Hotărâre nr. 229 din 23.04.2025
privind aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire la supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
H O T Ă R Â R E
privind aprobarea Normei sanitare veterinare cu privire
la supravegherea, programele de eradicare şi statutul
de indemn de boală pentru anumite
boli listate şi emergente
nr. 229 din 23.04.2025
(în vigoare 08.05.2028)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 245-248 art. 287 din 22.05.2025
* * *
UE
În temeiul art.31 alin.(5) şi art.32 alin.(2) din Legea nr.196/2024 privind sănătatea animală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova 2024, nr.389-391, art.600), cu modificările ulterioare, Guvernul
HOTĂRĂŞTE:
Prezenta hotărâre transpune parţial Regulamentul delegat (UE) nr.2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele privind supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente (CELEX: 32020R0689), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 174 din 3 iunie 2020, aşa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2023/1798 al Comisiei din 10 iulie 2023.
1. Se aprobă Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente.
2. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.
3. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr.196/2024 privind sănătatea animală.
| PRIM-MINISTRU | Dorin RECEAN |
| Contrasemnează: | |
| Ministrul agriculturii | |
| şi industriei alimentare | Ludmila Catlabuga |
| Nr.229. Chişinău, 23 aprilie 2025. | |
Aprobată
prin Hotărârea Guvernului nr.229/2025
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
cu privire la supravegherea, programele de eradicare
şi statutul de indemn de boală pentru anumite
boli listate şi emergente
Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente (în continuare – Normă) transpune parţial Regulamentul delegat (UE) nr.2020/689 al Comisiei din 17 decembrie 2019 de completare a Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte normele privind supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente (CELEX: 32020R0689), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 174 din 3 iunie 2020, aşa cum a fost modificat ultima oară prin Regulamentul delegat (UE) 2023/1798 al Comisiei din 10 iulie 2023.
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
1. Prezenta Normă completează reglementările sanitare veterinare privind supravegherea, programele de eradicare şi statutul de indemn de boală pentru anumite boli listate şi emergente ale animalelor terestre, ale animalelor acvatice şi ale altor animale şi vine întru executarea prevederilor Legii nr.196/2024 privind sănătatea animală (în continuare – Legea nr.196/2024).
2. În sensul prezentei Norme, se aplică următoarele noţiuni:
2.1. albine melifere – insecte din specia Apis mellifera;
2.2. animale vaccinate conform strategiei DIVA – animale vaccinate în cadrul unei vaccinări, conform strategiei DIVA;
2.3. boală de categoria A – boală listată care nu apare în mod normal în Republica Moldova şi în cazul căreia trebuie întreprinse măsuri imediate de eradicare de îndată ce este depistată, astfel cum se menţionează la art.9 alin.(1) lit.a) din Legea nr.196/2024;
2.4. boală de categoria B – boală listată care trebuie controlată în Republica Moldova cu scopul de a o eradica, astfel cum se menţionează la art.9 alin.(1) lit.b) din Legea nr.196/2024;
2.5. boală de categoria C – boală listată care prezintă relevanţă pentru unele teritorii şi în cazul căreia sunt necesare măsuri care să prevină răspândirea acesteia pe anumite teritorii ale Republicii Moldova, care au, în mod oficial, statutul de indemn de această boală sau în care există programe de eradicare pentru boala listată respectivă, astfel cum se menţionează la art.9 alin.(1) lit.c) din Legea nr.196/2024;
2.6. boală de categoria D – boală listată pentru care sunt necesare măsuri privind prevenirea răspândirii acesteia din cauza intrării sale în Republica Moldova, astfel cum se menţionează la art.9 alin.(1) lit.d) din Legea nr.196/2024;
2.7. boală de categoria E – boală listată în cazul căreia este necesară supravegherea pe teritoriul Republicii Moldova, astfel cum se menţionează la art.9 alin.(1) lit.e) din Legea nr.196/2024;
2.8. bovină sau animal din specia bovină – animal din speciile de ungulate care aparţin genurilor Bison, Bos (inclusiv subgenurile Bos, Bibos, Novibos, Poephagus) şi Bubalus (inclusiv subgenul Anoa), precum şi descendenţii rezultaţi din încrucişarea acestor specii;
2.9. caprină sau animal din specia caprină – animal din speciile de ungulate care aparţin genului Capra şi descendenţii rezultaţi din încrucişările acestor specii;
2.10. câine – animal deţinut din specia Canis lupus;
2.11. circ ambulant – expoziţie sau târg care include animale sau numere cu animale şi care intenţionează să se deplaseze în alte ţări;
2.12. dihor domestic – animal deţinut din specia Mustela putorius furo;
2.13. efectiv de păsări – totalitatea păsărilor de curte sau a păsărilor captive cu acelaşi statut sanitar, deţinute în aceeaşi incintă sau împrejmuire, şi care constituie o singură unitate epidemiologică; în cazul păsărilor de curte adăpostite, sunt incluse toate păsările care împart aceeaşi încăpere;
2.14. embrion – fază iniţială a dezvoltării unui animal, în cazul în care este posibil ca acesta să fie transferat într-o femelă receptoare;
2.15. material seminal – spermă a unui animal sau a unor animale, fie în stare nemodificată, fie preparată sau diluată;
2.16. mijloc de transport – vehicul rutier sau feroviar, navă şi aeronavă;
2.17. navă cu vivieră de peşte – navă utilizată în industria acvaculturii, dotată cu o vivieră sau cu un rezervor pentru depozitarea şi transportul peştilor vii în apă;
2.18. număr cu animale – orice număr care include animale deţinute în scopul unei expoziţii sau al unui târg şi care poate face parte dintr-un circ;
2.19. oocite – faze haploide ale ovogenezei, inclusiv oocite secundare şi ovule;
2.20. ovină sau animal din specia ovină – animal din speciile de ungulate care aparţin genului Ovis şi descendenţii rezultaţi din încrucişările acestor specii;
2.21. păsări de curte de reproducţie – păsări de curte cu vârsta de 72 de ore sau mai mult, destinate producţiei de ouă pentru incubaţie;
2.22. perioadă indemnă de vectori – într-o zonă definită, perioada de inactivitate a speciei Culicoides, determinată în conformitate cu prevederile pct.24-27 ale capitolul II din anexa nr.5;
2.23. perioadă de eligibilitate – perioadă de timp înainte ca autoritatea competentă să transmită solicitarea privind statutul de indemn de boală sau, acolo unde este relevant, înainte de publicarea electronică a declaraţiei provizorii menţionate la subpct. 215.1;
2.24. pisică – animal deţinut din specia Felis silvestris;
2.25. populaţie de animale suplimentară – populaţie de animale deţinute sau sălbatice din speciile listate, supuse unor măsuri opţionale de prevenire, de supraveghere şi de control al bolilor, care sunt necesare pentru obţinerea sau menţinerea statutului de indemn de boală pentru o populaţie de animale vizată;
2.26. populaţie de animale vizată – populaţie de animale din speciile listate, definită în funcţie de specie şi, după caz, de categorie, relevantă pentru activităţile de supraveghere, pentru programele de eradicare sau pentru statutul de indemn de boală pentru o anumită boală;
2.27. porcină sau animal din specia porcină – animal din speciile de ungulate din familia Suidae, enumerate în anexa nr.3 din Legea nr.196/2024;
2.28. specie nelistată – specie de animale sau grup de animale care nu este listat(ă) în lista aprobată de către autoritatea competentă pentru o anumită boală;
2.29. supraveghere anuală aleatorie – supraveghere care constă în cel puţin o evaluare a unei populaţii de animale vizate, organizată în anul pentru care sunt folosite metodele de eşantionare bazate pe probabilităţi pentru selectarea unităţilor de examinat;
2.30. unitate de material germinativ autorizată – centru de colectare a materialului seminal, echipă de colectare a embrionilor, echipă de producţie a embrionilor, unitate de prelucrare a materialului germinativ sau centru de depozitare a materialului germinativ, care au fost autorizate în conformitate cu prevederile art.97 alin.(1) din Legea nr.196/2024;
2.31. unitate protejată de vectori – totalitatea facilităţilor unei unităţi sau o parte a acestora care sunt protejate împotriva atacurilor speciei Culicoides prin mijloace fizice şi de gestionare corespunzătoare, statutul de unitate protejată de vectori fiind acordat de către autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile pct.114, 115 şi 116;
2.32. vaccinare conform strategiei DIVA (vaccinare conform strategiei de diferenţiere a animalelor vaccinate de cele infectate) – vaccinare care utilizează vaccinuri care permit, împreună cu metodele de diagnostic serologic adecvate, detecţia animalelor infectate într-o populaţie vaccinată;
2.33. vid sanitar – operaţiune, în scopul gestionării bolilor, prin care o unitate este golită de animalele de acvacultură din speciile listate şi, în cazul în care este fezabil, de apă;
2.34. zonă indemnă sezonier de BTV – întregul teritoriu al Republicii Moldova, al unei zone a acesteia în care autoritatea competentă a stabilit un statut temporar de indemn de infecţia cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24), (denumită în continuare – infecţia cu BTV), în conformitate cu prevederile pct.100, pe baza unei perioade indemne de vectori şi a demonstrării absenţei bolii la speciile de animale listate.
CAPITOLUL II
PROGRAME DE SUPRAVEGHERE, DE ERADICARE,
STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ
Secţiunea 1
Conceperea supravegherii, populaţia de
animale vizată şi metodele de diagnostic
3. Autoritatea competentă concepe supravegherea pentru bolile listate şi emergente ale animalelor terestre şi ale altor animale, ţinând cont de:
3.1. cerinţele generale în materie de supraveghere bazate pe:
3.1.1. o notificare, astfel cum prevede art.18 alin.(1) din Legea nr.196/2024;
3.1.2. o investigaţie veterinară corespunzătoare privind mortalitatea crescută şi alte semne de boli grave sau scăderi semnificative a cotelor de producţie fără o cauză determinată;
3.1.3. investigaţia realizată de către autoritatea competentă, în cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli de categoria E sau, dacă este relevant, a unei boli emergente;
3.1.4. populaţia de animale vizată pentru supraveghere, astfel cum este prevăzut la pct.5 şi 6;
3.1.5. contribuţia controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale, astfel cum este prevăzut la pct.11 şi 12;
3.2. cerinţele specifice în materie de supraveghere:
3.2.1. din programul de supraveghere;
3.2.2. din cadrul unor programe obligatorii sau al unor programe opţionale de eradicare;
3.2.3. pentru demonstrarea şi menţinerea statutului de indemn de boală;
3.2.4. din cadrul măsurilor de control al bolilor;
3.2.5. în contextul autorizării anumitor unităţi;
3.2.6. pentru circulaţia animalelor terestre pe teritoriu Republicii Moldova.
4. Autoritatea competentă concepe supravegherea pentru bolile listate şi emergente ale animalelor acvatice, ţinând cont de:
4.1. cerinţele generale în materie de supraveghere bazate pe:
4.1.2. notificare, astfel cum este prevăzut la art.18 alin.(1) din Legea nr.196/2024;
4.1.3. o investigaţie veterinară corespunzătoare privind mortalitatea crescută şi alte semne de boli grave sau scăderi semnificative a cotelor de producţie fără o cauză determinată;
4.1.4. investigaţia realizată de către autoritatea competentă, în cazul unei suspiciuni de apariţie a unei boli de categoria E sau, dacă este relevant, a unei boli emergente;
4.1.5. populaţia de animale vizată pentru supraveghere, astfel cum este prevăzut la pct.5 şi 6;
4.1.6. contribuţia controalelor oficiale şi a altor activităţi oficiale, astfel cum este prevăzut la pct.11 şi 12;
4.1.7. măsurile de control al bolilor;
4.2. cerinţele specifice în materie de supraveghere:
4.2.1. în cadrul schemei de supraveghere bazate pe riscurile prevăzute la pct.1-3.3 din anexa nr.6, care implică o ierarhizare a riscurilor şi vizitele periodice de verificare a sănătăţii animale, astfel cum sunt prevăzute în la pct.4 şi 5 din anexa nr.6;
4.2.2. în cadrul programelor de eradicare prevăzute în capitolul II din anexa nr.6;
4.2.3. pentru demonstrarea şi menţinerea statutului de indemn de boală;
4.2.4. pentru a demonstra, în conformitate cu programele de supraveghere prevăzute capitolul III din anexa nr.6, că unităţile care nu participă la programul de eradicare menţionat la subpct. 4.2.2 sau care nu au obţinut statutul de indemn de boală menţionat la subpct. 4.2.3 nu sunt infectate;
4.2.5. pentru circulaţia animalelor acvatice pe teritoriul Republicii Moldova sau pentru intrarea acestora în Republica Moldova.
5. Autoritatea competentă specifică populaţia de animale vizată relevantă pentru supravegherea menţionată la pct.3 şi 4 pentru fiecare boală listată, precum şi, acolo unde este relevant, pentru fiecare boală emergentă şi include:
5.1. animalele deţinute din speciile listate;
5.2. animalele sălbatice din speciile listate dacă:
5.2.1. sunt supuse unui program de supraveghere sau unui program obligatoriu sau opţional de eradicare sau de supraveghere, care este necesar pentru acordarea sau menţinerea statutului de indemn de boală;
5.2.2. autoritatea competentă consideră că acestea constituie un risc care ar putea afecta statutul sanitar al altor specii din alte ţări, într-o zonă sau într-un compartiment; sau
5.2.3. supravegherea este necesară pentru a evalua cerinţele privind sănătatea animală pentru intrarea sau pentru deplasările pe teritoriu Republicii Moldova;
5.3. alte specii decât cele menţionate la subpct. 5.1, pentru asigurarea depistării precoce a unei boli emergente cu includerea în populaţia de animale vizate, animale deţinute din specii care nu sunt listate, în scopul bolii listate relevante, dacă se aplică următoarele criterii:
5.3.1. sunt deplasate în unităţi din altă ţară, din altă zonă sau din alt compartiment;
5.3.2. din cauza numărului de animale sau a frecvenţei deplasărilor, autoritatea competentă consideră că animalele constituie un risc care ar putea afecta statutul sanitar al altor animale deţinute din altă ţară, din altă zonă sau din alt compartiment, în cazul apariţiei unei boli la specia respectivă.
6. Autoritatea competentă include în populaţia de animale vizată animale deţinute sau sălbatice din specii care nu sunt listate pentru boala listată relevantă în cazul în care consideră că ele constituie un risc pentru sănătatea animală şi umană.
7. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 5.1, autoritatea competentă poate limita populaţia de animale vizată pentru supravegherea altor boli decât cele din categoria A la categoriile de animale deţinute din speciile listate care fac obiectul, pentru boala respectivă:
7.1. programelor de supraveghere;
7.2. unor programe obligatorii sau opţionale de eradicare sau de supraveghere care sunt necesare pentru acordarea sau menţinerea statutului de indemn de boală; sau
7.3. unor cerinţe privind sănătatea animală, bazate pe supraveghere, pentru intrarea sau pentru deplasările pe teritoriul Republicii Moldova.
8. Categoriile de animale deţinute menţionate la pct.7 pot fi stabilite în funcţie de vârsta animalelor, de sexul acestora, de localizare şi de tipul de producţie.
9. Autoritatea competentă se asigură că prelevarea eşantioanelor, tehnicile, validarea şi interpretarea metodelor de diagnostic în scopul supravegherii se efectuează în conformitate cu:
9.1. legislaţia specifică adoptată în conformitate cu Legea nr.196/2024 şi cu detaliile şi îndrumările relevante puse la dispoziţie pe paginile web oficiale ale laboratoarelor de referinţă;
9.2. în cazul în care nu sunt prevăzute în legislaţie şi în detaliile şi îndrumările menţionate la subpct. 9.1, cu normele privind prelevarea eşantioanelor, tehnicile, validarea şi interpretarea metodelor de diagnostic prevăzute în Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (WOAH), astfel cum a fost modificat, sau în Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale acvatice al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (WOAH), astfel cum a fost modificat;
9.3. în cazul în care nu sunt vizate de prevederile de la subpct. 9.1 şi 9.2, cu metodele prevăzute la art.32 alin.(2) lit.b) şi la alin.(3) din Legea nr.82/2024 privind controalele oficiale în domeniul agroalimentar (în continuare – Legea nr.82/2024).
10. Metodele de diagnostic pentru acordarea şi menţinerea statutului de indemn de boală sunt prevăzute la:
10.1. pct.1 din anexa nr.3, pentru infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
10.2. pct.2 din anexa nr.3, pentru infecţia cu complexul Mycobacterium tuberculosis (Mycobacterium bovis, M. caprae şi M. tuberculosis) (MTBC);
10.3. pct.3 din anexa nr.3, pentru leucoza enzootică bovină (LEB);
10.4. pct.4 din anexa nr.3, pentru rinotraheita infecţioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecţioasă (IBR/IPV);
10.5. pct.5 din anexa nr.3, pentru infecţia cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV);
10.6. pct.6 din anexa nr.3, pentru diareea virală bovină (BVD);
10.7. pct.17 din anexa nr.6, pentru septicemia hemoragică virală (SHV);
10.8. pct.17 din anexa nr.6, pentru necroza hematopoietică infecţioasă (NHI);
10.9. pct.28 din anexa nr.6, pentru infecţia cu virusul anemiei infecţioase a somonului, cu deleţie în regiunea înalt polimorfică (virusul AIS cu deleţie în HPR);
10.10. pct.39 din anexa nr.6, pentru infecţia cu Marteilia refringens;
10.11. pct.50 din anexa nr.6, pentru infecţia cu Bonamia exitiosa;
10.12. pct.61 din anexa nr.6, pentru infecţia cu Bonamia ostreae;
10.13. pct.73 din anexa nr.6, pentru infecţia cu virusul bolii petelor albe (WSSV).
11. Dacă este relevant, autoritatea competentă include în conceperea supravegherii menţionate la pct.3 şi 4 rezultatul controalelor oficiale şi al altor activităţi oficiale definite la art.2 din Legea nr.82/2024. Aceste controale oficiale şi alte activităţi oficiale includ:
11.1. inspecţii ante mortem şi post mortem;
11.2. inspecţii la posturile de inspecţie la frontieră;
11.3. controale oficiale şi alte activităţi oficiale în pieţe şi în cadrul operaţiunilor de colectare;
11.4. controale oficiale şi alte activităţi oficiale în timpul transportului de animale vii;
11.5. inspecţii privind sănătatea publică şi eşantionarea în cadrul unităţilor;
11.6. orice alte controale oficiale în timpul cărora sunt inspectate sau examinate unităţi, animale sau probe.
12. În cazul în care autoritatea competentă suspectează o boală listată sau o boală emergentă în contextul controalelor oficiale sau al altor activităţi oficiale menţionate la pct.11, aceasta se asigură că sunt informate toate autorităţile competente ale ţării de origine.
Acest lucru se face:
12.1. imediat, în cazul unei boli de categoria A sau al unei boli emergente;
12.2. fără întârziere, pentru celelalte boli.
Secţiunea a 2-a
Confirmarea bolii
13. În cazul suspectării unor boli listate, altele decât bolile de categoria A, sau a unei boli emergente, autoritatea competentă desfăşoară o investigaţie pentru a confirma sau a exclude prezenţa bolii respective în cazul în care:
13.1. este necesară pentru a determina statutul sanitar la nivelul ţării, al zonei sau al compartimentului din aceasta; sau
13.2. este necesară pentru a colecta informaţiile necesare la apariţia bolii pentru oricare dintre scopurile următoare:
13.2.1. pentru a pune în aplicare măsuri în vederea protejării sănătăţii animalelor sau a sănătăţii umane;
13.2.2. pentru a pune în aplicare cerinţe privind sănătatea animalelor pentru circulaţia animalelor sau a produselor; sau
13.2.3. pentru a respecta cerinţele prevăzute într-un program de supraveghere.
14. Autoritatea competentă confirmă un focar al oricăreia dintre bolile menţionate pct.13, în cazul în care a clasificat un animal sau un grup de animale drept un caz confirmat de astfel de boli, în conformitate cu prevederile pct.16.
15. Autoritatea competentă clasifică un animal sau un grup de animale drept un caz suspectat de boală listată sau de boală emergentă în cazul în care:
15.1. examinările clinice, post mortem sau de laborator arată că semnele clinice, leziunile post mortem sau constatările histologice indică boala respectivă;
15.2. rezultatele unei metode de diagnostic indică prezenţa probabilă a bolii pe o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;
15.3. a fost stabilită o legătură epidemiologică cu un caz confirmat.
16. Autoritatea competentă clasifică un animal sau un grup de animale drept un caz confirmat de boală listată sau de boală emergentă în cazul în care:
16.1. agentul patogen, cu excepţia tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;
16.2. a fost identificat un antigen sau un acid nucleic specific agentului patogen, care nu este o consecinţă a vaccinării, într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat;
16.3. a fost obţinut un rezultat pozitiv, printr-o metodă indirectă de diagnostic, care nu este o consecinţă a vaccinării, pe o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.
17. Definiţiile cazurilor suspectate şi ale cazurilor confirmate de boli listate, specifice fiecărei boli, sunt prevăzute pentru animalele terestre în anexa nr.1 şi pentru animalele acvatice – la pct.18, 29, 40, 51, 62 şi 74 din anexa nr.6.
18. În absenţa definiţiilor specifice bolilor, astfel cum sunt prevăzute la pct.17, criteriile prevăzute la pct.15 şi 16 se aplică în situaţia definiţiilor cazurilor suspectate şi ale cazurilor confirmate de boli listate şi, dacă este relevant, de boli emergente.
Secţiunea a 3-a
Programul de supraveghere
19. O boală de categoria E face obiectul unui program de supraveghere al Republicii Moldova, în conformitate cu art.28 din Legea nr.196/2024, dacă îndeplineşte toate criteriile de mai jos:
19.1. reprezintă o ameninţare specifică pentru sănătatea animală şi, eventual, pentru cea umană, cu posibile consecinţe economice grave pentru comunitatea agricolă şi pentru economie într-un sens mai larg;
19.2. este probabilă o evoluţie a profilului bolii, în special în ceea ce priveşte riscul pentru sănătatea umană şi sănătatea animală;
19.3. animalele sălbatice infectate reprezintă o ameninţare specifică pentru introducerea bolii pe teritoriul Republicii Moldova;
19.4. este fundamental să se obţină, prin acţiuni de supraveghere, informaţii actualizate periodic cu privire la evoluţia circulaţiei acesteia şi cu privire la caracterizarea agentului patogen, pentru a evalua riscurile respective şi a adapta în consecinţă măsuri de atenuare a riscurilor.
20. Autoritatea competentă pune în aplicare programe de supraveghere pentru boala relevantă, în conformitate cu prevederile din anexa nr.2.
21. În cazul în care elaborează un program de supraveghere către Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor, autoritatea competentă include următoarele informaţii:
21.1. descrierea situaţiei epidemiologice în ceea ce priveşte boala înainte de data de începere a punerii în aplicare a programului şi datele privind evoluţia epidemiologică a bolii;
21.2. populaţia de animale vizată, unităţile epidemiologice şi zonele programului;
21.3. organizarea autorităţii competente, supravegherea punerii în aplicare a programului, controalele oficiale ce trebuie aplicate în perioada punerii în aplicare a programului şi rolul tuturor operatorilor relevanţi, al profesioniştilor în domeniul sănătăţii animalelor, al medicilor veterinari, al laboratoarelor de sănătate animală şi al altor persoane fizice sau juridice interesate;
21.4. descrierea şi delimitarea zonelor geografice şi administrative în care trebuie să fie pus în aplicare programul;
21.5. indicatorii de măsurare a progresului programului;
21.6. metodele de diagnostic utilizate, numărul probelor testate, frecvenţa testării şi modelele de eşantionare;
21.7. factorii de risc care trebuie luaţi în considerare la conceperea unei supravegheri specifice, bazate pe riscuri.
22. În cazul în care se raportează cu privire la un program de supraveghere, autoritatea competentă include în raport cel puţin următoarele informaţii:
22.1. descrierea măsurilor puse în aplicare şi rezultatele obţinute pe baza informaţiilor menţionate la subpct. 21.2, 21.4, 21.5 şi 21.6;
22.2. rezultatele urmăririi evoluţiei epidemiologice a bolii în situaţia unui caz suspectat sau confirmat.
Capitolul III
PROGRAMELE DE ERADICARE A BOLILOR DE
CATEGORIA B ŞI C ALE ANIMALELOR TERESTRE
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
23. În cazul în care se instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B sau un program opţional de eradicare a unei boli de categoria C a animalelor terestre, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include pentru fiecare boală:
23.1. teritoriul şi populaţia de animale vizate de programul de eradicare, astfel cum este prevăzut la pct.25;
23.2. durata programului de eradicare, astfel cum este prevăzută la pct.31 şi 32, inclusiv obiectivele finale şi intermediare ale acestuia, astfel cum sunt prevăzute la pct.28 şi 29.
23.3. cerinţele specifice bolilor, prevăzute:
23.3.1. la pct.32-79, pentru infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, infecţia cu MTBC, LEB, IBR/IPV, infecţia cu ADV şi cu BVD;
23.3.2. la pct.80-90, pentru infecţia cu virusul rabic (RABV);
23.3.3. la pct.91-118 pentru infecţia cu BTV.
24. Autoritatea competentă poate include în programul de eradicare măsuri coordonate la frontiera terestră sau costieră comună cu alte ţări pentru a asigura atingerea obiectivelor programului şi durabilitatea rezultatelor.
În cazul în care această coordonare nu a fost stabilită, autoritatea competentă include în programul de eradicare, dacă este fezabil, măsuri eficace de atenuare a riscurilor, inclusiv o supraveghere intensificată.
25. Autoritatea competentă determină domeniul de aplicare al programului de eradicare, inclusiv:
25.1. teritoriul vizat;
25.2. populaţia de animale vizată şi, după caz, populaţiile de animale suplimentare.
26. Teritoriul vizat de programul de eradicare menţionat la pct.25 este:
26.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova; sau
26.2. una sau mai multe zone/regiuni ale ţării, cu condiţia ca fiecare zonă să corespundă unei/unor unităţi administrative de 4 km2 şi să includă cel puţin una dintre regiunile stabilite în conformitate cu art.21 din Legea nr.196/2024.
27. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.26, autoritatea competentă poate defini zone mai mici de 4 km2, ţinând cont de:
27.1. o suprafaţă minimă care nu este cu mult mai mică de 4 km2;
27.2. existenţa unor bariere naturale relevante pentru profilul bolii.
28. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective calitative şi cantitative finale care acoperă toate cerinţele specifice bolilor prevăzute la pct.185, pentru acordarea statutului de indemn de boală.
29. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective anuale sau multianuale calitative şi cantitative intermediare, pentru a reflecta progresele realizate în direcţia atingerii obiectivelor finale.
Aceste obiective intermediare includ:
29.1. toate cerinţele specifice bolii menţionate la pct.28;
29.2. dacă este necesar, cerinţe suplimentare care nu sunt incluse în criteriile pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru evaluarea progresului în vederea eradicării bolilor.
30. Autoritatea competentă include în programul de eradicare perioada de aplicare, ţinând cont de situaţia iniţială şi de obiectivele intermediare indicate la pct.29.
31. Pentru bolile de categoria C, perioada de aplicare a programului de eradicare nu depăşeşte şase ani de la data aprobării iniţiale de către autoritatea competentă, în conformitate cu art.31 alin.(3) din Legea nr.196/2024.
În situaţii justificate, autoritatea competentă poate prelungi perioada de aplicare a programului de eradicare cu încă şase ani.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe pentru programele de eradicare bazate pe acordarea
statutului de indemn de boală la nivelul unităţilor
32. Autoritatea competentă desemnează strategia de control al bolii pentru un program de eradicare în raport cu populaţia de animale vizate, deţinute în unităţi, pentru următoarele boli ale animalelor terestre:
32.1. infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
32.2. infecţia cu MTBC;
32.3. LEB;
32.4. IBR/IPV;
32.5. infecţia cu ADV;
32.6. BVD.
33. Strategiile de control al bolii pentru programele de eradicare menţionate la pct.32 se bazează pe:
33.1. punerea în aplicare a măsurilor specifice bolilor menţionate la pct.37- 79 până ce toate unităţile relevante obţin statutul de indemn de boală;
33.2. acordarea, suspendarea şi retragerea de către autoritatea competentă a statutului de indemn de boală pentru toate unităţile relevante;
33.3. punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate şi a altor măsuri de atenuare a riscurilor;
33.4. punerea în aplicare opţională a programelor de vaccinare.
34. Autoritatea competentă aplică un program obligatoriu de eradicare în cazul următoarelor populaţii de animale vizate:
34.1. pentru infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, bovinele deţinute, ovinele deţinute şi caprinele deţinute;
34.2. pentru infecţia cu MTBC, bovinele deţinute.
35. Autoritatea competentă aplică programul opţional de eradicare în cazul următoarelor populaţii de animale vizate:
35.1. pentru LEB, bovinele deţinute;
35.2. pentru IBR/IPV, bovinele deţinute;
35.3. pentru infecţia cu ADV, porcinele deţinute;
35.4. pentru BVD, bovinele deţinute.
36. Autoritatea competentă include populaţiile de animale suplimentare în cazul în care consideră că aceste animale reprezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar al animalelor menţionate la pct.34 şi 35.
37. Operatorii unităţilor în care sunt deţinute animale din populaţiile de animale vizate, menţionate la pct.34, 35 şi 36, cu excepţia abatoarelor, respectă următoarele cerinţe generale şi specifice bolilor pentru obţinerea şi menţinerea statutului de indemn de boală al unităţilor:
37.1. cerinţe generale:
37.1.1. supravegherea populaţiilor de animale vizate şi suplimentare pentru boala relevantă, conform ordinelor autorităţii competente, în conformitate cu prevederile pct.3;
37.1.2. în cazul circulaţiei animalelor din populaţiile de animale vizate, asigurarea faptului că statutul sanitar în cadrul unităţilor nu este pus în pericol din cauza transportului sau a introducerii în unităţi a animalelor din populaţiile de animale vizate sau suplimentare, sau a produselor acestora;
37.1.3. vaccinarea animalelor deţinute din populaţiile de animale vizate împotriva bolii relevante;
37.1.4. măsurile de control al bolilor dacă este suspectată sau confirmată boala;
37.1.5. orice măsuri suplimentare considerate necesare de către autoritatea competentă care pot include, dacă este relevant, separarea animalelor în funcţie de statutul sanitar prin măsuri fizice de protecţie şi măsuri de gestionare;
37.2. cerinţele specifice bolilor prevăzute în:
37.2.1. pct.1-19 din anexa nr.4, pentru infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
37.2.2. pct.28-38 din anexa nr.4, pentru infecţia cu MTBC;
37.2.3. pct.42-50 din anexa nr.4, pentru LEB;
37.2.4. pct.53-60 din anexa nr.4, pentru IBR/IPV;
37.2.5. pct.65-72 din anexa nr.4, pentru infecţia cu ADV;
37.2.6. pct.78-86 din anexa nr.4, pentru BVD;
37.3. operatorii abatoarelor în care sunt deţinute şi sacrificate animale din populaţiile de animale vizate, menţionate la pct.34, 35 şi 36, respectă cerinţele generale prevăzute subpct. 37.1.1, 37.1.4 şi 31.1.5.
38. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.37 şi cu condiţia ca populaţiile relevante de animale vizate să respecte cerinţele generale menţionate la subpct. 37.1, autoritatea competentă poate decide că obligaţiile operatorilor de a obţine şi de a menţine statutul de indemn de boală, prevăzute la subpct. 37.1 şi 37.2, nu se aplică operatorilor următoarelor unităţi:
38.1. unităţi izolate;
38.2. unităţi în care animalele sunt ţinute doar pentru operaţiuni de colectare;
38.3. unităţi în care animalele sunt ţinute doar pentru numere cu animale;
38.4. circuri ambulante.
39. Autoritatea competentă acordă statutul de indemn de boală la nivel de unitate în funcţie de măsura în care operatorii unităţilor respectă cerinţele prevăzute la pct.37.
40. Autoritatea competentă suspendă sau retrage statutul de indemn de boală la nivel de unitate în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendare sau retragere. Aceste condiţii sunt prevăzute în:
40.1. pct.5-10 şi pct.14-19 din anexa nr.4, pentru infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
40.2. pct.33-38 din anexa nr.4, pentru infecţia cu MTBC;
40.3. pct.45-50 din anexa nr.4, pentru LEB;
40.4. pct.56-60 din anexa nr.4, pentru IBR/IPV;
40.5. pct.68-72 din anexa nr.4, pentru infecţia cu ADV;
40.6. pct.82-86 din anexa nr.4, pentru BVD.
41. Autoritatea competentă stabileşte:
41.1. detaliile regimului de testare, inclusiv, după caz, cerinţele specifice bolii menţionate la subpct. 37.2, în cazul în care este suspendat sau retras statutul de indemn de boală;
41.2. perioada maximă de timp în care poate fi suspendat statutul de indemn de boală, dacă sunt încălcate condiţiile menţionate la pct.40.
42. Autoritatea competentă poate atribui un statut sanitar distinct diferitelor unităţi epidemiologice ale aceleiaşi unităţi, cu condiţia ca operatorul acesteia:
42.1. să fi transmis autorităţii competente spre examinare informaţiile cu privire la diferite unităţi epidemiologice instituite în cadrul unităţii, cărora li se acordă un statut sanitar distinct, înainte de orice suspectare sau confirmare a bolii, în conformitate cu prevederile pct.43, 44, 52, 53 şi 54;
42.2. să fi instituit un sistem, la care autoritatea competentă să aibă acces la cerere, pentru urmărirea deplasărilor animalelor şi a materialului germinativ către, de la şi între unităţile epidemiologice;
42.3. să fi separat unităţile epidemiologice prin mijloace fizice şi de gestionare, precum şi să respecte orice măsuri de atenuare a riscurilor solicitate de către autoritatea competentă în acest scop.
43. În cazul în care suspectează un caz al bolii relevante, autoritatea competentă efectuează investigaţii, iniţiază o anchetă epidemiologică şi suspendă statutul de indemn de boală al unităţii în care s-a produs cazul suspectat, până la finalizarea investigaţiilor şi a anchetei epidemiologice.
44. Până la obţinerea rezultatului investigaţiilor şi al anchetei epidemiologice menţionate la pct.43, autoritatea competentă:
44.1. interzice scoaterea din unitate a animalelor din populaţia de animale vizată, cu excepţia cazului în care a permis sacrificarea imediată a acestora într-un abator desemnat;
44.2. în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru a controla riscul de răspândire a bolii:
44.2.1. impune izolarea cazurilor suspectate în unitate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;
44.2.2. restricţionează introducerea animalelor din populaţia de animale vizată în unitate;
44.2.3. restricţionează scoaterea sau introducerea în unitate a produselor de la populaţia de animale vizată;
44.2.4. autoritatea competentă menţine măsurile menţionate pct.43 şi subpct. 44.1-44.2.3 până la excluderea sau confirmarea prezenţei bolii.
45. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct.43 şi 44 pentru:
45.1. populaţiile de animale relevante deţinute în unitate;
45.2. orice unitate care are o legătură epidemiologică cu unitatea unde s-a produs cazul suspectat.
46. Dacă se suspectează prezenţa bolii la animale sălbatice, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct.43 şi 44 la unităţile aflate în pericol de infecţie, în cazul în care consideră necesar.
47. Fără a aduce atingere prevederilor pct.43, în baza unor motive bine justificate, autoritatea competentă poate decide să nu suspende statutul de indemn de boală al întregii unităţi, dacă există diferite unităţi epidemiologice, astfel cum se menţionează la pct.42.
48. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 44.1, autoritatea competentă poate autoriza circulaţia animalelor din populaţia de animale vizată relevantă către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:
48.1. animalele sunt deplasate doar prin transport direct;
48.2. la unitatea de destinaţie, animalele sunt ţinute în instalaţii închise, fără a intra în contact cu animalele deţinute cu un statut sanitar superior sau cu animalele sălbatice din speciile listate pentru boala relevantă.
49. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 44.1, în cazul unei boli de categoria C, autoritatea competentă poate permite circulaţia animalelor din populaţia de animale vizată cu condiţia ca acestea să fie deplasate, dacă este necesar, prin transport direct, într-o unitate aflată într-o zonă care nu este indemnă de boală şi nici nu este vizată de un program opţional de eradicare.
50. În cazul în care aplică prevederea de la pct.48, autoritatea competentă:
50.1. suspendă statutul de indemn de boală al unităţii de destinaţie a animalelor care fac obiectul derogărilor, până la finalul investigaţiilor menţionate pct.43;
50.2. interzice, până la finalul investigaţiilor menţionate la pct.43, circulaţia animalelor din unitatea respectivă, cu excepţia cazului în care a autorizat transportul direct al acestora către un abator desemnat, în vederea sacrificării imediate;
50.3. în cazul suspiciunii de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis sau cu MTBC, menţine interdicţia menţionată la subpct. 50.2 după finalul investigaţiei, până ce au fost sacrificate toate animalele deplasate în unitate, în urma prevederii de la pct.48.
51. Autoritatea competentă poate aplica derogările prevăzute la pct.47-50 doar dacă operatorii unităţilor de origine şi de destinaţie, precum şi transportatorii animalelor care fac obiectul derogărilor:
51.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate şi alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii;
51.2. furnizează autorităţii competente garanţii privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate şi a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare.
52. Dacă se confirmă un caz de boală, autoritatea competentă:
52.1. retrage statutul de indemn de boală al unităţii/unităţilor infectate;
52.2. adoptă măsurile prevăzute la pct.55-79 în unitatea infectată/unităţile infectate.
53. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 52.1, autoritatea competentă poate limita retragerea statutului de indemn de boală unităţilor epidemiologice în care a fost confirmat un caz.
54. Dacă boala este confirmată la animalele sălbatice, autoritatea competentă efectuează, dacă este necesar, o anchetă epidemiologică şi investigaţiile prevăzute pct.55, 56 şi 57.
În cazul în care consideră că este necesar pentru a preveni răspândirea bolii, autoritatea competentă:
54.1. impune măsuri relevante de control al bolilor, astfel cum sunt prevăzute la pct.43-57 şi pct.75-78 , în unităţile care deţin populaţia de animale vizată şi populaţiile de animale suplimentare;
54.2. efectuează sau impune alte măsuri proporţionale şi necesare pentru prevenirea, supravegherea şi controlul bolilor în ceea ce priveşte populaţia de animale sălbatice relevantă sau în habitatul acesteia.
55. Dacă se confirmă boala, autoritatea competentă:
55.1. efectuează o anchetă epidemiologică;
55.2. efectuează investigaţii şi aplică măsurile prevăzute la pct.43 şi 44 în toate unităţile cu o legătură epidemiologică;
55.3. adaptează supravegherea la factorii de risc identificaţi, ţinând cont de concluziile anchetei epidemiologice.
56. Autoritatea competentă ia în considerare necesitatea de a efectua o investigaţie asupra animalelor sălbatice din populaţiile de animale suplimentare, în cazul în care ancheta epidemiologică evidenţiază o legătură epidemiologică între animalele deţinute şi cele sălbatice.
57. Autoritatea competentă informează cât mai curând posibil cu privire la situaţie:
57.1. operatorii şi autorităţile relevante din alte ţări vizate de legăturile epidemiologice cu cazul confirmat;
57.2. autorităţile competente din alte ţări care pot fi vizate de legăturile epidemiologice cu unitatea/unităţile infectată/infectate.
58. Autoritatea competentă limitează scoaterea din unitatea infectată a animalelor din populaţia de animale vizate, cu excepţia cazului în care a permis sacrificarea imediată a acestora într-un abator desemnat.
59. În cazul în care consideră că este necesar pentru a preveni răspândirea bolii, autoritatea competentă:
59.1. impune izolarea cazurilor suspectate şi confirmate în cadrul unităţii, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;
59.2. restricţionează circulaţia animalelor din populaţia de animale vizate în interiorul unităţii;
59.3. restricţionează introducerea animalelor din populaţia de animale vizate în unitate;
59.4. restricţionează scoaterea sau introducerea în unitate a produselor de la animalele din populaţia de animale vizate.
60. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct.58 şi 59 la animalele şi produsele de la populaţiile de animale suplimentare, pentru a preveni răspândirea bolii.
61. După confirmarea bolii, autoritatea competentă impune efectuarea următoarelor testări în cadrul unităţilor infectate, într-o perioadă maximă de timp pe care o va stabili autoritatea competentă:
61.1. testarea animalelor care este considerată una necesară pentru a finaliza ancheta epidemiologică;
61. 2. testarea în vederea restabilirii statutului de indemn de boală, astfel cum este prevăzut în:
61.2.1. pct.7-10 şi pct.16-19 din anexa nr.4, pentru infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
61.2.2. pct.35-38 din anexa nr.4, pentru infecţia cu MTBC;
61.2.3. pct.47-50 din anexa nr.4, pentru LEB;
61.2.4. pct.58, 59 şi 60 din anexa nr.4, pentru IBR/IPV;
61.2.5. pct.70, 71 şi 72 din anexa nr.4, pentru infecţia cu ADV;
61.2.6. pct.84, 85 şi 86 din anexa nr.4, pentru BVD;
61.3. orice teste suplimentare pe care le consideră necesare pentru a asigura depistarea rapidă a animalelor infectate care pot contribui la răspândirea bolii.
62. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 61.2, testarea nu se impune în cazul în care se restabileşte statutul de indemn de boală în conformitate cu:
62.1. pct.2 şi 12 din anexa nr.4, pentru infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
62.2. pct.29 din anexa nr.4, pentru infecţia cu MTBC;
62.3. pct.43 din anexa nr.4, pentru LEB;
62.4. pct.54 din anexa nr.4, pentru IBR/IPV;
62.5. pct.66 din anexa nr.4, pentru infecţia cu ADV;
62.6. pct.79 din anexa nr.4, pentru BVD.
63. Autoritatea competentă impune sacrificarea tuturor animalelor recunoscute drept cazuri confirmate şi, dacă este necesar, drept cazuri suspectate, în unităţile infectate într-o perioadă maximă de timp stabilită de aceasta.
64. Sacrificarea animalelor menţionate la pct.63 se efectuează sub supravegherea medicului veterinar, într-un abator desemnat de către autoritatea competentă.
65. Autoritatea competentă poate impune uciderea şi distrugerea unor animale din cele menţionate la pct.63 sau a tuturor acestor animale, în locul sacrificării.
66. Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la pct.61-65 la animalele din populaţiile de animale suplimentare, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a eradica boala în unităţile infectate.
67. Autoritatea competentă impune ca, în toate unităţile infectate cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis sau cu MTBC:
67.1. laptele de la cazuri confirmate să fie dat spre consum doar animalelor din aceeaşi unitate, după ce a fost prelucrat, pentru a asigura inactivarea agentului patogen, sau să fie eliminat;
67.2. bălegarul, paiele, furajele sau orice alte substanţe şi materii care au intrat în contact cu un caz confirmat sau cu materii contaminate să fie colectate şi eliminate cât mai curând sau, după o evaluare corespunzătoare a riscurilor, să fie stocate şi prelucrate pentru a reduce riscul de răspândire a bolii la un nivel acceptabil.
68. În cazul infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, autoritatea competentă impune ca fetuşii, animalele născute moarte, animalele care au murit din cauza bolii după naştere şi placentele să fie colectate şi eliminate în toate unităţile infectate.
69. În cazul infecţiei cu o boală de categoria C, autoritatea competentă impune orice măsuri necesare prevăzute la pct.67 şi 68, în cazul în care consideră că este nevoie.
70. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă impune urmărirea sursei, prelucrarea sau eliminarea oricăror produse din unităţile infectate care ar putea constitui un risc pentru răspândirea bolii sau ar putea afecta sănătatea umană.
71. Fără a aduce atingere prevederilor de la pct.58, autoritatea competentă poate autoriza circulaţia animalelor clinic sănătoase, cu excepţia cazurilor confirmate, către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:
71.1. circulaţia nu periclitează statutul sanitar al animalelor la unitatea de destinaţie sau pe drumul către destinaţia respectivă;
71.2. animalele sunt deplasate doar prin transport direct;
71.3. la unitatea de destinaţie, animalele sunt ţinute în instalaţii închise, fără a intra în contact cu animalele deţinute cu un statut sanitar superior sau cu animalele sălbatice din speciile listate pentru boala relevantă.
72. Fără a aduce atingere prevederilor de la pct.58, în cazul unei boli de categoria C, autoritatea competentă poate autoriza circulaţia animalelor clinic sănătoase din populaţia de animale vizată relevantă, cu excepţia cazurilor confirmate, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:
72.1. acestea sunt deplasate, dacă este necesar, prin transport direct într-o unitate aflată într-o zonă care nu este nici indemnă de boală, nici nu este vizată de un program opţional de eradicare;
72.2. circulaţia nu periclitează statutul sanitar al populaţiilor de animale vizate sau suplimentare în unitatea de destinaţie sau pe drumul către destinaţia respectivă.
73. În cazul în care se aplică prevederea prevăzută la pct.71, autoritatea competentă retrage statutul de indemn de boală al unităţii de destinaţie a animalelor care fac obiectul derogării şi:
73.1. impune circulaţia animalelor prin transport direct, într-o perioadă maximă de timp pe care o stabileşte, de la unitatea de destinaţie până la un abator desemnat, în vederea sacrificării imediate;
73.2. în cazul unei boli de categoria C, impune măsurile de control al bolilor, prevăzute la pct.58-78, până la restabilirea statutului de indemn de boală al unităţii.
74. Autoritatea competentă poate aplica prevederile pct.71 şi 72, doar dacă operatorii unităţilor de origine şi de destinaţie, precum şi transportatorii animalelor care fac obiectul derogărilor:
74.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate şi alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii;
74.2. furnizează autorităţii competente garanţii privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate şi a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare.
75. Autoritatea competentă impune operatorilor tuturor unităţilor infectate şi celor care primesc animale din unităţi infectate curăţarea şi dezinfecţia sau, în cazul în care este relevant, eliminarea în siguranţă:
75.1. a tuturor părţilor din unităţi care ar fi putut fi contaminate după eliminarea cazurilor confirmate şi suspectate şi înainte de repopulare;
75.2 a oricăror materii prime furajere de origine vegetală, a materiilor, a substanţelor, a echipamentelor în scopuri de reproducţie, a celor medicale şi de producţie care ar fi putut fi contaminate;
75.3. a oricăror haine de protecţie sau a oricăror echipamente de siguranţă folosite de către operatori şi vizitatori;
75.4. a tuturor mijloacelor de transport, a containerelor şi a echipamentelor după transportul de animale sau de produse din unităţile infectate;
75.5. a zonelor de încărcare pentru animale după fiecare utilizare.
76. Autoritatea competentă aprobă protocolul pentru curăţare şi dezinfecţie.
77. Autoritatea competentă supraveghează curăţarea şi dezinfecţia sau, acolo unde este relevant, eliminarea în siguranţă, nu restabileşte şi nu acordă din nou statutul de indemn de boală unităţii până ce nu consideră că s-au finalizat curăţarea şi dezinfecţia sau, acolo unde este relevant, eliminarea în siguranţă.
78. Pe baza unei evaluări a riscurilor, autoritatea competentă poate considera că o păşune este contaminată şi poate interzice utilizarea acesteia pentru animalele deţinute cu un statut sanitar superior faţă de statutul populaţiei de animale vizate sau, dacă prezintă relevanţă epidemiologică, al populaţiilor de animale suplimentare, pentru o perioadă de timp suficientă pentru ca riscul de persistenţă a agentului patogen să fie considerat neglijabil.
79. Înainte de ridicarea măsurilor de control al bolilor sau în momentul ridicării acestora, autoritatea competentă impune măsuri proporţionale de atenuare a riscurilor pentru a preveni reinfectarea unităţii, ţinând cont de factorii de risc relevanţi, după cum arată rezultatele anchetei epidemiologice. Aceste măsuri ţin cont, cel puţin, de:
79.1. persistenţa agentului patogen în mediul înconjurător sau la animalele sălbatice;
79.2. măsurile de biosecuritate adaptate particularităţilor unităţii.
Secţiunea a 3-a
Dispoziţii privind programele de eradicare a infecţiei cu RABV
80. În cazul în care instituie un program de eradicare a infecţiei cu RABV, autoritatea competentă bazează programul pe o strategie de control al bolilor care include:
80.1. vaccinarea animalelor din populaţia de animale vizată pe care o consideră relevantă;
80.2. punerea în aplicare a măsurilor de reducere a riscului de contact cu animalele infectate;
80.3. controlul riscului de răspândire şi de introducere a bolii pe teritoriul Republicii Moldova.
81. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de eradicare, ţinând cont de faptul că acesta este:
81.1. bazat pe o evaluare a riscurilor, actualizată, după cum este necesar, în funcţie de evoluţia situaţiei epidemiologice;
81.2. sprijinit de campanii de informare publică în care sunt implicate toate părţile interesate relevante;
81.3. coordonat, dacă este necesar, cu autorităţile relevante responsabile de sănătatea publică, populaţiile de animale sălbatice sau vânătoare;
81.4. adaptat în funcţie de o abordare teritorială, bazată pe riscuri.
82. Autoritatea competentă poate să se implice în procesul de punere în aplicare a programelor de eradicare a infecţiei cu RABV într-un teritoriu, într-o zonă sau într-un compartiment, pentru a preveni riscul de răspândire şi de introducere a RABV pe teritoriul Republicii Moldova.
83. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare a infecţiei cu RABV în cazul populaţiei de animale deţinute şi sălbatice din specii care aparţin următoarelor familii: Carnivora, Bovidae, Suidae, Equidae, Cervidae şi Camelidae.
84. Autoritatea competentă vizează, în special, vulpile sălbatice prin măsurile din programul de eradicare, acestea fiind principalul rezervor de RABV.
85. Autoritatea competentă supune măsurilor din programul de eradicare şi alte populaţii de animale vizate decât vulpile sălbatice, în cazul în care consideră că aceste animale reprezintă un risc semnificativ.
86. Autoritatea competentă poate include animalele sălbatice din speciile din ordinul Chiroptera în populaţia de animale vizată relevantă pentru supravegherea menţionată la pct.5 şi 6.
87. Autoritatea competentă efectuează supravegherea infecţiei cu RABV cu scopul:
87.1. de a depista precoce infecţia;
87.2. de a urmăriri tendinţa numărului de animale infectate, ceea ce include, potrivit unei abordări bazate pe riscuri, colectarea şi testarea vulpilor sălbatice şi a altor carnivore sălbatice găsite moarte;
87.3. de a aplica măsuri de control al bolilor în caz de suspiciune sau confirmare a infecţiei cu RABV, astfel cum este prevăzut la pct.89 şi 90;
87.4. de a aplica, dacă este necesar, măsuri de atenuare a riscurilor pentru a preveni răspândirea RABV prin deplasarea câinilor, a pisicilor şi a dihorilor domestici.
88. În cazul în care consideră că este necesar, autoritatea competentă impune:
88.1 vaccinarea şi monitorizarea eficacităţii vaccinării, în conformitate cu prevederile pct.3 şi 4 din anexa nr.5, dacă este relevant, pentru alte animale menţionate la pct.85;
88.2. identificarea şi înregistrarea câinilor, a pisicilor şi a dihorilor domestici;
88.3. restricţii în ceea ce priveşte circulaţia animalelor deţinute relevante, din speciile menţionate la pct.85, care nu sunt vaccinate împotriva infecţiei cu RABV, în conformitate cu prevederilor pct.1 şi 2 din anexa nr.5;
88.4. măsurile prevăzute la pct.89, în cazul în care un animal dintr-o specie listată a rănit o persoană sau un animal fără un motiv evident şi, în contradicţie cu comportamentul său normal, a prezentat o modificare inexplicabilă a comportamentului, urmată de deces în cel mult 10 zile.
89. În cazul în care se suspectează infecţia cu RABV, autoritatea competentă:
89.1. efectuează investigaţii suplimentare pentru a confirma sau a exclude prezenţa bolii;
89.2. impune restricţii relevante în ceea ce priveşte circulaţia sau uciderea cazurilor suspectate pentru a proteja oamenii şi animalele împotriva riscului de infecţie în perioada în care se aşteaptă rezultatele investigaţiilor;
89.3. impune orice măsuri justificate de atenuare a riscurilor, pentru reducerea riscului de transmitere suplimentară a RABV la oameni sau la animale.
90. În cazul în care se confirmă infecţia cu RABV, autoritatea competentă întreprinde măsuri pentru a preveni transmiterea în continuare a bolii la animale şi la oameni, şi anume:
90.1. efectuează o anchetă epidemiologică care include identificarea tulpinii de RABV implicate, pentru a identifica sursa probabilă a infecţiei şi legăturile epidemiologice;
90.2. cu excepţia cazului în care consideră că sunt necesare investigaţii suplimentare, exclude o infecţie cu RABV la animalele cu o legătură epidemiologică dacă:
90.2.1. a trecut o perioadă minimă de 3 luni de la legătura epidemiologică cu cazul confirmat;
90.2.2. nu au fost depistate semne clinice la animalele respective;
90.2.3. în cazul în care consideră necesar, întreprinde una sau mai multe dintre măsurile menţionate la pct.87, 88 şi 89;
90.2.4. se asigură că carcasele cazurilor confirmate de animale sălbatice infectate sunt eliminate sau prelucrate conform normelor prevăzute la art.14 din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman.
Secţiunea a 4-a
Dispoziţii privind programele de eradicare a infecţiei cu BTV
91. În cazul în care instituie un program opţional de eradicare a infecţiei cu BTV, autoritatea competentă bazează programul pe o strategie de control al bolilor care include:
91.1. supravegherea infecţiei cu BTV în conformitate cu cerinţele prevăzute la pct.8-27 din anexa nr.5;
91.2. vaccinarea populaţiei relevante de animale vizate pentru eradicarea bolii prin intermediul campaniilor periodice de vaccinare, care vor fi puse în aplicare, după cum este relevant, în conformitate cu o strategie pe termen lung;
91.3. restricţii privind circulaţia populaţiei de animale vizate în conformitate cu cerinţele prevăzute la pct.108-113, 117 şi 118;
91.4. măsuri de atenuare a riscurilor pentru a reduce la minimum transmiterea infecţiei cu BTV prin vectori.
92. Autoritatea competentă pune în aplicare programul de eradicare, ţinând cont de următoarele aspecte:
92.1. programul depistează şi eradichează toate serotipurile 1-24 prezente în teritoriul vizat de programul de eradicare;
92.2. teritoriul vizat de programul de eradicare este:
92.2.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova; sau
92.2.2. o zonă sau zone care includ un teritoriu cu o rază de cel puţin 150 km în jurul fiecărei unităţi infectate.
93. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 92.2.2, autoritatea competentă poate adapta zona vizată/zonele vizate de programul de eradicare în conformitate cu:
93.1. situaţia geografică a unităţii/unităţilor infectate şi frontierele unităţilor administrative corespunzătoare;
93.2. condiţiile ecologice şi meteorologice;
93.3. abundenţa, activitatea şi distribuţia vectorilor prezenţi în zonă/zone;
93.4. serotipul BTV implicat;
93.5. rezultatele anchetei epidemiologice prevăzute la pct.105, 106 şi 107;
93.6. rezultatele activităţilor de supraveghere.
94. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare a infecţiei cu BTV în cazul populaţiei de animale deţinute din specii ale familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae şi Traguilidae.
95. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă aplică suplimentar programul de eradicare în cazul următoarelor populaţii de animale sălbatice din specii ale familiilor Antilocapridae, Bovidae, Camelidae, Cervidae, Giraffidae, Moschidae şi Traguilidae.
96. Operatorii unităţilor, altele decât abatoarele, în care sunt deţinute animale din populaţia de animale vizată, menţionată la pct.94:
96.1. respectă cerinţele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce priveşte supravegherea animalelor din populaţia de animale vizată;
96.2. respectă cerinţele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce priveşte supravegherea entomologică;
96.3. asigură vaccinarea animalelor din populaţia de animale vizată, respectând ordinele autorităţii competente;
96.4. pun în aplicare măsuri de control al bolii, dacă este suspectată sau confirmată boala, respectând ordinele autorităţii competente;
96.5. respectă cerinţele privind circulaţia şi ordinele autorităţii competente;
96.6. pun în aplicare orice măsuri suplimentare pe care autoritatea competentă le consideră necesare, care ar putea include, dacă este relevant, protejarea animalelor deţinute împotriva atacurilor vectorilor, în conformitate cu statutul sanitar al animalelor.
97. Operatorii abatoarelor în care sunt deţinute şi sacrificate animale din populaţia de animale vizată, menţionată la pct.94:
97.1. respectă cerinţele impuse de către autoritatea competentă în ceea ce priveşte supravegherea animalelor din populaţia de animale vizată;
97.2. pun în aplicare măsuri de control al bolii, dacă este suspectată sau confirmată boala, respectând ordinele autorităţii competente;
97.3. pun în aplicare orice măsuri suplimentare pe care autoritatea competentă le consideră necesare, care ar putea include, dacă este relevant, protejarea animalelor deţinute împotriva atacurilor vectorilor, în conformitate cu statutul sanitar al animalelor.
98. În teritoriul vizat de un program de eradicare împotriva infecţiei cu BTV, menţionat la subpct. 92.2, autoritatea competentă:
98.1. cartografiază teritoriul vizat într-o serie de unităţi geografice, în conformitate cu prevederile pct.18 din anexa nr.5;
98.2. efectuează supravegherea infecţiei cu BTV în fiecare unitate geografică, după cum este relevant, în raport cu situaţia epidemiologică, potrivit cerinţelor prevăzute la pct.8-27 din anexa nr.5;
98.3. aplică măsurile de control al bolii prevăzute la pct.101-107, în cazul suspiciunii sau al confirmării bolii;
98.4. impune operatorilor unităţilor de bovine, ovine sau caprine şi, dacă este necesar, de alte populaţii de animale vizate să îşi vaccineze animalele;
98.5. aplică cerinţele prevăzute la pct.108-113, 117 şi 118 circulaţiei animalelor din populaţia de animale vizată.
99. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 98.1, autoritatea competentă poate decide să nu le impună operatorilor să îşi vaccineze animalele dacă, în urma unei evaluări a riscurilor, justifică, în mod corespunzător, faptul că punerea în aplicare a altor măsuri este suficientă pentru eradicarea bolii.
100. În cazul în care consideră că este necesar şi dacă este posibil, autoritatea competentă instituie o zonă indemnă sezonier de BTV, conform prevederilor pct.45, 46 şi 47 din anexa nr.5.
În acest caz, autoritatea competentă pune la dispoziţia Comisiei Europene:
100.1. informaţii care demonstrează îndeplinirea criteriilor specifice pentru determinarea perioadei în care este indemnă sezonier de BTV;
100.2. data de început şi data de sfârşit a perioadei;
100.3. informaţii care demonstrează încetarea transmiterii BTV în zona respectivă;
100.4. delimitarea zonei care îndeplineşte cerinţele minime prevăzute la pct.25, 26 şi 27.
101. În cazul suspiciunii de infecţie cu BTV, autoritatea competentă efectuează o investigaţie pentru a confirma sau a exclude boala.
102. Până la obţinerea rezultatului investigaţiei menţionate la pct.101, autoritatea competentă:
102.1. restricţionează circulaţia animalelor şi a materialului germinativ provenit de la populaţia de animale vizată din unitatea în care sunt deţinute, cu excepţia cazului în care aceasta este autorizată în vederea sacrificării imediate;
102.2. impune măsuri relevante de atenuare a riscurilor, în cazul în care acest lucru este necesar şi fezabil, din punct de vedere tehnic, pentru a preveni sau a reduce expunerea animalelor din populaţia de animale vizată la atacurile vectorilor.
103. În cazul în care consideră că este necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct.101 şi 102 pentru unităţile în care animalele din populaţia de animale vizată au prezentat o expunere la vectori infecţioşi asemănătoare cu cea a cazurilor suspectate.
104. Măsurile prevăzute la pct.101, 102 şi 103 pot fi retrase în cazul în care autoritatea competentă consideră că nu mai sunt necesare pentru a limita riscul de răspândire a bolii.
105. În caz de confirmare a infecţiei cu BTV, autoritatea competentă:
105.1. confirmă focarul şi, după caz, stabileşte sau extinde zona supusă programului de eradicare;
105.2. efectuează, dacă este necesar, o anchetă epidemiologică;
105.3. restricţionează circulaţia animalelor din populaţia de animale vizată din unitatea în care sunt deţinute, cu excepţia cazului în care aceasta este autorizată în vederea sacrificării imediate;
105.4. restricţionează circulaţia materialului germinativ provenit de la populaţia de animale vizată din unitatea în care sunt deţinute;
105.5. impune măsuri relevante de atenuare a riscurilor, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar şi fezabil, din punct de vedere tehnic, pentru a preveni sau a reduce expunerea animalelor din populaţia de animale vizată la atacurile vectorilor;
105.6. aplică măsurile de control al bolilor prevăzute la pct.101-104 tuturor unităţilor care prezintă o legătură epidemiologică cu cazul confirmat, inclusiv celor care deţin animale din populaţia de animale vizată care prezintă o expunere la vectori infecţioşi asemănătoare cu cea a cazurilor suspectate.
106. Pe lângă măsurile prevăzute la pct.105 şi pentru a preveni răspândirea bolii, în cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă:
106.1. impune operatorilor de unităţi de bovine, ovine, caprine şi, dacă este necesar, de alte populaţii de animale vizate să îşi vaccineze animalele împotriva infecţiei cu serotipul/serotipurile relevante de BTV, astfel cum este prevăzut la subpct. 98.3;
106.2. investighează şi monitorizează statutul sanitar al populaţiei de animale vizate care se află în apropierea unităţii în care este deţinut cazul confirmat.
107. Măsurile prevăzute la pct.105 şi 106 pot fi retrase în cazul în care autoritatea competentă consideră că nu mai sunt necesare pentru a limita riscul de răspândire a bolii.
108. Autoritatea competentă autorizează introducerea animalelor din populaţia de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecţiei cu BTV, menţionat la subpct. 92.2, doar dacă este îndeplinită cel puţin una dintre cerinţele menţionate la pct.28-31 din anexa nr.5.
109. Fără a aduce atingere prevederilor pct.108, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza introducerea animalelor din populaţia de animale vizată pe teritoriul vizat de programul de eradicare a infecţiei cu BTV dacă:
109.1. a evaluat riscul pe care îl reprezintă introducerea pentru statutul sanitar al locului de destinaţie în ceea ce priveşte infecţia cu BTV, ţinând cont de posibilele măsuri de atenuare a riscurilor pe care le poate adopta la locul de destinaţie;
109.2. interzice circulaţia acestor animale către alte ţări:
109.2.1. pentru o perioadă de 60 de zile după introducere;
109.2.2. până la efectuarea unui test negativ pentru reacţia de polimerizare în lanţ (PCR) pentru serotipurile 1-24 ale BTV, pe probe prelevate la cel puţin 14 zile de la introducere;
109.3. adaptează supravegherea, dacă este necesar, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.23 din anexa nr.5;
109.4. animalele îndeplinesc oricare dintre cerinţele menţionate la pct.32, 33 şi 34 din anexa nr.5.
110. Autoritatea competentă autorizează introducerea materialului germinativ de la populaţia de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecţiei cu BTV, menţionat la pct.92.2, doar dacă este îndeplinită cel puţin una dintre cerinţele menţionate la pct.35, 36 şi 37 din anexa nr.5.
111. Fără a aduce atingere prevederilor pct.110, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza introducerea materialului germinativ de la populaţia vizată pe teritoriul vizat de programul de eradicare a infecţiei cu BTV dacă:
111.1. a evaluat riscul pe care îl reprezintă introducerea pentru statutul sanitar al locului de destinaţie în ceea ce priveşte infecţia cu BTV, ţinând cont de posibilele măsuri de atenuare a riscurilor pe care le poate adopta la locul de destinaţie;
111.2. interzice circulaţia acestui material germinativ către alte ţări;
111.3. materialul germinativ îndeplineşte oricare dintre cerinţele menţionate la pct.38 din anexa nr.5.
112. Dacă autoritatea competentă care acceptă animalele sau materialul germinativ recurge la prevederile prevăzute la pct.109 şi 111, aceasta:
112.1. informează cât mai curând posibil Comisia Europeană în acest sens;
112.2. acceptă animale sau materialul germinativ de la populaţia de animale vizată care îndeplinesc cerinţele pentru derogarea relevantă, indiferent de ţara origine a animalului sau a materialului germinativ.
113. În cazul în care acceptă animalele sau materialul germinativ, autoritatea competentă nu mai recurge la prevederile pct.109 şi 111 şi informează cât mai curând Comisia Europeană.
114. La cererea operatorului, autoritatea competentă poate acorda statutul de "unitate protejată de vectori" unităţilor sau instalaţiilor care îndeplinesc criteriile prevăzute la pct.39 din anexa nr.5.
115. Autoritatea competentă verifică, cu frecvenţa corespunzătoare, dar cel puţin la începutul perioadei de protecţie necesară, în timpul şi la finalul acesteia, eficacitatea măsurilor puse în aplicare prin intermediul unei capcane pentru vectori în interiorul unităţii.
116. Autoritatea competentă retrage imediat statutul de unitate protejată de vectori în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile pct.114.
117. Autoritatea competentă autorizează circulaţia animalelor din populaţia de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecţiei cu BTV menţionat la subpct. 92.2, dacă:
117.1. animalele din populaţia de animale vizată îndeplinesc cel puţin una dintre cerinţele menţionate la pct.28, 29 şi 30 din anexa nr.5;
117.2. mijloacele de transport în care sunt încărcate animalele au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor, iar călătoria nu include descărcarea animalelor pentru o perioadă mai mare de o zi sau animalele sunt descărcate pentru o perioadă mai mare de o zi într-o unitate protejată de vectori sau în timpul perioadei indemne vectori.
118. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.117, autoritatea competentă poate, de asemenea, autoriza circulaţia animalelor din populaţia de animale vizată pe teritoriul vizat de un program de eradicare a infecţiei cu BTV, dacă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la subpct. 109.1, 109.3 şi 109.4.
Capitolul IV
PROGRAMELE DE ERADICARE A BOLILOR DE
CATEGORIILE B ŞI C ALE ANIMALELOR ACVATICE
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
119. În cazul în care instituie un program obligatoriu de eradicare a unei boli de categoria B sau un program opţional de eradicare a unei boli de categoria C a animalelor acvatice, autoritatea competentă utilizează, pentru aceste programe, o strategie de control al bolilor care include pentru fiecare boală:
119.1. tipul cerinţelor în materie de supraveghere necesare pentru îndeplinirea condiţiilor privind acordarea şi menţinerea statutului de indemn de boală, ţinând cont de prevederile menţionate la subpct. 3.2.2;
119.2. teritoriul şi populaţia de animale vizate de programul de eradicare, astfel cum este prevăzut la pct.121-124, 131 şi 132;
119.3. durata programului de eradicare, astfel cum este prevăzută la pct.128 şi 129, inclusiv obiectivele finale şi intermediare ale acestuia, astfel cum sunt prevăzute la pct.125, 126 şi 127;
119.4. măsurile preventive şi de control specifice fiecărei boli prevăzute la pct.138-173.
120. Autoritatea competentă poate include în programul de eradicare măsuri coordonate la frontiera sa terestră sau costieră comună cu alte ţări, pentru a asigura atingerea obiectivului programelor şi durabilitatea rezultatelor.
În cazul în care această coordonare nu a fost stabilită, autoritatea competentă include în programul de eradicare, dacă este fezabil, măsuri eficace de atenuare a riscurilor, inclusiv o supraveghere intensificată.
121. Autoritatea competentă determină domeniul de aplicare a programului de eradicare, inclusiv:
121.1. teritoriul vizat;
121.2. populaţia de animale vizată şi, dacă este necesar, populaţiile de animale suplimentare.
122. Teritoriul vizat de programul de eradicare menţionat la subpct. 121.1 poate fi:
122.1. întregul teritoriu al Republicii Moldova;
122.2. una sau mai multe zone;
122.3. localizarea geografică a unităţilor care cuprinde compartimentul sau compartimentele.
123. Toate unităţile localizate în Republica Moldova, în zona sau în compartimentul vizat de programul de eradicare sunt incluse în programul de eradicare.
124. Fără a aduce atingere prevederilor pct.123, autoritatea competentă poate exclude din programul de eradicare unităţile de acvacultură care nu reprezintă un risc semnificativ pentru succesul programului respectiv şi care sunt exceptate de la obligaţia de a solicita autorizare.
125. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective finale calitative şi cantitative care acoperă toate cerinţele specifice bolilor prevăzute la pct.185 pentru acordarea statutului de indemn de boală.
126. Dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă care pune în aplicare un program de eradicare include în programul respectiv şi obiectivele calitative şi cantitative finale bazate pe statutul sanitar al populaţiei de animale sălbatice care constituie o ameninţare pentru atingerea statutului de indemn de boală.
127. Autoritatea competentă include în programul de eradicare obiective anuale sau multianuale calitative şi cantitative intermediare, pentru a reflecta progresele realizate în direcţia atingerii obiectivelor finale. Aceste obiective intermediare includ:
127.1. toate cerinţele specifice bolii menţionate la pct.125 şi obiectivele menţionate la pct.126;
127.2. dacă este necesar, cerinţe suplimentare care nu sunt incluse în cerinţele pentru acordarea statutului de indemn de boală pentru evaluarea progresului în direcţia eradicării.
128. Perioada de aplicare a programelor de eradicare pentru bolile animalelor acvatice listate este prevăzută în capitolul II din anexa nr.6, mai exact:
128.1. la pct.8-11, pentru SHV şi NHI;
128.2. la pct.20 şi 22, pentru infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
128.3. la pct.31-34, pentru infecţia cu Marteilia refringens;
128.4. la pct.42-45, pentru infecţia cu Bonamia exitiosa;
128.5. la pct.53-56, pentru infecţia cu Bonamia ostreae;
128.6. la pct.64-67, pentru infecţia cu WSSV.
129. Pentru bolile de categoria C, perioada de aplicare a unui program de eradicare nu depăşeşte şase ani de la data aprobării iniţiale de către autoritatea competentă, în conformitate cu art.31 alin.(3) din Legea nr.196/2024.
În situaţii justificate, autoritatea competentă poate prelungi perioada de aplicare a programului de eradicare cu încă şase ani.
Secţiunea a 2-a
Cerinţe pentru programele de eradicare
130. Autoritatea competentă stabileşte programul de eradicare pentru o anumită boală de categoria B sau de categoria C în Republica Moldova, într-o zonă sau într-un compartiment în funcţie de:
130.1. determinarea statutului sanitar al zonei sau al compartimentului prin stabilirea statutului sanitar al tuturor unităţilor în care sunt deţinute animale din speciile listate;
130.2. punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor în toate unităţile în care sunt depistate cazuri suspectate şi confirmate;
130.3. punerea în aplicare a măsurilor de biosecuritate şi a altor măsuri de atenuare a riscurilor pentru a reduce riscul de infectare a speciilor listate dintr-o unitate;
130.4. în anumite cazuri, vaccinarea, în cadrul programului de eradicare.
131. Autoritatea competentă aplică programul de eradicare speciilor listate deţinute în unităţile de pe teritoriul Republicii Moldova, al zonei sau al compartimentului.
Fără a aduce atingere prevederilor din aliniatul întâi, autoritatea competentă poate exclude din programul de eradicare, pe baza unei evaluări a riscurilor, unităţile care deţin doar speciile de vectori.
132. Dacă este fezabil din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă include în programul de eradicare populaţii de animale suplimentare ]n cazul ]n care aceste animale:
132.1. reprezintă un risc semnificativ pentru statutul sanitar al animalelor menţionate pct.131;
132.2. sunt incluse, datorită numărului mic de unităţi de acvacultură, în programul de eradicare şi în cazul în care includerea lor este necesară pentru a obţine o acoperire epidemiologică satisfăcătoare Republicii Moldova a zonei sau a compartimentului.
133. Pentru a monitoriza progresul programelor de eradicare, autoritatea competentă clasifică statutul sanitar al tuturor unităţilor în care sunt deţinute animalele din speciile listate în funcţie de:
133.1. statutul sanitar cunoscut al fiecărei unităţi, la data începerii programului de eradicare;
133.2. îndeplinirea condiţiilor pentru introducerea în unitate a animalelor din speciile listate;
133.3. respectarea, de către operator, a obligaţiei de a notifica autoritatea competentă cu privire la orice suspiciune sau depistare a bolii;
133.4. îndeplinirea măsurilor de control al bolii care trebuie aplicate dacă este suspectată sau confirmată boala;
133.5. regimurile de vaccinare care se pot aplica animalelor din speciile listate deţinute în unitate;
133.6. orice măsuri suplimentare considerate necesare de către autoritatea competentă.
134. Autoritatea competentă începe, menţine sau retrage programul de eradicare în funcţie de măsura în care unităţile respectă sau nu cerinţele prevăzute la pct.133 şi informează operatorii unităţilor relevante cu privire la evoluţia statutului sanitar şi cu privire la măsurile necesare pentru acordarea statutului de indemn de boală.
135. Operatorii respectă cerinţele prevăzute la subpct. 133.2-133.6, astfel încât programul de eradicare să poată fi pus în aplicare până la momentul finalizării sale cu succes sau al retragerii sale.
136. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.133, autoritatea competentă poate decide să nu clasifice statutul sanitar al unităţilor izolate dacă populaţia de animale deţinută în aceste unităţi izolate este supusă unor măsuri corespunzătoare de atenuare a riscurilor şi unor măsuri de control al bolilor, pentru a asigura că aceasta nu reprezintă un risc de răspândire a bolii.
137. Autoritatea competentă poate include în programele de eradicare aflate sub supravegherea sa oficială:
137.1. vaccinarea speciilor listate;
137.2. vaccinarea unei populaţii suplimentare de animale deţinute;
137.3. vaccinarea unei populaţii suplimentare de animale sălbatice.
138. În cazul în care suspectează un caz al unei boli relevante în unitate, autoritatea competentă desfăşoară investigaţia necesară.
139. Până la obţinerea rezultatului investigaţiei menţionate la pct.138, autoritatea competentă:
139.1. interzice introducerea animalelor sau a produselor de origine animală în unitate;
139.2. în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic, impune izolarea spaţiilor din cadrul unităţii în care sunt ţinute animalele suspecte;
139.3. interzice scoaterea din unitate a animalelor şi a produselor de origine animală, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă permite acest lucru în scopul sacrificării imediate sau al prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor, sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluştelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop;
139.4. interzice scoaterea din unitate a echipamentelor, a furajelor şi a subproduselor de origine animală, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă permite acest lucru.
140. Autoritatea competentă menţine măsurile menţionate la pct.138 şi 139 până la excluderea sau confirmarea prezenţei bolii.
141. În cazul în care consideră necesar, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct.138, 139 şi 140:
141.1. la orice unitate care, datorită condiţiilor hidrodinamice, prezintă un risc ridicat de contractare a bolii din unitatea suspectă;
141.2. la orice unitate care are o legătură epidemiologică directă cu unitatea suspectă.
142. Dacă se suspectează prezenţa bolii la animale acvatice sălbatice, autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la pct.138, 139 şi 140 la unităţile în cauză, în cazul în care consideră necesar.
143. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 139.3, autoritatea competentă poate permite circulaţia animalelor de acvacultură către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:
143.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală;
143.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinaţie sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării;
143.3. în unitatea de destinaţie acestea nu intră în contact cu animalele de acvacultură cu un statut sanitar superior în ceea ce priveşte boala relevantă;
143.4. animalele sunt deţinute în unitatea de destinaţie pentru o perioadă maximă pe care o va stabili autoritatea competentă.
144. În cazul în care aplică prevederea de la pct.143, autoritatea competentă:
144.1. reclasifică statutul sanitar al unităţii de destinaţie, dacă este relevant, în conformitate cu criteriile prevăzute la pct.133, până la finalizarea investigaţiei menţionate la pct.138;
144.2. interzice scoaterea animalelor din unitatea de destinaţie până la finalul investigaţiei, cu excepţia cazului în care a permis transportarea acestora către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor în vederea sacrificării imediate sau a prelucrării sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluştelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop.
145. Autoritatea competentă poate aplica prevederea de la pct.143 doar dacă operatorii unităţilor de origine şi de destinaţie, precum şi transportatorii animalelor care fac obiectul derogării:
145.1. aplică măsurile corespunzătoare de biosecuritate şi alte măsuri de atenuare a riscurilor necesare pentru a preveni răspândirea bolii;
145.2. furnizează autorităţii competente garanţii privind aplicarea tuturor măsurilor necesare de biosecuritate şi a altor măsuri de atenuare a riscurilor necesare;
145.3. furnizează autorităţii competente garanţii privind faptul că subprodusele de origine animală definite la art.3 alin.(1) din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman care provin de la animalele acvatice sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu art.14 şi 15 din legea menţionată.
146. Dacă se confirmă un caz al anumitor boli, autoritatea competentă:
146.1. declară unitatea infectată/unităţile infectate;
146.2. reclasifică statutul sanitar al unităţii/unităţilor infectate;
146.3. stabileşte o zonă restricţionată, care are o dimensiune adecvată;
146.4. adoptă măsurile prevăzute la pct.151-173 în unitatea infectată/unităţile infectate.
147. Cerinţele minime care se aplică în ceea ce priveşte unitatea din zona restricţionată sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr.6, în special:
147.1. la subpct. 10.1, pentru SHV şi NHI;
147.2. la subpct. 21.1, pentru infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
147.3. la subpct. 33.1, pentru infecţia cu Marteilia refringens;
147.4. la subpct. 44.1, pentru infecţia cu Bonamia exitiosa;
147.5. la subpct. 55.1, pentru infecţia cu Bonamia ostreae;
147.6. la subpct. 66.1, pentru infecţia cu WSSV.
148. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 146.3, autoritatea competentă poate decide să nu instituie o zonă restricţionată în cazul în care:
148.1. o unitate infectată nu evacuează efluenţi netrataţi în apele din vecinătate;
148.2. măsurile de biosecuritate implementate în cadrul unităţii respectă standardele ce asigură izolarea deplină a infecţiei în interiorul unităţii.
149. Autoritatea competentă poate întreprinde măsuri de atenuare a riscurilor privind următoarele activităţi din zona restricţionată:
149.1. deplasarea transportării peştelui prin zona restricţionată;
149.2. activităţile de pescuit;
149.3. alte activităţi ce pot prezenta un risc de răspândire a bolilor.
150. Dacă se confirmă boala la animalele acvatice sălbatice, autoritatea competentă poate:
150.1. dezvolta şi pune în aplicare măsuri de prevenire, de supraveghere şi de control al bolilor, care sunt necesare pentru a preveni răspândirea bolii la animalele deţinute din speciile listate sau la populaţiile de animale suplimentare;
150.2. aplica o supraveghere intensificată a populaţiilor de animale acvatice sălbatice şi în unităţile care au o legătură epidemiologică directă cu cazul confirmat;
150.3. întreprinde măsuri pentru a eradica boala de la nivelul populaţiei relevante de animale acvatice sălbatice, dacă este fezabil.
151. Dacă se confirmă boala, autoritatea competentă întreprinde următoarele acţiuni:
151.1. efectuează o anchetă epidemiologică;
151.2. efectuează investigaţii şi aplică măsurile prevăzute la pct.139 în toate unităţile cu o legătură epidemiologică;
151.3. adaptează supravegherea la factorii de risc identificaţi, ţinând cont de concluziile anchetei epidemiologice.
152. Autoritatea competentă ia în considerare necesitatea efectuării unei investigaţii asupra animalelor sălbatice în cazul în care ancheta epidemiologică evidenţiază legături epidemiologice între animalele deţinute şi cele sălbatice.
153. Autoritatea competentă informează cât mai curând posibil:
153.1. operatorii şi autorităţile relevante din alte ţări vizate de legăturile epidemiologice cu cazul confirmat;
153.2. autorităţile competente din alte ţări care pot fi vizate de legăturile epidemiologice cu unitatea/unităţile infectată/infectate.
154. În toate unităţile infectate şi în orice alte unităţi aflate în zona restricţionată, autoritatea competentă:
154.1. impune izolarea cazurilor suspectate şi confirmate, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic;
154.2. interzice scoaterea din unitate/unităţi a animalelor şi a produselor de origine animală din speciile listate pentru boala relevantă, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru în scopul sacrificării imediate sau al prelucrării într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice în care se efectuează controlul bolilor, sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluştelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop;
154.3. interzice introducerea în unitate/unităţi a animalelor din speciile listate pentru boala relevantă, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru din motive justificate;
154.4. interzice scoaterea din unitate/unităţi a echipamentelor, a furajelor şi a subproduselor de origine animală, cu excepţia cazului în care autoritatea competentă autorizează acest lucru.
155. Autoritatea competentă extinde măsurile de la subpct. 154.1, 154.2 şi 154.3 în cazul animalelor deţinute din populaţii de animale suplimentare, dacă acestea prezintă un risc de răspândire a bolii.
156. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulaţia animalelor de acvacultură către o unitate aflată sub supravegherea sa oficială, în aceeaşi zonă restricţionată, cu respectarea următoarelor cerinţe:
156.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală;
156.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinaţie sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării;
156.3. în unitatea de destinaţie, acestea nu intră în contact cu animale de acvacultură cu o statut sanitar superior în ceea ce priveşte boala relevantă;
156.4. animalele sunt deţinute în unitatea de destinaţie pentru o perioadă maximă pe care o va stabili autoritatea competentă.
157. În cazul în care aplică prevederea de la pct.156, autoritatea competentă:
157.1. reclasifică statutul sanitar al unităţii de destinaţie, dacă este relevant, în conformitate cu criteriile prevăzute la pct.133;
157.2. interzice scoaterea animalelor din unitatea de destinaţie, cu excepţia cazului în care a permis transportul acestora către o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor în vederea sacrificării imediate sau a prelucrării sau în vederea consumului uman direct, în cazul moluştelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii în acest scop. În toate cazurile, subprodusele de origine animală, astfel cum sunt definite la art.3 din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman, sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2, în conformitate cu art.14 sau 15 din legea menţionată;
157.3. păstrează unitatea de destinaţie sub supravegherea sa oficială, până la finalizarea operaţiunilor de curăţare, dezinfecţie şi vid sanitar corespunzător la nivelul unităţii.
158. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulaţia animalelor de acvacultură către alte unităţi infectate care nu pun în aplicare un program de eradicare pentru boala respectivă, cu respectarea următoarelor cerinţe:
158.1. sunt deplasate doar animalele care nu prezintă simptome de boală;
158.2. statutul sanitar al animalelor de acvacultură din unitatea de destinaţie sau al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea respectivă nu este pus în pericol ca urmare a deplasării;
158.3. deplasarea respectă cerinţele de certificare menţionate la art.208 alin.(2) din Legea nr.196/2024.
159. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulaţia animalelor de acvacultură şi a produselor de origine animală către unităţi de sacrificare şi de prelucrare, cu excepţia unităţilor producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:
159.1. sunt deplasate doar animale care nu prezintă simptome de boală;
159.2. unitatea de sacrificare şi de prelucrare nu se află într-o zonă sau într- un compartiment care pune în aplicare un program de eradicare pentru boala respectivă sau care a fost declarat indemn de boală;
159.3. statutul sanitar al animalelor acvatice care se deplasează către unitatea de sacrificare şi de prelucrare sau în apropierea acesteia nu este periclitat în urma deplasării;
159.4. deplasarea respectă cerinţele de certificare menţionate la art.208 alin.(2) din Legea nr.196/2024.
160. Fără a aduce atingere prevederilor de la subpct. 154.2, autoritatea competentă poate permite circulaţia animalelor şi a produselor de origine animală provenite din populaţii de animale suplimentare din unitatea/unităţile infectată/infectate către alte unităţi, fără alte restricţii, cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:
160.1. a fost realizată o evaluare a riscurilor;
160.2. sunt puse în aplicare măsuri de atenuare a riscurilor, dacă este necesar, pentru a se asigura că nu este periclitat statutul sanitar al animalelor acvatice prezente la locul de destinaţie sau pe drumul către respectiva destinaţie;
160.3. deplasarea respectă cerinţele de certificare menţionate la art.208 alin.(2) din Legea nr.196/2024.
161. După confirmarea bolii, autoritatea competentă impune, în toate unităţile infectate, într-o perioadă maximă de timp pe care o va determina autoritatea competentă, următoarele măsuri în ceea ce priveşte animalele acvatice din speciile listate pentru boala relevantă:
161.1. eliminarea tuturor animalelor decedate;
161.2. eliminarea şi uciderea tuturor animalelor muribunde;
161.3. eliminarea şi uciderea tuturor animalelor care prezintă simptome de boală;
161.4. sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluştelor sau al crustaceelor care sunt vândute vii, scoaterea din apă a animalelor care rămân în unitate/unităţi după aplicarea măsurilor de la subpct. 161.1, 161.2 şi 161.3.
