– Directiva 94/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 1994 privind condiţiile de acordare şi folosire a autorizaţiilor de prospectare, explorare şi extracţie a hidrocarburilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 164 din 30 iunie 1994, CELEX: 31994L0022, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanţa uniunii energetice şi a acţiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr.663/2009 şi (CE) nr.715/2009 ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE şi 2013/30/UE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE şi (UE) 2015/652 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr.525/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului;

– Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deşeurilor din industriile extractive şi de modificare a Directivei 2004/35/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 102 din 11 aprilie 2006, CELEX: 32006L0021, aşa cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr.596/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iunie 2009 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control – Adaptare la procedura de reglementare cu control – Partea a patra.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi obiectul codului

(1) Codul subsolului are drept scop instituirea cadrului normativ menit să asigure folosirea raţională şi complexă a subsolului pentru satisfacerea necesarului de materie primă minerală şi a altor necesităţi ale economiei naţionale, să asigure securitatea lucrărilor la folosirea subsolului, precum şi apărarea drepturilor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, de asemenea să asigure prevenirea sau reducerea oricăror efecte negative asupra mediului, în special asupra apei, aerului, solului, faunei, florei şi peisajului, precum şi a oricăror riscuri pentru sănătatea umană, rezultate din gestionarea deşeurilor din industriile extractive.

(2) Obiectul prezentului cod sunt procedurile şi reglementările aplicate în procesul de folosire şi protecţie a subsolului, având în vedere importanţa resurselor minerale în asigurarea securităţii economice a statului şi în dezvoltarea durabilă a societăţii.

Articolul 2. Domeniul de aplicare

(1) Codul subsolului reprezintă cadrul juridic principal prin care se asigură reglementarea raporturilor juridice în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(2) Prezentul cod se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. Dacă prevederile tratatului internaţional la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decât cele prevăzute în legislaţia Republicii Moldova cu privire la folosirea şi protecţia subsolului, se aplică prevederile tratatului internaţional.

(3) Raporturile juridice legate de folosirea şi protecţia terenurilor, a apelor, a pădurilor care apar în procesul folosirii subsolului se reglementează prin actele normative corespunzătoare.

(4) Raporturile juridice civile legate de folosirea subsolului se reglementează de normele legislaţiei civile, dacă acestea nu sunt reglementate de normele prezentului cod.

Articolul 3. Subiecţii raporturilor juridice în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului

(1) Subiecţi ai raporturilor juridice în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale, precum şi persoanele juridice şi fizice din Republica Moldova şi din străinătate.

(2) În numele statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, la raporturile juridice în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului participă autorităţile administraţiei publice centrale şi locale conform competenţelor stabilite de prezentul cod.

(3) Persoanele juridice şi fizice străine beneficiază de aceleaşi drepturi şi poartă aceleaşi obligaţii în procesul de folosire şi protecţie a subsolului ca şi persoanele juridice şi fizice din Republica Moldova, conform legislaţiei.

(4) Persoanele juridice şi fizice dobândesc statut de titular al autorizaţiei de folosinţă a subsolului după ce li se eliberează autorizaţia de folosinţă a subsolului.

Articolul 4. Noţiuni principale

În sensul prezentului cod, noţiunile utilizate se definesc după cum urmează:

autoritate competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului – Agenţia de Mediu, care este autoritatea administrativă centrală din subordinea Ministerului Mediului, specializată în cercetarea, evidenţa şi reglementarea folosirii raţionale a resurselor minerale, având drept scop implementarea politicii statului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;

autorizaţie de folosinţă a subsolului – act permisiv care oferă titularului acestuia dreptul de a folosi subsolul conform modalităţilor stabilite de prezentul cod. Autorizaţia de folosinţă a subsolului poate fi acordată pentru fiecare activitate în parte sau pentru mai multe activităţi odată prevăzute la art.8;

bază de materie primă minerală – totalitatea rezervelor de substanţe minerale utile şi a componentelor însoţitoare cercetate, evaluate în prealabil, care pot fi folosite în diverse domenii ale economiei naţionale;

cercetare geologică a subsolului – complex de lucrări efectuate în scopul determinării structurii scoarţei terestre şi a proceselor ce decurg în ea, al prospectării şi explorării substanţelor minerale utile, lucrări de cercetare în scopul construirii sau exploatării construcţiilor subterane care nu sunt legate de extragerea substanţelor minerale utile, precum şi în scopul organizării în subsol a obiectivelor geologice protejate;

cianuri disociabile în mediu slab acid – cianuri şi compuşi cianurici care se disociază în mediu slab acid la un pH definit;

deşeuri extractive – deşeuri rezultate din activitatea de cercetare geologică a subsolului, exploatare, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor, fiind exceptate următoarele:

a) deşeurile care sunt generate de prospectarea, extracţia, tratarea resurselor minerale şi exploatarea carierelor, care însă nu rezultă în mod direct din aceste operaţiuni;

b) deşeurile rezultate din activităţi marine de prospecţiune, extracţie şi tratare a resurselor minerale;

c) injectarea substanţelor cu conţinut de apă care rezultă în urma operaţiilor de explorare şi extracţie a hidrocarburilor sau în urma activităţilor miniere, precum şi injectarea apelor, din motive tehnice, în formaţiunile geologice din care au fost extrase hidrocarburile sau alte substanţe ori în formaţiunile geologice care, din motive naturale, sunt permanent inadecvate pentru alte întrebuinţări. Aceste injectări nu conţin decât substanţe care rezultă din operaţiile menţionate anterior;

d) reinjectarea apelor subterane pompate din mine şi cariere sau care provin din activităţi de construcţii ori de întreţinere a lucrărilor de inginerie civilă;

deşeuri inerte – deşeuri care nu suferă nicio modificare fizică, chimică sau biologică importantă. Deşeurile inerte nu se descompun, nu ard şi nu produc nicio altă reacţie fizică sau chimică, nu sunt biodegradabile şi nu deteriorează alte materiale cu care intră în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului sau să dăuneze sănătăţii omului. Producţia totală de levigat şi conţinutul de poluanţi al deşeurilor, precum şi ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative şi, în special, să nu pericliteze calitatea apelor de suprafaţă şi/sau a apelor subterane;

deţinător de deşeuri extractive – producător de deşeuri extractive ori persoană fizică sau juridică care este în posesia acestor deşeuri;

dig – structură construită proiectată să reţină sau să limiteze apa şi/sau deşeurile într-un iaz de decantare;

excavaţie minieră – spaţiu la suprafaţă, creat în urma lucrărilor miniere, care reprezintă o concavitate în subsol;

exploatare – ansamblu de lucrări executate în subteran şi/sau la suprafaţă pentru extragerea substanţelor minerale utile;

extindere a bazei de materie primă minerală – complex de lucrări de cercetări geologice efectuate în scopul descoperirii de zăcăminte noi sau de rezerve noi (sporirea rezervelor) de substanţe minerale utile pentru compensarea micşorării acestora în urma extragerii sau a altor factori;

Fondul de stat de informaţii privind subsolul – totalitatea informaţiilor geologice privind subsolul, reglementate la art.30 alin.(1), şi a resurselor informaţionale geologice de stat;

garanţie financiară pentru refacerea mediului – obligaţia şi răspunderea titularilor autorizaţiilor de folosinţă a subsolului privind asigurarea mijloacelor financiare necesare pentru refacerea mediului;

gol minier – spaţiu rezultat în urma extracţiei substanţelor minerale utile în subsol, care prezintă stabilitate structurală cu sau fără lucrări inginereşti şi care poate fi utilizat în alte scopuri după încetarea activităţii miniere;

haldă – amplasament amenajat pentru depozitarea deşeurilor solide la suprafaţă;

iaz de decantare – sit natural sau un amplasament amenajat pentru depozitarea deşeurilor fin granulate, în mod normal steril de procesare, împreună cu cantităţi variabile de apă liberă, rezultate din tratarea resurselor minerale, precum şi din recircularea şi limpezirea apei de proces;

industrii extractive – ansamblu de unităţi şi întreprinderi angajate în extracţiile de suprafaţă sau subterane ale resurselor minerale în scopuri comerciale, inclusiv prin forare sau tratare a materialului extras;

instalaţie de gestionare a deşeurilor extractive – orice suprafaţă desemnată pentru acumularea sau depozitarea deşeurilor extractive solide sau lichide, în soluţie sau în suspensie, pentru următoarele perioade:

a) nicio perioadă – pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor din categoria A şi instalaţiile pentru deşeurile caracterizate ca periculoase în planul de gestionare a deşeurilor extractive;

b) o perioadă mai mare de 6 luni – pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor periculoase generate în mod neprevăzut;

c) o perioadă mai mare de un an – pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor neinerte nepericuloase;

d) o perioadă mai mare de 3 ani – pentru instalaţiile pentru soluri nepoluate, deşeuri de prospecţiune nepericuloase, deşeuri rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei şi deşeuri inerte.

