Hotărâre nr. 226 din 23.04.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

pentru aprobarea  Normei sanitare veterinare

privind înregistrarea sau autorizarea unităţilor

de acvacultură şi a transportatorilor

de animale acvatice

nr. 226  din  23.04.2025

 (în vigoare 08.05.2028) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 237-240 art. 280 din 19.05.2025

* * *

UE

În temeiul art.176 alin.(4), art.181 alin.(2) şi art.189 alin.(1) din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2024, nr.389-391, art.600), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Norma sanitară veterinară privind înregistrarea sau autorizarea unităţilor de acvacultură şi a transportatorilor de animale acvatice (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr.196/2024 privind sănătatea animală.

Aprobată

prin Hotărârea Guvernului nr.226/2025

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ

privind înregistrarea sau autorizarea unităţilor de acvacultură

 şi a transportatorilor de animale acvatice

Prezenta Normă:

- transpune parţial Regulamentul delegat (UE) 2020/691 al Comisiei din 30 ianuarie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele pentru unităţile de acvacultură şi transportatorii de animale acvatice (CELEX: 32020R0691), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 174 din 3 iunie 2020;

- transpune Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/2037 al Comisiei din 22 noiembrie 2021 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte exonerările de la obligaţiile operatorilor de înregistrare a unităţilor de acvacultură şi de ţinerea evidenţelor (CELEX: 32021R2037), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 416 din 23 noiembrie 2021.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Norma sanitară veterinară privind înregistrarea sau autorizarea unităţilor de acvacultură şi a transportatorilor de animale acvatice (în continuare – Normă) stabileşte cerinţele pentru înregistrarea şi autorizarea unităţilor de acvacultură care deţin animale de acvacultură şi a transportatorilor de animale acvatice, în scopul protejării sănătăţii publice şi animale.

2. Prezenta Normă se aplică pentru a preveni şi a controla răspândirea bolilor la animalele acvatice, protejând astfel sănătatea animalelor şi a oamenilor, precum şi mediul înconjurător.

3. Prezenta Normă nu se aplică:

3.1. produselor din peşte imitate;

3.2. uleiului de peşte folosit în hrana animalelor, în industria farmaceutică şi în industria chimică.

4. Prezenta Normă stabileşte cerinţele de plasare pe piaţă şi punere în liberă circulaţie (import) a produselor de acvacultură.

5. În sensul prezentei Norme se utilizează următoarele noţiuni:

5.1. autoritate competentă – autorităţi competente astfel cum sunt definite la art.3 din Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar;

5.2. centru de purificare – unitate care dispune de bazine alimentate cu apă de mare curată, în care sunt aşezate moluştele pe toată perioada necesară pentru reducerea contaminării, pentru ca acestea să poată fi corespunzătoare consumului uman;

5.3. centru de expediere – orice unitate de pe ţărm sau din larg responsabilă de primirea, tratarea, spălarea, curăţarea, sortarea, împachetarea şi ambalarea moluştelor destinate consumului uman;

5.4. creşterea mortalităţii – niveluri ale mortalităţii inexplicabile, care depăşesc nivelul considerat normal pentru unitatea de acvacultură sau grupul de unităţi de acvacultură în cauză în condiţii obişnuite;

5.5. iaz mare – iaz natural sau artificial în care sursa de hrană a animalelor deţinute în aceste iazuri este naturală, în afara unor circumstanţe excepţionale, şi în care nu se aplică măsuri de creştere a producţiei peste capacitatea naturală a mediului;

5.6. instalaţie închisă – unitate de acvacultură în care apa reziduală provenită de la unitatea respectivă este supusă unui tratament capabil să inactiveze agenţii patogeni ai bolilor listate sau emergente înainte de a fi deversată în ape deschise;

5.7. instalaţie deschisă – unitate de acvacultură în care apa reziduală provenită de la unitatea respectivă este deversată direct în ape deschise fără a fi tratată pentru inactivarea agenţilor patogeni ai bolilor listate sau emergente;

5.8. în izolare – deţinerea animalelor de acvacultură într-o unitate de acvacultură unde acestea nu intră în contact cu nicio altă specie de animale acvatice, fie direct, prin coabitare, fie indirect, prin alimentarea cu apă;

5.9. măsuri de biosecuritate – măsurile incluse într-un plan de biosecuritate care a fost conceput pentru – şi pus în aplicare de către – fiecare unitate de acvacultură dintr-un grup de unităţi de acvacultură care a fost autorizat de către autoritatea competentă în conformitate cu art.177 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală;

5.10. număr de înregistrare unic – număr atribuit unităţii de acvacultură înregistrate sau unui grup de unităţi de acvacultură înregistrat, astfel cum se menţionează la art.176 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală;

5.11. număr de autorizare unic – număr atribuit de către autoritatea competentă unei unităţi de acvacultură autorizate sau unui grup de unităţi de acvacultură autorizat de către aceasta, în conformitate cu art.176 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală;

5.12. plan de biosecuritate – plan documentat care identifică rutele prin care un agent patogen pătrunde într-o unitate de acvacultură, se răspândeşte în aceasta şi se poate transfera pornind de la aceasta; planul ţine cont de particularităţile unităţii şi identifică măsurile care vor atenua riscurile la adresa biosecurităţii care au fost identificate;

5.13. program de supraveghere – program voluntar de măsuri de testare şi de control întreprinse în legătură cu o boală de categoria C într-o unitate de acvacultură care nu participă la un program de eradicare pentru a obţine statutul de indemnă de boala respectivă, dar în cazul căreia testele arată că unitatea de acvacultură nu este infectată cu boala de categoria C în cauză;

5.14. unităţi de producţie – jgheaburi, iazuri, bazine mari, rezervoare, cuşti, ţarcuri sau structuri similare care conţin grupuri de animale de acvacultură într-o unitate de acvacultură;

5.15. zonă epidemiologică – zonă geografică definită în care animalele acvatice au acelaşi statut sanitar şi sunt expuse aceluiaşi risc de contractare a unei boli listate sau emergente în conformitate cu art.5 şi 6 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală;

5.16. zonă de relocare – orice zonă de apă dulce, maritimă, de estuar cu limite bine marcate şi indicate prin geamanduri, stâlpi sau orice alte mijloace fixe şi utilizată exclusiv pentru purificarea naturală a moluştelor.

Capitolul II

ÎNREGISTRARE, AUTORIZARE, REGISTRE

ŞI ŢINEREA EVIDENŢELOR

Secţiunea 1

Autorizarea unităţilor de acvacultură care prezintă un risc semnificativ

de răspândire a bolii şi derogări de la cerinţa de autorizare

6. Prin derogare de la art.176 alin.(1) lit.a) din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală (în continuare – Legea nr.196/2024), operatorii următoarelor tipuri de unităţi de acvacultură nu au obligaţia de a solicita autorităţii competente autorizarea unităţilor lor de acvacultură:

6.1. unităţile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute doar în vederea eliberării în natură;

6.2. iazurile mari în care animalele de acvacultură sunt deţinute în vederea consumului uman direct sau a eliberării în natură;

6.3. centrele de purificare care:

6.3.1. sunt autorizate în conformitate cu cerinţele specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală; şi

6.3.2. primesc moluşte doar din zona epidemiologică în care este amplasată unitatea;

6.4. centrele de expediere care:

6.4.1. sunt autorizate în conformitate cu art.177 lit.a) din Legea nr.196/2024; şi

6.4.2. primesc moluşte doar din zona epidemiologică în care este amplasată unitatea;

6.5. zonele de relocare care:

6.5.1. sunt autorizate în conformitate art.177 lit.a) din Legea nr.196/2024; şi

6.5.2. primesc moluşte doar din zona epidemiologică în care este amplasată unitatea.

7. Operatorii unităţilor de acvacultură care deţin moluşte destinate consumului uman direct au obligaţia de a solicita autorităţii competente autorizarea, în cazul cărora aceasta a realizat o evaluare a riscurilor:

7.1. ţinând cont cel puţin de factorii de risc; şi

7.2. în care este stabilit că riscul ca animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură să răspândească o boală listată sau emergentă este nesemnificativ.

8. Operatorii următoarelor tipuri de unităţi de acvacultură solicită autorităţii competente autorizarea în conformitate cu art.176 alin.(1) din Legea nr.196/2024:

8.1. unităţile de carantină pentru animale de acvacultură;

8.2. unităţile de acvacultură care deţin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate vectori;

8.3. unităţile de acvacultură care sunt instalaţii închise şi care deţin, în scopuri ornamentale, animale de acvacultură ce creează un risc semnificativ de boală din cauza tiparelor lor de deplasare;

8.4. unităţile de acvacultură care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale în instalaţii deschise;

8.5. navele sau alte unităţi mobile în care sunt deţinute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creştere conexe.

Secţiunea a 2-a

Cerinţe de acordare a autorizaţiei

pentru unităţile de acvacultură

9. Autoritatea competentă autorizează unităţile de acvacultură menţionate la pct.13 şi 15-25 sau grupurile de unităţi de acvacultură menţionate la pct.14 doar dacă operatorii acestora au conceput şi au documentat un plan de biosecuritate care respectă următoarele cerinţe:

9.1. identifică rutele prin care un agent patogen pătrunde în unitatea de acvacultură sau în grupul de unităţi de acvacultură, se răspândeşte în acestea şi se poate transfera din acestea în mediu sau în alte unităţi de acvacultură;

9.2. ţine cont de caracteristicile fiecărei unităţi de acvacultură sau ale fiecărui grup de unităţi de acvacultură şi identifică măsurile de atenuare pentru fiecare risc la adresa biosecurităţii care a fost identificat;

9.3. la elaborarea planului respectiv pentru unitatea de acvacultură sau grupul de unităţi de acvacultură, ia în considerare sau ţină cont, după caz, de elementele stabilite în capitolele I-VII şi IX-XII din anexa nr.1.

10. Autoritatea competentă autorizează unităţile de acvacultură menţionate la pct.13, 23 şi 24 doar dacă operatorii acestora se conformează supravegherii bazate pe riscuri în conformitate cu art.26 din Legea nr.196/2024, care ia forma unei scheme de supraveghere bazate pe riscuri, astfel cum este stabilită la pct.1 din anexa nr.2.

11. Autoritatea competentă autorizează grupurile de unităţi de acvacultură menţionate la pct.14 doar dacă operatorii acestora se conformează supravegherii bazate pe riscuri în conformitate cu art.26 din Legea nr.196/2024, care ia forma unei scheme de supraveghere bazate pe riscuri, astfel cum este stabilită la pct.3 din anexa nr.2.