162. Din motive justificate, autoritatea competentă poate impune sacrificarea în vederea consumului uman sau, în cazul moluştelor sau al crustaceelor vândute vii, scoaterea din apă pentru:
162.1. toate animalele din speciile listate pentru boala relevantă din unitatea infectată/unităţile infectate, fără testarea acestor animale;
162.2. animalele suspectate care prezintă o legătură epidemiologică cu un caz confirmat.
163. Sacrificarea în vederea consumului uman sau scoaterea din apă a animalelor menţionate la pct.161 se efectuează sub supraveghere oficială, fie în unitatea infectată/unităţile infectate, cu prelucrare ulterioară într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, fie într-o unitate producătoare de alimente provenite de la animale acvatice care efectuează controlul bolilor, după caz.
164. Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la pct.161- 166 pentru animalele de acvacultură din populaţii de animale suplimentare, dacă acest lucru este necesar pentru a controla boala.
165. Autoritatea competentă poate impune uciderea şi distrugerea unor animale dintre cele menţionate la pct.161 sau a tuturor acestor animale şi a animalelor din speciile nelistate din unitatea infectată/unităţile infectate în locul sacrificării acestora pentru consum uman.
166. Toate produsele de origine animală care provin de la animale sacrificate sau ucise în conformitate cu punctele 161-165 sunt prelucrate sau eliminate ca materiale de categoria 1 sau 2 în conformitate cu art.14 sau 15 din Legea nr.129/2019 privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman.
167. Pentru toate unităţile infectate, autoritatea competentă impune curăţarea şi dezinfecţia următoarelor structuri şi elemente înainte de repopulare:
167.1. unităţile, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, după eliminarea animalelor menţionate la subpct. 161.1 şi a tuturor furajelor care ar fi putut fi contaminate;
167.2. orice echipamente folosite pentru creşterea animalelor, inclusiv, dar nu numai, echipamente pentru hrănire şi sortare a ouălor, echipamente de tratament şi vaccinare, precum şi nave-ateliere plutitoare;
167.3. orice echipamente de producţie, inclusiv cuşti, plase, tăblii, pungi şi paragate;
167.4. orice haine de protecţie sau orice echipamente de siguranţă folosite de operatori şi vizitatori;
167.5. toate mijloacele de transport, inclusiv rezervoarele şi alte echipamente folosite pentru deplasarea animalelor infectate sau a personalului care a intrat în contact cu animalele infectate.
168. Autoritatea competentă avizează protocolul pentru curăţare şi dezinfecţie.
169. Autoritatea competentă supraveghează curăţarea şi dezinfecţia, nu restabileşte şi nu acordă din nou statutul de indemn de boală unităţilor până nu consideră că procedurile de curăţare şi dezinfecţie s-au finalizat.
170. Autoritatea competentă impune vidul sanitar pentru toate unităţile infectate. Vidul sanitar se aplică după finalizarea procesului de curăţenie şi dezinfecţie menţionat la pct.167, 168 şi 169.
171. Durata vidului sanitar depinde de patogenul relevant şi de tipul sistemului de producţie folosit în unităţile infectate. Anumite perioade de vid sanitar sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr.6:
171.1. la subpct. 10.3, pentru SHV şi NHI;
171.2. la subpct. 21.3, pentru infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
171.3. la subpct. 33.2, pentru infecţia cu Marteilia refringens;
171.4. la subpct. 44.2, pentru infecţia cu Bonamia exitiosa;
171.5. la subpct. 55.3, pentru infecţia cu Bonamia ostreae;
171.6. la subpct. 66.3, pentru infecţia cu WSSV.
172. Autoritatea competentă impune aplicarea vidului sanitar sincronizat unităţilor infectate din zona de protecţie sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecţie, din zona restricţionată. Vidul sanitar poate fi extins şi la alte unităţi, ţinând cont de evaluarea riscurilor.
Durata vidului sanitar sincronizat şi mărimea zonei în care se desfăşoară acest vid sanitar sunt prevăzute în capitolul III din anexa nr.6:
172.1. la pct.10, pentru SHV şi NHI;
172.2. la pct.21, pentru infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
172.3. la pct.33, pentru infecţia cu Marteilia refringens;
172.4. la pct.44, pentru infecţia cu Bonamia exitiosa;
172.5. la pct.55, pentru infecţia cu Bonamia ostreae;
172.6. la pct.66, pentru infecţia cu WSSV.
173. Înainte de eliminarea măsurilor de control al bolilor sau în momentul eliminării acestora, autoritatea competentă impune măsuri proporţionale de atenuare a riscurilor pentru a preveni reinfectarea unităţii, ţinând cont de factori de risc relevanţi, după cum arată rezultatele anchetei epidemiologice.
Aceste măsuri ţin cont cel puţin de:
173.1. persistenţa agentului patogen în mediul înconjurător sau la animalele sălbatice;
173.2. măsurile de biosecuritate adaptate particularităţilor unităţii.
CAPITOLUL V
STATUTUL DE INDEMN DE BOALĂ
Secţiunea 1
Aprobarea statutului de indemn de boală
174. Statutul de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia poate fi acordat de către autoritatea competentă doar dacă sunt îndeplinite următoarele criterii generale şi specifice:
174.1. criterii generale:
174.1.1. teritoriul de aplicare îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct.25, 26 şi 27 sau la pct.121-124, după caz;
174.1.2. supravegherea pentru boala în cauză îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct.3 sau la pct.4, după caz;
174.1.3. operatorii îşi respectă toate obligaţiile în ceea ce priveşte măsurile de biosecuritate, astfel cum sunt prevăzute la art.10 din Legea nr.196/2024;
174.1.4. măsurile de control al bolilor relevante pentru boala în cauză, în caz de suspiciune sau de confirmare a bolii, îndeplinesc cerinţele prevăzute:
174.1.4.1. la pct.43-79, pentru infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, infecţia cu MTBC, LEB, IBR/IPV, infecţia cu ADV şi cu BVD;
174.1.4.2. la pct.89 şi 90, pentru infecţia cu RABV;
174.1.4.3. la pct.101-107, pentru infecţia cu BTV;
174.1.4.4. la pct.138-173, pentru infecţia SHV, NHI, infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR, infecţia cu Marteilia refringens, infecţia cu Bonamia exitiosa, infecţia cu Bonamia ostreae şi infecţia cu WSSV;
174.1.5. unităţile au fost înregistrate sau autorizate, după cum este relevant pentru tipul de unitate;
174.1.6. au fost asigurate identificarea animalelor din populaţia de animale vizată şi trasabilitatea materialului germinativ, după cum este relevant pentru tipul de animal;
174.1.7. la momentul deplasării, animalele din populaţia de animale vizată sau produsele acestora îndeplineau cerinţele privind sănătatea animală pentru circulaţia în interiorul Republicii Moldova şi pentru accesul în Republica Moldova al acestor animale şi al produselor acestora;
174.2. criteriile specifice pentru acordarea statutului de indemn de boală, conform prevederilor pct.175-184.
175. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a absenţei speciilor listate pentru boala respectivă, sunt următoarele:
175.1. criteriile generale menţionate la subpct. 174.1.1 şi 174.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puţin cinci ani şi boala nu a fost detectată; şi
175.2. speciile listate relevante pentru boala în cauză sunt absente din populaţia de animale deţinute şi de animale sălbatice.
176. Autoritatea competentă pune la dispoziţie documente doveditoare pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct.175.
Dovezile demonstrează durabilitatea statutului de indemn de boală, ţinând cont de următoarele aspecte:
176.1. probabilitatea prezenţei animalelor din speciile listate pe teritoriul Republicii Moldova sau într-o zonă a acesteia a fost evaluată şi s-a constatat că este neglijabilă;
176.2. s-a constatat că probabilitatea introducerii animalelor din speciile listate pe teritoriul Republicii Moldova sau într-o zonă a acestuia este neglijabilă.
177. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a incapacităţii agentului patogen de a supravieţui, sunt următoarele:
177.1. criteriile generale menţionate la subpct. 174.1.1 şi 174.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puţin cinci ani şi boala nu a fost detectată;
177.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a supravieţuit;
177.3. este atinsă valoarea cel puţin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supravieţuirea agentului patogen;
177.4. agentul patogen este expus la acest parametru critic din punctul de vedere al mediului pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-l distruge.
178. Autoritatea competentă pune la dispoziţie următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct.177:
178.1. documente doveditoare în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de la subpct. 177.1 şi 177.2;
178.2. dovezi ştiinţifice în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de la subpct. 177.3 şi 177.4.
179. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală pentru întregul teritoriu al Republicii Moldova sau pentru una ori mai multe zone ale acesteia, ca urmare a incapacităţii de a supravieţui a vectorilor listaţi pentru boala listată, sunt următoarele:
179.1. criteriile generale menţionate la subpct. 174.1.1 şi 174.1.2 au fost îndeplinite pentru o perioadă de eligibilitate de cel puţin cinci ani şi boala nu a fost detectată;
179.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a fost transmis;
179.3. transmiterea agentului patogen depinde exclusiv de prezenţa vectorilor listaţi şi nu se cunoaşte existenţa unui alt mod de transmitere naturală;
179.4. vectorii listaţi nu sunt prezenţi în mod natural în Republica Moldova sau în zonele acesteia;
179.5. este improbabil ca vectorii listaţi să fi fost introduşi în mod accidental sau intenţionat în trecut sau ca acest lucru să se întâmple în viitor;
179.6. este atinsă valoarea cel puţin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supravieţuirea vectorilor listaţi;
179.7. vectorii listaţi sunt expuşi la acest parametru critic din punctul de vedere al mediului pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-i distruge.
180. Autoritatea competentă pune la dispoziţie următoarele dovezi pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct.179:
180.1. documente doveditoare, în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de la subpct. 179.1 şi 179.2;
180.2. dovezi ştiinţifice, în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de la subpct. 179.3 şi 179.7;
180.3. dacă boala s-a produs, autoritatea competentă pune la dispoziţia Comisiei Europene documente doveditoare privind faptul că supravegherea a demonstrat, cu un nivel de încredere de 95%, că rata de prevalenţă a bolii a fost mai mică de 1%.
181. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală al unei zone, pe baza datelor istorice şi de supraveghere, sunt următoarele:
181.1. boala nu a fost raportată niciodată în Republica Moldova sau într-o zonă a acesteia sau a fost eradicată în Republica Moldova sau într-o zonă a acesteia şi nu a fost raportată cel puţin 25 de ani;
181.2. boala a fost raportată în ultimii 25 de ani şi a fost eradicată în Republica Moldova sau dintr-o zonă a acesteia, precum şi sunt îndeplinite cerinţele specifice bolii menţionate la pct.185.
182. În cazul în care Republica Moldova doreşte să obţină aprobarea statutului de indemn de boală pentru întregul său teritoriu pe baza dispoziţiilor de la subpct. 181.1 trebuie să fi pus în aplicare următoarele măsuri pentru o perioadă de eligibilitate de cel puţin 10 ani:
182.1. supravegherea bolii la animalele deţinute din speciile listate;
182.2. prevenirea, în vederea controlului introducerii agentului patogen;
182.3. interzicerea vaccinării împotriva bolii, cu excepţia cazului în care acest lucru se face în conformitate cu cerinţele specifice bolii menţionate la pct.185;
182.4. supravegherea bolii, pentru a justifica faptul că nu se cunoaşte faptul ca boala să se fi stabilit la animalele sălbatice din specia listată în interiorul Republicii Moldova sau al unei zone ale acesteia.
183. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală al Republicii Moldova sau al unei zone a acesteia pe baza unor programe de eradicare sunt următoarele:
183.1. autoritatea competentă a desfăşurat un program autorizat de eradicare, astfel cum se menţionează la pct.23, 24 sau 119, 120; şi
183.2. autoritatea competentă a finalizat programul de eradicare şi a transmis Comisiei Europene o cerere de recunoaştere a statutului de indemn de boală care demonstrează îndeplinirea cerinţelor specifice bolii prevăzute la pct.185.
184. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.183, în cazul animalelor acvatice pentru care o zonă acoperă mai puţin de 75% din teritoriul Republicii Moldova şi nu este partajată cu altă ţară, statutul de indemn de boală se poate obţine în conformitate cu prevederile menţionate la pct.215.
185. Cerinţele specifice bolii pentru acordarea statutului de indemn de boală Republicii Moldova sau unei zone ale acesteia sunt prevăzute:
185.1. în anexa nr.4:
185.1.1. la pct.20, pentru statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la bovinele deţinute şi la pct.24 din anexa nr.4 pentru statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la ovinele şi la caprinele deţinute;
185.1.2. la pct.39, pentru statutul de indemn de infecţia cu MTBC;
185.1.3. la pct.51, pentru statutul de indemn de infecţia cu LEB;
185.1.4. la pct.61, pentru statutul de indemn de IBR/IPV;
185.1.5. la pct.73, pentru statutul de indemn de infecţia cu ADV;
185.1.6. la pct.87, pentru statutul de indemn de infecţia cu BVD;
185.2. în anexa nr.5:
185.2.1. la pct.5 şi 6, pentru statutul de indemn de infecţia cu RABV;
185.2.2. la pct.40 şi 41, pentru statutul de indemn de infecţia cu BTV;
185.2.3. la pct.48, pentru statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.;
185.2.4. la pct.50, pentru statutul de indemn de infecţia cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare;
185.3. în anexa nr.6:
185.3.1. la pct.8 şi 9, pentru statutul de indemn de infecţia cu SHV;
185.3.2. la pct.8 şi 9, pentru statutul de indemn de infecţia cu NHI;
185.3.3. la pct.20, pentru statutul de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
185.3.4. la pct.31 şi 32, pentru statutul de indemn de infecţia cu Marteilia refringens;
185.3.5. la pct.42 şi 43, pentru statutul de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa;
185.3.6. la pct.53 şi 54, pentru statutul de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae;
185.3.7. la pct.64 şi 65, pentru statutul de indemn de infecţia cu WSSV.
Secţiunea a 2-a
Aprobarea statutului de indemn de boală pentru
compartimentele care deţin animale de acvacultură
186. Statutul de indemn de boală poate fi acordat unei unităţi de acvacultură care deţine animale de acvacultură, doar dacă sunt îndeplinite următoarele criterii generale şi specifice:
186.1. criterii generale:
186.1.1. domeniul de aplicare teritorial respectă dispoziţiile de la subpct. 122.3;
186.1.2. supravegherea pentru boala în cauză îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct.4, 5, 6 şi 9-18;
186.1.3. operatorii îşi respectă toate obligaţiile în ceea ce priveşte măsurile de biosecuritate, astfel cum sunt prevăzute la art.10 din Legea nr.196/2024;
186.1.4. respectarea măsurilor de control al bolilor relevante pentru boală, în situaţia unui caz suspectat sau confirmat;
186.1.5. unităţile care cuprind compartimentul respectiv sunt autorizate;
186.1.6. a fost asigurată trasabilitatea animalelor din populaţia de animale vizată;
186.1.7. la momentul deplasării, animalele din populaţia de animale vizată sau produsele acestora îndeplineau cerinţele privind sănătatea animală pentru circulaţia în Republica Moldova sau pentru accesul în Republica Moldova al acestor animale şi al produselor acestora;
186.2. criterii specifice, conform dispoziţiilor de la pct.190-196.
187. Statutul de indemn de boală menţionat la pct.186 poate fi acordat:
187.1. unităţilor de acvacultură care sunt independente de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare;
187.2. unităţilor de acvacultură care depind de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare, dar în care există condiţii ce creează o separare eficace, specifică bolii, între unităţi şi alte populaţii de animale acvatice care pot fi infectate.
188. În cazul unităţilor de acvacultură dependente menţionate la subpct. 187.2 autoritatea competentă:
188.1. evaluează cel puţin următorii factori epidemiologici:
188.1.1. localizarea geografică a fiecărei unităţi de acvacultură şi natura aprovizionării cu apă;
188.1.2. statutul sanitar al altor unităţi de acvacultură din sistemul acvatic;
188.1.3. localizarea unităţilor de acvacultură menţionate la subpct. 188.1.2 şi distanţa dintre acestea şi compartimentul dependent;
188.1.4. volumul de producţie al unităţilor de acvacultură menţionate la punctul subpct. 188.1.2, precum şi metoda de producţie şi sursa animalelor acestora;
188.1.5. prezenţa şi abundenţa animalelor acvatice sălbatice din speciile listate relevante în cadrul sistemului acvatic şi starea lor de sănătate;
188.1.6. detaliile privind măsura în care speciile menţionate la subpct. 188.1.5 sunt sedentare sau migratoare;
188.1.7. posibilitatea ca animalele acvatice sălbatice menţionate la subpct. 188.1.5 să pătrundă în compartiment;
188.1.8. măsurile generale de biosecuritate din compartiment;
188.1.9. condiţiile hidrologice generale ale sistemului acvatic;
188.2. clasifică toate unităţile din compartiment drept unităţi cu risc ridicat, în conformitate cu prevederile pct.1, 2 şi 3 din anexa nr.6;
188.3. impune toate măsuri considerate necesare pentru prevenirea introducerii bolii.
189. Dacă se furnizează Comisiei Europene o declaraţie privind statutul de indemn de boală pentru o unitate de acvacultură dependentă, în conformitate cu pct.215, autoritatea competentă pune la dispoziţie evaluarea menţionată la subpct. 188.1 şi detaliile privind toate măsurile puse în aplicare pentru a preveni introducerea bolii în unitate.
Autoritatea competentă comunică, fără întârziere, Comisiei Europene orice modificări ulterioare aduse factorilor epidemiologici menţionaţi la subpct. 188.1 şi măsurile adoptate pentru atenuarea impactului acestora.
190. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală al unei unităţi de acvacultură care deţine animale de acvacultură ca urmare a absenţei speciilor listate pentru boala respectivă sunt următoarele:
190.1. criteriile generale menţionate la subpct. 186.1.1 şi 186.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puţin cinci ani şi boala nu a fost detectată;
190.2. speciile listate relevante pentru boala în cauză sunt absente din populaţia de animale deţinute şi de animale sălbatice.
191. Autoritatea competentă pune la dispoziţie documente confirmative pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct.190.
Dovezile demonstrează sustenabilitatea statutului de indemn de boală, ţinând cont de următoarele aspecte:
191.1. probabilitatea prezenţei animalelor din speciile listate în compartiment a fost evaluată şi s-a constatat că este neglijabilă;
191.2. s-a constatat că probabilitatea introducerii animalelor din speciile listate în compartiment este neglijabilă.
192. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală al unei unităţi de acvacultură care deţine animale de acvacultură ca urmare a incapacităţii agentului patogen de a supravieţui sunt următoarele:
192.1. criteriile generale menţionate la subpct. 186.1.1 şi 186.1.2 au fost îndeplinite pe o perioadă de eligibilitate de cel puţin cinci ani şi boala nu a fost detectată;
192.2. boala nu a fost raportată niciodată sau, dacă a fost raportată, s-a demonstrat că agentul patogen nu a supravieţuit;
192.3. este atinsă valoarea cel puţin a unui parametru critic din punctul de vedere al mediului înconjurător care nu este compatibil cu supravieţuirea agentului patogen;
192.4. agentul patogen este expus la acest parametru critic pentru o perioadă de timp suficientă pentru a-l distruge.
193. Autoritatea competentă, pentru a justifica îndeplinirea criteriilor de la pct.192, pune la dispoziţie următoarele dovezi:
193.1. documente justificative, în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de la subpct. 192.1 şi 192.2;
193.2. dovezi ştiinţifice, în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de la subpct. 192.3 şi 192.4.
194. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală al unei unităţi de acvacultură care deţine animale de acvacultură pe baza datelor istorice şi de supraveghere sunt următoarele:
194.1. boala nu a fost raportată niciodată în compartiment sau a fost eradicată în compartiment şi nu a fost raportată cel puţin 25 de ani;
194.2. boala a fost raportată în ultimii 25 de ani, a fost eradicată din compartiment şi sunt îndeplinite cerinţele specifice bolii menţionate la pct.198.
195. În cazul în care Republica Moldova doreşte să obţină aprobarea statutului de indemn de boală pentru unităţile de acvacultură pe baza dispoziţiilor de subpct. 194.1, trebuie să fi pus în aplicare următoarele măsuri pentru o perioadă de eligibilitate de cel puţin 10 ani:
195.1. supravegherea bolii la animalele deţinute din speciile listate;
195.2. prevenirea, în vederea controlului introducerii agentului patogen;
195.3. interzicerea vaccinării împotriva bolii, cu excepţia cazului în care acest lucru se face în conformitate cu cerinţele specifice bolii menţionate la pct.198;
195.4. supravegherea bolii, pentru a justifica faptul că nu se cunoaşte ca boala să se fi stabilit la animale sălbatice din specia listată în interiorul compartimentului.
196. Criteriile de recunoaştere a statutului de indemn de boală al unui compartiment care deţine animale de acvacultură pe baza programelor de eradicare sunt următoarele:
196.1. autoritatea competentă a desfăşurat un program autorizat de eradicare, astfel cum se menţionează la pct.119 şi 120;
196.2. autoritatea competentă a finalizat programul de eradicare şi a transmis Comisiei Europene raportul final care demonstrează îndeplinirea cerinţelor specifice bolii prevăzute la pct.198.
197. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.196, dacă o unitate de acvacultură acoperă mai puţin de 75% din teritoriul Republicii Moldova, iar bazinul hidrografic care aprovizionează unitatea nu este partajat cu altă ţară, statutul de indemn de boală se poate obţine în conformitate cu pct.215.
198. Cerinţele specifice bolii pentru acordarea statutului de indemn de boală unei unităţi de acvacultură care deţine animale de acvacultură sunt prevăzute în anexa nr.6:
198.1. la pct.8 şi 9, pentru statutul de indemn de infecţia cu SHV;
198.2. la pct.8 şi 9, pentru statutul de indemn de infecţia cu NHI;
198.3. la pct.20, pentru statutul de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
198.4. la pct.31, pentru statutul de indemn de infecţia cu Marteilia refringens;
198.5. la pct.42 şi 43, pentru statutul de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa;
198.6. la pct.53 şi 54, pentru statutul de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae;
198.7. la pct.64 şi 65, pentru statutul de indemn de infecţia cu WSSV.
199. Pe lângă criteriile generale pentru acordarea statutului de indemn de boală unităţilor de acvacultură care deţin animale de acvacultură, astfel cum este prevăzut la pct.186, o unitate care include una sau mai multe unităţi individuale, în cazul cărora statutul sanitar pentru o anumită boală este independent de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare, poate obţine statutul de indemn de boală dacă îndeplineşte dispoziţiile de la pct.200-204.
200. O unitate de acvacultură independentă poate include:
200.1. o unitate individuală care este considerată ca o unitate epidemiologică unică, dat fiind că nu este influenţată de statutul sanitar al apelor naturale înconjurătoare; sau
200.2. mai multe unităţi, dacă fiecare unitate îndeplineşte cerinţele menţionate la subpct. 200.1 şi pct.201, 202 şi 203, însă, datorită deplasărilor extinse ale animalelor între unităţi, sunt considerate o singură unitate epidemiologică, cu condiţia ca toate unităţile să opereze un sistem comun de biosecuritate.
201. O unitate de acvacultură independentă este aprovizionat cu apă:
201.1. printr-o instalaţie de tratare a apei care inactivează agentul patogen relevant; sau
201.2. direct dintr-un puţ, un foraj sau un izvor.
În cazul în care apa provine direct dintr-o sursă aflată în afara unităţii, aceasta este furnizată direct unităţii şi este direcţionată către unitate prin mijloace care asigură protecţia corespunzătoare împotriva infecţiilor.
202. Este necesar să existe bariere naturale sau artificiale care să împiedice animalele acvatice să intre în fiecare unitate din apele naturale înconjurătoare.
203. Compartimentul este, după caz, protejat de inundaţiile şi infiltraţiile de apă din apele naturale înconjurătoare.
204. Compartimentul îndeplineşte cerinţele specifice bolii menţionate la pct.198.
205. O unitate nouă care urmează să înceapă activităţi de acvacultură este considerată indemnă de boală dacă:
205.1. îndeplineşte condiţiile de la subpct. 200.1 şi pct.201, 202 şi 203;
205.2. începe activităţi de acvacultură cu animale de acvacultură dintr-o zonă sau dintr-un compartiment indemn de boală.
206. O unitate care reîncepe activităţi de acvacultură după o pauză şi îndeplineşte cerinţele de la pct.205 este considerată indemnă de boală fără supravegherea menţionată la subpct. 186.1.2 dacă:
206.1. autoritatea competentă cunoaşte istoricul sanitar al unităţii şi nu au fost confirmate cazuri de boli de categoria B sau de categoria C în unitate;
206.2. unitatea este curăţată, dezinfectată şi vidată sanitar, dacă este necesar, înainte de repopulare.
207. O unitate care îşi reîncepe activităţile după confirmarea prezenţei unei boli de categoria B sau de categoria C este considerată drept indemnă de boala care a fost confirmată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
207.1. un eşantion reprezentativ de animale care au fost repopulate în unitatea indemnă de boală, după acţiunile de curăţare, dezinfecţie şi vid sanitar este testat pentru boala relevantă la cel puţin trei luni şi la cel mult 12 luni de la expunerea la condiţii, inclusiv în ceea ce priveşte temperatura apei, care conduc la exprimarea clinică a bolii;
207.2. sunt folosite testele de eşantionare şi de diagnosticare menţionate în capitolul III din anexa nr.6 şi sunt prelevate probe de la un număr de animale care va asigura depistarea bolii relevante cu un nivel de încredere de 95%, dacă prevalenţa vizată este de 2%;
207.3. rezultatele testării descrise la subpct. 207.2 sunt negative.
Secţiunea a 3-a
Menţinerea, suspendarea şi retragerea
statutului de indemn de boală
208. Autoritatea competentă poate menţine statutul de indemn de boală doar dacă, pe lângă criteriile menţionate la art.41 alin.(1) lit.a) şi c) din Legea nr.196/2024:
208.1. întreprinde un număr suficient de activităţi de supraveghere pentru a permite depistarea precoce a bolii şi demonstrarea statutului de indemn de boală;
208.2. îndeplineşte măsurile de biosecuritate impuse de către autoritatea competentă, pe baza riscurilor identificate, pentru prevenirea introducerii bolii;
208.3. îndeplineşte normele operaţionale menţionate la subpct. 174.1.5, 174.1.6 şi 174.1.7 sau subpct. 186.1.5, 186.1.6 şi 186.1.7.
209. În cazul animalelor acvatice, dacă Republica Moldova este declarată indemnă de una sau mai multe dintre bolile listate, autoritatea competentă poate întrerupe acţiunile specifice de supraveghere menţionate la subpct. 210.11-210.17 şi poate menţine statutul de indemn de boală cu condiţia ca riscul de introducere a bolii relevante să fi fost evaluat şi să existe condiţii care să conducă la exprimarea clinică a bolii în cauză.
În zonele sau unităţile indemne de boală din Republica Moldova care nu sunt declarate indemne de boală sau în toate cazurile în care nu există condiţii care să conducă la exprimarea clinică a bolii în cauză, supravegherea specifică continuă după cum se prevede la subpct. 210.11-210.17.
210. Cerinţele specifice bolii în ceea ce priveşte măsurile de supraveghere şi de biosecuritate sunt prevăzute:
210.1. în anexa nr.4:
210.1.1. la pct.21, 22 şi 23, pentru statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, în ceea ce priveşte bovinele deţinute; sau
210.1.2. la pct.25, 26 şi 27, pentru statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, în ceea ce priveşte ovinele şi caprinele deţinute;
210.1.3. la pct.40 şi 41, pentru statutul de indemn de infecţia cu MTBC;
210.1.4. la pct.52, pentru statutul de indemn de infecţia cu LEB;
210.1.5. la pct.62, 63 şi 64, pentru statutul de indemn de IBR/IPV;
210.1.6. la pct.74-77, pentru statutul de indemn de infecţia cu ADV;
210.1.7. la pct.88, 89 şi 90, pentru statutul de indemn de infecţia cu BVD;
210.2. în anexa nr.5:
210.2.1. la pct.7, pentru statutul de indemn de infecţia cu RABV;
210.2.2. la pct.42, 43 şi 44, pentru statutul de indemn de infecţia cu BTV;
210.2.3. la pct.49, pentru statutul de indemn de infestarea cu Varroa spp.;
210.2.4. la pct.51, 52 şi 53, pentru statutul de indemn de infecţia cu virusul bolii de Newcastle fără vaccinare;
210.3. în anexa nr.6:
210.3.1. la pct.12, 13 şi 14, pentru statutul de indemn de infecţia cu SHV;
210.3.2. la pct.12, 13 şi 14, pentru statutul de indemn de infecţia cu NHI;
210.3.3. la pct.23, 24 şi 25, pentru statutul de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
210.3.4. la pct.35, 36 şi 37, pentru statutul de indemn de infecţia cu Marteilia refringens;
210.3.5. la pct.46, 47 şi 48, pentru statutul de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa;
210.3.6. la pct.57, 58 şi 59, pentru statutul de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae;
210.3.7. la pct.68-71, pentru statutul de indemn de infecţia cu WSSV.
211. Dacă boala a fost confirmată şi, prin urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru menţinerea statutului de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unităţi al ţării, autoritatea competentă:
211.1. aplică fără întârziere măsurile relevante pentru controlul bolilor;
211.2. efectuează acţiuni specifice de supraveghere pentru a evalua amploarea focarului;
211.3. impune orice măsuri necesare pentru atenuarea riscurilor.
212. Dacă boala nu a fost confirmată, dar a fost încălcată una dintre condiţiile pentru menţinerea statutului de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unităţi al ţării, autoritatea competentă întreprinde măsuri corective necesare şi evaluează riscul ca situaţia din punctul de vedere al sănătăţii să fi suferit modificări.
213. În cazul în care este necesar, autoritatea competentă poate suspenda statutul de indemn de boală al Republicii Moldova, al unei zone sau al unei unităţi al ţării, în loc să fie retras statutul de indemn de boală de către Comisia Europeană. Pentru perioada suspendării, autoritatea competentă:
213.1. adoptă toate măsurile de prevenţie, de supraveghere şi de control necesare pentru gestionarea situaţiei;
213.2. informează Comisia Europeană şi celelalte ţări cu privire la măsurile adoptate;
213.3. informează, în mod regulat, Comisia Europeană şi celelalte ţări cu privire la evoluţia situaţiei şi cu privire la poziţia sa în ceea ce priveşte restabilirea statutului de indemn de boală, prelungirea suspendării sau retragerea statutului de către Comisia Europeană.
214. Cu condiţia respectării prevederilor pct.213, autoritatea competentă poate restabili statutul de indemn de boală al Republicii Moldova, al zonei sau al unei unităţi ţării prin ridicarea suspendării.
215. Fără a aduce atingere cerinţei ca autoritatea competentă să prezente Guvernului spre aprobare programe de eradicare, astfel cum este prevăzut la art.31 alin.(1) lit.b) din Legea nr.196/2024, pentru bolile animalelor acvatice, aprobarea pentru zonele sau compartimentele care acoperă mai puţin de 75% din teritoriul Republicii Moldova, iar bazinul hidrografic care aprovizionează zona sau compartimentul nu este partajat cu altă ţară, se obţine în conformitate cu următoarea procedură:
215.1. autoritatea competentă face o declaraţie provizorie privind statutul de indemn de boală sau instituirea unui program de eradicare pentru zona sau compartimentul în cauză, care îndeplineşte cerinţele stabilite în prezenta Normă;
215.2. această declaraţie provizorie este publicată electronic de către autoritatea competentă, iar alte ţări sunt anunţate în legătură cu publicarea ei;
215.3. declaraţia provizorie intră în vigoare la 60 de zile de la publicare, iar zona sau compartimentul menţionat la prezentul punct obţine statutul de indemn de boală sau i se aprobă programul de eradicare.
Anexa nr.1
la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea,
programele de eradicare şi statutul de indemn de boală
pentru anumite boli listate şi emergente
DEFINIŢII DE CAZ SPECIFICE
PENTRU BOLI ALE ANIMALELOR TERESTRE
Capitolul I
GRIPA AVIARĂ ÎNALT PATOGENĂ (HPAI)
1. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspect de HPAI în cazul în care îndeplineşte criteriile prevăzute la pct.15 din Normă.
2. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de HPAI în cazul în care:
2.1. agentul patogen responsabil pentru HPAI, cu excepţia tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;
2.2. acidul nucleic specific agentului patogen pentru HPAI, care nu este o consecinţă a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau
2.3. a fost obţinut un rezultat pozitiv care nu este o consecinţă a vaccinării printr-o metodă indirectă de diagnostic pe o probă prelevată de la un animal deţinut sau de la un grup de animale deţinute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.
3. În scopurile prezentei definiţii de caz, agentul patogen responsabil de HPAI trebuie să fie:
3.1. un virus al gripei A din subtipurile H5 şi H7 sau orice virus al gripei A cu un index de patogenitate intravenoasă (IPIV) mai mare de 1,2 ;
3.2. un virus al gripei A din subtipurile H5 şi H7 cu o secvenţă de aminoacizi bazici multipli prezenţi la locul clivajului moleculei de hemaglutinină (HA0), similară cu cea observată pentru alte izolate ale HPAI.
Capitolul II
INFECŢIA CU VIRUSURILE GRIPEI AVIARE SLAB PATOGENE (LPAIV)
4. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspectat de infecţie cu LPAIV în cazul în care îndeplineşte criteriile prevăzute la pct.15 din Normă.
5. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de infecţie cu LPAIV în cazul în care:
5.1. agentul patogen responsabil de infecţia cu LPAIV, cu excepţia tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;
5.2. acidul nucleic specific agentului patogen pentru infecţia cu LPAIV, care nu este o consecinţă a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau
5.3. a fost obţinut un rezultat pozitiv, care nu este o consecinţă a vaccinării printr-o metodă indirectă de diagnostic, pe o probă prelevată de la un animal deţinut sau de la un grup de animale deţinute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.
6. În scopurile prezentei definiţii de caz, agentul patogen al infecţiei cu LPAIV trebuie să fie orice virus al gripei A din subtipurile H5 şi H7 care nu sunt virusuri HPAI.
Capitolul III
INFECŢIA CU VIRUSUL BOLII DE NEWCASTLE (NDV)
7. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz suspectat de infecţie cu NDV în cazul în care îndeplineşte criteriile prevăzute la pct.15 din Normă.
8. Un animal sau un grup de animale trebuie să fie considerat de către autoritatea competentă un caz confirmat de infecţie cu NDV în cazul în care:
8.1. agentul patogen responsabil de infecţia cu NDV, cu excepţia tulpinilor vaccinale, a fost izolat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale;
8.2. acidul nucleic specific agentului patogen pentru infecţia cu NDV, care nu este o consecinţă a vaccinării, a fost identificat într-o probă prelevată de la un animal sau de la un grup de animale; sau
8.3. a fost obţinut un rezultat pozitiv, care nu este o consecinţă a vaccinării, printr-o metodă indirectă de diagnostic pe o probă prelevată de la un animal deţinut sau de la un grup de animale deţinute care prezintă semne clinice conforme cu boala sau o legătură epidemiologică cu un caz suspectat sau confirmat.
9. În scopurile prezentei definiţii de caz, agentul patogen responsabil de infecţia cu NDV trebuie să fie orice paramixovirus aviar de tip 1 (APMV-1) (virusul aviar Avulavirus de tip 1) care:
9.1. prezintă un indice de patogenitate intracerebrală (ICPI) de 0,7 sau mai mare;
9.2. prezintă aminoacizi bazici multipli la capătul C-terminal al proteinei F2 şi fenilalanină la reziduul 117, care este capătul N-terminal al proteinei F1.
Termenul “aminoacizi bazici multipli” se referă la prezenţa a cel puţin trei reziduuri de arginină sau lizină între reziduurile 113 şi 116. În absenţa unei demonstraţii a configuraţiei caracteristice a reziduurilor de aminoacizi, astfel cum este descris mai sus, este necesară caracterizarea virusului izolat printr-un test ICPI. În prezenta definiţie, reziduurile de aminoacizi sunt numerotate de la capătul N-terminal al secvenţei de aminoacid dedusă din secvenţa nucleotidică a genei F0 (113-116 corespunde reziduurilor de la -4 la -1 de la locul clivajului).
Anexa nr.2
la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea,
programele de eradicare şi statutul de indemn de boală
pentru anumite boli listate şi emergente
PROGRAMUL DE SUPRAVEGHERE
AL REPUBLICII MOLDOVA
Capitolul I
SUPRAVEGHEREA GRIPEI AVIARE LA ANIMALE
Secţiunea 1
1. Sistemul de supraveghere a gripei aviare trebuie să abordeze obiectivele stabilite şi să aibă la bază o abordare cuprinzătoare, care să includă diferite componente ale activităţilor de supraveghere ce se completează reciproc la nivelul populaţiilor de păsări de curte şi păsări sălbatice, care includ:
1.1. sisteme de detectare precoce, astfel cum sunt prevăzute în secţiunile 2 şi 3;
1.2. supraveghere bazată pe riscuri, astfel cum este prevăzută în secţiunile 4 şi 5.
2. Obiectivele stabilite pentru supraveghere sunt următoarele:
2.1. detectarea precoce a gripei aviare înalt patogene (în continuare – HPAI) la păsările de curte;
2.2. detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice, care asigură:
2.2.1. alerta precoce pentru eventuala introducere a HPAI la păsările de curte, mai ales în cazul în care virusurile intră în Republica Moldova prin intermediul migraţiei păsărilor sălbatice;
2.2.2. informaţii pentru evaluarea riscurilor de răspândire a virusurilor ca urmare a constatării unor cazuri de HPAI la păsări sălbatice;
2.3. detectarea HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative;
2.4. detectarea virusurilor gripei aviare slab patogene (în continuare – LPAIV) care circulă şi care se pot răspândi cu uşurinţă între grupurile de păsări de curte, în special în zonele cu o densitate ridicată a unităţilor de păsări de curte, ţinând cont de potenţialul acestora de a suferi mutaţii şi de a se transforma în HPAI, pentru:
2.4.1. a identifica clusterele de infecţie cu LPAIV;
2.4.2. a monitoriza riscul de răspândire a LPAIV prin circulaţia păsărilor de curte şi prin vectori neanimaţi în anumite sisteme de producţie expuse riscurilor;
2.5. contribuţia la creşterea volumului de cunoştinţe privind HPAI şi LPAIV care prezintă un potenţial risc zoonotic.
Secţiunea a-2-a
Detectarea precoce a HPAI la păsările de curte
3. Sistemele de detectare precoce a HPAI la păsările de curte trebuie să facă parte din supravegherea generală, astfel cum este prevăzut la subpct 3.1 din Normă şi trebuie să fie puse în aplicare la nivelul întregului sector al păsărilor de curte.
4. Supravegherea menţionată la pct.3 trebuie să includă cel puţin detectarea şi investigaţia precoce a unităţilor amplasate într-o zonă identificată drept prezentând un risc ridicat pentru introducerea şi răspândirea HPAI, în ceea ce priveşte:
4.1. orice modificare a parametrilor normali de producţie şi de sănătate, precum rata mortalităţii, aportul de furaje şi de apă şi producţia de ouă;
4.2. orice semne clinice sau leziune post mortem care sugerează HPAI.
5. Testarea regulată a probelor prelevate de la păsările de curte decedate şi bolnave din unităţi amplasate într-o zonă identificată drept prezentând un risc ridicat pentru introducerea şi răspândirea HPAI poate fi, de asemenea, relevantă în cazul în care a fost identificat un risc ridicat la nivel naţional sau la nivel regional, din cauza focarelor de HPAI la păsările de curte şi/sau la păsările sălbatice.
Secţiunea a-3-a
Detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice
6. Detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice trebuie să se bazeze pe eşantionarea şi testarea păsărilor care:
6.1. au fost găsite decedate;
6.2. au fost găsite rănite sau bolnave;
6.3. au fost vânate şi prezintă semne clinice.
Este posibil să fie necesară intensificarea acestei supravegheri, în cazul în care s-a detectat HPAI la păsările sălbatice, prin sisteme de monitorizare care utilizează patrule organizate pentru detectarea şi colectarea păsărilor decedate şi bolnave.
7. Această supraveghere trebuie să fie concepută în funcţie de riscuri, ţinând cont cel puţin de informaţiile relevante privind aspecte ornitologice, virusologice, epidemiologice şi de mediu.
8. Supravegherea trebuie să se aplice în cazul păsărilor din speciile de păsări sălbatice vizate, a căror listă este disponibilă pe site-ul web oficial al laboratorului de referinţă al Uniunii Europene. Cu toate acestea, toate episoadele suspecte de mortalitate la păsările sălbatice trebuie să fie investigate astfel încât să se excludă HPAI.
Pe lângă speciile de păsări sălbatice vizate, pot fi incluse şi specii suplimentare de păsări sălbatice, dacă a fost evaluată relevanţa lor epidemiologică specifică pe teritoriul Republicii Moldova.
9. În plus, supravegherea poate include, în spaţiile prioritare şi în siturile- cheie, în special în cele în care păsările din speciile de păsări sălbatice vizate pătrund în Republica Moldova în timpul migraţiei, cel puţin de pe direcţiile de nord-est şi est, prelevarea probelor şi testarea:
9.1. păsărilor prinse în capcane;
9.2. păsărilor vânate sănătoase;
9.3. păsărilor santinelă.
10. În rezultatele supravegherii HPAI la păsările sălbatice trebuie incluse sursele suplimentare de informaţii obţinute în urma investigării păsărilor sălbatice în contextul focarelor de HPAI la păsările deţinute.