Astfel de instalaţii includ orice dig sau altă structură care conţine, reţine, limitează sau serveşte în orice alt mod o astfel de instalaţie şi care include de asemenea, dar nu se limitează la, halde şi iazuri de decantare, dar care exclude golurile de excavare în care sunt reamplasate deşeurile, după extracţia substanţelor minerale utile, în scopuri de reabilitare şi construcţie;

levigat – orice lichid care percolează prin deşeul depozitat şi care rezultă din acesta sau este conţinut în cadrul unei instalaţii de gestionare a deşeurilor, inclusiv scurgerile poluate, şi care poate dăuna mediului în cazul în care nu este tratat corespunzător;

materie primă minerală – substanţe minerale utile extrase, care au fost supuse prelucrării primare;

modificare substanţială – modificare adusă structurii sau exploatării unei instalaţii de gestionare a deşeurilor extractive, care, în opinia autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, poate avea efecte negative importante asupra sănătăţii umane sau mediului;

monitoringul stării subsolului – sistem de observaţii regulate asupra stării subsolului în scopul depistării la timp a schimbărilor stării lui, evaluarea acestor schimbări, prevenirea şi înlăturarea consecinţelor proceselor şi ale fenomenelor negative;

operator – orice persoană fizică sau juridică responsabilă pentru gestionarea deşeurilor extractive în conformitate cu legislaţia în domeniu, inclusiv în ceea ce priveşte stocarea temporară a deşeurilor extractive, precum şi în etapele de exploatare a instalaţiei şi după închiderea acesteia;

perimetru de cercetare – arie corespunzătoare proiecţiei la suprafaţă a conturului părţii din scoarţa terestră în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de cercetare pentru identificarea şi evaluarea resurselor minerale;

perimetru de exploatare – arie corespunzătoare proiecţiei la suprafaţă a conturului părţii din scoarţa terestră în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de exploatare a resurselor minerale, precum şi suprafeţele necesare pentru desfăşurarea activităţilor de prelucrare, preparare a resurselor minerale şi de stocare a produselor reziduale miniere;

prelucrare a substanţelor minerale utile – proces mecanic, fizic, biologic, termic, chimic sau combinaţii de procese aplicate substanţelor minerale utile, inclusiv sortare, spălare, concasare, precum şi reprocesare a deşeurilor înlăturate anterior, dar cu excepţia topirii, a procedeelor de prelucrare termică (alta decât calcinarea) şi a procedeelor metalurgice;

priză de apă subterană – locul de extragere sau captare a apei din surse subterane cu totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor. Priza de apă poate conţine una sau mai multe instalaţii de captare a apei;

program de stat – program elaborat în scopul aplicării strategiilor şi a politicilor în domeniul folosirii raţionale şi protecţiei subsolului, care se realizează cu fonduri alocate de la bugetul de stat;

prospecţiune – căutarea zăcămintelor minerale cu valoare economică, inclusiv prelevarea de probe, prelevarea globală, execuţia de foraje şi şanţuri, dar cu excluderea oricăror lucrări necesare pentru exploatarea acestor zăcăminte şi a tuturor activităţilor asociate direct cu o operaţiune de extracţie existentă;

reabilitare – refacere a terenului afectat de o instalaţie de gestionare a deşeurilor extractive astfel încât starea acestuia să fie readusă la un nivel satisfăcător, în special în ceea ce priveşte calitatea solului, viaţa sălbatică, habitatele naturale, sistemele hidrologice, peisajul şi posibilităţile de utilizare corespunzătoare;

recultivare – refacere a mediului geologic şi a ecosistemelor terestre afectate de activitatea minieră, cât mai aproape de starea naturală, prin aplicarea unor măsuri de remediere şi/sau reconstrucţie ecologică, complementare şi compensatorii, şi prin eliminarea oricărui risc semnificativ de impact asupra acestora, conform categoriei de destinaţie şi modului de folosinţă a terenului;

Registrul geologic de stat – resursă informaţională unică ce conţine date cu privire la cercetarea, folosirea şi protecţia subsolului pe teritoriul Republicii Moldova, creată în urma documentării în cadrul unui sistem informaţional dedicat;

sector de subsol – parte de subsol geometrizată, care are hotare în spaţiu, ale căror coordonate sunt fixate sub formă de tabel şi/sau în formă grafică;

sol nepoluat – solul care este îndepărtat din stratul superior al solului în cursul activităţilor extractive şi care nu este considerat poluat;

steril de procesare – deşeuri solide sau şlamuri care rămân după tratarea mineralelor prin procedee de separare (de exemplu, măcinare, zdrobire, sortare după mărime, flotaţie şi alte tehnici fizico-chimice) pentru extragerea mineralelor valoroase dintr-o rocă mai puţin valoroasă;

studiu de fezabilitate privind valorificarea substanţelor minerale utile – analiză complexă şi detaliată a posibilităţilor de exploatare şi utilizare economică a resurselor minerale. Acest studiu are ca obiectiv evaluarea fezabilităţii tehnice, economice, sociale şi de mediu a unui proiect minier sau a unei activităţi de extracţie şi prelucrare a resurselor minerale;

subsol – parte a scoarţei terestre aflată sub stratul de sol fertil, iar în lipsa acestuia, sub suprafaţa terestră şi fundul bazinelor de apă şi al apelor curgătoare, care ajunge până la adâncimi accesibile pentru cercetare geologică şi valorificare;

substanţe minerale utile – acumulări, în subsol, de minerale naturale, hidrocarburi şi ape subterane, ale căror compoziţie chimică şi proprietăţi fizice permit folosirea lor în sfera producţiei materiale şi a consumului imediat sau după prelucrare. La substanţe minerale utile se referă şi rămăşiţele biologice împietrite (fosile) aflate în subsol;

titular al autorizaţiei de folosinţă a subsolului – orice persoană juridică sau fizică, din Republica Moldova sau străină, care poate desfăşura una sau mai multe activităţi prevăzute la art.8;

tratare a resurselor minerale – proces mecanic, fizic, biologic, termic sau chimic ori combinaţii de procese aplicate resurselor minerale, inclusiv celor provenind din exploatarea carierelor, destinate extracţiei mineralelor, inclusiv modificarea dimensiunii, trierea, separarea şi leşierea, precum şi reprocesarea deşeurilor înlăturate anterior, dar cu excepţia topirii, a procedeelor de prelucrare termică (alta decât calcinarea) şi a procedeelor metalurgice;

zăcământ de substanţe minerale utile – acumulare naturală de substanţe minerale utile, care, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, poate fi obiect de valorificare industrială în condiţiile stării actuale a tehnicii şi economiei, fapt confirmat prin înregistrarea corespunzătoare în Registrul geologic de stat.

[Art.4 modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Articolul 5. Principiile legislaţiei cu privire la subsol

Legislaţia cu privire la subsol se bazează pe următoarele principii:

a) asigurarea folosirii raţionale, complexe şi inofensive a subsolului;

b) asigurarea protecţiei subsolului şi a mediului;

c) asigurarea îmbinării intereselor naţionale şi locale;

d) asigurarea extinderii bazei de materie primă minerală;

e) asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor persoanelor juridice şi fizice la folosirea subsolului;

f) respectarea tratamentului egal, a transparenţei şi a nediscriminării în procesul de atribuire şi exploatare a subsolului;

g) previzibilitatea şi stabilitatea reglementărilor în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

Articolul 6. Proprietatea asupra subsolului, substanţelor minerale utile şi asupra materiei prime minerale

(1) Bogăţiile de orice natură ale subsolului Republicii Moldova, inclusiv substanţele minerale utile pe care le conţine, spaţiile subterane ale subsolului, precum şi apele de suprafaţă şi cele subterane fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.

(2) Sectoarele de subsol nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în folosinţă. Toate actele juridice privind înstrăinarea sau dobândirea sectoarelor de subsol în folosul persoanelor fizice sau juridice cu capital privat, inclusiv prin privatizare, precum şi actele juridice privind darea acestora în comodat persoanelor menţionate sunt lovite de nulitate absolută.

(3) Substanţele minerale utile extrase aparţin titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului cu drept de proprietate, în cazul în care decizia de eliberare a autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu prevede altfel.

Articolul 7. Dreptul statului la rechiziţionarea materiei prime minerale

(1) În caz de calamitate naturală, catastrofă tehnogenă sau în alte cazuri prevăzute de legislaţia cu privire la situaţiile excepţionale, Guvernul are dreptul să rechiziţioneze o parte sau toată materia primă minerală, necesară pentru nevoile statului, pe parcursul întregii perioade a situaţiei excepţionale.

(2) Rechiziţionarea materiei prime minerale de la titularii autorizaţiilor de folosinţă a subsolului se face indiferent de tipul de proprietate şi de apartenenţă statală, în conformitate cu Legea nr.1384/2002 cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii în interes public, cu compensarea ulterioară proprietarilor a cheltuielilor suportate la exploatarea materiei prime minerale rechiziţionate.

Articolul 8. Tipurile de folosire a subsolului

În conformitate cu prezentul cod, subsolul se atribuie în folosinţă pentru desfăşurarea următoarelor activităţi:

a) cercetarea geologică a subsolului;

b) exploatarea substanţelor minerale utile;

c) folosirea golurilor miniere;

d) depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor în subsol;

e) organizarea obiectivelor geologice protejate de stat;

f) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, a altor materiale geologice de colecţie;

g) exploatarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive.

Articolul 9. Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol

(1) Dreptul de folosinţă asupra subsolului în vederea desfăşurării activităţilor prevăzute la art.8 se realizează în baza autorizaţiei de folosinţă a subsolului, eliberată în condiţiile prezentului cod.

(2) Autorizaţia de folosinţă a subsolului este un act permisiv în sensul Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(3) Autorizaţia de folosinţă a subsolului se eliberează gratuit.

Articolul 10. Termenele de folosire a subsolului

(1) Autorizaţiile de folosinţă a subsolului se eliberează pe termen limitat şi nelimitat.

(2) Pe termen limitat, autorizaţia de folosinţă a subsolului se eliberează pentru:

a) cercetarea geologică a subsolului, colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, a altor materiale geologice de colecţie şi pentru exploatarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive – pe un termen de 5 ani;

b) extragerea substanţelor minerale utile şi folosirea golurilor miniere – pe termenul de exploatare a zăcământului sau a sectorului de exploatare, care este stabilit de proiectul tehnologic pentru exploatarea şi recultivarea acestuia, dar nu mai mult de 20 de ani. În caz de necesitate, termenul limitat prevăzut în autorizaţia de folosinţă a subsolului se prelungeşte de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, la solicitarea titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului, dacă se respectă condiţiile de folosire a subsolului, pe perioade consecutive care să nu depăşească 5 ani. Termenul de valabilitate a autorizaţiei de folosinţă a subsolului se prelungeşte în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(3) Pe termen nelimitat, autorizaţia de folosinţă a subsolului se eliberează pentru depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor în subsol şi pentru organizarea obiectivelor geologice protejate de stat.