12. Atunci când se acordă autorizarea pentru unităţile de acvacultură sau pentru grupurile de astfel de unităţi, conform pct.10 şi 11, autoritatea competentă ţine cont de următoarele elemente şi le include în schema de supraveghere bazată pe riscuri:

12.1. rezultatul supravegherii realizate de către operator în conformitate cu art.24 din Legea nr.196/2024;

12.2. informaţiile obţinute în cadrul vizitelor de verificare a sănătăţii animale efectuate de către un medic veterinar în conformitate cu art.25 din Legea nr.196/2024, în cazul în care operatorii pun la dispoziţie aceste informaţii;

12.3. în cazul transportului de animale acvatice prin navigaţie maritimă, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor se asigură de prezenţa la bordul navei a certificatului sanitar de bord, în conformitate cu prevederile Regulamentului Sanitar Internaţional (RSI)/2005.

13. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unităţile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute pentru deplasarea din respectivele unităţi fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură, altele decât unităţile de acvacultură menţionate la pct.18-25, respectă cerinţele stabilite:

13.1. la pct.10, în ceea ce priveşte supravegherea bazată pe riscuri;

13.2. la pct.1 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte măsurile de biosecuritate;

13.3. la pct.2 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

14. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că grupurile de unităţi de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute pentru deplasarea din respectivele unităţi fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură, respectă cerinţele stabilite:

14.1. la pct.11, în ceea ce priveşte supravegherea bazată pe riscuri;

14.2. la pct.3 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte măsurile de biosecuritate pentru unităţile de acvacultură din grup;

14.3. la pct.4 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

15. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unităţile de acvacultură izolate respectă cerinţele stabilite:

15.1. la pct.16, în ceea ce priveşte măsurile adoptate pentru instalaţiile unde se efectuează examinări post-mortem şi în ceea ce priveşte asigurarea serviciilor unui medic veterinar al unităţii;

15.2. la pct.5 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

15.3. la pct.6 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte supravegherea şi controlul;

15.4. la pct.7 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

16. Înainte ca autoritatea competentă să acorde autorizarea, operatorii unităţilor de acvacultură izolate:

16.1. iau măsuri pentru efectuarea examinărilor veterinare post-mortem în instalaţii adecvate din unitatea de acvacultură izolată sau într-un laborator;

16.2. asigură, prin contract sau prin intermediul unui alt instrument juridic, serviciile unui medic veterinar al unităţii, care este responsabil pentru:

16.2.1. supravegherea activităţilor unităţii de acvacultură izolate şi respectarea cerinţelor de autorizare prevăzute la pct.15;

16.2.2. revizuirea planului de supraveghere a bolilor menţionat la subpct. 6.1 din anexa nr.1 cel puţin o dată pe an.

17. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor respectă cerinţele stabilite:

17.1. la pct.8 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

17.2. la pct.9 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

18. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că centrele de purificare, altele decât cele menţionate la subpct. 6.3, respectă cerinţele stabilite:

18.1. la pct.10 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

18.2. la pct.11 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

19. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că centrele de expediere, altele decât cele menţionate la subpct. 6.4, respectă cerinţele stabilite:

19.1. la pct.12 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

19.2. la pct.13 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

20. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că zonele de relocare, altele decât menţionate la subpct. 6.5, respectă cerinţele stabilite:

20.1. la pct.14 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

20.2. la pct.15 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

21. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unităţile de carantină respectă cerinţele stabilite:

21.1. la pct.16 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

21.2. la pct.17 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte măsurile de supraveghere şi control;

21.3. la pct.18 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

22. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unităţile de acvacultură care deţin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, respectă cerinţele stabilite:

22.1. la pct.19 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

22.2. la pct.20 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte măsurile de supraveghere şi control;

22.3. la pct.21 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

23. Atunci când se acordă autorizaţia, autoritatea competentă se asigură că unităţile de acvacultură închise care deţin specii ornamentale cu potenţial ridicat de a introduce boli infecţioase respectă următoarele cerinţe stabilite:

23.1. la pct.10, în ceea ce priveşte supravegherea bazată pe riscuri;

23.2. la pct.22 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

23.3. la pct.23 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

24. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unităţile de acvacultură care sunt instalaţii deschise şi care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale respectă cerinţele stabilite:

24.1. la pct.10, în ceea ce priveşte supravegherea bazată pe riscuri;

24.2. la pct.24 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

24.3. la pct.25 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

25. Atunci când se acordă autorizarea, autoritatea competentă se asigură că unităţile mobile în care sunt deţinute temporar animale de acvacultură, în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creştere conexe, respectă cerinţele stabilite:

25.1. la pct.26 din anexa nr.1, privind măsurile de biosecuritate;

25.2. la pct.27 din anexa nr.1, în ceea ce priveşte instalaţiile şi echipamentele.

Secţiunea a 3-a

Registrele unităţilor de acvacultură

26. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.185 alin.(2) din Legea nr.196/2024, autoritatea competentă include în registrul unităţilor de acvacultură, pentru fiecare unitate de acvacultură pe care o înregistrează, următoarele informaţii:

26.1. numărul de înregistrare unic atribuit respectivei unităţi;

26.2. data înregistrării;

26.3. adresa şi coordonatele geografice ale amplasării unităţii de acvacultură;

26.4. descrierea instalaţiilor şi a echipamentelor unităţii;

26.5. categoriile de animale de acvacultură care sunt deţinute în unitatea de acvacultură;

26.6. numărul aproximativ de animale de acvacultură care pot fi deţinute în unitatea de acvacultură, biomasa maximă a acestor animale sau ambele;

26.7. perioada în care animalele de acvacultură sunt deţinute în unitatea de acvacultură dacă aceasta nu este ocupată în mod neîntrerupt, inclusiv dacă prezintă relevanţă, informaţii privind ocuparea sezonieră sau ocuparea pe durata anumitor evenimente;

26.8. data oricărei încetări a activităţii, în cazul în care operatorul a informat autoritatea competentă cu privire la aceasta.

27. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.185 alin.(2) din Legea nr.196/2024, autoritatea competentă include în registrul unităţilor de acvacultură autorizate, pentru fiecare unitate de acvacultură sau grup de unităţi de acvacultură pe care le autorizează, următoarele informaţii:

27.1. numărul de autorizare unic atribuit respectivei unităţi sau respectivului grup de către autoritatea competentă;

27.2. data autorizării acordate sau data oricărei suspendări sau retrageri a autorizării;

27.3. adresa şi coordonatele geografice (latitudine şi longitudine) ale amplasării unităţii de acvacultură autorizate sau a grupului de unităţi de acvacultură autorizat;

27.4. descrierea instalaţiilor şi a echipamentelor relevante ale unităţii sau ale grupului de unităţi;

27.5. categoriile de animale de acvacultură care sunt deţinute în unitatea de acvacultură sau în grupul de unităţi de acvacultură;

27.6. numărul aproximativ de animale de acvacultură care pot fi deţinute în unitatea de acvacultură sau în grupul de unităţi de acvacultură, biomasa maximă a acestor animale sau ambele;

27.7. perioada în care animalele de acvacultură sunt deţinute în unitatea de acvacultură sau în grupul de unităţi de acvacultură dacă acestea nu sunt ocupate în mod neîntrerupt, inclusiv, dacă prezintă relevanţă, informaţii privind ocuparea sezonieră sau ocuparea pe durata anumitor evenimente;

27.8. data oricărei încetări a activităţii, în cazul în care operatorul a informat autoritatea competentă cu privire la aceasta.

28. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.185 alin.(3) din Legea nr.196/2024, autoritatea competentă publică pe site-ul său web oficial, disponibil publicului, informaţii actualizate cu privire la statutul sanitar al animalelor de acvacultură deţinute în unităţi de acvacultură sau în grupuri de unităţi de acvacultură care sunt autorizate în conformitate cu art.181 alin.(1) din legea menţionată, aceste informaţii actualizate stabilesc cel puţin statutul sanitar al unităţii de acvacultură sau al grupului de unităţi de acvacultură pentru fiecare boală listată relevantă şi pentru fiecare categorie relevantă de boli listate, după cum urmează:

28.1. dacă grupul sau unitatea este indemnă de o boală de categoria B sau de o boală de categoria C;

28.2. dacă grupul sau unitatea participă la un program de eradicare a unei boli de categoria B sau a unei boli de categoria C;

28.3. dacă grupul sau unitatea participă la un program voluntar de supraveghere a unei boli de categoria C; sau

28.4. orice alte informaţii privind o boală din categoriile B, C sau D, altele decât informaţiile stabilite la subpct. 28.1, 28.2 şi 28.3.

Capitolul III

EVIDENŢELE CARE TREBUIE ŢINUTE DE CĂTRE OPERATORII

UNITĂŢILOR DE ACVACULTURĂ ÎNREGISTRATE SAU AUTORIZATE

ŞI DE CĂTRE TRANSPORTATORI

29. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor de acvacultură înregistrate înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

29.1. numărul de înregistrare unic atribuit unităţii de acvacultură;

29.2. detaliile privind orice anchetă desfăşurată ca urmare a constatării unei creşteri a mortalităţii sau a unei suspiciuni de prezenţă a bolii;

29.3. declaraţiile pe propria răspundere emise în conformitate cu art.218 din Legea nr.196/2024, primite împreună cu transporturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură sau trimise împreună cu astfel de transporturi care au fost expediate de la unitatea de acvacultură, după caz.

30. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor de acvacultură autorizate în care animalele de acvacultură sunt deţinute pentru deplasarea din respectivele unităţi fie în viu, fie ca produse de origine animală, altele decât unităţile de acvacultură menţionate la pct.35-42, înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

30.1. numărul de autorizare unic atribuit unităţii de acvacultură;

30.2. categoria curentă de risc atribuită unităţii de acvacultură;

30.3. detaliile privind punerea în aplicare şi rezultatele supravegherii bazate pe riscuri prevăzute la pct.10;

30.4. detaliile privind deplasarea animalelor spre unitatea de acvacultură, inclusiv:

30.4.1. numărul de autorizare sau de înregistrare unic al unităţii de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură care au fost primite de la o altă unitate de acvacultură; sau

30.4.2. localizarea habitatului din care au fost colectate animalele acvatice sălbatice înainte de a fi expediate unităţii de acvacultură;

30.5. detaliile privind deplasarea animalelor dinspre unitatea de acvacultură, inclusiv:

30.5.1. animalele de acvacultură şi produsele provenite de la animale de acvacultură şi, în cazul deplasării animalelor de acvacultură, numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de destinaţie; sau

30.5.2. în cazul deplasării în vederea eliberării în natură, detaliile privind habitatul în care urmează să fie eliberate animalele de acvacultură;

30.6. denumirea şi adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unităţii sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

30.7. planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură autorizată şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia;

30.8. declaraţia pe proprie răspundere, emisă în conformitate cu art.218 din Legea nr.196/2024, primite împreună cu transporturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură sau trimise împreună cu transporturile care au fost expediate de la unitatea de acvacultură, după caz.

31. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor de acvacultură dintr-un grup de unităţi de acvacultură autorizate în conformitate cu art.177 lit.a) din Legea nr.196/2024 înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

31.1. numărul de autorizare unic atribuit unităţii de acvacultură;

31.2. categoria curentă de risc atribuită grupului de unităţi de acvacultură de către autoritatea competentă;

31.3. detaliile privind punerea în aplicare şi rezultatele supravegherii bazate pe riscuri prevăzute la pct.11;

31.4. detaliile privind deplasarea animalelor spre unitatea de acvacultură, inclusiv:

31.4.1. numărul de autorizare sau de înregistrare unic al unităţii de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură care au fost primite de la o unitate de acvacultură din afara grupului; sau

31.4.2. localizarea habitatului din care au fost colectate animalele acvatice sălbatice înainte de a fi expediate unităţii de acvacultură;

31.5. detaliile privind deplasarea animalelor dinspre grupul de unităţi de acvacultură, inclusiv:

31.5.1. animalele de acvacultură şi produsele provenite de la animale de acvacultură şi, în cazul deplasării animalelor de acvacultură, numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de destinaţie, în cazul în care animalele de acvacultură sunt expediate unei unităţi din afara grupului; sau

31.5.2. în cazul deplasării în vederea eliberării în natură, detaliile privind habitatul în care urmează să fie eliberate animalele de acvacultură;

31.6. denumirea şi adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unităţii de acvacultură sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

31.7. detaliile privind planul de biosecuritate instituit şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia;

31.8. declaraţiile pe propria răspundere emise în conformitate cu art.218 din Legea nr.196/2024, primite împreună cu loturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură sau trimise împreună cu loturile care au fost expediate de la unitatea de acvacultură, după caz.

32. Persoana calificată care supraveghează grupul de unităţi de acvacultură autorizat în conformitate cu art.177 lit.b) din Legea nr.196/2024 înregistrează şi păstrează informaţiile prevăzute la subpct. 31.1-31.8, în numele fiecărei unităţi de acvacultură din cadrul grupului.

33. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor de acvacultură izolate autorizate înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

33.1. numărul de autorizare unic atribuit unităţii de acvacultură izolate;

33.2. detaliile privind circulaţia animalelor spre şi dinspre unitatea de acvacultură izolată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de origine sau de destinaţie a tuturor animalelor de acvacultură primite de la o altă unitate de acvacultură sau expediate acesteia;

33.3. denumirea şi adresa transportatorilor care livrează animale de acvacultură unităţii de acvacultură izolate sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

33.4. detaliile privind punerea în aplicare şi rezultatele planului de supraveghere a bolilor prevăzut la pct.6 din anexa nr.1;

33.5. rezultatele testelor clinice şi de laborator şi ale examinărilor post-mortem care indică o creştere a mortalităţii sau suspiciunea prezenţei unei boli;

33.6. dacă sunt relevante, detaliile privind vaccinarea sau tratamentul animalelor de acvacultură, prevăzute la subpct. 6.3 din anexa nr.1;

33.7. detaliile privind izolarea sau carantina animalelor de acvacultură sosite, instrucţiunile, dacă există, oferite de autoritatea competentă, cu privire la izolare şi carantină şi observaţiile relevante formulate în orice perioadă de izolare sau de carantină;

33.8. planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură izolată.

34. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.187 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

34.1. numărul de autorizare unic atribuit unităţii producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor;

34.2. planul de biosecuritate pentru unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia;

34.3. evidenţele privind întreţinerea sistemului de tratare a apei reziduale utilizat în unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor;

34.4. evidenţele pe baza cărora să se verifice eficacitatea sistemului de tratare a apei;

34.5. denumirea şi adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unităţii producătoare de alimente provenite de la animale acvatice aptă pentru combaterea bolilor.

35. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii centrelor de purificare autorizate înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

35.1. numărul de autorizare unic atribuit centrului de purificare autorizat de către autoritatea competentă;

35.2. planul de biosecuritate pentru centrul de purificare autorizat şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia;

35.3. evidenţele privind întreţinerea sistemului de tratare a apei reziduale utilizat în centrul de purificare autorizat;

35.4. evidenţele pe baza cărora să se verifice eficacitatea sistemului de tratare a apei.

36. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii centrelor de expediere autorizate înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

36.1. numărul de autorizare unic atribuit centrului de expediere autorizat de către autoritatea competentă;

36.2. planul de biosecuritate pentru centrul de expediere autorizat şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia;

36.3. evidenţele privind întreţinerea sistemului de tratare a apei reziduale utilizat în centrul de expediere autorizat;

36.4. evidenţele pe baza cărora să se verifice eficacitatea sistemului de tratare a apei.

37. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii zonelor de relocare autorizate înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

37.1. numărul de autorizare unic atribuit zonei de relocare autorizate;

37.2. planul de biosecuritate pentru zona de relocare autorizată şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia.

38. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor autorizate de carantină pentru animalele de acvacultură înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

38.1. numărul de autorizare unic atribuit unităţii de carantină;

38.2. detaliile privind deplasarea animalelor spre unitatea de carantină autorizată, inclusiv:

38.2.1. numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură primite de la o altă unitate de acvacultură; sau

38.2.2. localizarea habitatului din care au fost colectate animalele acvatice înainte de a fi expediate unităţii de carantină autorizate;

38.3. detaliile privind deplasarea animalelor dinspre unitatea de carantină autorizată, inclusiv:

38.3.1. numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de destinaţie; sau

38.3.2. localizarea habitatului natural în care au fost eliberate animalele de acvacultură;

38.4. denumirea şi adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unităţii de carantină autorizate sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

38.5. detaliile privind punerea în aplicare şi rezultatele planului de supraveghere a bolilor prevăzut la pct.17 din anexa nr.1;

38.6. rezultatele testelor clinice şi de laborator şi ale examinărilor post-mortem prevăzute la pct.17 din anexa nr.1;

38.7. instrucţiunile, dacă există, oferite de către autoritatea competentă cu privire la observaţiile formulate în orice perioadă de izolare sau de carantină;

38.8. planul de biosecuritate pentru unitatea de carantină autorizată şi dovezi de punere în aplicare a acestuia;

38.9. dovezile care arată că parametrii de mediu din unitatea de carantină autorizată sunt propice manifestării bolii/bolilor listate sau emergente relevante.

39. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor de acvacultură autorizate care deţin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate vectori, înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

39.1. numărul de autorizare unic atribuit unităţii de acvacultură;

39.2. detaliile privind deplasarea animalelor spre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv:

39.2.1. numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură primite de la o altă unitate de acvacultură; sau

39.2.2. localizarea habitatului din care au fost colectate animalele acvatice înainte de a fi expediate unităţii de acvacultură autorizate;

39.3. detaliile privind deplasarea animalelor dinspre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv:

39.3.1. numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de destinaţie; sau

39.3.2. în cazul deplasării în vederea eliberării în natură, detaliile privind habitatul în care urmează să fie eliberate animalele de acvacultură;

39.4. denumirea şi adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unităţii de acvacultură autorizate sau colectează animale de acvacultură din aceasta;

39.5. detaliile privind punerea în aplicare şi rezultatele planului de supraveghere a bolilor prevăzut la pct.20 din anexa nr.1;

39.6. rezultatele testelor clinice şi de laborator şi ale examinărilor post-mortem prevăzute la pct.20 din anexa nr.1;

39.7. instrucţiunile, dacă există, oferite de către autoritatea competentă cu privire la observaţiile formulate în perioada de izolare de 90 de zile, menţionată la pct.20 din anexa nr.1;

39.8. planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură autorizată şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia.

40. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor de acvacultură autorizate care sunt instalaţii închise şi care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

40.1. numărul de autorizare unic atribuit unităţii de acvacultură;

40.2. categoria curentă de risc atribuită unităţii de acvacultură autorizate de către autoritatea competentă;

40.3. detaliile privind punerea în aplicare şi rezultatele supravegherii bazate pe riscuri prevăzută la pct.10, dacă sunt relevante;

40.4. detaliile privind circulaţia animalelor spre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură primite de la o altă unitate de acvacultură;

40.5. detaliile privind circulaţia animalelor dinspre unitatea de acvacultură izolată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de destinaţie, cu excepţia cazurilor în care această deplasare a animalelor are ca destinaţie gospodăriile;

40.6. denumirea şi adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unităţii de acvacultură autorizate sau colectează animale de acvacultură din unitatea respectivă, cu excepţia cazurilor în care această deplasare a animalelor are ca destinaţie gospodăriile;

40.7. planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură autorizată şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia;

40.8. declaraţiile pe propria răspundere emise în conformitate cu art.218 din Legea nr.196/2024, primite împreună cu transporturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură autorizată sau trimise împreună cu transporturile care au fost expediate de la unitatea de acvacultură autorizată, după caz.

41. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii unităţilor de acvacultură autorizate care sunt instalaţii deschise şi care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

41.1. numărul de autorizare unic atribuit unităţii de acvacultură;

41.2. categoria curentă de risc atribuită unităţii de acvacultură autorizate;

41.3. detaliile privind punerea în aplicare şi rezultatele supravegherii bazate pe riscuri prevăzută la pct.10, dacă sunt relevante;

41.4. detaliile privind circulaţia animalelor spre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de origine pentru toate animalele de acvacultură care au fost primite de la o altă unitate de acvacultură;

41.5. detaliile privind circulaţia animalelor dinspre unitatea de acvacultură autorizată, inclusiv numărul de înregistrare sau de autorizare unic al unităţii de acvacultură de destinaţie, cu excepţia cazurilor în care această deplasare a animalelor are ca destinaţie gospodăriile;

41.6. denumirea şi adresa transportatorilor care livrează animale acvatice unităţii de acvacultură autorizate sau colectează animale de acvacultură din unitatea respectivă, cu excepţia cazurilor în care această deplasare a animalelor are ca destinaţie gospodăriile;

41.7. planul de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură autorizată şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia;

41.8. declaraţiile pe propria răspundere emise în conformitate cu art.218 din Legea nr.196/2024, primite împreună cu transporturile de animale de acvacultură care au sosit la unitatea de acvacultură autorizată sau trimise împreună cu transporturile care au fost expediate de la unitatea de acvacultură autorizată, după caz.

