor în temeiul alin.(3) în ceea ce priveşte anumite specii ori categorii de animale, de material germinativ sau de produse de origine animală, autoritatea competentă poate, după o evaluare prealabilă a riscurilor asociate, să aplice norme temporare, cu condiţia ca respectivele norme să fie conforme cu condiţiile stabilite la alin.(1).

Secţiunea a 6-a

Derogări şi cerinţe suplimentare pentru anumite categorii de animale,

de material germinativ şi de produse de origine animală

Articolul 239. Cerinţe suplimentare pentru anumite categorii de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală

(1) Pentru anumite tipuri de intrări de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală, aplicarea normelor stabilite la art.229 alin.(1), art.233 şi art.237 poate să nu fie soluţia corespunzătoare şi poate fi necesară adoptarea de către Guvern a unor norme speciale, care să ia în considerare riscurile specifice, destinaţia finală, tipul de utilizare finală şi alte circumstanţe.

(2) Guvernul adoptă normele speciale menţionate la alin.(1) din prezentul articol privind derogările de la cerinţele prevăzute la art.229 alin.(1), art.233 şi art.237 şi în ceea ce priveşte impunerea unor cerinţe suplimentare pentru intrarea în Republica Moldova a:

a) animalelor:

(i) destinate circurilor, evenimentelor, expoziţiilor, prezentărilor, spectacolelor şi unităţilor izolate;

(ii) destinate unei utilizări în scopuri ştiinţifice sau de diagnostic;

(iii) pentru care Republica Moldova nu este destinaţia finală;

(iv) care provin din Republica Moldova şi sunt deplasate către o altă ţară sau un teritoriu şi, ulterior, sunt deplasate înapoi în Republica Moldova din acea ţară sau acel teritoriu;

(v) care provin din Republica Moldova şi sunt transportate spre o altă parte a Republicii Moldova, traversând o altă ţară sau un teritoriu;

(vi) care sunt destinate păşunatului temporar în proximitatea frontierei Republicii Moldova;

(vii) care prezintă un risc nesemnificativ pentru statutul sanitar al Republicii Moldova;

b) produselor de origine animală destinate utilizării personale sau destinate consumului de către membrii echipajelor şi pasagerii mijloacelor de transport care sosesc din alte ţări sau teritorii;

c) materialului germinativ şi produselor de origine animală:

(i) destinate pentru a fi utilizate ca mostre comerciale;

(ii) destinate pentru a fi utilizate ca mostre pentru cercetare şi diagnostic;

(iii) pentru care Republica Moldova nu este destinaţia finală;

(iv) care provin din Republica Moldova şi sunt deplasate către o altă ţară sau un teritoriu şi ulterior sunt deplasate înapoi în Republica Moldova din acea ţară sau acel teritoriu;

(v) care provin din Republica Moldova şi sunt transportate spre o altă parte a Republicii Moldova, traversând o altă ţară sau un teritoriu;

(vi) care prezintă un risc nesemnificativ pentru statutul sanitar al Republicii Moldova.

Aceste norme ţin seama de aspectele menţionate la art.235 şi 236.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme privind:

a) formularele-tip ale certificatelor de sănătate animală, ale declaraţiilor şi ale altor documente corespunzătoare categoriilor de animale, de material germinativ şi de produse de origine animală menţionate la alin.(2);

b) indicarea, pentru produsele menţionate la alin.(1), a codurilor din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în alte norme relevante.

Capitolul II

INTRAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA A UNOR ANUMITE MĂRFURI ALTELE

DECÂT ANIMALE, MATERIAL GERMINATIV ŞI PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ

Articolul 240. Agenţii patogeni

(1) Operatorii, medicii veterinari, felcerii veterinari, profesioniştii din domeniul sănătăţii animalelor acvatice şi persoanele care lucrează cu animale care aduc agenţi patogeni în Republica Moldova:

a) iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că intrarea acestor agenţi patogeni în Republica Moldova nu prezintă riscuri pentru sănătatea animală sau sănătatea publică din Republica Moldova în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) şi bolile emergente;

b) iau măsuri de control al bolilor şi măsuri preventive adecvate pentru a se asigura că intrarea acestor agenţi patogeni în Republica Moldova nu prezintă niciun risc de bioterorism.

Prezentul alineat se aplică de asemenea oricărei alte persoane fizice sau juridice care aduce astfel de agenţi în Republica Moldova în mod intenţionat.

(2) Guvernul adoptă norme prin care se stabilesc cerinţele pentru introducerea în Republica Moldova a agenţilor patogeni, referitoare la:

a) ambalajul agenţilor patogeni;

b) alte măsuri suplimentare de diminuare a riscurilor, necesare pentru a împiedica eliberarea şi răspândirea agenţilor patogeni.

Articolul 241. Materialul vegetal

(1) Autoritatea competentă întreprinde măsuri pentru a restricţiona intrarea în Republica Moldova a transporturilor de material vegetal în cazul unei situaţii epidemiologice nefavorabile în alte ţări sau teritorii în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) sau bolile emergente, atunci când acest lucru este impus de normele adoptate în conformitate cu alin.(3) din prezentul articol.

(2) Guvernul adoptă măsurile menţionate la alin.(1) din prezentul articol prin care se stabilesc:

a) cerinţe specifice de sănătate animală pentru intrarea în Republica Moldova a materialului vegetal care acţionează ca o cale de transmitere a bolilor listate sau a bolilor emergente;

b) cerinţele privind:

(i) certificarea sănătăţii animale, luând în considerare normele prevăzute la art.237 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) şi (3); sau

(ii) declaraţiile sau alte documente, luând în considerare normele prevăzute la art.237 alin.(1) lit.b).