Capitolul II

REGLEMENTAREA DE CĂTRE STAT A FOLOSIRII

ŞI PROTECŢIEI SUBSOLULUI

Articolul 11. Administrarea de stat în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului

În procesul administrării de stat în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului participă:

a) Guvernul;

b) Ministerul Mediului;

c) autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;

[Lit.d) abrogată prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

e) Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;

f) autorităţile administraţiei publice locale.

Articolul 12. Competenţa Guvernului

De competenţa Guvernului sunt:

a) asigurarea realizării politicii statului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;

b) aprobarea creării Registrului geologic de stat şi, după caz, a altor sisteme şi resurse informaţionale geologice de stat, în conformitate cu cadrul normativ din domeniul informatizării şi al resurselor informaţionale de stat;

c) stabilirea modului de constituire a Fondului de stat de informaţii privind subsolul, precum şi a modului de acces şi de oferire a informaţiilor din fond;

d) aprobarea tarifelor şi a normelor de timp pentru lucrările de cercetare geologică a subsolului finanţate din bugetul de stat;

e) aprobarea programelor de stat de cercetare geologică a subsolului în scopul extinderii bazei de materie primă minerală pentru satisfacerea necesarului economiei naţionale în resurse industriale de substanţe minerale utile şi luarea măsurilor pentru realizarea acestor programe;

f) aprobarea, la propunerea Ministerului Mediului, a listei substanţelor minerale utile de importanţă naţională;

g) adoptarea hotărârilor şi a clauzelor contractuale cu privire la transmiterea dreptului de folosinţă asupra zăcămintelor de substanţe minerale utile de importanţă naţională pentru cercetare geologică şi exploatare şi/sau limitarea, suspendarea sau încetarea acestui drept;

h) aprobarea cotelor la exportul de materie primă minerală şi a limitelor de extragere a unor tipuri de substanţe minerale utile;

i) aplicarea restricţiilor la folosirea subsolului pe sectoare aparte pentru asigurarea securităţii naţionale şi a protecţiei mediului;

j) aprobarea standardelor, normelor şi a regulilor corespunzătoare privind modul de folosire şi protecţie a subsolului;

k) stabilirea modului de efectuare a expertizei de stat a informaţiei geologice privind subsolul şi de aprobare a rezervelor de substanţe minerale utile;

l) aprobarea modului de prezentare a rapoartelor privind mişcarea rezervelor de substanţe minerale utile de către titularii autorizaţiilor de folosinţă a subsolului;

m) adoptarea hotărârilor cu privire la construirea pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile, precum şi cu privire la amplasarea în locurile aflării acestora a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;

n) reglementarea comerţului cu substanţe minerale utile solide;

o) stabilirea modului de gestionare a deşeurilor din industria extractivă;

p) adoptarea hotărârilor cu privire la depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor în subsol;

q) adoptarea hotărârilor cu privire la organizarea obiectivelor geologice protejate de stat;

r) aprobarea mecanismului de constituire, actualizare şi restituire a garanţiei financiare pentru refacerea mediului, precum şi a procedurii de control şi monitorizare a acestora;

s) aprobarea Regulamentului cu privire la garanţia financiară pentru refacerea mediului la exploatarea resurselor minerale;

t) stabilirea modului de atribuire a sectoarelor de subsol pentru extragerea substanţelor minerale utile prin concurs public, în conformitate cu art.38 şi 39;

u) aprobarea Regulamentului cu privire la schimbarea destinaţiei terenurilor pentru exploatarea minieră.

Articolul 13. Competenţa Ministerului Mediului

De competenţa Ministerului Mediului sunt:

a) elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;

b) elaborarea, în comun cu autorităţile centrale de specialitate şi alte instituţii interesate, a programelor de stat de cercetare geologică a subsolului în scopul extinderii bazei de materie primă minerală a ţării şi al monitoringului stării subsolului, precum şi asigurarea realizării acestora;

c) stabilirea modului de înregistrare de stat şi de evidenţă de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului;

d) determinarea modului de ţinere a Cadastrului de stat al zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe minerale utile, a Cadastrului de stat al sectoarelor de subsol în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile şi a Registrului geologic de stat;

e) elaborarea actelor normative în domeniul cercetării geologice a subsolului, folosirii şi protecţiei acestuia;

f) elaborarea şi aprobarea normelor şi a regulilor în domeniul cercetării geologice a subsolului, folosirii şi protecţiei acestuia;

g) elaborarea mecanismului de constituire, actualizare şi restituire a garanţiei financiare pentru refacerea mediului, precum şi a procedurii de control şi monitorizare a acestora;

h) elaborarea Regulamentului cu privire la garanţia financiară pentru refacerea mediului la exploatarea resurselor minerale;

i) determinarea zonelor pentru exercitarea activităţilor de prospectare, explorare şi extracţie a hidrocarburilor;

j) elaborarea Regulamentului cu privire la schimbarea destinaţiei terenurilor pentru exploatarea minieră.

Articolul 14. Competenţa autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului

De competenţa autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului sunt:

a) implementarea politicii statului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;

b) asistarea Ministerului Mediului, în comun cu autorităţile centrale de specialitate şi alte instituţii interesate, la elaborarea programelor de stat de cercetare geologică a subsolului în scopul extinderii bazei de materie primă minerală şi al monitoringului stării subsolului, precum şi asigurarea realizării acestora;

c) exercitarea funcţiei de beneficiar al lucrărilor de cercetare geologică a subsolului finanţate din bugetul de stat şi executarea lucrărilor de monitoring al apelor subterane;

d) înregistrarea de stat şi evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului;

e) efectuarea expertizei geologice de stat;

f) ţinerea Fondului de stat de informaţii privind subsolul;

g) ţinerea Cadastrului de stat al zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe minerale utile, a Cadastrului de stat al sectoarelor de subsol în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile şi a Registrului geologic de stat;

h) organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol;

i) participarea la elaborarea proiectelor de acte normative, de standarde, norme şi reguli privind cercetarea geologică, folosirea şi protecţia subsolului;

j) elaborarea şi aprobarea, în limitele competenţei, a normelor şi a regulilor de cercetare geologică a subsolului;

k) monitorizarea lucrărilor de cercetare geologică;

l) elaborarea de propuneri pentru lista substanţelor minerale utile de importanţă naţională;

m) eliberarea avizului cu privire la lipsa sau existenţa de substanţe minerale utile pe teritoriul preconizat pentru construcţii;

n) acordarea, suspendarea, retragerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului ce acordă dreptul de a desfăşura activităţi legate de folosirea subsolului;

o) adoptarea deciziilor privind scoaterea la concurs a sectoarelor de subsol şi/sau a zăcămintelor de substanţe minerale utile solicitate pentru cercetare geologică şi/sau valorificare industrială, cu excepţia celor de importanţă naţională;

p) adoptarea deciziilor de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la art.8 şi eliberarea autorizaţiei, dacă este cazul;

q) realizarea şi actualizarea periodică a unui inventar al instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive, inclusiv al celor care au fost închise şi al celor abandonate, localizate pe teritoriul ţării, care cauzează impact negativ grav asupra mediului ori au potenţialul de a deveni pe termen scurt sau mediu o ameninţare gravă pentru sănătatea umană şi mediu;

r) elaborarea şi aprobarea conţinutului-cadru al proiectelor tehnice de folosinţă a subsolului;

s) elaborarea şi aprobarea unui regulament privind conţinutul-cadru, procedura de elaborare şi coordonare a planurilor anuale de dezvoltare a lucrărilor miniere;

t) coordonarea documentaţiei tehnice (tehnologice) de proiect privind folosirea subsolului la capitolele ce ţin de informaţia geologică, rezervele geologice şi industriale de substanţe minerale utile, cu păstrarea acesteia pentru sistematizare;

u) stabilirea consecutivităţii obţinerii actelor anexate la cererea de eliberare a autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru tipurile de folosire a subsolului stabilite la art.8;

v) coordonarea planurilor anuale de dezvoltare a lucrărilor miniere;

w) coordonarea normativelor de pierderi de substanţe minerale utile;

x) asigurarea implementării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului al activităţilor planificate privind construcţia de obiecte noi, extinderea, reconstrucţia, modernizarea, reprofilarea, planificarea construcţiilor şi/sau al unor genuri de activitate noi privind dobândirea sau utilizarea resurselor naturale, conform prevederilor Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului;

y) eliberarea acordului de mediu, suspendarea, retragerea sau prelungirea valabilităţii acestuia, inclusiv în privinţa activităţilor de înhumare (depozitare) a deşeurilor periculoase şi a deşeurilor, conform prevederilor Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

[Art.14 modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Articolul 15. Competenţa Agenţiei de Mediu

[Art.15 abrogat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Articolul 16. Competenţa Inspectoratului pentru Protecţia Mediului

De competenţa Inspectoratului pentru Protecţia Mediului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului sunt:

a) controlul de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului;

b) controlul geologic de stat;

c) supravegherea minieră de stat;

d) constatarea şi evaluarea prejudiciilor cauzate mediului în urma nerespectării legislaţiei cu privire la subsol;

e) intentarea acţiunilor civile de recuperare a prejudiciilor cauzate mediului ca urmare a încălcării actelor normative cu privire la subsol;

f) înaintarea cererilor în instanţele de judecată competente, precum şi către alte autorităţi de drept în vederea recuperării prejudiciilor cauzate mediului în urma desfăşurării activităţilor ilicite legate de folosirea subsolului;

g) monitorizarea şi controlul folosirii garanţiei financiare pentru refacerea mediului.

Articolul 17. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale

De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sunt:

a) atribuirea în folosinţă a terenurilor proprietate a unităţii administrativ-teritoriale pentru cercetare geologică şi exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;

b) participarea la elaborarea programelor de folosire raţională a subsolului la nivel local;

c) coordonarea lucrărilor de dinamitare în procesul de extragere a substanţelor minerale utile;

d) participarea în procesul de avizare a evaluării impactului asupra mediului.