42. În plus faţă de informaţiile prevăzute la art.186 alin.(1) din Legea nr.196/2024, operatorii de nave autorizate sau alte unităţi mobile autorizate în care sunt deţinute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creştere conexe înregistrează şi păstrează următoarele informaţii:

42.1. numărul de autorizare unic atribuit navei sau altei unităţi mobile de către autoritatea competentă;

42.2. datele şi orele la care animalele de acvacultură sunt încărcate pe o unitate mobilă autorizată;

42.3. dacă sunt relevante, denumirea, adresa şi numărul de înregistrare sau de autorizare unic pentru fiecare unitate de acvacultură unde au fost încărcate şi descărcate animale de acvacultură;

42.4. datele şi locurile în care nava sau altă unitate mobilă a fost umplută cu apă înainte de încărcare şi, după caz, datele şi locurile în care apa a fost schimbată între încărcare şi descărcare;

42.5. dacă sunt relevante, detaliile privind rutele urmate între o unitate de acvacultură şi alta;

42.6. detaliile privind fiecare tratament sau procedură conexă de creştere a animalelor care are loc pe nava autorizată sau pe altă unitate mobilă autorizată;

42.7. planul de biosecuritate pentru nava autorizată sau pentru altă unitate mobilă autorizată şi dovezi privind punerea în aplicare a acestuia.

43. Transportatorii de animale acvatice înregistrează şi păstrează următoarele informaţii pentru fiecare mijloc de transport utilizat pentru deplasarea animalelor acvatice:

43.1. plăcuţele de înmatriculare în cazul transportului rutier, numărul IMO de identificare a navei în cazul transportului maritim sau orice alt mijloc de identificare care identifică în mod unic alte mijloace de transport în care sunt transportate animalele acvatice;

43.2. datele şi orele la care animalele acvatice au fost încărcate la unitatea de acvacultură sau la habitatul de origine;

43.3. denumirea, adresa şi numărul de înregistrare sau de autorizare unic al fiecărei unităţi de acvacultură vizitate;

43.4. localizarea fiecărui habitat din care au fost colectate animale acvatice sălbatice;

43.5. datele şi orele la care animalele acvatice au fost descărcate la unitatea de acvacultură sau la habitatul de destinaţie;

43.6. datele, orele şi locurile la care a fost schimbată apa, după caz;

43.7. planul de biosecuritate pentru mijlocul de transport şi dovezi privind punerea în aplicare al acestuia;

43.8. numerele de referinţă ale documentelor de însoţire a transporturilor de animale acvatice.

Anexa nr.1

la Norma sanitară veterinară privind înregistrarea

sau autorizarea unităţilor de acvacultură

şi transportatorilor de animale acvatice

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI

PENTRU UNITĂŢILE DE ACVACULTURĂ

Capitolul I

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI PENTRU UNITĂŢILE  DE  ACVACULTURĂ

ÎN CARE ANIMALELE DE ACVACULTURĂ SUNT DEŢINUTE ÎN VEDEREA DEPLASĂRII

DIN RESPECTIVELE UNITĂŢI FIE ÎN VIU, FIE CA PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ

1. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate pentru unităţile de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute în vederea deplasării din respectivele unităţi fie în viu, fie ca produse provenite de la animale de acvacultură, astfel cum se menţionează la subpct. 13.2 din Normă, sunt următoarele:

1.1. operatorii pun în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, un plan de biosecuritate, care trebuie să ţină cont de următoarele elemente:

1.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitatea de acvacultură;

1.1.2. dacă sistemele funcţionale enumerate în continuare sunt prezente în aceeaşi unitate de acvacultură, acestea să fie separate cu ajutorul barierelor de igienă adecvate:

1.1.2.1. incubatoare;

1.1.2.2. sisteme de îngrăşare;

1.1.2.3. sisteme de prelucrare;

1.1.2.4. centru de expediere;

1.1.3. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul unităţii de acvacultură şi să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

1.1.4. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unităţi de acvacultură diferite, dar, dacă acest lucru nu poate fi evitat, trebuie urmat un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor;

1.1.5. vizitatorii unităţii de acvacultură trebuie controlaţi în cazul în care prezintă un risc de boală; aceşti vizitatori trebuie:

1.1.5.1. să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie furnizate la unitatea de acvacultură;

1.1.5.2. să cureţe şi să dezinfecteze orice îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie proprie la sosirea în unitatea de acvacultură şi, în cazul îmbrăcămintei şi încălţămintei care nu sunt de unică folosinţă, la plecarea din unitate;

1.1.6. animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate unităţile de producţie, cu o frecvenţă care să asigure menţinerea la minimum a presiunii infecţiei, dar care să fie posibilă având în vedere metoda de producţie utilizată, şi trebuie să fie eliminate în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman (în continuare – Legea nr.129/2019);

1.1.7. echipamentele din unitatea de acvacultură să fie curăţate şi dezinfectate la sfârşitul fiecărui ciclu de producţie;

1.1.8. în cazul în care unităţile de acvacultură primesc ouă fertilizate din alte unităţi şi în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere biologic, aceste ouă trebuie să fie dezinfectate în mod adecvat la sosire şi toate ambalajele trebuie să fie dezinfectate sau eliminate într-un mod sigur din punct de vedere biologic;

1.1.9. evidenţa acţiunilor de curăţare şi dezinfectare a transportatorilor trebuie verificată înainte de încărcarea sau descărcarea animalelor acvatice la unitatea de acvacultură;

1.2. operatorii desemnează nominal o persoană care să fie responsabilă de punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură, iar alţi membri ai personalului vor raporta persoanei respective despre aspectele ce ţin de biosecuritate.

2. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele pentru unităţile de acvacultură, astfel cum se menţionează la subpct. 13.3 din Normă, sunt următoarele:

2.1. trebuie să fie disponibile echipamente şi instalaţii adecvate pentru scopul menţinerii condiţiilor corespunzătoare de creştere a animalelor de acvacultură deţinute la unitatea de acvacultură în cauză;

2.2. unitatea de acvacultură trebuie să asigure standarde de igienă bune şi să permită monitorizarea adecvată a stării de sănătate;

2.3. echipamentele şi instalaţiile trebuie să fie confecţionate din materiale care pot fi curăţate şi dezinfectate corespunzător;

2.4. trebuie să fie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători şi de constrângerile de mediu ale unităţii de acvacultură;

2.5. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport.

Capitolul II

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI PENTRU GRUPURI

DE UNITĂŢI DE ACVACULTURĂ ÎN CARE ANIMALELE DE ACVACULTURĂ

SUNT DEŢINUTE ÎN VEDEREA DEPLASĂRII DIN RESPECTIVELE

UNITĂŢI FIE ÎN VIU, FIE CA PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ

3. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate pentru grupurile de unităţi de acvacultură în care animalele de acvacultură sunt deţinute în vederea deplasării din respectivele unităţi sunt următoarele:

3.1. operatorii trebuie să pună în aplicare un plan de biosecuritate, în conformitate cu pct.9 din Normă, şi, la elaborarea planului lor de biosecuritate, operatorii trebuie să ţină cont de următoarele elemente:

3.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din fiecare unitate de acvacultură din grup;

3.1.2. dacă sistemele funcţionale enumerate în continuare sunt prezente în aceeaşi unitate de acvacultură, acestea trebuie să fie separate cu ajutorul barierelor de igienă adecvate:

3.1.2.1. incubatoare;

3.1.2.2. sisteme de îngrăşare;

3.1.2.3. sisteme de prelucrare;

3.1.2.4. centru de expediere;

3.1.3. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul fiecărei unităţi de acvacultură şi să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

3.1.4. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unităţi de acvacultură diferite, dar, dacă acest lucru nu poate fi evitat, să fie urmat un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor;

3.1.5. vizitatorii unităţii de acvacultură trebuie controlaţi în cazul în care prezintă un risc de boală; aceşti vizitatori trebuie:

3.1.5.1. să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie furnizate la fiecare unitate de acvacultură;

3.1.5.2. să cureţe şi să dezinfecteze orice îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie proprie la sosirea în unitatea de acvacultură şi, în cazul îmbrăcămintei şi încălţămintei care nu sunt de unică folosinţă, la plecarea din unitate;

3.1.6. animalele de acvacultură moarte trebuie să fie îndepărtate din toate unităţile de producţie, cu o frecvenţă care să asigure menţinerea la minimum a presiunii infecţiei, dar care să fie practicabilă având în vedere metoda de producţie utilizată, şi trebuie să fie eliminate în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019;

3.1.7. echipamentele din fiecare unitate de acvacultură trebuie curăţate şi dezinfectate la sfârşitul fiecărui ciclu de producţie;

3.1.8. în cazul în care unităţile de acvacultură primesc ouă fertilizate din alte unităţi şi în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere biologic, aceste ouă trebuie să fie dezinfectate în mod adecvat la sosire şi toate ambalajele să fie dezinfectate sau eliminate într-un mod sigur;

3.1.9. evidenţa acţiunilor de curăţare şi dezinfectare a transportatorilor trebuie verificată înainte de încărcarea sau descărcarea animalelor de acvacultură la unitatea de acvacultură;

3.2. responsabilitatea pentru punerea în aplicare a acestor măsuri stabilite în planul de biosecuritate aparţine:

3.2.1. operatorului fiecărei unităţi individuale de acvacultură dintr-un grup de unităţi de acvacultură autorizat în conformitate cu art.177 lit.a) din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală;

3.2.2. operatorului unui grup de unităţi de acvacultură autorizat în conformitate cu art.177 lit.b) din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală.

4. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele grupurilor de unităţi de acvacultură sunt următoarele:

4.1. trebuie să fie disponibile echipamente şi instalaţii adecvate pentru scopul menţinerii condiţiilor corespunzătoare de creştere a animalelor de acvacultură deţinute la fiecare unitate de acvacultură din grup;

4.2. fiecare unitate de acvacultură din grup trebuie să aibă standarde de igienă bune şi să permită monitorizarea stării de sănătate;

4.3. echipamentele şi instalaţiile fiecărei unităţi de acvacultură din grup trebuie să fie confecţionate din materiale care pot fi curăţate şi dezinfectate cu uşurinţă;

4.4. trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor în fiecare unitate de acvacultură din grup, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători şi de constrângerile de mediu ale unităţii de acvacultură;

4.5. în fiecare unitate de acvacultură din grup trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport.

