Prezenta lege transpune Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislaţiei privind alimentele şi furajele, a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor şi produsele de protecţie a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr.999/2001, (CE) nr.396/2005, (CE) nr.1069/2009, (CE) nr.1107/2009, (UE) nr.1151/2012, (UE) nr.652/2014, (UE) 2016/429 şi (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr.1/2005 şi (CE) nr.1099/2009 ale Consiliului şi a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE şi 2008/120/CE ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentelor (CE) nr.854/2004 şi (CE) nr.882/2004 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, precum şi a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE şi 97/78/CE ale Consiliului şi a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (text cu relevanţă pentru SEE), CELEX: 32017R0625, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 095 din 7 aprilie 2017, aşa cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2021/1756 al Parlamentului European şi al Consiliului din 6 octombrie 2021.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi domeniul de reglementare

(1) Prezenta lege stabileşte norme cu privire la:

a) efectuarea controalelor oficiale în domeniul agroalimentar;

b) adoptarea condiţiilor care trebuie îndeplinite la introducerea în ţară a animalelor şi bunurilor;

c) instituirea unui sistem informaţional centralizat de date privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar.

(2) Prezenta lege se aplică controalelor oficiale efectuate pentru verificarea conformităţii în vederea aplicării legislaţiei referitoare la:

a) produsele alimentare şi la siguranţa, integritatea şi igiena acestora la fiecare etapă a producţiei, prelucrării şi distribuţiei, inclusiv pentru verificarea respectării cerinţelor care să asigurare practici corecte în domeniul comerţului şi să protejeze interesele şi informaţiile consumatorilor, precum şi la fabricarea şi utilizarea materialelor şi a obiectelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare;

b) diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic (în continuare – OMG) pentru producerea de produse alimentare şi de hrană pentru animale;

c) hrana pentru animale şi siguranţa acesteia la fiecare etapă a producţiei, prelucrării şi distribuţiei, precum şi a utilizării acesteia, inclusiv pentru verificarea respectării cerinţelor care să asigure practici corecte în domeniul comerţului şi să protejeze sănătatea, interesele şi informaţiile consumatorilor;

d) cerinţele cu privire la sănătatea animalelor;

e) prevenirea şi minimizarea riscurilor pentru sănătatea umană şi sănătatea animalelor determinate de subprodusele de origine animală şi de produsele derivate;

f) cerinţele cu privire la bunăstarea animalelor;

g) măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

h) cerinţele privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi utilizarea durabilă a pesticidelor, cu excepţia echipamentelor de aplicare a pesticidelor;

i) producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice;

j) utilizarea şi etichetarea denumirilor de origine protejate, a indicaţiilor geografice protejate şi a specialităţilor tradiţionale garantate;

k) fabricarea şi circulaţia produselor vitivinicole, a alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice.

(3) Prezenta lege se aplică, de asemenea, controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformităţii cu cerinţele stabilite de normele alin.(2) în cazul în care cerinţele respective sunt aplicabile animalelor şi bunurilor care intră în ţară sau care urmează să fie exportate din ţară.

(4) Prezenta lege nu se aplică controalelor oficiale efectuate în vederea verificării conformităţii cu:

a) Legea nr.211/2017 privind protecţia animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice;

b) Legea nr.119/2018 cu privire la medicamentele de uz veterinar;

c) Legea nr.237/2018 cu privire la controlul de conformitate cu cerinţele de calitate pentru fructele şi legumele proaspete.

(5) Prevederile art.4–6, art.8, art.12 alin.(2) şi (3), art.15, art.17–26, art.29–32, art.35–40, art.70–77, art.88–95 se aplică şi altor activităţi oficiale efectuate de către autorităţile competente în conformitate cu prezenta lege sau cu normele alin.(2) din prezentul articol.

Articolul 2. Controalele oficiale şi alte activităţi oficiale în domeniul agroalimentar

(1) În sensul prezentei legi, prin controale oficiale se înţeleg activităţile efectuate de către autorităţile competente sau de către organismele delegate cărora le-au fost delegate anumite atribuţii de control oficial, în conformitate cu prezenta lege, pentru a verifica dacă:

a) operatorii respectă prevederile prezentei legi şi prevederile art.1 alin.(2); şi

b) animalele sau bunurile corespund cerinţelor stabilite la art.1 alin.(2), inclusiv pentru eliberarea unui certificat oficial sau a unui atestat oficial.

(2) În sensul prezentei legi, prin alte activităţi oficiale se înţeleg activităţile altele decât controalele oficiale efectuate de către autorităţile competente sau de către organismele delegate cărora le-au fost delegate alte activităţi oficiale în conformitate cu prezenta lege şi cu normele art.1 alin.(2), inclusiv activităţile care au drept scop verificarea prezenţei bolilor animalelor sau a organismelor dăunătoare plantelor, prevenirea sau limitarea răspândirii bolilor animalelor sau a organismelor dăunătoare plantelor, eradicarea bolilor animalelor sau a organismelor dăunătoare plantelor, acordarea autorizaţiilor şi eliberarea certificatelor oficiale sau a atestatelor oficiale.

Articolul 3. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

alt obiect – astfel cum este definit la art.2 din Legea nr.422/2023 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

animale – astfel cum sunt definite în legea privind sănătatea animală;

atestat oficial – etichetă, marcă sau altă formă de atestare eliberată de către autorităţile competente sau de către operatorii aflaţi sub supravegherea autorităţilor competente, în urma controalelor oficiale, care asigură conformitatea cu una sau mai multe dintre cerinţele prevăzute de prezenta lege sau cu normele art.1 alin.(2);

audit – examinare metodică şi independentă a respectării modului de efectuare a controalelor oficiale, care are drept scop să stabilească dacă activităţile şi rezultatele aferente controlului respectiv corespund normelor stabilite şi dacă aceste norme sunt puse în aplicare în mod eficient şi permit atingerea obiectivelor;

autoritate competentă – autoritate responsabilă de organizarea controalelor oficiale şi de alte activităţi oficiale în conformitate cu prezenta lege şi cu normele art.1 alin.(2);

autoritate de control ecologic – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, conform Legii nr.237/2023 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice;

boală a animalelor – astfel cum este definită în legea privind sănătatea animală;

bunuri – obiectul unei sau mai multor norme ale art.1 alin.(2), cu excepţia animalelor;

carne şi organe comestibile – produsele clasificate la poziţiile tarifare 0201–0208 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014;

călătorie de lungă durată – călătorie cu durata mai mare de 8 ore, începând cu momentul în care este mutat primul animal din lot;

certificare oficială – procedură prin care autoritatea competentă şi/sau alte organisme de control atestă conformitatea prin eliberarea actelor permisive sau a altor documente corespunzătoare;

certificat oficial – document, pe suport de hârtie sau în format electronic, semnat de către inspectorul autorizat, care atestă conformitatea cu una sau mai multe dintre cerinţele stabilite la art.1 alin.(2);

control vamal – astfel cum este definit la art.5 din Codul vamal nr.95/2021;

controlul identităţii – inspecţie vizuală efectuată pentru a verifica dacă conţinutul şi etichetele unui transport, inclusiv marcajele de pe animale, sigiliile şi mijloacele de transport, corespund informaţiilor furnizate în certificatele oficiale, în atestatele oficiale şi în alte documente de însoţire;

control fizic – verificare a animalelor sau a bunurilor, după caz, verificare a mijloacelor de transport, a ambalajelor, a etichetelor şi a temperaturii de păstrare, inclusiv prelevare de probe în vederea examinării, analizării şi diagnosticării sau alte verificări necesare în vederea respectării normelor relevante ale art.1 alin.(2);

controlul documentelor – examinare a certificatelor oficiale, a atestatelor oficiale şi a altor documente, inclusiv a documentelor cu caracter comercial, care trebuie să însoţească transportul, astfel cum este prevăzut la art.1 alin.(2), art.54 alin.(1) sau în actele adoptate în conformitate cu art.68 alin.(3), cu art.85 alin.(3), cu art.86 alin.(1) şi cu art.87 alin.(1);

echipament de aplicare a pesticidelor – echipament special, conceput pentru aplicarea pesticidelor, inclusiv accesoriile acestuia care sunt esenţiale pentru funcţionarea eficientă a echipamentului respectiv, precum sunt duzele, manometrele, filtrele, sitele şi dispozitivele de curăţare a rezervoarelor;

hrană pentru animale – astfel cum este definită la art.2 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor;

inspector – angajat al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor împuternicit cu atribuţii de control în vederea efectuării controalelor oficiale şi altor activităţi oficiale în conformitate cu prezenta lege şi cu normele relevante ale art.1 alin.(2);

inspector autorizat – funcţionar din cadrul autorităţilor competente autorizat de către acestea să semneze certificatele oficiale;

inspector fitosanitar oficial – persoană fizică desemnată de către autoritatea competentă, având fie calitatea de angajat, fie o altă calitate, care a fost formată în mod corespunzător pentru a efectua controale oficiale şi alte activităţi oficiale în conformitate cu prezenta lege şi cu normele relevante ale art.1 alin.(2) lit.g);

inspecţie ante-mortem – verificare, înainte de activităţile de sacrificare, a conformităţii cu cerinţele privind sănătatea umană şi sănătatea şi bunăstarea animalelor, inclusiv examinare clinică a fiecărui animal, precum şi verificare a informaţiei privind lanţul alimentar stabilită în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate de Guvern;

inspecţie post-mortem – verificare, în abator sau în unitatea de prelucrare a vânatului, a conformităţii cu cerinţele aplicabile a:

a) carcaselor şi organelor comestibile, astfel cum sunt definite în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate de Guvern, cu scopul de a decide dacă carnea este adecvată pentru consumul uman;

b) înlăturării, în condiţii de siguranţă, a materialului cu risc determinat; şi

c) sănătăţii şi bunăstării animalelor;

introducere în ţară/intrare în ţară – introducere de animale şi bunuri în ţară, cu excepţia cazurilor reglementate de art.1 alin.(2) lit.g);

jurnal de călătorie – document de însoţire a transportului la deplasarea animalelor, efectuată cu unul sau mai multe mijloace de transport;

legislaţia privind hrana pentru animale – astfel cum este utilizată în Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor;

legislaţia privind produsele alimentare – astfel cum este utilizată în Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor;

marcă de sănătate – marcă aplicată după efectuarea controalelor oficiale menţionate la art.17 alin.(2) pct.4) lit.a) şi c) şi care atestă faptul că carnea este adecvată pentru consumul uman;

material germinativ – astfel cum este definit în legea privind sănătatea animală;

materiale cu riscuri specificate – astfel cum sunt definite la art.3 din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;

medic veterinar oficial – medic veterinar desemnat de către autoritatea competentă, având fie calitatea de angajat, fie o altă calitate, care deţine calificările corespunzătoare pentru a efectua controale oficiale şi alte activităţi oficiale în conformitate cu prezenta lege şi cu normele relevante menţionate la art.1 alin.(2) lit.a) şi c)–f);

operator – persoană fizică sau juridică care deţine una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute de normele art.1 alin.(2);

organisme dăunătoare plantelor – astfel cum sunt definite la art.2 din Legea nr.422/2023 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

organism delegat – persoană juridică căreia autorităţile competente i-au delegat exercitarea anumitor atribuţii legate de controlul oficial sau de alte activităţi oficiale;

pericol – agent sau condiţie care ar putea avea un efect advers asupra sănătăţii umane, un efect negativ asupra sănătăţii animalelor sau a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra mediului;

personal auxiliar oficial – reprezentanţi ai autorităţilor competente, formaţi în conformitate cu cerinţele stabilite la art.18 şi angajaţi să exercite anumite atribuţii legate de controlul oficial sau de alte activităţi oficiale;

plan de control – plan stabilit de autoritatea competentă, care conţine informaţii generale referitoare la structura şi organizarea sistemelor de control oficial ale acesteia;

plante – astfel cum sunt definite la art.2 din Legea nr.422/2023 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

prelevare de probe sau eşantionare – recoltare de probe de hrană pentru animale, de produse alimentare sau de alte substanţe, inclusiv din mediu, relevante pentru întreg lanţul alimentar, cu scopul de a verifica, prin intermediul analizelor, respectarea legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, precum şi a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor;

proceduri de verificare a controalelor – aplicarea sistemelor şi întreprinderea acţiunilor de către autorităţile competente în vederea asigurării coerenţei şi eficacităţii controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale;

produs alimentar sau aliment – astfel cum este definit la art.2 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor;

produse de origine animală – produse alimentare de origine animală, inclusiv mierea şi sângele, moluştele bivalve, echinodermele, tunicatele şi gasteropodele marine vii destinate consumului uman, astfel cum sunt definite în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate de Guvern;

produse fitosanitare – astfel cum sunt utilizate în Legea nr.403/2023 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi modificarea unor acte normative;

produse derivate – astfel cum sunt definite la art.3 din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;

produse vegetale – astfel cum sunt definite la art.2 din Legea nr.422/2023 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

punct de ieşire – post de control la frontieră prin care animalele sunt scoase de pe teritoriul vamal al ţării;

post de control la frontieră – loc, inclusiv ansamblul facilităţilor aferente acestuia, desemnat pentru efectuarea controalelor oficiale prevăzute la art.45 alin.(1);

rating – clasificare a operatorilor, efectuată în baza evaluării conformităţii acestora cu criteriile stabilite;

reţinere oficială – procedură prin care autorităţile competente se asigură că animalele şi bunurile care fac obiectul controalelor oficiale nu sunt deplasate sau alterate până la luarea unei decizii cu privire la destinaţia acestora. Procedura în cauză poate include adăpostirea animalelor şi depozitarea bunurilor respective de către operatori conform indicaţiilor şi sub controlul autorităţilor competente;

risc – funcţie vizând probabilitatea survenirii unui efect advers asupra sănătăţii umane, a unui efect negativ asupra sănătăţii animalelor sau a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau a mediului şi gravitatea efectului respectiv, determinată de un pericol;

sistem de control – sistem care cuprinde autorităţile competente, precum şi resursele, structurile, sistemele şi procedurile instituite pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezenta lege şi cu normele art.17–26;

subproduse de origine animală – astfel cum sunt definite la art.3 din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;

sub responsabilitatea medicului veterinar oficial – efectuare a unei acţiuni de către personalul auxiliar oficial, ce a fost atribuită de către medicul veterinar oficial;

sub supravegherea medicului veterinar oficial – efectuare a unei acţiuni de către personalul auxiliar oficial, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial şi cu prezenţa medicului veterinar oficial la faţa locului în perioada realizării acţiunii respective;

supraveghere vamală – astfel cum este definită la art.5 din Codul vamal nr.95/2021;

transport – un număr de animale şi/sau o cantitate de bunuri, incluse în acelaşi certificat oficial, atestat oficial sau alt document, care sunt transportate cu acelaşi mijloc de transport, care provin din aceeaşi regiune sau din aceeaşi ţară şi care, cu excepţia bunurilor ce cad sub incidenţa art.1 alin.(2) lit.g), sunt de acelaşi tip, de aceeaşi clasă sau au aceeaşi descriere;

tranzit – transport efectuat sub supraveghere vamală prin teritoriul Republicii Moldova în altă ţară.

Capitolul II

CONTROALELE OFICIALE ŞI ALTE ACTIVITĂŢI OFICIALE

Articolul 4. Desemnarea autorităţilor competente

(1) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este autoritatea competentă care organizează şi efectuează controlul oficial şi alte activităţi oficiale în domeniile menţionate la art.1 alin.(2).

(2) Autoritatea administrativă din domeniul agriculturii responsabilă de verificarea respectării normelor art.1 alin.(2) lit.i) poate delega anumite atribuţii aferente controalelor oficiale sau aferente altor activităţi oficiale ale autorităţii de control ecologic.

Articolul 5. Obligaţiile generale ale autorităţilor competente şi ale autorităţii de control ecologic

(1) Autorităţile competente şi autoritatea de control ecologic:

a) dispun de proceduri şi/sau sisteme în vederea asigurării eficacităţii şi a caracterului adecvat al controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale;

b) dispun de proceduri şi/sau sisteme în vederea asigurării imparţialităţii, a calităţii şi a coerenţei controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale, la toate nivelurile;

c) dispun de proceduri şi/sau sisteme în vederea asigurării faptului că personalul care efectuează controalele oficiale şi alte activităţi oficiale nu se află în situaţie de conflict de interese;

d) deţin un laborator cu o capacitate adecvată pentru analizare, testare şi diagnosticare sau au acces la acesta;

e) dispun de un număr suficient de angajaţi, care deţin calificările şi experienţa corespunzătoare sau au acces la aceştia, astfel încât controalele oficiale şi alte activităţi oficiale să poată fi efectuate în mod eficient şi eficace;

f) dispun de mijloace şi echipamente adecvate, întreţinute în mod corespunzător, în vederea asigurării eficienţei şi eficacităţii controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale;

g) deţin competenţe legale în vederea efectuării controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale şi a aplicării măsurilor prevăzute de prezenta lege şi celor elaborate în conformitate cu normele art.1 alin.(2);

h) dispun de proceduri juridice în vederea asigurării accesului personalului la sediile operatorilor şi la documentele păstrate de operatori, astfel încât acesta să fie în măsură să îşi îndeplinească atribuţiile în mod corespunzător;

i) dispun de planuri pentru situaţii de urgenţă şi sunt pregătite să aplice planurile respective în caz de urgenţă, după caz, în conformitate cu normele art.1 alin.(2).

(2) Numirea medicului veterinar oficial se efectuează prin act în formă scrisă, în care se specifică controalele oficiale şi alte activităţi oficiale, precum şi atribuţiile aferente pentru care se efectuează numirea în cauză. Cerinţele impuse prin prezenta lege faţă de personalul autorităţilor competente, inclusiv cerinţa de a nu se afla în situaţie de conflict de interese, se aplică tuturor medicilor veterinari oficiali.

(3) Numirea inspectorului fitosanitar oficial se efectuează prin act în formă scrisă, în care se specifică controalele oficiale şi alte activităţi oficiale, precum şi atribuţiile aferente pentru care se efectuează numirea în cauză. Cerinţele impuse prin prezenta lege faţă de personalul autorităţilor competente, inclusiv cerinţa de a nu se afla în situaţie de conflict de interese, se aplică tuturor inspectorilor fitosanitari oficiali.

(4) Personalul care efectuează controale oficiale şi alte activităţi oficiale:

a) beneficiază, pentru domeniul de competenţă, de programe de formare corespunzătoare, care să le permită exercitarea atribuţiilor în mod competent şi efectuarea controalelor oficiale şi altor activităţi oficiale într-un mod coerent;

b) trebuie să fie permanent la curent cu evoluţiile din domeniul de competenţă şi beneficiază, periodic, de programe de formare suplimentară, după necesitate; şi

c) beneficiază de programe de formare în domeniile prevăzute în secţiunea 1 din anexa nr.1 şi de programe de formare privind obligaţiile autorităţilor competente, care decurg din prezenta lege, după caz.

(5) Autorităţile competente, autoritatea de control ecologic şi organismele delegate elaborează şi implementează programe de formare pentru a se asigura că personalul care efectuează controale oficiale şi alte activităţi oficiale beneficiază de programele de formare menţionate la alin.(4).

(6) În cazul în care, în cadrul unei autorităţi competente, mai multe unităţi sunt abilitate să efectueze controale oficiale sau alte activităţi oficiale, autoritatea asigură coordonarea şi cooperarea eficientă şi eficace între acestea.

(7) Autoritatea de control ecologic implementează cerinţele prevăzute de prezentul articol, cu excepţia eliberării certificatelor oficiale privind respectarea normelor de producţie ecologică, conform Legii nr.237/2023 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice.

Articolul 6. Auditul autorităţilor competente

(1) Pentru a asigura respectarea prezentei legi de către autorităţile competente, acestea efectuează auditul intern sau solicită efectuarea unui audit extern şi iau măsurile necesare în funcţie de rezultatele auditurilor respective.

(2) Auditurile menţionate la alin.(1) fac obiectul unui control independent şi sunt efectuate în mod transparent.

Articolul 7. Contestarea actelor administrative individuale

(1) Deciziile luate de către autoritatea competentă în conformitate cu art.53, art.60 alin.(4) şi (11), art.61, art.94 alin.(3) lit.b) şi art.95 alin.(1) şi (2), cu privire la persoanele fizice sau juridice, fac obiectul dreptului acestor persoane de a le contesta în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

(2) Dreptul de a contesta, prevăzut la alin.(1), nu aduce atingere obligaţiei autorităţilor competente de a lua măsurile corespunzătoare în vederea eliminării sau a limitării riscurilor pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor ori pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu, în conformitate cu prezenta lege şi cu normele art.1 alin.(2).

Articolul 8. Obligaţiile de confidenţialitate ale autorităţii competente

(1) Autoritatea competentă se asigură că, sub rezerva prevederilor alin.(3), informaţiile obţinute în exercitarea atribuţiilor sale în cadrul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale nu sunt divulgate unor părţi terţe dacă, în temeiul legislaţiei, informaţiile respective, prin natura lor, cad sub incidenţa secretului profesional.

(2) Pentru realizarea scopului menţionat la alin.(1), autoritatea competentă se asigură că personalul şi alte persoane angajate în cadrul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale respectă obligaţiile de confidenţialitate corespunzătoare. Prevederile alin.(1) se aplică inclusiv autorităţii de control ecologic, organismelor delegate cărora le-au fost delegate anumite atribuţii de control oficial, precum şi laboratoarelor de referinţă şi altor laboratoare oficiale.

(3) Cu excepţia cazului în care există un interes public major ce justifică divulgarea informaţiilor care cad sub incidenţa secretului profesional, astfel cum se menţionează la alin.(1), şi fără a aduce atingere situaţiilor în care divulgarea este impusă prin legislaţia naţională, informaţiile respective includ date a căror divulgare ar aduce atingere:

a) obiectivelor activităţilor de inspecţie, de investigaţie şi de audit;

b) protejării intereselor comerciale ale unui operator sau ale altor persoane fizice sau juridice; ori

c) protejării procedurilor judiciare şi a consultanţei juridice.

(4) În cazul în care se determină existenţa unui interes public major ce justifică divulgarea informaţiilor care cad sub incidenţa secretului profesional, astfel cum se menţionează la alin.(1), autoritatea competentă ia în considerare, inclusiv, riscurile posibile pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor ori pentru mediu, precum şi natura, gravitatea şi amploarea unor asemenea riscuri.

(5) Obligaţiile de confidenţialitate prevăzute de prezentul articol nu împiedică autoritatea competentă să publice sau să pună la dispoziţia publicului în alt mod, în formă depersonalizată, informaţiile cu privire la rezultatul controalelor oficiale privind operatorii individuali, fără a aduce atingere cazurilor în care divulgarea este impusă prin legislaţia naţională, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:

a) operatorul în cauză are posibilitatea de a prezenta observaţii cu privire la informaţiile pe care autoritatea competentă intenţionează să le publice sau să le pună la dispoziţia publicului în alt mod, înainte de publicarea sau difuzarea acestora, luând în considerare gravitatea situaţiei; şi

b) la publicarea sau punerea la dispoziţia publicului în alt mod a informaţiilor se iau în considerare observaţiile prezentate de către operatorul în cauză sau acestea sunt publicate ori difuzate împreună cu observaţiile respective.