Secţiunea a-4-a
Supraveghere complementară bazată pe riscuri
pentru HPAI la speciile de păsări de curte care nu
prezintă, în general, semne clinice semnificative
11. Supravegherea bazată pe riscuri pentru infecţia cu HPAI în unităţile de păsări de curte care deţin raţe, gâşte, păsări de curte ce aparţin speciei Anseriformes pentru efectivele de vânat sau prepeliţe care urmează să fie eliberate în natură trebuie să ţină cont de următorii factori de risc:
11.1. situaţia epidemiologică istorică şi actuală a bolii şi evoluţia sa în timp la păsările de curte şi la păsările sălbatice;
11.2. proximitatea unităţilor faţă de corpurile de apă şi faţă de alte locuri în care păsările migratoare, în special păsările de apă, se pot strânge într-un număr mai mare sau pot face o oprire în timpul circulaţiei în şi prin Republica Moldova;
11.3. perioada de circulaţie crescută a păsărilor sălbatice migratoare din speciile vizate în şi prin Republica Moldova;
11.4. structura sistemului de creştere a păsărilor de curte, inclusiv sectorul mai amplu implicat în diferitele sisteme de producţie;
11.5. amplasarea geografică a unităţilor din zonă cu o densitate ridicată a păsărilor de curte;
11.6. practicile de biosecuritate din cadrul unităţilor;
11.7. tipul şi frecvenţa circulaţiei păsărilor de curte, a produselor şi vehiculelor care transportă păsări de curte şi tiparele de comercializare;
11.8. evaluările riscurilor şi avizele ştiinţifice în ceea ce priveşte relevanţa răspândirii HPAI de către păsările sălbatice.
12. Pe baza justificărilor ştiinţifice, pot fi incluşi şi alţi factori de risc decât cei menţionaţi la subpct. 11.1-11.8 şi pot fi omişi factorii care nu sunt relevanţi pentru situaţia Republicii Moldova.
Secţiunea a-5-a
Supravegherea bazată pe riscuri pentru a identifica clusterele
de unităţi infectate cu LPAIV şi cu răspândire permanentă a LPAIV
13. Supravegherea bazată pe riscuri pentru detectarea virusurilor gripei aviare slab patogene (LPAIV) care se pot răspândi cu uşurinţă între grupurile de păsări de curte, în special în zonele cu o densitate ridicată a unităţilor de păsări de curte, astfel cum este prevăzut în subpct. 2.4, trebuie să se aplice unităţilor de păsări de curte pentru care autoritatea competentă a stabilit că în trecut au apărut, în mod repetat, clustere de infecţie cu LPAIV sau se consideră că este mai probabil să apară.
14. Astfel de clustere sunt caracterizate de infecţia cu LPAIV a unor grupuri de unităţi corelate în timp şi din punctul de vedere al proximităţii geografice.
15. Evaluarea privind selectarea unităţilor pentru supravegherea specifică trebuie să ţină cont de riscul transmiterii laterale a virusului ca urmare a structurii şi a complexităţii sistemului de producţie, precum şi a legăturilor funcţionale dintre unităţi, mai ales în cazul în care activitatea se desfăşoară în zone cu o densitate ridicată a unităţilor.
16. Pe lângă criteriile de selecţie pentru supravegherea activă a unităţilor menţionate la pct.15 trebuie să se ţină cont de următorii factori de risc la nivel de unitate:
16.1. speciile deţinute;
16.2. ciclul şi durata de producţie;
16.3. prezenţa mai multor specii de păsări de curte;
16.4. prezenţa unor efective de păsări de curte cu vârste multiple;
16.5. prezenţa unor păsări de curte cu o durată mare de viaţă;
16.6. practicarea principiului “totul plin – totul gol”;
16.7. durata perioadei de aşteptare între loturi;
16.8. practicile de biosecuritate şi condiţiile de adăpostire.
Secţiunea a-6-a
Populaţiile de păsări de curte vizate
17. Sistemele de detectare precoce a infecţiei cu HPAI menţionate în secţiunea a-2-a trebuie aplicate tuturor populaţiilor de păsări de curte.
18. Supravegherea complementară pentru infecţia cu HPAI, menţionată în secţiunea a-4-a, la speciile de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne semnificative în cazul în care sunt infectate cu HPAI trebuie să se aplice:
18.1. raţelor pentru reproducţie;
18.2. gâştelor pentru reproducţie;
18.3. raţelor pentru îngrăşare;
18.4. gâştelor pentru îngrăşare;
18.5. prepeliţelor;
18.6. păsărilor de curte care aparţin speciei Anseriformes, pentru efectivele de vânat care urmează să fie eliberate în natură.
19. Pe lângă speciile şi categoriile menţionate la pct.18, eşantionarea şi testarea specifice pentru infecţia cu LPAIV, conform secţiunii a-5-a, se pot aplica următoarelor specii de păsări de curte şi următoarelor categorii de producţie:
19.1. găinilor ouătoare, inclusiv celor ţinute în aer liber;
19.2. curcanilor pentru reproducţie;
19.3. curcanilor pentru îngrăşare;
19.4. păsărilor de curte care aparţin speciei Galliformes, pentru efectivele de vânat care urmează să fie eliberate în natură.
Secţiunea a-7-a
Metode de eşantionare şi de testare în laborator
20. Numărul unităţilor de păsări de curte care fac obiectul eşantionării şi numărul păsărilor de curte care fac obiectul testării, pentru fiecare unitate şi, după caz, pentru fiecare unitate epidemiologică (de exemplu, efective de păsări de curte, adăposturi etc.) din cadrul unităţii vizate trebuie să fie stabilit pe baza unei metode de eşantionare cu valabilitate statistică.
Această metodă poate fi cea utilizată pentru eşantionarea reprezentativă şi anume o prevalenţă estimată, care trebuie detectată pe baza unui nivel predefinit de încredere stabilit de autoritatea competentă.
21. Frecvenţa şi perioada testelor se bazează pe:
21.1. frecvenţa eşantionării şi testării unităţilor de păsări de curte trebuie stabilită în funcţie de rezultatul unei evaluări a riscurilor, efectuate de către autoritatea competentă;
21.2. perioada de timp pentru eşantionare trebuie să coincidă cu producţia sezonieră pentru fiecare categorie de producţie, dar nu trebuie să compromită abordarea supravegherii bazate pe riscuri;
21.3. în cazul în care este relevant, perioada de timp pentru eşantionare trebuie să ţină cont de perioada de risc sporit, astfel cum se prevede la pct.5.
Probele trebuie supuse testelor de laborator prin metode virusologice, în cazul în care sunt prelevate pentru:
21.3.1. detectarea precoce a HPAI la păsările de curte menţionate în secţiunea a-2-a;
21.3.2. detectarea precoce a HPAI la păsările sălbatice menţionate în secţiunea a-3-a;
21.3.3. supravegherea complementară pentru HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative de HPAI, menţionate în secţiunea a-4-a;
21.3.4. monitorizarea rezultatelor seropozitive menţionate la pct.9.2.
Pentru testarea virusologică, trebuie să se ţină cont de prevalenţa şi de perioada de timp pentru detectarea infecţiei active.
22. Probele trebuie supuse testelor de laborator prin metode serologice, în cazul în care sunt prelevate pentru:
22.1. supravegherea complementară pentru HPAI la specii de păsări de curte care nu prezintă, în general, semne clinice semnificative de HPAI menţionate în secţiunea a-4-a, care completează testarea virusologică, după caz;
22.2. detectarea clusterelor de unităţi infectate cu LPAIV, astfel cum se prevede în secţiunea a-5-a.
În cazul în care nu se recomandă eşantionarea în scopuri serologice, din raţiuni tehnice sau din alte motive justificate, se efectuează testarea virusologică.
23. Supravegherea HPAI trebuie să includă activităţi de supraveghere a animalelor deţinute şi sălbatice aparţinând speciilor care nu sunt listate, în cazul în care situaţia epidemiologică indică faptul că animalele din speciile respective pot constitui un risc pentru sănătatea animală şi umană.
Anexa nr.3
la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea,
programele de eradicare şi statutul de indemn de boală
pentru anumite boli listate şi emergente
METODE DE DIAGNOSTICARE
PENTRU ACORDAREA ŞI MENŢINEREA STATUTULUI
DE INDEMN DE BOALĂ PENTRU ANUMITE BOLI
ALE ANIMALELOR TERESTRE
1. În cazul infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis se recurge la următoarele teste:
1.1. teste serologice:
1.1.1. teste pentru probele de sânge:
1.1.1.1. teste cu antigen Brucella tamponat;
1.1.1.2. testul de fixare a complementului (CFT);
1.1.1.3. testul indirect de imunoadsorbţie cu anticorpi marcaţi enzimatic (I-ELISA);
1.1.1.4. testul de fluorescenţă de polarizare (FPA);
1.1.1.5. testul competitiv de imunoadsorbţie cu anticorpi marcaţi enzimatic (C-ELISA);
1.1.2. teste pentru probele de lapte:
1.1.2.1. testul inelar pentru lapte (MRT);
1.1.2.2. I-ELISA;
1.2. testul cutanat al brucelozei (BST).
Pentru testele menţionate la pct.1-4 din anexa nr.4, testul cutanat al brucelozei (BST) se foloseşte doar la ovine şi caprine.
2. În cazul infecţiei cu complexul Mycobacterium tuberculosis, se recurge la următoarele teste:
2.1. teste de tuberculinare intradermică:
2.1.1. testul unic de tuberculinare intradermică (SITT);
2.1.2. testul comparativ de tuberculinare intradermică (CITT);
2.2. testul cu interferon gamma.
3. În cazul infecţiei cu Leucoza enzootică bovină, se recurge la următoarele teste:
3.1. teste serologice:
3.1.1. teste pentru probele de sânge:
3.1.1.1. testul de imunodifuzie în gel de agar (AGID);
3.1.1.2. testul de imunoadsorbţie cu anticorpi marcaţi enzimatic de blocare (B-ELISA);
3.1.1.3. I-ELISA;
3.1.2. teste pentru probele de lapte:
3.1.2.1. I-ELISA.
4. Metodele de diagnosticare a rinotraheitei infecţioase bovine/ vulvovaginitei pustuloase infecţioase (IBR/IPV) sunt descrise în tabelul 1:
Tabelul 1
Rinotraheita infecţioasă bovină/
vulvovaginita pustuloasă infecţioasă (IBR/IPV)
| Metode: | Matrice: | |
| Bovine nevaccinate | BoHV-1 I-ELISA (I-ELISA, pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului întreg BoHV-1. În cadrul testelor pentru acordarea statutului de indemn de infecţia cu IBR/IPV se pot utiliza probe combinate cu până la 50 de probe de lapte (individual sau în vrac), iar în testele pentru menţinerea acestui statut se pot utiliza probe combinate cu până la 100 de probe de lapte (individual sau în vrac)) |
Probe individuale de ser (4) |
| Probe de lapte | ||
| gB B-ELISA (B-ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei BoHV-1-gB. În cazul testelor pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg, conform capitolului IV anexa nr.4, se poate utiliza şi această metodă) |
Probe individuale de ser (În cazul în care se efectuează testarea pentru a demonstra menţinerea statutului de indemn de infecţia cu IBR/IPV, pot fi combinate probe prelevate individual. Numărul de probe pentru fiecare probă combinată poate fi ajustat pe baza documentelor confirmative, care arată că testul este suficient de sensibil pentru a detecta o singură probă slab pozitivă în proba combinată cu dimensiunea ajustată, în toate circumstanţele activităţii de laborator de zi cu zi) |
|
| Probe individuale de suc de carne | ||
| Bovine vaccinate conform strategiei DIVA cu vaccin deletat gE | gE B-ELISA (B-ELISA, pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei BoHV-1-gE. Se pot utiliza probe individuale de lapte în cazul în care scopul testării este acela de a demonstra menţinerea statutului de indemn de infecţia cu IBR/IPV. Probele pot fi combinate, iar numărul de probe pentru fiecare probă combinată poate fi ales pe baza documentelor justificative care arată că testul este suficient de sensibil pentru a detecta o singură probă pozitivă din proba combinată, în toate circumstanţele activităţii de laborator de zi cu zi) |
Probe individuale de ser |
| Probe individuale de suc de carne. |
5. Metodele de diagnosticare a infecţiei cu virusul bolii lui Aujesky (ADV), sunt descrise în tabelul 2:
Tabelul 2
Infecţia cu virusul bolii lui Aujesky (ADV)
| Metode: | Matrice: | |
| Porcine nevaccinate | ADV ELISA (ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg, a proteinei ADV-gB sau a proteinei ADV-gD. Pentru controlul loturilor de kituri pentru ADV-gB, kituri pentru ADV-gD sau kituri pentru ADV întreg, serul comunitar de referinţă ADV 1 sau substandardele trebuie să obţină un rezultat pozitiv la o diluţie de 1:2. Dacă scopul testării este acela de a detecta ADV întreg conform capitolului V din anexa nr.4, poate fi folosit oricare dintre aceste teste.) |
Probe individuale sau o probă combinată cu până la cinci probe de ser (sau plasmă) |
| Probe individuale sau o probă combinată cu până la cinci probe de hârtie de filtru | ||
| Probe individuale de suc de carne | ||
| Porcine vaccinate conform strategiei DIVA cu un vaccin deletat gE |
gE ELISA (ELISA pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinei ADV-gE. Pentru controlul loturilor, serul comunitar de referinţă ADV 1, sau substandardele, trebuie să obţină un rezultat pozitiv la o diluţie de 1:8.) |
Probe individuale de ser. |
6. În cazul infecţiei cu Diaree virală bovină (BVD), se recurge la următoarele teste:
6.1. metode directe:
6.1.1. reacţie de polimerizare în lanţ-revers transcriptază în timp real (RT-PCR în timp real);
6.1.2. ELISA pentru detectarea antigenului BVDV;
6.2. teste serologice:
6.2.1. I-ELISA;
6.2.2. B-ELISA.
Anexa nr.4
la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea,
programele de eradicare şi statutul de indemn de boală
pentru anumite boli listate şi emergente
CERINŢE SPECIFICE BOLII
pentru acordarea, menţinerea, suspendarea şi retragerea statutului
de indemn de boală la nivelul unităţilor şi cerinţe specifice bolii
pentru acordarea şi menţinerea statutului de indemn
de boală pentru Republica Moldova
Capitolul I
INFECŢIA CU BRUCELLA ABORTUS,
B. MELITENSIS ŞI B. SUIS
Secţiunea 1
Unităţi indemne de infecţia cu Brucellabortus,
B. melitensis şi B. suis fără vaccinare
Subsecţiunea 1
Acordarea statutului
1. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare poate fi acordat unei unităţi care deţine bovine, ovine sau caprine doar dacă:
1.1. în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la bovinele, ovinele sau caprinele ţinute în unitate;
1.2. în ultimii trei ani niciuna dintre bovinele, ovinele sau caprinele din unitate nu a fost vaccinată împotriva infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
1.3. toate bovinele cu vârsta mai mare de 12 luni şi toate ovinele sau caprinele cu vârsta mai mare de şase luni prezente în unitate la momentul eşantionării au obţinut rezultate negative la testul serologic în două rânduri, după cum urmează:
1.3.1. primul test trebuie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de trei luni de la eliminarea ultimului caz confirmat şi a ultimului animal care a obţinut un rezultat pozitiv la un test imunologic;
1.3.2. al doilea test trebuie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de şase luni şi nu mai târziu de 12 luni de la data eşantionării menţionate la subpct. 1.3.1;
1.4. animalele care prezintă semne clinice caracteristice infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, precum avorturile, au fost supuse investigaţiilor şi s-au obţinut rezultate negative;
1.5. de la începutul eşantionării menţionate la subpct. 1.3.1, toate bovinele, ovinele sau caprinele introduse în unitate provin din unităţi indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare şi nu au fost vaccinate împotriva infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ultimii trei ani, şi:
1.5.1. provin dintr-o zonă indemnă de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, pentru populaţia de animale relevantă;
1.5.2. sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de şase luni şi trebuie să fi obţinut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată:
1.5.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate; sau
1.5.2.2. în primele 30 de zile după introducere, cu condiţia să fi fost ţinute izolate în această perioadă;
1.5.3. sunt femele în perioada puerperală care sunt ţinute izolate de când şi sunt introduse în unitate până se obţine un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puţin 30 de zile după parturiţie;
1.6. de la începutul eşantionării menţionate subpct. 1.3.1 tot materialul germinativ de origine bovină, ovină sau caprină introdus sau utilizat în unitate provine din:
1.6.1. unităţi indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare;
1.6.2. unităţi de material germinativ autorizate.
2. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.1, statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare poate fi acordat unei unităţi de către autoritatea competentă, dacă toate bovinele, ovinele sau caprinele provin din unităţi indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare şi nu au fost vaccinate în ultimii trei ani şi:
2.1. provin dintr-o ţară indemnă sau dintr-o zonă indemnă de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis pentru populaţia de animale relevantă;
2.2. sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de şase luni şi au obţinut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată:
2.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate;
2.2.2. în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiţia să fi fost ţinute izolate în această perioadă;
2.3. sunt femele în perioada puerperală care sunt ţinute izolate de când sunt introduse în unitate până când se obţine un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puţin 30 de zile după parturiţie.
3. Fără a aduce atingere prevederilor pct.1, statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare poate fi acordat de către autoritatea competentă unei unităţi indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare dacă:
3.1. sunt îndeplinite cerinţele de la subpct. 1.1-1.6;
3.2. este îndeplinită cerinţa de la subpct. 4.2.1.
Subsecţiunea a 2-a
Menţinerea, suspendarea şi restabilirea
statutului de indemn de boală
4. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare al unei unităţi care deţine bovine, ovine sau caprine poate fi menţinut doar dacă:
4.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele de la subpct. 1.1-1.6;
4.2. se obţin rezultate negative la testele serologice efectuate pe probe prelevate de la:
4.2.1. toate bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni şi toate ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de şase luni, la intervale corespunzătoare de cel mult 12 luni, stabilite de către autoritatea competentă, ţinând cont de tipul de producţie, de situaţia de boală şi de factorii de risc identificaţi;
4.2.2. bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni şi ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de şase luni deţinute în unităţi aflate într-o ţară indemnă sau într-o zonă indemnă de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, în conformitate cu un regim de testare instituit de autoritatea competentă, ţinând cont de tipul de producţie şi de factorii de risc identificaţi.
5. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare al unei unităţi care deţine bovine, ovine sau caprine trebuie să fie suspendat dacă:
5.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele de la pct.4;
5.2. se suspectează un caz de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deţinută în unitate.
6. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare poate fi restabilit doar dacă:
6.1. sunt îndeplinite cerinţele de la subpct. 1.1-1.6 şi de subpct. 4.2;
6.2. absenţa infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis este confirmată prin rezultatele unor investigaţii suplimentare şi a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.
Subsecţiunea a 3-a
Retragerea şi redobândirea statutului de indemn de boală
7. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare al unei unităţi care deţine bovine, ovine sau caprine trebuie să fie retras dacă:
7.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele de la pct.4 după ce a trecut perioada maximă de timp, menţionată la subpct. 41.2 din Normă, de la suspendarea statutului;
7.2. nu poate fi exclusă infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, în conformitate cu subpct. 6.2;
7.3. s-a confirmat un caz de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deţinută în unitate;
7.4. alte raţiuni justifică nevoia de a controla infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis.
8. Dacă statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare a fost retras în conformitate cu subpct. 7.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite prevederile pct.4.
9. Dacă statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 7.2, 7.3 sau 7.4, acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate cazurile confirmate şi toate animalele care nu au obţinut rezultate negative la teste, iar restul bovinelor, ovinelor sau caprinelor îndeplinesc cerinţele prevăzute la subpct. 1.3.
10. Fără a aduce atingere prevederilor pct.9, în cazul în care infecţia cu B. suis biovar 2 se confirmă la o singură bovină, ovină sau caprină deţinută în unitate, statutul poate fi redobândit după obţinerea unor rezultate negative la testele aplicate probelor prelevate în conformitate cu cerinţele prevăzute la subpct. 1.3.1.
Secţiunea a-2-a
Unităţi indemne de infecţia cu Brucella abortus,
B. melitensis şi B. suis cu vaccinare
Subsecţiunea 1
Acordarea statutului de indemn de infecţia cu Brucella abortus,
B. melitensis şi B. suis cu vaccinare
11. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare poate fi acordat unei unităţi care deţine bovine, ovine sau caprine doar dacă:
11.1. sunt îndeplinite cerinţele de la subpct. 1.1, 1.3 şi 1.4;
11.2. de la începutul eşantionării menţionate la subpct. 1.3.1, toate bovinele ovinele sau caprinele introduse în unitate provin din unităţi indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare sau indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare şi:
11.2.1. provin dintr-o ţară indemnă sau dintr-o zonă indemnă de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis pentru populaţia de animale relevantă;
11.2.2. sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de şase luni şi au obţinut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată:
11.2.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate;
11.2.2.2. în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiţia să fi fost ţinute izolate în această perioadă;
11.2.3. sunt femele în perioada puerperală care sunt ţinute izolate de când sunt introduse în unitate până obţin un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puţin 30 de zile după parturiţie;
11.3. de la începutul eşantionării menţionate la subpct. 1.3.1 tot materialul germinativ de origine bovină, ovină sau caprină introdus sau utilizat în unitate provine din:
11.3.1. unităţile indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare sau indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare; sau
11.3.2. unităţi de material germinativ aprobate.
12. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.11, statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare poate fi acordat unei unităţi de către autoritatea competentă, dacă toate bovinele, ovinele sau caprinele provin din unităţi indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare sau indemne cu vaccinare, şi:
12.1. provin dintr-o ţară indemnă sau dintr-o zonă indemnă de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, pentru populaţia de animale relevantă;
12.2. sunt bovine întregi cu vârsta mai mare de 12 luni sau ovine ori caprine întregi cu vârsta mai mare de şase luni şi au obţinut rezultate negative la un test serologic efectuat pe o probă prelevată:
12.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate;
12.2.2. în primele 30 de zile după introducerea lor în unitate, cu condiţia să fi fost ţinute izolate în această perioadă;
12.3. sunt femele în perioada puerperală care sunt ţinute izolate de când sunt introduse în unitate până se obţine un rezultat negativ la un test serologic efectuat pe o probă prelevată la cel puţin 30 de zile după parturiţie.
Subsecţiunea a 2-a
Menţinerea, suspendarea şi restabilirea statutului de indemn de
infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare
13. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare al unei unităţi care deţine bovine, ovine sau caprine poate fi menţinut doar dacă:
13.1. sunt îndeplinite în continuare prevederile menţionate la subpct. 11.2, 11.3 şi la subpct. 1.1 şi 1.4;
13.2. se obţin rezultate negative la testele serologice efectuate pe probe prelevate de la toate bovinele întregi cu vârsta mai mare de 12 luni şi toate ovinele sau caprinele întregi cu vârsta mai mare de şase luni, la intervale corespunzătoare de cel mult 12 luni, stabilite de către autoritatea competentă, ţinând cont de tipul de producţie, de situaţia de boală şi de factorii de risc identificaţi.
14. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare al unei unităţi care deţine bovine, ovine sau caprine trebuie să fie suspendat dacă:
14.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre prevederile menţionate la pct.13;
14.2. se suspectează un caz de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deţinută în unitate.
15. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare poate fi restabilit doar dacă:
15.1. sunt îndeplinite cerinţele menţionate la subpct. 1.2, 1.3 1.4 şi 4.2;
15.2. absenţa infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis este confirmată prin rezultatele unor investigaţii suplimentare şi a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.
Subsecţiunea a 3-a
Retragerea şi redobândirea statutului de indemn de infecţia
cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare
16. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare al unei unităţi care deţine bovine, ovine sau caprine trebuie să fie retras dacă:
16.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele menţionate la pct.13, după ce a trecut perioada maximă de timp menţionată la subpct. 41.2 din Normă de la suspendarea statutului;
16.2. nu poate fi exclusă infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, în conformitate cu prevederile subpct. 6.2;
16.3. s-a confirmat un caz de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la o bovină, o ovină sau o caprină deţinută în unitate;
16.4. alte raţiuni justifică nevoia de a controla infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis.
17. Dacă statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 16.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerinţele de la pct.4.
18. Dacă statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis cu vaccinare a fost retras în conformitate cu subpct. 16.2 şi 16.3, acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate cazurile confirmate şi toate animalele care nu au obţinut rezultate negative la teste, iar celelalte bovine, ovine sau caprine îndeplinesc cerinţele prevăzute în subpct. 1.3.
19. Fără a aduce atingere prevederilor pct.18, în cazul în care infecţia cu Brucella suis biovar 2 se confirmă la o singură bovină, ovină sau caprină deţinută în unitate, statutul poate fi redobândit după obţinerea unor rezultate negative la testele aplicate probelor prelevate în conformitate cu cerinţele prevăzute la subpct. 1.3.1.
Secţiunea a-3-a
Statutul indemn sau zonă indemnă al Republicii Moldova
de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis
în ceea ce priveşte bovinele deţinute
20. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi acordat doar dacă:
20.1. cel puţin în ultimii trei ani nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la bovinele deţinute;
20.2. în ultimii trei ani s-au pus în practică cerinţele generale de supraveghere în conformitate cu prevederile subpct. 3.1 din Normă pentru detectarea timpurie a infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la bovinele deţinute, care au inclus cel puţin:
20.2.1. transmiterea regulată a probelor din cazurile de avort în vederea testelor de laborator;
20.2.2. investigarea la timp a cazurilor de avort care ar fi putut fi provocate de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
20.3. în ultimii trei ani, cel puţin 99,8 % dintre unităţile care deţin bovine, reprezentând cel puţin 99,9 % din populaţia de bovine, şi-au menţinut statutul de indemne de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare;
20.4. vaccinarea bovinelor împotriva Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis nu a avut loc cel puţin în ultimii trei ani şi nicio bovină introdusă în Republica Moldova sau în zonă nu a fost vaccinată în ultimii trei ani anteriori introducerii.
21. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi menţinut doar dacă:
21.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele de la subpct. 20.1, 20.2 şi 20.4;
21.2. în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, s-au realizat acţiuni anuale de supraveghere bazate pe un eşantion reprezentativ pentru toate unităţile care deţin bovine, care trebuie să permită cel puţin detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, la o rată de prevalenţă scontată de 0,2% în unităţile care deţin bovine sau la o rată de prevalenţă scontată de 0,1% în populaţia de bovine;
21.3. dacă nu s-a confirmat niciun caz de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la bovinele deţinute în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, supravegherea trebuie să se bazeze pe:
21.3.1. acţiuni anuale aleatorii de supraveghere, care trebuie să permită, cel puţin, detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, la o rată de prevalenţă scontată de 0,2% în unităţile care deţin bovine sau la o rată de prevalenţă scontată de 0,1% în populaţia de bovine;
21.3.2. acţiuni anuale de supraveghere bazată pe riscuri, care să permită detectarea infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, ţinând cont de sistemele de producţie şi de factorii de risc identificaţi, inclusiv de răspândirea infecţiei de la alte animale decât bovinele deţinute.
22. Statutul indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ceea ce priveşte bovinele deţinute nu este afectat de confirmarea infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la altă populaţie de animale decât bovinele deţinute, cu condiţia să fi fost puse în aplicare şi evaluate periodic măsuri eficace de prevenire a transmiterii infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la bovinele deţinute.
23. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 21.1, statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi menţinut în cazul confirmării unui caz de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis dacă:
23.1. unitatea în care a fost detectată infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la bovinele deţinute a fost supusă imediat măsurilor relevante de control al bolilor menţionate la pct.52, 53 şi 54 din Normă;
23.2. în termen de 60 de zile de la prima confirmare a infecţiei, autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică şi investigaţii, astfel cum sunt prevăzute la pct.55, 56 şi 57 din Normă, pentru identificarea sursei probabile şi a distribuţiei infecţiei şi a ajuns la concluzii privind sursa probabilă a infecţiei, fiind infectat doar un număr limitat de unităţi, iar unităţile respective au o legătură epidemiologică cu primul focar detectat;
23.3. măsurile relevante de control al bolilor menţionate la pct.43 şi 44 sau la pct.52, 53 şi 54 din Normă au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate identificată cu cazuri suspectate sau confirmate, după punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la subcpt. 23.2, până la restabilirea sau redobândirea statutului de indemn de boală;
23.4. supravegherea menţionată la pct.21 a fost adaptată şi a demonstrat soluţionarea incidentului.
Secţiunea a-4-a
Statutul indemn sau zonă indemnă a Republicii Moldova
de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis
în ceea ce priveşte ovinele şi caprinele deţinute
24. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ceea ce priveşte ovinele şi caprinele deţinute poate fi acordat doar dacă:
24.1. cel puţin în ultimii trei ani nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la ovinele şi caprinele deţinute;
24.2. în ultimii trei ani s-au pus în practică cerinţele generale de supraveghere în conformitate cu subpct. 3.1 din Normă, pentru detectarea timpurie a infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la ovinele şi caprinele deţinute, care au inclus cel puţin:
24.2.1. transmiterea regulată a probelor din cazurile de avort în vederea testelor de laborator;
24.2.2. investigarea la timp a cazurilor de avort care ar fi putut fi provocate de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis;
24.3. în ultimii trei ani s-au efectuat acţiuni de supraveghere asupra populaţiei de ovine şi caprine şi cel puţin 99,8% dintre unităţile care deţin ovine sau caprine, reprezentând cel puţin 99,9% din populaţia de ovine şi caprine, şi-au menţinut statutul de indemne cu infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis fără vaccinare;
24.4. vaccinarea ovinelor şi a caprinelor împotriva Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis nu a avut loc cel puţin în ultimii trei ani şi nicio ovină sau caprină introdusă în Republica Moldova sau în zonă nu a fost vaccinată în ultimii trei ani anteriori introducerii.
25. Statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ceea ce priveşte ovinele şi caprinele deţinute poate fi menţinut doar dacă:
25.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele de la subpct. 24.1, 24.2 şi 24.4;
25.2. în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, s-au realizat acţiuni anuale de supraveghere bazate pe un eşantion reprezentativ pentru toate unităţile în care sunt deţinute ovine sau caprine, care trebuie să permită, cel puţin, detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, la o rată de prevalenţă scontată de 0,2% în unităţile care deţin ovine sau caprine sau la o rată de prevalenţă scontată de 0,1% în populaţia de ovine şi caprine;
25.3. dacă nu s-a confirmat niciun caz de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la ovinele şi caprinele deţinute în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului, supravegherea trebuie să se bazeze pe:
25.3.1. acţiuni anuale aleatorii de supraveghere, care trebuie să permită, cel puţin, detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, la o rată de prevalenţă scontată de 0,2% în unităţile care deţin ovine sau caprine sau la o rată de prevalenţă scontată de 0,1% în populaţia de ovine şi caprine;
25.3.2. acţiuni anuale de supraveghere bazată pe riscuri, care să permită detectarea infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis, care să ţină cont de sistemele de producţie şi de factorii de risc identificaţi, inclusiv de răspândirea infecţiei de la alte animale decât ovinele şi caprinele deţinute.
26. Statutul indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ceea ce priveşte ovinele şi caprinele deţinute nu este afectat de confirmarea infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la altă populaţie de animale decât ovinele şi caprinele deţinute, cu condiţia să fi fost puse în aplicare şi evaluate periodic măsuri eficace de prevenire a transmiterii infecţiei cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la ovinele şi caprinele deţinute.
27. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 25.1, statutul de indemn de infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis în ceea ce priveşte ovinele şi caprinele deţinute dintr-o zonă poate fi menţinut în cazul confirmării unui caz de infecţie cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis dacă:
27.1. unitatea în care a fost detectată infecţia cu Brucella abortus, B. melitensis şi B. suis la ovinele şi caprinele deţinute a fost supusă imediat măsurilor relevante de control al bolilor menţionate la pct.52, 53 şi 54 din Normă;
27.2. în termen de 60 de zile de la prima confirmare a infecţiei, autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică şi investigaţii, astfel cum sunt prevăzute la pct.55, 56 şi 57 din Normă, pentru identificarea sursei probabile şi distribuţia infecţiei şi a făcut concluzii privind sursa probabilă a infecţiei, fiind infectat doar un număr limitat de unităţi, iar unităţile respective au o legătură epidemiologică cu primul focar detectat;
27.3. măsurile relevante de control al bolilor menţionate la pct.43 şi 44 sau la pct.52, 53 şi 54 din Normă au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate identificată cu cazuri suspectate sau confirmate, după punerea în aplicare a măsurilor prevăzute la subpct. 27.2, până la restabilirea sau redobândirea statutului de indemn de boală;
27.4. supravegherea menţionată la pct.25 a fost adaptată şi a demonstrat soluţionarea incidentului.
Capitolul II
INFECŢIA CU COMPLEXUL
MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS
Secţiunea 1
Unitatea indemnă de infecţia
cu complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC)
Subsecţiunea 1
Acordarea statutului de indemn de infecţia
cu complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC)
28. Statutul de indemn de infecţia cu complexul Mycobacterium tuberculosis (Mycobacterium bovis, Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium caprae) (MTBC) poate fi acordat unei unităţi care deţine bovine doar dacă:
28.1. în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecţie cu MTBC la bovinele deţinute în unitate;
28.2. bovinele cu vârsta mai mare de şase săptămâni, prezente în unitate la momentul testării sau eşantionării, au obţinut rezultate negative la testele imunologice în două rânduri, după cum urmează:
28.2.1. primul test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de şase luni de la eliminarea ultimului caz confirmat şi a ultimului animal care a obţinut un rezultat pozitiv la un test imunologic;
28.2.2. al doilea test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de şase luni şi nu mai târziu de 12 luni de la data testării bovinei sau de la data prelevării probelor menţionate la subpct. 28.2.1;
28.3. de la începerea testării sau a prelevării probelor menţionate subpct. 28.2.1, toate bovinele introduse în unitate provin din unităţi indemne de infecţia cu MTBC şi:
28.3.1. provin dintr-o zonă indemnă de infecţia cu MTBC;
28.3.2. sunt bovine cu vârsta mai mare de şase săptămâni şi au obţinut rezultate negative la un test imunologic:
28.3.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate;
28.3.2.2. în primele 30 de zile după introducere, cu condiţia să fi fost ţinute izolate în această perioadă;
28.4. de la începutul testării sau al eşantionării menţionate subpct. 28.2.1, întregul material germinativ de origine bovină introdus sau utilizat în unitate provine din:
28.4.1. unităţi indemne de infecţia cu MTBC;
28.4.2. unităţi de material germinativ autorizate.
29. Fără a aduce atingere prevederilor pct.28, statutul de indemn de infecţia cu MTBC poate fi acordat unei unităţi dacă toate bovinele provin din unităţi indemne de infecţia cu MTBC şi dacă:
29.1. provin dintr-o zonă indemnă de infecţia cu MTBC;
29.2. sunt bovine cu vârsta mai mare de şase săptămâni şi au obţinut rezultate negative la un test imunologic:
29.2.1. în ultimele 30 de zile anterioare introducerii lor în unitate;
29.2.2. în primele 30 de zile după introducere, cu condiţia să fi fost ţinute izolate în această perioadă.
30. Fără a aduce atingere prevederilor pct.28.3 şi 29.2, autoritatea competentă poate să nu solicite testarea dacă:
30.1. bovinele introduse în unitate:
30.1.1. au obţinut rezultate negative la un test imunologic efectuat în ultimele şase luni;
30.1.2. provin din unităţi în care bovinele au obţinut rezultate negative la un regim de testare, astfel cum este prevăzut la subpct. 31.3 şi pct.32, efectuat în ultimele şase luni;
30.2. bovinele introduse în unitate:
30.2.1. au obţinut rezultate negative la un test imunologic efectuat în ultimele 12 luni;
30.2.2. provin din unităţi în care bovinele au obţinut rezultate negative la un regim de testare, astfel cum este prevăzut la subpct. 32.2 sau 32.3, efectuat în ultimele 12 luni.
Subsecţiunea a 2-a
Menţinerea, suspendarea şi restabilirea statutului de indemn
de infecţia cu complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC)
31. Statutul de indemn de infecţia cu MTBC al unei unităţi care deţine bovine poate fi menţinut doar dacă:
31.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele de la subpct. 28.1, 28.3 şi 28.4;
31.2. orice caz suspect de infecţia cu MTBC la o bovină deţinută în unitatea respectivă sau introdusă din unitatea respectivă într-un abator este notificat autorităţii competente şi investigat;
31.3. pentru toate bovinele cu vârsta mai mare de şase săptămâni a fost efectuat un test imunologic, la care s-au obţinut rezultate negative, la intervale de cel mult 12 luni.
32. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 31.3, autoritatea competentă stabileşte regimul de testare după cum urmează:
32.1. într-o unitate, într-o zonă sau într-un compartiment în care procentul anual de unităţi infectate cu MTBC nu depăşeşte 1% în ultimele 24 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 24 de luni;
32.2. într-o unitate, într-o zonă sau într-un compartiment în care procentul anual de unităţi infectate cu MTBC nu depăşeşte 0,2% în ultimele 48 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 36 de luni;
32.3. într-o unitate, într-o zonă sau într-un compartiment în care procentul anual de unităţi infectate cu MTBC nu depăşeşte 0,1% în ultimele 72 de luni, intervalul dintre teste poate fi prelungit la 48 de luni;
32.4. într-o unitate, într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecţia cu MTBC, dacă riscul transmiterii MTBC de la animalele sălbatice la bovine a fost evaluat prin acţiuni adecvate de supraveghere, intervalul dintre teste poate fi stabilit în funcţie de tipul de producţie şi de factorii de risc identificaţi, ţinând cont cel puţin de următoarele riscuri:
32.4.1. un loc asociat cu cazurile suspectate sau confirmate de infecţie cu MTBC la animale sălbatice;
32.4.2. un istoric de infecţie cu MTBC în ultimii cinci ani;
32.4.3. o legătură epidemiologică cu unităţile care se încadrează la subpct. 32.4.1 şi 32.4.2.
33. Statutul de indemn de infecţia cu MTBC al unei unităţi care deţine bovine trebuie să fie suspendat dacă:
33.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele menţionate la pct.31 şi 32;
33.2. se suspectează un caz de infecţie cu MTBC la o bovină deţinută în unitate.
34. Statutul de indemn de infecţia cu MTBC poate fi restabilit doar dacă:
34.1. sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la subpct. 28.3 şi 28.4, percum şi la 31.3 sau pct.32;
34.2. absenţa infecţiei cu MTBC este confirmată de rezultatele unor investigaţii suplimentare şi a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate. Dacă bovinele suspectate sunt sacrificate în acest context, investigaţiile trebuie să includă examinarea probelor prin metode directe de diagnostic.
Subsecţiunea a 3-a
Retragerea şi redobândirea statutului de indemn de infecţia
complexul Mycobacterium tuberculosis (MTBC)
35. Statutul de indemn de infecţia cu MTBC al unei unităţi care deţine bovine trebuie să fie retras dacă:
35.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele de la pct.31 şi 32, după ce a trecut perioada maximă de timp menţionată la subpct. 41.2 de la suspendarea statutului;
35.2. nu poate fi exclusă infecţia cu MTBC în conformitate cu prevederile subpct. 34.2;
35.3. s-a confirmat un caz de infecţie cu MTBC la o bovină deţinută în unitate;
35.4. acest lucru se justifică din alte motive care impun controlul infecţiei cu MTBC.
36. Dacă statutul de indemn de infecţia cu MTBC a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 35.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerinţele din menţionate la pct.31 şi 32.
37. Dacă statutul de indemn de infecţia cu MTBC a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 35.2, 35.3 sau 35.4, acesta poate fi redobândit doar în cazul în care:
37.1. au fost eliminate toate cazurile confirmate şi toate animalele care au obţinut rezultate non-negative la un test imunologic;
37.2. celelalte bovine îndeplinesc cerinţele menţionate la subpct. 28.2.
38. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 37.2, statutul poate fi redobândit dacă:
38.1. toate bovinele cu vârsta mai mare de şase săptămâni prezente în unitate la momentul testării au obţinut rezultate negative la două teste imunologice, după cum urmează:
38.1.1. primul test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate de la bovine nu mai devreme de două luni de la eliminarea ultimului caz confirmat şi a ultimului animal care a obţinut un rezultat pozitiv la un test imunologic;
38.1.2. al doilea test trebuie efectuat pe bovine sau pe probe prelevate nu mai devreme de două luni şi nu mai târziu de 12 luni de la data testării sau a eşantionării bovinei, astfel cum se menţionează la subpct. 38.1.1;
38.2. este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile următoare:
38.2.1. concluzia anchetei epidemiologice arată că infecţia se datorează introducerii unui sau a mai multe animale infectate în unitate în ultimele 12 luni anterioare detectării infecţiei cu MTBC;
38.2.2. a fost confirmat un singur caz sau o singură bovină a obţinut rezultate pozitive la un test imunologic pentru MTBC de la detectarea infecţiei cu MTBC, iar statutul unităţii nu a fost retras în ultimii trei ani;
38.2.3. bovinele din unitate au obţinut rezultate negative la un test imunologic efectuat cu mai puţin 12 luni anterior detectării infecţiei cu MTBC, în conformitate cu prevederile subpct. 31.3 sau pct.32.
Secţiunea a-2-a
Statutul indemn sau zonă indemnă a Republicii
Moldova de infecţia cu MTBC
39. Statutul de indemn de infecţia cu MTBC în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi acordat doar dacă:
39.1. în ultimii trei ani, cel puţin 99,8% dintre unităţile care deţin bovine, reprezentând cel puţin 99,9% din populaţia de bovine, şi-au menţinut statutul de indemne de infecţia cu MTBC, iar rata de incidenţă a unităţilor în care s-a confirmat infecţia pe parcursul anului nu a depăşit 0,1%;
39.2. în ultimii trei ani s-au pus în practică cerinţe generale de supraveghere în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 3.1 din Normă, pentru detectarea infecţiei cu MTBC la bovinele deţinute, care au inclus cel puţin:
39.2.1. cercetarea sistematică a leziunilor provocate de infecţia cu MTBC la toate bovinele sacrificate prin intermediul supravegherii ante şi post mortem;
39.2.2. investigarea leziunilor care s-ar putea datora infecţiei cu MTBC.