Capitolul III

CERCETAREA GEOLOGICĂ A SUBSOLULUI

Articolul 18. Sarcinile cercetării geologice a subsolului

Sarcinile cercetării geologice a subsolului sunt următoarele: obţinerea datelor privind structura geologică a subsolului, privind procesele care au loc în acesta, obţinerea informaţiei privind câmpurile geofizice, starea geochimică, geomecanică şi geoecologică a subsolului, descoperirea şi evaluarea substanţelor minerale utile, cercetarea condiţiilor formării şi amplasării lor, determinarea condiţiilor tehnico- miniere şi a altor condiţii de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile şi de folosire a subsolului în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile.

Articolul 19. Tipurile de cercetare geologică a subsolului

(1) În conformitate cu prezentul cod, tipurile de cercetare geologică a subsolului sunt următoarele:

a) cercetarea geologică a subsolului în scopul identificării, reevaluării şi sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor;

b) cercetarea geologică a subsolului în scopul folosirii golurilor miniere;

c) cercetarea geologică a subsolului în scopul organizării obiectivelor geologice protejate;

d) cercetarea geologică a stării subsolului.

(2) Normele şi regulile de executare a tipurilor de cercetare geologică a subsolului menţionate la alin.(1), precum şi cerinţele faţă de informaţia geologică obţinută se stabilesc de autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(3) Cercetarea geologică a subsolului se efectuează în baza autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică, eliberată de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

Articolul 20. Cerinţele de bază la cercetarea geologică a subsolului

(1) La cercetarea geologică a subsolului se asigură:

a) aplicarea metodelor şi a procedeelor raţionale şi eficiente de cercetare geologică a subsolului, care garantează protecţia mediului şi conservarea proprietăţilor naturale ale subsolului;

b) plenitudinea cercetării structurii geologice a subsolului, a condiţiilor tehnico-miniere, hidrogeologice şi a altor condiţii de exploatare a zăcămintelor cercetate, precum şi a condiţiilor de construire şi exploatare a golurilor miniere;

c) veridicitatea determinării cantităţii şi calităţii rezervelor tuturor substanţelor minerale utile şi ale componentelor ce se conţin în acestea, a proprietăţilor tehnologice ale substanţelor minerale utile şi ale rocilor de magazin, precum şi a proceselor ce au loc în ele;

d) depozitarea rocilor şi a substanţelor minerale utile extrase, excluzând impactul lor negativ asupra mediului şi sănătăţii populaţiei;

e) integritatea documentaţiei geologice şi de proiect, a probelor de roci şi minereuri, carotei, a duplicatelor probelor de substanţe minerale utile;

f) integritatea excavaţiilor miniere de cercetare şi a sondelor de foraj ce pot fi utilizate la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile sau în alte scopuri;

g) lichidarea, în modul stabilit, a excavaţiilor miniere şi a sondelor de foraj care nu mai pot fi folosite;

h) cercetarea, prognozarea şi determinarea unui posibil impact negativ asupra mediului şi asupra stării subsolului în cazul sarcinilor tehnogene legate de folosirea subsolului;

i) recultivarea terenurilor degradate în timpul cercetării geologice a subsolului şi aducerea acestora într-o stare nepericuloasă din punct de vedere ecologic.

(2) Persoanele fizice şi juridice care efectuează lucrări de cercetare geologică a subsolului pot stabili şi alte cerinţe, dacă acestea nu contravin legislaţiei.

Articolul 21. Înregistrarea de stat şi evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului

(1) Înregistrarea de stat şi evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului se efectuează în scopul generalizării şi folosirii cu maximă eficienţă a rezultatelor cercetării subsolului, precum şi al evitării dublării lucrărilor menţionate.

(2) Toate tipurile de lucrări de cercetare geologică a subsolului, executate de către persoanele fizice şi juridice, indiferent de apartenenţă şi de forma lor juridică de organizare, se supun înregistrării de stat.

(3) Înregistrarea de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului fără acordul preliminar, confirmat documentar, al proprietarului terenului pentru efectuarea acestora se interzice.

(4) Efectuarea lucrărilor de cercetare geologică a subsolului fără înregistrarea de stat a acestora se interzice.

(5) Evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului reprezintă evidenţa cercetării geologice, hidrogeologice, geologice-inginereşti, geofizice şi geoecologice a subsolului ţării.

(6) Lucrările de cercetare geologică a subsolului se înregistrează obligatoriu în Fondul de stat de informaţii privind subsolul din cadrul autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în modul stabilit de Ministerul Mediului.

Articolul 22. Cercetarea geologică a subsolului în scopul identificării, reevaluării şi sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor

(1) Cercetarea geologică a subsolului în scopul identificării, reevaluării şi sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor include un complex de lucrări efectuate pentru stabilirea cantităţii rezervelor de substanţe minerale utile, a caracteristicilor calitative ale acestora, inclusiv a proprietăţilor tehnologice, precum şi pentru determinarea amplasării în spaţiu a substanţelor minerale utile şi a altor date cu exactitatea necesară pentru elaborarea proiectului de exploatare a zăcământului şi includerea rezervelor acestuia în Registrul geologic de stat.

(2) În limitele sectorului perimetrului de exploatare, reevaluarea rezervelor de substanţe minerale utile se efectuează fără autorizaţie de folosinţă a subsolului, cu obligativitatea înregistrării lucrărilor de cercetare geologică în Fondul de stat de informaţii privind subsolul.

Articolul 23. Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul identificării rezervelor de substanţe minerale utile

(1) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul identificării rezervelor de substanţe minerale utile, solicitantul prezintă, fără concurs, prin intermediul ghişeului unic, autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, tipul de substanţe minerale utile care se solicită pentru cercetare, anexând la cerere:

a) nota explicativă, cu argumentarea necesităţii de efectuare a lucrărilor de cercetare geologică în scopul identificării rezervelor de substanţe minerale utile;

b) planul topografic, cu indicarea suprafeţei şi a limitelor sectorului de subsol solicitat pentru cercetări geologice, precum şi a coordonatelor geografice ale punctelor unghiulare stabilite în sistemul de coordonate MOLDREF 99;

c) dovada dreptului de proprietate asupra terenului sau acordul preliminar, confirmat documentar, al proprietarilor terenurilor care se încadrează în limitele sectorului solicitat pentru efectuarea lucrărilor de cercetare geologică a subsolului.

(2) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, înregistrează lucrările de cercetare geologică în Fondul de stat de informaţii privind subsolul, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul identificării rezervelor de substanţe minerale utile şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

(3) Consecutivitatea obţinerii actelor specificate la alin.(1) se stabileşte de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(4) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul identificării rezervelor de substanţe minerale utile, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

Articolul 24. Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor

(1) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, tipul de substanţe minerale utile care se solicită pentru cercetare, anexând la cerere:

a) nota explicativă, cu argumentarea necesităţii de efectuare a lucrărilor de cercetare geologică în scopul sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor;

b) planul topografic la scara 1:5000, cu indicarea suprafeţei şi a limitelor sectorului de subsol solicitat pentru cercetări geologice, a limitelor comune cu zăcământul de substanţe minerale utile în exploatare, precum şi a coordonatelor geografice ale punctelor unghiulare stabilite în sistemul de coordonate MOLDREF 99, elaborat de către un specialist certificat în domeniul topogeodeziei şi cartografiei, categoria V – topografie minieră;

c) proiectul privind efectuarea lucrărilor de cercetare geologică;

d) dovada dreptului de proprietate asupra terenului sau acordul preliminar, confirmat documentar, al proprietarilor terenurilor care se încadrează în limitele sectorului solicitat pentru efectuarea lucrărilor de cercetare geologică în scopul sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor.

(2) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, înregistrează lucrările de cercetare geologică în Fondul de stat de informaţii privind subsolul, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

(3) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul sporirii rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

Articolul 25. Cercetarea geologică a subsolului la iniţiativa statului

Cercetarea geologică a subsolului la iniţiativa statului se efectuează în baza programelor de stat finanţate din bugetul de stat, fără autorizaţie de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică.

Articolul 26. Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetarea geologică a subsolului în scopul folosirii golurilor miniere

(1) Cercetarea geologică a subsolului în scopul folosirii golurilor miniere include un complex de lucrări efectuate pentru stabilirea condiţiilor geologice, litologice, hidrogeologice ale subsolului, precum şi a condiţiilor de asigurare a securităţii efectuării lucrărilor cu privire la posibilitatea folosirii golurilor miniere.

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul folosirii golurilor miniere, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, anexând la cerere nota explicativă cu argumentarea necesităţii de efectuare a lucrărilor respective.

(3) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, înregistrează lucrările de cercetare geologică în Fondul de stat de informaţii privind subsolul, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul folosirii golurilor miniere şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

(4) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul folosirii golurilor miniere, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

Articolul 27. Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetarea geologică a subsolului în scopul organizării obiectivelor geologice protejate

(1) Cercetarea geologică a subsolului în scopul organizării obiectivelor geologice protejate include un complex de lucrări efectuate pentru stabilirea condiţiilor geologice şi hidrogeologice ale obiectivelor.

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul organizării obiectivelor geologice protejate, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, datele privind dispunerea de mijloace financiare, de utilaj tehnologic şi de specialişti, anexând la cerere:

a) nota explicativă, cu argumentarea necesităţii de efectuare a lucrărilor de cercetare geologică în scopul organizării obiectivelor geologice protejate;

b) copia planului topografic al sectorului solicitat, la scara 1:1000 sau 1:5000, cu situaţia la zi;

c) acordul preliminar, confirmat documentar, al proprietarilor terenurilor care se încadrează în limitele sectorului pentru efectuarea lucrărilor de cercetare geologică.