Secţiunea 1

Cerinţele generale privind controalele oficiale

Articolul 9. Dispoziţii generale la efectuarea controalelor oficiale

(1) Autoritatea competentă efectuează, periodic şi cu o frecvenţă corespunzătoare, controale oficiale ale tuturor operatorilor, în funcţie de riscuri, luând în considerare:

1) riscurile identificate, asociate cu:

a) animalele şi bunurile;

b) activităţile aflate sub controlul operatorilor;

c) locul de desfăşurare a activităţilor operatorilor;

d) utilizarea produselor, procedeelor, materialelor sau substanţelor care pot afecta siguranţa, integritatea şi igiena produselor alimentare ori siguranţa furajelor, sănătatea sau bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor ori care, în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, pot avea un impact negativ şi asupra mediului;

2) informaţiile care indică probabilitatea de a induce în eroare consumatorii, în special în ceea ce priveşte natura, identitatea, proprietăţile, compoziţia, cantitatea, durabilitatea, ţara de origine sau locul de provenienţă, metoda de fabricaţie ori de producţie a alimentelor;

3) istoricul operatorilor privind rezultatele controalelor oficiale ale acestora şi conformitatea lor cu normele art.1 alin.(2);

4) fiabilitatea şi rezultatele controalelor proprii care au fost efectuate de către operatori sau de către un terţ, la cererea acestora, inclusiv, după caz, de sistemele private de asigurare a calităţii, în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2); şi

5) informaţiile care ar putea indica neconformitatea cu normele art.1 alin.(2).

(2) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale, periodic, cu o frecvenţă corespunzătoare determinată în funcţie de riscuri, în vederea identificării posibilelor încălcări intenţionate ale normelor art.1 alin.(2), prin intermediul unor practici frauduloase sau înşelătoare, şi luând în considerare informaţiile privind încălcările respective, precum şi alte informaţii care indică posibilitatea producerii unor astfel de încălcări.

(3) Controalele oficiale efectuate înainte de introducerea pe piaţă sau de punerea în circulaţie a animalelor şi bunurilor, în vederea eliberării certificatelor oficiale sau a atestatelor oficiale drept condiţie pentru introducerea pe piaţă sau punerea în circulaţie a animalelor şi a bunurilor, se efectuează în conformitate cu următoarele cerinţe:

a) respectarea normelor art.1 alin.(2);

b) respectarea normelor art.17–26.

(4) Controalele oficiale se efectuează fără notificare prealabilă, cu excepţia cazului în care controlul nu poate fi desfăşurat în lipsa notificării prealabile sau în care legislaţia impune condiţii de notificare prealabilă. În ceea ce priveşte controalele oficiale solicitate de către operator, autoritatea competentă decide dacă controlul oficial trebuie efectuat cu sau fără notificare prealabilă. Controalele oficiale cu notificare prealabilă nu împiedică efectuarea controalelor oficiale fără notificare prealabilă.

(5) Controalele oficiale se efectuează, în măsura posibilului, astfel încât să reducă la minimum sarcina administrativă care revine operatorilor şi perturbarea activităţii acestora, fără a afecta negativ eficacitatea controalelor respective.

(6) Autoritatea competentă efectuează controalele oficiale, luând în considerare necesitatea adaptării controalelor respective la situaţiile specifice, indiferent dacă animalele şi bunurile în cauză:

a) sunt disponibile pe piaţa internă, chiar dacă provin din alte ţări în care se efectuează controalele oficiale; sau

b) urmează să fie exportate din ţară; ori

c) intră în ţară.

(7) Autoritatea competentă organizează şi efectuează controale oficiale la operatori în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

[Art.9 alin.(7) introdus prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 08.05.2026]

Articolul 10. Operatorii şi activităţile care fac obiectul controalelor oficiale

(1) În măsura necesară pentru a asigura respectarea normelor art.1 alin.(2), autoritatea competentă efectuează controale oficiale privind:

a) animalele şi bunurile, la fiecare etapă a producţiei, prelucrării, distribuţiei şi utilizării;

b) substanţele, materialele sau alte obiecte care pot influenţa caracteristicile sau sănătatea animalelor şi caracteristicile bunurilor, precum şi privind conformitatea acestora cu cerinţele aplicabile, la fiecare etapă a producţiei, prelucrării, distribuţiei şi utilizării;

c) operatorii, în ceea ce priveşte activităţile, inclusiv deţinerea animalelor, echipamentele, mijloacele de transport, sediile şi alte locuri aflate sub controlul acestora, precum şi zonele aferente acestora şi documentaţia respectivă.

(1¹) Autoritatea competentă stabileşte procedurile ce trebuie respectate de către operatorii din domeniul alimentar la depunerea cererilor de autorizare a unităţilor acestora în conformitate cu cerinţele generale de igienă a produselor alimentare şi Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate de Guvern.

(1²) La recepţionarea unei cereri de autorizare din partea unui operator din domeniul alimentar, autoritatea competentă efectuează o vizită la faţa locului.

(1³) Autoritatea competentă autorizează o unitate pentru activităţile respective numai dacă operatorul din domeniul alimentar a demonstrat conformitatea cu cerinţele legislaţiei privind alimentele.

(1⁴) Autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie condiţionată în cazul în care este evident că unitatea îndeplineşte toate cerinţele referitoare la infrastructură şi echipamente. Autoritatea competentă acordă o autorizaţie definitivă numai în cazul în care, în urma unui nou control oficial, efectuat în termen de 3 luni de la acordarea autorizaţiei condiţionate, rezultă că unitatea îndeplineşte celelalte cerinţe relevante ale legislaţiei privind alimentele. În cazul în care s-a înregistrat un progres evident, dar unitatea nu îndeplineşte încă toate cerinţele relevante, autoritatea competentă poate prelungi autorizaţia condiţionată. Cu toate acestea, autorizaţia condiţionată nu depăşeşte 6 luni.

(1⁵) Autoritatea competentă ţine cont de rezultatele controlului efectuat pentru autorizarea unităţii atunci când desfăşoară următoarele controale oficiale.

(2) Fără a aduce atingere normelor privind listele sau registrele existente, instituite în baza normelor art.1 alin.(2), autoritatea competentă elaborează şi actualizează lista de operatori. În cazul în care există deja o astfel de listă sau un astfel de registru, folosite în alte scopuri, acestea pot fi utilizate şi în sensul prezentei legi.

(3) Autoritatea competentă, prin ordinul directorului general, stabileşte categoriile de operatori care sunt exceptaţi de la includerea pe lista de operatori menţionată la alin.(2), dacă includerea lor pe lista respectivă ar constitui o sarcină administrativă disproporţionată pentru operatori în comparaţie cu riscurile legate de activităţile acestora.

[Art.10 alin.(1¹)-(1⁵) introduse prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 08.05.2026]

Articolul 11. Transparenţa controalelor oficiale

(1) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale, asigurând un nivel înalt de transparenţă, şi pune la dispoziţia publicului, inclusiv prin publicarea pe pagina web oficială, cel puţin o dată pe an, informaţiile relevante cu privire la organizarea şi efectuarea controalelor oficiale.

Autoritatea competentă asigură publicarea periodică şi în timp util a informaţiilor cu privire la:

a) tipul, numărul şi rezultatele controalelor oficiale;

b) tipul şi numărul cazurilor de neconformitate constatate;

c) tipul şi numărul cazurilor în care autoritatea competentă a luat măsuri în conformitate cu art.95;

d) tipul şi numărul cazurilor în care au fost aplicate sancţiuni.

Informaţiile menţionate la lit.a)–d) din prezentul alineat pot fi furnizate, după caz, prin publicarea raportului anual menţionat la art.81 alin.(1).

(2) Autoritatea competentă stabileşte proceduri pentru a se asigura că toate inexactităţile din informaţiile puse la dispoziţia publicului sunt corectate în mod corespunzător.

(3) Autoritatea competentă poate să publice sau să pună la dispoziţia publicului, în alt mod, informaţiile cu privire la ratingul operatorilor individuali, în baza rezultatelor unui sau mai multor controale oficiale, dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:

a) criteriile de rating sunt obiective, transparente şi disponibile publicului; şi

b) au fost luate măsuri corespunzătoare de asigurare a echităţii, coerenţei şi transparenţei procesului de rating.

Articolul 12. Procedurile de control documentate

(1) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale în conformitate cu procedurile de control documentate. Procedurile respective vizează domeniile tematice ale procedurilor de control prevăzute în secţiunea a 2-a din anexa nr.1 şi conţin instrucţiuni pentru personalul care efectuează controale oficiale.

(2) Autoritatea competentă trebuie să dispună de proceduri de verificare a controalelor.

(3) Autoritatea competentă:

a) aplică măsuri corective în toate cazurile în care, în urma procedurilor prevăzute la alin.(2), sunt identificate deficienţe; şi

b) actualizează, după caz, procedurile de control documentate prevăzute la alin.(1).

(4) Prevederile alin.(1)–(3) se aplică, de asemenea, organismelor delegate şi autorităţii de control ecologic.

Articolul 13. Rapoartele autorităţii competente privind controalele oficiale

(1) Autoritatea competentă întocmeşte rapoarte privind controalele oficiale pe care le efectuează. Rapoartele respective pot fi prezentate pe suport de hârtie sau în format electronic.

Rapoartele privind controalele oficiale conţin:

a) descrierea scopului controalelor oficiale;

b) metodele de control aplicate;

c) rezultatele controalelor oficiale; şi

d) după caz, măsurile pe care autoritatea competentă le solicită operatorului în cauză, ca urmare a controalelor oficiale efectuate de către aceasta.

(2) Cu excepţia cazului în care scopul anchetelor judiciare sau al protejării procedurilor instanţei necesită o altă abordare, operatorii care fac obiectul controalelor oficiale primesc, la cerere, copia de pe rapoartele prevăzute la alin.(1), dacă nu a fost eliberat în acest sens un certificat oficial sau un atestat oficial. Autoritatea competentă notifică în scris operatorul în cauză cu privire la toate cazurile de neconformitate identificate în cadrul controalelor oficiale.

(3) În cazul în care controalele oficiale impun prezenţa permanentă sau periodică a personalului ori a reprezentanţilor autorităţii competente la sediul operatorului, rapoartele prevăzute la alin.(1) se întocmesc cu o frecvenţă care permite autorităţii competente şi operatorului:

a) să fie informaţi periodic cu privire la nivelul de conformitate; şi

b) să fie informaţi cu promptitudine cu privire la toate cazurile de neconformitate identificate în cadrul controalelor oficiale.

(4) Prevederile alin.(1)–(3) se aplică, de asemenea, organismelor delegate şi autorităţii de control ecologic.

Articolul 14. Metodele şi tehnicile de control oficial

Metodele şi tehnicile de control oficial includ, după caz:

1) examinarea controalelor efectuate de către operatori şi a rezultatelor obţinute;

2) inspecţia:

a) echipamentelor, a mijloacelor de transport, a sediilor şi altor locuri aflate sub controlul operatorilor, precum şi a zonelor aferente acestora;

b) animalelor şi a bunurilor, inclusiv a semifabricatelor, a materiilor prime, a ingredientelor, a adjuvanţilor tehnologici şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producerea de bunuri sau pentru hrănirea sau tratarea animalelor;

c) produselor şi a procedeelor de curăţare şi de întreţinere;

d) trasabilităţii, a etichetării, a prezentării, a publicităţii şi a materialelor de ambalare relevante, inclusiv a materialelor destinate să vină în contact cu produsele alimentare;

3) controlul condiţiilor de igienă la sediile operatorilor;

4) evaluarea procedurilor privind bunele practici de fabricaţie, bunele practici de igienă, bunele practici agricole şi a procedurilor bazate pe principiile de analiză a riscurilor şi a punctelor critice de control (Hazard Analysis and Critical Control Points, în continuare – HACCP);

5) examinarea documentelor, a rapoartelor de trasabilitate şi a altor înregistrări care pot fi relevante pentru evaluarea respectării normelor art.1 alin.(2), inclusiv, după caz, a documentelor de însoţire a produselor alimentare, a hranei pentru animale şi a substanţelor sau materialelor care intră sau ies dintr-o unitate;

6) desfăşurarea interviurilor cu operatorii şi cu personalul acestora;

7) verificarea măsurătorilor efectuate de operator şi a altor rezultate ale testărilor;

8) prelevarea de probe, analizarea, diagnosticarea şi testarea;

9) auditarea operatorilor;

10) alte activităţi necesare în vederea identificării cazurilor de neconformitate.

Articolul 15. Obligaţiile operatorilor din domeniul agroalimentar

(1) În măsura necesară efectuării controalelor oficiale sau a altor activităţi oficiale, la cererea autorităţii competente, operatorii oferă personalului din cadrul autorităţilor competente acces:

a) la echipamentele, mijloacele de transport, sediile şi la alte locuri aflate sub controlul operatorilor, precum şi la zonele aferente acestora;

b) la sistemele lor de gestionare a informaţiilor;

c) la animalele şi bunurile aflate sub controlul operatorilor;

d) la documente şi la alte informaţii relevante.

(2) În timpul desfăşurării controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale, operatorii asistă personalul din cadrul autorităţilor competente şi al autorităţii de control ecologic şi cooperează cu acesta la îndeplinirea atribuţiilor.

(3) Suplimentar obligaţiilor prevăzute la alin.(1) şi (2), operatorul responsabil de un transport care intră în Republica Moldova pune la dispoziţie, pe suport de hârtie sau în format electronic şi fără întârziere, toate informaţiile privind animalele şi bunurile.

(4) Guvernul adoptă norme privind schimbul de informaţii între operatori şi autorităţile competente aferent sosirii şi descărcării animalelor şi bunurilor menţionate la art.45 alin.(1) dacă este necesară asigurarea identificării complete a acestora şi efectuarea corectă a controalelor oficiale privind animalele şi bunurile respective.

(5) În sensul art.10 alin.(2) şi sub rezerva art.10 alin.(3), operatorii furnizează autorităţilor competente cel puţin următoarele informaţii actualizate:

a) denumirea şi forma juridică de organizare;

b) activităţile specifice pe care le desfăşoară, inclusiv activităţile desfăşurate prin intermediul comunicării la distanţă, şi locurile aflate sub controlul acestora.

(6) Obligaţiile operatorilor stabilite conform prezentului articol se aplică şi în cazul în care controalele oficiale şi alte activităţi oficiale sunt efectuate de către medicii veterinari oficiali, inspectorii fitosanitari oficiali, organismele delegate, autoritatea de control cărora le-au fost delegate anumite atribuţii de control oficial sau alte activităţi oficiale.

Secţiunea a 2-a

Normele specifice privind efectuarea controalelor oficiale

şi altor activităţi oficiale în anumite domenii

Articolul 16. Normele specifice privind efectuarea controalelor oficiale adoptate suplimentar

(1) În domeniile reglementate de prevederile prezentei secţiuni, normele în cauză se aplică suplimentar celorlalte cerinţe prevăzute de prezenta lege.

(2) La adoptarea normelor prevăzute în prezenta secţiune, Guvernul ia în considerare:

a) experienţa acumulată de către autoritatea competentă şi de către operatorii din domeniul alimentar şi al furajelor în ceea ce priveşte aplicarea procedurilor menţionate la art.3 alin.(7)–(9) din Legea nr.296/2017 privind cerinţele generale de igienă a produselor alimentare şi a procedurilor bazate pe principiile HACCP, stabilite de normele generale privind igiena hranei pentru animale aprobate de Guvern;

b) evoluţiile ştiinţifice şi tehnologice;

c) aşteptările consumatorilor cu privire la compoziţia produselor alimentare şi modificările modelelor de consum alimentar;

d) riscurile pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor şi a plantelor asociate cu animale şi bunuri; şi

e) informaţiile privind posibilele încălcări intenţionate prin intermediul unor practici frauduloase sau înşelătoare.

(3) La adoptarea normelor prevăzute în prezenta secţiune, Guvernul ia în considerare, în măsura în care acest lucru nu afectează îndeplinirea obiectivelor urmărite prin normele art.1 alin.(2), de asemenea:

a) necesitatea de a facilita aplicarea normelor şi reglementărilor, ţinând seama de natura şi de dimensiunea întreprinderilor mici;

b) necesitatea de a oferi posibilitatea utilizării în continuare a metodelor tradiţionale la fiecare etapă a producţiei, prelucrării sau a distribuţiei produselor alimentare, precum şi la etapa producţiei produselor alimentare tradiţionale; şi

c) nevoile operatorilor situaţi în regiuni supuse anumitor constrângeri geografice specifice.

Articolul 17. Normele specifice privind controalele oficiale şi privind acţiunile întreprinse de către autoritatea competentă în legătură cu producţia de produse de origine animală destinate consumului uman

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării conformităţii cu normele art.1 alin.(2) referitoare la produsele de origine animală destinate consumului uman cuprind verificarea conformităţii cu cerinţele prevăzute de Legea nr.296/2017 privind cerinţele generale de igienă a produselor alimentare, de Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman şi de Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală aprobate, de Guvern, după caz.

(2) Controalele oficiale menţionate la alin.(1), efectuate în legătură cu producţia de carne, includ:

1) inspecţia ante-mortem efectuată în abator de către un medic veterinar oficial care poate să fie asistat, în ceea ce priveşte preselecţia animalelor, de personal auxiliar oficial format în acest scop;

2) prin derogare de la pct.1), în ceea ce priveşte păsările de curte şi lagomorfele, inspecţia ante-mortem efectuată de către un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, în cazul în care sunt oferite garanţii suficiente la faţa locului, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

3) inspecţia post-mortem efectuată de către un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, în cazul în care sunt oferite garanţii suficiente la faţa locului, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

4) alte controale oficiale efectuate în abatoare, la unităţile de tranşare şi unităţile de prelucrare a vânatului de către un medic veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial sau, în cazul în care sunt oferite garanţii suficiente la faţa locului, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial, în vederea verificării conformităţii cu cerinţele aplicabile privind:

a) igiena producţiei de carne;

b) prezenţa reziduurilor de medicamente de uz veterinar şi a contaminanţilor în produsele de origine animală destinate consumului uman;

c) auditarea bunelor practici de igienă şi a procedurilor care au la bază principiile HACCP;

d) testele de laborator pentru detectarea prezenţei agenţilor zoonotici şi a bolilor animalelor şi pentru verificarea conformităţii cu criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate de Guvern;

e) manipularea şi eliminarea subproduselor de origine animală şi a materialelor cu riscuri specificate;

f) sănătatea şi bunăstarea animalelor.

(3) Autoritatea competentă, în baza unei analize a riscurilor, poate permite personalului abatorului să asiste la îndeplinirea atribuţiilor legate de controalele oficiale menţionate la alin.(2) în unităţile de sacrificare a păsărilor de curte sau a lagomorfelor ori în unităţile de sacrificare a animalelor din alte specii şi să îndeplinească atribuţii specifice de eşantionare şi de testare cu privire la controalele în cauză, cu condiţia că personalul vizat:

a) acţionează independent de personalul responsabil de producere al abatorului;

b) este format în modul corespunzător pentru îndeplinirea atribuţiilor respective; şi

c) îndeplineşte atribuţiile respective în prezenţa şi în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial sau ale personalului auxiliar oficial.

(4) În cazul în care în cadrul controalelor oficiale menţionate la alin.(2) pct.1) şi 3) nu au fost identificate neconformităţi care ar face carnea improprie consumului uman, se aplică marca de sănătate ungulatelor domestice, mamiferelor din vânatul de crescătorie, cu excepţia lagomorfelor, şi vânatului sălbatic mare, de către medicul veterinar oficial, sub supravegherea medicului veterinar oficial, sub responsabilitatea medicului veterinar oficial sau de către personalul abatorului, în condiţiile prevăzute la alin.(3).

(5) Medicul veterinar oficial poartă răspundere pentru deciziile luate în urma controalelor oficiale prevăzute la alin.(2) şi (4), inclusiv dacă efectuarea unei acţiuni este atribuită personalului auxiliar oficial.

(6) În sensul controalelor oficiale menţionate la alin.(1) efectuate în legătură cu moluştele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii, autoritatea competentă clasifică zonele de producţie şi de relocare.

(7) Autoritatea competentă aprobă normele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale menţionate la alin.(2)–(5) privind:

a) criteriile şi condiţiile pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alin.(2) pct.1), inspecţia ante-mortem poate fi efectuată în anumite abatoare sub supravegherea sau sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial, cu condiţia ca derogările să nu afecteze îndeplinirea obiectivelor prezentei legi;

b) criteriile şi condiţiile pentru determinarea situaţiei în care, în ceea ce priveşte păsările de curte şi lagomorfele, există garanţii suficiente pentru efectuarea controalelor oficiale sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial în ceea ce priveşte inspecţiile ante-mortem menţionate la alin.(2) pct.2);

c) criteriile şi condiţiile pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alin.(2) pct.4) lit.a), în cazul sacrificării de urgenţă, inspecţia ante-mortem poate fi efectuată în afara abatorului;

d) criteriile şi condiţiile pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alin.(2) pct.1) şi 2), inspecţia ante-mortem poate fi efectuată în exploataţia de provenienţă;

e) criteriile şi condiţiile pentru determinarea situaţiei în care există garanţii suficiente pentru efectuarea controalelor oficiale sub responsabilitatea unui medic veterinar oficial în ceea ce priveşte inspecţia post-mortem şi activităţile de audit, menţionate la alin.(2) pct.3) şi 4);

f) criteriile şi condiţiile pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alin.(2) pct.3), în cazul sacrificării de urgenţă, inspecţia post-mortem se efectuează de către medicul veterinar oficial;

g) criteriile şi condiţiile pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alin.(6), zonele de producţie şi zonele de relocare nu trebuie să fie clasificate, în ceea ce priveşte:

– pectinidele (Pectinidae); şi

– echinodermele şi gasteropodele marine, dacă nu se hrănesc prin filtrare;

h) criteriile şi condiţiile pentru determinarea situaţiei în care, prin derogare de la alin.(2) pct.4), controalele oficiale la unităţile de tranşare pot fi efectuate de personalul format în modul corespunzător, desemnat în acest scop de către autoritatea competentă;

i) cerinţele specifice minime pentru personalul autorităţilor competente, pentru medicul veterinar oficial şi pentru personalul auxiliar oficial în scopul asigurării îndeplinirii corespunzătoare a atribuţiilor lor prevăzute de prezentul articol, inclusiv cerinţele specifice minime de formare;

j) cerinţele specifice minime de formare pentru personalul abatorului care asistă la îndeplinirea atribuţiilor legate de controalele oficiale şi alte activităţi oficiale, în conformitate cu alin.(3).

(8) Guvernul adoptă norme pentru aplicarea modalităţilor practice uniforme la efectuarea controalelor oficiale în ceea ce priveşte:

a) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale şi frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale respective, luându-se în considerare pericolele şi riscurile specifice existente în legătură cu fiecare produs de origine animală şi cu procedeele la care este supus acesta, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale, pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pe care pot să le prezinte produsele de origine animală;

b) condiţiile de clasificare şi de monitorizare a zonelor de producţie şi de relocare clasificate pentru moluştele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii;

c) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, în legătură cu anumite cazuri de neconformitate, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.94 alin.(2) şi art.95 alin.(2);

d) modalităţile practice de inspecţie ante-mortem şi post-mortem, menţionate la alin.(2) pct.1)–3), inclusiv cerinţele uniforme necesare pentru a se asigura îndeplinirea garanţiilor suficiente, în cazurile în care controalele oficiale se efectuează sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

e) cerinţele tehnice ale mărcii de sănătate şi modalităţile practice de aplicare a acesteia;

f) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale şi frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale respective privind laptele crud, produsele lactate şi produsele pescăreşti, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale, pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pe care acestea le pot prezenta.

(9) Guvernul adoptă măsuri la nivel naţional de punere în aplicare a unor proiecte-pilot, limitate ca durată şi extindere, cu scopul de a evalua modalităţile practice alternative pentru efectuarea controalelor oficiale privind producţia de carne.

Articolul 18. Normele specifice privind controalele oficiale şi privind acţiunile întreprinse de către autoritatea competentă în legătură cu reziduurile de substanţe relevante din produsele alimentare şi furaje

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.a) şi c) includ controalele oficiale, care urmează să fie efectuate la fiecare etapă a producţiei, prelucrării şi distribuţiei, privind reziduurile de substanţe relevante, inclusiv substanţele utilizate în materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare, cu contaminanţii şi cu substanţele neautorizate, interzise şi nedorite, a căror utilizare sau prezenţă pe culturi sau la animale ori la producerea sau prelucrarea produselor alimentare ori a furajelor poate avea ca rezultat apariţia de reziduuri ale acestor substanţe în produsele alimentare sau în furaje.