(3) Guvernul adoptă cerinţele în materie de sănătate animală prevăzute la alin.(2) în baza următoarelor criterii:

a) dacă o boală listată sau emergentă care poate fi transmisă prin material vegetal prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea animală sau sănătatea umană din Republica Moldova;

b) probabilitatea ca animalele din speciile listate pentru o anumită boală listată sau emergentă să fie în contact direct sau indirect cu materialul vegetal menţionat la alin.(2);

c) disponibilitatea şi eficacitatea unor măsuri alternative de diminuare a riscurilor în ceea ce priveşte materialul vegetal în cauză, care pot elimina sau minimiza riscul de transmitere menţionat la lit.a).

(4) Guvernul adoptă norme care să indice, pentru materialul vegetal menţionat la alin.(2), codurile din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în alte norme relevante.

Articolul 242. Mijloacele de transport, echipamentele, materialele de ambalare, apa, furajele şi hrana pentru animale

(1) Operatorii care aduc animale şi produse în Republica Moldova iau măsuri adecvate şi necesare de prevenire a bolilor în timpul transportului, astfel cum se prevede la art.125 alin.(1) şi art.192 alin.(1).

(2) Guvernul adoptă norme privind:

a) cerinţele specifice de sănătate animală pentru intrarea în Republica Moldova a mijloacelor de transport al animalelor şi produselor, a echipamentelor, a materialelor de ambalaj sau a apei de transport pentru animale, precum şi a hranei sau furajelor pentru animale ce pot transmite boli ale animalelor;

b) cerinţele privind:

(i) certificarea sănătăţii animale, luând în considerare normele prevăzute la art.237 alin.(1) lit.a) şi art.237 alin.(2) şi (3); sau

(ii) declaraţiile sau alte documente, luând în considerare normele prevăzute la art.237 alin.(1) lit.b).

(3) Guvernul adoptă cerinţele de sănătate animală prevăzute la alin.(2) din prezentul articol în cazul unei situaţii epidemiologice nefavorabile privind una sau mai multe boli listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) sau bolile emergente, care prezintă un risc important pentru sănătatea animală ori sănătatea umană din Republica Moldova:

a) într-o ţară sau într-un teritoriu învecinat;

b) în ţara sau în teritoriul de origine;

c) în ţara sau în teritoriul de tranzit.

(4) Guvernul adoptă norme care să indice, pentru mărfurile menţionate la alin.(2) lit.a) din prezentul articol, codurile din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, în cazul în care aceste coduri nu sunt prevăzute în alte norme relevante.

Capitolul III

EXPORTUL

Articolul 243. Exportul din Republica Moldova

(1) Republica Moldova ia măsuri corespunzătoare pentru a garanta că exportul şi reexportul de animale şi produse din Republica Moldova către o altă ţară sau un teritoriu au loc în conformitate cu normele privind circulaţia animalelor şi a produselor între ţara de destinaţie şi Republica Moldova prevăzute la art.84–228, totodată luând în considerare statutul sanitar al ţării/teritoriului de destinaţie respectiv ori al zonei sau compartimentului respectiv din cadrul acestora în ceea ce priveşte bolile listate menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) şi bolile emergente.

(2) Prin derogare de la alin.(1), dacă autoritatea competentă a ţării/teritoriului de destinaţie care importă animalele ori produsele în cauză solicită sau dacă în procedurile juridice şi administrative ale ţării/teritoriului respectiv este prevăzut, exportul şi reexportul din Republica Moldova pot fi efectuate în conformitate cu prevederile din ţara/teritoriul de destinaţie respectiv, cu condiţia ca exporturile sau reexporturile în cauză să nu pună în pericol sănătatea publică ori sănătatea animală.

(3) În cazul în care sunt aplicabile dispoziţiile unui acord bilateral încheiat între Republica Moldova şi o altă ţară/un teritoriu, animalele şi produsele exportate sau reexportate din Republica Moldova către această ţară/acest teritoriu sunt conforme cu dispoziţiile respective.

PARTEA a VI-a

CIRCULAŢIA NECOMERCIALĂ A ANIMALELOR DE COMPANIE ÎN INTERIORUL

REPUBLICII MOLDOVA ŞI CĂTRE REPUBLICA MOLDOVA DINTR-O

ALTĂ ŢARĂ SAU DINTR-UN TERITORIU

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 244. Domeniul de aplicare a părţii a VI-a

(1) Prezenta parte se aplică circulaţiei necomerciale a animalelor de companie în interiorul Republicii Moldova şi către Republica Moldova dintr-o altă ţară sau dintr-un teritoriu.

(2) Prezenta parte se aplică fără a aduce atingere oricăror măsuri naţionale adoptate, publicate şi puse la dispoziţia publicului privind restricţionarea circulaţiei unor anumite specii sau rase de animale de companie în baza unor consideraţii altele decât cele referitoare la sănătatea animală.

Articolul 245. Dispoziţii generale

(1) Nu se interzice, nu se restricţionează sau nu se obstrucţionează circulaţia necomercială a animalelor de companie care respectă cerinţele de sănătate animală prevăzute de prezentul capitol.

(2) În cazul în care circulaţia necomercială a unui animal de companie este pusă în practică de o persoană împuternicită, această circulaţie poate avea loc numai în termen de 5 zile de la deplasarea proprietarului animalului de companie.

(3) Guvernul adoptă norme în ceea ce priveşte cerinţele de completare a normei stabilite la alin.(2), referitoare la:

a) documentaţia privind circulaţia necomercială a unui animal de companie, pusă în practică de o persoană împuternicită;

b) acordarea unor derogări de la termenul prevăzut la alin.(2);

c) cerinţele privind formatul, limbile şi valabilitatea declaraţiei prin care persoana împuternicită este autorizată în scris să pună în practică circulaţia necomercială a animalului de companie în numele proprietarului animalului de companie.

Articolul 246. Numărul maxim de animale de companie

(1) Numărul de animale de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1 care pot fi deplasate în timpul unei singure circulaţii necomerciale nu poate fi mai mare de cinci.