(3) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, înregistrează lucrările de cercetare geologică în Fondul de stat de informaţii privind subsolul, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul organizării obiectivelor geologice protejate şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

(4) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru cercetare geologică în scopul organizării obiectivelor geologice protejate, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

Articolul 28. Cercetarea geologică a stării subsolului

(1) Cercetarea geologică a stării subsolului include un complex de lucrări efectuate pentru monitoringul apelor subterane, al proceselor geologice periculoase şi al stării câmpurilor geofizice.

(2) Lucrările de monitoring al apelor subterane se execută de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului fără autorizaţie de folosinţă a subsolului pentru cercetare.

(3) Lucrările de cercetare a proceselor geologice periculoase şi a stării câmpurilor geofizice se execută de către persoane fizice şi juridice specializate, din contul mijloacelor financiare de stat şi/sau al investiţiilor private, fără autorizaţie de folosinţă a subsolului pentru acest tip de cercetare geologică, cu obligativitatea înregistrării lucrărilor în Fondul de stat de informaţii privind subsolul din cadrul autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului şi a prezentării rezultatelor către aceasta.

(4) Modul de înregistrare a lucrărilor pentru cercetarea geologică a stării subsolului în Fondul de stat de informaţii privind subsolul se stabileşte de către Ministerul Mediului.

Articolul 29. Organizarea cercetării geologice a subsolului

(1) Cercetarea geologică a subsolului se efectuează în baza programelor interstatale şi statale complexe sau a programelor cu destinaţie specială, a proiectelor, a programelor autorităţilor administraţiei publice locale şi a solicitărilor agenţilor economici.

(2) Cercetarea geologică a subsolului prevăzută de programele interstatale şi statale complexe sau programele cu destinaţie specială, precum şi de proiecte se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat.

(3) Cercetarea geologică a subsolului conform programelor autorităţilor administraţiei publice locale se efectuează din contul mijloacelor bugetelor locale.

(4) Titularii autorizaţiilor de folosinţă a subsolului efectuează lucrările de cercetare geologică din contul mijloacelor proprii.

Articolul 30. Informaţia geologică privind subsolul

(1) Prin informaţie geologică privind subsolul se înţelege informaţia (materialele) despre structura geologică şi istoria dezvoltării subsolului, fenomenele legate de subsol şi procesele ce au loc în acesta, componenţa şi proprietăţile rocilor şi apelor subterane, existenţa în subsol a substanţelor minerale utile şi legităţile amplasării lor, câmpurile geochimice şi geofizice, precum şi alte date despre subsol obţinute în urma cercetării, folosirii şi protecţiei subsolului şi prezentate sub orice formă şi pe orice suporturi (rapoarte geologice, hărţi, baze de date în format electronic etc.).

(2) Informaţia geologică privind subsolul se prezintă în mod obligatoriu şi cu titlu gratuit Fondului de stat de informaţii privind subsolul de către persoanele fizice şi juridice care au înregistrat lucrările de cercetare geologică, indiferent de dreptul de proprietate asupra acesteia.

(3) Informaţia geologică privind subsolul obţinută din contul mijloacelor bugetului de stat şi ale bugetelor locale este proprietate de stat.

(4) Informaţia geologică privind subsolul obţinută de către persoanele fizice şi juridice din contul mijloacelor proprii este proprietate a acestora şi poate fi folosită de persoane terţe în scopuri comerciale numai cu acordul proprietarului acesteia.

(5) La retragerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului sau la expirarea termenului de confidenţialitate, întreaga informaţie geologică privind sectorul respectiv trece în proprietate de stat.

(6) Modul şi condiţiile de formare, păstrare şi oferire a informaţiei geologice privind subsolul se stabilesc de Guvern.

(7) Pentru folosirea în scopuri comerciale a informaţiei geologice aflate în proprietatea statului se percepe o plată, care se transferă în bugetul de stat.

(8) De la titularii autorizaţiilor de folosinţă a subsolului care au compensat cheltuielile statului pentru cercetarea geologică a subsolului nu se percepe plată pentru folosirea informaţiei geologice referitoare la sectorul de subsol atribuit în folosinţă.

(9) Modul de calculare şi încasare a plăţii pentru folosirea informaţiei geologice care constituie proprietate de stat se stabileşte de Guvern.

Articolul 31. Fondul de stat de informaţii privind subsolul

(1) Fondul de stat de informaţii privind subsolul este parte componentă a Fondului arhivistic de stat şi se află în gestiunea autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(2) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului efectuează, potrivit competenţei sale, colectarea, evidenţa, sistematizarea, păstrarea şi utilizarea materialelor informative cu privire la subsol şi la folosirea subsolului, prezentate de către persoanele fizice şi juridice, în scopul reglementării cercetării geologice a subsolului, al sintetizării şi folosirii cu eficienţă a rezultatelor obţinute şi al evidenţei rezervelor de substanţe minerale utile.

(3) Informaţiile geologice privind subsolul se furnizează de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului contra plată. Cazurile în care informaţiile geologice privind subsolul se prezintă gratuit persoanelor fizice şi juridice se stabilesc de Guvern.

(4) Modul de constituire şi ţinere a Fondului de stat de informaţii privind subsolul se stabileşte de Guvern.

Articolul 32. Expertiza geologică de stat

(1) Expertiza geologica de stat include expertiza de stat a informaţiei geologice şi expertiza de stat a rezervelor de substanţe minerale utile.

(2) Se supun expertizei de stat a informaţiei geologice rezultatele obţinute ca urmare a:

a) cercetării geologice a subsolului în scopul folosirii golurilor miniere;

b) cercetării geologice a subsolului în scopul organizării obiectivelor geologice protejate;

c) cercetării geologice a stării subsolului.

(3) Se supun expertizei de stat a rezervelor de substanţe minerale utile rezultatele obţinute ca urmare a cercetării geologice a subsolului în scopul identificării, reevaluării, sporirii sau trecerii la pierderi a rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor.

(4) Avizul expertizei de stat a informaţiei geologice reprezintă rezultatul expertizei de stat a informaţiei geologice. Avizul expertizei de stat a rezervelor de substanţe minerale utile reprezintă rezultatul expertizei de stat a rezervelor de substanţe minerale utile.

(5) Expertiza de stat a informaţiei geologice şi expertiza de stat a rezervelor de substanţe minerale utile se efectuează din contul titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului, în bază de contract încheiat cu autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului. Tariful pentru efectuarea expertizei de stat se stabileşte de Guvern.

(6) Expertiza de stat a informaţiei geologice cu privire la subsol se efectuează de către experţi geologi selectaţi de autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în modul stabilit de Guvern.

(7) Expertiza de stat a rezervelor de substanţe minerale utile se efectuează de experţi geologi selectaţi de către Comisia de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile, în modul stabilit de Guvern.

(8) Comisia de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile, instituită pe lângă autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, îşi exercită atribuţiile conform Regulamentului Comisiei de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile, aprobat de Guvern.

Articolul 33. Cadastrul de stat al subsolului

(1) Cadastrul de stat al subsolului se ţine pentru evidenţa rezultatelor lucrărilor legate de folosirea subsolului, având drept scop asigurarea elaborării programelor de cercetare geologică a subsolului şi a extinderii bazei de materie primă minerală, a folosirii complexe a zăcămintelor de substanţe minerale utile şi a amplasării raţionale a întreprinderilor de extragere a acestora. Cadastrul de stat al subsolului este constituit din Cadastrul de stat al zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe minerale utile şi Cadastrul de stat al sectoarelor de subsol în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile.

(2) Cadastrul de stat al zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe minerale utile include pentru fiecare zăcământ şi manifestare de substanţe minerale utile informaţii ce caracterizează cantitatea şi calitatea substanţelor minerale utile de bază şi ale celor secundare stratificate, ale componentelor pe care le conţin acestea, condiţiile tehnico-miniere, hidrogeologice, ecologice şi alte condiţii de exploatare a zăcământului, precum şi evaluarea economico-geologică a acestuia.

(3) Cadastrul de stat al sectoarelor de subsol în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se ţine pe sectoare ale subsolului, goluri naturale şi tehnogene destinate folosirii în economia naţională şi include caracteristicile lor naturale, fizice şi de relief în spaţiu, informaţii despre valoarea social-economică a acestora, direcţiile posibile de folosire şi gradul lor de valorificare.

(4) Cadastrul de stat al subsolului se întocmeşte şi se ţine de autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în modul stabilit de Ministerul Mediului.

Articolul 34. Registrul geologic de stat

(1) Registrul geologic de stat se ţine în scopul evidenţei stării bazei de materie primă minerală şi se întocmeşte pentru fiecare tip de substanţă minerală utilă în parte, ţinându-se cont de toate componentele conţinute în substanţa minerală utilă respectivă, care au fost evaluate cantitativ şi calitativ.

(2) Registrul geologic de stat conţine informaţii privind cantitatea, calitatea şi nivelul de cercetare a rezervelor de fiecare tip de substanţe minerale utile pentru zăcămintele de importanţă industrială, privind amplasarea acestora, gradul de valorificare industrială, extragerea, pierderile şi asigurarea industriei cu rezerve de substanţe minerale utile cercetate.

(3) Mişcarea rezervelor de substanţe minerale utile în Registrul geologic de stat se efectuează în baza deciziei Comisiei de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile, conform competenţelor stabilite de Guvern, precum şi în baza rapoartelor anuale privind mişcarea rezervelor de substanţe minerale utile, prezentate de către titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului în modul stabilit de Guvern.

(4) Registrul geologic de stat se ţine de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în modul stabilit de Ministerul Mediului.

Capitolul IV

EXPLOATAREA SUBSTANŢELOR MINERALE UTILE

Articolul 35. Scopul exploatării substanţelor minerale utile

Scopul exploatării substanţelor minerale utile constă în asigurarea folosirii raţionale şi complexe a subsolului pentru satisfacerea necesarului de materie primă minerală, asigurarea protecţiei subsolului şi a securităţii lucrărilor la folosirea acestuia.