(2) Guvernul adoptă norme privind efectuarea controalelor oficiale menţionate la alin.(1) şi privind acţiunile pe care trebuie să le întreprindă autoritatea competentă în urma controalelor oficiale respective. Aceste norme stabilesc:

a) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale, inclusiv, după caz, pentru gama de eşantioane şi stadiul de producţie, prelucrare şi distribuţie la care sunt prelevate eşantioanele în conformitate cu metodele care trebuie utilizate pentru eşantionare şi pentru analizele de laborator, stabilite în conformitate cu art.32 alin.(7) lit.a) şi b), luându-se în considerare pericolele şi riscurile specifice asociate cu substanţele menţionate la alin.(1);

b) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, într-un caz de neconformitate sau de suspiciune a neconformităţii, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.94 alin.(2) şi art.95 alin.(2);

c) situaţiile în care autoritatea competentă urmează să întreprindă, într-un caz de neconformitate sau de suspiciune a neconformităţii animalelor şi bunurilor din alte ţări, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.59–65.

(3) Guvernul adoptă norme pentru aplicarea modalităţilor practice uniforme la efectuarea controalelor oficiale menţionate la alin.(1) şi privind acţiunile pe care trebuie să le întreprindă autoritatea competentă în ceea ce priveşte:

a) frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale respective, luându-se în considerare pericolele şi riscurile asociate cu substanţele menţionate la alin.(1);

b) modalităţile şi conţinutul specific, suplimentare celor prevăzute la art.79, privind întocmirea părţilor relevante ale Planului naţional multianual de control (în continuare – PNMAC), menţionat la art.78 alin.(1).

Articolul 19. Normele specifice privind controalele oficiale şi privind acţiunile întreprinse de către autoritatea competentă în legătură cu animalele, produsele de origine animală, materialele germinative, subprodusele de origine animală şi produsele derivate

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.a), c), d) şi e) includ controalele oficiale care urmează să fie efectuate la fiecare etapă a producţiei, prelucrării şi a distribuţiei, în legătură cu animalele, produsele de origine animală, materialele germinative, subprodusele de origine animală şi produsele derivate.

(2) Guvernul adoptă norme pentru efectuarea controalelor oficiale în legătură cu animalele, produsele de origine animală, materialele germinative, subprodusele de origine animală şi produsele derivate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.d) şi e), precum şi norme privind acţiunile pe care trebuie să le întreprindă autoritatea competentă în urma efectuării controalelor oficiale respective. Aceste norme stabilesc:

a) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale privind animalele, produsele de origine animală şi materialele germinative, pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor recunoscute la adresa sănătăţii umane şi sănătăţii animalelor, prin intermediul controalelor respective efectuate în vederea verificării conformităţii cu măsurile de prevenire şi control al bolilor, stabilite în conformitate cu normele art.1 alin.(2) lit.d);

b) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate, pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor specifice la adresa sănătăţii umane şi sănătăţii animalelor, prin intermediul controalelor respective efectuate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.e);

c) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, într-un caz de neconformitate sau de suspiciune a neconformităţii, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.94 şi 95.

(3) Guvernul adoptă norme pentru aplicarea modalităţilor practice uniforme la efectuarea controalelor oficiale menţionate la alin.(1) în ceea ce priveşte:

a) frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale privind animalele, produsele de origine animală şi materialele germinative, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale, pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute la adresa sănătăţii umane şi sănătăţii animalelor, prin intermediul controalelor respective efectuate în vederea verificării conformităţii cu măsurile de prevenire şi control al bolilor, stabilite în conformitate cu normele art.1 alin.(2) lit.d); şi

b) frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale, pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor specifice la adresa sănătăţii umane şi sănătăţii animalelor, prin intermediul controalelor respective efectuate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.e).

Articolul 20. Norme specifice privind controalele oficiale şi privind acţiunile care trebuie întreprinse de către autoritatea competentă în legătură cu cerinţele privind bunăstarea animalelor

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.f) se realizează la fiecare etapă a producţiei, prelucrării şi distribuţiei pe tot parcursul lanţului agroalimentar.

(2) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor privind bunăstarea animalelor în timpul transportului, în special a conformităţii cu prevederile Normei sanitar-veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului, aprobate de Guvern, includ:

1) în cazul călătoriei de lungă durată, controalele oficiale efectuate înainte de încărcare pentru a verifica dacă animalele sunt apte de a călători;

2) în cazul călătoriei de lungă durată a ecvideelor domestice, altele decât ecvideele înregistrate, şi a animalelor domestice din speciile bovine, ovine, caprine şi porcine, precum şi înainte de călătoria respectivă:

a) controalele oficiale ale jurnalelor de călătorie, cu scopul de a verifica dacă acestea sunt conforme cu prevederile Normei sanitar-veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului;

b) controalele oficiale cu scopul de a verifica dacă transportatorul indicat în jurnalul de călătorie deţine autorizaţiile de transport valabile, certificatele de autorizare pentru mijloacele de transport pentru călătoriile de lungă durată şi certificatele de competenţă pentru şoferi şi însoţitori;

3) la posturile de control la frontieră:

a) controalele oficiale privind aptitudinile animalelor de a fi transportate şi privind mijloacele de transport;

b) controalele oficiale cu scopul de a verifica dacă transportatorii respectă acordurile internaţionale aplicabile şi dacă deţin autorizaţii de transportator valabile şi certificate de competenţă pentru şoferi şi însoţitori;

c) controalele oficiale cu scopul de a verifica dacă ecvideele domestice şi animalele domestice din speciile bovine, ovine, caprine şi porcine au fost sau urmează să fie transportate în călătorii de lungă durată.

(3) În cadrul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale, autoritatea competentă întreprinde măsurile necesare pentru a preveni sau pentru a reduce la minimum întârzierea dintre încărcarea animalelor şi plecarea acestora sau în timpul transportului.

Autoritatea competentă nu reţine animale în timpul transportului decât dacă este strict necesar pentru bunăstarea animalelor sau pentru asigurarea sănătăţii umane. În cazul în care animalele trebuie reţinute în timpul transportului pentru o perioadă mai mare de două ore, autoritatea competentă se asigură că se iau măsurile corespunzătoare pentru îngrijirea acestora şi, în caz de necesitate, pentru hrănirea, adăparea, descărcarea şi adăpostirea acestora.

(4) În cazul în care, în urma controalelor oficiale menţionate la alin.(2) pct.2), se constată un caz de neconformitate, care nu este remediat de către transportator înainte de călătoria de lungă durată, prin modificarea corespunzătoare a condiţiilor de transport, autoritatea competentă interzice efectuarea călătoriei respective.

(5) În cazul în care, în urma controalelor oficiale menţionate la alin.(2) pct.3), se constată că animalele nu sunt apte să continue călătoria, autoritatea competentă dispune ca animalele să fie descărcate, adăpate, hrănite şi să fie lăsate să se odihnească până acestea vor fi apte să îşi continue călătoria.

(6) O notificare a nerespectării normelor alin.(1) se adresează către:

a) ţările care au acordat autorizaţia transportatorului;

b) ţara care a acordat certificatul de aprobare a mijlocului de transport, în cazul în care se constată o neconformitate cu cel puţin una dintre normele aplicabile mijloacelor de transport;

c) ţara care a eliberat certificatul de competenţă al şoferului, în cazul în care se constată o neconformitate cu cel puţin una dintre normele aplicabile şoferilor.

(7) Guvernul adoptă norme pentru efectuarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.f). La adoptarea normelor respective se ia în considerare riscul pentru bunăstarea animalelor legat de activităţile agricole şi de transport, sacrificarea şi uciderea animalelor, stabilindu-se:

a) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale respective pentru a răspunde riscului asociat diferitor specii de animale şi mijloace de transport, precum şi pentru a preveni practicile neconforme şi pentru a limita suferinţa animalelor;

b) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, în anumite cazuri de neconformitate, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.94 şi 95;

c) verificarea respectării cerinţelor privind bunăstarea animalelor la posturile de control la frontieră şi la punctele de ieşire, precum şi a cerinţelor minime aplicabile punctelor de ieşire respective;

d) cazurile şi condiţiile în care controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării cerinţelor privind bunăstarea animalelor pot include utilizarea unor indicatori specifici de bunăstare a animalelor, bazaţi pe criteriile de performanţă măsurabile, precum şi conceptul unor astfel de indicatori în baza dovezilor ştiinţifice şi tehnice.

(8) Guvernul adoptă norme pentru aplicarea modalităţilor practice uniforme la efectuarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.f), care stabilesc cerinţele privind bunăstarea animalelor, precum şi norme privind acţiunile pe care trebuie să le întreprindă autoritatea competentă în urma controalelor oficiale respective privind:

a) frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale respective, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde riscului asociat diferitor specii de animale şi mijloace de transport, precum şi pentru a preveni practicile neconforme şi a limita suferinţa animalelor; şi

b) modalităţile practice de păstrare a rapoartelor autorităţii competente privind controalele oficiale efectuate şi perioada de păstrare a acestora.

Articolul 21. Normele specifice privind controalele oficiale şi privind acţiunile întreprinse de către autoritatea competentă în legătură cu sănătatea plantelor

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.g) includ controalele oficiale cu privire la organismele dăunătoare plantelor, la plante, la produsele vegetale şi la alte obiecte, precum şi la operatori şi la alte persoane cărora li se aplică normele respective.

(2) Guvernul adoptă norme pentru efectuarea controalelor oficiale cu privire la plantele, produsele vegetale şi la alte obiecte în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.g) aplicabile bunurilor respective şi norme privind acţiunile pe care trebuie să le întreprindă autoritatea competentă în urma controalelor oficiale respective. Aceste norme stabilesc:

a) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale respective privind introducerea şi circulaţia în Republica Moldova a anumitor plante, produse vegetale şi a altor obiecte reglementate de art.1 alin.(2) lit.g), pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor recunoscute pentru sănătatea plantelor, legate de anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte de o anumită origine sau provenienţă; şi

b) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, în anumite cazuri de neconformitate, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.94 şi 95.

(3) Guvernul adoptă norme pentru aplicarea modalităţilor practice uniforme la efectuarea controalelor oficiale privind plantele, produsele vegetale şi alte obiecte în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.g) aplicabile bunurilor respective şi norme privind acţiunile pe care trebuie să le întreprindă autoritatea competentă în urma controalelor oficiale respective privind:

a) frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale respective, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pentru sănătatea plantelor legate de anumite plante, produse vegetale şi alte obiecte de o anumită origine sau provenienţă;

b) frecvenţa uniformă a controalelor oficiale efectuate de către autoritatea competentă cu privire la operatorii autorizaţi să emită paşapoarte fitosanitare, în conformitate cu Legea nr.422/2023 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, doar pentru plantele, produsele vegetale sau alte obiecte pentru care sunt responsabili, care să verifice dacă operatorii în cauză au pus sau nu în aplicare un plan de gestionare a riscului fitosanitar legat de organismele dăunătoare plantelor, produsele vegetale şi alte obiecte pe care le produc;

c) frecvenţa uniformă a controalelor oficiale efectuate de către autoritatea competentă cu privire la operatorii autorizaţi să aplice marcajul aplicat pe materialele de ambalaj din lemn, pe lemn sau pe alte materiale pentru a atesta faptul că a fost aplicat un tratament sau să elibereze atestatul oficial.

Articolul 22. Normele specifice privind controalele oficiale şi privind acţiunile întreprinse de către autoritatea competentă în legătură cu OMG-urile destinate producţiei de alimente şi furaje şi cu produsele alimentare şi furajele modificate genetic

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.a)–c) includ controalele oficiale în legătură cu OMG-urile destinate producţiei de alimente şi furaje şi cu produsele alimentare şi furajele modificate genetic, efectuate la fiecare etapă a producţiei, prelucrării şi distribuţiei pe tot parcursul lanţului agroalimentar.

(2) Guvernul adoptă norme pentru efectuarea controalelor oficiale menţionate la alin.(1) şi privind acţiunile pe care trebuie să le întreprindă autoritatea competentă în urma controalelor oficiale respective. La adoptarea normelor respective se ia în considerare necesitatea asigurării unui nivel minim de controale oficiale, în vederea prevenirii practicilor care încalcă normele art.1 alin.(2) lit.b), stabilindu-se:

1) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute privind:

a) prezenţa în lanţul agroalimentar a unor OMG-uri destinate producţiei de alimente şi furaje şi a produselor alimentare şi furajelor modificate genetic care nu au fost autorizate în conformitate cu Legea nr.152/2022 cu privire la reglementarea şi controlul organismelor modificate genetic;

b) cultivarea unor OMG-uri destinate producţiei de alimente şi furaje şi aplicarea corectă a planului de monitorizare menţionat la art.14 alin.(3) lit.d) din Legea nr.152/2022 cu privire la reglementarea şi controlul organismelor modificate genetic;

2) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, în anumite cazuri de neconformitate, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.94 şi 95.

(3) Guvernul adoptă norme pentru aplicarea modalităţilor practice uniforme la efectuarea controalelor oficiale menţionate la alin.(1), luând în considerare necesitatea asigurării unui nivel minim de controale oficiale în vederea prevenirii practicilor care încalcă normele privind frecvenţele minime uniforme ale controalelor respective, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute privind:

Articolul 23. Normele specifice privind controalele oficiale şi privind acţiunile întreprinse de către autoritatea competentă în legătură cu produsele fitosanitare

(1) Controalele oficiale efectuate în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.h) din prezenta lege includ controalele oficiale privind substanţele active, agenţii fitoprotectori, agenţii sinergici, coformulanţii şi adjuvanţii, în conformitate cu Legea nr.403/2023 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi pentru modificarea unor acte normative.

(2) În scopul stabilirii frecvenţei controalelor oficiale bazate pe riscurile menţionate la alin.(1), autoritatea competentă ia în considerare şi următoarele:

a) rezultatele activităţilor de monitorizare relevante, inclusiv cele privind reziduurile de produse fitosanitare, efectuate în sensul Regulamentului sanitar privind limitele maxime admise de reziduuri ale produselor fitosanitare din sau de pe produse alimentare şi hrană de origine vegetală şi animală pentru animale, aprobat de Guvern;

b) informaţiile privind produsele fitosanitare neautorizate, inclusiv comerţul ilegal cu produsele respective, şi indicatorii de risc în baza analizei notificărilor de import al produselor fitosanitare care constau din produsele chimice menţionate în "Registrul produselor chimice plasate pe piaţa Republicii Moldova" – SIA "REPC", conform Legii nr.277/2018 privind substanţele chimice; şi

c) informaţiile privind intoxicaţiile legate de produsele fitosanitare, inclusiv informaţiile disponibile în conformitate cu Legea nr.403/2023 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi pentru modificarea unor acte normative, precum şi informaţiile referitoare la situaţiile de urgenţă privind sănătatea, puse la dispoziţie de către Agenţia Naţională pentru Sănătatea Publică.

(3) Guvernul aprobă norme pentru efectuarea controalelor oficiale menţionate la alin.(1). Aceste norme stabilesc:

a) cerinţele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale respective pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pe care le-ar putea prezenta produsele fitosanitare, privind fabricarea, introducerea pe piaţă, intrarea în ţară, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea şi utilizarea produselor fitosanitare, cu scopul de a asigura utilizarea sigură şi sustenabilă a acestora şi de a combate comerţul ilegal cu acestea; şi

b) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, în anumite cazuri de neconformitate, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.94 şi 95.

(4) Guvernul adoptă norme detaliate pentru aplicarea modalităţilor practice uniforme la efectuarea controalelor oficiale în legătură cu produsele menţionate la alin.(1) privind:

a) frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale respective, în cazul în care este necesar un nivel minim de control oficial pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor uniforme recunoscute pe care le-ar putea prezenta produsele fitosanitare, privind fabricarea, introducerea pe piaţă, intrarea în ţară, etichetarea, ambalarea, transportul, depozitarea şi utilizarea produselor fitosanitare, cu scopul de a asigura utilizarea sigură şi sustenabilă a acestora şi de a combate comerţul ilegal cu acestea;

b) colectarea de informaţii, monitorizarea şi raportarea cu privire la suspiciunile de otrăvire cauzate de produsele fitosanitare;

c) colectarea de informaţii, monitorizarea şi raportarea cu privire la produsele fitosanitare neautorizate, inclusiv comerţul ilegal cu acestea.

Articolul 24. Normele specifice privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale pentru producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice

Autoritatea competentă aprobă norme care să prevadă modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.i), privind:

a) cerinţele specifice şi conţinutul suplimentar celor prevăzute la art.79 pentru pregătirea părţilor relevante ale PNMAC prevăzut la art.78 alin.(1), precum şi conţinutul specific suplimentar al raportului prevăzut la art.81 alin.(1);

b) schimbul de informaţii între autorităţile competente şi organismele delegate referitoare la cazurile de neconformitate sau la probabilitatea unor cazuri de neconformitate;

c) metodele care trebuie utilizate pentru prelevarea de probe şi efectuarea analizelor şi testelor de laborator, cu excepţia normelor care presupun stabilirea unor praguri.

Articolul 25. Normele specifice privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale efectuate de către autoritatea competentă în legătură cu denumirile de origine protejată, indicaţiile geografice protejate şi specialităţile tradiţionale garantate

(1) În cazul în care autoritatea competentă a delegat competenţa de luare a deciziilor privind autorizarea utilizării denumirii înregistrate a unui produs, menţionată la art.1 alin.(2) lit.j), aceasta poate aplica următoarele măsuri:

a) impunerea unor controale oficiale sistematice sau intensificate privind anumite activităţi ale operatorului;

b) impunerea unei frecvenţe sporite a controalelor efectuate de operator;

c) impunerea modificării etichetei pentru a asigura conformitatea cu specificaţiile produsului şi cu normele art.1 alin.(2) lit.j).

(2) Guvernul adoptă norme pentru efectuarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.j). Aceste norme stabilesc:

a) cerinţele, metodele şi tehnicile menţionate la art.12 şi 14 pentru controalele oficiale efectuate în vederea verificării conformităţii cu specificaţiile produsului şi cu cerinţele de etichetare;

b) metodele şi tehnicile specifice menţionate la art.14 pentru efectuarea controalelor oficiale menite să asigure trasabilitatea bunurilor şi a animalelor care cad sub incidenţa normelor art.1 alin.(2) lit.j), la fiecare etapă a producţiei, prelucrării şi distribuţiei, precum şi să furnizeze garanţii cu privire la respectarea acestor norme;

c) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, în anumite cazuri de neconformitate, una sau mai multe dintre acţiunile şi măsurile menţionate la art.95 alin.(1) şi (2).

(3) Guvernul adoptă norme pentru aplicarea modalităţilor practice uniforme la efectuarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.j) privind:

a) schimbul de informaţii între autorităţile competente şi organismele delegate referitoare la cazurile de neconformitate sau la probabilitatea unor cazuri de neconformitate; şi

b) obligaţiile specifice de raportare care revin organismelor delegate.

Articolul 26. Normele specifice privind controalele oficiale şi privind acţiunile întreprinse de către autoritatea competentă în cazul unor riscuri nou-identificate în legătură cu produsele alimentare şi furajele

(1) Guvernul adoptă norme pentru efectuarea controalelor oficiale privind anumite categorii de produse alimentare sau de furaje în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.a)–e) şi privind acţiunile care trebuie să le întreprindă autoritatea competentă în urma controalelor oficiale respective. Aceste norme abordează riscurile nou-identificate pe care le pot prezenta produsele alimentare sau furajele asupra sănătăţii umane sau asupra sănătăţii animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, ori asupra mediului, sau orice astfel de riscuri care apar din noile modele de producţie sau de consum de produse alimentare sau furaje şi care nu pot fi abordate în mod eficient în lipsa unor astfel de norme comune. Normele respective stabilesc:

a) cerinţele specifice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor specifice care există în legătură cu fiecare categorie de produse alimentare şi de furaje şi cu procedeele la care sunt supuse; şi

b) situaţiile în care autoritatea competentă trebuie să întreprindă, în anumite cazuri de neconformitate, una sau mai multe dintre măsurile menţionate la art.94 alin.(2) şi art.95 alin.(2).

(2) Autoritatea competentă aprobă norme care să prevadă modalităţi practice uniforme pentru efectuarea controalelor oficiale privind anumite categorii de produse alimentare sau de furaje în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.a)–e), pentru a aborda riscurile nou-identificate pe care le pot prezenta produsele alimentare sau furajele asupra sănătăţii umane sau asupra sănătăţii animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, ori asupra mediului, sau orice astfel de riscuri care apar din noile modele de producţie sau de consum de produse alimentare sau furaje şi care nu pot fi abordate în mod eficient în lipsa unor astfel de norme comune privind frecvenţa minimă uniformă a controalelor oficiale respective, în cazul în care este necesar un nivel minim de controale oficiale pentru a răspunde pericolelor şi riscurilor specifice care există în legătură cu fiecare categorie de produse alimentare şi de furaje şi cu procedeele la care sunt supuse.

Capitolul III

DELEGAREA ANUMITOR ATRIBUŢII DE CONTROL OFICIAL

Articolul 27. Delegarea de către autorităţile competente a anumitor atribuţii de control oficial

(1) Autoritatea administrativă în domeniul agriculturii sau, după caz, autoritatea competentă poate delega anumite atribuţii de control oficial unui sau mai multor organisme delegate, în condiţiile art.28. Autoritatea administrativă în domeniul agriculturii sau autoritatea competentă trebuie să asigure că organismul delegat căruia îi deleagă anumite atribuţii deţine competenţele necesare pentru exercitarea efectivă a atribuţiilor respective.

(2) În cazul în care, în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.i), autoritatea administrativă în domeniul agriculturii deleagă anumite atribuţii de control oficial unui sau mai multor organisme delegate, autoritatea în cauză trebuie să asigure recunoaşterea şi supravegherea organismelor respective.

Articolul 28. Condiţiile de delegare a anumitor atribuţii de control oficial către organisme delegate

Delegarea anumitor atribuţii de control oficial către organisme delegate, menţionată la art.27 alin.(1), se efectuează în formă scrisă şi cu respectarea următoarelor condiţii:

1) delegarea conţine o descriere exactă a atribuţiilor de control oficial pe care organismul delegat le poate exercita şi a condiţiilor în care acesta poate îndeplini atribuţiile respective;

2) organismul delegat:

a) efectuează expertize şi deţine echipamentele şi infrastructura, necesare pentru a exercita atribuţiile de control oficial care i-au fost delegate;

b) dispune de un număr suficient de angajaţi care să deţină calificările şi experienţa corespunzătoare;

c) este imparţial şi nu se află în nicio situaţie de conflict de interese şi, în special, nu se află într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei sale profesionale în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor de control oficial care i-au fost delegate;

d) activează şi este acreditat în conformitate cu standarde relevante atribuţiilor de control oficial delegate;

e) dispune de competenţe suficiente pentru a exercita atribuţiile de control oficial care i-au fost delegate; şi

3) organismul delegat dispune de sisteme care să asigure coordonarea eficientă şi eficace între autorităţile competente de delegare şi organismul delegat.

Articolul 29. Condiţiile de delegare a anumitor atribuţii în legătură cu alte activităţi oficiale

(1) Autorităţile competente pot delega anumite atribuţii în legătură cu alte activităţi oficiale unui sau mai multor organisme delegate, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) normele art.1 alin.(2) nu interzic delegarea respectivă; şi

b) condiţiile menţionate la art.28 sunt îndeplinite, cu excepţia celor stabilite la pct.2) lit.d).