40. Statutul de indemn de infecţia cu MTBC în ceea ce priveşte bovinele deţinute într-o unitate sau într-o zonă poate fi menţinut doar dacă:
40.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele menţionate la subpct. 39.2;
40.2. în primii doi ani consecutivi după acordarea statutului de indemn cu infecţia MTBC trebuie efectuate acţiuni anuale aleatorii de supraveghere, bazate pe o eşantionare reprezentativă a tuturor unităţilor în care sunt deţinute bovine, pentru a demonstra, cu un nivel de încredere de 95%, că:
40.2.1. cel puţin 99,8% dintre unităţi, reprezentând cel puţin 99,9% din populaţia de bovine, sunt indemne de infecţia cu MTBC;
40.2.2. rata de incidenţă a unităţilor confirmate drept infectate în timpul anului nu depăşeşte 0,1%;
40.3. dacă au fost îndeplinite condiţiile de la subpct. 40.2 timp de doi ani consecutivi, supravegherea se bazează pe:
40.3.1. acţiuni anuale aleatorii de supraveghere care demonstrează, cel puţin cu un nivel de încredere de 95%, că rata de incidenţă a unităţilor confirmate drept infectate în timpul anului nu depăşeşte 0,1%;
40.3.2. acţiuni anuale de supraveghere bazate pe riscuri efectuate pentru detectarea infecţiei cu MTBC, ţinând cont de sistemele de producţie, de factorii de risc identificaţi, inclusiv de răspândirea infecţiei de la alte animale decât bovinele deţinute, şi o supraveghere sporită în unităţile asociate cu cel puţin unul dintre riscurile specifice menţionate la subpct. 32.4.
41. Statutul de indemn de infecţia cu MTBC al unei unităţi, al unei zone sau al unui compartiment nu este afectat de confirmarea infecţiei cu MTBC la alte populaţii de animale decât bovinele deţinute, cu condiţia să fi fost puse în aplicare măsuri eficace, care sunt evaluate periodic, pentru prevenirea transmiterii infecţiei cu MTBC la bovinele deţinute.
Capitolul III
LEUCOZA ENZOOTICĂ BOVINĂ
Secţiunea 1
Unitate indemnă de leucoza enzootică bovină (LEB)
Subsecţiunea 1
Acordarea, menţinerea statutului de indemn de infecţia cu LEB
42. Statutul de indemn de infecţia cu LEB poate fi acordat unei unităţi care deţine bovine doar dacă:
42.1. în ultimele 24 de luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de LEB la bovinele deţinute în unitate;
42.2. în ultimele 12 luni, bovinele cu vârsta mai mare de 24 de luni ţinute în unitate au obţinut rezultate negative la un test serologic în cel puţin două rânduri, la un interval de cel puţin patru luni;
42.3. de la începutul prelevării probelor menţionate la subpct. 42.2 toate bovinele introduse în unitate:
42.3.1. provin din unităţi indemne de LEB;
42.3.2. provin din unităţi în care nu au existat dovezi privind prezenţa LEB, nici clinice, nici post mortem sau ca urmare a unui test de diagnostic pentru LEB în ultimele 24 de luni anterioare transportului lor şi:
42.3.2.1. dacă au mai mult de 24 de luni, au fost supuse unor teste serologice cu rezultate negative, în două rânduri, la un interval de cel puţin patru luni, în cazul în care sunt ţinute izolate de alte bovine din unitate sau au fost supuse unui test serologic cu rezultat negativ, în ultimele 30 de zile anterioare introducerii, cu condiţia să fi fost testate toate bovinele, în conformitate cu subpct. 42.2;
42.3.2.2. dacă au mai puţin de 24 de luni, sunt născute din femele care au fost supuse unui test serologic pentru LEB cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate în ultimele 12 luni, în două rânduri, la un interval de cel puţin patru luni;
42.4. de la începutul prelevării probelor menţionate la subpct. 42.2, întregul material germinativ de bovine introdus în unitate provine din:
42.4.1. unităţi indemne de LEB;
42.4.2. unităţi de material germinativ autorizate.
43. Fără a aduce atingere prevederilor pct.42, statutul de indemn de infecţia cu LEB poate fi acordat unei unităţi dacă toate bovinele provin din unităţi indemne de LEB, aflate fie într-o ţară indemnă de infecţia cu LEB, fie într-o ţară care face obiectul unui program de eradicare recunoscut de către autoritatea competentă din Republica Moldova.
44. Statutul de indemn de infecţia cu LEB al unei unităţi care deţine bovine poate fi menţinut doar dacă:
44.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele menţionate la subpct. 42.1, 42.3 şi 42.4;
44.2. este efectuată testarea serologică pentru LEB, cu rezultate negative, pe probe prelevate:
44.2.1. la intervale de cel mult 36 de luni, de la toate bovinele în vârstă de peste 24 de luni;
44.2.2. în conformitate cu prevederile subpct. 52.2 sau 52.3, după caz, dacă unitatea este indemnă de LEB.
Subsecţiunea a 2-a
Suspendarea, restabilirea, retragerea şi redobândirea
statutului de indemn de infecţia cu LEB
45. Statutul de indemn de infecţia cu LEB al unei unităţi care deţine bovine trebuie să fie suspendat dacă:
45.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele menţionate la pct.44;
45.2. se suspectează un caz de LEB la o bovină ţinută în unitate.
46. Statutul de indemn deinfecţia cu LEB poate fi restabilit doar dacă:
46.1. sunt îndeplinite cerinţele de la subpct. 42.3, 42.4 şi subpct. 44.2;
46.2. absenţa LEB este confirmată prin rezultatele unor investigaţii suplimentare şi a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.
47. Statutul de indemn de infecţia cu LEB al unei unităţi care deţine bovine trebuie să fie retras dacă:
47.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele menţionate la pct.44, după ce a trecut perioada maximă de timp de la suspendarea statutului, menţionată la subpct. 41.2 din Normă;
47.2. s-a confirmat un caz de LEB la o bovină deţinută în unitate.
48. Dacă statutul de indemn de infecţia cu LEB a fost retras în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 47.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerinţele menţionate la subpct. 42.3 şi 42.4 sau la subpct. 44.2.
49. Dacă statutul de indemn de infecţia cu LEB a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 47.2, acesta poate fi redobândit doar dacă:
49.1. au fost eliminate toate bovinele care prezintă un rezultat pozitiv la testul pentru LEB şi toţi descendenţii acestora care au mai puţin de 24 de luni;
49.2. toate bovinele în vârstă de peste 12 luni au obţinut un rezultat negativ la un test serologic, în două rânduri, la un interval de cel puţin patru luni, iar primul test trebuie să fie efectuat pe probe prelevate nu mai devreme de patru luni de la eliminarea ultimului caz confirmat.
50. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 49.1, descendenţii femelelor care au obţinut un rezultat pozitiv la un test serologic pentru LEB sau care au prezentat leziuni provocate de LEB pot fi ţinuţi în unitate dacă:
50.1. au fost separaţi de mamă imediat după fătare şi au obţinut rezultate negative la un test PCR, în două rânduri, prima probă fiind prelevată în termen de 3-5 săptămâni iar a doua în termen de 8-10 săptămâni post partum;
50.2. rămân în unitate până la vârsta de 24 de luni şi obţin rezultate negative la un test serologic sau sunt trimise, înainte de testul respectiv, direct la abator, în conformitate cu cerinţele menţionate la pct.64 din Normă.
Secţiunea a-2-a
Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova
indemnă de infecţia cu LEB
51. Statutul de indemn de infecţia cu LEB în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi acordat unui stat sau unei zone doar dacă:
51.1. cel puţin 99,8% dintre unităţile în care sunt deţinute bovine sunt indemne de LEB;
51.2. toate bovinele cu vârsta peste 24 de luni, sacrificate, sunt supuse unei examinări oficiale post mortem şi de la toate animalele care prezintă tumori care ar putea fi provocate de LEB sunt prelevate probe care sunt supuse analizelor de laborator pentru confirmarea sau excluderea prezenţei LEB.
52. Statutul de indemn de infecţia cu LEB în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi menţinut doar dacă:
52.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele prevăzute în pct.51; şi
52.2. în primii cinci ani după acordarea statutului de indemn de infecţia cu LEB, se efectuează acţiuni de supraveghere bazate pe:
52.2.1. o eşantionare anuală aleatorie care să detecteze cel puţin unităţile infectate cu LEB, cu un grad de încredere de 95%, la o rată de prevalenţă scontată de 0,2%;
52.2.2. testarea serologică a tuturor bovinelor cu vârsta mai mare de 24 de luni, cel puţin o dată;
52.3. după primii cinci ani de la acordarea statutului de indemn de infecţia cu LEB, se efectuează acţiuni de supraveghere pentru a demonstra absenţa infecţiei, ţinând cont de sistemele de producţie şi de factorii de risc identificaţi.
Capitolul IV
RINOTRAHEITA INFECŢIOASĂ BOVINĂ/
VULVOVAGINITA PUSTULOASĂ INFECŢIOASĂ
Secţiunea 1
Unitate indemnă de infecţia cu rinotraheita infecţioasă
bovină/vulvovaginita pustuloasă infecţioasă
Subsecţiunea 1
Acordarea şi menţinerea statutului de indemn de infecţia cu rinotraheita
infecţioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecţioasă
53. Statutul de indemn de infecţia cu rinotraheita infecţioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecţioasă (IBR/IPV) poate fi acordat unei unităţi care deţine bovine doar dacă:
53.1. în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de IBR/IPV la bovinele deţinute în unitate;
53.2. în ultimii doi ani niciuna dintre bovinele deţinute în unitate nu a fost vaccinată împotriva IBR/IPV;
53.3. bovinele deţinute în unitate au fost supuse cel puţin unuia dintre următoarele regimuri de testare, ţinând cont de vaccinările anterioare conform strategiei DIVA, dacă au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1 gE, pe:
53.3.1. o probă de sânge, lapte sau suc de carne, prelevată de la fiecare bovină pe parcursul unei perioade care nu depăşeşte 12 luni;
53.3.2. probe de sânge, lapte sau suc de carne, prelevate în cel puţin două rânduri, la un interval de cel puţin două luni şi de cel mult 12 luni, de la:
53.3.2.1. toate bovinele femele în vârstă de peste 12 luni;
53.3.2.2. toate bovinele masculi folosite pentru reproducţie sau destinate reproducţiei în vârstă de peste 12 luni;
53.3.2.3. un eşantion aleatoriu de masculi care nu sunt destinaţi reproducţiei, în vârstă de peste 12 luni. Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puţin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalenţă scontată de 10%, cu un nivel de încredere de 95%;
53.3.3. în cazul unei unităţi în care alăptează cel puţin 30% dintre bovine:
53.3.3.1. probe de lapte în vrac, prelevate în cel puţin trei rânduri, la intervale de cel puţin trei luni, de la femele care alăptează, reprezentând toate unităţile epidemiologice ale unităţii;
53.3.3.2. probe de lapte prelevate de la toate femelele care nu alăptează în vârstă de peste 12 luni şi de la toţi mascul folosiţi pentru reproducţie sau destinaţi reproducţiei în vârstă de peste 12 luni;
53.3.3.3. o probă aleatorie de sânge sau de suc de carne prelevată de la masculii care nu sunt destinaţi reproducţiei, cu vârsta de peste 12 luni. Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puţin detectarea animalelor seropozitive, cu o rată de prevalenţă scontată de 10%, cu un nivel de încredere de 95%;
53.3.4. în cazul unei unităţi în care mai puţin de 5% dintre bovinele deţinute sunt masculi şi cel puţin 95% dintre femelele peste 24 de luni sunt destinate sau sunt folosite pentru producţia de lapte, probe de lapte în vrac prelevate în cel puţin şase rânduri, la intervale de cel puţin două luni, de la femelele care alăptează, reprezentând toate unităţile epidemiologice din cadrul unităţii;
53.4. de la începutul prelevării probelor menţionate la subpct. 53.3, toate bovinele introduse în unitate:
53.4.1. provin din unităţi indemne de infecţia cu IBR/IPV şi, dacă unităţile de origine nu sunt indemne de infecţia cu IBR/IPV şi nici nu au făcut obiectul unui program de eradicare aprobat, au obţinut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1-gE pe o probă prelevată după introducerea lor şi înainte de acordarea statutului de indemn de infecţia cu IBR/IPV;
53.4.2. au fost supuse carantinei anterior introducerii şi au obţinut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg pe o probă prelevată nu mai devreme de 21 de zile de la începerea carantinei;
53.5. de la începutul prelevării probelor menţionate la subpct. 53.3, întregul material germinativ al bovinelor introdus în unitate provine din:
53.5.1. unităţi indemne de infecţia cu IBR/IPV;
53.5.2. unităţi de material germinativ autorizate.
54. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.53, statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV poate fi acordat unei unităţi dacă toate bovinele provin din unităţi indemne de infecţia cu IBR/IPV aflate într-o zonă indemnă de infecţia cu IBR/IPV, fie într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare recunoscut de autoritatea competentă, cu condiţia să îndeplinească cerinţele menţionate la subpct. 55.3 şi 55.4, după caz.
55. Statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV poate fi menţinut într-o unitate care deţine bovine doar dacă:
55.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele menţionate la subpct. 53.1, 53.2 şi 53.5;
55.2. este efectuată testarea serologică pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV- 1- gE, ţinând cont de vaccinările anterioare cu un vaccin conform strategiei DIVA, cu rezultate negative:
55.2.1. pe probe de sânge, lapte sau suc de carne, prelevate anual de la toate bovinele cu vârsta de peste 24 de luni;
55.2.2. în cazul unei unităţi în care alăptează cel puţin 30% dintre bovine, cel puţin anual, pe:
55.2.2.1. probe de lapte în vrac prelevate în cel puţin trei rânduri, la intervale de cel puţin trei luni, de la femelele care alăptează, reprezentând toate unităţile epidemiologice ale unităţii;
55.2.2.2. probe de sânge prelevate de la toţi masculii pentru reproducţie cu vârsta de peste 24 de luni;
55.2.3. în cazul unei unităţi în care mai puţin de 5% dintre bovinele deţinute sunt masculi şi cel puţin 95% dintre femelele peste 24 de luni sunt destinate sau sunt folosite pentru producţia de lapte, cel puţin anual, pe probe de lapte în vrac prelevate în cel puţin şase rânduri, la intervale de cel puţin două luni, de la femelele care alăptează, reprezentând toate unităţile epidemiologice din cadrul unităţii;
55.2.4. cu condiţia ca statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV să fi fost menţinut în ultimii trei ani consecutivi, anual, pe probe de sânge sau de lapte prelevate de la un număr de bovine care trebuie să permită cel puţin detectarea animalelor seropozitive, cu un nivel de încredere de 95%, la o rată de prevalenţă scontată de 10%;
55.2.5. dacă unitatea se află într-o zonă indemnă de infecţia cu IBR/IPV, pe probe prelevate în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 62.2 sau pct.63, dacă este relevant;
55.3. doar bovinele care nu au fost vaccinate împotriva infecţiei cu IBR/IPV sunt introduse în unitate dacă aceasta se află într-o zonă:
55.3.1. indemnă de infecţia cu IBR/IPV;
55.3.2. în care este instituită o interdicţie privind vaccinarea ca parte a strategiei de eradicare, în cadrul unui program de eradicare aprobat;
55.4. toate bovinele introduse îndeplinesc cerinţele prevăzute la subpct. 53.4.2 sau provin din unităţi indemne de infecţia cu IBR/IPV şi au obţinut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva BoHV-1 integral sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva BoHV-1-gE pe o probă prelevată în unităţile de origine, în ultimele 15 zile anterioare transportului, dacă:
55.4.1. unitatea se află într-o zonă indemnă de infecţia cu IBR/IPV şi unităţile de origine nu se află într-un ţară indemnă sau într-o zonă indemnă de infecţia cu IBR/IPV;
55.4.2. unitatea se află într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare aprobat şi unităţile de origine se află într-o zonă care nu este indemnă de infecţia cu IBR/IPV şi nici nu face obiectul unui program de eradicare aprobat.
Subsecţiunea a 2-a
Suspendarea, restabilirea, retragerea şi redobândirea
statutului de indemn de infecţia cu IBR/IPV
56. Statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV al unei unităţi care deţine bovine trebuie să fie suspendat dacă:
56.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele la pct.55;
56.2. se suspectează un caz de IBR/IPV la o bovină deţinută în unitate.
57. Statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV poate fi restabilit doar dacă:
57.1. sunt îndeplinite cerinţele menţionate la subpct. 53.2, 53.5 şi la subpct. 55.2, 55.3 şi 55.4;
57.2. absenţa IBR/IPV este confirmată prin rezultatele unor investigaţii suplimentare şi a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.
58. Statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV al unei unităţi care deţine bovine trebuie să fie retras dacă:
58.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele prevăzute la pct.55, după ce a trecut perioada maximă de timp menţionată la subpct. 41.2 din Normă de la suspendarea statutului;
58.2. s-a confirmat un caz de IBR/IPV la o bovină deţinută în unitate.
59. Dacă statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV a fost retras în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 58.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerinţele de la subpct. 53.2 şi 53.5 sau de la subpct. 55.2, 55.3 şi 55.4.
60. Dacă statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV a fost retras în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 58.2, acesta poate fi redobândit doar dacă:
60.1. au fost eliminate toate cazurile confirmate;
60.2. cel puţin unul dintre regimurile de testare menţionate la subpct. 53.3 a fost aplicat cu rezultate negative unor probe prelevate cu cel puţin 30 de zile după eliminarea ultimului caz confirmat.
Secţiunea a-2-a
Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova
indemnă de infecţia cu IBR/IPV
61. Statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi acordat doar dacă:
61.1. vaccinarea împotriva IBR/IPV a fost interzisă pentru bovinele deţinute;
61.2. cel puţin 99,8% dintre unităţi, reprezentând cel puţin 99,9% din populaţia corespunzătoare de bovine, sunt indemne de rinotraheita infecţioasă bovină/vulvovaginita pustuloasă infecţioasă.
62. Statutul de indemn de infecţia cu IBR/IPV în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi menţinut doar dacă:
62.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele menţionate la pct.61;
62.2. se efectuează anual acţiuni de supraveghere, bazate pe o eşantionare aleatorie, care trebuie să permită cel puţin detectarea cu un nivel de încredere de 95% a infecţiei unităţilor cu BoHV-1, la o rată de prevalenţă scontată de 0,2% în unităţi, sau a bovinelor infectate cu BoHV-1, la o rată de prevalenţă scontată de 0,1% în populaţia de bovine.
63. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 62.1, utilizarea vaccinării conform strategiei DIVA poate fi autorizată de către autoritatea competentă în cazul unui focar, dacă:
63.1. rezultatul anchetei epidemiologice şi al investigaţiilor, conform prevederilor pct.55, 56 şi 57 din Normă, a demonstrat că doar un număr limitat de unităţi a fost implicat în focar;
63.2. utilizarea sa este limitată la controlul focarului, după cum este considerat necesar de către autoritatea competentă;
63.3. bovinele sunt vaccinate conform strategiei DIVA sub supravegherea autorităţii competente, iar utilizarea vaccinurilor conform strategiei DIVA este documentată pentru fiecare animal;
63.4. bovinele vaccinate conform strategiei DIVA sunt deplasate direct doar către un abator sau către o unitate din altă zonă în care nu există interdicţii în ceea ce priveşte vaccinarea.
64. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 62.2, se pot efectua acţiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absenţa infecţiei cu BoHV-1, ţinând cont de sistemele de producţie şi de factorii de risc identificaţi, cu condiţia să nu fi fost detectate focare timp de cinci ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de infecţia cu IBR/IPV.
Capitolul V
INFECŢIA CU VIRUSUL BOLII LUI AUJESZKY
Secţiunea 1
Unitatea indemnă de infecţia cu virusul bolii lui Aujeszky
Subsecţiunea 1
Acordarea şi menţinerea statutului de indemn
de infecţia cu virusul bolii lui Aujeszky
65. Statutul de indemn de infecţia cu virusul bolii lui Aujeszky (ADV) poate fi acordat unei unităţi care deţine porcine doar dacă:
65.1. în ultimele 12 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infecţie cu ADV la porcinele ţinute în unitate;
65.2. în ultimele 12 luni niciuna dintre porcinele deţinute în unitate nu a fost vaccinată împotriva ADV;
65.3. în ultimele 12 luni porcinele deţinute în unitate au fost supuse unuia dintre următoarele regimuri de testare, ţinând cont de vaccinările anterioare conform strategiei DIVA, dacă au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva ADV- gE, cu rezultate negative, pe:
65.3.1. o probă de sânge sau de suc de carne prelevată de la fiecare porcină;
65.3.2. probe de sânge sau de suc de carne prelevate în două rânduri, la un interval de 2-3 luni, de la un număr de animale care să permită cel puţin detectarea, cu un nivel de încredere de 95%, a animalelor seropozitive la o rată de prevalenţă scontată de 10%;
65.4. de la începutul prelevării probelor menţionate la subpct. 65.3, toate porcinele introduse în unitate:
65.4.1. provin din unităţi indemne de infecţia cu ADV şi, dacă unităţile de origine nu sunt indemne de infecţia cu ADV şi nici nu au făcut obiectul unui program de eradicare aprobat, au obţinut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg sau, dacă este necesar, a anticorpilor împotriva ADV-gE, după introducerea lor şi înainte de acordarea statutului de indemn de infecţia cu ADV; sau
65.4.2. au fost ţinute în carantină pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile anterioare introducerii lor şi s-au obţinut rezultate negative la un test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg în două rânduri, la un interval de cel puţin 30 de zile între colectarea fiecărei probe. Proba pentru ultimul test trebuie să fie prelevată în termen de 15 zile înainte de transport;
65.5. de la începutul prelevării probelor menţionate la subpct. 65.3, întregul material germinativ al porcinelor introdus în unitate provine din:
65.5.1. unităţi indemne de infecţia cu ADV;
65.5.2. unităţi de material germinativ autorizate.
66. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.65, statutul de indemn de infecţia cu ADV poate fi acordat unei unităţi dacă toate porcinele provin din unităţi indemne de infecţia cu ADV, fie din unităţi care fac obiectul unui program de eradicare recunoscut de către autoritatea competentă, cu condiţia să îndeplinească cerinţele menţionate la subpct. 67.4.
67. Statutul de indemn de infecţia cu ADV al unei unităţi care deţine porcine poate fi menţinut doar dacă:
67.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele de la subpct. 65.1, 65.2 şi 65.5;
67.2. sunt efectuate teste serologice, cu rezultate negative, pe un număr de probe de sânge sau de suc de carne prelevate de la porcinele deţinute în unitate, pentru a verifica absenţa infecţiei cu ADV pe baza unui regim de testare care ţine cont de ciclul de producţie şi de riscul introducerii ADV:
67.2.1. cel puţin o dată pe an, dacă nicio porcină deţinută nu este vaccinată împotriva ADV, cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg;
67.2.2. cel puţin de două ori pe an, cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV întreg şi cu teste pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV- gE, dacă este necesar;
67.3. dacă unitatea se află într-o zonă indemnă de infecţia cu ADV, testarea serologică menţionată la subpct. 67.2 se efectuează, după cum este necesar, în conformitate cu supravegherea prevăzută la subpct. 74.2 sau la pct.77, dacă este relevant;
67.4. toate porcinele care sunt introduse:
67.4.1. îndeplinesc cerinţele menţionate la subpct. 67.4.2;
67.4.2. provin din unităţi indemne de infecţia cu ADV şi au fost supuse unui test serologic pentru anticorpi împotriva ADV întreg, cu rezultate negative, efectuat pe o probă prelevată în unităţile de origine în termen de 15 zile anterior transportului, în cazul în care:
67.4.2.1. unitatea se află într-o zonă indemnă de infecţia cu ADV şi unităţile de origine nu se află într-o zonă indemnă de infecţia cu ADV; sau
67.4.2.2. unitatea se află într-o zonă care face obiectul unui program de eradicare aprobat şi unităţile de origine se află într-o zonă care nu este indemnă de infecţia cu ADV şi nici nu face obiectul unui program de eradicare aprobat.
Numărul porcinelor testate trebuie să permită cel puţin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalenţă scontată de 10%, cu un nivel de încredere de 95%;
67.4.2.3. fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 67.4, pentru porcinele cu o vârstă mai mică de 4 luni, născute din femele vaccinate conform strategiei DIVA, se poate utiliza testul serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva ADV-gE.
Subsecţiunea a 2-a
Suspendarea, restabilirea, retragerea şi redobândirea
statutului de indemn de infecţia cu ADV
68. Statutul de indemn de infecţia cu ADV al unei unităţi care deţine porcine trebuie să fie suspendat dacă:
68.1. nu mai sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele menţionate la pct.67;
68.2. se suspectează un caz de infecţie cu ADV la o porcină deţinută în unitate.
69. Statutul de indemn de infecţia cu ADV poate fi restabilit doar dacă:
69.1. sunt îndeplinite cerinţele menţionate la subpct. 65.2, 65.5, 67.2, 67.3 şi, dacă este relevant, 67.4;
69.2. absenţa infecţiei cu ADV este confirmată prin rezultatele unor investigaţii suplimentare şi a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.
70. Statutul de indemn de infecţia cu ADV al unei unităţi care deţine porcine trebuie să fie retras dacă:
70.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele menţionate la pct.67, după ce a trecut perioada maximă de timp, menţionată la subpct. 41.2 din Normă, de la suspendarea statutului;
70.2. s-a confirmat un caz de infecţie cu ADV la o porcină deţinută în unitate.
71. Dacă statutul de indemn de infecţia cu ADV a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 70.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerinţele de la subpct. 65.2 şi 65.5 sau de la subpct. 67.2, 67.3 şi, dacă este relevant, 67.4.
72. Dacă statutul de indemn de infecţia cu ADV a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 70.2, acesta poate fi redobândit doar dacă au fost eliminate toate porcinele din unitate.
Secţiunea a-2-a
Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova indemnă
de infecţia cu virusul bolii lui Aujeszky
73. Statutul de indemn de infecţia cu ADV în ceea ce priveşte porcinele deţinute poate fi acordat unei zone doar dacă:
73.1. vaccinarea împotriva ADV a fost interzisă pentru porcinele deţinute în ultimele 12 luni;
73.2. au fost efectuate acţiuni de supraveghere pentru a demonstra că nicio unitate nu a prezentat dovezi clinice, virusologice sau serologice de infecţie cu ADV cel puţin în ultimele 24 de luni;
73.3. dacă se cunoaşte că la porcinele sălbatice s-a stabilit infecţia cu ADV, au fost puse în aplicare măsuri pentru a preveni orice transmitere a ADV de la porcinele sălbatice la cele deţinute.
74. Statutul de indemn de infecţia cu ADV în ceea ce priveşte porcinele deţinute poate fi menţinut doar dacă:
74.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele menţionate la subpct. 73.1 şi 73.3;
74.2. se efectuează anual acţiuni de supraveghere, pe baza unei eşantionări aleatorii, care să permită detectarea unităţilor infectate cu ADV, cu un nivel de încredere de cel puţin 95 %, la o rată de prevalenţă scontată de 0,2%.
Numărul probelor de sânge sau de suc de carne care trebuie prelevate de la porcinele deţinute într-o unitate trebuie să permită cel puţin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalenţă scontată de 20%, cu un nivel de încredere de 95%.
75. Fără a aduce atingere prevederilor pct.74, statutul de indemn de infecţia cu ADV la populaţia de porcine poate fi menţinut în cazul apariţiei unui focar dacă:
75.1. au fost eliminate toate porcinele din unităţile afectate;
75.2. autoritatea competentă a efectuat o anchetă epidemiologică şi investigaţii, inclusiv examinare clinică şi teste serologice sau virusologice:
75.2.1. în toate unităţile care deţin porcine ce au intrat în contact direct sau indirect cu unitatea infectată, pentru a exclude posibilitatea infecţiei;
75.2.2. în toate unităţile care deţin porcine, aflate pe o rază de cel puţin 2 km faţă de o unitate afectată, pentru a demonstra că aceste unităţi nu sunt infectate. Numărul probelor de sânge sau de suc de carne care trebuie prelevate de la porcinele deţinute în aceste unităţi trebuie să permită cel puţin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalenţă scontată de 10%, cu un nivel de încredere de 95%;
75.2.3. dacă a fost folosită vaccinarea conform strategiei DIVA, s-a efectuat testarea serologică pentru anticorpi împotriva ADV-gE în două rânduri, la un interval de două luni, în unităţi care deţin porcine aflate în limitele razei de vaccinare faţă de unitatea infectată, pentru a demonstra absenţa infecţiei;
75.3. rezultatul investigaţiei, potrivit subpct. 75.2, a demonstrat că doar un număr limitat de unităţi a fost implicat în focar;
75.4. măsurile relevante de control, astfel cum sunt menţionate la pct.52, 53 şi 54 din Normă, au fost puse imediat în aplicare în fiecare unitate infectată cu ADV, inclusiv acolo unde a fost necesar, vaccinarea cu vaccinuri conform strategiei DIVA.
76. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 73.1, utilizarea vaccinării conform strategiei DIVA poate fi autorizată de către autoritatea competentă în cazul unui focar menţionat la pct.75, dacă:
76.1. utilizarea sa este limitată la controlul acestui focar, după cum este considerat necesar de către autoritatea competentă;
76.2. porcinele sunt vaccinate conform strategiei DIVA sub supravegherea autorităţii competente, iar utilizarea vaccinurilor conform strategiei DIVA este documentată pentru fiecare animal;
76.3. porcinele vaccinate conform strategiei DIVA sunt deplasate direct doar într-un abator sau într-o unitate din altă zonă sau în care nu există interdicţii în ceea ce priveşte vaccinarea.
77. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 74.2, se pot efectua acţiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absenţa infecţiei cu ADV, ţinând cont de sistemele de producţie şi de factorii de risc identificaţi, cu condiţia să nu fi fost detectate focare timp de doi ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de infecţia cu ADV în această zonă.
Capitolul VI
DIAREEA VIRALĂ BOVINĂ
Secţiunea 1
Unitate indemnă de infecţia cu diaree virală bovină
Subsecţiunea 1
Acordarea şi menţinerea statutului de indemn
de infecţia cu diareea virală bovină
78. Statutul de indemn de infecţia cu diareea virală bovină (BVD) poate fi acordat unei unităţi care deţine bovine doar dacă:
78.1. în ultimele 18 luni nu s-au înregistrat cazuri confirmate de BVD la bovinele deţinute în unitate;
78.2. bovinele deţinute în unitate au fost supuse cel puţin unuia dintre următoarele regimuri de testare, ţinând cont de eventualele vaccinări anterioare:
78.2.1. au fost efectuate teste pentru detectarea antigenului sau a genomului virusului BVD (BVDV), cu rezultate negative, pe probe prelevate de la toate bovinele.
Cel puţin în cazul viţeilor născuţi în ultimele 12 luni, probele trebuie să fi fost prelevate după identificarea oficială sau în acelaşi timp cu aceasta, dar la cel mult 20 de zile post partum. Nu este necesară testarea femelelor care au dat naştere viţeilor de la care s-au obţinut rezultate negative la teste;
78.2.2. au fost efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BVDV, cu rezultate negative, pe probe prelevate pe parcursul unei perioade de cel puţin 12 luni, în cel puţin trei rânduri, la intervale de cel puţin patru luni, de la bovine care au fost ţinute în unitate timp de cel puţin trei luni anterior testării.
Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puţin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalenţă scontată de 50%, cu un nivel de încredere de 95%, şi trebuie să fie testate cel puţin cinci animale sau toate animalele, dacă sunt deţinute mai puţin de cinci animale.
Dacă bovinele din unitate sunt ţinute în grupuri separate, fără contact direct între ele, trebuie testat un număr respectiv de animale din fiecare grup;
78.2.3. s-a aplicat o combinaţie de regimuri de testare prevăzute la subpct. 78.2.1 şi 78.2.2, pe parcursul unei perioade de cel puţin 12 luni.
Capacitatea regimului combinat de testare de a detecta boala trebuie să fie echivalentă cu cea a regimurilor de testare menţionate la subpct. 78.2.1 şi 78.2.2;
78.3. de la începutul prelevării probelor menţionate la subpct. 78.2, toate bovinele introduse în unitate:
78.3.1. provin din unităţi indemne de infecţia cu BVD, situate într-o zonă indemnă de infecţia cu BVD;
78.3.2. provin din unităţi indemne de infecţia cu BVD, unde:
78.3.2.1. au fost efectuate testele serologice menţionate la subpct. 80.3.2 şi 80.3.3, cu rezultate negative, în ultimele 4 luni;
78.3.2.2. înainte de expediere, au fost testate individual pentru a exclude transmiterea BVDV în unitatea de destinaţie, ţinând cont de istoricul testărilor şi, după caz, de stadiul gestaţiei animalului; sau
78.3.3. au obţinut rezultate negative la un test pentru antigenul sau genomul BVDV;
78.3.3.1. au stat în carantină pentru o perioadă de cel puţin 21 de zile anterior transportului şi, în cazul femelelor gestante, s-au obţinut rezultate negative pentru anticorpii împotriva BVDV pe probe prelevate, după cel puţin 21 de zile de carantină; sau
78.3.3.2. s-au obţinut rezultate pozitive pentru anticorpii împotriva BVDV fie anterior transportului, fie, în cazul femelelor gestante, înaintea însămânţării care a precedat gestaţia actuală;
78.4. de la începutul prelevării probelor menţionate la subpct. 78.2, întregul material germinativ de bovine introdus în unitate provine din:
78.4.1. unităţi indemne de infecţia cu BVD;
78.4.2. unităţi de material germinativ autorizate.
79. Fără a aduce atingere prevederilor pct.78, statutul de indemn de infecţia cu BVD poate fi acordat unei unităţi dacă:
79.1. toate bovinele provin din unităţi indemne de infecţia cu BVD, situate într-o zonă indemnă de infecţia cu BVD sau într-o zonă care fac obiectul unui program de eradicare aprobat, şi îndeplinesc cerinţele menţionate la subpct. 78.3 dacă este relevant;
79.2. toate bovinele provin din unităţi indemne de infecţia cu BVD, nu sunt destinate reproducţiei, iar statutul de indemn de infecţia cu BVD al unităţii este menţinut în conformitate cu prevederile menţionate la pct.81
80. Statutul de indemn de infecţia cu BVD al unei unităţi care deţine bovine poate fi menţinut doar dacă:
80.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele de la subpct. 78.1, 78.3 şi 78.4;
80.2. din momentul în carte unităţii i s-a acordat statutul de indemn de infecţia cu BVD, nicio bovină nu a fost vaccinată împotriva BVD;
80.3. cel puţin unul dintre următoarele regimuri de testare este efectuat cu rezultate negative:
80.3.1. fiecare viţel nou-născut a obţinut rezultate negative la testele pentru antigenul sau genomul BVDV, pe o probă prelevată la/ după identificarea oficială, dar la cel târziu 20 de zile post partum;
80.3.2. cel puţin anual sunt efectuate teste serologice pentru detectarea anticorpilor împotriva BVDV, pe probe prelevate de la bovine care au fost deţinute în unitate timp de cel puţin trei luni anterior testării.
Numărul animalelor testate trebuie să permită cel puţin detectarea animalelor seropozitive cu o rată de prevalenţă scontată de 50%, cu un nivel de încredere de 95%, şi trebuie să fie testate cel puţin cinci animale sau toate animalele, dacă sunt deţinute mai puţin de cinci animale.
Dacă bovinele din unitate sunt ţinute în grupuri separate, fără contact direct între ele, trebuie testat un număr respectiv de animale din fiecare grup;
80.3.3. se aplică o combinaţie între regimurile de testare menţionate la subpct. 80.3.1 şi 80.3.2.
Capacitatea regimului combinat de testare de a detecta boala trebuie să fie echivalentă cu cea a regimurilor de testare menţionate la subpct. 80.3.1 şi 80.3.2;
80.3.4. dacă unitatea se află într-o zonă indemnă de infecţia cu BVD, testele se efectuează pe probele prelevate în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 88.2 sau la pct.90, dacă este relevant;
80.4. doar bovinele care nu au fost vaccinate împotriva BVD sunt introduse în unitate, dacă aceasta se află într-o zonă indemnă de infecţia cu BVD.
81. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.80, statutul de indemn de infecţia cu BVD al unei unităţi care deţine bovine menţionate la subpct. 79.2 poate fi menţinut fără testarea bovinelor, în conformitate cu subpct. 80.3 dacă:
81.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele de la subpct. 79.2;
81.2. acestea nu sunt utilizate pentru reproducţie;
81.3. acestea nu intră în contact cu animalele destinate sau folosite pentru reproducţie şi sunt deplasate din unitatea respectivă într-un abator, fie direct, fie printr-o operaţiune de colectare efectuată în aceeaşi zonă în care sunt colectate doar animale care respectă cerinţele stabilite la subpct. 81.2 şi 81.3 şi care provin din unităţi care respectă cerinţa prevăzută la subpct. 81.1.
Subsecţiunea a 2-a
Suspendarea, restabilirea, retragerea şi redobândirea
statutului de indemn de infecţia cu BVD
82. Statutul de indemn de infecţia cu BVD al unei unităţi care deţine bovine trebuie să fie suspendat dacă:
82.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele menţionate la pct.80 şi 81;
82.2. se suspectează un caz de BVD la o bovină deţinută în unitate.
83. Statutul de indemn de infecţia cu BVD poate fi restabilit doar dacă:
83.1. sunt îndeplinite cerinţele menţionate la subpct. 78.3, 78.4, 80.2, 80.3, 80.4 şi, dacă este relevant, pct.81;
83.2. absenţa BVD este confirmată de rezultatele unor investigaţii suplimentare şi a fost determinat statutul tuturor cazurilor suspectate.
84. Statutul de indemn de infecţia cu BVD al unei unităţi care deţine bovine trebuie să fie retras dacă:
84.1. nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre cerinţele din pct.80 şi 81, după ce a trecut perioada maximă de timp menţionată la subpct. 41.2 din Normă de la suspendarea statutului;
84.2. s-a confirmat un caz de BVD la o bovină deţinută în unitate.
85. Dacă statutul de indemn de infecţia cu BVD a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 84.1, acesta poate fi redobândit doar dacă sunt îndeplinite cerinţele menţionate la subpct. 78.3 şi 78.4 sau la subpct. 80.2, 80.3, 80.4 şi, dacă este relevant, pct.81.
86. Dacă statutul de indemn de infecţia cu BVD a fost retras în conformitate cu prevederile subpct. 84.2, acesta poate fi redobândit doar dacă:
86.1. au fost eliminate toate animalele care au obţinut rezultate pozitive la testele pentru BVDV;
86.2. a fost stabilit statutul fiecărei bovine deţinute în unitate în raport cu infecţia cu BVDV;
86.3. toţi viţeii care ar fi putut fi infectaţi cu BVDV în uter s-au născut şi au fost ţinuţi izolaţi până la obţinerea unor rezultate negative la testele pentru antigenul sau genomul BVDV.
Secţiunea a-2-a
Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova indemnă
de infecţia cu diareea virală bovină
87. Statutul de indemn de infecţia cu BVD în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi acordat doar dacă:
87.1. vaccinarea împotriva BVD a fost interzisă pentru bovinele deţinute;
87.2. nu s-au confirmat cazuri de BVD la bovinele deţinute cel puţin în ultimele 18 luni;
87.3. cel puţin 99,8% dintre unităţi, reprezentând cel puţin 99,9% din populaţia de bovine, sunt indemne de infecţia cu BVD.
88. Statutul de indemn de infecţia cu BVD în ceea ce priveşte bovinele deţinute poate fi menţinut doar dacă:
88.1. sunt îndeplinite în continuare cerinţele menţionate la subpct. 87.1 şi 87.3;
88.2. se efectuează anual acţiuni de supraveghere, care trebuie să permită cel puţin detectarea cu un nivel de încredere de 95% a unităţilor infectate cu BVDV, la o rată de prevalenţă scontată de 0,2% în unităţi sau a bovinelor infectate cu BVDV, la o rată de prevalenţă scontată de 0,1% în populaţia de bovine.
89. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 88.1, utilizarea vaccinării poate fi permisă de către autoritatea competentă în cazul unui focar, dacă:
89.1. rezultatele anchetei epidemiologice şi ale investigaţiilor, conform prevederilor menţionate la pct.55, 56 şi 57 din Normă, au demonstrat că doar un număr limitat de unităţi a fost implicat în focar;
89.2. se vaccinează, sub supravegherea autorităţii competente, doar un număr limitat de bovine, considerat necesar de către autoritatea competentă pentru a controla acest focar, iar utilizarea vaccinării este documentată pentru fiecare animal.
90. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 88.2, se pot efectua acţiuni de supraveghere pentru a demonstra anual absenţa BVD, ţinând cont de sistemele de producţie şi de factorii de risc identificaţi, cu condiţia să nu fi fost detectate focare timp de cinci ani consecutivi după acordarea statutului de indemn de infecţia cu BVD.
Anexa nr.5
la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea,
programele de eradicare şi statutul de indemn de boală
pentru anumite boli listate şi emergente
CERINŢE SPECIFICE BOLII
pentru acordarea şi menţinerea statutului de indemn
de boală la nivelul Republicii Moldova sau al zonelor acesteia
Capitolul I
INFECŢIA CU VIRUSUL RABIC
Secţiunea 1
Cerinţe tehnice pentru vaccinarea antirabică
1. În scopul programelor de eradicare a infecţiei cu virusul rabic (RABV), vaccinarea antirabică trebuie efectuată doar pe animale de companie care sunt identificate şi trebuie să respecte cerinţele din anexa nr.1 la Norma sanitar-veterinară privind circulaţia necomercială a animalelor de companie, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.660/2022.
2. În scopul programelor de eradicare a infecţiei cu RABV, vaccinarea antirabică a animalelor deţinute, în afara celor menţionate la pct.1, trebuie să se bazeze pe riscuri şi să fie efectuată cu scopul de a proteja oamenii împotriva expunerii la virusul rabic, folosind vaccinuri care îndeplinesc cerinţele de la pct.1 subpct. a) şi b) din anexa nr.1 la Norma sanitar-veterinară privind circulaţia necomercială a animalelor de companie, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.660/2022.
3. În scopul programelor de eradicare a infecţiei cu RABV, prin distribuţia momelilor vaccinale împotriva infecţiei cu RABV a animalelor sălbatice, trebuie:
3.1. să fie organizată şi pusă în aplicare sub forma unor campanii planificate regulate sau a unor campanii de urgenţă, ţinând cont de evaluarea riscurilor prevăzute la subpct. 81.1 din Normă;
3.2. să facă obiectul unei distribuiri corespunzătoare a vaccinurilor din punctul de vedere al densităţii de acoperire a zonei de vaccinare, ca timp şi ca dimensiune, ţinând cont de biologia populaţiei de animale vizate, de situaţia epidemiologică şi de topografia zonei;
3.3. cu sprijinul sistemelor de informaţii geografice, să facă obiectul evaluării distribuţiei geografice corecte a momelilor vaccinale, cu o frecvenţă care să permită, dacă este necesar, adoptarea măsurilor corective;
3.4. să facă obiectul monitorizării eficacităţii vaccinării, care poate include detectarea prezenţei marcherilor biologici şi testarea serologică a animalelor moarte din populaţia de animale vizată pentru vaccinare.