Articolul 36. Tipurile de substanţe minerale utile şi exploatarea acestora

(1) În conformitate cu prezentul cod, substanţele minerale utile se divizează în minereuri metalifere şi nemetalifere, combustibile solide, petrol şi gaze naturale, gaze inerte, ape subterane.

(2) În conformitate cu prezentul cod, exploatarea substanţelor minerale utile se referă la utilizarea lor conform criteriilor economice şi regimului de folosire. În acest sens, substanţele minerale utile se divizează în următoarele tipuri:

a) substanţe minerale utile de importanţă naţională – petrol, gaze naturale, combustibile solide şi alte tipuri de substanţe minerale utile, a căror listă se stabileşte de Guvern;

b) substanţe minerale utile larg răspândite – nisip, argilă, piatră de construcţie, nisip argilos şi argilă nisipoasă;

c) ape subterane.

(3) Exploatarea substanţelor minerale utile se efectuează în baza autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile, eliberată de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

Articolul 37. Cerinţele de bază la exploatarea substanţelor minerale utile

La exploatarea substanţelor minerale utile se asigură:

a) aplicarea tehnologiilor raţionale, ecologic inofensive şi a metodelor de extragere a substanţelor minerale utile şi a componentelor de importanţă industrială conţinute în acestea, neadmiterea pierderilor supranormative şi a reducerii calităţii substanţelor minerale utile, precum şi neadmiterea exploatării selective a substanţelor minerale utile;

b) executarea lucrărilor în condiţii nepericuloase pentru oameni, mediu, obiective şi construcţii;

c) corespunderea totală a tehnologiilor şi a parametrilor de exploatare a zăcămintelor, aplicaţi efectiv cu cei aprobaţi în proiecte;

d) ţinerea documentaţiei geologice, de topografie minieră, tehnice şi asigurarea integrităţii acesteia;

e) evidenţa permanentă şi autentică a stării şi a mişcării rezervelor de substanţe minerale utile, a pierderilor şi a schimbării calităţii substanţelor minerale utile, prezentarea rapoartelor cu privire la mişcarea rezervelor, în conformitate cu modul stabilit;

f) păstrarea şi evidenţa substanţelor minerale utile extrase concomitent şi temporar nefolosite şi a deşeurilor din producţie ce conţin componente utile, precum şi a spaţiului subteran valorificat pentru folosirea ulterioară a acestora;

g) folosirea raţională a rocilor şi a stratului de sol fertil decopertate, precum şi a deşeurilor din producţie;

h) neadmiterea degradării substanţelor minerale utile exploatate şi a celor învecinate ca urmare a efectuării lucrărilor miniere, precum şi păstrarea rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor conservate.

Articolul 38. Exploatarea hidrocarburilor

(1) Exploatarea hidrocarburilor se permite din zăcăminte ale căror rezerve au fost evaluate, aprobate şi incluse în Registrul geologic de stat.

(2) Prospectarea, explorarea şi extracţia hidrocarburilor se permit conform prevederilor alin.(1) şi se autorizează în zonele geografice desemnate şi făcute publice în prealabil de către Ministerul Mediului, pentru aceste activităţi. Zonele geografice se delimitează pe baza unei divizări geografice prealabile a teritoriului, în caz contrar, întinderea fiecărei zone este determinată în aşa fel încât să nu depăşească zona justificată de cea mai bună exercitare posibilă a activităţilor din punct de vedere tehnic şi economic.

(3) Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea hidrocarburilor se efectuează în bază de concurs public, organizat conform procedurii stabilite de Guvern şi în conformitate cu legislaţia cu privire la concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii.

(4) Clauzele contractuale cu privire la transmiterea dreptului de folosinţă asupra zăcămintelor de hidrocarburi pentru cercetare geologică şi exploatare şi/sau limitarea, suspendarea sau încetarea acestui drept sunt parte componentă a hotărârilor aprobate de Guvern în acest sens.

(5) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru prospectarea, explorarea şi extracţia hidrocarburilor, concursul public prevăzut la alin.(3) se organizează la expirarea a 90 de zile de la data publicării, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului a anunţului public cu privire la:

a) zona sau zonele geografice pentru exercitarea activităţilor de prospectare, explorare şi extracţie de hidrocarburi;

b) termenul-limită pentru depunerea cererilor de participare la concursul public;

c) cerinţele cu privire la forma juridică de organizare a subiectului autorizaţiei.

(6) Termenul de 90 de zile specificat la alin.(5) nu se aplică în cazul în care se organizează un concurs public pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului în scopul prospectării, explorării şi extracţiei hidrocarburilor pentru o zonă care:

a) este disponibilă permanent;

b) a făcut obiectul unei proceduri anterioare în conformitate cu alin.(5), care nu a condus la acordarea unei autorizaţii de folosinţă a subsolului pentru prospectarea, explorarea şi extracţia hidrocarburilor;

c) a fost abandonată de titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului şi nu este în corespundere cu prevederea de la lit.a).

(7) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea hidrocarburilor, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare, elementele de identificare, datele privind dispunerea de mijloace financiare, de utilaj tehnologic şi de specialişti pentru valorificarea industrială ulterioară, anexând la cerere:

a) studiul de fezabilitate privind valorificarea substanţelor minerale utile;

b) proiectul tehnologic de exploatare a zăcământului;

c) planul de refacere a mediului;

d) decizia privind acordul de mediu, acordul de mediu sau, după caz, concluzia privind evaluarea biodiversităţii;

e) contractul de concesiune.

(8) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, prezintă Guvernului, pentru luarea deciziei, propunerea privind eliberarea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea zăcământului.

(9) În cazul în care exercitarea dreptului de a desfăşura activităţi de prospectare, explorare şi extracţie a hidrocarburilor de către solicitanţi influenţaţi de interesele altor state sau de resortisanţii acestora atentează la siguranţa naţională, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului emite decizia de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru prospectarea, explorarea şi extracţia hidrocarburilor.

(10) Consecutivitatea obţinerii actelor specificate la alin.(7) se stabileşte de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(11) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea hidrocarburilor, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

Articolul 39. Exploatarea substanţelor minerale utile de importanţă naţională, cu excepţia hidrocarburilor, şi a substanţelor minerale utile larg răspândite

(1) Exploatarea substanţelor minerale utile de importanţă naţională, cu excepţia hidrocarburilor, şi a substanţelor minerale utile larg răspândite se permite din zăcăminte ale căror rezerve au fost evaluate, aprobate şi incluse în Registrul geologic de stat.

(2) Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile de importanţă naţională, cu excepţia hidrocarburilor, şi a substanţelor minerale utile larg răspândite se efectuează în bază de concurs public, organizat conform procedurii stabilite de Guvern, cu excepţia cazului în care cercetarea geologică a subsolului a fost efectuată din contul solicitantului.

(3) Pentru substanţele minerale utile incluse în Registrul geologic de stat şi scoase la concurs, evaluarea impactului asupra mediului şi, după caz, evaluarea biodiversităţii se efectuează de persoane fizice sau un grup de persoane, în conformitate cu art.10² alin.(3) din Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, la comanda autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, prin procedura de achiziţii publice.

(4) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile de importanţă naţională, cu excepţia hidrocarburilor, şi a substanţelor minerale utile larg răspândite, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, datele privind dispunerea de mijloace financiare, de utilaj tehnologic şi de specialişti pentru valorificarea industrială ulterioară, zăcământul şi tipul de substanţe minerale utile care se solicită pentru exploatare, anexând la cerere:

a) nota explicativă, cu argumentarea necesităţii exploatării zăcământului;

b) proiectul tehnologic de exploatare a zăcământului;

c) planul de refacere a mediului;

d) decizia cu privire la acordul de mediu sau, după caz, decizia privind evaluarea prealabilă, precum şi acordul de mediu sau, după caz, concluzia privind evaluarea biodiversităţii, în cazul emiterii acestora în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

(5) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile de importanţă naţională, cu excepţia hidrocarburilor, şi a substanţelor minerale utile larg răspândite şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

(6) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile de importanţă naţională, cu excepţia hidrocarburilor, şi a substanţelor minerale utile larg răspândite, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

(7) Extragerea, până la o adâncime de 5 metri, a rocilor sedimentare, a celor neconsolidate, a argilei, a argilei nisipoase, a nisipului argilos pentru construcţia, reparaţia, modernizarea şi extinderea drumurilor publice, a căilor ferate, a digurilor de protecţie contra inundaţiilor, pentru prevenirea, stoparea şi lichidarea consecinţelor proceselor geologice periculoase se efectuează fără atribuirea subsolului în folosinţă, în baza proiectelor de execuţie coordonate cu autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, supuse evaluării impactului asupra mediului şi/sau, după caz, evaluării biodiversităţii, cu acordul proprietarului terenului. Cuprinsul proiectului de execuţie în baza căruia se efectuează extragerea respectivă se stabileşte de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului prin ordin.

(8) Controlul şi supravegherea de stat asupra respectării actelor normative în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale în cadrul efectuării lucrărilor conform proiectelor de execuţie se realizează de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, în conformitate cu prevederile legislaţiei.

[Art.39 alin.(4) modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Articolul 40. Exploatarea apelor subterane

(1) Exploatarea apelor subterane se permite din zăcămintele/acviferele subterane ale căror rezerve au fost cercetate, aprobate şi incluse în Registrul geologic de stat, cu solicitarea eliberării ulterioare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei în conformitate cu prevederile Legii apelor nr.272/2011.

(2) Exploatarea apelor subterane pentru alimentarea cu apă destinată consumului uman se autorizează fără cercetarea, aprobarea rezervelor şi includerea în Registrul geologic de stat.