Capitolul III

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI

PENTRU UNITĂŢILE DE ACVACULTURĂ IZOLATE

5. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate pentru unităţile de acvacultură izolate, astfel cum se menţionează la subpct. 15.2 din Normă, sunt următoarele:

5.1. operatorii pun în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate, care trebuie să ţină cont de următoarele elemente:

5.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitatea de acvacultură izolată;

5.1.2. dacă sunt prezente sisteme funcţionale diferite în aceeaşi unitate de acvacultură izolată, acestea trebuie să fie separate cu ajutorul barierelor de igienă;

5.1.3. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate doar în interiorul unităţii de acvacultură izolate şi să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

5.1.4. vizitatorii trebuie să poarte îmbrăcămintea şi încălţămintea de protecţie puse la dispoziţie de către operator;

5.1.5. echipamentele nu trebuie folosite în comun cu alte unităţi de acvacultură;

5.1.6. animalele moarte trebuie să fie îndepărtate cu o frecvenţă care să asigure menţinerea la minimum a presiunii infecţiei şi să fie eliminate în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019;

5.1.7. echipamentele unităţii de acvacultură izolate trebuie să fie curăţate şi dezinfectate cu frecvenţa adecvată;

5.1.8. în cazul în care unităţile de acvacultură izolate primesc ouă fertilizate din alte unităţi şi în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere biologic şi nu interferează cu obiectivele de cercetare, aceste ouă trebuie să fie dezinfectate în mod adecvat la sosire şi toate ambalajele să fie dezinfectate sau eliminate într-un mod sigur din punct de vedere biologic;

5.1.9. evidenţa acţiunilor de curăţare şi dezinfectare a transportatorilor trebuie verificată înainte de încărcarea sau descărcarea animalelor de acvacultură la unitatea respectivă;

5.2. operatorii desemnează nominal o persoană care este responsabilă de punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură izolată, iar alţi membri ai personalului să raporteze persoanei respective despre aspectele ce ţin de biosecuritate.

6. Cerinţele privind măsurile de supraveghere şi control pentru unităţile de acvacultură izolate, astfel cum se menţionează la subpct. 15.3 din Normă, sunt următoarele:

6.1. trebuie pus în aplicare un plan de supraveghere a bolilor, care să includă măsuri adecvate de control al bolilor animalelor de acvacultură şi să fie actualizat în conformitate cu numărul şi speciile de animale de acvacultură prezente în unitatea de acvacultură izolată şi cu situaţia epidemiologică din unitatea de acvacultură izolată şi din jurul acesteia cu privire la bolile listate şi emergente;

6.2. animalele de acvacultură suspectate că sunt infectate cu un agent patogen listat sau emergent să fie supuse unor teste clinice, de laborator sau post-mortem;

6.3. vaccinarea şi tratarea animalelor de acvacultură împotriva bolilor transmisibile trebuie să se efectueze în mod corespunzător.

7. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele unităţilor de acvacultură izolate, astfel cum se menţionează la subpct. 15.4 din Normă, sunt următoarele:

7.1. perimetrul unităţilor de acvacultură izolate trebuie să fie demarcat clar şi trebuie să se controleze accesul animalelor acvatice şi al oamenilor la instalaţiile pentru animale;

7.2. dacă este necesar, trebuie să fie disponibile instalaţii adecvate pentru plasarea în carantină a animalelor de acvacultură introduse din alte unităţi;

7.3. trebuie să fie disponibile mijloace adecvate de izolare a animalelor de acvacultură;

7.4. rezervoarele şi alte instalaţii de creştere trebuie să aibă standardul adecvat şi trebuie să fie construite astfel încât:

7.4.1. să se împiedice contactul cu animale acvatice din exterior şi să se poată efectua cu uşurinţă inspecţiile şi orice tratamente necesare;

7.4.2. podelele, pereţii şi orice alte materiale sau echipamente să poată fi curăţate şi dezinfectate cu uşurinţă;

7.5. trebuie să fie disponibile echipamente şi instalaţii adecvate pentru scopul menţinerii condiţiilor corespunzătoare de creştere a animalelor de acvacultură deţinute la unitatea de acvacultură izolată în cauză;

7.6. unitatea de acvacultură izolată trebuie să asigure condiţii de igienă bune şi să permită monitorizarea adecvată a stării de sănătate;

7.7. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport;

7.8. trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători;

7.9. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de dezinfectare pentru a se asigura faptul că toată apa reziduală deversată din unitatea de acvacultură izolată este tratată la un nivel care garantează inactivarea completă, înainte de deversare, a oricăror agenţi patogeni ai bolilor listate sau emergente prezenţi.

Capitolul IV

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI PENTRU

UNITĂŢILE PRODUCĂTOARE DE ALIMENTE PROVENITE DE LA

ANIMALE ACVATICE APTE PENTRU COMBATEREA BOLILOR

8. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate ale unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, astfel cum se menţionează la subpct. 17.1, sunt următoarele:

8.1. operatorii pun în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate pentru unităţile producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, care trebuie să ţină cont cel puţin de următoarele elemente atunci când animalele infectate cu o boală listată sau emergentă sunt sacrificate sau prelucrate în unitatea în cauză:

8.1.1. trebuie evitată prezenţa vizitatorilor în unitate, dar, atunci când astfel de vizite nu pot fi evitate, acestea trebuie să fie controlate, iar operatorul trebuie să pună la dispoziţia vizitatorilor îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie, care să fie eliminate în condiţii de siguranţă sau curăţate şi dezinfectate după utilizare;

8.1.2. personalul unităţii producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor trebuie să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de lucru, iar aceasta trebuie să fie curăţată şi dezinfectată cu o frecvenţă adecvată;

8.1.3. trebuie să fie instituit un sistem adecvat de dezinfectare pentru a se asigura faptul că apa reziduală deversată din unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor este tratată în mod corespunzător, astfel încât orice agenţi patogeni prezenţi să fie inactivaţi înainte ca apa să fie deversată;

8.1.4. trebuie să existe un sistem adecvat pentru a asigura colectarea şi eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală; aceste subproduse sunt prelucrate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu art.14 sau 15 din Legea nr.129/2019;

8.1.5. trebuie realizate operaţiunile adecvate de curăţare şi dezinfectare înainte de sosirea oricărui nou transport de animale acvatice destinate prelucrării;

8.1.6. trebuie aplicate măsuri adecvate pentru a asigura faptul că toate mijloacele de transport şi containerele acestora utilizate pentru livrarea animalelor acvatice către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor sunt curăţate şi dezinfectate înainte de a părăsi unitatea.

9. Cerinţele legate de instalaţiile şi echipamentele unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor, astfel cum se menţionează la pct.17.2 din Normă, sunt următoarele:

9.1. podelele, pereţii şi orice alte materiale sau echipamente trebuie să poată fi curăţate şi dezinfectate cu uşurinţă;

9.2. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de dezinfectare pentru a se asigura faptul că toată apa reziduală deversată din unitatea producătoare de alimente provenite de la animale acvatice apte pentru combaterea bolilor este tratată la un nivel care garantează inactivarea completă, înainte de deversare, a oricăror agenţi patogeni ai bolilor listate sau emergente prezenţi;

9.3. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate, compatibile cu tipul activităţilor de producţie desfăşurate, pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport;

9.4. trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători.

Capitolul V

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI

PENTRU CENTRELE DE PURIFICARE

10. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate pentru centrele de purificare, astfel cum se menţionează la subpct. 18.1 din Normă, sunt următoarele:

10.1. operatorii pun în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate, care trebuie să ţină cont de următoarele elemente:

10.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din centrul de purificare;

10.1.2. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul centrului de purificare şi trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

10.1.3. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unităţi diferite, dar, dacă acest lucru nu poate fi evitat, trebuie instituit un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor;

10.1.4. vizitatorii centrului de purificare trebuie să fie controlaţi în cazul în care prezintă un risc de răspândire a bolilor; aceşti vizitatori trebuie:

10.1.4.1. să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie furnizate la centrul de purificare;

10.1.4.2. să cureţe şi să dezinfecteze orice îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie proprie la sosirea în centrul de purificare şi, în cazul îmbrăcămintei şi încălţămintei care nu sunt de unică folosinţă, la plecarea din centru;

10.1.5. echipamentele din centrul de purificare trebuie să fie curăţate şi dezinfectate la sfârşitul fiecărui ciclu de producţie;

10.1.6. apa reziduală din centrul de purificare nu trebuie deversată, fără tratament adecvat, direct în corpurile de apă când statutul sanitar al animalelor acvatice ar putea fi periclitat din perspectiva bolilor listate sau emergente.

11. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele centrelor de purificare, astfel cum se menţionează la subpct. 18.2 din Normă, sunt următoarele:

11.1. centrul de purificare trebuie să asigure standarde bune de igienă;

11.2. echipamentele şi instalaţiile trebuie să fie confecţionate din materiale care pot fi curăţate şi dezinfectate corespunzător;

11.3. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport;

11.4. trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători;

11.5. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de dezinfectare pentru a se asigura faptul că apa reziduală deversată din centrul de purificare este tratată, atunci când este necesar, astfel încât să se garanteze că orice agenţi patogeni ai bolilor listate sau emergente prezenţi sunt inactivaţi înainte ca apa să fie deversată.

Capitolul VI

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI

PENTRU CENTRELE DE EXPEDIERE

12. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate pentru centrele de expediere, astfel cum se menţionează la subpct. 19.1 din Normă, sunt următoarele:

12.1. operatorii pun în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate, care trebuie să ţină cont de următoarele elemente:

12.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din centrul de expediere;

12.1.2. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul centrului de expediere şi trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

12.1.3. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unităţi diferite, dar, dacă acest lucru nu poate fi evitat, trebuie să fie instituit un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor;

12.1.4. vizitatorii centrului de expediere trebuie să fie controlaţi în cazul în care prezintă un risc de răspândire a bolilor; aceşti vizitatori trebuie:

12.1.4.1. să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie furnizate la unitatea în cauză;

12.1.4.2. să cureţe şi să dezinfecteze orice îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie proprie la sosirea în unitatea în cauză şi, în cazul îmbrăcămintei şi încălţămintei care nu sunt de unică folosinţă, la plecarea din unitate;

12.1.5. echipamentele din centrul de expediere trebuie să fie curăţate şi dezinfectate la sfârşitul operaţiunii de expediere;

12.1.6. apa reziduală din centrul de expediere nu trebuie deversată, fără tratament adecvat, direct în corpurile de apă când statutul sanitar al animalelor acvatice ar putea fi periclitat din perspectiva bolilor listate sau emergente.

13. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele centrelor de expediere, astfel cum se menţionează la subpct. 19.2 din Normă, sunt următoarele:

13.1. centrul de expediere trebuie să asigure standarde bune de igienă;

13.2. echipamentele şi instalaţiile trebuie să fie confecţionate din materiale care pot fi curăţate şi dezinfectate corespunzător;

13.3. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport;

13.4. trebuie să fie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători;

13.5. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate de dezinfectare pentru a se asigura faptul că apa reziduală deversată din centrul de expediere este tratată, atunci când este necesar, astfel încât să se garanteze că orice agenţi patogeni ai bolilor listate sau emergente prezenţi sunt inactivaţi înainte ca apa să fie deversată.