(2) Autorităţile competente nu pot delega organismelor delegate competenţa de luare a deciziilor cu privire la atribuţiile prevăzute la art.95 alin.(1) lit.b), alin.(2) şi (3).

Articolul 30. Obligaţiile organismelor delegate

Organismele delegate cărora le-au fost delegate anumite atribuţii de control oficial, în conformitate cu art.27 alin.(1), sau anumite atribuţii în legătură cu alte activităţi oficiale, în conformitate cu art.29:

a) notifică autorităţile competente de delegare, în mod regulat şi la solicitarea acestora, cu privire la rezultatele controalelor oficiale şi ale altor activităţi oficiale pe care le efectuează;

b) informează neîntârziat autorităţile competente de delegare în cazurile în care rezultatele controalelor oficiale indică existenţa unui caz de neconformitate sau probabilitatea unui caz de neconformitate, dacă în acordurile specifice dintre autoritatea competentă şi organismul delegat nu este prevăzut altfel; şi

c) asigură autorităţilor competente accesul la sediile şi la unităţile lor, cooperează cu acestea şi acordă asistenţă.

Articolul 31. Obligaţiile autorităţilor competente de delegare

(1) Autoritatea administrativă în domeniul agriculturii sau, după caz, autoritatea competentă care a delegat anumite atribuţii de control oficial unor organisme delegate, în conformitate cu art.27 alin.(1), sau anumite atribuţii în legătură cu alte activităţi oficiale unor organisme delegate, în conformitate cu art.29:

1) organizează audituri sau inspecţii la organismele respective, după necesitate şi evitând dublarea acestora, luând în considerare toate acreditările menţionate la art.28 pct.2) lit.d);

2) retrage fără întârziere, integral sau parţial, delegarea în cazul în care:

a) există dovezi că organismele delegate în cauză nu îşi exercită în mod corespunzător atribuţiile care le-au fost delegate;

b) organismul delegat nu ia măsurile corespunzătoare şi în timp util în vederea remedierii deficienţelor identificate; sau

c) s-a demonstrat că a fost compromisă independenţa ori imparţialitatea organismului delegat.

(2) Prevederile alin.(1) nu aduc atingere competenţei autorităţii competente de a retrage delegarea pentru alte motive decât cele indicate în prezenta lege, care sunt specificate în normele corespunzătoare aprobate de Guvern.

Capitolul IV

EŞANTIONAREA, ANALIZAREA, TESTAREA ŞI DIAGNOSTICAREA

Articolul 32. Metodele utilizate pentru eşantionare, analizare, testare şi diagnosticare

(1) Metodele utilizate pentru eşantionare şi efectuarea analizelor, testelor şi a diagnosticelor de laborator în cadrul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale respectă normele aprobate de autoritatea competentă, care stabilesc metodele respective sau criteriile de performanţă pentru aceste metode.

(2) În lipsa unor norme aprobate de autoritatea competentă dintre cele menţionate la alin.(1) şi în cadrul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale, laboratoarele oficiale utilizează una dintre următoarele metode, în funcţie de necesităţile lor specifice de analizare, testare şi diagnosticare:

a) metoda de confirmare sau de referinţă, care se utilizează în cazul unei dispute;

b) utilizarea criteriilor de performanţă, a parametrilor de analiză, a incertitudinii măsurării şi a procedurilor pentru validarea metodelor prevăzute la lit.a);

c) aplicarea regulilor privind interpretarea rezultatelor.

(3) Autoritatea competentă este responsabilă de stabilirea unor proceduri adecvate care ar garanta dreptul operatorilor din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar ale căror produse fac obiectul prelevării de probe şi al analizei să solicite o expertiză suplimentară, fără a aduce atingere obligaţiei autorităţii competente de a lua măsuri corespunzătoare în caz de urgenţă.

(4) Metodele utilizate pentru efectuarea analizelor de laborator sunt caracterizate, în măsura posibilului, prin criteriile relevante stabilite în anexa nr.2.

(5) Eşantioanele se prelevează, se manipulează şi se etichetează astfel încât să fie asigurată validitatea juridică, ştiinţifică şi tehnică a acestora.

(6) În cazul în care, la nivel naţional, nu există expertiza, echipamentele, infrastructura şi personalul necesar în vederea efectuării de analize, teste sau diagnostice de laborator, autoritatea competentă poate apela la laboratoarele sau centrele de diagnosticare din străinătate pentru contractarea serviciilor.

(7) Autoritatea competentă aprobă norme referitoare la:

a) metodele care trebuie utilizate pentru prelevarea de probe şi pentru efectuarea analizelor, testelor şi a diagnosticelor de laborator;

b) criteriile de performanţă, parametrii de analizare, testare sau diagnosticare, incertitudinea măsurării şi procedurile pentru validarea metodelor respective;

c) interpretarea rezultatelor analizelor, ale testelor şi ale diagnosticelor.

Articolul 33. A doua expertiză

(1) Autoritatea competentă asigură operatorilor ale căror animale sau bunuri fac obiectul prelevării de probe, analizării, testării sau diagnosticării în contextul controalelor oficiale dreptul la o a doua expertiză pe cheltuiala operatorului.

Dreptul la o a doua expertiză permite operatorului să solicite examinarea documentelor privind prelevarea de probe, analizarea, testarea sau diagnosticarea de către un alt expert recunoscut şi calificat corespunzător.

(2) În cazul în care este relevant şi posibil din punct de vedere tehnic, luându-se în considerare, în special, prevalenţa şi distribuţia pericolului la animale sau bunuri, perisabilitatea eşantioanelor sau a bunurilor şi cantitatea substratului disponibil, autorităţile competente:

a) la prelevarea de probe şi la cererea operatorului, se asigură că se prelevează o cantitate suficientă pentru a permite o a doua expertiză şi pentru revizuirea menţionată la alin.(3), dacă se dovedeşte necesară; sau

b) în cazul în care prelevarea unei cantităţi suficiente, astfel cum se menţionează la lit.a), nu este posibilă, notifică operatorul cu privire la aceasta.

Prezentul alineat nu se aplică la evaluarea prezenţei organismelor dăunătoare de carantină la plante, la produsele vegetale sau la alte obiecte în vederea verificării respectării normelor art.1 alin.(2) lit.g).

(3) În cazul în care există un litigiu între autoritatea competentă şi operatori, în baza celei de-a doua expertize, menţionată la alin.(1), operatorii respectivi pot solicita, pe cheltuiala lor, examinarea documentelor privind analizarea, testarea sau diagnosticarea iniţială şi, după caz, efectuarea unei alte analize, unui alt test sau diagnostic de către un alt laborator oficial.

(4) Solicitarea de către operator a unei a doua expertize în temeiul alin.(1) nu aduce atingere obligaţiei autorităţilor competente de a lua măsuri corespunzătoare în vederea eliminării sau limitării riscurilor pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor şi a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor ori, în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu, în conformitate cu prezenta lege şi cu normele art.1 alin.(2).

Articolul 34. Prelevarea de eşantioane de la animale şi bunuri oferite spre vânzare prin mijloacele de comunicare la distanţă

(1) În cazul animalelor şi al bunurilor oferite spre vânzare prin mijloacele de comunicare la distanţă, eşantioanele comandate de la operatori de către autoritatea competentă fără a se identifica pot fi utilizate în scopul controlului oficial.

(2) În momentul în care autoritatea competentă intră în posesia eşantioanelor, aceasta ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că operatorii de la care au fost comandate eşantioanele respective, în conformitate cu alin.(1):

a) sunt informaţi cu privire la faptul că aceste eşantioane au fost prelevate în cadrul unui control oficial şi, după caz, sunt analizate sau testate în scopul controlului respectiv; şi

b) în cazul în care eşantioanele sunt analizate sau testate, sunt informaţi cu privire la faptul că au dreptul la o a doua expertiză, în conformitate cu art.33 alin.(1).

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică organismelor delegate cărora le-au fost delegate anumite atribuţii de control oficial.

Articolul 35. Desemnarea laboratoarelor oficiale

(1) Autoritatea competentă desemnează laboratoarele oficiale care pot efectua analiza probelor prelevate în cadrul controalelor oficiale.

(2) Autoritatea competentă poate desemna doar laboratoare care funcţionează şi sunt evaluate şi acreditate de către organismele naţionale de acreditare, semnatare a Acordului de recunoaştere multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare (EA MLA).

(3) Desemnarea unui laborator oficial se efectuează în formă scrisă şi include descrierea detaliată:

a) a sarcinilor pe care laboratorul trebuie să le îndeplinească în calitate de laborator oficial;

b) a condiţiilor în care laboratorul desfăşoară activităţile menţionate la lit.a); şi

c) a sistemelor necesare în vederea asigurării unei coordonări şi colaborări eficiente şi eficace între laborator şi autorităţile competente.

(4) Autoritatea competentă poate desemna drept laborator oficial doar un laborator care:

a) efectuează expertize şi deţine echipamentele şi infrastructura necesare pentru a efectua analize, teste sau diagnostice pe eşantioane;

b) dispune de un număr suficient de angajaţi care să deţină calificările şi experienţa corespunzătoare;

c) garantează că atribuţiile care i-au fost delegate, conform alin.(1) sunt îndeplinite imparţial şi că nu se află în nicio situaţie de conflict de interese în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor sale în calitate de laborator oficial;

d) poate furniza în timp util rezultatele analizelor, testelor sau diagnosticelor efectuate pe eşantioanele prelevate în cadrul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale; şi

e) funcţionează în conformitate cu standardul SM EN ISO/IEC 17025:2018 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări" şi este acreditat de către organismul naţional de acreditare.

(5) Obiectul acreditării unui laborator oficial, conform alin.(4) lit.e):

a) include metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator care trebuie să fie utilizate de către laborator pentru analize, teste sau diagnostice atunci când funcţionează în calitate de laborator oficial;

b) poate cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator sau grupuri de metode;

c) poate fi definit în mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate ale metodelor utilizate de către laboratorul oficial, în cazul în care acreditarea a fost acordată, sau a unor metode noi, suplimentar metodelor respective, pe baza validării proprii a laboratorului, fără o evaluare specifică efectuată de către organismul naţional de acreditare înainte de utilizarea metodelor modificate sau noi în cauză.

(6) În cazul în care laboratorul oficial desemnat din Republica Moldova nu efectuează expertize şi nu deţine echipamentele, infrastructura şi personalul, necesare în vederea efectuării de analize, teste sau diagnostice de laborator noi sau neobişnuite, autoritatea competentă poate solicita altui laborator sau centru de diagnosticare din Republica Moldova sau din alte ţări să efectueze analizele, testele şi diagnosticele respective.

Articolul 36. Obligaţiile laboratoarelor oficiale

(1) În cazul în care rezultatele unei analize, ale unui test sau ale unei diagnostice efectuate pe eşantioane prelevate în cadrul controalelor oficiale sau al altor activităţi oficiale indică un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu, sau indică probabilitatea unui caz de neconformitate, laboratoarele oficiale informează neîntârziat autoritatea competentă care le-au desemnat pentru a efectua analizele, testele sau diagnosticele respective şi, după caz, organismele delegate cărora le-au fost delegate atribuţii. În acordurile specifice dintre autorităţile competente, organismele delegate cărora le-au fost delegate atribuţii şi laboratoarele oficiale poate fi specificat faptul că această informaţie nu trebuie furnizată imediat.

(2) La cererea laboratorului de referinţă, laboratoarele oficiale iau parte la efectuarea de teste comparative între laboratoare sau la teste de competenţă care sunt organizate pentru analizele, testele sau diagnosticele pe care le efectuează în calitate de laboratoare oficiale.

(3) La cererea autorităţilor competente, laboratoarele oficiale pun la dispoziţia publicului denumirile metodelor utilizate pentru analizele, testele sau diagnosticele efectuate în cadrul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale.

(4) La cererea autorităţilor competente, laboratoarele oficiale indică, împreună cu rezultatele, metodele utilizate pentru fiecare analiză, test sau diagnostic efectuat în cadrul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale.

Articolul 37. Auditul laboratoarelor oficiale

(1) Autoritatea competentă organizează auditul laboratoarelor oficiale pe care le-a desemnat în conformitate cu art.35 alin.(2), periodic şi ori de câte ori consideră că este necesar un audit, cu excepţia cazului în care consideră că un astfel de audit este redundant, dacă se ia în considerare evaluarea acreditării menţionate la art.35 alin.(4) lit.e).

(2) Autoritatea competentă retrage imediat desemnarea unui laborator oficial, fie integral, fie doar pentru anumite sarcini, în cazul în care acesta nu reuşeşte să ia măsuri de remediere, ca urmare a rezultatelor unui audit prevăzut la alin.(1), care relevă una dintre următoarele situaţii:

a) laboratorul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.35 alin.(4) şi (5);

b) laboratorul nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art.36;

c) în cadrul testelor comparative între laboratoare, prevăzute la art.36 alin.(2), s-a stabilit că laboratorul nu este performant.

Articolul 38. Derogări de la condiţia de acreditare obligatorie pentru anumite laboratoare oficiale

(1) Prin derogare de la art.35 alin.(4) lit.e), autoritatea competentă poate desemna drept laboratoare oficiale, indiferent dacă îndeplinesc sau nu condiţia prevăzută la litera menţionată:

1) laboratoarele:

a) a căror activitate unică constă în depistarea prezenţei Trichinella în carne;

b) care utilizează exclusiv metodele pentru depistarea prezenţei Trichinella, menţionate în Regulamentul sanitar-veterinar cu privire la stabilirea normelor specifice aplicabile controalelor oficiale privind prezenţa de Trichinella în carne, aprobat de Guvern;

c) care efectuează testele pentru depistarea prezenţei Trichinella sub supravegherea autorităţilor competente sau a unui laborator oficial desemnat în conformitate cu art.35 alin.(2) şi care este acreditat în conformitate cu standardul SM EN ISO/IEC 17025:2018 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări" pentru utilizarea metodelor menţionate la lit.b); şi

d) care participă în mod regulat, având rezultate satisfăcătoare, la testele comparative între laboratoare sau la testele de competenţă organizate de laboratoarele naţionale de referinţă pentru utilizarea metodelor menţionate la lit.b);

2) laboratoarele care efectuează analize, teste şi diagnostice exclusiv în cadrul altor activităţi oficiale, cu condiţia ca acestea:

a) să utilizeze exclusiv metodele de analizare, testare şi diagnosticare de laborator, menţionate la art.32 alin.(1) şi alin.(2) lit.a) sau b);

b) să efectueze analize, teste şi diagnostice sub supravegherea autorităţilor competente sau a laboratoarelor naţionale de referinţă pentru metodele pe care le utilizează;

c) să participe în mod regulat, având rezultate satisfăcătoare, la testele comparative între laboratoare sau la testele de competenţă organizate de laboratoarele naţionale de referinţă pentru metodele pe care le utilizează; şi

d) să deţină un sistem de asigurare a calităţii în vederea obţinerii unor rezultate solide şi fiabile prin metodele de analizare, testare şi diagnosticare de laborator utilizate.

(2) În cazul în care metodele utilizate de către laboratoarele menţionate la alin.(1) pct.2) necesită confirmarea rezultatului analizei, testului sau diagnosticului de laborator, analizarea, testarea sau diagnosticarea de laborator privind confirmarea rezultatului respectiv este efectuată de către un laborator oficial care îndeplineşte cerinţele menţionate la art.35 alin.(4) lit.e).

Articolul 39. Competenţa adoptării derogărilor de la condiţia de acreditare obligatorie a tuturor metodelor de analizare, testare şi diagnosticare de laborator utilizate de laboratoarele oficiale

Guvernul stabileşte cazurile şi condiţiile în care autorităţile competente pot desemna drept laboratoare oficiale, în conformitate cu art.35 alin.(2), laboratoarele care nu îndeplinesc condiţiile menţionate la art.35 alin.(4) lit.e) privind toate metodele pe care le utilizează în cadrul controalelor oficiale sau altor activităţi oficiale, cu condiţia ca laboratoarele respective să respecte următoarele condiţii:

a) să funcţioneze şi să fie acreditate în conformitate cu standardul SM EN ISO/IEC 17025:2018 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări" pentru utilizarea unei sau mai multor metode care sunt similare şi reprezentative pentru celelalte metode pe care le utilizează; şi

b) să utilizeze, în mod regulat şi semnificativ, metode pentru care au obţinut acreditarea menţionată la lit.a), exceptând, în ceea ce priveşte domeniul reglementat de art.1 alin.(2) lit.g), cazul în care nu există o metodă validată dintre cele menţionate la art.32 alin.(1) şi (2) pentru detectarea organismelor dăunătoare plantelor.

Articolul 40. Derogări temporare de la condiţia de acreditare obligatorie a laboratoarelor oficiale

(1) Prin derogare de la art.35 alin.(5) lit.a), autoritatea competentă poate desemna temporar drept laborator oficial un laborator oficial existent, în conformitate cu art.35 alin.(1), pentru utilizarea unei metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator pentru care acesta nu a obţinut acreditarea menţionată la art.35 alin.(4) lit.e) în cazul în care:

a) utilizarea metodei respective este nou-impusă de actele normative;

b) modificările aduse unei metode utilizate necesită o nouă acreditare sau necesită extinderea obiectului acreditării obţinute de către laboratorul oficial; sau

c) necesitatea de utilizare a metodei apare în urma unei situaţii de urgenţă sau în urma unui risc emergent pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu.

(2) Desemnarea temporară menţionată la alin.(1) este condiţionată de îndeplinirea următoarelor cerinţe:

a) laboratorul oficial este acreditat în conformitate cu standardul SM EN ISO/IEC 17025:2018 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări" pentru utilizarea unei metode similare celei care nu este inclusă în obiectul acreditării laboratorului respectiv;

b) laboratorul oficial dispune de un sistem de asigurare a calităţii în vederea obţinerii unor rezultate solide şi fiabile prin utilizarea metodei care nu este inclusă în obiectul acreditării existente;

c) analizele, testele şi diagnosticele sunt efectuate sub supravegherea autorităţilor competente sau a laboratoarelor naţionale de referinţă pentru metoda în cauză.

(3) Desemnarea temporară prevăzută la alin.(1) nu poate depăşi un an. Desemnarea respectivă poate fi reînnoită o singură dată pentru o perioadă suplimentară de un an.

(4) Laboratoarele oficiale desemnate în conformitate cu alin.(1) sunt amplasate pe teritoriul Republicii Moldova.

Capitolul V

CONTROALELE OFICIALE PRIVIND ANIMALELE

ŞI BUNURILE CARE INTRĂ ÎN ŢARĂ

Articolul 41. Controalele oficiale privind animalele şi bunurile care intră în ţară

Controalele oficiale privind animalele şi bunurile care intră în ţară sunt organizate în funcţie de riscuri. În ceea ce priveşte animalele şi bunurile menţionate la art.45 şi 46, controalele oficiale se efectuează în conformitate cu art.45–58.

Secţiunea 1

Animalele şi bunurile care nu sunt supuse controalelor

oficiale la posturile de control la frontieră

Articolul 42. Controale oficiale privind animalele şi bunurile care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră

(1) Pentru a asigura respectarea normelor art.1 alin.(2), autoritatea competentă efectuează controale oficiale periodic şi cu o frecvenţă corespunzătoare, în funcţie de riscuri, privind animalele şi bunurile care intră în ţară şi faţă de care nu se aplică prevederile art.45 şi 46.

(2) Pentru animalele şi bunurile menţionate la alin.(1), frecvenţa corespunzătoare a controalelor oficiale se determină luându-se în considerare:

1) riscurile pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu, asociate cu diferite tipuri de animale şi bunuri;

2) informaţiile care indică probabilitatea inducerii în eroare a consumatorilor, în special în ceea ce priveşte natura, identitatea, proprietăţile, compoziţia, cantitatea, durabilitatea, ţara de origine sau locul de provenienţă, metoda de fabricaţie sau de producţie a bunurilor;

3) istoricul privind conformitatea cu cerinţele stabilite în normele art.1 alin.(2), aplicabile animalelor sau bunurilor în cauză:

a) ale ţării şi ale unităţii de origine sau ale locului de producţie, după caz;

b) ale exportatorului;

c) ale operatorului responsabil de transport;

4) controalele care au fost efectuate asupra animalelor şi a bunurilor în cauză; şi

5) garanţiile oferite de către autoritatea competentă din ţara de origine cu privire la conformitatea animalelor şi a bunurilor cu cerinţele stabilite în normele art.1 alin.(2) sau cu cerinţele recunoscute ca fiind cel puţin echivalente cu acestea.

(3) Controalele oficiale prevăzute la alin.(1) se efectuează într-un loc corespunzător pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, care poate fi:

a) punctul de intrare la frontieră;

b) postul de control la frontieră;

c) depozitele şi sediile operatorului responsabil de transport;

d) locul de destinaţie.

(4) Fără a aduce atingere prevederilor alin.(1) şi (3), autoritatea competentă de la posturile de control la frontieră efectuează controale oficiale, ori de câte ori are motive să creadă că intrarea acestora în ţară poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu, inclusiv:

a) mijloacelor de transport, chiar dacă sunt goale; şi

b) ambalajelor, inclusiv paleţii.

(5) Autoritatea competentă poate efectua controale oficiale privind bunurile care fac obiectul unuia dintre regimurile vamale, definit în Codul vamal.

Articolul 43. Tipuri de controale oficiale privind animalele şi bunurile care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră

(1) Controalele oficiale efectuate în conformitate cu art.42 alin.(1) includ:

a) în toate cazurile, un control documentar; şi

b) controalele de identitate şi controalele fizice, în funcţie de riscul pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu.

(2) Autoritatea competentă efectuează controalele fizice menţionate la alin.(1) lit.b) în condiţii adecvate, care permit o desfăşurare corespunzătoare a investigaţiilor.

(3) În cazul în care controalele documentare, de identitate sau fizice menţionate la alin.(1) din prezentul articol indică faptul că animalele şi bunurile nu sunt conforme cu normele art.1 alin.(2), se aplică art.60 alin.(1), (4) şi (9), art.61-63, art.64 alin.(1) şi (2), art.65, 94 şi 95.

(4) Autoritatea competentă aprobă norme privind cazurile şi condiţiile în care poate solicita operatorilor să notifice sosirea anumitor bunuri care intră în ţară.

Articolul 44. Eşantioanele prelevate de la animalele şi bunurile care nu sunt supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră

(1) În cazul prelevării de eşantioane de la animale şi bunuri, fără a aduce atingere art.32–40, autorităţile competente:

a) informează operatorii respectivi şi, după caz, Serviciul Vamal; şi

b) decid dacă animalele sau bunurile trebuie să fie reţinute până la aflarea rezultatelor analizelor, testelor sau diagnosticelor efectuate ori decid dacă acestea pot fi eliberate cu condiţia asigurării trasabilităţii animalelor sau a bunurilor.

(2) Autoritatea competentă stabileşte:

a) procedurile necesare în vederea asigurării trasabilităţii animalelor sau a bunurilor menţionate la alin.(1) lit.b); şi

b) documentele care trebuie să însoţească animalele sau bunurile menţionate la alin.(1), în cazul în care au fost prelevate eşantioane.