(3) În cazul în care apele subterane se extrag pentru îmbuteliere (în calitate de ape minerale sau potabile) sau în scopuri curative (indiferent de volumul captat), cercetarea, evaluarea şi aprobarea rezervelor de apă subterană se fac în conformitate cu prevederile aplicate resurselor minerale şi în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul apelor.

Articolul 41. Eliberarea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile

(1) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, datele privind dispunerea de mijloace financiare, de utilaj tehnologic şi de specialişti pentru valorificarea industrială, anexând la cerere:

a) dovada de constituire a garanţiei financiare pentru refacerea mediului;

b) actul juridic ce confirmă acordul deţinătorului legal al terenului necesar pentru accesul la suprafeţele pe care se preconizează desfăşurarea activităţii miniere sau dovada deţinerii în proprietate a terenului de către solicitantul autorizaţiei;

c) decizia cu privire la schimbarea destinaţiei terenurilor;

d) decizia de eliberare a autorizaţiei, emisă de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(2) Termenul de prezentare a documentelor stabilite la alin.(1) este de 90 de zile de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei de eliberare a autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile.

(3) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu documentele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii acesteia, eliberează autorizaţia de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile în cazul în care actele prezentate corespund condiţiilor legislaţiei.

(4) Refuzul de a elibera autorizaţia de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile poate fi contestat conform prevederilor Codului administrativ.

(5) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile începe lucrările de pregătire minieră a zăcământului pentru exploatare în termenele prevăzute de proiectul tehnologic, care nu trebuie să depăşească 12 luni de la data eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea substanţelor minerale utile.

Articolul 42. Modul de schimbare a destinaţiei terenurilor pentru exploatarea minieră

Schimbarea destinaţiei terenurilor pentru exploatarea minieră are loc în conformitate cu Regulamentul cu privire la schimbarea destinaţiei terenurilor pentru exploatarea minieră, aprobat de Guvern.

Capitolul V

FOLOSIREA SUBSOLULUI ÎN SCOPURI NELEGATE DE

EXTRAGEREA SUBSTANŢELOR MINERALE UTILE

Articolul 43. Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere

(1) Eliberarea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere se efectuează la cerere, fără concurs.

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, zăcământul care se solicită pentru folosirea golurilor miniere, anexând la cerere:

a) nota explicativă, cu argumentarea necesităţii folosirii golurilor miniere;

b) proiectul tehnologic de folosire a golurilor miniere şi raportul de cercetare geologică privind posibilitatea folosirii golurilor miniere;

c) decizia privind acordul de mediu, acordul de mediu sau, după caz, concluzia privind evaluarea biodiversităţii;

d) copia planului topografic al sectorului solicitat, la scara 1:500 sau 1:1000, cu situaţia la zi.

(3) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

(4) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

Articolul 44. Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere pentru depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor

(1) Centrul de gestionare a deşeurilor, prevăzut la art.62 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile, obţine autorizaţia de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere pentru depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor în cazurile în care nu există alte posibilităţi pentru depozitarea acestora, cu argumentarea prin studii de fezabilitate.

(2) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere pentru depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, zăcământul care se solicită pentru folosirea golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere, anexând la cerere:

a) nota explicativă, cu argumentarea necesităţii folosirii golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere;

b) studiul de fezabilitate menţionat la alin.(1);

c) proiectul tehnologic de folosire a golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere şi raportul de cercetare geologică privind posibilitatea folosirii golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere;

d) decizia privind acordul de mediu, acordul de mediu sau, după caz, concluzia privind evaluarea biodiversităţii;

e) copia planului topografic al sectorului solicitat, la scara 1:500 sau 1:1000, cu situaţia la zi.

(3) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere pentru depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

(4) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru folosirea golurilor miniere sau a excavaţiilor miniere pentru depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

Articolul 45. Conţinutul proiectului perimetrului de exploatare

(1) Proiectul perimetrului de exploatare a zăcământului se elaborează, la comanda solicitantului (după înregistrarea în Registrul geologic de stat) sau a câştigătorului concursului, de către o organizaţie de proiectări care dispune de angajaţi proiectanţi atestaţi tehnic profesional pentru proiectarea construcţiilor speciale – mine şi cariere, în modul stabilit de legislaţia în domeniul respectiv.

(2) Proiectul perimetrului de exploatare a zăcământului este constituit din nota informativă şi anexele grafice cu următorul cuprins:

a) în nota informativă a proiectului perimetrului de exploatare a zăcământului se prezintă argumentarea tehnico-economică a limitelor perimetrului de exploatare, conform suprafeţei şi adâncimii, în limitele contururilor aprobate ale calculelor rezervelor şi zonelor de influenţă tehnologică ce determină suprafeţele perimetrelor de exploatare, precum şi măsurile care asigură extragerea raţională a substanţei minerale utile şi protecţia mediului şi a populaţiei de influenţa nocivă a lucrărilor de extragere minieră;

b) materialele grafice la proiectul perimetrului de exploatare a zăcământului includ copiile planului topografic al suprafeţei sectorului, planul de calculare a rezervelor substanţei minerale utile, hărţile geologice şi secţiunile corespunzătoare. Scara planului topografic se alege în funcţie de mărimea sectorului de subsol, dar nu mai mică decât scara de 1:5000.

(3) La întocmirea proiectelor perimetrelor de exploatare în cazul zăcămintelor de petrol şi gaze naturale se prezintă hărţile structurale la scara nu mai mică de 1:25000, la fiecare orizont petrolifer sau gazifer, cu trasarea contururilor de calculare a zăcămintelor la categoriile A+B+C₁ şi C₂, precum şi secţiunile geologice corespunzătoare cu evidenţierea orizonturilor productive.

(4) Pe planul topografic al proiectului perimetrului de exploatare a zăcământului se indică punctele reţelei geodezice de reper, limitele perimetrului de exploatare, cu indicarea punctelor unghiulare, contururile zăcămintelor de substanţe minerale utile, contururile perimetrelor de exploatare vecine existente, gura excavaţiilor miniere, sondele de cercetare, limitele de folosire a solului şi ale localităţilor, limitele influenţei nocive a excavaţiilor miniere. În partea liberă a planului topografic se indică suprafaţa (în hectare) a perimetrului de exploatare solicitat şi coordonatele geografice ale punctelor unghiulare în sistemul MOLDREF 99, precum şi data întocmirii planului topografic.

(5) Proiectul perimetrului de exploatare se semnează de către conducătorul organizaţiei de proiectări şi proiectantul atestat.

(6) La elaborarea proiectului perimetrului de exploatare pentru un sector de subsol alăturat altui sector de subsol pentru care se deţine autorizaţia de folosinţă a subsolului pentru exploatare, proiectul perimetrului de exploatare se coordonează cu titularul acestei autorizaţii în cazul în care exploatarea sectorului de subsol influenţează activitatea lui. Coordonarea se efectuează prin aplicarea semnăturii pe planul topografic al proiectului perimetrului de exploatare.

(7) Materialele proiectului de exploatare se numerotează şi se şnuruiesc. Pe ultima pagină se indică numărul total de pagini şi se aplică semnătura conducătorului organizaţiei de proiectări.

(8) Pentru folosirea golurilor miniere, proiectul perimetrului de exploatare se elaborează, la comanda solicitantului, de către o organizaţie de proiectări care dispune de angajaţi proiectanţi atestaţi tehnic profesional pentru proiectarea construcţiilor speciale – mine şi cariere, în modul stabilit de legislaţia în domeniul respectiv.

(9) Pentru folosirea golurilor miniere, proiectul perimetrului de exploatare va fi constituit din nota informativă şi anexele grafice cu următorul cuprins:

a) în nota informativă a proiectului perimetrului de exploatare se prezintă argumentarea tehnico-economică a limitelor perimetrului de exploatare, conform suprafeţei şi adâncimii, precum şi măsurile care asigură protecţia mediului şi a populaţiei de influenţa nocivă a folosirii golurilor miniere;

b) materialele grafice la proiectul perimetrului de exploatare includ copiile planului topografic al suprafeţei sectorului, hărţile geologice şi secţiunile corespunzătoare. Scara planului topografic se alege în funcţie de mărimea sectorului de subsol, dar nu mai mică decât scara de 1:500.

(10) Pentru folosirea golurilor miniere, pe planul topografic al proiectului perimetrului de exploatare vor fi indicate punctele reţelei geodezice de reper, limitele perimetrului de exploatare a golurilor miniere, cu indicarea punctelor unghiulare, gura excavaţiilor miniere, sondele de cercetare. În partea liberă a planului topografic se indică suprafaţa (în hectare) a perimetrului de exploatare a golurilor miniere solicitat şi coordonatele geografice ale punctelor unghiulare în sistemul MOLDREF 99, precum şi data întocmirii planului topografic.

(11) Pentru folosirea golurilor miniere, proiectul perimetrului de exploatare se semnează de către conducătorul organizaţiei de proiectări şi proiectantul atestat.

(12) Proiectul perimetrului de exploatare este parte componentă a proiectului tehnologic elaborat în corespundere cu cerinţele prevăzute în cap. X.

Articolul 46. Depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor în subsol

(1) Depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor în goluri miniere şi excavaţii miniere se efectuează conform modului stabilit de Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

(2) La reintroducerea deşeurilor extractive în golurile de excavare în scopuri de reabilitare sau construcţie, indiferent dacă acestea provin din extracţia de suprafaţă sau subterană, operatorul ia măsurile corespunzătoare pentru:

a) asigurarea stabilităţii deşeurilor extractive, în conformitate cu art.58 alin.(2);

b) prevenirea poluării solului, a apei de suprafaţă şi a apei subterane, în conformitate cu art.60 alin.(1), (2) şi (4);

c) asigurarea monitorizării deşeurilor extractive şi a golurilor de excavare, în conformitate cu art.59 alin.(4) şi (5).

Articolul 47. Organizarea obiectivelor geologice protejate

(1) În conformitate cu prezentul cod, obiectivele geologice protejate de stat se referă la monumentele naturii geologice şi paleontologice.