(2) Prin derogare de la alin.(1), numărul de animale de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1 poate fi mai mare de cinci în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) circulaţia necomercială în cauză are loc în vederea participării la concursuri, expoziţii sau evenimente sportive ori în vederea pregătirii pentru un astfel de eveniment;

b) proprietarul animalului de companie sau persoana împuternicită prezintă o dovadă scrisă a faptului că animalele de companie sunt înregistrate fie în vederea participării la un eveniment menţionat la lit.a), fie pe lângă o asociaţie care organizează astfel de evenimente;

c) animalele de companie au vârsta mai mare de 6 luni.

(3) Pentru a preveni circulaţia comercială a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa nr.1, mascată în mod fraudulos sub forma de circulaţie necomercială, Guvernul aprobă numărul maxim al animalelor de companie care pot fi deplasate în timpul unei singure circulaţii necomerciale.

Capitolul II

CONDIŢII APLICABILE CIRCULAŢIEI NECOMERCIALE A ANIMALELOR

DE COMPANIE ÎN INTERIORUL REPUBLICII MOLDOVA

Articolul 247. Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1

Animalele de companie pot fi transportate în scopuri necomerciale numai dacă acestea:

a) sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare, în conformitate cu normele adoptate în temeiul art.252 alin.(1) lit.a);

b) respectă măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor, adoptate în temeiul art.252 alin.(1) lit.b), în ceea ce priveşte bolile listate prevăzute la art.9 alin.(1) lit.d);

c) sunt însoţite de un document de identificare completat în mod corespunzător şi emis conform normelor adoptate în temeiul art.254 lit.d).

Articolul 248. Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa nr.1

(1) În măsura în care Guvernul a adoptat norme conform art.252 alin.(1) lit.b) în ceea ce priveşte animalele de companie aparţinând uneia dintre speciile listate în partea B din anexa nr.1, circulaţia necomercială a animalelor de companie din specia respectivă se efectuează sub rezerva respectării condiţiilor stabilite la alin.(2) din prezentul articol.

(2) Animalele de companie din speciile menţionate la alin.(1) pot fi deplasate în interiorul Republicii Moldova numai dacă:

a) sunt identificate sau descrise, fie individual, fie prin identificare în grupuri, în conformitate cu normele adoptate în temeiul art.252 alin.(1) lit.a);

b) respectă măsurile relevante preventive şi de diminuare a riscurilor adoptate în temeiul art.252 alin.(1) lit.b) în ceea ce priveşte bolile listate prevăzute la art.9 alin.(1) lit.d);

c) sunt însoţite de un document de identificare completat în mod corespunzător şi emis în conformitate cu normele adoptate în temeiul art.254 lit.d).

(3) Până la adoptarea normelor relevante menţionate la alin.(1), circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa nr.1 îi pot fi aplicate normele naţionale în vigoare, cu condiţia ca normele în cauză:

a) să se aplice proporţional cu riscurile pentru sănătatea publică ori sănătatea animală prezentate de circulaţia necomercială a animalelor de companie din speciile respective; şi

b) să nu fie mai stricte decât cele aplicate circulaţiei animalelor din speciile respective conform prezentei legi.

Capitolul III

CONDIŢII APLICABILE CIRCULAŢIEI NECOMERCIALE A ANIMALELOR

DE COMPANIE CĂTRE REPUBLICA MOLDOVA DINTR-O

ALTĂ ŢARĂ SAU DINTR-UN TERITORIU

Articolul 249. Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1

(1) Animalele de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1 pot să circule către Republica Moldova dintr-o altă ţară sau dintr-un teritoriu numai dacă:

a) sunt identificate individual printr-un mijloc fizic de identificare, în conformitate cu normele adoptate în temeiul art.252 alin.(1) lit.a);

b) respectă măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor adoptate în temeiul art.252 alin.(1) lit.b) în ceea ce priveşte bolile listate prevăzute la art.9 alin.(1) lit.d);

c) sunt însoţite de un document de identificare completat în mod corespunzător şi emis în conformitate cu normele adoptate în temeiul art.254 lit.d).

(2) Animalele de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1 pot să circule către Republica Moldova dintr-o altă ţară sau dintr-un teritoriu altele decât cele listate în conformitate cu art.253 alin.(1) lit.b) numai printr-un punct de intrare listat în acest sens.

(3) Guvernul adoptă norme privind condiţiile de acordare a unor derogări de la alin.(2) din prezentul articol.

Articolul 250. Condiţii aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa nr.1

(1) În măsura în care Guvernul a adoptat norme conform art.252 alin.(1) lit.b) în ceea ce priveşte animalele de companie aparţinând uneia dintre speciile listate în partea B din anexa nr.1, circulaţia necomercială a animalelor de companie din speciile respective către Republica Moldova dintr-o altă ţară sau dintr-un teritoriu se efectuează sub rezerva respectării condiţiilor stabilite la alin.(2) din prezentul articol.

(2) Animalele de companie din speciile menţionate la alin.(1) pot să circule către Republica Moldova dintr-o altă ţară sau dintr-un teritoriu numai dacă:

a) sunt identificate sau descrise, fie individual, fie prin identificare în grupuri, în conformitate cu normele adoptate în temeiul art.252 alin.(1) lit.a);

b) respectă măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor adoptate în temeiul art.252 alin.(1) lit.b) în ceea ce priveşte bolile listate prevăzute la art.9 alin.(1) lit.d);

c) sunt însoţite de un document de identificare completat în mod corespunzător şi emis conform normelor adoptate în temeiul art.254 lit.d);

d) atunci când provin dintr-o altă ţară sau dintr-un teritoriu altele decât cele listate în temeiul art.253 alin.(1) lit.b), acestea intră printr-un punct de intrare listat în acest sens.