Capitolul VII

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI

PENTRU ZONELE DE RELOCARE

14. Cerinţele legate de măsurile de biosecuritate pentru zonele de relocare, astfel cum se menţionează la subpct. 20.1 din Normă, sunt următoarele:

14.1. operatorii pun în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate, care să ţină cont de următoarele elemente:

14.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din zona de relocare;

14.1.2. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul zonei de relocare şi trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

14.1.3. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unităţi de acvacultură diferite, dar, atunci când acest lucru nu poate fi evit, trebuie instituit un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor;

14.1.4. vizitatorii zonei de relocare trebuie să fie controlaţi în cazul în care prezintă un risc de răspândire a bolilor; aceşti vizitatori trebuie:

14.1.4.1. să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie furnizate la zona de relocare;

14.1.4.2. să cureţe şi să dezinfecteze orice îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie proprie la sosirea în zona de relocare şi, în cazul îmbrăcămintei şi încălţămintei care nu sunt de unică folosinţă, la plecarea din această zonă de relocare;

14.1.5. echipamentele din zona de relocare trebuie curăţate şi dezinfectate la sfârşitul ciclului de purificare.

15. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele zonelor de relocare, astfel cum se menţionează la subpct. 20.2 din Normă, sunt următoarele:

15.1. zona de relocare trebuie să asigure standarde bune de igienă;

15.2. echipamentele şi instalaţiile trebuie să fie confecţionate din materiale care pot fi curăţate şi dezinfectate corespunzător;

15.3. după caz, trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport;

15.4. trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători şi de constrângerile de mediu ale zonei de relocare.

Capitolul VIII

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI

PENTRU UNITĂŢILE DE CARANTINĂ

16. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate din unităţile de carantină pentru animale acvatice, astfel cum se menţionează la subpct. 21.1 din Normă, sunt următoarele:

16.1. unităţile de carantină trebuie să fie localizate la o distanţă de siguranţă faţă de alte unităţi de carantină, unităţi de acvacultură sau grupuri de unităţi de acvacultură, distanţa fiind specificată de către autoritatea competentă pe baza unei evaluări a riscurilor, care să ţină cont de epidemiologia bolilor listate şi emergente relevante;

16.2. operatorul pune în aplicare planul de biosecuritate care este prevăzut la pct.9 din Normă şi care trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:

16.2.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice, astfel cum sunt identificate în planul de biosecuritate;

16.2.2. atunci când în cadrul aceleiaşi unităţi de carantină există mai multe sisteme de carantină diferite, trebuie luate măsuri pentru ca acestea să rămână separate unul de celălalt din punct de vedere epidemiologic;

16.2.3. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate doar în interiorul unităţii de carantină şi trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

16.2.4. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de sistemele de carantină din cadrul unităţii de carantină, dar, atunci când acest lucru nu poate fi evitat, trebuie instituit un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor; echipamentele nu trebuie să fie folosite în comun cu alte unităţi;

16.2.5. în unitatea de carantină au acces doar persoanele autorizate;

16.2.6. persoanele care intră în unitatea de carantină trebuie să poarte îmbrăcămintea şi încălţămintea de protecţie puse la dispoziţie, care trebuie să fie eliminate în condiţii de siguranţă sau curăţate şi dezinfectate după utilizare;

16.2.7. animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate sistemele de carantină cu o frecvenţă care să asigure menţinerea la minimum a presiunii infecţiei şi trebuie să fie eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu art.14 sau 15 din Legea nr.129/2019;

16.2.8. toate echipamentele din unităţile de carantină trebuie curăţate şi dezinfectate la sfârşitul fiecărei perioade de carantină;

16.2.9. perioada de carantină necesară trebuie să înceapă atunci când se introduce ultimul animal acvatic din cohorta care urmează să fie supusă carantinei;

16.2.10. fiecare sistem de carantină trebuie să fie golit de animale, curăţat şi dezinfectat la sfârşitul perioadei de carantină şi păstrat fără animale timp de cel puţin şapte zile înainte să fie introduse alte animale acvatice;

16.2.11. trebuie să fie luate măsuri de precauţie pentru a preveni contaminarea încrucişată între transporturile de animale acvatice care intră şi care ies;

16.2.12. animalele scoase din unitatea de carantină trebuie să îndeplinească cerinţele pentru deplasările de animale de acvacultură între autorităţi competente;

16.3. operatorii se asigură că o persoană desemnată este responsabilă de punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de carantină, iar alţi membri ai personalului vor raporta persoanei respective despre aspectele ce ţin de biosecuritate, dacă este necesar.

17. Cerinţele privind măsurile de supraveghere şi de control din unităţile de carantină pentru animale de acvacultură, astfel cum se menţionează la subpct. 21.2 din Normă, sunt următoarele:

17.1. condiţiile de mediu care conduc la manifestarea clinică a bolii listate sau emergente relevante trebuie să fie păstrate în unitatea de carantină pe durata întregii perioade de carantină;

17.2. toate animalele de acvacultură care mor sau prezintă simptome ale bolii în perioada de carantină trebuie să fie inspectate clinic de un medic veterinar şi trebuie efectuată testarea eşantioanelor la un laborator desemnat de către autoritatea competentă în acest scop;

17.3. peştii, moluştele şi crustaceele din speciile listate trebuie să fie plasate în carantină în condiţiile stabilite la subpct. 17.1 pe o perioadă de cel puţin 90 de zile;

17.4. în termen de 15 zile de la data încheierii perioadei de carantină, trebuie prelevate eşantioane de la un număr de animale de acvacultură care să asigure depistarea agentului patogen relevant cu un nivel de încredere de 95% dacă prevalenţa scontată este de 2%. Aceste animale de acvacultură pot fi alese din cohorta care este supusă carantinei sau dintre animalele de acvacultură santinele care coabitează cu cohorta şi sunt susceptibile la boala listată sau emergentă relevantă şi care sunt utilizate ca mijloc de diagnosticare pe durata perioadei de carantină.

18. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele unităţilor de carantină pentru animale de acvacultură, astfel cum se menţionează la subpct. 21.3 din Normă, sunt următoarele:

18.1. sursa de apă a unităţii de carantină trebuie să fie indemnă de agenţii patogeni ai bolii listate sau emergente relevante;

18.2. apa reziduală provenită din unitatea de carantină trebuie să fie tratată în mod corespunzător, pentru a asigura inactivarea agentului/agenţilor patogen(i) al/ai bolilor listate şi emergente înainte de deversarea apei;

18.3. sistemul de tratare a apei reziduale trebuie să fie dotat cu un dispozitiv de rezervă cu securitate integrată, pentru a se asigura funcţionarea neîntreruptă a sistemului şi izolarea completă a agentului/agenţilor patogen(i) relevant/relevanţi;

18.4. unităţile de carantină trebuie să fie demarcate clar şi trebuie să se controleze accesul animalelor şi al oamenilor la acestea;

18.5. personalul responsabil de efectuarea controalelor veterinare trebuie să dispună de spaţii cu dotări suficiente, care să includă, dacă este necesar, vestiare şi duşuri;

18.6. trebuie să fie disponibile, atunci când este necesar, mijloace adecvate de izolare a animalelor de acvacultură;

18.7. podelele, pereţii şi orice alte materiale sau echipamente trebuie să fie construite în aşa fel încât să poată fi curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător;

18.8. trebuie să existe un sistem adecvat pentru a asigura colectarea şi eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019;

18.9. trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători;

18.10. acea parte din unitatea de carantină care găzduieşte animalele de acvacultură trebuie să aibă un standard adecvat şi să fie construită în aşa fel încât contactul cu apa şi cu animalele din exterior să fie evitat, iar inspecţiile şi orice proceduri necesare de creştere a animalelor să poată fi efectuate cu uşurinţă.

Capitolul IX

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI PENTRU UNITĂŢILE

DE ACVACULTURĂ CARE DEŢIN, ÎN IZOLARE, ANIMALE DE ACVACULTURĂ

DIN SPECIILE VECTOR, PÂNĂ CÂND ACESTEA NU MAI SUNT

CONSIDERATE CA FIIND VECTORI

19. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate pentru unităţile de acvacultură care deţin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, astfel cum sunt menţionate la subpct. 22.1 din Normă, sunt următoarele:

19.1. operatorii pun în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate, care trebuie să includă cel puţin următoarele elemente:

19.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitatea de acvacultură;

19.1.2. atunci când în cadrul aceleiaşi unităţi de acvacultură există mai multe sisteme de izolare diferite, trebuie luate măsurile adecvate pentru ca acestea să rămână separate unul de celălalt din punct de vedere epidemiologic;

19.1.3. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul unităţii de acvacultură şi trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

19.1.4. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de sistemele de izolare din cadrul unităţii de acvacultură, dar, dacă acest lucru nu poate fi evitat, trebuie instituit un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor; echipamentele să nu fie folosite în comun cu alte unităţi;

19.1.5. în unitatea de acvacultură au acces doar persoanele autorizate;

19.1.6. persoanele care intră în unitatea de acvacultură trebuie să poarte îmbrăcămintea şi încălţămintea de protecţie puse la dispoziţie, care trebuie să fie eliminate în condiţii de siguranţă sau curăţate şi dezinfectate după utilizare;

19.1.7. animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate sistemele de producţie ale unităţii cu o frecvenţă care să asigure menţinerea la minimum a presiunii infecţiei şi trebuie să fie eliminate în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019;

19.1.8. toate echipamentele din unitatea de acvacultură sau din sistemul de izolare relevant – în cazul în care unitatea de acvacultură cuprinde mai multe astfel de sisteme – trebuie să fie curăţate şi dezinfectate la sfârşitul fiecărei perioade de izolare;

19.1.9. perioada de izolare menţionată la pct.20 începe doar atunci când ultimul animal din cohortă este introdus în unitatea de acvacultură sau, în cazul în care unitatea de acvacultură cuprinde mai multe sisteme de izolare, perioada de izolare începe doar atunci când ultimul animal din cohortă este introdus în sistemul de izolare;

19.1.10. fiecare sistem de izolare din unitatea de acvacultură trebuie să fie golit de animale, curăţat şi dezinfectat la sfârşitul perioadei de izolare;

19.1.11. trebuie să fie luate măsuri de precauţie pentru a preveni contaminarea încrucişată între transporturile de animale acvatice care intră şi care ies;

19.1.12. animalele eliberate din unitatea de acvacultură care a trecut printr-o perioadă de izolare respectă cerinţele aplicabile circulaţiei animalelor acvatice între autorităţi competente;

19.2. operatorii se asigură că o persoană desemnată este responsabilă de punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură, iar alţi membri ai personalului raportează persoanei respective despre aspectele ce ţin de biosecuritate, dacă este necesar.