4. În scopul programelor de eradicare împotriva infecţiei cu RABV, vaccinarea împotriva infecţiei cu RABV a populaţiei de câini fără stăpân trebuie:
4.1. să fie organizată şi pusă în aplicare, dacă este necesar, în cadrul măsurilor de control şi de gestionare a populaţiilor de câini fără stăpân, ţinând cont de evaluarea riscurilor prevăzută la subpct. 81.1 din Normă;
4.2. să respecte cerinţele menţionate la pct.1 şi 2.
Secţiunea a -2-a
Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova
indemnă de infecţia cu virusul rabic
5. Statutul de indemn de infecţia cu RABV poate fi acordat doar dacă:
5.1. au fost puse în aplicare măsuri de supraveghere, în conformitate cu cerinţele de la pct.3 din Normă, cel puţin în ultimele 24 de luni;
5.2. nu au fost confirmate cazuri de infecţie cu RABV în ultimele 24 de luni la populaţia de animale vizată.
6. Fără a aduce atingere prevederilor subpct. 5.2, dacă s-a confirmat un caz de infecţie cu RABV, statutul poate fi acordat dacă infecţia acelui caz nu s-a produs în Republica Moldova sau în zona acesteia; şi
6.1. cazul a fost confirmat oficial şi nu a existat nicio legătură epidemiologică de natură să ducă la apariţia unor cazuri suplimentare, precum detectarea cazului la un post de inspecţie la frontieră sau într-o unitate aflată în carantină, sau în facilităţile de carantină ale unei unităţi izolate; sau
6.2. este posibil să se fi produs o legătură epidemiologică, dar nu s-a detectat niciun caz suplimentar în urma intensificării acţiunilor de supraveghere şi a anchetelor şi investigaţiilor epidemiologice în cele şase luni de la decesul cazului.
7. Statutul de indemn de infecţia cu RABV sau zonă a Republicii Moldova indemnă de infecţia cu RABV poate fi menţinut(ă) doar dacă:
7.1. sunt puse în aplicare acţiuni de supraveghere, în conformitate cu cerinţele de la subpct. 3.1 din Normă, cu obiectivul detectării precoce a bolii;
7.2. nu a fost confirmat niciun caz de infecţie cu RABV la populaţia de animale vizată sau a apărut un caz şi au fost îndeplinite condiţiile menţionate la pct.6.
CAPITOLUL II
INFECŢIA CU VIRUSUL BOLII LIMBII
ALBASTRE (SEROTIPURILE 1-24)
Secţiunea 1
Cerinţe minime pentru supraveghere
8. Supravegherea infecţiei cu virusul bolii limbii albastre (serotipurile 1-24) (infecţia cu BTV), pentru a asigura detectarea precoce a introducerii sau a reapariţiei infecţiei cu oricare dintre serotipurile 1-24 ale BTV care nu au fost raportate în ultimii doi ani, trebuie să includă:
8.1. cerinţele în materie de supraveghere generală, astfel cum prevede subpct. 3.1 din Normă;
8.2. supravegherea activă, astfel cum este prevăzută la pct.18-23.
9. Supravegherea menţionată la pct.8 trebuie să fie concepută astfel încât să abordeze:
9.1. riscul apariţiei unor infecţii cu manifestări clinice limitate;
9.2. riscul introducerii de serotipuri ale BTV care sunt asociate cu circulaţia oricăruia dintre serotipurile 1-24 ale BTV în vecinătate;
9.3. orice alt factor de risc relevant identificat, pentru introducerea oricăruia dintre serotipurile 1-24 ale BTV care nu au fost raportate în ultimii doi ani.
10. Acţiunile de supraveghere într-o zonă adiacentă/zone adiacente Republicii Moldova sau oricărei alte ţări infectate trebuie să fie intensificată într- o zonă de până la 150 km de la limita cu zona sau cu ţara infectată.
Demarcaţia zonei cu supraveghere intensificată poate fi adaptată particularităţilor ecologice sau geografice relevante, care ar putea facilita sau întrerupe transmiterea BTV, sau poate fi adaptată în funcţie de punerea în aplicare a unor măsuri de control al bolilor care permit alegerea unor distanţe mai mari sau mai mici.
11. Supravegherea prevăzută la subpct. 8.2 şi la pct.10 trebuie să poată, cel puţin, detecta, cu un nivel de încredere de 95%, infecţia la nivelul populaţiei de animale vizate, cu o rată de prevalenţă scontată de 5%, cu excepţia cazului în care pct.42-44 conţin dispoziţii diferite.
12. Supravegherea infecţiei cu BTV pentru a asigura delimitarea la timp a răspândirii infecţiei în cazul în care se înregistrează unul sau mai multe serotipuri de BTV şi, dacă este necesar, pentru a monitoriza rata de prevalenţă, trebuie să includă:
12.1. cerinţele în materie de supraveghere generală, astfel cum se prevede la subpct. 3.1 din Normă;
12.2. supravegherea activă, astfel cum este prevăzută la pct.18-23.
13. Supravegherea menţionată la pct.12 trebuie să fie concepută astfel încât să ţină cont de toate informaţiile disponibile privind epidemiologia bolii şi biologia vectorului care prevalează în teritoriu.
14. Rata de prevalenţă scontată a supravegherii menţionate la pct.12 trebuie să fie adaptată la situaţia epidemiologică, ţinând cont de principalii factori de risc, precum populaţia de animale vizată şi populaţia de vectori.
15. Supravegherea infecţiei cu BTV pentru a demonstra absenţa infecţiei cu oricare dintre serotipurile 1-24 care au fost detectate anterior în teritoriu, trebuie să includă:
15.1. cerinţele în materie de supraveghere generală, astfel cum se prevede la subpct. 3.1 din Normă;
15.2. supravegherea activă, astfel cum este prevăzută la pct.42-44.
16. Supravegherea menţionată la pct.15 trebuie să fie concepută astfel încât să abordeze:
16.1. riscul apariţiei unor infecţii cu manifestări clinice limitate;
16.2. toate informaţiile disponibile privind epidemiologia bolii şi biologia vectorului care prevalează în teritoriu;
16.3. orice risc specific de persistenţă a infecţiei identificate.
17. Supravegherea prevăzută la subpct. 15.2 trebuie să poată cel puţin detecta, cu un nivel de încredere de 95%, infecţia la nivelul populaţiei de animale vizate, cu o rată de prevalenţă scontată de 1%.
18. Unităţile geografice menţionate la subpct. 98.1 din Normă trebuie să se bazeze pe o grilă de 45 km pe 45 km şi pot fi adaptate la:
18.1. situaţia epidemiologică, viteza cu care se răspândeşte infecţia, forma şi dimensiunea zonelor vizate de programul de eradicare, în cazul confirmării infecţiei;
18.2. zone, în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 26.2 din Normă.
19. Acţiunile de supraveghere activă trebuie să se bazeze pe una dintre următoarele activităţi sau pe o combinaţie a acestora:
19.1. monitorizarea animalelor santinelă, folosind testarea serologică sau virusologică;
19.2. evaluările structurate ale prevalenţei, bazate pe o strategie de eşantionare aleatorie sau bazată pe riscuri, folosind testarea serologică sau virologică.
20. Frecvenţa eşantionării trebuie:
20.1. să fie, cel puţin, anuală, în perioada anului în care este cel mai probabil să se detecteze infecţia sau seroconversia;
20.2. să fie lunară, în timpul sezonului de activitate a vectorilor în cazul în care sunt necesare informaţii regulate, din cauza riscului răspândirii infecţiei.
21. Animalele eşantionate trebuie:
21.1. să nu fie vaccinate împotriva serotipului/serotipurilor de BTV vizate pentru supraveghere;
21.2. să nu mai fie acoperite de imunitatea maternă, dacă mama lor a fost vaccinată sau infectată;
21.3. să fi avut reşedinţa, un timp suficient, în unitatea geografică relevantă şi să nu fi fost protejate de expunerea la vector;
21.4. să fie reprezentative pentru distribuţia geografică a populaţiei de animale vizate în unitatea geografică relevantă;
21.5. să fie iniţial seronegative, în cazul în care supravegherea se bazează pe testarea serologică a animalelor santinelă.
22. Dimensiunea eşantionului din fiecare unitate geografică trebuie calculată în funcţie de rata de prevalenţă scontată, bazată pe obiectivele descrise la pct.8-17.
23. În cazul în care supravegherea trebuie adaptată conform prevederilor menţionate la subpct. 109.3 din Normă, ea trebuie să includă cel puţin o analiză:
23.1. a animalelor introduse, care:
23.1.1. trebuie să se bazeze pe eşantionarea şi testarea tuturor animalelor introduse;
23.1.2. trebuie să se realizeze cât mai repede după introducerea acestora;
23.2. a populaţiei de animale vizate care este cea mai expusă riscului, din cauza posibilei circulaţii a virusului, care:
23.2.1. trebuie să permită cel puţin detectarea infecţiei cu virusul bolii limbii albastre, cu o rată de prevalenţă scontată de 5%, cu un nivel de încredere de 95%;
23.2.2. trebuie să nu se desfăşoare mai devreme de 21 de zile de la introducerea animalelor, dacă este o analiză unică;
23.2.3. trebuie să fie efectuată cu o frecvenţă adaptată frecvenţei mişcărilor animalelor care ar putea periclita statutul sanitar.
Această analiză nu este necesară dacă frecvenţa eşantionării respectă prevederile menţionate la subpct. 20.2.
24. Supravegherea entomologică trebuie să includă cel puţin un program anual activ de capturare a vectorilor, prin intermediul unor capcane de aspirare permanente, menite să determine dinamica populaţiei vectorului şi, acolo unde este relevant, perioada fără vectori.
25. În conformitate cu protocoalele prestabilite, trebuie utilizate capcane de aspirare echipate cu lumină ultravioletă. Acestea trebuie să funcţioneze pe tot parcursul nopţii şi cel puţin:
25.1. o noapte pe săptămână pe parcursul lunii premergătoare începerii estimate şi al lunii dinaintea sfârşitului estimat al perioadei fără vectori;
25.2. o noapte pe lună în perioada fără vectori.
Pe baza dovezilor obţinute în primii trei ani de funcţionare a capcanelor de aspirare, se poate ajusta frecvenţa de funcţionare a capcanelor respective.
26. Cel puţin o capcană de aspirare trebuie să fie amplasată în fiecare unitate geografică menţionată la subpct. 98.1 din Normă pe tot teritoriul zonei indemne sezonier de BTV. O parte dintre musculiţele prinse în capcanele de aspirare trebuie trimisă la un laborator specializat care poate număra şi identifica speciile sau complexele de vectori suspecte.
27. În cazul în care supravegherea entomologică se organizează în contextul determinării unei perioade fără vectori, trebuie definit un prag maxim pentru specia Culicoides, în vederea interpretării rezultatelor. În lipsa dovezilor clare care să susţină determinarea unui prag maxim, se recurge la absenţa totală a specimenelor Culicoides imicola şi la utilizarea ca prag maxim a mai puţin de cinci Culicoides fertile pentru fiecare capcană.
Secţiunea a-2-a
Circulaţia animalelor şi a materialului germinativ
28. Animalele trebuie să provină dintr-o ţară indemnă sau dintr-o zonă indemnă de infecţia cu BTV şi nu au fost vaccinate cu un vaccin viu împotriva infecţiei cu BTV în ultimele 60 de zile anterioare datei circulaţiei.
29. Animalele provin dintr-o ţară sau dintr-o zonă care face obiectul programului de eradicare şi este îndeplinită cel puţin una dintre cerinţele următoare:
29.1. animalele au fost deţinute într-o ţară indemnă sezonier sau într-o zonă indemnă sezonier de infecţia cu BTV, stabilită în conformitate cu prevederile menţionate la pct.100 din Normă:
29.1.1. cel puţin în timpul celor 60 de zile anterioare datei circulaţiei;
29.1.2. cel puţin în timpul celor 28 de zile anterioare datei circulaţiei şi au fost supuse unui test serologic, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puţin 28 de zile după data intrării animalului în zona indemnă sezonier de infecţia cu BTV;
29.1.3. cel puţin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulaţiei şi au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puţin 14 zile după data intrării animalului în zona indemnă sezonier de infecţia cu BTV;
29.2. animalele au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor în timpul transportului la locul de destinaţie şi au fost protejate în continuare împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori:
29.2.1. cel puţin în timpul celor 60 de zile anterioare datei circulaţiei; sau
29.2.2. cel puţin în timpul celor 28 de zile anterioare datei circulaţiei şi au fost supuse unui test serologic, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puţin 28 de zile după data începerii perioadei de protecţie împotriva atacurilor vectorilor;
29.2.3. cel puţin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulaţiei şi au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puţin 14 zile după data începerii perioadei de protecţie împotriva atacurilor vectorilor;
29.3. animalele au fost vaccinate împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani în ţara de origine sau în zona respectivă, animalele se află în perioada de imunitate garantată în specificaţiile vaccinului şi îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
29.3.1. au fost vaccinate cu mai mult de 60 de zile înainte de data circulaţiei;
29.3.2. au fost vaccinate cu un vaccin inactiv şi au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puţin 14 zile după instalarea protecţiei imunitare, astfel cum este menţionată în specificaţiile vaccinului;
29.4. animalele au fost supuse, cu rezultate pozitive, unui test serologic capabil să detecteze anticorpii specifici împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani în ţara de origine sau în zona respectivă şi:
29.4.1. testul serologic a fost efectuat pe probe prelevate cu cel puţin 60 de zile înainte de data circulaţiei; sau
29.4.2. testul serologic a fost efectuat pe probe prelevate cu cel puţin 30 de zile înainte de data circulaţiei, iar animalele au fost supuse unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate cu cel mult 14 zile înainte de data circulaţiei.
30. Animalele care provin dintr-o ţară sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de infecţia cu BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecţiei cu BTV şi:
30.1. îndeplinesc cerinţele menţionate la subpct. 29.2;
30.2. au fost deţinute cel puţin în ultimele 60 de zile anterioare plecării fie într-o zonă cu o rază de cel puţin 150 km în jurul unităţii în care sunt ţinute, fie în ţara de origine în care au fost efectuate acţiuni de supraveghere, în conformitate cu cerinţele menţionate la pct.8-14, cel puţin în ultimele 60 de zile anterioare plecării şi:
30.2.1. au fost vaccinate în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 29.3 împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani într-o zonă cu o rază de cel puţin 150 km în jurul locului în care au fost ţinute animalele; sau
30.2.2. au fost imunizate în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 29.4 împotriva tuturor serotipurilor 1-24 ale BTV raportate în ultimii doi ani într-o zonă cu o rază de cel puţin 150 km în jurul locului în care au fost ţinute animalele.
31. Animalele care provin dintr-o ţară sau dintr-o zonă care nu este indemnă de infecţia cu BTV sunt destinate sacrificării imediate şi se aplică următoarele cerinţe:
31.1. în unitatea de origine nu s-a raportat niciun caz de infecţie cu BTV o perioadă de cel puţin 30 de zile anterioare datei circulaţiei;
31.2. animalele sunt transportate direct din zona de origine la abatorul de destinaţie, unde sunt sacrificate în termen de 24 de ore de la sosire;
31.3. operatorul unităţii de origine a informat autoritatea competentă din Republica Moldova şi operatorul abatorului de destinaţie cu privire la deplasare cu cel puţin 48 de ore anterior încărcării animalelor.
32. Animalele care provin dintr-o ţară sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de infecţia cu BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecţiei cu BTV, iar animalele îndeplinesc cerinţele menţionate la subpct. 29.1.
33. Animalele provin dintr-o ţară sau dintr-o zonă care nu este indemnă de infecţia cu BTV şi:
33.1. au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor cu ajutorul insecticidelor sau al repelentelor cel puţin în timpul celor 14 zile anterioare datei circulaţiei;
33.2. au fost supuse, în perioada respectivă, unui test PCR, cu rezultate negative, efectuat pe probe prelevate la cel puţin 14 zile de la data protecţiei împotriva atacurilor vectorilor.
34. Animalele îndeplinesc cerinţele specifice în ceea ce priveşte sănătatea animalelor, pentru a asigura existenţa unei protecţii imunologice suficiente înainte de plecare şi îndeplinesc oricare dintre cerinţele prevăzute la punctele 29, 30, 32, 33 sau 34 doar pentru serotipurile de BTV raportate în ultimii doi ani în ţara sau în zona de origine şi nu în ţara sau în zona de destinaţie în aceeaşi perioadă.
35. Animalele donatoare de material germinativ trebuie deţinute timp de cel puţin 60 de zile anterior colectării materialului germinativ şi pe durata acesteia într-o ţară indemnă sau într-o zonă indemnă de infecţia cu BTV.
36. Materialul germinativ trebuie să provină dintr-o ţară sau dintr-o zonă care face obiectul programului de eradicare a infecţiei cu BTV şi este îndeplinită cel puţin una dintre cerinţele menţionate la subpct. 36.1 – pentru materialul seminal, la subpct. 36.2 – pentru embrionii colectaţi in vivo ai bovinelor sau de la subpct. 36.3 – pentru alţi embrioni decât embrionii colectaţi in vivo ai bovinelor şi oocite:
36.1. materialul seminal trebuie să provină de la animale donatoare care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
36.1.1. au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori timp de cel puţin 60 de zile înainte de începerea colectării materialului seminal şi pe parcursul colectării acestuia;
36.1.2. au fost deţinute într-o ţară indemnă sezonier sau într-o zonă indemnă sezonier de infecţia cu BTV cel puţin timp de 60 de zile înainte de începerea colectării materialului seminal şi pe parcursul colectării acestuia;
36.1.3. au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic aplicat probelor prelevate în intervalul cuprins între 28 şi 60 de zile de la data fiecărei colectări a materialului seminal;
36.1.4. au fost supuse, cu rezultate negative, unei metode directe de diagnostic, aplicate probelor prelevate:
36.1.4.1. la începerea colectării şi la ultima colectare a materialului seminal care trebuie transportat;
36.1.4.2. pe parcursul perioadei de colectare a materialului seminal: cel puţin la fiecare 7 zile, în cazul unui test de izolare a virusurilor, sau cel puţin la fiecare 28 de zile, în cazul unui test PCR;
36.2. embrionii colectaţi in vivo ai bovinelor au fost obţinuţi de la animale donatoare care nu prezintă semne clinice de infecţie cu BTV în ziua colectării;
36.3. alţi embrioni decât embrionii colectaţi in vivo ai bovinelor şi oocitele au fost obţinute de la animale donatoare care îndeplinesc cel puţin una dintre următoarele cerinţe:
36.3.1. au fost protejate împotriva atacurilor vectorilor într-o unitate protejată de vectori timp de cel puţin 60 de zile înainte de data începerii colectării materialului seminal, precum şi în timpul colectării embrionilor/oocitelor;
36.3.2. au fost supuse, cu rezultate negative, unui test serologic aplicat probelor prelevate în intervalul cuprins între 28 şi 60 de zile de la data fiecărei colectări a embrionilor/oocitelor;
36.3.3. au fost supuse, cu rezultate negative, unui test PCR aplicat probelor prelevate în ziua colectării embrionilor/oocitelor;
36.3.4. au fost deţinute într-o zonă indemnă sezonier de infecţia cu BTV cel puţin 60 de zile înaintea colectării embrionilor/oocitelor.
37. Materialul germinativ trebuie să provină dintr-o ţară sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de infecţia cu BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecţiei cu BTV şi îndeplineşte cerinţele prevederilor menţionate la subpct. 36.1.1, 36.1.3, 36.1.4, 36.2, 36.3.1, 36.3.2, sau subpct. 36.3.3.
38. Materialul germinativ trebuie să provină dintr-o ţară sau dintr-o zonă care nu este nici indemnă de infecţia cu BTV, nici nu face obiectul unui program de eradicare a infecţiei cu BTV şi îndeplineşte cerinţele prevederilor menţionate la subpct. 36.1.2 sau subpct. 36.3.4.
39. Statutul de unitate protejată de vectori poate fi acordat unei unităţi doar dacă:
39.1. dispune de bariere fizice adecvate la punctele de intrare şi ieşire;
39.2. deschiderile trebuie să fie protejate împotriva vectorilor cu ajutorul unor plase cu ochiuri de dimensiuni corespunzătoare, care trebuie să fie impregnate, în mod regulat, cu un insecticid aprobat conform instrucţiunilor producătorului;
39.3. în incinta şi în împrejurimile unităţii protejate de vectori trebuie efectuate supravegherea şi controlul vectorilor;
39.4. trebuie întreprinse măsuri pentru limitarea sau eliminarea ariilor de reproducere a vectorilor din vecinătatea unităţii protejate de vectori; şi
39.5. trebuie să existe proceduri standard de operare, inclusiv descrieri ale sistemelor de rezervă şi de alarmă, pentru operarea unităţii protejate de vectori şi pentru transportul animalelor până la locul de încărcare.
Secţiunea a-3-a
Statutul indemn sau zonă a Republicii Moldova
indemnă de infecţia cu BTV
40. Statutul de indemn de infecţia cu BTV poate fi acordat unei zone în care nu a fost raportate niciodată cazuri de infecţie BTV, doar dacă:
40.1. s-au efectuat acţiuni de supraveghere în conformitate cu prevederile menţionate la pct.8-11, cel puţin în ultimele 24 de luni;
40.2. nu au fost confirmate cazuri de infecţie cu BTV în ultimele 24 de luni la populaţia de animale vizată.
41. Statutul de indemn de infecţia cu BTV poate fi acordat unei zone în care a fost raportată deja infecţia cu BTV, doar dacă:
41.1. s-au efectuat acţiuni de supraveghere în conformitate cu prevederile menţionate la pct.15-17, cel puţin în ultimele 24 de luni;
41.2. nu au fost confirmate cazuri de infecţie cu BTV în ultimele 24 de luni la populaţia de animale vizată.
42. Statutul de indemn de infecţia cu BTV poate fi menţinut doar dacă:
42.1. se respectă cerinţele prevăzute la pct.40;
42.2. animalele şi materialul germinativ provenit de la populaţia de animale vizată sunt deplasate în sau prin Republica Moldova sau zona în cauză doar în cazul în care sunt îndeplinite cerinţele menţionate la pct.108-113, 117 şi 118 din Normă.
43. Intensitatea şi frecvenţa acţiunilor de supraveghere menţionate la pct.40 trebuie să fie adaptate în mod corespunzător la:
43.1. statutul sanitar al altor ţări, al zonelor, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.20;
43.2. introducerea animalelor din populaţia de animale vizată care ar fi putut periclita statutul sanitar al Republicii Moldova sau al zonei, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.23.
44. Dacă nu a fost detectată nicio circulaţie a infecţiei timp de doi ani consecutivi de la acordarea statutului de indemn de infecţia cu BTV pentru teritoriul Republicii Moldova sau pentru o zonă a acesteia, supravegherea trebuie să se bazeze pe:
44.1. o supraveghere anuală aleatorie, care să permită, cel puţin, detectarea infecţiei cu virusul bolii limbii albastre, cu o rată de prevalenţă scontată de 20%, cu un nivel de încredere de 95%;
44.2. o supraveghere anuală bazată pe riscuri pentru detectarea infecţiei cu BTV, efectuată ţinând cont de sistemele de producţie şi de factorii de risc identificaţi.
45. Statutul de indemn sezonier de infecţia cu BTV poate fi stabilit doar dacă:
45.1. au fost demonstrate începutul şi sfârşitul perioadei fără vectori şi, prin urmare, al perioadei în care Republica Moldova sau o zonă a acesteia este indemnă sezonier de infecţia cu BTV, pe baza supravegherii entomologice, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.24-27;
45.2. a fost demonstrată încetarea transmiterii BTV prin:
45.2.1. punerea în aplicare a acţiunilor de supraveghere în conformitate cu prevederile menţionate la pct.12, 13 şi 14, cel puţin în ultimele 12 luni, inclusiv într-un sezon de activitate completă a vectorilor;
45.2.2. absenţa unor cazuri noi de infecţie cu oricare dintre serotipurile 1- 24 ale BTV după sfârşitul sezonului de activitate a vectorilor.
46. Fără aduce atingere prevederilor menţionate la subpct. 45.1, dacă perioada în care Republica Moldova sau o zona acesteia este indemnă sezonier de infecţia cu BTV a fost demonstrată cu succes pe o perioadă de trei ani consecutivi, supravegherea entomologică poate fi înlocuită cu criterii suplimentare precum temperatura, pentru a justifica începutul şi sfârşitul perioadei în care zona este indemnă sezonier de infecţia cu BTV, pe baza dovezilor ştiinţifice.
47. Statutul de indemn sezonier de infecţia cu BTV încetează imediat în cazul în care există dovezi privind sfârşitul perioadei fără vectori sau privind circulaţia virusului.
CAPITOLUL III
INFESTAREA CU VARROA SPP.
48. Statutul de indemn de infecţia cu Varroa spp. poate fi acordat populaţiei relevante de albine doar dacă:
48.1. a fost efectuată o evaluare a riscurilor, în care sunt identificaţi toţi factorii potenţiali pentru apariţia Varroa spp. şi prezenţa sa potenţială din trecut;
48.2. a fost instituit, de cel puţin un an, un program continuu de sensibilizare, care să încurajeze raportarea tuturor cazurilor care sugerează Varroa spp.;
48.3. nu s-au înregistrat cazuri confirmate de infestare cu Varroa spp. la nivelul coloniilor de albine deţinute sau sălbatice;
48.4. timp de cel puţin un an, o acţiune anuală de supraveghere a demonstrat absenţa infestării cu Varroa spp. pe un eşantion reprezentativ de albine deţinute din zona care permite cel puţin detectarea, cu un nivel de încredere de 95%, a infestării cu Varroa spp., la o rată de prevalenţă scontată de 1% din stupine şi o rată de prevalenţă scontată de 5% dintre stupi în interiorul aceleiaşi stupine;
48.5. în prezenţa unei populaţii autonome sălbatice de specii din genul Apis, s-a instituit, de cel puţin un an, un program permanent de supraveghere la nivelul populaţiei sălbatice, care nu a relevat dovezi de infestare cu Varroa spp.;
48.6. pe întreaga durată a supravegherii menţionate la subpct. 48.4, autoritatea competentă întreprinde măsurile corespunzătoare pentru evaluarea şi administrarea în continuare a albinelor în orice fază a ciclului lor de viaţă, inclusiv în ceea ce priveşte puietul de albine, care sunt deplasate în zona respectivă pentru a preveni infestarea populaţiei de la albinele introduse care au un statut sanitar inferior.
49. Statutul de indemn de infecţia cu Varroa spp. acordat populaţiei relevante de albine poate fi menţinut doar dacă:
49.1. autoritatea competentă menţine un program de supraveghere care:
49.1.1. demonstrează anual absenţa infestării cu Varroa spp. pe un eşantion reprezentativ de albine deţinute din zona indemnă;
49.1.2. permite detectarea timpurie a infestării cu Varroa spp. la nivelul stupinelor şi al stupilor;
49.1.3. ia în considerare, în special, zonele vizate cu o probabilitate mai ridicată de introducere a Varroa spp. sau de infestare cu Varroa spp., pe baza unei evaluări a riscurilor;
49.2. au fost investigate toate cazurile suspectate şi nu s-a confirmat niciun caz de infestare cu Varroa spp. la nivelul coloniilor de albine deţinute sau sălbatice;
49.3. fie nu există nicio populaţie autonomă sălbatică de specii din genul Apis, fie s-a instituit un program permanent de supraveghere la nivelul populaţiei sălbatice, care nu a relevat dovezi de infestare cu Varroa spp.;
49.4. albinele aflate în orice fază a ciclului lor de viaţă, inclusiv puietul de albine, sunt deplasate în zona indemnă doar în cazul în care:
49.4.1. provin dintr-o ţară sau dintr-o zonă cu statut de indemn de infecţia cu Varroa spp.;
49.4.2. sunt protejate de infestarea cu Varroa spp. în timpul transportului.
CAPITOLUL IV
STATUTUL REPUBLICII MOLDOVA DE INDEMN DE INFECŢIA
CU VIRUSUL BOLII DE NEWCASTLE FĂRĂ VACCINARE
50. Statutul de indemn de infecţia cu virusul bolii de Newcastle (NDV) fără vaccinare la nivelul populaţiei de păsări de curte şi păsări captive din specia Galliformes poate fi acordat doar dacă, cel puţin în ultimele 12 luni:
50.1. a fost interzisă vaccinarea împotriva infecţiei cu NDV la păsările de curte şi la păsările captive din specia Galliformes;
50.2. în unităţile care deţin păsări de curte sau păsări captive din specia Galliformes nu au fost deţinute păsări de curte şi păsări captive din specia Galliformes vaccinate împotriva infecţiei cu NDV;
50.3. au fost efectuate acţiuni de supraveghere generală, în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 3.1 din Normă, pentru detectarea timpurie a infecţiei cu NDV;
50.4. s-a aplicat unul dintre următoarele regimuri de testare:
50.4.1. toate unităţile care deţin păsări de curte de reproducţie au fost testate pentru prezenţa anticorpilor împotriva infecţiei cu NDV, cu rezultate negative, pe probe de sânge prelevate de la cel puţin 60 de păsări alese în mod aleatoriu din fiecare unitate şi testate serologic cu testul de inhibare a hemaglutinării; sau
50.4.2. s-a efectuat o evaluare a unui eşantion reprezentativ de unităţi care are cel puţin capacitatea de a detecta, cu un nivel de încredere de 95%, infecţia la o rată de prevalenţă scontată de 1%, în unităţile care deţin păsări de curte şi la o rată de prevalenţă a păsărilor seropozitive de 10% în interiorul unităţii; şi
50.5. nu au fost confirmate cazuri de infecţie cu NDV la păsările de curte şi la păsările captive din specia Galliformes.
51. Statutul de indemn de infecţia cu NDV fără vaccinare poate fi menţinut doar dacă sunt îndeplinite în continuare cerinţele menţionate la subpct. 50.1-50.5.
52. Fără a aduce atingere prevederilor menţionate la pct.51, statutul indemn de infecţia cu NDV fără vaccinare poate fi menţinut în cazul confirmării unor focare epidemice de infecţie cu NDV dacă:
52.1. autoritatea competentă a notificat doar un număr limitat de focare primare în cursul unui an calendaristic;
52.2. autoritatea competentă a concluzionat că a apărut doar un număr limitat de focare secundare legate epidemiologic de fiecare focar primar;
52.3. măsurile de control al bolilor au fost aplicate timp de cel mult trei luni pentru fiecare focar primar şi pentru focarele secundare conexe.
53. Statutul de indemn de infecţia cu NDV fără vaccinare nu este afectat de confirmarea infecţiei la alte populaţii de păsări, cu condiţia ca autoritatea competentă să fi evaluat, ţinând cont de punerea în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea transmiterii infecţiei cu NDV la păsările de curte şi la păsările captive din specia Galliformes, că statutul nu a fost periclitat.
Anexa nr.6
la Norma sanitară veterinară cu privire la supravegherea,
programele de eradicare şi statutul de indemn de boală
pentru anumite boli listate şi emergente
CERINŢE SPECIFICE
în ceea ce priveşte bolile animalelor acvatice
CAPITOLUL I
SUPRAVEGHEREA BAZATĂ PE RISCURI
1. Supravegherea trebuie bazată pe riscuri care include vizite de verificare a stării de sănătate şi eventuale eşantionări ce se aplică în anumite unităţi de acvacultură autorizate şi într-o serie de grupuri de unităţi de acvacultură autorizate, într-o manieră adecvată naturii producţiei şi care are scopul de a detecta:
1.1. mortalitatea crescută;
1.2. bolile listate;
1.3. bolile emergente.
2. Frecvenţa acestor vizite va depinde de riscul pe care îl reprezintă unitatea de acvacultură autorizată sau grupul de unităţi de acvacultură autorizate în ceea ce priveşte contractarea şi răspândirea bolii.
Acest risc se aplică bolilor listate şi potenţialelor boli emergente şi, prin urmare, va include unităţi de acvacultură şi grupuri de unităţi de acvacultură care deţin specii listate şi, în anumite cazuri, unităţi de acvacultură şi grupuri de unităţi de acvacultură care deţin specii nelistate.
Autoritatea competentă trebuie să determine riscul pe care îl prezintă fiecare unitate de acvacultură autorizată sau fiecare grup de unităţi de acvacultură autorizate şi să le clasifice în unităţi cu risc ridicat, mediu sau scăzut.
3. Supravegherea bazată pe riscuri ale sănătăţii animalelor în unităţile de acvacultură şi în grupurile de unităţi de acvacultură poate fi combinată cu vizite de verificare a stării de sănătate şi cu acţiuni de eşantionare efectuate:
3.1. în cadrul programelor obligatorii sau opţionale de eradicare pentru una sau mai multe boli listate;
3.2. pentru a demonstra şi a menţine statutul de indemn de boală pentru una sau mai multe boli listate;
3.3 în cadrul unui program de supraveghere pentru una sau mai multe boli de categoria C.
4. Clasificarea riscurilor menţionată la pct.2 trebuie să ţină cont cel puţin de factorii de risc menţionaţi subpct. 4.1 şi 4.2.
Acolo unde este relevant, vor fi luate în considerare şi prevederile menţionate la subpct. 4.3-4.12:
4.1. posibilitatea răspândirii directe a patogenilor prin apă;
4.2. circulaţia animalelor de acvacultură;
4.3. tipul producţiei;
4.4. speciile de animale de acvacultură deţinute;
4.5. sistemul de biosecuritate, inclusiv competenţa şi instruirea personalului;
4.6. densitatea unităţilor de acvacultură şi a unităţilor de prelucrare din zona din jurul unităţii vizate;
4.7. proximitatea unităţilor cu un statut sanitar inferior unităţii în cauză;
4.8. istoricul de boli al unităţii vizate şi al altor unităţi locale;
4.9. prezenţa animalelor acvatice sălbatice infectate în zona din jurul unităţii vizate;
4.10. riscul pe care îl prezintă activităţile umane ce se desfăşoară în proximitatea unităţii vizate, de exemplu pescuitul cu undiţa, prezenţa rutelor de transport, porturile în care se schimbă apa de balast;
4.11. pătrunderea, în unitatea vizată, a animalelor de pradă care pot provoca răspândirea bolii;
4.12. istoricul unităţii în ceea ce priveşte îndeplinirea cerinţelor autorităţii competente.
5. Frecvenţa vizitelor de verificare a stării de sănătate a animalelor, bazate pe riscuri, care trebuie efectuate în anumite unităţi autorizate şi în anumite grupuri de unităţi depinde de clasificarea riscurilor menţionată la pct.4 şi se efectuează după cum urmează:
5.1. cel puţin o dată pe an, în unităţile cu risc ridicat;
5.2. cel puţin o dată la doi ani, în unităţile cu risc mediu;
5.3. cel puţin o dată la trei ani, în unităţile cu risc scăzut.
CAPITOLUL II
CERINŢE SPECIFICE BOLII PENTRU STATUTUL
DE INDEMN DE BOALĂ AL ANIMALELOR ACVATICE
6. Prezentul capitol vizează cerinţele specifice bolii pentru statutul de indemn de boală în ceea ce priveşte bolile listate, enumerate în tabelul 1.
Tabelul 1
Cerinţe specifice bolii pentru statutul de indemn
de boală în ceea ce priveşte bolile listate
| Septicemia hemoragică virală (SHV) | Secţiunea 1 |
| Necroza hematopoietică infecţioasă (NHI) | Secţiunea a-2-a |
| Infecţia cu virusul AIS (anemia infecţioasă a somonului) cu deleţie în HPR (regiunea înalt polimorfică) | Secţiunea a-3-a |
| Infecţia cu Marteilia refringens | Secţiunea a-3-a |
| Infecţia cu Bonamia exitiosa | Secţiunea a-4-a |
| Infecţia cu Bonamia ostreae | Secţiunea a-5-a |
| Infecţia cu virusul bolii petelor albe (WSSV) | Secţiunea a-6-a |
Secţiunea 1
Eradicarea, statutul de indemn de boală şi metodele
de diagnostic pentru septicemia hemoragică virală (SHV)
şi necroza hematopoietică infecţioasă (NHI)
7. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea pentru supraveghere menţionată la subpct. 4.2.2 şi 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
7.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi, după caz, eşantionarea trebuie efectuate în acea perioadă a anului în care temperatura apei este mai mică de 14 °C sau, dacă nu se ajunge la temperaturi sub 14 °C, eşantioanele trebuie colectate la cele mai mici temperaturi anuale;
7.2. în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populaţiilor sălbatice din cauza numărului scăzut de unităţi de acvacultură supuse unui program de eradicare, numărul şi distribuţia geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obţină o acoperire rezonabilă a Republicii Moldova, a zonei sau a compartimentului. Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru diferite ecosisteme în care se găsesc populaţii sălbatice aparţinând speciilor susceptibile;
7.3. În cazul în care unităţile sau populaţiile sălbatice trebuie să facă obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate sau al eşantionării, mai des decât o dată pe an, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.8-15, intervalul dintre vizitele de verificare a stării de sănătate şi dintre fiecare colectare a eşantioanelor trebuie să fie de cel puţin 4 luni sau trebuie să fie cât mai lung posibil, ţinând cont de cerinţele privind temperatura, prevăzute la subpct. 7.1;
7.4. toate unităţile de producţie, cum ar fi bazinele, cuvele şi vivierele, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenţei peştilor morţi, agonici sau cu comportament anormal. O atenţie deosebită trebuie să se acorde punctelor de evacuare a apei, unde peştii agonici au tendinţa de a se acumula din cauza curentului;
7.5. peştii din speciile listate, care urmează să fie colectaţi drept eşantioane, trebuie să fie selecţionaţi după cum urmează:
7.5.1. dacă sunt prezenţi păstrăvi-curcubeu, trebuie să fie selecţionaţi pentru eşantionare numai peştii din această specie, cu excepţia cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de SHV sau de NHI; dacă păstrăvii-curcubeu nu sunt prezenţi, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;
7.5.2. dacă sunt prezenţi peşti agonici, cu comportament anormal sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuşi, aceşti peşti trebuie să fie selecţionaţi; dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de peşte, trebuie incluşi în eşantion peşti care reprezintă toate sursele de apă;
7.5.3. peştii selectaţi trebuie să includă peşti colectaţi în aşa fel încât toate unităţile de producţie, cum ar fi vivierele, cuvele şi bazinele unităţii, precum şi toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporţional în eşantion.
8. Statutul de indemn de infecţia cu SHV sau indemn de infecţia cu NHI poate fi acordat cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce priveşte SHV sau NHI doar dacă:
8.1. toate unităţile şi, în cazul în care este necesar, punctele de eşantionare de la nivelul populaţiilor sălbatice selectate în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 7.2 au fost supuse uneia dintre următoarele scheme:
8.1.1. modelul A – schema pe doi ani
Unităţile sau punctele de eşantionare trebuie să fi făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate şi să fi fost eşantionate pe o perioadă de cel puţin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 2. În această perioadă de doi ani, testarea tuturor eşantioanelor, prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct.17 ,trebuie să fi avut rezultate negative pentru SHV sau NHI şi trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de eşantionare şi de diagnostic de la pct.18;
8.1.2. modelul B – schema pe patru ani, cu dimensiune redusă a eşantionului
Unităţile sau punctele de eşantionare trebuie să fi făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate şi au fost eşantionate pe o perioadă de cel puţin patru ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul nr.3. În această perioadă de patru ani, testarea tuturor eşantioanelor ,prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct.17, trebuie să fi avut rezultate negative pentru SHV sau NHI şi trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de eşantionare şi de diagnostic de la pct.18 ;
8.2. dacă s-a detectat SHV sau NHI în timpul acţiunilor de supraveghere menţionate la subpct. 8.1, înainte de a începe o schemă nouă pe doi sau pe patru ani, unităţile relevante din zonă sau din compartiment trebuie:
8.2.1. să fie supuse măsurilor minime de control al bolii, prevăzute la pct.146-173 din Normă;
8.2.2. să fie repopulate cu peşti dintr-o unitate, dintr-o zonă cu statut de indemn de infecţia cu SHV sau de indemn de infecţia cu NHI sau dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr- un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a SHV sau a NHI.