(3) Pana la adoptarea normelor relevante menţionate la alin.(1), pot fi aplicate normele în vigoare pentru circulaţia necomercială a animalelor de companie din speciile listate în partea B din anexa nr.1 provenite dintr-o alta ţară sau dintr-un teritoriu, cu condiţia ca normele respective:

a) să se aplice proporţional cu riscurile pentru sănătatea publică sau sănătatea animală prezentate de circulaţia necomercială a animalelor de companie din speciile respective; şi

b) să nu fie mai stricte decât cele aplicate intrării în Republica Moldova a animalelor din speciile respective conform prezentei legi.

Articolul 251. Derogări de la condiţiile aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie provenite din anumite ţări şi teritorii

În cazul în care este necesar, Guvernul poate acorda derogările de la art.249 şi 250 pentru circulaţia necomercială a animalelor de companie provenite din următoarele ţări şi teritorii în sensul în care circulaţia respectivă se poate desfăşura în condiţiile stabilite de normele naţionale ale ţărilor şi teritoriilor respective:

a) San Marino şi Italia;

b) Vatican şi Italia;

c) Monaco şi Franţa;

d) Andorra şi Franţa;

e) Andorra şi Spania;

f) Norvegia şi Suedia;

g) Insulele Feroe şi Danemarca;

h) Groenlanda şi Danemarca.

Capitolul IV

IDENTIFICAREA ŞI MĂSURILE PREVENTIVE

ŞI DE DIMINUARE A RISCURILOR

Articolul 252. Delegarea de competenţe privind identificarea animalelor de companie şi măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor

(1) Guvernul adoptă norme privind:

a) cerinţele detaliate specifice speciei pentru:

(i) mijloacele de identificare a animalelor de companie din speciile listate în anexa nr.1, prevăzute la art.247 lit.a), art.248 alin.(2) lit.a), art.249 alin.(1) lit.a) şi art.250 alin.(2) lit.a);

(ii) aplicarea şi utilizarea respectivelor mijloace de identificare;

b) cerinţele detaliate specifice speciei pentru măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor, pentru a asigura faptul că animalele de companie nu prezintă un risc semnificativ de răspândire a bolilor listate prevăzute la art.9 alin.(1) lit.d) din cauza circulaţiei animalelor de companie din speciile listate în anexa nr.1, după cum se prevede la art.247 lit.b), art.248 alin.(2) lit.b), art.249 alin.(1) lit.b) şi art.250 alin.(2) lit.b).

(2) Măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor specifice speciei, autorizate printr-un act adoptat în temeiul alin.(1) lit.b) din prezentul articol, se bazează pe informaţii ştiinţifice adecvate, fiabile şi validate şi se aplică proporţional cu riscurile pentru sănătatea publică ori sănătatea animală legate de circulaţia necomercială a animalelor de companie care ar putea fi afectate de bolile listate prevăzute la art.9 alin.(1) lit.d).

(3) Actele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot include, de asemenea:

a) norme de clasificare a ţărilor sau a unor părţi ale acestora în funcţie de statutul lor sanitar şi de sistemele lor de supraveghere şi de raportare privind anumite boli care ar putea să fie răspândite prin circulaţia animalelor de companie din speciile listate în anexa nr.1;

b) condiţii ce trebuie îndeplinite pentru a rămâne eligibile pentru aplicarea măsurilor preventive şi de diminuare a riscurilor prevăzute la alin.(1) lit.b);

c) condiţii pentru aplicarea şi documentarea măsurilor preventive şi de diminuare a riscurilor prevăzute la alin.(1) lit.b);

d) criterii pentru acordarea şi, după caz, documentarea derogărilor, în anumite circumstanţe specificate, de la aplicarea măsurilor preventive şi de diminuare a riscurilor prevăzute la alin.(1) lit.b);

e) criterii pentru acordarea şi documentarea derogărilor, în anumite circumstanţe specificate, de la condiţiile prevăzute la art.247–250.

Articolul 253. Norme privind măsurile preventive şi de diminuare a riscurilor

(1) Guvernul, prin actele normative cu privire la animalele de companie din speciile listate în partea A din anexa nr.1:

a) stabileşte norme privind formatul, structura şi limbile oricăror documente necesare în temeiul art.252 alin.(3) lit.c) şi d);

b) aprobă o listă a ţărilor şi a teritoriilor care respectă condiţiile prevăzute la art.252 alin.(3) lit.d) şi înlătură ţările şi teritoriile de pe lista respectivă în cazul în care apar modificări ale acestor condiţii;

c) aprobă o listă a ţărilor care respectă normele de clasificare a unor părţi ale acestora prevăzute la art.252 alin.(3) lit.a) şi înlătură ţările de pe lista respectivă în cazul în care apar modificări ale acestor norme.

(2) Din motive de extremă urgenţă, justificate în mod corespunzător, legate de riscuri importante, Guvernul adoptă norme imediat aplicabile de actualizare a listelor prevăzute la alin.(1) lit.b).

Capitolul V

DOCUMENTE DE IDENTIFICARE

Articolul 254. Delegarea de competenţe privind documentele de identificare

Guvernul adoptă norme privind:

a) rubricile pentru introducerea de informaţii care urmează să fie incluse în documentele de identificare prevăzute la art.247 lit.c), art.248 alin.(2) lit.c), art.249 alin.(1) lit.c) şi art.250 alin.(2) lit.c);

b) distribuirea documentelor de identificare necompletate prevăzute la art.247 lit.c);

c) condiţiile pentru acordarea de derogări de la formatul documentelor de identificare prevăzute la art.247 lit.c) şi la art.249 alin.(1) lit.c);

d) emiterea, completarea şi, după caz, aprobarea documentelor de identificare prevăzute la art.247 lit.c), art.248 alin.(2) lit.c), art.249 alin.(1) lit.c) şi art.250 alin.(2) lit.c).