Secţiunea a 2-a

Controalele oficiale efectuate la posturile de control

la frontieră privind animalele şi bunurile

Articolul 45. Animalele şi bunurile supuse controalelor oficiale la posturile de control la frontieră

(1) Pentru a asigura respectarea normelor art.1 alin.(2), autoritatea competentă efectuează controale oficiale la postul de control la frontieră pentru fiecare transport de animale şi bunuri care intră în ţară din următoarele categorii:

a) animale;

b) produse de origine animală, produse germinale, subproduse de origine animală, fân şi paie, precum şi produse alimentare care conţin atât produse de origine vegetală, cât şi produse prelucrate de origine animală (produse compuse);

c) plante, produse vegetale şi alte obiecte astfel cum sunt specificate în listele stabilite de Legea nr.422/2023 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor;

d) bunuri din anumite ţări pentru care autoritatea competentă a decis, prin actele de punere în aplicare menţionate la alin.(2) lit.b) din prezentul articol, că este necesară o măsură care să prevadă obligaţia de intensificare temporară a controalelor oficiale la intrarea acestora în Republica Moldova din cauza unui risc cunoscut sau emergent ori din cauza prezenţei dovezilor că ar putea exista o neconformitate gravă cu normele art.1 alin.(2);

e) animale şi bunuri care fac obiectul unei măsuri de urgenţă legate de sănătatea animalelor sau sănătatea publică, prevăzută la art.28 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor, de legea privind sănătatea animală şi de Legea nr.422/2023 privind măsurile de protecţie împotriva organismelor dăunătoare plantelor, sau care fac obiectul restricţiilor specifice împotriva anumitor organisme dăunătoare de carantină ce prevăd obligaţia de a supune transporturile de astfel de animale sau bunuri, identificate prin codurile acestora din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, unor controale oficiale la intrarea acestora în Republica Moldova;

f) animale şi bunuri ale căror condiţii sau măsuri de intrare în Republica Moldova au fost stabilite prin actele adoptate în conformitate cu art.85 sau 86 ori cu normele art.1 alin.(2), care prevăd obligaţia de constatare a respectării condiţiilor sau măsurilor respective la intrarea animalelor sau a bunurilor în ţară.

(2) Autoritatea competentă întocmeşte şi aprobă prin ordin:

a) listele în care sunt incluse toate animalele şi bunurile menţionate la alin.(1) lit.a) şi b), cu indicarea codurilor acestora din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014; şi

b) lista în care sunt incluse toate bunurile din categoria menţionată la alin.(1) lit.d), cu indicarea codurilor acestora din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, şi actualizând-o, după caz, cu privire la riscurile menţionate la litera respectivă.

(3) Autoritatea competentă aprobă, prin ordin, modificările categoriilor de transporturi menţionate la alin.(1) în vederea includerii produselor compuse, a fânului şi a paielor, precum şi a altor produse strict limitate la produsele care prezintă un risc nou-identificat sau un risc sporit semnificativ pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu.

(4) În lipsa altor prevederi care stabilesc măsurile sau condiţiile menţionate la alin.(1) lit.d), e) şi f), prevederile prezentului articol se aplică şi transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la alin.(1) lit.a), b) şi c), dacă acestea sunt de natură necomercială.

(5) Operatorii responsabili de transport se asigură că animalele şi bunurile din categoriile menţionate la alin.(1) sunt prezentate pentru controalele oficiale la postul de control la frontieră menţionat.

(6) Ordinul autorităţii competente, menţionat la alin.(2) şi (3), este publicat pe pagina web oficială a autorităţii şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Articolul 46. Animalele şi bunurile exceptate de la efectuarea controalelor oficiale la posturile de control la frontieră

Autoritatea competentă aprobă normele prin care se stabilesc cazurile şi condiţiile în care următoarele categorii de animale şi bunuri sunt exceptate de la aplicarea art.45 şi în care o astfel de exceptare este justificată:

a) bunurile trimise ca eşantioane comerciale sau ca articole de prezentare pentru expoziţii, care nu sunt destinate introducerii pe piaţă;

b) animalele şi bunurile destinate scopurilor ştiinţifice;

c) bunurile aflate la bordul mijloacelor de transport care operează la nivel internaţional, care nu sunt descărcate şi care sunt destinate consumului echipajului şi al pasagerilor;

d) bunurile care fac parte din bagajul personal al călătorilor şi care sunt destinate uzului sau consumului personal;

e) transporturile mici de bunuri expediate către persoane fizice, care nu sunt destinate introducerii pe piaţă;

f) animalele de companie, astfel cum sunt definite în legea privind sănătatea animală;

g) bunurile care au fost supuse unui tratament special şi care nu depăşesc cantităţile stabilite în actele normative din domeniu;

h) categoriile de animale sau bunuri care prezintă un risc scăzut sau nu prezintă niciun risc specific şi pentru care, prin urmare, nu sunt necesare controale oficiale la posturile de control la frontieră.

Articolul 47. Controalele oficiale efectuate la posturile de control la frontieră

(1) În scopul verificării conformităţii cu cerinţele aplicabile stabilite în normele art.1 alin.(2), autoritatea competentă efectuează controale oficiale privind transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) la sosirea transportului la postul de control la frontieră. Controalele respective includ controalele documentare, de identitate şi fizice.

(2) Controalele fizice se efectuează cu privire la:

a) animalele, cu excepţia animalelor acvatice, sau carnea şi organele comestibile, de către medicul veterinar oficial, care poate fi asistat de personal format în conformitate cu cerinţele stabilite în temeiul alin.(5) în chestiuni veterinare şi desemnat de autoritatea competentă în acest scop;

b) animalele acvatice, produsele de origine animală, cu excepţia celor menţionate la lit.a), materialele germinative sau subprodusele de origine animală, de către medicul veterinar oficial sau de către personalul format în conformitate cu cerinţele stabilite în temeiul alin.(5) şi desemnat de autoritatea competentă în acest scop;

c) plantele, produsele vegetale şi alte obiecte, de către inspectorul fitosanitar oficial.

(3) Autoritatea competentă de la posturile de control la frontieră efectuează controalele oficiale în mod sistematic asupra animalelor transportate şi asupra mijloacelor de transport în vederea verificării conformităţii cu cerinţele privind bunăstarea animalelor stabilite în normele art.1 alin.(2). Autoritatea competentă pune în aplicare măsurile de acordare a priorităţii controalelor oficiale asupra animalelor transportate şi de reducere a întârzierilor în efectuarea controalelor respective.

(4) Autoritatea competentă aprobă norme care să prevadă modalităţi practice de prezentare a transporturilor de animale şi bunuri, din categoriile menţionate la art.45 alin.(1), norme privind unităţile de transport sau subunităţile, care pot constitui un lot individual, şi numărul maxim de astfel de unităţi de transport sau subunităţi în cadrul fiecărui lot, luându-se în considerare necesitatea de a asigura rapiditatea şi eficienţa manipulării transporturilor şi a efectuării de către autoritatea competentă a controalelor oficiale şi, după caz, standardele internaţionale.

(5) Autoritatea competentă aprobă norme sau cerinţe specifice de formare pentru personalul menţionat la alin.(2), în vederea efectuării controalelor fizice la posturile de control la frontieră.

Articolul 48. Certificatele şi documentele de însoţire a transporturilor şi a transporturilor divizate

(1) Certificatele sau documentele oficiale originale ori certificatele sau documentele electronice echivalente care, în conformitate cu normele art.1 alin.(2), trebuie să însoţească transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) sunt prezentate autorităţilor competente de la postul de control la frontieră şi sunt păstrate de către autorităţile respective, cu excepţia cazului în care normele art.1 alin.(2) prevăd altfel.

(2) Autoritatea competentă de la postul de control la frontieră eliberează operatorului responsabil de transport un document legalizat sau copia, în formă electronică, de pe certificatele sau documentele oficiale menţionate la alin.(1) ori, în cazul unui transport divizat, documentele autentificate individual sau copiile, în formă electronică, de pe certificatele sau documentele respective.

(3) Transporturile nu vor fi divizate până la efectuarea controalelor oficiale şi finalizarea documentului sanitar comun de intrare (în continuare – DSCI), menţionat la art.54 şi 55.

(4) Guvernul adoptă normele cu privire la stabilirea cazurilor şi a condiţiilor în care DSCI trebuie să însoţească transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) până la locul de destinaţie.

Articolul 49. Normele specifice privind controalele oficiale efectuate la posturile de control la frontieră

(1) Guvernul adoptă norme cu privire la stabilirea:

a) cazurilor şi a condiţiilor în care autoritatea competentă de la un post de control la frontieră poate autoriza continuarea transportului de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) până la locul de destinaţie, înainte de aflarea rezultatelor controalelor fizice – în cazul în care controalele respective sunt necesare;

b) termenelor şi a modalităţilor de efectuare a controalelor documentare şi, după caz, a controalelor de identitate şi fizice privind categoriile de animale şi bunuri, prevăzute la art.45 alin.(1), supuse controalelor oficiale şi care intră în Republica Moldova pe cale maritimă sau aeriană dintr-o altă ţară – în cazul în care animalele şi bunurile respective sunt preluate de pe o navă sau dintr-o aeronavă şi transportate sub supraveghere vamală pe o altă navă sau într-o altă aeronavă din acelaşi port sau pe acelaşi aeroport, în pregătirea continuării călătoriei (în continuare – transporturi transbordate);

c) cazurilor şi a condiţiilor în care pot fi efectuate controalele de identitate şi fizice la postul de control la frontieră, altul decât cel de primă sosire în Republica Moldova, ale transporturilor transbordate şi ale animalelor care sosesc pe cale aeriană sau maritimă şi care rămân la bordul aceluiaşi mijloc de transport în vederea continuării călătoriei;

d) cazurilor şi a condiţiilor în care poate fi autorizat tranzitul transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1), precum şi a controalelor oficiale specifice care trebuie să fie efectuate la posturile de control la frontieră asupra transporturilor respective, inclusiv a cazurilor şi a condiţiilor de depozitare a bunurilor în depozite vamale special autorizate sau în zone libere;

e) cazurilor şi a condiţiilor în care se aplică derogările de la normele privind controalele de identitate şi fizice în ceea ce priveşte transporturile transbordate şi tranzitul transporturilor de bunuri, menţionate la art.45 alin.(1) lit.c).

(2) Guvernul adoptă norme cu privire la stabilirea cazurilor şi a condiţiilor în care se aplică derogările de la normele privind controalele documentare în ceea ce priveşte transporturile transbordate şi tranzitul transporturilor de bunuri, menţionate la art.45 alin.(1) lit.c).

Articolul 50. Norme detaliate privind efectuarea controalelor documentare, de identitate şi fizice

Pentru asigurarea eficienţei controalelor oficiale şi aplicării uniforme a art.47–49, autoritatea competentă aprobă norme detaliate privind operaţiunile care urmează să fie realizate în timpul şi după efectuarea controalelor documentare, de identitate şi fizice, menţionate la articolele respective.

Articolul 51. Controalele oficiale care nu se efectuează la posturile de control la frontieră

(1) Guvernul adoptă norme cu privire la stabilirea cazurilor şi a condiţiilor:

1) privind efectuarea controalelor de identitate şi fizice asupra transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1), astfel încât controalele respective să poată fi desfăşurate de către autorităţile competente la alte puncte de control decât posturile de control la frontieră, cu condiţia ca respectivele puncte de control să se conformeze cerinţelor art.58 alin.(1) şi ale actelor de punere în aplicare, adoptate în conformitate cu art.58 alin.(3);

2) privind efectuarea la un alt post de control la frontieră a controalelor fizice asupra transporturilor care au fost supuse controalelor documentare şi de identitate la postul de control la frontieră de primă sosire în ţară;

3) privind efectuarea la un alt post de control la frontieră a controalelor de identitate şi fizice asupra transporturilor care au fost supuse controalelor documentare la postul de control la frontieră;

4) în care Serviciul Vamal poate îndeplini atribuţii specifice de control în următoarele privinţe, în măsura în care atribuţiile respective nu intră deja în responsabilitatea autorităţilor respective:

a) transporturile menţionate la art.59 alin.(2);

b) bagajele personale ale pasagerilor;

c) bunurile comandate prin vânzări prin contracte la distanţă, inclusiv prin telefon sau prin internet;

d) animalele de companie care îndeplinesc condiţiile prevăzute în Norma sanitar-veterinară privind circulaţia necomercială a animalelor de companie, aprobată de Guvern;

5) privind controalele documentare asupra transporturilor de plante, de produse vegetale şi de alte obiecte menţionate la art.45 alin.(1) lit.c) care pot fi efectuate la distanţă faţă de postul de control la frontieră.

(2) În cazul posturilor de control menţionate la alin.(1) pct.4) lit.a) se aplică prevederile art.54 alin.(3) pct.2) şi ale art.55 alin.(2) lit.a).

[Art.51 alin.(1) modificat prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 08.05.2026]

Articolul 52. Frecvenţa controalelor documentare, de identitate şi fizice

(1) Toate transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) sunt supse controalelor documentare.

(2) Controalele de identitate şi fizice se efectuează asupra transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) cu o frecvenţă în funcţie de riscul prezentat de fiecare animal, bun sau categorie de animale ori bunuri pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu.

(3) Guvernul adoptă norme pentru aplicarea uniformă a frecvenţei corespunzătoare menţionate la alin.(2). Normele respective garantează frecvenţe care sunt mai mari decât zero şi determină:

1) criteriile şi procedurile cu privire la stabilirea şi modificarea frecvenţei efectuării controalelor de identitate şi fizice asupra transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) lit.a)–c), precum şi la adaptarea acestora la nivelul de risc asociat categoriilor respective, luându-se în considerare:

a) informaţiile colectate de către autoritatea competentă în conformitate cu art.84 alin.(1);

b) rezultatele controalelor efectuate de către autoritatea competentă;

c) istoricul operatorilor privind respectarea normelor art.1 alin.(2);

d) datele şi informaţiile colectate prin intermediul sistemului de gestionare a informaţiilor pentru controalele oficiale (Information Management System for Official Controls, în continuare – IMSOC), menţionat la art.89;

e) evaluările ştiinţifice disponibile; şi

f) alte informaţii cu privire la riscurile asociate categoriilor de animale şi bunuri;

2) condiţiile în care statele membre ale Uniunii Europene pot mări frecvenţa efectuării controalelor de identitate şi fizice stabilite în conformitate cu lit.a), astfel încât să se ia în considerare factorii locali de risc;

3) procedurile pentru asigurarea aplicării uniforme şi în timp util a frecvenţei efectuării controalelor de identitate şi fizice stabilite în conformitate cu lit.a).

(4) Guvernul adoptă norme cu privire la:

a) frecvenţa efectuării controalelor de identitate şi fizice pentru categoriile de bunuri menţionate la art.45 alin.(1) lit.d); şi

b) frecvenţa efectuării controalelor de identitate şi fizice pentru categoriile de animale şi bunuri menţionate la art.45 alin.(1) lit.e) şi f), dacă nu este prevăzută în actele menţionate.

Articolul 53. Deciziile privind transporturile

(1) În urma efectuării controalelor oficiale, inclusiv a celor documentare şi, după caz, a controalelor de identitate şi fizice, autoritatea competentă ia o decizie cu privire la fiecare transport de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1), indicând dacă transportul respectă sau nu normele art.1 alin.(2) şi, după caz, regimul vamal aplicabil.

(2) Deciziile privind transporturile sunt luate de către:

a) medicul veterinar oficial, în cazul în care acestea se referă la animalele, produsele de origine animală, materialele germinative sau subprodusele de origine animală; ori

b) inspectorul fitosanitar oficial, în cazul în care acestea se referă la plantele, produsele vegetale şi la alte obiecte.

Articolul 54. Utilizarea documentului sanitar comun de intrare (DSCI) de către operator şi de către autorităţile competente

(1) Pentru fiecare transport de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1), operatorul responsabil de transport completează partea relevantă a DSCI, furnizând informaţiile necesare în vederea identificării imediate şi complete a transportului şi a destinaţiei acestuia.

(2) Referinţele din prezenta lege la DSCI includ referinţele la echivalentul electronic al acestuia.

(3) DSCI este utilizat de către:

1) operatorii responsabili de transporturi de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1), în vederea notificării prealabile a autorităţii competente de la postul de control la frontieră cu privire la sosirea transporturilor respective;

2) autoritatea competentă de la postul de control la frontieră, în vederea:

a) înregistrării rezultatelor controalelor oficiale efectuate şi a deciziilor luate în baza rezultatelor respective, inclusiv a deciziei de respingere a unui transport; şi

b) comunicării informaţiilor menţionate la lit.a) prin intermediul IMSOC-ului.

(4) Operatorii responsabili de transport realizează notificarea prealabilă, în conformitate cu alin.(3) pct.1), prin completarea şi transmiterea părţii relevante a DSCI prin intermediul IMSOC-ului, în vederea transmiterii către autoritatea competentă de la postul de control la frontieră înainte de sosirea fizică a transportului în Republica Moldova.

(5) Autoritatea competentă de la postul de control la frontieră finalizează DSCI de îndată ce:

a) au fost efectuate toate controalele oficiale menţionate la art.47 alin.(1);

b) sunt disponibile rezultatele controalelor fizice, în cazul în care astfel de controale sunt necesare; şi

c) a fost luată o decizie cu privire la transport în conformitate cu art.53 şi înregistrată în DSCI.

Articolul 55. Utilizarea DSCI de către Serviciul Vamal

(1) Plasarea şi manipularea transporturilor de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) sub regim vamal se efectuează în baza prezentării DSCI de operatorul responsabil de transport către Serviciul Vamal, fără a aduce atingere derogărilor de la art.46 şi normelor art.51 şi 52. La etapa respectivă, autoritatea competentă de la postul de control la frontieră trebuie să fi finalizat întocmirea DSCI, în mod corespunzător, prin intermediul IMSOC-ului.

(2) Serviciul Vamal:

a) nu permite plasarea transportului de animale şi bunuri sub un alt regim vamal decât cel indicat în DSCI de către autoritatea competentă de la postul de control la frontieră; şi

b) fără a aduce atingere derogărilor de la art.46 şi normelor art.51 şi 52, permite punerea în liberă circulaţie a unui transport doar la prezentarea unui DSCI, întocmit în mod corespunzător, care confirmă faptul că transportul respectă normele aplicabile menţionate la art.1 alin.(2).

(3) În cazul în care se întocmeşte o declaraţie vamală pentru un transport de animale sau bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1), fără prezentarea DSCI, Serviciul Vamal nu permite trecerea transportului şi notifică neîntârziat autoritatea competentă de la postul de control la frontieră. Autoritatea competentă întreprinde măsurile necesare, în conformitate cu art.60 alin.(11), şi informează despre aceasta Serviciul Vamal.

Articolul 56. Formatul, termenele şi normele specifice de utilizare a documentului sanitar comun de intrare

Guvernul adoptă norme cu privire la:

a) formatul DSCI şi la instrucţiunile de prezentare şi de utilizare a acestuia, luând în considerare standardele internaţionale relevante; şi

b) termenul minim pentru notificarea prealabilă a transporturilor de către operatorii responsabili de transport, prevăzută la art.54 alin.(3) pct.2) lit.a), pentru a permite efectuarea controalelor oficiale, în timp util şi în mod eficient, de către autorităţile competente de la postul de control la frontieră.

Articolul 57. Desemnarea, suspendarea şi retragerea desemnării posturilor de control la frontieră

(1) Guvernul desemnează posturile de control la frontieră în vederea efectuării controalelor oficiale privind una sau mai multe dintre categoriile de animale şi bunuri menţionate la art.45 alin.(1), cu condiţia respectării prevederilor art.58.

(2) Guvernul, la solicitarea autorităţii competente, suspendă desemnarea unui post de control la frontieră şi dispune încetarea activităţilor acestuia, pentru toate sau pentru anumite categorii de animale şi bunuri, pentru care i-a fost acordată desemnarea, în cazul în care activităţile respective pot avea drept rezultat un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu. În cazul unui risc major, suspendarea se efectuează imediat.

(3) În cazul în care posturile de control la frontieră nu mai îndeplinesc cerinţele prevăzute la art.58 din prezenta lege, Guvernul, la solicitarea autorităţii competente, retrage desemnarea prevăzută la alin.(1) pentru toate sau pentru anumite categorii de animale şi bunuri pentru care a fost acordată desemnarea.

(4) Guvernul stabileşte cazurile şi procedurile prin care posturile de control la frontieră a căror desemnare a fost retrasă doar parţial, în conformitate cu alin.(3), pot fi redesemnate prin derogare de la alin.(1).

Articolul 58. Cerinţele minime privind posturile de control la frontieră

(1) Posturile de control la frontieră trebuie să dispună de:

a) un număr suficient de angajaţi care deţin calificările corespunzătoare;

b) sedii sau alte facilităţi corespunzătoare pentru natura şi volumul categoriilor de animale şi bunuri manipulate;

c) echipamente şi sedii sau alte facilităţi care permit efectuarea controalelor oficiale pentru fiecare dintre categoriile de animale şi bunuri pentru care le-a fost acordată desemnarea;

d) sisteme care să asigure accesul, în caz de necesitate, la alt echipament, sediu şi serviciu necesare pentru aplicarea măsurilor luate în conformitate cu art.59–61 – în cazul în care există suspiciunea unor neconformităţi, în cazul în care există transporturi neconforme sau în cazul în care transporturile prezintă un risc;

e) proceduri pentru situaţii de urgenţă în vederea asigurării unei bune funcţionări a controalelor oficiale şi a aplicării efective a măsurilor luate în conformitate cu art.59–61 – în cazul condiţiilor sau evenimentelor neprevăzute;

f) tehnologiile şi echipamentele necesare pentru funcţionarea eficientă a IMSOC-ului şi, după caz, a altor sisteme de gestionare a informaţiilor necesare pentru utilizarea şi schimbul de date şi informaţii;

g) sisteme care să asigure accesul la serviciile laboratoarelor oficiale capabile să furnizeze rezultatele analizelor, testelor şi diagnosticelor în termenele corespunzătoare şi care sunt dotate cu instrumentele informatice necesare pentru introducerea în IMSOC a rezultatelor analizelor, testelor sau diagnosticelor efectuate, după caz;

h) sisteme corespunzătoare pentru asigurarea unei manipulări corecte a diferitor categorii de animale şi bunuri, precum şi pentru prevenirea riscurilor care ar putea rezulta din contaminarea încrucişată; şi

i) sisteme pentru asigurarea conformităţii cu standardele relevante de biosecuritate în vederea prevenirii răspândirii bolilor în Republica Moldova.

(2) Guvernul stabileşte cazurile şi condiţiile în care un post de control la frontieră poate fi situat la o anumită distanţă de punctul de trecere a frontierei de stat, alta decât în imediata vecinătate, în cazul constrângerilor geografice specifice.

(3) Guvernul poate stabili norme detaliate privind cerinţele menţionate la alin.(1), luându-se în considerare caracteristicile specifice şi necesităţile logistice privind efectuarea controalelor oficiale şi aplicarea măsurilor întreprinse în conformitate cu art.60 alin.(4) şi (11) şi art.61 în ceea ce priveşte animalele şi bunurile din categoriile menţionate la art.45 alin.(1).

(4) Guvernul stabileşte cazurile şi condiţiile în care posturile de control la frontieră, desemnate pentru importul de buşteni neprelucraţi, de rumeguş şi aşchii de lemn, pot fi exceptate de la una sau mai multe dintre obligaţiile menţionate la alin.(1), luându-se în considerare necesităţile autorităţilor competente responsabile de controalele oficiale care operează în condiţiile unor constrângeri geografice specifice, asigurând concomitent buna desfăşurare a controalelor.

Secţiunea a 3-a

Acţiunile în cazul existenţei suspiciunilor de neconformitate şi în

cazul neconformităţii animalelor şi bunurilor introduse în ţară

Articolul 59. Suspiciunile de neconformitate şi controalele oficiale intensificate

(1) În cazul în care există suspiciuni că transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.42 alin.(1) şi art.45 alin.(1) nu sunt conforme cu normele art.1 alin.(2), autoritatea competentă efectuează controale oficiale în vederea confirmării sau a eliminării suspiciunii respective.

(2) Transporturile de animale şi bunuri despre care operatorii nu au declarat că ar conţine animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) fac obiectul controalelor oficiale ale autorităţilor competente în cazul în care există motive pentru a bănui prezenţa unor animale sau bunuri din categoriile respective în transport.