20. Cerinţele privind măsurile de supraveghere şi de control pentru unităţile care deţin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, astfel cum sunt menţionate la subpct. 22.2 din Normă, sunt următoarele:

20.1. peştii, moluştele şi crustaceele din speciile listate sunt plasate în izolare pe o perioadă de cel puţin 90 de zile;

20.2. toate animalele de acvacultură care mor sau prezintă simptome ale bolii în perioada de izolare de 90 de zile trebuie să fie inspectate clinic de un medic veterinar şi trebuie efectuată testarea eşantioanelor la un laborator desemnat de către autoritatea competentă în acest scop.

21. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele unităţilor de acvacultură care deţin, în izolare, animale de acvacultură din speciile listate care sunt vectori, până când acestea nu mai sunt considerate ca fiind vectori, astfel cum se menţionează la subpct. 22.3 din Normă, sunt următoarele:

21.1. trebuie să fie disponibile mijloace adecvate de menţinere a animalelor de acvacultură în izolare;

21.2. sursa de apă a unităţii de acvacultură nu trebuie să conţină speciile listate şi trebuie să fie indemnă de agenţii patogeni ai bolilor listate şi emergente relevante;

21.3. atunci când acest lucru este necesar pentru a nu periclita statutul sanitar al apelor receptoare, apa reziduală provenită din unitatea de acvacultură trebuie să fie tratată în mod corespunzător, pentru a asigura inactivarea agentului/agenţilor patogen(i) al/ai bolilor listate şi emergente înainte de deversarea apei;

21.4. accesul animalelor în unitatea de acvacultură este controlat;

21.5. podelele, pereţii şi orice alte materiale sau echipamente trebuie să fie construite în aşa fel încât să poată fi curăţate şi dezinfectate în mod corespunzător;

21.6. trebuie să existe un sistem adecvat pentru a asigura colectarea şi eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019;

21.7. trebuie să fie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători.

Capitolul X

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI PENTRU

UNITĂŢILE DE ACVACULTURĂ CARE SUNT INSTALAŢII

ÎNCHISE ŞI CARE DEŢIN ANIMALE DE ACVACULTURĂ

ÎN SCOPURI ORNAMENTALE

22. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate pentru unităţile de acvacultură care sunt instalaţii închise şi care deţin, în scopuri ornamentale, animale de acvacultură ce creează un risc semnificativ de boală din cauza tiparelor lor de deplasare, astfel cum sunt menţionate la pct.23 din Normă, sunt următoarele:

22.1. operatorul pune în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate, care trebuie să ţină cont de următoarele elemente:

22.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitate;

22.1.2. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate pentru a fi utilizate doar în interiorul unităţii de acvacultură şi trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

22.1.3. vizitatorii unităţii de acvacultură trebuie să fie controlaţi în cazul în care prezintă un risc de boală; aceşti vizitatori trebuie:

22.1.3.1. să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie furnizate la unitatea de acvacultură;

22.1.3.2. să cureţe şi să dezinfecteze orice îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie proprie la sosirea în unitatea de acvacultură şi, în cazul îmbrăcămintei şi încălţămintei care nu sunt de unică folosinţă, la plecarea din unitate;

22.1.4. animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate sistemele de producţie cu o frecvenţă care să asigure menţinerea la minimum a presiunii infecţiei şi trebuie să fie eliminate în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019;

22.2. operatorii se asigură că o persoană desemnată este responsabilă de punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură, iar alţi membri ai personalului vor raporta persoanei respective despre aspectele ce ţin de biosecuritate, dacă este necesar.

23. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele unităţilor de acvacultură care sunt instalaţii închise şi care deţin, în scopuri ornamentale, animale de acvacultură ce creează un risc semnificativ de boală din cauza tiparelor lor de deplasare, astfel cum se menţionează la subpct. 23.3 din Normă, sunt următoarele:

23.1. trebuie să fie disponibile echipamente şi instalaţii adecvate pentru scopul menţinerii condiţiilor corespunzătoare de creştere a animalelor deţinute la unitatea în cauză;

23.2. unitatea de acvacultură trebuie să asigure standarde de igienă bune şi să permită monitorizarea stării de sănătate;

23.3. echipamentele şi instalaţiile trebuie să fie confecţionate din materiale care pot fi curăţate şi dezinfectate cu uşurinţă;

23.4. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport;

23.5. trebuie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul de răspândire a bolilor prezentat de aceşti prădători;

23.6. trebuie să existe un sistem adecvat pentru a asigura colectarea şi eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019.

Capitolul XI

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI PENTRU UNITĂŢILE

DE ACVACULTURĂ  CARE SUNT  INSTALAŢII  DESCHISE  ŞI CARE

DEŢIN ANIMALE DE ACVACULTURĂ ÎN SCOPURI ORNAMENTALE

24. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate din unităţile de acvacultură care sunt instalaţii deschise şi care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale, astfel cum se menţionează la subpct. 24.2 din Normă, sunt următoarele:

24.1. operatorul pune în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate, care trebuie să ţină cont de următoarele elemente:

24.1.1. trebuie instalate puncte de dezinfectare în locuri critice din unitatea de acvacultură;

24.1.2. dacă există mai multe sisteme funcţionale în aceeaşi unitate de acvacultură, acestea trebuie să fie separate cu ajutorul măsurilor de igienă adecvate;

24.1.3. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate doar în interiorul unităţii de acvacultură şi trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

24.1.4. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun de unităţi de acvacultură diferite, dar, atunci când acest lucru nu poate fi evitat, trebuie să fie instituit un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor;

24.1.5. vizitatorii unităţii de acvacultură trebuie să fie controlaţi în cazul în care prezintă un risc de boală; aceşti vizitatori trebuie:

24.1.5.1. să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie furnizate la unitatea de acvacultură;

24.1.5.2. să cureţe şi să dezinfecteze orice îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie proprie la sosirea în unitatea de acvacultură şi, în cazul îmbrăcămintei şi încălţămintei care nu sunt de unică folosinţă, la plecarea din unitate;

24.1.6. animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din toate sistemele de producţie cu o frecvenţă care să asigure menţinerea la minimum a presiunii infecţiei şi trebuie să fie eliminate în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019;

24.1.7. echipamentele din unitatea de acvacultură trebuie să fie curăţate şi dezinfectate la sfârşitul fiecărui ciclu de producţie;

24.1.8. evidenţele cu acţiunile de curăţare şi dezinfectare ale transportatorilor trebuie să fie verificate înainte de încărcarea sau descărcarea animalelor la unitatea de acvacultură;

24.2. operatorii să asigure că o persoană desemnată este responsabilă de punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea de acvacultură, iar alţi membri ai personalului raportează persoanei respective despre aspectele ce ţin de biosecuritate, dacă este necesar.

25. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele unităţilor de acvacultură care sunt instalaţii deschise şi care deţin animale de acvacultură în scopuri ornamentale, astfel cum se menţionează la subpct. 24.3 din Normă, sunt următoarele:

25.1. trebuie să fie disponibile echipamente şi instalaţii adecvate pentru scopul menţinerii condiţiilor corespunzătoare de creştere a animalelor deţinute la unitatea de acvacultură în cauză;

25.2. unitatea trebuie să asigure standarde bune de igienă şi să permită monitorizarea adecvată a stării de sănătate;

25.3. echipamentele şi instalaţiile trebuie să fie confecţionate din materiale care pot fi curăţate şi dezinfectate corespunzător;

25.4. trebuie să fie instituite măsuri adecvate de control al prădătorilor, ţinând cont de riscul prezentat de aceşti prădători şi de constrângerile de mediu ale unităţii de acvacultură;

25.5. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor, a echipamentelor şi a mijloacelor de transport;

25.6. există un sistem adecvat pentru a asigura colectarea şi eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019.

Capitolul XII

CERINŢE SPECIFICE DE ACORDARE A AUTORIZAŢIEI PENTRU NAVE SAU

UNITĂŢI MOBILE ÎN CARE SUNT DEŢINUTE TEMPORAR ANIMALE DE

ACVACULTURĂ ÎN VEDEREA TRATAMENTULUI SAU A ALTEI

PROCEDURI DE CREŞTERE CONEXE

26. Cerinţele privind măsurile de biosecuritate pentru nave sau unităţi mobile în care sunt deţinute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creştere conexe, astfel cum sunt menţionate la subpct. 25.1 din Normă, sunt următoarele:

26.1. operatorul pune în aplicare, în conformitate cu pct.9 din Normă, planul de biosecuritate, care trebuie să ţină cont de următoarele elemente:

26.1.1. nava sau unitatea mobilă şi toate echipamentele utilizate pe durata procesului de tratare trebuie să fie curăţate şi dezinfectate după încheierea unui tratament şi înainte de deplasarea către o altă unitate de acvacultură;

26.1.2. îmbrăcămintea şi încălţămintea de lucru a personalului trebuie să fie păstrate doar în interiorul unităţii de acvacultură şi trebuie să fie curăţate şi dezinfectate în mod regulat;

26.1.3. echipamentele nu trebuie să fie utilizate în comun cu alte unităţi de acvacultură, dar, atunci când acest lucru nu poate fi evitat, trebuie să fie instituit un protocol adecvat de curăţare şi dezinfectare a echipamentelor şi păstrate dovezi de punere în aplicare a acestuia;

26.1.4. vizitatorii unităţii de acvacultură trebuie să fie controlaţi în cazul în care prezintă un risc de boală; aceşti vizitatori trebuie:

26.1.4.1. să poarte îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie furnizate la unitatea de acvacultură;

26.1.4.2. să cureţe şi să dezinfecteze orice îmbrăcăminte şi încălţăminte de protecţie proprie la sosirea în unitatea de acvacultură şi, în cazul îmbrăcămintei şi încălţămintei care nu sunt de unică folosinţă, la plecarea din unitate;

26.1.5. cauza oricărui deces care survine în timpul unui tratament trebuie să fie înregistrată, iar animalele moarte trebuie să fie îndepărtate din unitatea de acvacultură cu o frecvenţă care să reducă la minimum presiunea infecţiei şi care să fie posibilă, având în vedere programul de tratament al animalelor de acvacultură în cauză;

26.1.6. animalele moarte sunt îndepărtate cu o frecvenţă care să asigure menţinerea la minimum a presiunii infecţiei şi sunt eliminate în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019;

26.2. operatorii se asigură că o persoană desemnată este responsabilă de punerea în aplicare a planului de biosecuritate pentru unitatea în cauză, iar alţi membri ai personalului vor raporta persoanei respective despre aspectele ce ţin de biosecuritate, dacă este necesar.