Articolul 255. Norme privind documentele de identificare

(1) Guvernul adoptă acte de punere în aplicare prin care stabileşte modelul documentelor de identificare astfel cum se prevede la art.247 lit.c) şi la art.249 alin.(1) lit.c). Modelul respectiv conţine rubricile prevăzute la art.254 lit.a), precum şi cerinţele privind limbile, formatul, valabilitatea sau caracteristicile de securitate ale documentelor de identificare în cauză.

(2) Guvernul adoptă:

a) norme privind modelul de documente de identificare, astfel cum se prevede la art.248 alin.(2) lit.c) şi la art.250 alin.(2) lit.c), care conţine rubricile respective prevăzute la art.254 lit.a), precum şi cerinţe privind limbile, formatul, valabilitatea sau caracteristicile de securitate ale documentelor de identificare în cauză;

b) normele necesare pentru tranziţia la modelul documentului de identificare prevăzut la art.247 lit.c).

Capitolul VI

OBLIGAŢII CU PRIVIRE LA INFORMARE

Articolul 256. Obligaţii cu privire la informare

(1) Autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului informaţii clare şi uşor accesibile privind cerinţele de sănătate animală aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie, inclusiv:

a) condiţiile de acordare a anumitor derogări prevăzute la art.252 alin.(3) lit.d);

b) condiţiile de acordare a derogărilor prevăzute la art.252 alin.(3) lit.e);

c) cerinţele pentru aplicarea mijloacelor de identificare, astfel cum se prevede la art.252 alin.(1) lit.a) pct.(ii);

d) condiţiile aplicabile circulaţiei necomerciale pe teritoriul Republicii Moldova a animalelor de companie din speciile menţionate în partea B din anexa nr.1, care sunt prevăzute în normele adoptate în temeiul art.248 alin.(3) şi al art.250 alin.(3);

e) condiţiile aplicabile circulaţiei necomerciale către Republica Moldova a animalelor de companie din anumite ţări şi teritorii, care sunt prevăzute în normele stabilite în temeiul art.251;

f) orice informaţie relevantă privind anumite măsuri preventive şi de diminuare a riscurilor, astfel cum se prevede la art.252 alin.(1) lit.b).

(2) Autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului informaţiile respective, oferind pe pagina sa web oficială:

a) linkurile către paginile de internet informative;

b) informaţiile menţionate la alin.(1) lit.a) şi d) din prezentul articol şi informaţiile puse la dispoziţia publicului conform art.244 alin.(2), inclusiv în alte limbi, dacă este cazul.

PARTEA a VII-a

MĂSURI DE URGENŢĂ

Secţiunea 1

Măsuri de urgenţă privind circulaţia animalelor şi a produselor

şi privind mijloacele de transport şi alte materiale ce ar putea

intra în contact cu aceste animale şi produse

Articolul 257. Măsurile de urgenţă ce trebuie luate de autoritatea competentă la apariţia unui focar de boală listată sau de boală emergentă, sau în caz de pericol

(1) În cazul apariţiei unui focar de boală listată sau de boală emergentă, sau al unui pericol care ar putea să prezinte un risc grav la adresa sănătăţii publice sau sănătăţii animale, autoritatea competentă, în funcţie de gravitatea situaţiei şi a bolii sau a pericolului în cauză, ia de îndată una sau mai multe dintre următoarele măsuri de urgenţă pentru a preveni răspândirea bolii sau a pericolului:

a) pentru bolile listate:

(i) menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), măsurile de control al bolilor prevăzute la art.53–71;

(ii) menţionate la art.9 alin.(1) lit.b), măsurile de control al bolilor prevăzute la art.72–75 şi art.77–81;

(iii) menţionate la art.9 alin.(1) lit.c), măsurile de control al bolilor prevăzute la art.76–78 şi la art.80 şi 82;

b) pentru bolile emergente şi pericole:

(i) restricţii privind circulaţia animalelor şi a produselor provenind de la unităţile sau, după caz, din zonele de restricţie ori compartimentele în care a apărut focarul sau pericolul, precum şi privind mijloacele de transport şi alte materiale care ar fi putut intra în contact cu animalele sau produsele respective;

(ii) carantina animalelor şi izolarea produselor;

(iii) măsuri de supraveghere şi trasabilitate;

(iv) orice măsuri de urgenţă de control al bolilor, prevăzute la art.53–71, care sunt adecvate;

c) orice altă măsură de urgenţă pe care o consideră adecvată pentru a controla şi a preveni în mod eficace răspândirea bolii sau a riscului.

(2) Autoritatea competentă informează fără întârziere Comisia Europeană şi WOAH:

a) cu privire la apariţia unui focar sau a unui pericol astfel cum se menţionează la alin.(1);

b) referitor la măsurile de urgenţă luate în temeiul alin.(1).

Articolul 258. Măsurile de urgenţă care urmează să fie luate la apariţia unui focar sau pericol într-o ţară învecinată

(1) Autoritatea competentă, în cazul în care a apărut focarul sau pericolul menţionat la art.257 alin.(1) într-o ţară învecinată, în funcţie de gravitatea situaţiei şi de boala sau pericolul în cauză şi dacă se detectează pe teritoriul său animale sau produse din ţara învecinată ori mijloace de transport sau orice alt material care ar fi putut intra în contact cu respectivele animale şi produse, ia una sau mai multe dintre măsurile de urgenţă menţionate la art.257 alin.(1).

(2) În cazul în care există un risc grav, până la luarea măsurilor de urgenţă alternative conform art.259, autoritatea competentă poate să ia măsurile de urgenţă menţionate la art.257 alin.(1) în mod provizoriu, în funcţie de gravitatea situaţiei, în ceea ce priveşte animalele sau produsele provenind de la unităţi ori din alte locuri sau, după caz, din zonele de restricţie ale ţării învecinate în care a apărut boala sau pericolul menţionat la art.257 alin.(1) sau mijloacele de transport ori alte materiale care ar fi putut intra în contact cu animalele respective.