(3) Autoritatea competentă reţine transporturile menţionate la alin.(1) şi (2) sub control oficial până la aflarea rezultatelor controalelor oficiale menţionate la alineatele respective. După caz, transporturile respective sunt izolate sau plasate în carantină, iar animalele primesc adăpost, hrană, apă şi tratament, conform necesităţilor, până la aflarea rezultatelor controalelor oficiale.

(4) În cazul în care autoritatea competentă are motive de a suspecta că operatorul responsabil de transport se face vinovat de practici frauduloase sau înşelătoare ori controalele oficiale oferă motive pentru a se crede că s-au încălcat în mod grav sau repetat normele art.1 alin.(2), pe lângă aplicarea măsurilor prevăzute la art.60 alin.(4), autoritatea competentă intensifică, după caz, controalele oficiale în cazul transporturilor de aceeaşi origine sau destinate pentru aceeaşi utilizare.

(5) Autorităţile competente notifică ţările exportatoare, prin intermediul IMSOC-ului, despre decizia lor de a efectua controale oficiale intensificate, în temeiul alin.(4), indicând motivele care au stat la baza deciziei.

(6) Guvernul adoptă normele privind procedurile prin care autoritatea competentă efectuează, în mod coordonat, controalele oficiale intensificate menţionate la alin.(4) şi (5).

Articolul 60. Măsurile întreprinse în cazul transporturilor neconforme care intră în ţară

(1) Autoritatea competentă reţine oficial transportul de animale sau bunuri care intră pe teritoriul Republicii Moldova şi care nu respectă normele art.1 alin.(2) şi interzice intrarea acestuia în ţară.

(2) Autoritatea competentă izolează sau plasează în carantină, după caz, un astfel de transport, iar animalele din acesta primesc adăpost, îngrijire sau tratament în condiţii corespunzătoare până la luarea unei decizii în acest sens. În măsura posibilului, autoritatea competentă ia în considerare interesul de a oferi îngrijiri speciale pentru anumite tipuri de bunuri.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme care să prevadă modalităţi practice de instituire a izolării sau a carantinei, menţionate la alin.(2).

(4) În ceea ce priveşte transportul menţionat la alin.(1), autoritatea competentă dispune, fără întârziere, ca operatorul responsabil de transport:

a) să distrugă transportul;

b) să reexpedieze transportul în afara ţării, în conformitate cu art.65; sau

c) să supună transportul unui tratament special, în conformitate cu art.64 alin.(1) şi (2), sau altor măsuri necesare pentru a asigura conformitatea cu normele art.1 alin.(2) şi, după caz, să schimbe utilizarea transportului astfel încât să fie utilizat în alte scopuri decât cele iniţiale.

(5) Măsurile menţionate la alin.(4) se efectuează în conformitate cu normele art.1 alin.(2), inclusiv, în ceea ce priveşte transporturile de animale vii, cu normele care vizează scutirea animalelor de orice durere, angoasă sau suferinţă care poate fi evitată.

(6) În cazul în care transportul este constituit din plante, produse vegetale sau alte obiecte, prevederile alin.(4) se aplică fie transportului, fie loturilor acestuia.

(7) Înainte de a-i ordona operatorului să întreprindă măsurile necesare, în conformitate cu alin.(4), autoritatea competentă îi oferă operatorului în cauză posibilitatea de a fi audiat, cu excepţia cazului în care sunt necesare măsuri imediate pentru a răspunde unui risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu.

(8) În cazul în care autoritatea competentă dispune operatorului să întreprindă una sau mai multe dintre măsurile prevăzute la alin.(4) lit.a), b) sau c), autoritatea respectivă poate autoriza, cu titlu excepţional, măsurile care trebuie luate doar pentru o parte a transportului, cu condiţia ca distrugerea parţială, reexpedierea, tratamentul special sau altă măsură:

a) să fie de natură să garanteze conformitatea;

b) să nu prezinte un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor sau pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu; şi

c) să nu perturbe operaţiunile din cadrul controalelor oficiale.

(9) Autoritatea competentă notifică fără întârziere decizia de refuz al intrării unui transport de animale şi bunuri, în temeiul alin.(1), precum şi ordinul emis în conformitate cu alin.(4) şi (11) din prezentul articol şi cu art.54:

a) autorităţilor vamale;

b) autorităţilor competente din ţara de origine; şi

c) operatorului responsabil de transport.

(10) Notificarea se efectuează prin intermediul IMSOC-ului.

(11) În cazul în care transportul de animale sau bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) nu este prezentat în vederea efectuării controalelor oficiale menţionate la articolul respectiv sau în cazul în care prezentarea acestuia nu respectă cerinţele menţionate la art.48 alin.(1) şi (3), art.54 alin.(1), (3) şi (4) ori normele adoptate în temeiul art.46, al art.47 alin.(4), al art.49, al art.51 alin.(1) şi al art.56, autoritatea competentă dispune ca transportul în cauză să fie oprit sau rechemat şi reţinut oficial fără întârziere.

Transporturilor respective li se aplică prevederile alin.(1), (3) şi (9) din prezentul articol.

(12) Măsurile menţionate în prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.

Articolul 61. Măsurile întreprinse în cazul animalelor sau bunurilor care intră în Republica Moldova şi care prezintă un risc

(1) În cazul în care controalele oficiale indică faptul că transportul de animale sau bunuri prezintă un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu, transportul respectiv este izolat sau plasat în carantină, iar animalele din acesta primesc adăpost, îngrijire sau tratament în condiţii corespunzătoare până la luarea unei decizii în acest sens.

(2) Autoritatea competentă reţine oficial transportul în cauză şi, fără întârziere, dispune ca operatorul responsabil de transport:

a) să distrugă transportul, în conformitate cu normele art.1 alin.(2), luând toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau mediul şi în ceea ce priveşte animalele vii, inclusiv, în conformitate cu normele care vizează scutirea animalelor de orice durere, angoasă sau suferinţă care poate fi evitată; sau

b) să aplice transportului un tratament special în conformitate cu art.64 alin.(1) şi (2).

(3) Măsurile menţionate în prezentul articol se aplică pe cheltuiala operatorului responsabil de transport.

Articolul 62. Acţiunile întreprinse ulterior deciziilor luate în legătură cu transporturile neconforme care intră în Republica Moldova din alte ţări

(1) Autorităţile competente:

a) invalidează certificatele oficiale şi, după caz, celelalte documente relevante însoţitoare ale transporturilor care au făcut obiectul măsurilor luate în temeiul art.60 alin.(3) şi (11) şi al art.61; şi

b) cooperează în vederea aprobării măsurilor suplimentare necesare pentru a asigura imposibilitatea reintroducerii în ţară a transporturilor a căror intrare a fost refuzată în temeiul art.60 alin.(1).

(2) Autoritatea competentă supraveghează aplicarea măsurilor dispuse în temeiul art.60 alin.(4) şi (11) şi al art.61 pentru a se asigura că transportul în cauză nu produce efecte adverse asupra sănătăţii umane, efecte negative asupra sănătăţii animalelor sau a plantelor, asupra bunăstării animalelor sau asupra mediului, pe durata aplicării măsurilor respective.

Articolul 63. Neaplicarea de către operator a măsurilor dispuse de autorităţile competente

(1) Operatorul responsabil de transport pune în aplicare toate măsurile dispuse de autoritatea competentă în temeiul art.60 alin.(3) şi (11) şi al art.61, fără întârziere şi în termen de cel mult 60 de zile de la data la care autoritatea respectivă a notificat operatorului în cauză decizia luată în conformitate cu art.60 alin.(9). Autoritatea competentă poate stabili un termen mai mic de 60 de zile.

(2) În situaţia în care, după expirarea termenului menţionat la alin.(1), operatorul în cauză nu a întreprins nicio acţiune, autoritatea competentă dispune:

a) ca transportul să fie distrus sau să-i fie aplicată altă măsură corespunzătoare;

b) în cazurile menţionate la art.61, ca transportul să fie distrus în unităţi corespunzătoare, situate cât mai aproape posibil de postul de control la frontieră, luându-se toate măsurile necesare pentru a proteja sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, bunăstarea animalelor sau mediul.

(3) Autoritatea competentă poate extinde termenul menţionat la alin.(1) din prezentul articol cu durata necesară obţinerii rezultatelor celei de-a doua expertize prevăzute la art.33, cu condiţia ca acest lucru să nu producă efecte adverse pentru sănătatea umană, efecte negative pentru sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu.

(4) Măsurile menţionate în prezentul articol se pun în sarcina operatorului responsabil de transport.

(5) Guvernul adoptă norme care să asigurare coerenţa deciziilor, a măsurilor întreprinse şi a dispoziţiilor emise de către autoritatea competentă, în conformitate cu art.60–62, cu privire la toate posturile de control la frontieră şi la toate posturile de control menţionate la art.51 alin.(1) pct.1), pe care autoritatea competentă trebuie să le urmeze în cazul în care reacţionează la situaţii obişnuite sau recurente de neconformitate sau de risc.

Articolul 64. Tratamentul special aplicat transporturilor

(1) Tratamentul special aplicat transporturilor menţionat la art.60 alin.(4) lit.c) şi art.61 alin.(2) lit.b) poate să includă, după caz:

a) tratarea sau prelucrarea, inclusiv prin decontaminare, după necesitate, dar nu prin diluare, astfel încât transportul să respecte cerinţele stabilite de normele art.1 alin.(2) sau cerinţele stabilite de ţara de reexpediere; ori

b) tratarea în alt mod, care să îl facă sigur pentru consumul uman sau pentru consumul animalelor ori pentru alte scopuri.

(2) Tratamentul special prevăzut la alin.(1) trebuie:

a) să se aplice în mod eficient şi să asigure eliminarea oricărui risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu;

b) să fie documentat şi să se aplice sub controlul autorităţilor competente;

c) să respecte cerinţele stabilite de normele art.1 alin.(2).

(3) Guvernul adoptă norme privind cerinţele şi condiţiile conform cărora se aplică tratamentul special menţionat la alin.(1).

Articolul 65. Reexpedierea transporturilor

(1) Autoritatea competentă permite reexpedierea transporturilor sub rezerva respectării următoarelor condiţii:

a) destinaţia trebuie să fi fost stabilită de comun acord cu operatorul responsabil de transport;

b) operatorul responsabil de transport trebuie să fi informat în scris autoritatea competentă din Republica Moldova despre faptul că autoritatea competentă din altă ţară de origine sau din altă ţară de destinaţie, în cazul în care sunt diferite, au fost informate cu privire la motivele şi circumstanţele care au stat la baza refuzului intrării în Republica Moldova a transportului de animale sau bunuri în cauză;

c) în cazul în care ţara de destinaţie este diferită de ţara de origine, operatorul trebuie să fi obţinut acordul autorităţilor competente din ţara de destinaţie respectivă, iar autorităţile sale competente trebuie să fi informat autoritatea competentă din Republica Moldova despre faptul că sunt dispuse să accepte transportul; şi

d) în cazul transporturilor de animale, reexpedierea să se efectueze în conformitate cu cerinţele privind bunăstarea animalelor.

(2) Condiţiile prevăzute la alin.(1) lit.b) şi c) din prezentul articol nu se aplică transporturilor de bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) lit.c).

Secţiunea a 4-a

Cooperarea dintre autorităţi în legătură cu transporturile

care intră în Republica Moldova din alte ţări

Articolul 66. Cooperarea dintre autorităţi în legătură cu transporturile care intră în Republica Moldova din alte ţări

(1) Autoritatea competentă, Serviciul Vamal şi autorităţile respective din alte ţări cooperează îndeaproape pentru a se asigura că controalele oficiale privind transporturile de animale şi bunuri care intră în Republica Moldova se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei legi.

În acest scop, autoritatea competentă, Serviciul Vamal şi autorităţile respective din alte ţări:

a) asigură accesul reciproc la informaţiile necesare pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor lor privind animalele şi bunurile care intră în Republica Moldova; şi

b) asigură schimbul de informaţii relevante în timp util, inclusiv prin mijloace electronice.

(2) Autoritatea competentă din Republica Moldova poate aproba norme privind mecanismele uniforme de cooperare pe care trebuie să le pună în aplicare autoritatea competentă, Serviciul Vamal şi autorităţile menţionate la alin.(1) pentru a asigura:

a) accesul autorităţilor competente la informaţiile necesare în vederea identificării imediate şi complete a transporturilor de animale şi bunuri care intră în Republica Moldova şi care fac obiectul controalelor oficiale la postul de control la frontieră, în conformitate cu art.45 alin.(1);

b) actualizarea reciprocă, prin schimb de informaţii sau prin sincronizarea seturilor de date relevante, a informaţiilor colectate de autoritatea competentă, Serviciul Vamal şi de alte autorităţi cu privire la transporturile de animale şi bunuri care intră în Republica Moldova; şi

c) comunicarea rapidă a deciziilor luate de către autorităţile respective în baza informaţiilor menţionate la lit.a) şi b) din prezentul alineat.

Articolul 67. Cooperarea dintre autorităţi în legătură cu transporturile care nu fac obiectul controalelor specifice la frontieră

(1) Prevederile alin.(2)–(4) se aplică în cazul transporturilor de animale şi bunuri, altele decât cele care fac obiectul controalelor la intrarea în Republica Moldova, în temeiul art.45 alin.(1) din prezenta lege, şi pentru care s-a emis o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie.

(2) Serviciul Vamal suspendă punerea în liberă circulaţie în cazul în care are motive să creadă că transportul poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu, şi notifică fără întârziere autoritatea competentă cu privire la suspendarea respectivă.

(3) Un transport a cărui punere în liberă circulaţie a fost suspendată în temeiul alin.(2) este pus în liberă circulaţie dacă, în termen de 3 zile de la suspendare, autoritatea competentă nu a solicitat Serviciului Vamal să menţină suspendarea sau dacă l-a informat că nu există niciun risc.

(4) În cazul în care autoritatea competentă consideră că există un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu:

a) aceasta solicită Serviciului Vamal să nu pună transportul în liberă circulaţie şi să includă următoarea declaraţie pe factura comercială care însoţeşte transportul sau pe alt document de însoţire relevant ori pe echivalentele electronice corespunzătoare: "Produsul prezintă un risc – nu se autorizează punerea în liberă circulaţie – Legea privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar";

b) se interzice plasarea sub un alt regim vamal fără consimţământul autorităţilor competente; şi

c) se aplică prevederile art.60 alin.(1)–(4), (9) şi (11), ale art.61–63, ale art.64 alin.(1) şi (2) şi ale art.65.

(5) În cazul transporturilor de animale şi bunuri, altele decât cele care fac obiectul controalelor la intrarea în ţară, în temeiul art.45 alin.(1), şi pentru care nu s-a emis o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie, autoritatea competentă transmite autorităţilor vamale din ţara de destinaţie toate informaţiile relevante în cazul în care are motive să creadă că transportul în cauză poate prezenta un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu.

Secţiunea a 5-a

Măsurile specifice

Articolul 68. Normele specifice privind controalele oficiale şi privind măsurile care trebuie întreprinse în urma efectuării controalelor respective

(1) Guvernul adoptă normele specifice pentru efectuarea controalelor oficiale şi privind măsurile care trebuie întreprinse în caz de neconformitate, în vederea luării în considerare particularităţile următoarelor transporturi de animale şi de bunuri sau modalităţile şi mijloacele de transport ale acestora:

a) transporturile de produse pescăreşti proaspete, debarcate direct de pe navele de pescuit, care arborează pavilionul altei ţări, în porturile desemnate;

b) transporturile de vânat sălbatic cu blană, nejupuit;

c) transporturile de bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) lit.b) care sunt livrate, cu sau fără depozitare în antrepozite vamale special autorizate sau în zone libere, unor nave care părăsesc Republica Moldova, fiind destinate aprovizionării navelor sau consumului echipajului şi pasagerilor;

d) materialele de ambalaj din lemn;

e) furajele care însoţesc animalele şi sunt destinate hrănirii acestora;

f) animalele şi bunurile comandate prin vânzări prin contracte la distanţă şi livrate dintr-o altă ţară la o adresă din Republica Moldova, şi de asemenea, stabileşte obligaţiile de notificare necesare în vederea efectuării corespunzătoare a controalelor oficiale;

g) produsele vegetale care, luându-se în considerare destinaţia ulterioară a acestora, pot crea riscuri de răspândire a bolilor infecţioase sau contagioase la animale;

h) transporturile de animale şi bunuri din categoriile menţionate la art.45 alin.(1) lit.a)–c), originare din Republica Moldova, care sunt întoarse în Republica Moldova după ce a fost refuzată intrarea acestora într-o altă ţară;

i) bunurile în vrac care intră în Republica Moldova dintr-o altă ţară, chiar dacă toate provin sau nu din ţara respectivă;

j) animalele şi bunurile exceptate de la aplicarea art.45, în conformitate cu art.46 din prezenta lege.

(2) Guvernul stabileşte condiţiile de monitorizare a transportării şi sosirii transporturilor care conţin anumite animale şi bunuri de la postul de control la frontieră de la intrare şi, după caz, până la unitatea aflată la locul de destinaţie din Republica Moldova sau până la postul de control la frontieră de la punctul de destinaţie ori până la punctul de ieşire.

(3) Autoritatea competentă aprobă norme cu privire la:

a) modelele certificatelor oficiale şi cerinţele privind emiterea certificatelor respective; şi

b) formatul documentelor care trebuie să însoţească animalele sau bunurile din categoriile menţionate la alin.(1).

Articolul 69. Finanţarea controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale

(1) Autoritatea competentă percepe taxe pentru următoarele controale oficiale:

a) controale oficiale efectuate asupra animalelor şi bunurilor, menţionate la art.45 alin.(1) lit.a)–f), la posturile de control la frontieră indicate la art.51 alin.(1) pct.1) din prezenta lege;

b) controale oficiale efectuate la cererea operatorului;

c) controale oficiale care nu au fost planificate iniţial şi care:

1) au devenit necesare în urma identificării unui caz de neconformitate din partea aceluiaşi operator în cadrul unui control oficial efectuat în conformitate cu prezenta lege;

2) sunt efectuate pentru a evalua amploarea şi impactul neconformităţii sau pentru a verifica remedierea acesteia.

(2) Taxele percepute în conformitate cu alin.(1) pentru controalele oficiale se stabilesc în baza următoarelor costuri:

a) salariile personalului implicat în efectuarea controalelor oficiale, inclusiv cele ale personalului auxiliar şi administrativ, precum şi costurile legate de asigurările sociale, pensiile şi asigurările acestora;

b) costul facilităţilor şi al echipamentelor, incluzând costurile de întreţinere şi de asigurare a acestora şi alte costuri asociate;

c) costul consumabilelor şi al instrumentelor;

d) plăţile percepute autorităţilor competente de către organismele delegate pentru serviciile de control oficial care au fost delegate organismelor respective;

e) costul formării personalului menţionat la lit.a), excluzând formarea aferentă obţinerii calificării necesare pentru a fi angajat de către autorităţile competente;

f) costurile de deplasare a personalului menţionat la lit.a);

g) costul eşantionării, al analizării, al testării şi al diagnosticării de laborator, perceput de laboratoarele oficiale pentru atribuţiile respective.

(3) Criteriile şi metodologia de stabilire a cuantumului plăţilor, precum şi cuantumul plăţilor respective se aprobă de Guvern, luându-se în considerare:

a) interesele operatorilor cu o capacitate de producţie scăzută;

b) metodele tradiţionale utilizate pentru producţie, prelucrare şi distribuţie;

c) nevoile operatorilor situaţi în regiuni supuse anumitor constrângeri geografice specifice; şi

d) neconformităţile care ţin de nerespectarea de către operatori a normelor relevante ale art.1 alin.(2), stabilite în urma controalelor oficiale.

(4) Finanţarea controalelor oficiale se efectuează în limita alocaţiilor de la bugetul de stat.

Capitolul VI

CERTIFICAREA OFICIALĂ

Articolul 70. Cerinţele generale privind certificarea oficială

(1) Certificarea oficială are ca rezultat eliberarea:

a) certificatelor oficiale; sau

b) atestatelor oficiale, în cazurile prevăzute în normele art.1 alin.(2).

(2) În cazul în care autoritatea competentă deleagă anumite atribuţii în legătură cu eliberarea certificatelor oficiale sau a atestatelor oficiale ori în legătură cu supravegherea oficială menţionată la art.75 alin.(1), delegarea în cauză se efectuează cu respectarea art.27–31.

Articolul 71. Certificatele oficiale

Prevederile art.72–74 se aplică:

a) în cazul în care normele art.1 alin.(2) impun eliberarea unui certificat oficial; şi

b) în cazul certificatelor oficiale necesare pentru exportarea transporturilor de animale şi bunuri către alte ţări sau al certificatelor oficiale care sunt solicitate autorităţii competente de către autoritatea competentă din ţara de destinaţie cu privire la transporturile de animale şi bunuri ce urmează să fie exportate în alte ţări.

Articolul 72. Semnarea şi eliberarea certificatelor oficiale

(1) Certificatele oficiale se eliberează de către autorităţile competente.

(2) Autoritatea competentă desemnează inspectorii autorizaţi să semneze certificatele oficiale şi asigură ca inspectorii în cauză:

a) să fie imparţiali, să nu fie afectaţi de niciun conflict de interese şi, în special, să nu se afle într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei lor profesionale în raport cu ceea ce se certifică; şi

b) să fi beneficiat de formare corespunzătoare privind normele a căror respectare este atestată printr-un certificat oficial şi privind evaluarea tehnică a respectării normelor respective, precum şi privind normele stabilite de prezenta lege.

(3) Certificatele oficiale sunt semnate de către inspectorul autorizat şi se eliberează în baza unuia dintre următoarele temeiuri:

1) fapte şi date, cunoscute direct de către inspectorul autorizat, care sunt actualizate şi relevante pentru certificare şi care sunt obţinute:

a) în urma unui control oficial; sau

b) în urma obţinerii unui alt certificat oficial eliberat de către autorităţile competente;

2) fapte şi date relevante pentru certificare, constatate de către o altă persoană, autorizată în acest sens de către autoritatea competentă, şi care acţionează sub controlul acesteia, cu condiţia ca inspectorul autorizat să poată verifica acurateţea faptelor şi a datelor respective;

3) fapte şi date relevante pentru certificare, obţinute prin intermediul sistemelor proprii de control ale operatorilor, suplimentate şi confirmate de rezultatele controalelor oficiale obişnuite, în cazul în care inspectorul autorizat are convingerea că prin aceasta se îndeplinesc condiţiile necesare pentru eliberarea certificatului oficial.

(4) Certificatele oficiale sunt semnate de către inspectorul autorizat şi se eliberează exclusiv în temeiul alin.(3) pct.1) din prezentul articol în cazul în care normele art.1 alin.(2) impun aceasta.

Articolul 73. Garanţiile privind fiabilitatea certificatelor oficiale

(1) Certificatele oficiale:

a) dispun de un cod unic;

b) nu pot fi semnate de către inspectorul autorizat în cazul în care sunt necompletate sau incomplete;

c) sunt redactate în limba română, rusă sau engleză ori în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale ţării pe care inspectorul autorizat le cunoaşte şi, în cazul în care este relevant, într-o limbă oficială a ţării de destinaţie;

d) sunt autentice şi exacte;

e) permit identificarea semnatarului şi a datei emiterii; şi

f) permit verificarea facilă a legăturii dintre certificat, autoritatea emitentă şi transportul, lotul sau animalul ori bunul care face obiectul certificatului respectiv.

(2) Autoritatea competentă ia toate măsurile corespunzătoare pentru a preveni eliberarea certificatelor oficiale false/înşelătoare sau abuzul de certificate oficiale.