Tabelul 2
Schema pentru zonele şi compartimentele pentru perioada
de control de doi ani, menţionată la subpct. 8.1.1, care precedă
obţinerea statutului de indemn de infecţia cu SHV şi a statutului
de indemn de infecţia cu NHI
| Tipul unităţii | Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an |
Numărul de eşantionări în fiecare unitate, pe an |
Numărul de peşti din eşantion | |
| Numărul de peşti în dezvoltare |
Numărul de reproducători (lichidul ovarian sau seminal de la reproducători trebuie să fie colectat în timpul maturării, cu ocazia aplicării metodei de stripping) |
|||
| Unităţi cu reproducători | 2 | 2 | 50 (prima vizită) 75 (a doua vizită) |
30 (prima sau a doua vizită) |
| Unităţi doar cu reproducători | 2 | 1 | 0 | 75 (prima sau a doua vizită) |
| Unităţi fără reproducători | 2 | 2 | 75 (prima şi a doua vizită) |
0 |
Tabelul 3
Schema zonelor sau compartimentelor care folosesc
o dimensiune redusă a eşantionului pentru perioada de control
de patru ani, menţionată la subpct. 8.1.2, care precedă
obţinerea statutului de indemn de infecţia cu SHV
şi a statutului de indemn de infecţia cu NHI
| Tipul unităţii | Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an |
Numărul de eşantionări în fiecare unitate, pe an |
Numărul de peşti pe fiecare eşantion | |
| Numărul de peşti în dezvoltare |
Numărul de reproducători (lichidul ovarian sau seminal de la producători trebuie să fie colectat în timpul maturării, cu ocazia aplicării metodei de stripping) |
|||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 |
| Primii doi ani | ||||
| Unităţi cu reproducători | 2 | 1 | 30 (a doua vizită) |
0 |
| Unităţi doar cu reproducători | 2 | 1 | 0 | 30 (prima sau a doua vizită) |
| Unităţi fără reproducători | 2 | 1 | 30 (prima sau a doua vizită) |
0 |
| Ultimii doi ani | ||||
| Unităţi cu reproducători | 2 | 2 | 30 (prima vizită) |
30 (a doua vizită) |
| Unităţi doar cu reproducători | 2 | 2 | - | 30 (prima şi a doua vizită) |
| Unităţi fără reproducători | 2 | 2 | 30 (prima şi a doua vizită) | |
9. Numărul maxim de peşti pe fiecare eşantion combinat, menţionat în tabelele 2 şi 3 trebuie să constituie 10.
10. Statutul de indemn de infecţia cu SHV sau indemn de infecţia cu NHI poate fi acordat unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaşte că este infectat cu SHV sau cu NHI doar dacă toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplineşte următoarele cerinţe:
10.1. trebuie să fi fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menţionate la pct.138-173 din Normă, iar în apropierea unităţii/unităţilor declarate infectate cu SHV sau cu NHI trebuie să fi fost instituită o zonă restricţionată cu o dimensiune corespunzătoare, împărţită în zona de protecţie şi zona de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ţinând cont de cerinţele menţionate la pct.11;
10.2. toate unităţile care deţin specii listate în zona de protecţie sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecţie, în zona restricţionată, care nu sunt infectate cu SHV sau cu NHI, trebuie să facă obiectul unei investigaţii care să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
10.2.1. prelevarea de eşantioane pentru testarea a 10 peşti, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu infecţia cu SHV sau cu NHI, sau pentru testarea a cel puţin 30 de peşti, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem;
10.2.2. în unităţile în care testele menţionate la subpct. 10.2.1 au avut rezultate negative, vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună pe parcursul perioadei în care temperatura apei este mai mică de 14 °C, cu excepţia cazului în care bazinele, cuvele, canalele sau vivierele sunt acoperite cu gheaţă, până se renunţă la zona de protecţie în conformitate cu subpct. 10.3;
10.3. unităţile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166, curăţate şi dezinfectate în conformitate cu prevederile menţionate la pct.167, 168 şi 169 din Normă şi vidate sanitar în conformitate cu prevederile menţionate la pct.170 şi 172 din Normă.
10.3.1. durata perioadei de vid sanitar, menţionată subpct. 171.1 din Normă, trebuie să fie cel puţin de 6 săptămâni.
În cazul în care sunt golite toate unităţile infectate din aceeaşi zonă de protecţie sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecţie, din zona restricţionată, vidul sanitar sincronizat trebuie efectuat pe parcursul a cel puţin trei săptămâni;
10.3.2. în cazul în care se efectuează vidul sanitar al unităţilor infectate, zona restricţionată sau zona de protecţie, dacă a fost instituită, trebuie să fie transformată într-o zonă de supraveghere până la finalizarea schemei menţionate la pct.8 şi 9;
10.4. repopularea se poate desfăşura doar în cazul în care toate unităţile infectate au fost golite, curăţate, dezinfectate şi vidate sanitar în conformitate cu subpct. 10.3;
10.5. toate unităţile care deţin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepţia celor menţionate la subpct. 10.6, şi, în cazul în care este necesară supravegherea populaţiilor sălbatice, punctele de eşantionare selectate în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 7.2 trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menţionate la pct.8 şi 9;
10.6. o unitate individuală care deţine specii listate şi al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligaţia de a respecta schema menţionată în pct.8 şi 9 după un focar de boală, cu condiţia ca unitatea să respecte cerinţele prevăzute la pct.207 din Normă şi să fie repopulată cu peşti aduşi din alte ţări, alte zone sau alte compartimente cu statutul de indemn de infecţia cu SHV sau statutul de indemn de infecţia cu NHI.
11. Zona restricţionată trebuie să fi fost definită de la caz la caz şi:
11.1. trebuie să ţină cont de factorii care influenţează riscurile de răspândire a SHV şi a NHI la peştii deţinuţi şi sălbatici, precum:
11.1.1. numărul, rata şi distribuţia mortalităţii peştilor din unitatea infectată cu SHV sau NHI sau din alte unităţi de acvacultură;
11.1.2. distanţa până la şi densitatea unităţilor învecinate;
11.1.3. apropierea de abatoare;
11.1.4. unităţile de contact;
11.1.5. speciile prezente în cadrul unităţilor;
11.1.6. practicile piscicole aplicate în unităţile infectate şi în unităţile învecinate;
11.1.7. condiţiile hidrodinamice; şi
11.1.8. alţi factori identificaţi cu semnificaţie epidemiologică;
11.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime:
11.2.1. zona de protecţie trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puţin egală 5 km, având ca centru unitatea infectată cu SHV sau cu NHI sau o zonă echivalentă, stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
11.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecţie, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecţie, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
11.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecţie şi de supraveghere, zona restricţionată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecţie, cât şi zona de supraveghere;
11.3. autoritatea competentă poate limita amploarea zonei restricţionate la părţi ale bazinului hidrografic, cu condiţia ca această limitare să nu compromită măsurile de control al bolilor în ceea ce priveşte SHV sau NHI.
12. În cazul în care sunt necesare acţiuni specifice de supraveghere pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu SHV sau a statutului de indemn de infecţia cu NHI al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.208, 209 şi 210 din Normă, toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar peştii trebuie eşantionaţi în conformitate cu cerinţele din tabelul 4, ţinând cont de nivelul de risc al unităţii în ceea ce priveşte contractarea SHV sau a NHI.
13. În cazul în care se stabileşte frecvenţa vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu SHV sau a statutului de indemn de infecţia cu infecţia cu NHI al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar în ceea ce priveşte SHV sau NHI depinde de statutul sanitar al populaţiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a SHV sau a NHI trebuie să fie considerat ridicat.
14. Statutul de indemn de boală trebuie menţinut doar atât timp cât toate eşantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct.17, au rezultate negative pentru SHV sau NHI şi a fost exclusă orice suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct.18.
Tabelul 4
Schema pentru menţinerea statutului de indemn
de infecţia cu SHV sau a statutului de indemn de
infecţia cu NHI al zonelor sau al compartimentelor
| Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4, cu excepţia compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unităţile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an |
Numărul de peşti din eşantion (se prelevează un eşantion la fiecare vizită de verificare a sănătăţii) |
| Ridicat | 1 pe an | 30 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 30 |
| Scăzut | 1 la 3 ani | 30 |
15. Numărul maxim de peşti pe fiecare eşantion combinat, menţionat în tabelul 4, este de 10.
16. Organele sau materialul tisular care trebuie eşantionate şi examinate trebuie să fie splina, rinichiul anterior şi inima sau encefalul. În cazul în care prelevarea se face de la reproducători, poate fi, de asemenea, examinat lichidul ovarian sau seminal. În cazul peştilor mici, se pot eşantiona peştii întregi. De asemenea, este posibilă combinarea eşantioanelor care provin de la cel mult 10 peşti.
17. Metoda de diagnostic pentru acordarea sau menţinerea statutului de indemn de infecţia cu SHV sau a statutului de indemn de infecţia cu NHI, în conformitate cu pct.8-14, trebuie să fie:
17.1. izolarea virusului într-o cultură celulară cu identificarea ulterioară a virusului folosind ELISA, testul de imunofluorescenţă indirectă (testul IFA), testul de virusneutralizare sau detectare a genomului viral;
17.2. detecţie cu reacţie de polimerizare în lanţ cantitativă-revers transcriptază în timp real (RT-qPCR).
Procedurile detaliate privind metodele de diagnostic trebuie să fie cele aprobate de către laboratorul de naţional de referinţă pentru bolile peştilor.
18. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind SHV sau NHI, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.138, 139 şi 140 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eşantionare şi cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
18.1. unitatea suspectată trebuie să facă obiectul cel puţin al unei vizite de verificare a sănătăţii şi al unei prelevări de eşantioane de la 10 peşti, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu infecţia cu SHV sau cu NHI, sau de la cel puţin 30 de peşti, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem. Eşantioanele se testează folosind una sau mai multe dintre metodele de diagnostic stabilite la subpct. 17.1 şi 17.2, în conformitate cu metodele şi cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de către laboratorul naţional de pentru bolile peştilor;
18.2. prezenţa SHV trebuie să se considere ca fiind confirmată dacă una sau mai multe dintre aceste metode de diagnostic au avut rezultate pozitive pentru virusul SHV (VSHV). Prezenţa NHI trebuie să se considere ca fiind confirmată dacă una sau mai multe dintre aceste metode de diagnostic au avut rezultate pozitive pentru virusul NHI (VNHI). Confirmarea primului caz de SHV sau de NHI în zonele sau compartimentele care nu erau infectate anterior trebuie să se bazeze pe izolarea convenţională a virusului într-o cultură celulară, cu identificarea imunochimică sau moleculară ulterioară sau cu detectarea genomului, inclusiv confirmarea prin secvenţiere a produsului de amplificare (RT- PCR);
18.3. poate fi exclusă suspiciunea de SHV sau NHI dacă cultura celulară sau testele RT-qPCR nu evidenţiază dovezi suplimentare privind prezenţa VSHV sau a VNHI.
Secţiunea a-2-a
Eradicarea, statutul de indemn de boală şi metodele
de diagnostic pentru infecţia cu virusul AIS (anemia infecţioasă
a somonului) cu deleţie în HPR (virusul AIS cu deleţie în HPR)
19. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea pentru supraveghere menţionată la subpct. 4.2.2 şi 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
19.1. dacă vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionare a unităţilor trebuie să aibă loc mai mult de o dată pe an, conform prevederilor pct.20-25, intervalele dintre vizitele de verificare a stării de sănătate sau prelevarea eşantioanelor trebuie să fie cât mai lungi cu putinţă;
19.2. în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populaţiilor sălbatice din cauza numărului scăzut de unităţi de acvacultură supuse unui program de eradicare, numărul şi distribuţia geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obţină o acoperire rezonabilă ţării, a zonei sau a compartimentului;
19.3. punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru diferite ecosisteme în care se găsesc populaţii sălbatice aparţinând speciilor susceptibile;
19.4. toate unităţile de producţie, cum ar fi bazinele, cuvele şi vivierele, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenţei peştilor morţi, agonici sau cu comportament anormal şi să se acorde o atenţie deosebită marginii vivierelor sau punctelor de evacuare a apei, după caz, unde peştii agonici au tendinţa de a se acumula din cauza curentului;
19.5. peştii din speciile listate, care urmează să fie colectaţi drept eşantioane, trebuie să fie selecţionaţi după cum urmează:
19.5.1. dacă este prezent somonul de Atlantic, trebuie să fie selecţionaţi pentru eşantionare numai peştii din această specie, cu excepţia cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de infecţie cu virusul AIS cu deleţie în HPR.
Dacă nu există somon de Atlantic în unitate, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;
19.5.2. dacă sunt prezenţi peşti muribunzi sau decedaţi de curând, dar nu descompuşi, trebuie să fie selecţionaţi aceşti peşti, în special peştii care prezintă anemie, sângerări sau alte semne clinice care sugerează tulburări circulatorii. Dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de peşte, trebuie incluşi în eşantion peşti care reprezintă toate sursele de apă;
19.5.3. peştii selectaţi trebuie să includă peşti colectaţi în aşa fel încât toate unităţile de producţie, cum ar fi vivierele, cuvele şi bazinele unităţii, precum şi toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporţional în eşantion.
20. Statutul de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce priveşte infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR doar dacă toate unităţile şi, în cazul în care este necesar, anumite puncte de prelevare de la nivelul populaţiilor sălbatice selectate în conformitate cu prevederile subpct. 19.2 au fost supuse următoarei scheme:
20.1. unităţile sau punctele de eşantionare au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate şi au fost eşantionate pe o perioadă de cel puţin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul nr.5.
Numărul maxim de peşti pe fiecare eşantion combinat, menţionat în tabelul 5 trebuie să constituie cinci;
20.2. în această perioadă de doi ani, testarea tuturor eşantioanelor, prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct.28, trebuie să fi avut rezultate negative pentru virusul AIS cu deleţie în HPR şi trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de infecţie, în conformitate cu metodele de diagnostic care sunt stabilite la pct.29;
20.3. dacă s-a detectat infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR în timpul acţiunilor de supraveghere menţionate la subpct. 20.1. Înainte de reluarea schemei, unităţile relevante din zonă sau din compartiment trebuie:
20.3.1. să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct.146-173 din Normă;
20.3.2. să fie repopulate cu peşti dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemnă de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR sau dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.
Tabelul 5
Schema pentru zonele şi compartimentele pentru perioada
de control de doi ani care precedă obţinerea statutului
de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR
| Anul de supraveghere | Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an |
Numărul de examene de laborator pe an (eşantioanele trebuie prelevate în primăvara şi toamna fiecărui an) |
Numărul de peşti pe eşantion |
| Anul 1 | 6 | 2 | 75 |
| Anul 2 | 6 | 2 | 75 |
21. Statutul de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cunoscut ca fiind infectat cu virusul AIS cu deleţie în HPR doar dacă toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplineşte următoarele cerinţe:
21.1. trebuie să fi fost aplicate măsurile minime de control menţionate la pct.138-173 din Normă, iar în apropierea unităţii/unităţilor declarate infectate cu virusul AIS cu deleţie în HPR trebuie să fi fost instituită o zonă restricţionată cu o dimensiune corespunzătoare, împărţită în zonă de protecţie şi zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ţinând cont de cerinţele menţionate la pct.22;
21.2. toate unităţile care deţin specii listate în zona de protecţie sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecţie, în zona restricţionată, care nu sunt infectate cu virusul AIS cu deleţie în HPR, trebuie să facă obiectul unei investigaţii care să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
21.2.1. prelevarea de eşantioane pentru testarea a cel puţin 10 peşti muribunzi, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR, sau pentru testarea a cel puţin 30 de peşti, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem;
21.2.2. în unităţile pentru care testele menţionate la subpct. 21.2.1 au avut rezultate negative, vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună până se renunţă la perimetrul de protecţie, în conformitate subpct. 21.3;
21.3. unităţile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu pct.161-166 din Normă, curăţate şi dezinfectate în conformitate cu pct.167, 168 şi 169 din Normă şi vidate sanitar în conformitate cu pct.170, 171 şi 172 la Normă;
21.3.1. durata perioadei de vid sanitar, menţionată la subpct. 171.2 din Normă, este de cel puţin trei luni. În cazul în care sunt golite toate unităţile infectate din aceeaşi zonă de protecţie sau, dacă nu a fost stabilită o zonă de protecţie, din zona restricţionată, vidul sanitar sincronizat trebuie efectuat pe parcursul a cel puţin şase săptămâni;
21.3.2. în cazul în care se efectuează vidul sanitar al unităţilor infectate, zona restricţionată sau zona de protecţie, dacă a fost instituită, trebuie să fie transformată într-o zonă de supraveghere până la finalizarea schemei menţionate în pct.20;
21.4. repopularea se poate desfăşura doar în cazul în care toate unităţile infectate au fost golite, curăţate, dezinfectate şi vidate sanitar în conformitate subpct. 21.3;
21.5. toate unităţile care deţin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepţia celor menţionate la subpct. 21.6 şi, în cazul în care este necesară supravegherea populaţiilor sălbatice, punctele de eşantionare selectate în conformitate cu subpct. 19.2 trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menţionate la pct.20;
21.6. o unitate individuală care deţine specii listate şi al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligaţia de a respecta schema menţionată la pct.20 după un focar de boală, cu condiţia ca unitatea să respecte cerinţele prevăzute la pct.207 din Normă şi să fie repopulată cu peşti aduşi din alte ţări, din alte zone sau alte compartimente cu statutul de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR.
22. Zona restricţionată trebuie să fi fost definită de la caz la caz şi:
22.1. trebuie să ţină cont de factorii care influenţează riscurile de răspândire a infecţiei cu virusul AIS cu deleţie în HPR la peştii deţinuţi şi sălbatici, precum:
22.1.1. numărul, rata şi distribuţia mortalităţii din unitatea infectată cu virusul AIS cu deleţie în HPR sau din alte unităţi de acvacultură;
22.1.2. distanţa până la şi densitatea unităţilor învecinate;
22.1.3. apropierea de abatoare;
22.1.4. unităţile de contact;
22.1.5. speciile prezente în cadrul unităţilor;
22.1.6. practicile piscicole aplicate în unităţile infectate şi în unităţile învecinate cu unitatea infectată;
22.1.7. condiţiile hidrodinamice;
22.1.8. alţi factori identificaţi cu semnificaţie epidemiologică;
22.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime:
22.2.1. zona de protecţie trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza egală cel puţin cu 5 km, având ca centru unitatea infectată cu virusul AIS cu deleţie în HPR sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
22.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecţie, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecţie, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
22.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecţie şi de supraveghere, zona restricţionată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecţie, cât şi zona de supraveghere;
22.3. delimitarea geografică trebuie să cuprindă întregul bazin hidrografic în care se află unitatea infectată cu virusul AIS cu deleţie în HPR. Autoritatea competentă poate limita amploarea zonei restricţionate la părţi ale bazinului hidrografic, cu condiţia ca această limitare să nu compromită măsurile de control al bolilor în ceea ce priveşte infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR.
23. În cazul în care sunt necesare acţiuni specifice de supraveghere pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR al unui al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu pct.208, 209 şi 210 din Normă, toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar peştii trebuie eşantionaţi în conformitate cu tabelul 6, ţinând cont de nivelul de risc al unităţii în ceea ce priveşte contractarea infecţiei cu virusul AIS cu deleţie în HPR.
24. În cazul în care se stabileşte frecvenţa vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR al compartimentelor şi statutul sanitar depinde de statutul sanitar al populaţiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecţiei cu virusul AIS cu deleţie în HPR trebuie să fie considerat ridicat.
25. Statutul de indemn de boală trebuie menţinut doar atât timp cât toate eşantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct.28, au rezultate negative pentru virusul AIS cu deleţie în HPR şi a fost exclusă orice suspiciune de infecţie cu virusul AIS cu deleţie în HPR, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct.29.
Tabelul 6
Schema pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia
cu virusul AIS cu deleţie în HPR al Republicii Moldova,
al zonelor sau al compartimentelor*
| Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4, cu excepţia compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unităţile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate pe an |
Numărul de examene de laborator pe an (eşantioanele trebuie colectate primăvara şi toamna dacă sunt necesare două eşantioane pe an/eşantioanele trebuie colectate primăvara sau toamna dacă este necesar un eşantion pe an) |
Numărul de peşti pe eşantion |
| Ridicat | 2 | 2 | 30 |
| Mediu | 1 | 1 | 30 |
| Scăzut | de la 1 la 2 ani | de la1 la 2 ani | 30 |
* (nu se aplică unităţilor în care se cresc doar păstrăvi-curcubeu (Oncorhynchus mykiss) sau păstrăvi comuni (Salmo trutta), sau atât păstrăvi-curcubeu, cât şi păstrăvi comuni şi în cazul în care apa provine exclusiv din surse de apă dulce care nu sunt populate cu somon de Atlantic (Salmo salar)).
26. Numărul maxim de peşti pe fiecare eşantion combinat, menţionat în tabelul 6, trebuie să constituie cinci.
27. Organele sau materialul tisular care trebuie eşantionate şi examinate trebuie să fie:
27.1. histologie: rinichi anterior, ficat, inimă, pancreas, intestin, splină şi branhii;
27.2. imunohistochimie: rinichi median şi inimă, inclusiv valve şi bulbus arteriosus;
27.3. teste RT-PCR şi RT-qPCR convenţionale: rinichi median şi inimă;
27.4. cultura virusurilor: rinichi median, inimă şi splină.
Este posibilă combinarea fragmentelor de organe care provin de la cel mult cinci peşti.
28. Metoda de diagnostic care trebuie utilizată pentru acordarea sau menţinerea statutului de indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.20-26, trebuie să fie RT-qPCR, urmată de RT-PCR convenţional şi de secvenţierea genei HE a eşantioanelor pozitive, în conformitate cu metodele şi procedurile detaliate care trebuie să fie cele aprobate de către laboratorul de referinţă al UE pentru bolile peştilor.
În cazul unui rezultat de secvenţiere pozitiv pentru virusul AIS cu deleţie în HPR, trebuie testate eşantioane suplimentare înainte de punerea în aplicare a măsurilor iniţiale de control, prevăzute la pct.138-173 din Normă. Aceste eşantioane trebuie testate în conformitate cu metodele şi procedurile detaliate aprobate de laboratorul de referinţă al UE pentru bolile peştilor, după cum urmează:
28.1. analiza eşantioanelor prin RT-qPCR, urmată de RT-PCR convenţional şi de secvenţierea genei HE a eşantioanelor pozitive pentru verificarea deleţiei în HPR;
28.2. detectarea antigenului virusului AIS în preparatele tisulare cu ajutorul anticorpilor specifici împotriva virusului AIS;
28.3. izolarea într-o cultură celulară şi identificarea ulterioară a virusului AIS cu deleţie în HPR.
29. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind virusul AIS cu deleţie în HPR, în conformitate cu pct.138, 139 şi 140 din Normă, următoarea vizită, procedurile de eşantionare şi cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
29.1. unitatea în legătură cu care există suspiciuni trebuie să facă obiectul cel puţin al unei vizite de verificare a stării de sănătate şi al unei prelevări de eşantioane de la 10 peşti muribunzi, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem, compatibile cu infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR, sau de la cel puţin 30 de peşti, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem.
Eşantioanele se testează folosind una sau mai multe dintre metodele de diagnostic stabilite la pct.28, în conformitate cu metodele şi cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de către laboratorul de referinţă naţional pentru bolile peştilor;
29.2. în cazul unui rezultat pozitiv pentru infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR, trebuie testate eşantioane suplimentare, înainte de punerea în aplicare a primelor măsuri de combatere prevăzute la pct.146-150 din Normă;
29.2.1. un caz suspectat de infecţie cu virusul AIS cu deleţie în HPR se confirmă folosind una sau mai multe dintre metodele şi procedurile detaliate de diagnostic aprobate de laboratorul naţional de referinţă pentru bolile peştilor, în conformitate cu următoarele criterii:
29.2.1.1. detectarea virusului AIS prin RT-qPCR, urmată de RT-PCR convenţional şi secvenţierea genei HE pentru verificarea deleţiei în HPR;
29.2.1.2. detectarea virusului AIS în preparatele tisulare cu ajutorul anticorpilor specifici împotriva virusului AIS;
29.2.1.3 izolarea şi identificarea virusului AIS într-o cultură celulară de la cel puţin un eşantion prelevat de la orice peşte din unitate;
29.3. în cazul în care sunt prezente semne clinice, leziuni patologice macroscopice sau rezultate histopatologice compatibile cu infecţia, rezultatele trebuie să fie coroborate, utilizând una sau mai multe dintre metodele de diagnostic prevăzute la subpct. 29.2, în conformitate cu metodele şi procedurile detaliate aprobate de laboratorul naţional de referinţă pentru bolile peştilor;
29.3.1. suspiciunea privind virusul AIS cu deleţie în HPR poate fi exclusă dacă se constată că testele şi vizitele de verificare a stării de sănătate efectuate pe parcursul unei perioade de 12 luni de la data suspiciunii nu aduc dovezi suplimentare privind prezenţa virusului.
Secţiunea a-3-a
Eradicarea, statutul de indemn de boală şi metodele
de diagnostic pentru infecţia cu Marteilia refringens
30. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea pentru supraveghere menţionată la subpct. 4.2.2 şi 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
30.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi, după caz, eşantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se ştie că prevalenţa parazitului la nivelul zonei sau al compartimentului este maximă.
În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, prelevarea de eşantioane trebuie să se efectueze imediat după ce temperatura apei a depăşit 17 °C;
30.2. în cazul în care moluştele fac obiectul eşantionării, în conformitate cu cerinţele stabilite la pct.31-37, se aplică următoarele criterii de selecţie:
30.2.1. în prezenţa Ostrea spp., numai stridiile din această specie trebuie să fie selecţionate pentru eşantionare.
Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii listate care sunt prezente;
30.2.2. dacă în unităţile de producţie sunt prezente moluşte slăbite cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate, în principal, acestea. În absenţa unor astfel de moluşte, moluştele selectate trebuie să includă moluştele sănătoase cu vârsta cea mai mare;
30.2.3. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor de moluşte în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de moluşte, trebuie incluse în eşantion moluşte reprezentând toate sursele de apă, în aşa fel încât toate părţile unităţii să fie reprezentate proporţional în eşantion;
30.2.4. În cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi de moluşte, trebuie incluse în eşantion moluşte reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în aşa fel încât toate părţile unităţii sau ale grupului de unităţi să fie reprezentate proporţional în eşantion.
Principalii factori de care trebuie să se ţină cont la selectarea acestor puncte de prelevare sunt punctele de prelevare anterioare în care a fost detectată Marteilia refringens, densitatea stocurilor, prezenţa speciilor susceptibile, prezenţa speciilor-vector, batimetria şi practicile de gestionare.
31. Statutul de indemn de infecţia cu Marteilia refringens poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce priveşte infecţia cu Marteilia refringens, doar dacă toate unităţile sau grupurile de unităţi care deţin specii listate în zonă sau în compartiment şi, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populaţiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani:
31.1. unităţile sau grupurile de unităţi care deţin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate şi au fost eşantionate pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi, conform datelor din tabelul 7;
31.2. în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eşantioanelor, prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct.39, trebuie să fi avut rezultate negative pentru Marteilia refringens şi trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Marteilia refringens, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la pct.40;
31.3. în cazul în care Ostrea edulis provenind dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală trebuie să fie incluse în eşantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unităţi cel târziu în primăvara imediat precedentă perioadei în care se desfăşoară schema.
32. Dacă se detectează Marteilia refringens pe perioada schemei de trei ani menţionate la pct.31, înainte de a începe o schemă nouă pentru o nouă perioadă de trei ani, unităţile relevante din zonă sau din compartiment trebuie:
32.1. să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct.146- 173 din Normă;
32.2. să fie repopulate cu moluşte dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemnă de infecţia cu Marteilia refringens sau dintr-o unitate, dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.
Tabelul 7
Schema pentru zonele sau compartimentele pentru perioada
de control de trei ani care precedă obţinerea statutului de indemn
de infecţia cu Marteilia refringens
| Anul de supraveghere | Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi, pe an |
Numărul de examene de laborator pe an |
Numărul de moluşte pe fiecare eşantion |
| Anul 1 | 1 | 1 | 150 |
| Anul 2 | 1 | 1 | 150 |
| Anul 3 | 1 | 1 | 150 |
33. Statutul de indemn de infecţia cu Marteilia refringens poate fi acordat unui unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaşte că este infectat cu Marteilia refringens, în cazul în care autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă, doar dacă toate unităţile sau grupurile de unităţi care deţin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplineşte următoarele cerinţe:
33.1. au fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menţionate la pct.138-173 din Normă şi în apropierea unităţii/unităţilor sau a grupului de unităţi infectate cu Marteilia refringens trebuie să fi fost instituită o zonă restricţionată cu o dimensiune corespunzătoare, împărţită în zona de protecţie şi zona de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ţinând cont de cerinţele menţionate la pct.34;
33.2. toate unităţile şi grupurile de unităţi care deţin specii listate în zona de protecţie sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecţie, în zona restricţionată, care nu sunt infectate cu Marteilia refringens, trebuie să facă obiectul unei investigaţii care să cuprindă cel puţin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluşte după începerea perioadei de transmitere a Marteilia refringens.
În cazul în care nu se cunoaşte perioada de transmitere, eşantionarea trebuie să înceapă după ce temperatura apei depăşeşte 17 °C;
33.3. unităţile şi grupurile de unităţi relevante trebuie golite în conformitate cu pct.161-166 din Normă şi, dacă este posibil, curăţate şi dezinfectate conform pct.167, 168 şi 169 din Normă. Vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate pct.170, 171 şi 172 din Normă, iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puţin:
33.3.1. două luni, în cazul unităţilor şi al grupurilor de unităţi care pot fi golite pe deplin şi care pot fi curăţate şi dezinfectate în mod riguros, precum incubatoarele şi pepinierele;
33.3.2. două luni, în cazul unităţilor şi al grupurilor de unităţi care nu pot fi golite, curăţate şi dezinfectate în mod riguros, cu condiţia ca moluştele infectate care aparţin speciilor listate şi moluştele din speciile listate care au legături epidemiologice cu unitatea sau cu grupul de unităţi infectate să fi fost recoltate sau eliminate înainte de perioada din an în care se cunoaşte că prevalenţa Marteilia refringens este maximă sau, în cazul în care nu se cunoaşte această perioadă, înainte de perioada în care temperatura apei depăşeşte 17 °C;
33.3.3. 14 luni, în cazul unităţilor şi al grupurilor de unităţi care nu pot fi golite, curăţate şi dezinfectate în mod riguros, dacă moluştele infectate care aparţin speciilor listate şi moluştele din speciile listate care au legături epidemiologice cu unitatea sau cu grupul de unităţi infectate nu au fost recoltate sau eliminate înainte de perioada din an în care se ştie că prevalenţa Marteilia refringens este maximă sau, în cazul în care nu se cunoaşte această perioadă, în cazul în care moluştele din speciile susceptibile nu au fost recoltate sau eliminate înainte de perioada în care temperatura apei depăşeşte 17 °C.
În cazul în care sunt golite toate unităţile şi toate grupurile de unităţi infectate, trebuie efectuată operaţiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puţin 4 săptămâni;
33.4. repopularea se poate realiza doar în cazul în care toate unităţile sau grupurile de unităţi infectate au fost golite, curăţate, dezinfectate şi vidate sanitar în conformitate cu subpct. 33.3;
33.5. toate unităţile şi grupurile de unităţi care deţin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepţia celor menţionate la subpct. 33.6, trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menţionate în la pct.31-32;
33.6. o unitate individuală care deţine specii listate şi al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligaţia de a respecta schema menţionată în pct.31 şi 32 după un focar de boală, cu condiţia ca unitatea să respecte cerinţele prevăzute la pct.207 din Normă şi să fie repopulată cu moluşte aduse din zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecţia cu Marteilia refringens.
34. Zona restricţionată trebuie să fi fost definită de la caz la caz şi:
34.1. trebuie să ţină cont de factorii care influenţează riscurile de răspândire a infecţiei cu Marteilia refringens, inclusiv alte unităţi şi moluştele sălbatice, precum:
34.1.1. numărul, vârsta, rata şi distribuţia mortalităţii moluştelor din unitatea sau grupul de unităţi infectate cu Marteilia refringens;
34.1.2. distanţa şi densitatea unităţilor învecinate sau ale grupurilor de unităţi şi a moluştelor sălbatice;
34.1.3. apropierea faţă de unităţile de prelucrare, de unităţile de contact sau de grupurile de unităţi;
34.1.4. speciile, mai ales speciile susceptibile şi speciile de vectori, prezente în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi;
34.1.5. practicile piscicole aplicate în unităţile şi grupurile de unităţi afectate şi învecinate;
34.1.6. condiţiile hidrodinamice;
34.1.7. alţi factori identificaţi cu semnificaţie epidemiologică;
34.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime:
34.2.1. zona de protecţie trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza cel puţin de 5 km, având ca centru unitatea infectată cu Marteilia refringens sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
34.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecţie sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecţie, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecţie sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
34.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecţie şi de supraveghere, zona restricţionată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecţie, cât şi zona de supraveghere.
35. În cazul în care sunt necesare acţiuni specifice de supraveghere pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Marteilia refringens al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.208, 209 şi 210 din Normă, toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar moluştele trebuie eşantionate în conformitate cu tabelul 8, ţinând cont de nivelul de risc al unităţii în ceea ce priveşte contractarea infecţiei cu Marteilia refringens.
36. În cazul în care se stabileşte frecvenţa vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Marteilia refringens al compartimentelor şi în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populaţiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecţiei cu Marteilia refringens trebuie să fie considerat ridicat.
37. Statutul de indemn de infecţia cu Marteilia refringens trebuie menţinut doar atât timp cât toate eşantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct.40, au rezultate negative pentru Marteilia refringens şi a fost exclusă orice suspiciune de infecţie cu Marteilia refringens, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct.40.
Tabelul 8
Schema pentru menţinerea statutului de indemn
de boală pentru Marteilia refringens al zonelor
sau al compartimentelor
| Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4, cu excepţia compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unităţile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi | Numărul examenelor de laborator | Numărul de moluşte pe eşantion |
| Ridicat | 1 pe an | 1 la 2 ani | 150 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 150 |
| Scăzut | 1 la 3 ani | 1 la 3 ani | 150 |
38. Animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute la pct.39 şi 40.
39. Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Marteilia refringens, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.31-37, trebuie să respecte metodele şi procedurile de diagnostic detaliate, aprobate de laboratorul naţional de referinţă, şi trebuie să fie examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR.
40. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecţia cu Marteilia refringens, în conformitate cu prevederile pct.138, 139 şi 140 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eşantionare şi cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
40.1. investigaţia trebuie să cuprindă cel puţin o prelevare de eşantioane de la 30 de moluşte din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de moluşte din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Marteilia refringens. În cazul în care nu se cunoaşte perioada de transmitere, eşantionarea trebuie să înceapă după ce temperatura apei depăşeşte 17 °C;
40.2. eşantioanele trebuie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpct. 40.2.1, în conformitate cu metodele şi cu procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul naţional de referinţă:
40.2.1. prezenţa Marteilia refringens trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care un rezultat pozitiv obţinut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obţinut prin PCR şi completat prin secvenţiere.
Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezenţa Marteilia refringens trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care se obţin rezultate pozitive, utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului şi completate prin secvenţiere;
40.2.2. suspiciunea de infecţie cu Marteilia refringens poate fi exclusă în cazul în care testele menţionate la subpct. 40.2.1 nu furnizează nicio altă dovadă a prezenţei Marteilia refringens.
Secţiunea a-4-a
Eradicarea, statutul de indemn de boală şi metodele
de diagnostic pentru infecţia cu Bonamia exitiosa
41. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea pentru supraveghere menţionată la subpct. 4.2.2 şi 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
41.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi, după caz, eşantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se ştie că prevalenţa parazitului la nivelul Republicii Moldova, al zonei sau al compartimentului este maximă.
41.2. în cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, eşantionarea se efectuează de două ori pe an (primăvara şi toamna).
42. Statutul de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce priveşte infecţia cu Bonamia exitiosa doar dacă toate unităţile sau grupurile de unităţi care deţin specii listate în zonă sau în compartiment şi, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populaţiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani:
42.1. unităţile şi grupurile de unităţi care deţin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate şi au fost eşantionate pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 9;
42.2. în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eşantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct.50 trebuie să fi avut rezultate negative pentru Bonamia exitiosa şi trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Bonamia exitiosa, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la pct.51;
42.3. în cazul în care Ostrea edulis, provenind dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală, trebuie să fie incluse în eşantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unităţi cu cel puţin un an înainte de desfăşurarea schemei.
43. Dacă se detectează infecţia cu Bonamia exitiosa pe parcursul schemei de trei ani menţionate la pct.42, înainte de a începe o schemă nouă pe trei ani, unităţile relevante din zonă sau din compartiment trebuie să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct.146-173 din Normă.
Tabelul 9
Schema pentru zonele sau compartimentele
pentru perioada de control de trei ani care precedă obţinerea
statutului de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa
| Anul de supraveghere | Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unităţi pe an | Numărul de examene de laborator pe an | Numărul de moluşte pe eşantion |
| Anul 1 | 2 | 2 | 150 |
| Anul 2 | 2 | 2 | 150 |
| Anul 3 | 2 | 2 | 150 |
44. Statutul de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa poate fi acordat unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaşte că este infectat cu Bonamia exitiosa, în cazul în care autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă doar dacă toate unităţile sau grupurile de unităţi care deţin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplineşte următoarele cerinţe:
44.1. trebuie să fi fost aplicate, în mod eficace, măsurile minime de control menţionate la pct.138-173 din Normă, iar în apropierea unităţii/unităţilor declarate infectate cu Bonamia exitiosa trebuie să fi fost instituită o zonă restricţionată cu o dimensiune corespunzătoare, împărţită în zona de protecţie şi zona de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ţinând cont de cerinţele menţionate la pct.45;
44.1.2. unităţile şi grupurile de unităţi care deţin specii listate în zona de protecţie sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecţie, în zona restricţionată, care nu sunt infectate cu Bonamia exitiosa, trebuie să facă obiectul unei investigaţii care să cuprindă cel puţin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluşte din specii susceptibile după începerea perioadei de transmitere a Bonamia exitiosa;
44.2 unităţile şi grupurile de unităţi relevante trebuie golite în conformitate cu pct.161-166 din Normă şi, dacă este posibil, curăţate şi dezinfectate conform prevederilor menţionate la pct.167, 168 şi 169 din Normă;
44.2.1 vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate cu prevederile menţionate la pct.170, 171 şi 172 din Normă, iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puţin şase luni;
44.2.2. în cazul în care sunt golite toate unităţile sau toate grupurile de unităţi infectate, trebuie efectuată operaţiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puţin patru săptămâni;
44.3. repopularea se poate realiza doar în cazul în care toate unităţile sau grupurile de unităţi infectate au fost golite, curăţate, dezinfectate şi vidate sanitar în conformitate cu prevederile menţionate la pct.44.2;
44.4. toate unităţile şi grupurile de unităţi care deţin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menţionate la pct.42 şi 43;
44.5. o unitate individuală care deţine specii listate şi al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligaţia de a respecta schema menţionată la pct.42 şi 43 după un focar de boală, cu condiţia ca unitatea să respecte cerinţele prevăzute la pct.207 din Normă şi să fie repopulată cu moluşte aduse din zone sau din compartimente cu statutul de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa.
45. Zona restricţionată trebuie să fi fost definită de la caz la caz şi:
45.1 trebuie să ţină cont de factorii care influenţează riscurile de răspândire a infecţiei cu Bonamia exitiosa inclusiv alte unităţi, precum:
45.1.1. numărul, vârsta, rata şi distribuţia mortalităţii animalelor din unitatea sau din grupul de unităţi infectate cu Bonamia exitiosa;
45.1.2. distanţa şi densitatea unităţilor învecinate sau ale grupurilor de unităţi şi a moluştelor sălbatice;
45.1.3. apropierea faţă de unităţile de prelucrare, de unităţile de contact sau de grupurile de unităţi;
45.1.4. speciile, mai ales speciile susceptibile şi speciile de vectori, prezente în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi;
45.1.5. practicile piscicole aplicate în unităţile şi grupurile de unităţi afectate şi învecinate;
45.1.6. condiţiile hidrodinamice şi alţi factori identificaţi cu semnificaţie epidemiologică;
45.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime:
45.2.1. zona de protecţie trebuie să fie formată dintr-o zonă de cel puţin 5 km, având ca centru unitatea infectată cu Bonamia exitiosa sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
45.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecţie sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecţie, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecţie, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
45.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecţie şi de supraveghere, zona restricţionată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecţie, cât şi zona de supraveghere.
46. În cazul în care sunt necesare acţiuni specifice de supraveghere pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.208, 209 şi 210 din Normă, toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar animalele trebuie eşantionate în conformitate cu tabelul 10, ţinând cont de nivelul de risc al unităţii în ceea ce priveşte contractarea infecţiei cu Bonamia exitiosa.
47. În cazul în care se stabileşte frecvenţa vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa al compartimentelor şi în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populaţiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecţiei cu Bonamia exitiosa trebuie să fie considerat ridicat.
48. Statutul de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa trebuie menţinut doar atât timp cât toate eşantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct.50, au rezultate negative pentru Bonamia exitiosa şi a fost exclusă orice suspiciune de infecţie cu Bonamia exitiosa, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct.51.
Tabelul 10
Schema pentru menţinerea statutului de indemn
de infecţia cu Bonamia ostreae al zonelor sau al compartimentelor
| Nivelul riscului (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4, cu excepţia compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unităţile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi | Numărul examenelor de laborator | Numărul de moluşte pe eşantion |
| Ridicat | 1 pe an | 1 la 2 ani | 150 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 150 |
| Scăzut | 1 la 3 ani | 1 la 3 ani | 150 |
49. În cazul efectuării diagnosticului şi a eşantionării infecţiei cu Bonamia ostreae, animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute pct.50 şi 51.
50. Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.42-48, trebuie să respecte metodele şi procedurile de diagnostic detaliate, aprobate de laboratorul de referinţă al UE pentru bolile animalelor acvatice, şi trebuie să includă examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR.
51. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecţia cu Bonamia exitiosa, în conformitate cu pct.146-150 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eşantionare şi cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
51.1. investigaţia trebuie să cuprindă cel puţin o prelevare de eşantioane de la 30 de animale din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de animale din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Bonamia exitiosa.
În cazul în care nu se cunoaşte perioada de transmitere, eşantionarea se efectuează de două ori pe an (primăvara şi toamna);
51.2. eşantioanele trebuie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpct. 51.2.1, în conformitate cu metodele şi cu procedurile de diagnostic detaliate, care au fost aprobate de laboratorul de referinţă al Uniunii Europene pentru bolile animalelor acvatice;
51.2.1. prezenţa Bonamia exitiosa trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care un rezultat pozitiv obţinut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obţinut prin PCR şi urmat de secvenţiere. Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezenţa Bonamia exitiosa trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care se obţin rezultate pozitive, utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului şi completate prin secvenţiere;
51.2.2. suspiciunea de infecţie cu Bonamia exitiosa trebuie să fie exclusă în cazul în care testele menţionate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenţei Bonamia exitiosa.
Secţiunea a-5-a
Eradicarea, statutul de indemn de boală şi metodele
de diagnostic pentru infecţia cu Bonamia ostreae
52. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea pentru supraveghere menţionată la subpct. 4.2.2 şi 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
52.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi, după caz, eşantionarea trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se ştie că prevalenţa parazitului la nivelul zonei sau al compartimentului este maximă.
În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, eşantionarea trebuie efectuată iarna sau la începutul primăverii;
52.2. în cazul în care moluştele urmează să facă obiectul eşantionării în conformitate cu cerinţele stabilite în pct.53-59, trebuie aplicate următoarele criterii:
52.2.1. dacă Ostrea edulis sunt prezente, numai stridiile din această specie trebuie să fie selecţionate pentru eşantionare. Dacă Ostrea edulis nu sunt prezente, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;
52.2.2. dacă sunt prezente animale acvatice slăbite sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea.