Secţiunea a 2-a

Măsuri de urgenţă alternative privind transporturile de animale şi

de produse provenind din alte ţări şi teritorii şi privind mijloacele

de transport şi alte materiale care ar fi putut intra

în contact cu aceste transporturi

Articolul 259. Măsurile de urgenţă alternative care pot fi luate de autoritatea competentă

În cazul în care ia cunoştinţă despre animale ori produse, originare dintr-o ţară sau un teritoriu, care ar putea constitui un risc grav pentru Republica Moldova din cauza unor eventuale infecţii sau contaminări cu boli listate sau boli emergente ori din cauza unor pericole, sau ia cunoştinţă despre mijloace de transport sau materiale ce ar fi putut intra în contact cu astfel de animale şi produse, autoritatea competentă:

a) ia de îndată una sau mai multe dintre următoarele măsuri de urgenţă necesare în vederea atenuării riscului respectiv, în funcţie de gravitatea situaţiei:

(i) măsuri imediate de eradicare, de prevenire, de control sau de supraveghere a bolilor la animale;

(ii) distrugerea animalelor şi a produselor în cauză;

(iii) restricţii privind circulaţia animalelor şi a produselor în cauză;

(iv) carantina animalelor şi izolarea produselor în cauză;

(v) măsuri de supraveghere şi de trasabilitate;

(vi) orice măsuri de control al bolilor, prevăzute la art.33–46, care sunt necesare;

(vii) orice altă măsură de urgenţă pe care o consideră adecvată pentru a preveni răspândirea bolii sau a pericolului în Republica Moldova;

b) informează imediat Comisia Europeană şi WOAH, prin intermediul sistemului TRACES, cu privire la riscurile asociate animalelor şi produselor în cauză şi cu privire la originea animalelor şi a produselor în cauză, de asemenea le informează fără întârziere cu privire la măsurile de urgenţă luate în temeiul lit.a).

PARTEA a VIII-a

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 260. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 8 mai 2028.

(2) Până la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul:

a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru a aduce legislaţia în vigoare în concordanţă cu prevederile acesteia;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile acesteia.

(3) În anexa nr.1 capitolul III din Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170–175, art.494), cu modificările ulterioare, sintagma "Certificat sanitar-veterinar" se substituie cu sintagma "Certificat de sănătate animală".

[Art.260 alin.(1) modificat prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 17.04.2025]

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.196. Chişinău, 25 iulie 2024.

Anexa nr.1

Specii de animale de companie

Partea A

Câini (Canis lupus familiaris)

Pisici (Felis silvestris catus)

Dihori domestici (Mustela putorius furo)

Partea B

Nevertebrate (cu excepţia albinelor, a moluştelor din încrengătura Mollusca şi a crustaceelor din subîncrengătura Crustacea)

Animale acvatice ornamentale

Amfibieni

Reptile

Păsări: specimene de specii de păsări altele decât găini, curci, bibilici, raţe, gâşte, prepeliţe, porumbei, fazani, potârnichi şi păsări alergătoare (Ratitae).

Mamifere: rozătoare şi iepuri, altele decât cele destinate producţiei de alimente.

Anexa nr.2

Lista de boli ale animalelor

Infecţia cu virusul pestei bovine

Infecţia cu virusul febrei Văii de Rift

Infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis

Infecţia cu complexul Mycobacterium tuberculosis (M. bovis, M. caprae şi M. tuberculosis)

Infecţia cu virusul rabic

Infecţia cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1–24)

Infestarea cu Echinococcus multilocularis

Infecţia cu virusul bolii hemoragice epizootice

Antraxul

Tripanozomiaza animalelor (Trypanosoma evansi)

Boala virală Ebola

Paratuberculoza

Encefalita japoneză

Febra West Nile

Febra Q

Infecţia cu virusul dermatozei nodulare contagioase

Infecţia cu Mycoplasma mycoides subspecia mycoides SC (pleuropneumonia contagioasă bovină)

Rinotraheita infecţioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecţioasă

Diareea virală bovină

Campilobacterioza genitală bovină

Trichomonoza

Leucoza enzootică bovină

Variola ovină şi caprină

Infecţia cu virusul pestei micilor rumegătoare

Pleuropneumonia contagioasă a caprelor

Epididimita ovină (Brucella ovis)

Infecţia cu Burkholderia mallei (morvă)

Infecţia cu virusul arteritei ecvine

Anemia infecţioasă ecvină

Durina

Encefalomielita ecvină venezueleană

Metrita contagioasă ecvină

Encefalomielita ecvină (de est şi de vest)

Infecţia cu virusul bolii lui Aujeszky

Infecţia cu virusul sindromului respirator şi de reproducţie porcin

Infecţia cu virusul bolii de Newcastle

Micoplasmoza aviară (Mycoplasma gallisepticum şi M. meleagridis)

Infecţia cu Salmonella Pullorum, S. Gallinarum şi S. arizonae

Infecţia cu virusurile gripei aviare slab patogene

Chlamydia aviară

Infestarea cu Varroa spp. (varrooză)

Infestarea cu Aethina tumida (gândacul mic de stup)

Loca americană

Infestarea cu Tropilaelaps spp.

Infecţia cu Batrachochytrium salamandrivorans

Necroza hematopoietică epizootică

Septicemia hemoragică virală

Necroza hematopoietică infecţioasă

Infecţia cu virusul AIS (anemia infecţioasă a somonului) cu deleţie în HPR (regiunea înalt polimorfică)

Herpesul crapului koi

Infecţia cu Mikrocytos mackini

Infecţia cu Perkinsus marinus

Infecţia cu Bonamia ostreae

Infecţia cu Bonamia exitiosa

Infecţia cu Marteilia refringens

Infecţia cu virusul sindromului Taura

Infecţia cu virusul bolii "cap galben"

Infecţia cu virusul bolii petelor albe.