Articolul 74. Competenţele de executare privind certificatele oficiale

Autoritatea competentă poate stabili norme pentru aplicarea uniformă a art.72 şi 73 cu privire la:

a) modelele de certificate oficiale şi cerinţele privind eliberarea certificatelor respective, în cazul în care cerinţele nu sunt prevăzute de normele art.1 alin.(2);

b) mecanismele şi modalităţile tehnice prin care se asigură eliberarea unor certificate oficiale exacte şi fiabile şi prin care se preîntâmpină riscul de fraudă;

c) procedurile aplicabile în cazul retragerii certificatelor oficiale şi în cazul eliberării unor certificate de înlocuire;

d) cerinţele pentru întocmirea copiilor autorizate de pe certificatele oficiale;

e) formatul documentelor care trebuie să însoţească animalele şi bunurile după efectuarea controalelor oficiale;

f) cerinţele pentru eliberarea certificatelor oficiale în formă electronică şi pentru utilizarea semnăturilor electronice.

Articolul 75. Atestatele oficiale

(1) În cazul în care prezenta lege sau normele art.1 alin.(2) impun eliberarea unor atestate oficiale, fie de către operatori sub supravegherea autorităţilor competente, fie de către autorităţile competente, se aplică prevederile alin.(2)–(4) din prezentul articol.

(2) Atestatele oficiale:

a) sunt autentice şi exacte;

b) sunt redactate în limba română sau în una ori mai multe dintre limbile oficiale ale ţărilor de destinaţie;

c) în cazul în care se referă la un transport sau un lot specific, permit verificarea legăturii dintre atestatul oficial şi transportul sau lotul respectiv.

(3) Autoritatea competentă se asigură că persoanele care efectuează controalele oficiale de supraveghere a eliberării certificatelor oficiale sau, în cazul în care atestatele oficiale sunt eliberate de către autorităţile competente, persoanele care sunt implicate în eliberarea atestatelor oficiale respective:

1) sunt imparţiale, nu sunt afectate de niciun conflict de interese şi, în special, nu se află într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei lor profesionale în raport cu ceea ce se certifică prin atestatele oficiale; şi

2) au beneficiat de formare corespunzătoare cu privire la:

a) normele a căror respectare se certifică prin atestatele oficiale şi privind evaluarea tehnică a respectării normelor în cauză;

b) normele prevăzute de prezenta lege.

(4) Autoritatea competentă efectuează, în mod regulat, controale oficiale pentru a verifica dacă:

a) operatorii care eliberează atestatele oficiale respectă condiţiile prevăzute în normele art.1 alin.(2); şi

b) atestatul oficial se eliberează în baza unor fapte şi date relevante, corecte şi verificabile.

Capitolul VII

LABORATOARELE DE REFERINŢĂ

Articolul 76. Laboratorul naţional de referinţă şi laboratoarele oficiale

(1) Guvernul desemnează laboratorul naţional de referinţă care poate efectua analizarea probelor prelevate în cadrul controalelor oficiale.

(2) Guvernul desemnează laboratoarele care:

1) funcţionează în conformitate cu standardul SM EN ISO/IEC 17025:2018 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări" şi sunt acreditate în conformitate cu următoarele domenii de aplicare:

a) includ toate metodele de analizare, testare sau diagnosticare de laborator ce trebuie să fie utilizate de către laboratorul de referinţă;

b) pot cuprinde una sau mai multe metode de analizare, testare sau diagnosticare de laborator ori grupuri de metode;

c) pot fi definite într-un mod flexibil, care să permită includerea în obiectul acreditării a unor versiuni modificate utilizate, în cazul în care acreditarea a fost acordată, sau a unor metode noi, suplimentare metodelor respective, pe baza validării proprii a laboratorului fără o evaluare specifică, înainte de utilizarea metodelor modificate sau noi în cauză, efectuată de către organismul naţional de acreditare;

2) sunt imparţiale, nu sunt afectate de niciun conflict de interese şi, în special, nu se află într-o situaţie care poate, în mod direct sau indirect, să afecteze imparţialitatea conduitei profesionale a laboratorului în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor de laborator de referinţă naţional;

3) fie dispun de personal care să deţină calificare adecvată şi care să dispună de formarea corespunzătoare în sfera tehnicilor de analizare, testare şi diagnosticare în domeniul lor de competenţă, fie au acces, prin contract, către personalul respectiv şi dispun de personal auxiliar, după caz;

4) deţin infrastructura, echipamentele şi produsele necesare îndeplinirii atribuţiilor care li se încredinţează sau au acces către acestea;

5) pot asigura ca personalul lor şi personalul angajat prin contract cunosc bine standardele şi practicile internaţionale şi iau în considerare ultimele cercetări la nivel naţional, internaţional în exercitarea activităţii acestuia;

6) dispun de echipamentul necesar pentru a-şi îndeplini atribuţiile în situaţii de urgenţă sau au acces către acesta; şi

7) după caz, dispun de echipamentul necesar pentru respectarea standardelor de biosecuritate.

(3) Prin derogare de la alin.(2) pct.1) lit.a), pentru domeniul reglementat de normele art.1 alin.(2) lit.g), autoritatea administrativă centrală în domeniul agriculturii sau autoritatea competentă poate desemna laboratoare oficiale, în baza unei norme derogatorii adoptate în temeiul art.39, în calitate de laboratoare de referinţă, indiferent dacă acestea îndeplinesc sau nu condiţia prevăzută la alin.(2) pct.1) din prezentul articol.

(4) Autoritatea administrativă centrală în domeniul agriculturii sau autoritatea competentă poate revoca desemnarea prevăzută la alin.(1) în cazul în care condiţiile menţionate la alin.(2) nu mai sunt îndeplinite.

(5) În cazul în care rezultatele unei analize, ale unui test sau ale unei diagnostice efectuate pe eşantioane prelevate în cadrul controalelor oficiale sau al altor activităţi oficiale indică un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau indică probabilitatea unui caz de neconformitate, laboratoarele oficiale informează fără întârziere autoritatea competentă care le-a desemnat pentru efectuarea analizei, testului sau diagnosticului respectiv.

(6) La cererea autorităţii competente, laboratoarele oficiale indică, împreună cu rezultatele, metodele utilizate pentru fiecare analiză, test sau diagnostic efectuat în contextul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale.

Articolul 77. Responsabilităţile şi atribuţiile laboratoarelor naţionale de referinţă

(1) În domeniul de competenţă, laboratoarele naţionale de referinţă:

a) colaborează cu laboratoarele de referinţă din Uniunea Europeană şi din alte ţări şi participă la programele de formare şi la testele comparative între laboratoare, organizate de către acestea;

b) coordonează activităţile laboratoarelor oficiale desemnate în conformitate cu art.35 alin.(1) în vederea armonizării şi a îmbunătăţirii metodelor de analizare, testare sau diagnosticare de laborator şi a utilizării acestora;

c) după caz, organizează teste sau teste de competenţă comparative între laboratoarele oficiale, asigură întreprinderea acţiunilor corespunzătoare, subsecvente testelor, şi informează autoritatea competentă cu privire la rezultatele testelor şi acţiunilor subsecvente;

d) asigură diseminarea informaţiilor furnizate de către laboratorul de referinţă din Republica Moldova către autorităţile competente şi către laboratoarele oficiale din alte ţări;

e) acordă autorităţilor competente asistenţă ştiinţifică şi tehnică în domeniul lor de competenţă în vederea aplicării PNMAC-ului şi a programelor de control coordonate adoptate;

f) după caz, validează reactivii şi loturile de reactivi, întocmesc şi actualizează listele cu reactivii şi substanţele de referinţă disponibile, precum şi cu producătorii şi furnizorii substanţelor şi reactivilor respectivi;

g) în măsura necesară, susţin desfăşurarea programelor de formare pentru personalul laboratoarelor oficiale desemnate în temeiul art.35 alin.(1); şi

h) acordă, în mod activ, asistenţă pentru diagnosticarea focarelor de boli cu transmitere prin alimente, zoonoze sau boli ale animalelor ori cu transmitere de organisme dăunătoare plantelor, precum şi în cazul neconformităţii transporturilor, prin studiul izolatelor agentului patogen sau al specimenelor de organisme dăunătoare, în vederea confirmării diagnosticului, a caracterizării şi a efectuării de studii taxonomice sau epizootice.

(2) Autoritatea competentă poate stabili unele responsabilităţi şi atribuţii ale laboratoarelor naţionale de referinţă suplimentare celor prevăzute la alin.(1).

Capitolul VIII

PLANIFICAREA ŞI RAPORTAREA

Articolul 78. Planul naţional multianual de control

(1) Autoritatea competentă efectuează controalele oficiale în temeiul prezentei legi şi în baza PNMAC-ului.

(2) Autoritatea competentă asigură:

a) coordonarea elaborării PNMAC-ului de către toate instituţiile implicate şi vizate în controalele oficiale;

b) coerenţa PNMAC-ului;

c) colectarea informaţiilor privind implementarea PNMAC-ului în vederea elaborării rapoartelor anuale.

Articolul 79. Conţinutul PNMAC-ului

(1) PNMAC-ul este elaborat pentru a asigura planificarea controalelor oficiale în toate domeniile vizate prin normele art.1 alin.(2) şi în conformitate cu criteriile menţionate la art.9 şi cu normele art.17–26.

(2) PNMAC-ul conţine informaţii generale cu privire la structura şi organizarea sistemelor de control oficial, în fiecare dintre domeniile vizate, precum şi cel puţin informaţii privind:

a) obiectivele strategice ale PNMAC-ului şi modul în care obiectivele respective sunt reflectate în stabilirea priorităţilor în ceea ce priveşte controalele oficiale şi modul de alocare a resurselor;

b) clasificarea controalelor oficiale în funcţie de riscuri;

c) desemnarea autorităţilor competente şi stabilirea atribuţiilor acestora la nivel naţional, regional şi local, precum şi a resurselor disponibile pentru autorităţile respective;

d) după caz, delegarea atribuţiilor către organismele delegate;

e) organizarea generală şi gestionarea controalelor oficiale la nivel naţional, regional şi local, inclusiv a controalelor oficiale efectuate în unităţi individuale;

f) sistemele de control oficial aplicate în diferite sectoare şi coordonarea serviciilor corespunzătoare ale autorităţilor competente, responsabile de controalele oficiale din sectoarele în cauză;

g) procedurile şi sistemele instituite pentru asigurarea respectării obligaţiilor autorităţilor competente, menţionate la art.5 alin.(1);

h) formarea personalului autorităţilor competente;

i) procedurile documentate, menţionate la art.12 alin.(1);

j) organizarea generală şi implementarea planurilor pentru situaţii de urgenţă, în conformitate cu normele art.1 alin.(2); şi

k) organizarea generală a cooperării şi a asistenţei reciproce dintre autoritatea competentă şi autorităţile corespunzătoare din alte ţări.

Articolul 80. Elaborarea, actualizarea şi revizuirea PNMAC-ului

(1) Autoritatea competentă se asigură că PNMAC-ul, prevăzut la art.78 alin.(1), este pus la dispoziţia publicului, cu excepţia acelor părţi a căror dezvăluire ar putea submina eficacitatea controalelor oficiale.

(2) PNMAC-ul se actualizează în mod regulat, pentru a se asigura concordanţa cu normele art.1 alin.(2), şi se revizuieşte pentru a lua în considerare cel puţin următorii factori:

a) apariţia unor noi boli, a unor noi organisme dăunătoare plantelor sau a altor riscuri pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu;

b) schimbările semnificative apărute în structura, administrarea sau funcţionarea autorităţii competente;

c) rezultatele controalelor oficiale efectuate de către autoritatea competentă;

d) descoperirile ştiinţifice.

Articolul 81. Rapoartele anuale ale autorităţii competente

(1) Anual, până la data de 1 februarie, autoritatea competentă pune la dispoziţia publicului un raport privind efectuarea controalelor oficiale în Republica Moldova, în care specifică:

a) modificările aduse PNMAC-ului, operate pentru a lua în considerare factorii menţionaţi la art.78 alin.(2);

b) rezultatele controalelor oficiale efectuate în anul precedent în cadrul PNMAC-ului;

c) tipul şi numărul cazurilor de neconformitate cu normele art.1 alin.(2), pe domenii, depistate de autorităţile competente în anul precedent;

d) măsurile luate pentru asigurarea eficacităţii funcţionării PNMAC-ului, inclusiv acţiunile pentru asigurarea respectării legislaţiei şi rezultatele măsurilor respective; şi

e) linkul către pagina web oficială a autorităţii competente, conţinând informaţiile publice privind taxele sau plăţile.

(2) Raportul anual prevăzut la alin.(1) include, după caz, recomandări privind îmbunătăţirile care pot fi aduse sistemelor de control oficial din Republica Moldova şi unor controale oficiale în anumite domenii.

(3) Autoritatea administrativă din domeniul agriculturii aprobă modelul formularului utilizat la prezentarea Raportului anual privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar.

Articolul 82. Planurile pentru situaţii de urgenţă privind produsele alimentare şi furajele

(1) În vederea aplicării planului general de gestionare a situaţiilor de criză prevăzut la art.29 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor, autoritatea competentă întocmeşte planuri pentru situaţii de urgenţă privind produsele alimentare şi furajele, stabilind măsurile care trebuie aplicate, fără întârziere, în cazul în care se constată că produsele alimentare sau furajele prezintă un risc major pentru sănătatea umană sau sănătatea animalelor, fie în mod direct, fie prin intermediul mediului.

(2) În planurile pentru situaţii de urgenţă privind produsele alimentare şi furajele prevăzute la alin.(1) se specifică:

a) autorităţile competente care trebuie implicate;

b) competenţele şi responsabilităţile autorităţilor menţionate la lit.a); şi

c) căile şi procedurile de comunicare a informaţiilor între autorităţile competente şi alte părţi implicate, după necesitate.

(3) Autoritatea competentă îşi revizuieşte cu regularitate planurile pentru situaţii de urgenţă privind produsele alimentare şi furajele, pentru a lua în considerare modificările apărute în modul de organizare a autorităţilor competente şi experienţa obţinută în urma aplicării planului respectiv şi în urma efectuării exerciţiilor de simulare.

(4) Autoritatea competentă aprobă norme cu privire la:

a) cerinţele privind întocmirea planurilor pentru situaţii de urgenţă, prevăzute la alin.(1) din prezentul articol în măsura necesară pentru asigurarea unei utilizări coerente şi eficace a planului general de gestionare a situaţiilor de criză prevăzut la art.29 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor; şi

b) rolul părţilor interesate în instituirea şi funcţionarea planurilor pentru situaţii de urgenţă respective.

Articolul 83. Controalele efectuate de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte ţări în Republica Moldova

(1) Autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte ţări pot efectua controalele planificate în domeniile reglementate de normele art.1 alin.(2) pe teritoriul Republicii Moldova.

(2) Experţii din cadrul autorităţii competente din Republica Moldova pot participa la controalele menţionate la alin.(1) la cererea autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte ţări care intenţionează să efectueze controalele respective.

(3) Participarea experţilor din cadrul autorităţii competente din Republica Moldova la controalele menţionate la alin.(1) are drept scop, în special:

a) oferirea consilierii privind normele art.1 alin.(2);

b) oferirea informaţiilor şi datelor disponibile care pot fi utile pentru controlul efectuat de autoritatea competentă din altă ţară sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene;

c) asigurarea coerenţei şi uniformităţii în raport cu controalele efectuate de către autorităţile competente din alte ţări sau din statele membre ale Uniunii Europene.

(4) Pe piaţa Republicii Moldova se introduc doar produse şi subproduse de origine animală supuse controlului sanitar veterinar, provenite din import, care au dreptul de import pe piaţa comunitară a Uniunii Europene sau care sunt importate în baza unui acord de echivalenţă încheiat cu autoritatea competentă din ţară fără drept de import pe piaţa Uniunii Europene, ca urmare a efectuării unui audit.

(5) Regulamentul de efectuare a auditului şi de încheiere a acordului de echivalenţă se aprobă prin ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Capitolul IX

CONDIŢIILE DE INTRARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

A ANIMALELOR ŞI BUNURILOR

Articolul 84. Informaţiile privind sistemele de control ale altor ţări

(1) Autoritatea competentă din Republica Moldova solicită autorităţilor altor ţări, care intenţionează să exporte animale şi bunuri în Republica Moldova, să furnizeze următoarele informaţii, exacte şi actualizate, cu privire la modul general de organizare şi gestionare a sistemelor de control sanitar şi fitosanitar pe teritoriul acestora:

a) normele sanitare sau fitosanitare adoptate sau propuse spre aplicare pe teritoriul lor;

b) procedurile de evaluare a riscurilor şi factorii care s-au luat în considerare pentru evaluarea riscurilor şi pentru stabilirea nivelului corespunzător de protecţie sanitară sau fitosanitară;

c) procedurile şi mecanismele de control şi inspecţie, inclusiv cu privire la animalele sau bunurile care provin din alte ţări, după caz;

d) mecanismele de certificare oficială;

e) măsurile luate ca urmare a recomandărilor menţionate la art.81 alin.(2), după caz;

f) dacă este relevant, rezultatele controalelor efectuate asupra animalelor şi bunurilor destinate exportului în Republica Moldova; şi

g) dacă este relevant, informaţiile cu privire la modificările aduse structurii şi modului de funcţionare a sistemelor de control adoptate în vederea îndeplinirii cerinţelor sanitare sau fitosanitare ori a recomandărilor menţionate la art.81 alin.(2).

(2) Cererea de informaţii menţionată la alin.(1) este proporţională, luându-se în considerare natura animalelor şi bunurilor care urmează să fie exportate în Republica Moldova, precum şi situaţia şi structura specifică a ţării respective.

Articolul 85. Stabilirea unor norme şi condiţii suplimentare pentru intrarea în Republica Moldova a animalelor şi bunurilor

(1) Guvernul poate aproba norme şi condiţii suplimentare care trebuie respectate în cazul animalelor şi bunurilor care intră în Republica Moldova din alte ţări, în situaţia în care acestea sunt necesare în vederea asigurării conformităţii animalelor şi bunurilor cu cerinţele relevante stabilite prin normele art.1 alin.(2), cu excepţia lit.d), e), g) şi h), sau cu cerinţele recunoscute ca fiind cel puţin echivalente cu acestea.

(2) Normele şi condiţiile menţionate la alin.(1) identifică animalele şi bunurile prin referinţe la codurile acestora din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, şi pot include:

a) cerinţa ca anumite animale şi bunuri să intre în Republica Moldova numai dintr-o altă ţară sau dintr-o regiune a unei ţări care figurează în lista întocmită în acest sens de autoritatea competentă;

b) cerinţa ca transporturile de anumite animale şi bunuri din alte ţări să fie expediate, respectiv obţinute sau preparate, din sau în unităţile care respectă cerinţele relevante menţionate la alin.(1) sau cerinţele recunoscute ca fiind cel puţin echivalente cu acestea;

c) cerinţa ca transporturile de anumite animale şi bunuri să fie însoţite de certificatul oficial, atestatul oficial sau de alte dovezi care să ateste conformitatea transportului cu cerinţele relevante prevăzute la alin.(1) sau cu cerinţele recunoscute ca fiind cel puţin echivalente cu acestea, inclusiv cu rezultatele analizelor efectuate de un laborator acreditat;

d) obligaţia de a furniza dovezile menţionate la lit.c), cu respectarea unui format specific;

e) alte cerinţe necesare în vederea asigurării faptului că animalele şi bunurile prezintă un nivel de protecţie a sănătăţii şi, în cazul OMG-urilor, un nivel de protecţie a mediului, echivalent celui asigurat prin cerinţele menţionate la alin.(1).

(3) Autoritatea competentă aprobă norme privind formatul şi tipul certificatelor oficiale, atestatelor oficiale sau ale dovezilor necesare în conformitate cu normele alin.(2) lit.c).

(4) Includerea unei ţări sau a uneia dintre regiunile sale în lista menţionată la alin.(2) lit.a) se efectuează în conformitate cu alin.(2) şi (3) din prezentul articol.

(5) Autoritatea competentă aprobă cererea transmisă în scopul menţionat la alin.(1) de către ţara respectivă, însoţită de dovezi şi garanţii corespunzătoare, care atestă conformitatea animalelor şi bunurilor vizate din ţara respectivă cu cerinţele relevante menţionate la alin.(1) sau cu cerinţele echivalente acestora.

(6) Autoritatea competentă decide cu privire la cererea menţionată la alin.(2) luând în considerare, după caz:

1) legislaţia ţării respective privind sectorul în cauză;

2) structura şi organizarea autorităţilor competente din ţara respectivă şi ale serviciilor de control ale acestora, competenţele de care dispun, garanţiile care pot fi furnizate cu privire la aplicarea şi asigurarea respectării legislaţiei ţării respective aplicabile sectorului în cauză, precum şi fiabilitatea procedurilor de certificare oficială;

3) desfăşurarea de către autorităţile competente din ţara respectivă a unor controale oficiale corespunzătoare şi a altor activităţi în vederea stabilirii prezenţei eventualelor pericole pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu;

4) periodicitatea şi rapiditatea furnizării de către ţara respectivă a informaţiilor cu privire la prezenţa pericolelor pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, pentru bunăstarea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu;

5) garanţiile oferite de către o altă ţară cu privire la:

a) conformitatea condiţiilor aplicate unităţilor din care provin animalele sau bunurile exportate în Republica Moldova cu cerinţe echivalente celor menţionate la alin.(1);

b) întocmirea şi actualizarea unei liste a unităţilor menţionate la lit.a);

c) efectuarea de către autorităţile competente din ţara respectivă, cu regularitate şi eficacitate, a unor controale asupra unităţilor menţionate la lit.a);

6) constatările controalelor efectuate de către autoritatea competentă din ţara respectivă;

7) alte informaţii sau date privind capacitatea ţării respective de a se asigura că în Republica Moldova intră doar animale sau bunuri care oferă nivelul de protecţie asigurat prin cerinţele relevante menţionate la art.89 alin.(1) sau un nivel echivalent.

(7) Autoritatea competentă elimină menţiunea referitoare la o altă ţară sau la o regiune a unei ţări de pe lista menţionată la alin.(2) lit.a) în cazul în care condiţiile pentru includerea pe lista respectivă nu mai sunt îndeplinite. În acest caz, se aplică procedura menţionată la alin.(2) din prezentul articol.

Articolul 86. Măsurile speciale privind intrarea în Republica Moldova a anumitor animale şi bunuri

(1) Dacă, în alte situaţii decât cele menţionate la art.28 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor şi în condiţiile aplicabile circulaţiei necomerciale a animalelor de companie precum câinii (Canis lupus familiaris), pisicile (Felis silvestris catus), dihorii domestici (Mustela putorius furo), există dovezi care atestă că intrarea în Republica Moldova a anumitor animale sau bunuri care provin dintr-o altă ţară, dintr-o regiune a acesteia sau dintr-un grup de ţări constituie un risc pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor sau a plantelor, în cazul OMG-urilor, şi pentru mediu sau în cazul în care există dovezi privind o potenţială neconformitate, gravă şi de amploare, faţă de normele art.1 alin.(2) din prezenta lege, autoritatea competentă aprobă măsurile necesare în vederea limitării riscurilor respective sau a eliminării neconformităţii identificate.

(2) Măsurile menţionate la alin.(1) identifică animalele şi bunurile prin referinţe la codurile acestora din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, şi pot include:

a) interdicţia de intrare în Republica Moldova a animalelor şi bunurilor menţionate la alin.(1), originare sau expediate din alte ţări sau regiuni ale acestora;

b) cerinţa ca animalele şi bunurile menţionate la alin.(1), originare sau expediate din alte ţări sau regiuni ale acestora, să facă obiectul unui tratament sau al unor controale speciale înainte de expediere;

c) cerinţa ca animalele şi bunurile menţionate la alin.(1), originare sau expediate din alte ţări sau regiuni ale acestora, să facă obiectul unui tratament sau al unor controale speciale la intrarea în Republica Moldova;

d) cerinţa ca transporturile de animale şi bunuri dintre cele menţionate la alin.(1) din prezentul articol, originare sau expediate din alte ţări sau regiuni ale acestora, să fie însoţite de certificatul oficial, de atestatul oficial sau de alte dovezi care să ateste conformitatea transportului cu cerinţele prevăzute de normele art.1 alin.(2) sau cu cerinţele recunoscute ca fiind cel puţin echivalente cu acestea;

e) cerinţa ca dovezile menţionate la lit.d) să fie transmise cu respectarea unui format specific;

f) alte măsuri necesare în vederea limitării riscului.