27. Cerinţele privind instalaţiile şi echipamentele navelor sau altor unităţi mobile în care sunt deţinute temporar animale de acvacultură în vederea tratamentului sau a altei proceduri de creştere conexe, astfel cum se menţionează la subpct. 25.2 din Normă, sunt următoarele:

27.1. trebuie să fie disponibile echipamente şi instalaţii adecvate pentru scopul menţinerii condiţiilor corespunzătoare de creştere a animalelor de acvacultură deţinute la unitatea în cauză;

27.2. echipamentele şi instalaţiile trebuie să fie confecţionate din materiale care pot fi curăţate şi dezinfectate cu uşurinţă;

27.3. trebuie să fie disponibile echipamente adecvate pentru curăţarea şi dezinfectarea instalaţiilor şi a echipamentelor;

27.4. în cazul în care se utilizează sisteme automatizate de curăţare şi dezinfectare, eficacitatea acestora trebuie să fie validată înainte de utilizarea iniţială şi, ulterior, cu o frecvenţă adecvată;

27.5. există un sistem adecvat pentru a asigura colectarea şi eliminarea adecvată a subproduselor de origine animală, în conformitate cu art.15 din Legea nr.129/2019.

Anexa nr.2

la Norma sanitară veterinară privind înregistrarea

sau autorizarea unităţilor de acvacultură

şi transportatorilor de animale acvatice

SUPRAVEGHEREA ŞI CONŢINUTUL SUPRAVEGHERII

BAZATE PE RISCURI CARE TREBUIE EFECTUATĂ

ÎN ANUMITE UNITĂŢI AUTORIZATE

1. Supravegherea bazată pe riscuri este pusă în aplicare în unităţile de acvacultură şi grupurile de astfel de unităţi, menţionate la pct.13, 14, 23 şi 24 din Normă, după cum urmează:

1.1. unităţile de acvacultură care deţin specii listate de animale de acvacultură, altele decât speciile menţionate la subpct. 1.2.2, pun în aplicare supravegherea bazată pe riscuri în funcţie de categoria lor de risc "ridicat", "mediu" sau "redus" atribuită ca urmare a evaluării riscurilor efectuate;

1.2. unităţile de acvacultură care deţin speciile de animale de acvacultură menţionate la subpct. 1.2.1 şi 1.2.2 pun în aplicare supravegherea bazată pe riscuri dacă li s-a atribuit categoria de risc "ridicat" ca urmare a evaluării riscurilor efectuate:

1.2.1. specii nelistate;

1.2.2. speciile listate clasificate ca specii vectori.

2. Verificarea evidenţelor, inspecţiile clinice şi analizele de laborator efectuate la unităţile de acvacultură autorizate menţionate la pct.13, 23 şi 24 din Normă se desfăşoară după cum urmează:

2.1. evidenţele relevante ţinute în conformitate cu obligaţiile de ţinere a evidenţelor prevăzute la art.186 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală şi cu pct.30-41 din Normă trebuie să fie examinate pentru a se evalua dacă există indicii privind creşterea mortalităţii sau prezenţa unei boli listate sau emergente în unitatea de acvacultură, care trebuie luate în considerare în timpul vizitei medicului veterinar;

2.2. trebuie examinate toate părţile unităţii de acvacultură, acordând o atenţie deosebită sistemelor de producţie în care evidenţele menţionate la subpct. 2.1 indică valori crescute ale mortalităţii;

2.3. dacă nu există indicii ale prezenţei unei boli listate sau emergente fie în urma examinării evidenţelor, fie în urma inspectării clinice a tuturor sistemelor de producţie, nu este necesar să se colecteze eşantioane pentru analize de laborator;

2.4. dacă se identifică animale de acvacultură moarte sau muribunde, trebuie examinat clinic atât extern, cât şi intern – un eşantion reprezentativ de la aceste animale de acvacultură, pentru a se stabili dacă sunt prezente modificări patologice; această examinare trebuie să vizeze în special depistarea bolilor listate sau emergente;

2.5. dacă rezultatul examinării clinice prevăzute la subpct. 2.4 conduce la suspectarea prezenţei unei astfel de boli listate sau emergente într-o unitate de acvacultură dintr-o altă ţară, în care este în curs de punere în aplicare un program de eradicare sau care a fost declarată indemnă de boala respectivă, se colectează un eşantion de la animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură în cauză şi este supus unei analize de laborator;

2.6. dacă rezultatul examinării clinice prevăzute la subpct. 2.4 conduce la suspectarea prezenţei unei boli listate într-o unitate de acvacultură în care este în curs de punere în aplicare un program de supraveghere pentru respectiva boală de categoria C, se colectează un eşantion de la animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură şi este supus unei analize de laborator;

2.7. dacă rezultatul examinării clinice prevăzute la subpct. 2.4 conduce la suspectarea prezenţei unei boli emergente, se colectează un eşantion de la animalele de acvacultură din unitatea de acvacultură şi este supus unei analize de laborator cu scopul de a identifica boala emergentă în cauză.

3. Verificările evidenţelor şi analizele clinice şi de laborator efectuate la grupurile autorizate de unităţi de acvacultură menţionate la subpct. 2.4 se desfăşoară după cum urmează:

3.1. evidenţele relevante ţinute de către sau în numele fiecărei unităţi de acvacultură din grupul de unităţi de acvacultură în conformitate cu art.186 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală şi cu pct.31 din Normă să fie examinate pentru a se evalua dacă există indicii privind creşterea mortalităţii sau prezenţa unei boli listate sau emergente luate în considerare atunci când se decide care unitate de acvacultură din grup să fie vizitată în scopul supravegherii bazate pe riscuri;

3.2. în cazul în care examinarea evidenţelor menţionată la subpct. 3.1 indică o creştere a mortalităţii sau prezenţa unei boli listate sau emergente într-o anumită unitate de acvacultură din cadrul grupului, respectiva unitate trebuie să fie vizitată în scopul supravegherii bazate pe riscuri; în timpul respectivei vizite trebuie parcurşi paşii descrişi la subpct. 2.2 -2.7;

3.3. în cazul în care examinarea evidenţelor menţionată la subpct. 3.1 nu indică o creştere a mortalităţii sau prezenţa unei boli listate sau emergente în nicio unitate de acvacultură din cadrul grupului, vizita sau vizitele din cadrul supravegherii bazate pe riscuri trebuie efectuate:

3.3.1. după evaluarea riscurilor, în unitatea de acvacultură sau în unităţile de acvacultură din grup care prezintă cel mai ridicat risc de introducere a bolii;

3.3.2. în unitatea care a avut cel mai mare număr de deplasări ale animalelor de acvacultură în vederea continuării creşterii după ultima vizită din cadrul supravegherii bazate pe riscuri.

În oricare dintre aceste cazuri, în timpul vizitei din cadrul supravegherii bazate pe riscuri trebuie să fie urmaţi paşii descrişi la subpct. 2.3-2.7.

Anexa nr.3

la Norma sanitară veterinară privind înregistrarea

sau autorizarea unităţilor de acvacultură

şi transportatorilor de animale acvatice

TIPURILE DE UNITĂŢI DE ACVACULTURĂ ŞI DE TRANSPORTATORI

 CARE SUNT EXONERAŢI DE LA CERINŢELE DE ÎNREGISTRARE

1. Tipurile de unităţi de acvacultură care sunt exonerate la cerinţa de înregistrare, în conformitate cu art.174 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală, sunt următoarele:

1.1. unităţile de acvacultură care sunt instalaţii închise sau care nu evacuează efluenţi direct în apele naturale şi care nu transportă animale de acvacultură către alte unităţi de acvacultură sau le eliberează în natură şi care sunt unul dintre următoarele tipuri de unităţi de acvacultură:

1.1.1. incinte în care animalele ornamentale sunt expuse în acvarii sau în iazuri ca animale de companie;

1.1.2. restaurante în care animalele de acvacultură sunt expuse în acvarii sau în iazuri în aşteptarea consumului uman;

1.1.3. unităţi în care sunt deţinute animale de acvacultură pentru îngrijirea sănătăţii şi alte utilizări similare;

1.1.4. magazine de vânzare cu amănuntul care deţin animale de acvacultură destinate unor scopuri ornamentale care sunt furnizate direct de către o unitate de acvacultură sau de către grupuri de astfel de unităţi, autorizate în conformitate cu art.176 sau 177 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală, şi care sunt vândute direct deţinătorului final de animale de companie;

1.1.5. spaţii de agrement în aer liber în care animalele de acvacultură sunt ţinute în iazuri în scopuri estetice sau de calitate a apei, care sunt furnizate direct de către o unitate de acvacultură autorizată;

1.1.6. gospodării în care animalele de acvacultură sunt ţinute în aer liber în iazuri sau rezervoare exclusiv pentru consumul personal şi care sunt furnizate direct de către o unitate de acvacultură autorizată;

1.2. unităţi de acvacultură care sunt alcătuite din viviere flotabile sau alte structuri în care, anterior, animalele acvatice sălbatice sunt ţinute temporar în ape naturale, în aceeaşi unitate epidemiologică ca cea în care au fost capturate, în aşteptarea recoltării în vederea consumului uman.

2. Tipurile de unităţi de acvacultură care, în conformitate cu art.186 alin.(2) din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală, pot fi exonerate de către autoritatea competentă de la obligaţia de a ţine evidenţe ale tuturor sau ale unora dintre informaţiile enumerate la art.186 alin.(1) lit.(c), (d) şi (e) din legea respectivă sunt acele unităţi de acvacultură sau grupuri de unităţi de acvacultură care îndeplinesc următoarele condiţii:

2.1. au fost înregistrate de către autoritatea competentă în conformitate cu art.173 din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală; şi

2.2. nu deplasează animale de acvacultură către alte unităţi de acvacultură şi nici nu le eliberează în natură.

3. Transportatorii care, în conformitate cu art.188 alin.(2) din Legea nr 196/2024 privind sănătatea animală, pot fi exoneraţi de către autoritatea competentă de la cerinţa de a ţine evidenţe ale tuturor sau ale unora dintre informaţiile enumerate la art.188 alin.(1) din legea respectivă sunt transportatorii următoarelor categorii de animale acvatice, cu condiţia ca animalele acvatice să fie deplasate în recipiente sigilate, etanşe, care rămân nedeschise şi intacte din momentul încărcării până în momentul în care sunt descărcate la destinaţia lor finală:

3.1. animalele de acvacultură destinate unor scopuri ornamentale;

3.2. icrele şi gameţii de animale acvatice destinate acvaculturii sau eliberării în natură.