Anexa nr.3

Specii de ungulate

Ordin	Familie	Genuri/specii
Perisodactile	Ecvidee	Equus spp.
	Tapiride	Tapirus spp.
	Rinoceride	Ceratotherium spp., Dicerorhinus spp., Diceros spp., Rhinoceros spp.
Artiodactile	Antilocapride	Antilocapra ssp.
Artiodactile	Bovidee	Addax ssp., Aepyceros ssp., Alcelaphus ssp., Ammelaphus ssp., Ammodorcas ssp., Ammotragus ssp., Antidorcas ssp., Antilope ssp., Arbitragus ssp., Beatragus ssp., Bison ssp., Bos ssp. (inclusiv Bibos, Novibos, Poephagus), Boselaphus ssp., Bubalus ssp. (inclusiv Anoa), Budorcas ssp., Capra ssp., Cephalophus ssp., Connochaetes ssp., Damaliscus ssp. (inclusiv Beatragus), Dorcatragus ssp., Eudorcas ssp., Gazella ssp., Hemitragus ssp., Hippotragus ssp., Kobus ssp., Litocranius ssp., Madoqua ssp., Naemorhedus ssp. (inclusiv Nemorhaedus şi Capricornis), Nanger ssp., Neotragus ssp., Nilgiritragus ssp., Oreamnos ssp., Oreotragus ssp., Oryx ssp., Ourebia ssp., Ovibos ssp., Ovis ssp., Pantholops ssp., Philantomba ssp., Pelea ssp., Procapra ssp., Pseudois ssp., Pseudoryx ssp., Raphicerus ssp., Redunca ssp., Rupicapra ssp., Saiga ssp., Sigmoceros-Alecelaphus ssp., Strepticeros ssp., Sylvicapra ssp., Syncerus ssp., Taurotragus ssp., Tetracerus ssp., Tragelaphus ssp. (inclusiv Boocerus)
	Camelide	Camelus ssp., Lama ssp., Vicugna ssp.
	Cervide	Alces ssp., Axis-Hyelaphus ssp., Blastocerus ssp., Capreolus ssp., Cervus ssp., Dama ssp., Elaphodus ssp., Elaphurus ssp., Hippocamelus ssp., Hydropotes ssp., Mazama ssp., Megamuntiacus ssp., Muntiacus ssp., Odocoileus ssp., Ozotoceros ssp., Przewalskium ssp., Pudu ssp., Rangifer ssp., Rucervus ssp., Rusa ssp.
	Girafide	Giraffa ssp., Okapia ssp.
	Hippopotamidae	Hexaprotodon-Choeropsis ssp., Hippopotamus ssp.
	Moschide	Moschus ssp.
	Suide	Babyrousa ssp., Hylochoerus ssp., Phacochoerus ssp., Porcula ssp., Potamochoerus ssp., Sus ssp.
	Tayassuidae	Catagonus ssp., Pecari-Tayassu ssp.
	Tragulide	Hyemoschus ssp., Tragulus-Moschiola ssp.
Proboscidieni	Elefantide	Elephas ssp., Loxodonta ssp.

Anexa nr.4

Criterii de aplicare a normelor de prevenire şi control al bolilor

menţionate la art.9 alin.(1) pentru bolile listate în conformitate cu art.5

Prezenta anexă are drept scop să detalieze criteriile pe care autoritatea competentă le va lua în considerare la stabilirea normelor de prevenire şi control al bolilor care urmează să fie aplicate diferitelor categorii de boli listate în conformitate cu art.5.

În procesul de grupare pe categorii trebuie să se ţină seama de profilul bolii în cauză, de nivelul impactului acesteia asupra sănătăţii publice, asupra sănătăţii şi bunăstării animalelor şi asupra economiei, precum şi de disponibilitatea, fezabilitatea şi eficacitatea instrumentelor de diagnosticare şi ale diverselor seturi de măsuri de prevenire şi control prevăzute de prezenta lege în ceea ce priveşte boala în cauză.

Secţiunea 1

Criterii de aplicare a normelor de prevenire

şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.a)

Bolile cărora li se aplică normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.a) se consideră a avea cel mai sever impact în domeniile sănătăţii animale, sănătăţii publice, economic, social şi al mediului din Republica Moldova. Bolile respective trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) boala în cauză:

(i) nu este prezentă pe teritoriul ţării;

(ii) este prezentă numai în cazuri excepţionale (ca urmare a introducerii în împrejurări atipice); sau

(iii) este prezentă numai într-o parte foarte restrânsă a teritoriului ţării;

b) boala în cauză este foarte uşor transmisibilă; pe lângă transmiterea directă şi indirectă, există şi posibilitatea răspândirii acesteia pe calea aerului, a apei sau prin vectori; boala poate afecta mai multe specii de animale deţinute şi sălbatice sau o singură specie de animale deţinute de importanţă economică şi poate conduce la rate ridicate ale morbidităţii şi rate semnificative ale mortalităţii.

Pe lângă criteriile prevăzute la lit.a) şi b), bolile respective trebuie să îndeplinească unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

c) boala în cauză are un potenţial zoonotic cu consecinţe semnificative asupra sănătăţii publice, inclusiv un potenţial epidemic sau pandemic, sau prezintă posibile ameninţări semnificative la adresa siguranţei alimentare;

d) boala în cauză are un impact semnificativ asupra economiei ţării, atrăgând costuri substanţiale, legate în principal de impactul său direct asupra sănătăţii şi a productivităţii animalelor;

e) boala în cauză are un impact semnificativ asupra unuia sau mai multora dintre următoarele domenii:

(i) societatea, având în special un impact asupra pieţelor forţei de muncă;

(ii) bunăstarea animalelor, provocând suferinţă unui număr mare de animale;

(iii) mediul, având în vedere impactul direct al bolii sau măsurile luate în vederea eradicării acesteia;

(iv) pe termen lung, biodiversitatea sau protecţia speciilor ori a raselor pe cale de dispariţie, inclusiv eventuala dispariţie a speciilor ori a raselor respective sau daune pe termen lung cauzate acestora.