În absenţa unor astfel animale, selectarea trebuie să includă animale sănătoase cu vârsta cea mai mare;
52.2.3. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de animale acvatice, trebuie incluse în eşantion animale reprezentând toate sursele de apă, în aşa fel încât toate părţile unităţii să fie reprezentate proporţional în eşantion;
52.2.4. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi de animale acvatice, trebuie incluse în eşantion animale reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în aşa fel încât toate părţile unităţii sau ale grupului de unităţi să fie reprezentate proporţional în eşantion. Principalii factori care trebuie avuţi în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt punctele în care a fost detectat Bonamia ostreae în trecut, densitatea stocurilor, curenţii, prezenţa speciilor susceptibile, prezenţa speciilor- vector, batimetria şi practicile de gestionare. Bancurile naturale din interiorul unităţii sau al grupului de unităţi sau adiacente acestora sunt incluse în eşantionare.
53. Statutul de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce priveşte infecţia cu Bonamia ostreae doar dacă toate unităţile sau grupurile de unităţi care deţin specii listate în zonă sau în compartiment şi, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populaţiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe trei ani:
53.1. unităţile şi grupurile de unităţi care deţin specii listate au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate şi au fost eşantionate pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 11;
53.2. în această perioadă de trei ani, testarea tuturor eşantioanelor prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct.61 trebuie să fi avut rezultate negative pentru Bonamia ostreae şi trebuie să fi fost exclusă orice suspiciune de Bonamia ostreae, în conformitate cu metodele de diagnostic care figurează la pct.62;
53.3. în cazul în care Ostrea edulis provenind dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de boală trebuie să fie incluse în eşantion, acestea trebuie să fi fost introduse în unitate sau în grupul de unităţi cu cel puţin un an înainte de desfăşurarea schemei.
54. Dacă se detectează infecţia cu Bonamia ostreae pe parcursul schemei de trei ani menţionate pct.53.
Înainte de a începe o schemă nouă pe trei ani, unităţile relevante din zonă sau din compartiment trebuie:
54.1. să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct.146- 173 din Normă;
54.2. să fie repopulate cu moluştele dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae sau dintr-o unitate dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.
55. Statutul de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae poate fi acordat unei zone sau unui compartiment despre care se ştie că este infectat cu Bonamia ostreae, în cazul în care autoritatea competentă consideră că eradicarea acestei boli este fezabilă, doar dacă toate unităţile sau grupurile de unităţi care deţin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplineşte următoarele cerinţe:
55.1. trebuie să fi fost aplicate în mod eficace măsurile minime de control menţionate la pct.138-173 la Normă, iar în apropierea unităţii/unităţilor declarate infectate cu Bonamia ostreae trebuie să fi fost instituită o zonă restricţionată cu o dimensiune corespunzătoare, împărţită în zonă de protecţie şi zonă de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ţinând cont de cerinţele menţionate la pct.56;
55.2. toate unităţile şi grupurile de unităţi care deţin specii listate în zona de protecţie sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecţie, în zona restricţionată, care nu sunt infectate cu Bonamia ostreae, trebuie să facă obiectul unei investigaţii care să cuprindă cel puţin prelevarea probelor pentru testarea a 150 de moluşte din specii susceptibile după începerea perioadei de transmitere a Bonamia ostreae.
În cazul în care nu se cunoaşte perioada de transmitere, eşantionarea trebuie să înceapă iarna sau la începutul primăverii;
55.3. unităţile şi grupurile de unităţi relevante trebuie golite în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166 din Normă şi, dacă este posibil, curăţate şi dezinfectate conform prevederilor menţionate la pct.167, 168 şi 169 din Normă;
55.3.1. vidul sanitar trebuie efectuat în conformitate cu prevederile menţionate la pct.170, 171 şi 172 din Normă, iar durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puţin şase luni;
55.3.2. în cazul în care sunt golite toate unităţile sau toate grupurile de unităţi infectate, trebuie efectuată operaţiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puţin 4 săptămâni;
55.4. repopularea se poate realiza doar în cazul în care toate unităţile sau grupurile de unităţi infectate au fost golite, curăţate, dezinfectate şi vidate sanitar în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 55.3;
55.5. toate unităţile şi grupurile de unităţi care deţin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepţia celor menţionate la subpct. 55.6, trebuie să facă, prin urmare, obiectul schemei menţionate la pct.53 şi 54;
55.6. o unitate individuală care deţine specii listate şi al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligaţia de a respecta, după un focar de boală, schema de supraveghere menţionată în pct.53 şi 54, cu condiţia ca unitatea să respecte cerinţele prevăzute la pct.207 din Normă şi să fie repopulată cu moluşte aduse zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae.
56. Zona restricţionată trebuie să fi fost definită de la caz la caz şi:
56.1. trebuie să ţină cont de factorii care influenţează riscurile de răspândire a infecţiei cu Bonamia ostreae, inclusiv alte unităţi şi animale acvatice sălbatice, precum:
56.1.1. numărul, vârsta, rata şi distribuţia mortalităţii animalelor acvatice din unitatea sau grupul de unităţi infectate cu Bonamia ostreae;
56.1.2. distanţa şi densitatea unităţilor învecinate sau ale grupurilor de unităţi şi a animalelor acvatice sălbatice;
56.1.3. apropierea faţă de unităţile de prelucrare, de unităţile de contact sau de grupurile de unităţi;
56.1.4. speciile, mai ales speciile susceptibile şi speciile de vectori, prezente în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi;
56.1.5. practicile piscicole aplicate în unităţile şi grupurile de unităţi afectate şi învecinate;
56.1.6. condiţiile hidrodinamice şi alţi factori identificaţi cu semnificaţie epidemiologică;
56.2. delimitarea geografică trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe minime:
56.2.1. zona de protecţie trebuie să fie formată dintr-o zonă înscrisă într-un cerc cu raza de cel puţin 5 km, având ca centru unitatea infectată cu Bonamia ostreae sau o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
56.2.2. zona de supraveghere trebuie să fie formată dintr-o zonă care înconjoară zona de protecţie sau într-o zonă situată în jurul perimetrului de protecţie, înscrisă într-un cerc cu raza de 10 km, calculată din centrul perimetrului de protecţie, sau într-o zonă echivalentă stabilită pe baza unor date hidrodinamice sau epidemiologice corespunzătoare;
56.2.3. dacă nu sunt instituite zone separate de protecţie şi de supraveghere, zona restricţionată trebuie să fie formată dintr-o zonă care cuprinde atât zona de protecţie, cât şi zona de supraveghere.
Tabelul 11
Schema pentru zonele sau compartimentele
pentru perioada de control de trei ani care precedă obţinerea
statutului de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae
| Anul de supraveghere | Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unităţi, pe an | Numărul de examene de laborator pe an | Numărul de moluşte pe eşantion |
| Anul 1 | 1 | 1 | 150 |
| Anul 2 | 1 | 1 | 150 |
| Anul 3 | 1 | 1 | 150 |
57. În cazul în care sunt necesare acţiuni specifice de supraveghere pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.208, 209 şi 210 din Normă, toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar moluştele trebuie eşantionate în conformitate cu tabelul 12, ţinând cont de nivelul de risc al unităţii în ceea ce priveşte contractarea infecţiei cu Bonamia ostreae.
58. În cazul în care se stabileşte frecvenţa vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae al compartimentelor şi în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populaţiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecţiei cu Bonamia ostreae trebuie să fie considerat ridicat.
59. Statutul de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae trebuie menţinut doar atât timp cât toate eşantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct.61, au rezultate negative pentru Bonamia ostreae şi a fost exclusă orice suspiciune de infecţie cu Bonamia ostreae, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct.62.
Tabelul 12
Schema pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia
cu Bonamia ostreae al zonelor sau al compartimentelor
| Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4, cu excepţia compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unităţile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi | Numărul examenelor de laborator | Numărul de animale acvatice pe eşantion |
| Ridicat | 1 pe an | 1 la 2 ani | 150 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 150 |
| Scăzut | 1 la 3 ani | 1 la 3 ani | 150 |
60. În cazul efectuării diagnosticului sau eşantionării cu infecţia cu Bonamia ostreae, animalul întreg trebuie să fie trimis la laborator pentru efectuarea testelor de diagnostic prevăzute la pct.61 şi 62.
61. Metodele de diagnostic care trebuie folosite pentru acordarea sau menţinerea statutului de indemn de infecţia cu Bonamia ostreae, în conformitate cu pct.53-59, trebuie să respecte metodele şi procedurile de diagnostic detaliate aprobate de laboratorul de referinţă al UE pentru bolile animalelor acvatice şi trebuie să fie examenul histopatologic, amprentele tisulare sau PCR.
62. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecţia cu Bonamia ostreae, în conformitate cu pct.146-150 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eşantionare şi cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
62.1. investigaţia trebuie să cuprindă cel puţin o prelevare de eşantioane de la 30 de animale din speciile susceptibile, în cazul în care suspiciunea respectivă se bazează pe un raport de mortalitate, sau, dacă nu, de la 150 de animale din speciile susceptibile, după începutul perioadei de transmitere a Bonamia ostreae.
În cazul în care nu se cunoaşte perioada de transmitere, eşantionarea trebuie să înceapă iarna sau la începutul primăverii;
62.2. eşantioanele trebuie testate folosind metodele de diagnostic prevăzute la subpct. 62.2.1, în conformitate cu metodele şi cu procedurile de diagnostic detaliate, care au fost aprobate de laboratorul de referinţă al UE pentru bolile animalelor acvatice;
62.2.1. prezenţa Bonamia ostreae trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care un rezultat pozitiv obţinut prin examen histopatologic, amprente tisulare sau hibridare in situ este asociat unui rezultat pozitiv obţinut prin PCR şi urmat de secvenţiere.
Dacă nu sunt disponibile materiale biologice pentru examenul histopatologic, pentru amprente tisulare sau pentru hibridarea in situ, prezenţa Bonamia ostreae trebuie să fie considerată confirmată în cazul în care se obţin rezultate pozitive, utilizând două evaluări PCR care vizează fragmente diferite ale genomului parazitului şi completate prin secvenţiere;
62.2.2. suspiciunea de infecţie cu Bonamia ostreae trebuie să fie exclusă în cazul în care testele menţionate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenţei Bonamia ostreae.
Secţiunea a-6-a
Eradicarea, statutul de indemn de boală şi metodele de diagnostic
pentru infecţia cu virusul bolii petelor albe (WSSV)
63. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea pentru supraveghere menţionată la subpct. 4.2.2 şi 4.2.3 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
63.1. eşantionarea crustaceelor în vederea efectuării examenelor de laborator trebuie să aibă loc în cazul în care este probabil ca temperatura apei să atingă cea mai înaltă valoare anuală. Această cerinţă privind temperatura apei trebuie să se aplice de asemenea vizitelor de verificare a stării de sănătate, în cazul în care acestea sunt fezabile;
63.2. în cazul în care crustaceele cultivate trebuie să facă obiectul eşantionării în conformitate cu cerinţele stabilite la pct.64-71, trebuie aplicate următoarele criterii:
63.2.1. dacă în unităţile de producţie sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea. În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee de mărime diferită, şi anume exemplare tinere şi adulte din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporţional în eşantion;
63.2.2. dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de crustacee, trebuie incluse în eşantion crustacee susceptibile care reprezintă toate sursele de apă;
63.3. în cazul în care este necesară supravegherea individualizată a populaţiilor sălbatice, din cauza numărului scăzut de unităţi vizate de programul de eradicare, numărul şi distribuţia geografică a punctelor de prelevare trebuie să fie determinate astfel încât să se obţină o acoperire rezonabilă a zonei sau a compartimentului. Punctele de prelevare trebuie să fie, de asemenea, reprezentative pentru diferite ecosisteme în care se găsesc populaţiile sălbatice din speciile susceptibile, şi anume zonele marine, estuarele, râurile şi lacurile. În astfel de situaţii, crustaceele care vor fi eşantionate trebuie selectate după cum urmează:
63.3.1. în râuri şi în lacuri trebuie selectate una sau mai multe dintre următoarele specii: Pacifastacus leniusculus, Astacus leptodactylus, Austropotamobius pallipes sau Orconectes limosus. În cazul în care aceste specii nu sunt prezente, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru alte specii decapode susceptibile care sunt prezente;
63.3.2. dacă sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea. În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee din cohorte de mărime diferită, şi anume exemplare tinere şi adulte din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporţional în eşantion.
64. Statutul de indemn de infecţia cu WSSV poate fi acordat unei zone sau unui compartiment cu un statut sanitar necunoscut în ceea ce priveşte infecţia cu WSSV doar dacă toate unităţile sau grupurile de unităţi care deţin specii listate în zonă sau în compartiment şi, acolo unde este necesar, punctele de prelevare de la nivelul populaţiilor sălbatice au fost supuse următoarei scheme pe doi ani:
64.1. unităţile sau grupurile de unităţi au făcut obiectul vizitelor de verificare a stării de sănătate şi au fost eşantionate pe o perioadă de cel puţin doi ani consecutivi, după cum se prevede în tabelul 13;
64.2. în această perioadă de doi ani, testarea tuturor eşantioanelor, prin utilizarea metodelor de diagnostic stabilite la pct.73, a avut rezultate negative pentru infecţia cu WSSV şi a fost exclusă orice suspiciune de infecţie cu WSSV, în conformitate cu metodele de diagnostic de la pct.74.
65. Dacă se detectează infecţia cu WSSV pe perioada schemei de doi ani menţionate la pct.64, înainte de a începe o schemă nouă pentru o nouă perioadă de doi ani, unităţile relevante din zonă sau din compartiment trebuie:
65.1. să fie supuse măsurilor minime de control al boli prevăzute la pct.146- 173 din Normă;
65.2. să fie repopulate cu crustacee dintr-o zonă sau dintr-un compartiment cu statutul de indemn de infecţia cu WSSV dintr-o zonă sau dintr-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare a bolii respective.
66. Statutul de indemn de infecţia cu WSSV poate fi acordat unei zone sau unui compartiment despre care se cunoaşte că este infectat cu WSSV doar dacă toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul respectiv au fost supuse unui program de eradicare care îndeplineşte următoarele cerinţe:
66.1. trebuie să fi fost aplicate, în mod eficace, măsurile minime de control menţionate la pct.138-173 din Normă, iar în apropierea unităţii/unităţilor declarate infectate cu WSSV trebuie să fi fost instituită o zonă restricţionată cu o dimensiune corespunzătoare, împărţită în zona de protecţie şi zona de supraveghere, astfel cum se prevede la subpct. 146.3 din Normă, după caz, ţinând cont de cerinţele menţionate la pct.67;
66.2. toate unităţile care deţin specii listate în zona de protecţie sau, dacă nu a fost instituită o zonă de protecţie, în zona restricţionată, care nu sunt infectate cu WSSV, trebuie să facă obiectul unei investigaţii care să cuprindă cel puţin următoarele elemente:
66.2.1. prelevarea eşantioanelor pentru testarea a 10 crustacee, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu WSSV, sau pentru testarea a 150 de crustacee, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem;
66.2.2. vizite de verificare a stării de sănătate; în unităţile pentru care testele menţionate la subpct. 66.2.1 au avut rezultate negative, vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie să continue o dată pe lună, în timpul sezonului în care este probabil ca temperatura apei să atingă cele mai mari valori anuale, până în momentul în care se renunţă la perimetrul de protecţie, în conformitate cu prevederile menţionate la subpct. 66.3;
66.3. unităţile relevante trebuie să fie golite în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166 din Normă, curăţate şi dezinfectate în conformitate cu prevederile menţionat la pct.167, 168 şi 169 din Normă şi vidate sanitar în conformitate cu prevederile menţionate la pct.170, 171 şi 172 din Normă.
66.3.1. durata perioadei de vid sanitar trebuie să fie de cel puţin şase săptămâni. În cazul în care sunt golite toate unităţile infectate, trebuie efectuată operaţiunea de vid sanitar sincronizat pe parcursul a cel puţin trei săptămâni.
66.3.2. în cazul în care intervine o perioadă de vid sanitar pentru unităţile declarate în mod oficial ca fiind infectate, perimetrele de protecţie sunt transformate în perimetre de supraveghere;
66.4. repopularea se poate desfăşura doar în cazul în care toate unităţile infectate au fost golite, curăţate, dezinfectate şi vidate sanitar, în conformitate cu subpct. 66.3;
66.5. toate unităţile care deţin specii listate în cadrul zonei sau al compartimentului vizat de programul de eradicare, cu excepţia celor menţionate la subpct. 66.6 şi, în cazul în care este necesară supravegherea populaţiilor sălbatice, punctele de eşantionare selectate pentru a asigura cea mai largă acoperire a zonei geografice incluse în programul de eradicare trebuie să facă cel puţin obiectul schemei menţionate la pct.64 şi 65;
66.6. o unitate individuală care deţine specii listate şi al cărei statut sanitar este independent de statutul sanitar al apelor din vecinătate nu are obligaţia de a respecta schema menţionată la pct.64 şi 65 după un focar de boală, cu condiţia ca unitatea să respecte cerinţele prevăzute la pct.207 din Normă şi să fie repopulată cu crustacee aduse din zone sau compartimente cu statutul de indemn de infecţia cu WSSV.
67. Zona restricţionată trebuie să fi fost definită, de la caz la caz, luând în considerare factorii care influenţează riscurile de răspândire a WSSV la crustaceele de crescătorie şi la cele sălbatice, cum ar fi:
67.1. numărul, vârsta, rata şi distribuţia mortalităţii crustaceelor din unitatea sau din grupul de unităţi infectate cu WSSV, inclusiv din alte unităţi, şi crustacee sălbatice;
67.2. distanţa până la şi densitatea unităţilor învecinate sau ale grupurilor de unităţi, inclusiv în ceea ce priveşte crustaceele sălbatice;
67.3. apropierea faţă de unităţile de prelucrare, de unităţile de contact sau de grupurile de unităţi;
67.4. speciile, mai ales speciile susceptibile şi speciile de vectori, prezente în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi;
67.5. practicile piscicole aplicate în unităţile şi grupurile de unităţi afectate şi învecinate;
67.6. condiţiile hidrodinamice şi alţi factori identificaţi cu semnificaţie epidemiologică.
Tabelul 13
Schema pentru zonele şi compartimentele
pentru perioada de control de doi ani care precedă
obţinerea statutului de indemn de infecţia cu WSSV
| Anul de supraveghere | Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate sau grup de unităţi pe an | Numărul de examene de laborator pe an | Numărul de crustacee pe eşantion |
| Anul 1 | 1 | 1 | 150 |
| Anul 2 | 1 | 1 | 150 |
68. În cazul în care sunt necesare acţiuni specifice de supraveghere pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu WSSV al unei zone sau al unui compartiment, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.208, 209 şi 210 din Normă, toate unităţile care deţin specii listate în zona sau în compartimentul vizat trebuie să fie supuse vizitelor de verificare a stării de sănătate, iar crustaceele trebuie eşantionate în conformitate cu tabelul 14, ţinând cont de nivelul de risc al unităţii în ceea ce priveşte contractarea infecţiei cu WSSV.
69. În zonele sau în compartimentele în care există un număr limitat de unităţi, iar supravegherea individualizată a acestor unităţi nu furnizează date epidemiologice suficiente, acţiunile de supraveghere în vederea menţinerii statutului de indemn de boală trebuie să includă puncte de prelevare selecţionate în conformitate cu cerinţele prevăzute la subpct. 63.2.
70. În cazul în cv=are se stabileşte frecvenţa vizitelor de verificare a stării de sănătate necesare pentru menţinerea statutului de indemn de infecţia cu WSSV al compartimentelor, în cazul în care statutul sanitar privind boala respectivă depinde de statutul sanitar al populaţiilor de animale acvatice din apele naturale din vecinătate, riscul de contractare a infecţiei cu WSSV trebuie să fie considerat ridicat.
71. Statutul de indemn de infecţia cu WSSV trebuie menţinut doar atât timp cât toate eşantioanele testate, utilizând metodele de diagnostic prevăzute la pct.73, au rezultate negative pentru WSSV şi a fost exclusă orice suspiciune de infecţie cu WSSV, în conformitate cu metodele de diagnostic prevăzute la pct.74.
Tabelul 14
Schema pentru menţinerea statutului de indemn
de infecţia cu WSSV al zonelor sau al compartimentelor
| Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4, cu excepţia compartimentelor dependente, în cazul cărora toate unităţile sunt considerate drept prezentând un risc ridicat) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi | Numărul examenelor de laborator | Numărul de crustacee pe eşantion |
| Ridicat | 1 pe an | 1 la 2 ani | 150 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 150 |
| Scăzut | 1 la 2 ani | 1 la 4 ani | 150 |
72. În cazul infecţiei cu WSSV, eşantioanele de epidermă tegumentară, fie disecate, fie prezente pe picioarele care servesc la deplasare, pe pleopode, pe orificiile bucale sau pe branhiile animalului supus testelor, trebuie să fie fixate în etanol 95% înainte de pregătirea eşantioanelor pentru PCR.
Pot fi colectate alte eşantioane, fixate pentru examenul histologic şi pentru microscopia electronică prin transmisie, cu scopul de a susţine datele referitoare la diagnostic obţinute prin PCR.
73. Metoda de diagnostic şi procedurile care trebuie folosite pentru a acorda sau a menţine statutul de indemn de boală în ceea ce priveşte infecţia cu WSSV trebuie să includă PCR, urmată de secvenţiere:
73.1. în cazul în care se aplică aceste metode de diagnostic, trebuie respectate metodele şi procedurile detaliate corespunzătoare care au fost aprobate de laboratorul de referinţă al UE pentru bolile animalelor acvatice;
73.2. în cazul unui rezultat pozitiv al testului PCR, rezultatul trebuie să fie urmat de secvenţierea ampliconului, înainte de punerea în aplicare a măsurilor iniţiale de control prevăzute la art.64 din Legea nr.196/2024.
74. În cazul în care trebuie confirmată sau exclusă o suspiciune privind infecţia cu WSSV, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.146-150 din Normă, următoarea vizită de verificare a stării de sănătate, procedurile de eşantionare şi cele de testare trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
74.1. ancheta trebuie să includă cel puţin o vizită de verificare a sănătăţii şi o prelevare de eşantioane de la 10 crustacee, în cazul în care se observă semne clinice sau leziuni post mortem compatibile cu infecţia cu WSSV, sau de la 150 de crustacee, în cazul în care nu se observă semne clinice sau leziuni post mortem.
Eşantioanele trebuie să fie testate, utilizând metoda de diagnostic prevăzută la pct.73;
74.2. prezenţa WSSV trebuie considerată confirmată în cazul în care, la efectuarea PCR urmat de secvenţiere, în conformitate cu metodele şi procedurile detaliate care au fost aprobate de laboratorul de referinţă al UE pentru bolile animalelor acvatice, se obţin rezultate pozitive pentru WSSV.
Suspiciunea de infecţie cu WSSV poate fi exclusă în cazul în care testele menţionate nu furnizează nicio altă dovadă a prezenţei virusului.
Capitolul III
CERINŢE PENTRU A DEMONSTRA PUNEREA ÎN APLICARE
A PROGRAMELOR DE SUPRAVEGHERE PENTRU BOLILE
DE CATEGORIA C ŞI PENTRU RELUAREA ACESTOR
PROGRAME DUPĂ UN FOCAR DE BOALĂ
Tabelul 15
Cerinţele privind demonstrarea de către unităţi
a punerii în aplicare a unui program de supraveghere
pentru o anumită boală, precum şi cerinţele de reluare a acestui
program de supraveghere după un focar de boală
| Septicemia hemoragică virală (SHV) | Secţiunea 1 |
| Necroza hematopoietică infecţioasă (NHI) | Secţiunea 1 |
| Infecţia cu virusul AIS (anemia infecţioasă a somonului) cu deleţie în HPR (regiunea înalt polimorfică) |
Secţiunea a-2-a |
| Infecţia cu Marteilia refringens | Secţiunea a-3-a |
| Infecţia cu Bonamia exitiosa | Secţiunea a-4-a |
| Infecţia cu Bonamia ostreae | Secţiunea a-5-a |
| Infecţia cu virusul bolii petelor albe (WSSV) | Secţiunea a-6-a |
Secţiunea 1
Cerinţele ca unităţile să demonstreze punerea
în aplicare a unui program de supraveghere pentru SHV sau NHI
şi cerinţele de reluare a acestui program după un focar de boală
75. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea, conform prevederilor menţionate la subpct. 4.2.4 trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
75.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea trebuie efectuate în acea perioadă a anului în care temperatura apei este mai mică de 14°C sau, dacă nu se ajunge la temperaturi sub 14°C, eşantioanele trebuie colectate la cele mai scăzute puncte anuale;
75.2. toate unităţile de producţie, cum ar fi bazinele, cuvele şi vivierele, trebuie să fie supuse unei examinări pentru stabilirea prezenţei peştilor morţi, agonici sau cu comportament anormal.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde punctelor de evacuare a apei, unde peştii agonici au tendinţa de a se acumula din cauza curentului;
75.3. peştii din speciile listate, care urmează să fie colectaţi drept eşantioane, trebuie să fie selecţionaţi după cum urmează:
75.3.1. dacă sunt prezenţi păstrăvi-curcubeu, trebuie să fie selecţionaţi pentru eşantionare numai peştii din această specie, cu excepţia cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semnele tipice de SHV sau de NHI; dacă păstrăvii-curcubeu nu sunt prezenţi, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;
75.3.2. dacă sunt prezenţi peşti agonici, cu comportament anormal sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuşi, aceşti peşti trebuie să fie selecţionaţi; dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de peşte, trebuie incluşi în eşantion peşti care reprezintă toate sursele de apă;
75.3.3. peştii selectaţi trebuie să includă peşti colectaţi în aşa fel încât toate părţile unităţii şi toate clasele de vârstă grupate pe ani să fie reprezentate proporţional în eşantion.
76. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate iar peştii trebuie eşantionaţi în conformitate cu prevederile menţionate la pct.75 şi cu cele din tabelul 16.
77. Eşantioanele prelevate în conformitate cu prevederile menţionate la pct.75 şi cu cele din tabelul 16 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct.17, şi să prezinte rezultate negative pentru SHV sau NHI.
78. O unitate care a fost infectată cu SHV sau cu NHI poate relua un program de supraveghere pentru aceste boli cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:
78.1. a fost golită, în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166 din Normă, curăţată şi dezinfectată în conformitate cu prevederile menţionate la pct.167, 168 şi 169 din Normă şi vidată sanitar în conformitate cu prevederile menţionate la pct.170, 171 şi 172 din Normă;
78.2. se realizează repopularea, folosind peşti care provin din unităţi ce se află:
78.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecţia cu SHV sau indemn de infecţia cu NHI;
78.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva SHV sau a NHI; sau
78.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru SHV sau NHI.
Tabelul 16
Programul de supraveghere pentru SHV/NHI
| Nivelul de risc | Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an |
Numărul de peşti din eşantion (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4. Numărul maxim de peşti pe eşantionul global: 10) |
| Ridicat | 1 pe an | 30 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 30 |
| Scăzut | 1 la 3 ani | 30 |
Secţiunea a-2-a
Cerinţe ca unităţile să demonstreze punerea în aplicare
a unui program de supraveghere pentru virusul AIS cu deleţie în HPR
şi cerinţe de reluare a acestui program după un focar de boală
79. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea, conform prevederilor menţionate la subpct. 4.2.4 din Normă, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
79.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea trebuie să ţină cont de toate unităţile de producţie, precum bazinele, cuvele şi vivierele, pentru a stabili prezenţa peştilor morţi, agonici sau cu comportament anormal.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde marginii vivierelor sau punctelor de evacuare a apei, după caz, unde peştii agonici au tendinţa de a se acumula din cauza curentului;
79.2. peştii care urmează să fie colectaţi drept eşantioane trebuie să fie selecţionaţi după cum urmează:
79.2.1. trebuie să fie selecţionaţi numai peşti muribunzi sau care au murit recent, dar care nu sunt descompuşi; în mod special, în procesul de colectare trebuie să se acorde prioritate peştilor care prezintă semne de anemie, sângerări sau alte semne clinice care sugerează tulburări circulatorii;
79.2.2. dacă este prezent somonul de Atlantic, trebuie să fie selecţionaţi pentru eşantionare numai peştii din această specie, cu excepţia cazului în care sunt prezente alte specii susceptibile care prezintă semne tipice de AIS.
Dacă în unitate nu există somon de Atlantic, trebuie eşantionate alte specii listate;
79.2.3. dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de peşte, trebuie incluşi în eşantion peşti care reprezintă toate sursele de apă;
79.2.4. peştii selectaţi trebuie să includă peşti colectaţi în aşa fel încât toate unităţile de producţie, cum ar fi vivierele, cuvele şi bazinele unităţii, precum şi toate clasele de vârstă grupate pe ani din cadrul unităţii să fie reprezentate proporţional în eşantion.
80. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate, iar peştii trebuie eşantionaţi în conformitate cu prevederile menţionate la pct.79 şi cu cele din tabelul 17.
81. Probele colectate în conformitate cu prevederile menţionate la pct.79 şi cu cele din tabelul 17 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct.28, şi să prezinte rezultate negative pentru virusul AIS cu deleţie în HPR.
Tabelul 17
Programul de supraveghere
pentru virusul AIS cu deleţie în HPR
| Nivelul de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate, pe an | Numărul de examene de laborator pe an | Numărul de peşti pe eşantion (numărul maxim de peşti pe eşantion combinat: 5) |
| Ridicat | 2 | 2 (Eşantioanele trebuie colectate primăvara şi toamna, dacă sunt necesare două eşantioane pe an) |
30 |
| Mediu | 1 | 1 (Eşantioanele trebuie colectate primăvara sau toamna, dacă este necesar un eşantion pe an) |
30 |
| Scăzut | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 30 |
82. O unitate care a fost infectată cu virusul AIS cu deleţie în HPR poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:
82.1. unitatea a fost golită în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166 din Normă, curăţată şi dezinfectată în conformitate cu prevederile menţionate la pct.167, 168 şi 169 din Normă şi vidată sanitar în conformitate cu prevederile menţionate la pct.170, 171 şi 172 din Normă;
82.2. se realizează repopularea, folosind peşti care provin din unităţi ce se află:
82.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
82.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecţiei cu virusul AIS cu deleţie în HPR;
82.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecţia cu virusul AIS cu deleţie în HPR.
Secţiunea a-3-a
Cerinţe ca unităţile să demonstreze punerea în aplicare a unui program
de supraveghere pentru infecţia cu Marteilia refringens şi cerinţe
de reluarea acestui program după un focar de boală
83. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea, conform prevederilor menţionate la subpct. 4.2.4 din Normă, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
83.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea pentru analizele de laborator trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se cunoaşte că prevalenţa parazitului la nivelul zonei sau al compartimentului este maximă.
În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, prelevarea de eşantioane se efectuează imediat după ce temperatura apei a depăşit 17 °C;
83.2. în cazul în care moluştele fac obiectul eşantionării în conformitate cu cerinţele stabilite în tabelul nr.18, trebuie aplicate următoarele criterii:
83.2.1. trebuie prelevate Ostrea spp. Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii listate care sunt prezente;
83.2.2. dacă în unităţile de producţie sunt prezente moluşte slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate în principal acestea. În absenţa unor astfel de moluşte, moluştele selectate trebuie să includă moluştele sănătoase cu vârsta cea mai mare;
83.2.3. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor de moluşte în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de moluşte, trebuie incluse în eşantion moluşte reprezentând toate sursele de apă, în aşa fel încât toate părţile unităţii să fie reprezentate proporţional în eşantion;
83.2.4. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi de moluşte, trebuie incluse în eşantion moluşte reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în aşa fel încât toate părţile unităţii sau ale grupului de unităţi să fie reprezentate proporţional în eşantion.
Principalii factori de care trebuie să se ţină cont la selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenţii, prezenţa speciilor susceptibile, prezenţa speciilor-vector, batimetria şi practicile de gestionare.
84. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate, iar moluştele trebuie eşantionate în conformitate cu prevederile menţionate la pct.83 şi cu tabelul nr.18.
85. Eşantioanele prelevate în conformitate cu pct.83 şi cu tabelul 3 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute în pct.39, şi să prezinte rezultate negative pentru Marteilia refringens.
Tabelul 18
Programul de supraveghere pentru Marteilia refringens
| Nivelul de risc (Nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi | Numărul examenelor de laborator | Numărul de moluşte pe eşantion |
| Ridicat | 1 pe an | 1 la 2 ani | 150 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 150 |
| Scăzut | 1 la 2 ani | 1 la 4 ani | 150 |
86. O unitate care a fost infectată cu Marteilia refringens poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:
86.1. unitatea a fost golită în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166 din Normă, curăţată şi dezinfectată în conformitate cu pct.167, 168 şi 169 din Normă şi vidată sanitar în conformitate cu pct.170, 171 şi 172 din Normă;
86.2. se realizează repopularea, folosind moluşte care provin din unităţi ce se află:
86.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecţia cu Marteilia refringens;
86.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecţiei cu Marteilia refringens;
86.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecţia cu Marteilia refringens.
Secţiunea a-4-a
Cerinţe ca unităţile să demonstreze punerea în aplicare
a unui program de supraveghere pentru infecţia cu Bonamia exitiosa
şi cerinţe de reluare a acestui program după un focar de boală
87. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea, conform prevederilor menţionate la subpct. 4.2.4 din Normă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
87.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea unităţilor de producţie trebuie efectuate în acea perioadă din an în care se cunoaşte că prevalenţa Bonamia exitiosa a zonei sau a compartimentului este maximă.
În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, eşantionarea se efectuează de două ori pe an (primăvara şi toamna);
87.2. în cazul în care moluştele fac obiectul eşantionării în conformitate cu cerinţele stabilite în tabelul 19, trebuie aplicate următoarele criterii:
87.2.1. în prezenţa Ostrea spp., numai stridiile din această specie trebuie să fie selecţionate pentru eşantionare.
Dacă Ostrea spp. nu sunt prezente, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;
87.2.2. dacă sunt prezente moluşte slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate, în principal, acestea. În absenţa unor astfel de moluşte, moluştele selectate trebuie să includă moluştele sănătoase cu vârsta cea mai mare;
87.2.3. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de moluşte, trebuie incluse în eşantion moluşte reprezentând toate sursele de apă, în aşa fel încât toate părţile unităţii să fie reprezentate proporţional în eşantion;
87.2.4. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi, trebuie incluse în eşantion moluşte reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare, în aşa fel încât toate părţile unităţii sau ale grupului de unităţi să fie reprezentate proporţional în eşantion.
Principalii factori care trebuie avuţi în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenţii, prezenţa speciilor susceptibile, prezenţa speciilor-vector (de exemplu, Crassostrea gigas), batimetria şi practicile de gestionare.
88. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate, iar moluştele trebuie eşantionate în conformitate cu prevederile pct.87 şi ale tabelului 19.
89. Probele colectate în conformitate cu prevederile pct.87 şi ale tabelul 19 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct.61, şi să prezinte rezultate negative pentru Bonamia exitiosa.
Tabelul 19
Programul de supraveghere
pentru infecţia cu Bonamia exitiosa
| Nivelul de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi | Numărul examenelor de laborator | Numărul de moluşte pe eşantion |
| Ridicat | 1 pe an | 1 la 2 ani | 150 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 150 |
| Scăzut | 1 la 2 ani | 1 la 4 ani | 150 |
90. O unitate care a fost infectată cu Bonamia exitiosa poate relua un program de supraveghere cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:
90.1. a fost golită în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166 din Normă, curăţată şi dezinfectată în conformitate cu prevederile pct.167, 168 şi 169 din Normă şi vidată sanitar în conformitate cu prevederile pct.170, 171 şi 172 din Normă;
90.2. se realizează repopularea, folosind moluşte care provin din unităţi ce se află:
90.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecţia cu Bonamia exitiosa;
90.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecţiei cu Bonamia exitiosa;
90.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecţia cu Bonamia exitiosa.
Secţiunea a-5-a
Cerinţe ca unităţile să demonstreze punerea
în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecţia
cu Bonamia ostreae şi cerinţe de reluare a acestui
program după un focar de boală
91. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea, conform prevederilor menţionate la subpct. 4.2.4 din Normă, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
91.1. vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea unităţilor de producţie se efectuează în acea perioadă din an în care se ştie că prevalenţa Bonamia ostreae la nivelul zonei sau al compartimentului este maximă.
În cvazul în care astfel de date nu sunt disponibile, eşantionarea se efectuează iarna sau la începutul primăverii;
91.2. în cazul în care moluştele fac obiectul eşantionării în conformitate cu cerinţele stabilite în tabelul 20, trebuie aplicate următoarele criterii:
91.2.1. dacă Ostrea edulis sunt prezente, numai stridiile din această specie trebuie să fie selecţionate pentru eşantionare.
Dacă Ostrea edulis nu sunt prezente, eşantionul trebuie să fie reprezentativ pentru toate celelalte specii susceptibile care sunt prezente;
91.2.2. dacă sunt prezente moluşte slăbite, cu cochilia deschisă sau care au murit recent, dar care nu sunt încă descompuse, trebuie să fie selectate, în principal, acestea. În absenţa unor astfel de moluşte, moluştele selectate trebuie să includă moluştele sănătoase cu vârsta cea mai mare;
91.2.3. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor în care se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de moluşte, trebuie incluse în eşantion moluşte reprezentând toate sursele de apă, în aşa fel încât toate părţile unităţii să fie reprezentate proporţional în eşantion;
91.2.4. în cazul în care se efectuează eşantionarea în cadrul unităţilor sau al grupurilor de unităţi de moluşte, trebuie incluse în eşantion moluşte reprezentând un număr suficient de puncte de prelevare.
Principalii factori care trebuie avuţi în vedere pentru selectarea acestor puncte de prelevare sunt densitatea stocurilor, curenţii, prezenţa speciilor susceptibile, prezenţa speciilor-vector, batimetria şi practicile de gestionare.
92. Vizitele de verificare a stării de sănătate trebuie efectuate, iar moluştele trebuie eşantionate în conformitate cu prevederile menţionate la pct.91 şi în tabelul 20.
93. Probele colectate în conformitate cu prevederile pct.91 şi ale tabelului 20 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct.61, şi să prezinte rezultate negative pentru Bonamia ostreae.
Tabelul 20
Programul de supraveghere
pentru infecţia cu Bonamia ostreae
| Nivelul de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi | Numărul examenelor de laborator | Numărul de moluşte pe eşantion |
| Ridicat | 1 pe an | 1 la 2 ani | 150 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 150 |
| Scăzut | 1 la 2 ani | 1 la 4 ani | 150 |
94. O unitate care a fost infectată cu Bonamia ostreae poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:
94.1. a fost golită în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166 din Normă, curăţată şi dezinfectată în conformitate cu prevederile pct.167, 168 şi 169 din Normă şi vidată sanitar în conformitate cu prevederile pct.170, 171 şi 172 din Normă; şi
94.2. se realizează repopularea, folosind moluşte care provin din unităţi ce se află:
94.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecţia cu Bonamia ostreae;
94.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecţiei cu Bonamia ostreae;
94.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecţia cu Bonamia ostreae.
Secţiunea a-6-a
Cerinţe ca unităţile să demonstreze punerea în aplicare
a unui program de supraveghere pentru infecţia cu WSSV şi cerinţe
de reluare a acestui program după un focar de boală
95. Vizitele de verificare a stării de sănătate şi eşantionarea, conform prevederilor menţionate la subpct. 4.2.4 din Normă, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
95.1. eşantionarea crustaceelor în vederea efectuării examenelor de laborator trebuie să aibă loc în cazul în care este probabil ca temperatura apei să atingă cea mai înaltă valoare anuală.
Această cerinţă privind temperatura apei trebuie să se aplice, de asemenea, vizitelor de verificare a stării de sănătate, în cazul în care acestea sunt fezabile şi oportune;
95.2. în cazul în care crustaceele fac obiectul eşantionării în conformitate cu cerinţele stabilite în tabelul 21, trebuie aplicate următoarele criterii:
95.2.1. dacă în unităţile de producţie sunt prezente crustacee slăbite sau muribunde, trebuie să fie selectate în principal acestea.
În cazul în care astfel de crustacee nu sunt prezente, cele selectate trebuie să includă crustacee din cohorte de mărime diferită, şi anume exemplare tinere şi adulte din speciile susceptibile selectate, reprezentate proporţional în eşantion;
95.2.2. dacă se utilizează mai mult de o sursă de apă pentru producţia de crustacee, trebuie incluse în eşantion crustacee susceptibile care reprezintă toate sursele de apă.
96. Vizitele de verificare a stării de sănătate se efectuează, iar crustaceele se eşantionează în conformitate cu prevederile menţionate la pct.95 şi cu cele din tabelul 21.
97. Eşantioanele prelevate în conformitate cu prevederile menţionate la pct.95 şi cu cele din tabelul 21 trebuie să fie testate, folosind metodele de diagnostic prevăzute la pct.73, şi să prezinte rezultate negative pentru infecţia cu WSSV.
Tabelul 21
Programul de supraveghere
pentru infecţia cu WSSV
| Nivel de risc (nivelul de risc atribuit unităţii de către autoritatea competentă, astfel cum este prevăzut la pct.4) |
Numărul vizitelor de verificare a stării de sănătate în fiecare unitate/grup de unităţi | Numărul examenelor de laborator | Numărul de crustacee pe eşantion |
| Ridicat | 1 pe an | 1 la 2 ani | 150 |
| Mediu | 1 la 2 ani | 1 la 2 ani | 150 |
| Scăzut | 1 la 2 ani | 1 la 4 ani | 150 |
98. O unitate care a fost infectată cu WSSV poate relua un program de supraveghere pentru această boală cu condiţia îndeplinirii următoarelor cerinţe:
97.1. a fost golită în conformitate cu prevederile menţionate la pct.161-166 din Normă, curăţată şi dezinfectată în conformitate cu prevederile menţionate la pct.167, 168 şi 169 din Normă, şi vidată sanitar în conformitate cu prevederile menţionate la pct.170, 171 şi 172 din Normă;
98.2. se realizează repopularea, folosind crustacee care provin din unităţi ce se află:
98.2.1. într-o zonă sau într-un compartiment indemn de infecţia cu WSSV;
98.2.2. într-o zonă sau într-un compartiment care face obiectul unui program de eradicare împotriva infecţiei cu WSSV;
98.2.3. în curs de punere în aplicare a unui program de supraveghere pentru infecţia cu WSSV.