(3) La adoptarea măsurilor menţionate la alin.(2) se iau în considerare:

a) informaţiile colectate în conformitate cu art.84;

b) alte informaţii furnizate de către alte ţări; şi

c) după caz, rezultatele controalelor efectuate de către autoritatea competentă.

(4) În cazul existenţei unor motive imperative de urgenţă, justificate în mod corespunzător, legate de sănătatea umană şi sănătatea animalelor, iar în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi de protecţia mediului, autoritatea competentă aprobă măsurile necesare cu aplicabilitate imediată.

Articolul 87. Echivalarea

(1) În domeniile reglementate prin normele art.1 alin.(2), cu excepţia lit.d), e), g) şi h), autoritatea competentă poate recunoaşte faptul că măsurile aplicate în altă ţară sau în regiunile acesteia sunt echivalente cu cerinţele prevăzute în normele respective, în baza:

a) examinării minuţioase a informaţiilor şi a datelor furnizate de către ţara în cauză, în conformitate cu art.84 alin.(1); şi

b) după caz, a rezultatelor satisfăcătoare ale controlului oficial efectuat.

(2) În condiţiile menţionate la alin.(1), autoritatea competentă aprobă norme care să prevadă modalităţi practice de intrare în Republica Moldova a animalelor şi bunurilor din altă ţară sau din regiunile acesteia şi care pot include:

a) natura şi conţinutul certificatelor oficiale sau ale atestatelor oficiale care trebuie să însoţească animalele sau bunurile;

b) cerinţele specifice aplicabile la intrarea animalelor sau a bunurilor în Republica Moldova şi la controalele oficiale care trebuie efectuate la intrarea în Republica Moldova;

c) după caz, procedurile pentru întocmirea şi modificarea listelor cu regiunile sau unităţile din ţara respectivă din care se permite intrarea animalelor şi a bunurilor în Republica Moldova.

(3) În cazul în care cel puţin una dintre condiţiile de recunoaştere a echivalenţei încetează să mai fie îndeplinită, autoritatea competentă abrogă, fără întârziere, condiţiile prevăzute la alin.(1).

Capitolul X

FORMAREA PERSONALULUI AUTORITĂŢILOR

COMPETENTE ŞI AL ALTOR AUTORITĂŢI

Articolul 88. Formarea şi schimbul de personal

(1) Autoritatea competentă poate organiza activităţi de formare pentru personalul implicat în investigarea posibilelor încălcări ale prezentei legi şi ale normelor art.1 alin.(2).

Autoritatea competentă organizează activităţile respective în cooperare cu alte ţări sau cu statele membre ale Uniunii Europene.

(2) Activităţile de formare menţionate la alin.(1) din prezentul articol facilitează dezvoltarea unei abordări armonizate a controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale. Acestea includ, după caz, instruiri vizând:

a) prevederile prezentei legi şi normele art.1 alin.(2);

b) metodele şi tehnicile de control relevante pentru controalele oficiale şi pentru alte activităţi oficiale efectuate de autorităţile competente;

c) metodele şi tehnicile de producţie, prelucrare şi comercializare.

(3) Activităţile de formare prevăzute la alin.(1) pot fi adresate şi personalului din cadrul autorităţilor competente din alte ţări şi pot fi organizate în afara Republicii Moldova.

(4) Autoritatea competentă se asigură că cunoştinţele dobândite prin intermediul activităţilor de formare, prevăzute la alin.(1) din prezentul articol, sunt diseminate, după caz, şi utilizate în mod corespunzător în cadrul activităţilor de formare a personalului, prevăzute la art.5 alin.(4).

Activităţile de formare respective sunt incluse în programele de formare profesională menţionate la art.5 alin.(4).

(5) Autoritatea competentă poate organiza, în cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene şi cu alte ţări, programe de schimb de personal, între două sau mai multe state membre ale Uniunii Europene sau ale altei ţări, destinate pentru personalul autorităţilor competente care efectuează controale oficiale şi alte activităţi oficiale.

(6) Autoritatea competentă poate aproba norme privind organizarea activităţilor de formare prevăzute la alin.(1) şi a programelor menţionate la alin.(5).

Capitolul XI

SISTEMUL DE GESTIONARE A INFORMAŢIILOR

Articolul 89. Sistemul de gestionare a informaţiilor pentru controalele oficiale

(1) Guvernul instituie un sistem electronic de gestionare a informaţiilor pentru controalele oficiale în domeniul agroalimentar, interconectat cu Registrul de stat al controalelor, pentru preluarea în mod automat a informaţiei primare referitoare la controalele exercitate de autorităţile publice în condiţiile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat, iar autoritatea competentă administrează sistemul respectiv în vederea operării integrate a mecanismelor şi a instrumentelor prin care se gestionează, se tratează şi se schimbă automat date, informaţii şi documente privind controalele oficiale şi alte activităţi oficiale.

(2) Prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritatea competentă, prin intermediul IMSOC-ului şi al oricărei dintre componentele sale, se realizează doar în scopul efectuării controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale, în conformitate cu prezenta lege şi cu normele art.1 alin.(2).

[Art.89 alin.(1) modificat prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 08.05.2026]

Articolul 90. Funcţiile generale ale IMSOC

IMSOC-ul are următoarele funcţii:

a) permite gestionarea şi schimbul electronic al informaţiilor, datelor şi documentelor necesare pentru efectuarea controalelor oficiale, rezultate în urma efectuării controalelor oficiale, al rapoartelor aferente sau al rezultatelor acestora în toate cazurile în care prezenta lege, normele art.1 alin.(2) sau actele de punere în aplicare menţionate la art.16–26 prevăd schimbul respectiv între autorităţile competente şi, după caz, între acestea şi alte autorităţi şi operatori;

b) asigură instituirea unui mecanism de schimb de date, de informaţii şi de documente;

c) asigură instituirea unui instrument de colectare şi gestionare a rapoartelor cu privire la controalele oficiale;

d) permite producerea, gestionarea şi transmiterea, inclusiv în formă electronică, a jurnalului de călătorie, a înregistrărilor obţinute cu ajutorul sistemului de navigaţie, prevăzut în Norma sanitar-veterinară privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului aprobată de Guvern, a certificatelor oficiale şi a DSCI, menţionat la art.54 din prezenta lege; şi

e) integrează în sistemele electronice existente, gestionate de către autoritatea competentă şi utilizate pentru schimbul rapid de date, de informaţii şi de documente referitoare la riscurile pentru sănătatea umană, sănătatea şi bunăstarea animalelor şi sănătatea plantelor, instituite prin art.26 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor, informaţiile legate de supraveghere şi de programele de eradicare a bolilor la animale, precum şi informaţiile pentru notificări, inclusiv notificările în cazul suspiciunilor privind prezenţa organismelor dăunătoare plantelor, şi asigură legăturile corespunzătoare dintre sistemele respective şi celelalte componente ale acestora.

Articolul 91. Utilizarea IMSOC-ului în cazul animalelor şi al bunurilor care fac obiectul anumitor controale oficiale

(1) În cazul animalelor sau al bunurilor a căror circulaţie în interiorul Republicii Moldova sau a căror introducere pe piaţă face obiectul unor cerinţe sau proceduri specifice stabilite prin normele art.1 alin.(2), IMSOC-ul permite autorităţilor competente de la locul de expediere şi altor autorităţi competente responsabile de efectuarea controalelor oficiale asupra acestor animale şi bunuri să realizeze, în timp real, schimbul de date, de informaţii şi de documente referitoare la animalele sau bunurile care sunt transportate dintr-o ţară în alta şi la controalele oficiale efectuate.

Prezentul alineat nu se aplică bunurilor care fac obiectul normelor art.1 alin.(2) lit.g) şi h).

(2) În cazul animalelor şi al bunurilor exportate pentru care se aplică normele naţionale privind emiterea certificatului de export, IMSOC-ul permite autorităţilor competente de la locul de expediere şi altor autorităţi competente responsabile de efectuarea controalelor oficiale să realizeze, în timp real, schimbul de date, de informaţii şi de documente referitoare la animalele şi bunurile respective, precum şi la rezultatele controalelor efectuate asupra acestora.

(3) În cazul animalelor sau al bunurilor care fac obiectul controalelor oficiale, menţionate la art.42–58, IMSOC-ul:

a) permite autorităţilor competente de la posturile de control la frontieră şi altor autorităţi competente responsabile de efectuarea controalelor oficiale asupra acestor animale şi bunuri să realizeze, în timp real, schimbul de date, de informaţii şi de documente referitoare la animalele şi bunurile respective, precum şi la controalele efectuate asupra acestora;

b) permite autorităţilor competente de la posturile de control la frontieră să realizeze schimbul de date, de informaţii şi de documente relevante cu autorităţile vamale şi cu alte autorităţi responsabile de efectuarea controalelor privind animalele sau bunurile care intră în Republica Moldova din alte ţări, precum şi cu operatorii implicaţi în procedurile de intrare, în conformitate cu normele adoptate în temeiul art.15 alin.(4) şi al art.66 alin.(2), precum şi cu alte norme naţionale; şi

c) asigură sprijinul şi aplicarea procedurilor menţionate la art.52 alin.(3) lit.a) şi art.59 alin.(6).

(4) În sensul prezentului articol, IMSOC-ul integrează sistemul informaţional TRACES existent.

Articolul 92. Funcţionarea IMSOC-ului

Guvernul aprobă norme pentru funcţionarea IMSOC-ului, care stabilesc:

a) specificaţiile tehnice ale IMSOC-ului şi ale componentelor sistemice ale acestuia, inclusiv mecanismul de schimb electronic de date pentru schimburile cu sistemele naţionale existente, identificarea standardelor aplicabile, definirea structurilor mesajelor, a dicţionarelor de date, schimbul de protocoale şi proceduri;

b) normele specifice privind funcţionarea IMSOC-ului şi a componentelor sistemice ale acestuia pentru a asigura protecţia datelor cu caracter personal şi securitatea schimbului de informaţii;

c) normele specifice privind funcţionarea şi utilizarea IMSOC-ului şi a componentelor sistemice ale acestuia, inclusiv normele privind actualizarea şi crearea legăturilor necesare între sistemele menţionate la art.90 lit.e) şi art.91 alin.(4);

d) procedurile pentru situaţii de urgenţă care trebuie să fie aplicate în cazul indisponibilităţii a cel puţin una dintre funcţiile IMSOC-ului;

e) cazurile şi condiţiile în care poate fi acordat accesul parţial la funcţiile IMSOC-ului altor ţări şi organizaţiilor internaţionale implicate, precum şi modalităţile practice de acces;

f) cazurile şi condiţiile în care datele, informaţiile şi documentele sunt transmise prin intermediul IMSOC-lui;

g) normele privind sistemul electronic prin care certificatele electronice eliberate de autorităţile competente din alte ţări trebuie să fie acceptate de către autorităţile competente; şi

h) cazurile şi condiţiile în care pot fi făcute excepţii de la utilizarea IMSOC-ului pentru utilizatorii ocazionali.

Articolul 93. Protecţia datelor

(1) Protecţia datelor se aplică în măsura în care informaţiile prelucrate prin intermediul IMSOC-ului conţin date cu caracter personal.

(2) Autoritatea competentă aprobă măsurile necesare pentru protecţia datelor cu caracter personal, în conformitate cu Legea nr.467/2003 cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat, în perioada în care sunt planificate sau efectuate acţiuni în vederea verificării conformităţii cu legislaţia privind produsele alimentare şi furajele, în funcţie de cazul la care se referă informaţiile.

(3) Autoritatea competentă garantează respectarea de către IMSOC a normelor privind securitatea datelor.

Capitolul XII

ACŢIUNILE ÎNTREPRINSE DE AUTORITATEA

COMPETENTĂ ŞI SANCŢIUNILE

Articolul 94. Obligaţiile generale ale autorităţilor competente privind acţiunile de asigurare a respectării legislaţiei

(1) În situaţiile în care acţionează în conformitate cu prevederile prezentului capitol, autoritatea competentă acordă prioritate acţiunilor care trebuie întreprinse în vederea eliminării sau limitării riscurilor pentru sănătatea umană, sănătatea animalelor şi a plantelor, pentru bunăstarea animalelor sau, în ceea ce priveşte OMG-urile şi produsele fitosanitare, şi pentru mediu.

(2) În cazul în care există suspiciuni privind neconformitatea, autoritatea competentă efectuează o investigaţie în vederea confirmării sau eliminării suspiciunilor respective.

(3) Dacă este necesar, acţiunile întreprinse în conformitate cu alin.(2) includ:

a) intensificarea controalelor oficiale asupra animalelor, bunurilor şi operatorilor pentru o perioadă adecvată;

b) reţinerea oficială a animalelor, a bunurilor şi a oricăror substanţe sau produse neautorizate, după caz.

Articolul 95. Măsurile întreprinse la constatarea cazurilor de neconformitate

(1) La constatarea cazurilor de neconformitate, autoritatea competentă întreprinde:

a) măsurile necesare pentru a stabili originea şi gravitatea neconformităţilor, precum şi responsabilităţile operatorului; şi

b) măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că operatorul în cauză remediază neconformităţile constatate şi previne repetarea acestora.

Dacă decide asupra măsurilor care trebuie întreprinse, autoritatea competentă ia în considerare natura neconformităţilor şi istoricul operatorului în ceea ce priveşte conformitatea.

(1¹) Selectarea şi aplicarea măsurilor prevăzute la alin.(1) şi (2) se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat, iar în cazul încălcărilor foarte grave – în baza art.18² alin.(2) din Legea nr.221/2007 privind activitatea sanitară veterinară.

(2) După caz, în situaţia în care acţionează în conformitate cu alin.(1) din prezentul articol, autoritatea competentă întreprinde toate măsurile pe care le consideră corespunzătoare în vederea asigurării respectării normelor art.1 alin.(2), printre care:

a) dispune sau efectuează tratarea animalelor;

b) dispune descărcarea, transferul către un alt mijloc de transport, adăpostirea şi îngrijirea animalelor, instituirea perioadelor de carantină şi amânarea sacrificării animalelor şi solicită asistenţă veterinară, în caz de necesitate;

c) dispune să fie comunicate consumatorilor informaţiile privind tratarea bunurilor, modificarea etichetelor sau corectarea acestora;

d) restricţionează sau interzice introducerea pe piaţă, circulaţia, intrarea în Republica Moldova sau exportul animalelor şi al bunurilor şi interzice întoarcerea acestora în Republica Moldova sau dispune întoarcerea acestora în ţara de expediere;

e) dispune sporirea frecvenţei controalelor proprii efectuate de către operator;

f) dispune efectuarea unor controale oficiale intensificate sau sistematice asupra anumitor activităţi ale operatorului în cauză;

g) dispune rechemarea, retragerea, îndepărtarea şi distrugerea bunurilor, autorizând, după caz, utilizarea bunurilor în alte scopuri decât cele iniţiale;

h) dispune, pe o durată corespunzătoare, încetarea tuturor activităţilor operatorului în cauză sau a unei părţi din acestea ori izolarea sau închiderea unităţilor, a exploataţiilor sau a altor sedii ale sale;

i) dispune încetarea, pe o durată corespunzătoare, a tuturor activităţilor operatorului în cauză sau a unei părţi din acestea şi, după caz, a activităţii paginilor web pe care le administrează sau le utilizează;

j) dispune suspendarea sau retragerea înregistrării ori autorizaţiei unităţii, fabricii, exploataţiei sau mijloacelor de transport în cauză, a autorizaţiei transportatorului sau a certificatului de competenţă al conducătorului auto;

k) dispune sacrificarea sau uciderea animalelor, cu condiţia ca aceasta să fie măsura cea mai adecvată pentru a proteja sănătatea umană, precum şi sănătatea şi bunăstarea animalelor.

(3) Autoritatea competentă furnizează operatorului în cauză sau reprezentantului acestuia:

a) o notificare, în formă scrisă, cu privire la decizia privind acţiunea sau măsura care trebuie întreprinsă în conformitate cu alin.(1) şi (2), împreună cu motivele care au stat la baza deciziei respective; şi

b) informaţiile privind orice cale de atac împotriva deciziilor respective, procedura aplicabilă şi termenele-limită în ceea ce priveşte o astfel de cale de atac.

(4) Toate cheltuielile efectuate în temeiul prevederilor prezentului articol sunt acoperite de către operatorii responsabili.

(5) În cazul emiterii certificatelor oficiale false sau înşelătoare ori în cazul abuzului aferent emiterii certificatelor oficiale, autorităţile competente aprobă măsurile corespunzătoare, printre care:

a) suspendarea temporară a inspectorului autorizat din atribuţiile sale;

b) retragerea autorizaţiei de a semna certificate oficiale;

c) tragerea la răspundere penală, pentru a preveni repetarea infracţiunilor menţionate la art.73 alin.(2).

[Art.95 alin.(1¹) introdus prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 08.05.2026]

Articolul 96. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi

Exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de către persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul organelor de control şi de supraveghere de stat, precum şi tăinuirea de către persoanele respective a unor fapte ce pun în pericol viaţa şi sănătatea umană atrag răspunderea acestora în conformitate cu legislaţia.

Articolul 97. Soluţionarea litigiilor

Litigiile apărute între operatorii din domeniul alimentar sau operatorii din domeniul hranei pentru animale şi organele de control şi de supraveghere de stat ca urmare a desfăşurării activităţilor de control şi de supraveghere se soluţionează conform procedurii prevăzute de Legea nr.131/2012 privind controlul de stat. Alte litigii decât cele apărute ca urmare a activităţilor de control şi de supraveghere se soluţionează în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

[Art.97 modificat prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 08.05.2026]

Capitolul XIII

DISPOZIŢII FINALE

Articolul 98. Intrarea în vigoare

(1) Prezenta lege intră în vigoare în data de 8 mai 2028.

(2) Guvernul, în termen de 24 de luni de la data publicării prezentei legi:

– va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;

– va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege.

(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.50/2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.122–124, art.383), cu modificările ulterioare.

[Art.98 modificat prin Legea nr.25 din 20.02.2025, în vigoare 08.05.2026]

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.82. Chişinău, 12 aprilie 2024.

Anexa nr.1

FORMAREA PERSONALULUI

DIN CADRUL AUTORITĂŢILOR COMPETENTE

Secţiunea 1

Conţinutul programelor de formare a personalului care

efectuează controale oficiale şi alte activităţi oficiale

1. Metodele şi tehnicile de control, precum sunt inspecţia, verificarea, depistarea, depistarea selectivă, eşantionarea, analizarea, testarea şi diagnosticarea de laborator etc.

2. Procedurile de control.

3. Normele de la art.1 alin.(2).

4. Evaluarea nerespectării normelor art.1 alin.(2).

5. Pericole la producţia, prelucrarea şi distribuţia animalelor şi a bunurilor.

6. Etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie, precum şi posibilele riscuri pentru sănătatea umană şi, după caz, pentru sănătatea animalelor şi a plantelor, pentru bunăstarea animalelor şi pentru mediu.

7. Evaluarea aplicării procedurilor HACCP şi a bunelor practici agricole.

8. Sistemele de gestionare, precum sunt programele de asigurare a calităţii administrate de către operatori şi evaluarea acestora, în măsura în care sunt relevante pentru îndeplinirea cerinţelor stabilite prin normele art.1 alin.(2).

9. Sistemele de certificare oficială.

10. Procedurile de intervenţie în situaţiile de urgenţă, inclusiv comunicarea dintre alte ţări.

11. Procedurile juridice şi implicaţiile controalelor oficiale.

12. Examinarea evidenţelor scrise, a materialelor documentare şi a altor înregistrări, inclusiv a celor referitoare la testele comparative între laboratoare, la acreditare şi la evaluarea riscurilor, care ar putea fi relevante în vederea evaluării respectării normelor art.1 alin.(2). Pot fi incluse aspecte financiare şi comerciale.

13. Procedurile de control şi cerinţele aplicabile la intrarea în Republica Moldova a animalelor şi a bunurilor care provin din alte ţări.

14. Alte domenii necesare pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezenta lege.

Secţiunea a 2-a

Domeniile tematice ale procedurilor de control

1. Modul de organizare a autorităţilor competente şi relaţia dintre autorităţile cărora le-au fost delegate atribuţii de efectuare a controalelor oficiale sau a altor activităţi oficiale.

2. Relaţia dintre autoritatea competentă şi organismele delegate cărora le-au fost delegate anumite atribuţii de control oficial sau alte activităţi oficiale.

3. Declaraţia privind obiectivele care trebuie îndeplinite.

4. Atribuţiile, responsabilităţile şi obligaţiile personalului.

5. Procedurile de eşantionare, metodele şi tehnicile de control, inclusiv analizarea, testarea şi diagnosticarea de laborator, interpretarea rezultatelor şi deciziile subsecvente.

6. Programele de depistare şi de depistare selectivă.

7. Asistenţa reciprocă în cazul în care controalele oficiale necesită aplicarea măsurilor de către mai multe state membre ale Uniunii Europene.

8. Măsurile care trebuie întreprinse în urma controalelor oficiale.

9. Cooperarea cu alte servicii şi departamente care pot avea responsabilităţi relevante sau cu operatorii.

10. Verificarea corespunderii metodelor de eşantionare, analizare, testare şi diagnosticare de laborator.

11. Alte activităţi sau informaţii necesare pentru desfăşurarea, în mod eficient, a controalelor oficiale.

Anexa nr.2

Caracterizarea metodelor de analiză

1. Metodele de analiză şi rezultatele măsurătorilor ar trebui să fie caracterizate prin următoarele criterii:

1) acurateţe (fidelitate şi precizie);

2) aplicabilitate (matrice şi interval de concentrare);

3) limită de detecţie;

4) limită de cuantificare;

5) precizie;

6) repetabilitate;

7) reproductibilitate;

8) recuperare;

9) selectivitate;

10) sensibilitate;

11) liniaritate;

12) incertitudine de măsurare;

13) alte criterii care pot fi selectate, după caz.

2. Valorile preciziei menţionate la pct.1 subpct. 5) se obţin fie în urma unui test interlaboratoare realizat în conformitate cu un protocol privind testele interlaboratoare recunoscut la nivel internaţional (de exemplu, SM ISO 5725:2023 "Acurateţea (fidelitatea şi precizia) metodelor de măsurare şi a rezultatelor"), fie în baza unor teste de respectare a anumitor criterii, în cazul în care au fost stabilite criterii de performanţă pentru metodele de analiză. Valorile repetabilităţii şi reproductibilităţii sunt exprimate într-o formă recunoscută la nivel internaţional (de exemplu, intervale de încredere de 95%, astfel cum sunt definite în SM ISO 5725:2023 "Acurateţea (fidelitatea şi precizia) metodelor de măsurare şi a rezultatelor"). Rezultatele testului interlaboratoare se publică sau se pun la dispoziţie în mod gratuit.

3. Metodele de analiză care se aplică în mod uniform mai multor grupuri de produse trebuie să aibă prioritate faţă de metodele care se aplică doar unor produse individuale.

4. În cazul în care metodele de analiză pot fi validate doar în cadrul unui singur laborator, metodele respective trebuie să fie validate în conformitate cu protocoale ştiinţifice sau cu studiile de referinţă recunoscute la nivel internaţional sau, în cazul în care au fost stabilite criterii de performanţă pentru metodele de analiză, în baza unor teste privind respectarea criteriilor.

5. Metodele de analiză adoptate în temeiul prezentei legi trebuie să fie redactate în conformitate cu formatul standard recomandat în ISO pentru metodele de analiză.