Secţiunea a 2-a

Criterii de aplicare a normelor de prevenire

şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.b)

Bolile cărora li se aplică normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.b) sunt controlate cu scopul eradicării acestora în întreaga ţară.

Bolile respective trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) boala în cauză este de natură endemică şi este prezentă pe întregul teritoriu al ţării sau pe o parte a acestuia;

b) boala în cauză este moderat spre foarte uşor transmisibilă; pe lângă transmiterea directă şi indirectă, există şi posibilitatea răspândirii acesteia pe calea aerului, a apei sau prin vectori; aceasta poate afecta una sau mai multe specii de animale şi poate conduce la o rată ridicată a morbidităţii, cu o rată în general scăzută a mortalităţii.

Pe lângă criteriile prevăzute la lit.a) şi b), bolile respective trebuie să îndeplinească unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

c) boala în cauză are un potenţial zoonotic cu consecinţe semnificative asupra sănătăţii publice, inclusiv un potenţial epidemic, sau prezintă posibile ameninţări semnificative la adresa siguranţei alimentare;

e) boala în cauză are un impact semnificativ asupra unuia sau mai multora dintre următoarele domenii:

(i) societatea, având în special un impact asupra pieţelor forţei de muncă;

(ii) bunăstarea animalelor, provocând suferinţă unui număr mare de animale;

(iii) mediul, având în vedere impactul direct al bolii sau măsurile luate în vederea eradicării acesteia;

(iv) pe termen lung, biodiversitatea ori protecţia speciilor sau a raselor pe cale de dispariţie, inclusiv eventuala dispariţie a speciilor sau a raselor respective sau daune pe termen lung cauzate acestora.

O boală căreia i se aplică măsurile menţionate la art.9 alin.(1) lit.a), care nu a fost eradicată cu succes şi promptitudine într-o zonă a ţării şi care a obţinut, în zona respectivă, un caracter endemic poate face obiectul unor măsuri de prevenire şi control al bolilor în conformitate cu art.9 alin.(1) lit.b) în zona respectivă a ţării.

Secţiunea a 3-a

Criterii de aplicare a normelor de prevenire

şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.c)

Prezenta secţiune se referă la bolile pentru care sunt relevante normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.c) şi care necesită măsuri pentru a preveni răspândirea acestora în zonele ţării care sunt oficial indemne de boală sau care au programe de eradicare a bolilor listate respective.

Bolile respective trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) în cazul animalelor terestre, boala în cauză este de natură endemică şi este prezentă pe întregul teritoriu al ţării sau pe o parte a acestuia ori, în cazul animalelor acvatice, anumite zone ale ţării sunt indemne de boala în cauză;

b) (i) în cazul animalelor terestre, boala în cauză este moderat spre foarte uşor transmisibilă, în principal prin transmitere directă şi indirectă; boala afectează în principal o singură sau mai multe specii de animale, în mod obişnuit nu conduce la o rată ridicată a morbidităţii şi are o rată a mortalităţii neglijabilă sau nulă; efectul cel mai adesea observat este pierderea productivităţii animalelor;

(ii) în cazul animalelor acvatice, boala este moderat spre foarte uşor transmisibilă, în principal prin transmitere directă şi indirectă; boala afectează una sau mai multe specii de animale şi poate conduce la o rată ridicată a morbidităţii, cu o rată de obicei scăzută a mortalităţii; efectul cel mai adesea observat este pierderea productivităţii animalelor.

Pe lângă criteriile prevăzute la lit.a) şi b), bolile respective trebuie să îndeplinească unul sau mai multe dintre următoarele criterii:

c) boala în cauză are un potenţial zoonotic cu consecinţe semnificative asupra sănătăţii publice sau prezintă posibile ameninţări semnificative la adresa siguranţei alimentare;

d) boala în cauză are un impact semnificativ asupra economiei din unele zone ale ţării, în principal datorită efectelor sale directe asupra unor anumite tipuri de sisteme de producţie zootehnică;

e) boala în cauză are un impact semnificativ asupra unuia sau mai multora dintre următoarele domenii:

(i) societatea, având în special un impact asupra pieţelor forţei de muncă;

(ii) bunăstarea animalelor, provocând suferinţă unui număr mare de animale;

(iii) mediul, având în vedere impactul direct al bolii sau al măsurilor luate în vederea eradicării acesteia;

(iv) pe termen lung, biodiversitatea ori protecţia speciilor sau a raselor pe cale de dispariţie, inclusiv eventuala dispariţie a speciilor sau a raselor respective, sau daune pe termen lung cauzate acestora.

Secţiunea a 4-a

Criterii de aplicare a normelor de prevenire

şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.d)

Normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.d) se aplică bolilor care îndeplinesc criteriile de la secţiunea 1, 2 sau 3 şi altor boli care îndeplinesc criteriile din secţiunea 5 în cazul în care riscul prezentat de boala în cauză poate fi diminuat în mod eficace şi proporţional prin măsuri privind circulaţia animalelor şi a produselor de origine animală pentru a preveni sau a limita apariţia şi răspândirea sa.

Secţiunea a 5-a

Criterii de aplicare a normelor de prevenire

şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.e)

Normele de prevenire şi control al bolilor menţionate la art.9 alin.(1) lit.e) se aplică bolilor care îndeplinesc criteriile prevăzute în secţiunile 1, 2 sau 3, precum şi altor boli în cazul cărora este necesară supravegherea din motive legate de sănătatea şi bunăstarea animalelor, de sănătatea umană, de economie, societate sau de mediu.