(2) Modalitatea de organizare a obiectivelor geologice protejate de stat se stabileşte de Legea nr.1538/1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat.

Articolul 48. Colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, a altor materiale geologice de colecţie

(1) Colectarea probelor (mostrelor) de minerale, roci şi minereuri, a resturilor fosilizate de faună şi floră din care se formează colecţii mineralogice, paleontologice şi alte colecţii geologice se efectuează în bază de autorizaţie.

(2) Eliberarea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, a altor materiale geologice de colecţie se efectuează fără concurs.

(3) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, a altor materiale geologice de colecţie, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care indică elementele de identificare, datele privind dispunerea de mijloace financiare, de utilaj tehnologic şi de specialişti, precum şi sectorul solicitat, anexând la cerere:

a) nota explicativă, cu argumentarea necesităţii de colectare a materialelor mineralogice, paleontologice, a altor materiale geologice de colecţie;

b) copia planului topografic al sectorului solicitat, la scara 1:25000.

(4) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 60 de zile de la data depunerii cererii, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, a altor materiale geologice de colecţie şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

Capitolul VI

GESTIONAREA DEŞEURILOR DIN INDUSTRIILE EXTRACTIVE

Articolul 49. Cerinţe de exploatare a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive

(1) Exploatarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive se efectuează în baza autorizaţiei de folosinţă a subsolului, eliberată în conformitate cu art.57.

(2) Operatorul gestionează deşeurile extractive astfel încât sănătatea umană să nu fie pusă în pericol şi fără să utilizeze procedee tehnologice sau metode care pot pune în pericol mediul, în special fără să constituie un risc pentru apă, aer, sol, faună şi floră sau să dăuneze prin zgomot ori miros, sau să afecteze în mod negativ peisajul sau locurile de interes special.

(3) Abandonarea, aruncarea sau depozitarea necontrolată a deşeurilor extractive se interzice.

(4) Deşeurile inerte şi solul nepoluat provenite din prospecţiuni, extracţia, tratarea şi stocarea resurselor minerale, precum şi din exploatarea carierelor, şi deşeurile rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei nu fac obiectul art.57, 58, art.59 alin.(6), art.60, art.61 alin.(1) şi (4), art.81 şi 97, cu excepţia depozitării într-o instalaţie de gestionare a deşeurilor din categoria A.

(5) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului asigură luarea de către operator a tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea sau reducerea pe cât este posibil a efectelor nocive asupra mediului şi sănătăţii umane, rezultate din gestionarea deşeurilor extractive. Aceasta include administrarea oricărei instalaţii de gestionare a deşeurilor extractive, inclusiv după închiderea acesteia, precum şi prevenirea accidentelor majore care implică acea instalaţie şi limitarea consecinţelor asupra mediului şi sănătăţii umane.

(6) Măsurile prevăzute la alin.(5) se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără prescrierea utilizării unei tehnici sau tehnologii specifice, dar ţinând seama de caracteristicile tehnice ale instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive, de localizarea geografică şi de condiţiile locale de mediu.

Articolul 50. Obiectivele planului de gestionare a deşeurilor extractive

(1) Pentru a asigura reducerea, tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor extractive, operatorii, având în vedere principiul dezvoltării durabile, elaborează planul de gestionare a deşeurilor extractive.

(2) Obiectivele planului de gestionare a deşeurilor extractive sunt:

1) prevenirea sau reducerea producţiei de deşeuri extractive şi a efectelor nocive ale acestora, în special luând în considerare:

a) gestionarea deşeurilor în faza de proiectare şi în alegerea metodei utilizate pentru extracţia şi tratarea mineralelor;

b) schimbările pe care deşeul extractiv le poate înregistra în legătură cu creşterea în suprafaţă şi expunerea la condiţiile de suprafaţă;

c) reintroducerea deşeului extractiv în golul de excavare după extracţia mineralului, în măsura în care este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic şi cu respectarea condiţiilor de protecţie a mediului, în conformitate cu standardele de mediu naţionale şi, după caz, cu prevederile prezentului cod;

d) reacoperirea cu sol fertil după închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive sau, dacă acest lucru nu este fezabil, reutilizarea stratului de sol în altă parte;

e) utilizarea unor substanţe mai puţin periculoase pentru tratarea resurselor minerale;

2) încurajarea valorificării deşeurilor extractive prin reciclarea, reutilizarea sau valorificarea acestora, în măsura în care este posibil din punct de vedere ecologic, în conformitate cu standardele de mediu naţionale şi, după caz, cu prevederile prezentului cod;

3) asigurarea eliminării în siguranţă a deşeului extractiv, pe termen scurt şi lung, în special prin luarea în considerare, în faza de proiectare, a gestionării în timpul exploatării şi după închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive şi prin alegerea unui proiect care:

a) să solicite condiţii minime de monitorizare, control şi gestionare a instalaţiei închise;

b) să prevină sau cel puţin să minimizeze efectele negative pe termen lung, cauzate, de exemplu, de migrarea poluanţilor acvatici sau atmosferici care provin de la instalaţiile de gestionare a deşeurilor extractive;

c) să asigure stabilitatea geotehnică pe termen lung a oricăror diguri sau halde care sunt construite deasupra nivelului preexistent al terenului.

Articolul 51. Conţinutul planului de gestionare a deşeurilor extractive

(1) Planul de gestionare a deşeurilor extractive conţine cel puţin următoarele elemente:

1) după caz, clasificarea propusă pentru instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive în conformitate cu criteriile prevăzute la art.53:

a) în cazul în care se solicită o instalaţie de gestionare a deşeurilor din categoria A, operatorul elaborează un document care demonstrează că o politică de prevenire a accidentelor majore, un sistem de management de securitate pentru aplicarea acesteia şi un plan de urgenţă intern se pun în aplicare în conformitate cu art.54 alin.(3);

b) în cazul în care operatorul consideră că nu este necesară o instalaţie de gestionare a deşeurilor din categoria A, acesta furnizează informaţii suficiente pentru a justifica acest lucru, inclusiv pentru identificarea unor posibile riscuri de accidente;

2) caracterizarea deşeurilor astfel încât să garanteze stabilitatea fizică şi chimică pe termen lung a structurii instalaţiei şi să prevină accidentele majore. Caracterizarea deşeurilor include, după caz şi în funcţie de categoria de instalaţie în cauză, următoarele aspecte:

a) descrierea caracteristicilor fizice şi chimice aşteptate ale deşeurilor care urmează să fie depozitate pe termen scurt şi lung, în special cu trimitere la stabilitatea acestora în condiţii meteorologice/atmosferice de suprafaţă, ţinând seama de tipul mineralelor extrase şi de natura materialului de decopertare şi/sau gangare care vor fi deplasate pe perioada extracţiilor;

b) clasificarea deşeurilor din punctul de vedere al caracteristicilor de periculozitate;

c) descrierea substanţelor chimice care trebuie utilizate în timpul tratării resurselor minerale şi stabilitatea acestora;

d) descrierea metodei de depozitare;

e) sistemul de transport al deşeurilor care trebuie să fie utilizat;

3) declaraţia privind cantitatea totală estimată de deşeuri extractive generată în faza de exploatare;

4) descrierea procesului care generează astfel de deşeuri şi a oricărei tratări ulterioare la care acestea se supun;

5) descrierea modului în care depozitarea unor astfel de deşeuri poate afecta sănătatea umană şi mediul, precum şi măsurile preventive care trebuie luate pentru minimizarea impactului asupra mediului în timpul exploatării şi la etapa de postînchidere a instalaţiei, inclusiv aspectele la care se face referire la art.58 alin.(2) lit.a), b), d) şi e);

6) procedurile de monitorizare şi control propuse, care să fie conforme cu prevederile art.46 alin.(2), după caz, şi ale art.58 alin.(2) lit.c);

7) planul propus pentru închidere, inclusiv reabilitare, procedurile postînchidere şi de monitorizare, conform art.59;

8) măsurile pentru prevenirea sau minimizarea gradului de deteriorare a calităţii apelor în conformitate cu Legea apelor nr.272/2011, precum şi pentru prevenirea sau reducerea la minimum a poluării aerului şi solului, conform art.60;

9) evaluarea stării terenului ce poate fi afectat de instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive.

(2) Planul de gestionare a deşeurilor extractive trebuie să furnizeze informaţii suficiente pentru a permite autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului să evalueze capacitatea operatorului de a îndeplini obiectivele din acest plan şi obligaţiile sale conform prezentului cod.

(3) Planul de gestionare a deşeurilor extractive trebuie să specifice în ce mod opţiunile şi metodele alese conform prevederilor art.50 alin.(2) pct.1) lit.a) îndeplinesc obiectivele planului de gestionare a deşeurilor extractive.

Articolul 52. Termenul de valabilitate a planului de gestionare a deşeurilor extractive

(1) Planul de gestionare a deşeurilor extractive se revizuieşte la fiecare 5 ani şi/sau se modifică corespunzător în cazul în care sunt modificări substanţiale în exploatarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive sau ale caracteristicilor deşeurilor depozitate. Orice modificări se comunică autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(2) Planurile care se elaborează conform altor prevederi din legislaţie şi care conţin informaţiile prevăzute la art.51 pot fi utilizate dacă acestea înlătură orice suprapunere de informaţii şi repetarea inutilă a activităţilor operatorului, cu condiţia ca toate prevederile art.50 şi 51 să fie respectate.

(3) Procedura pentru aprobarea planului de gestionare a deşeurilor extractive se stabileşte prin ordin al ministrului mediului.

Articolul 53. Criterii de clasificare a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive

(1) O instalaţie de gestionare a deşeurilor extractive se clasifică în categoria A în cazul în care:

a) un eşec sau o operare incorectă, de exemplu prăbuşirea unei halde sau ruperea unui dig, ar putea conduce la producerea unui accident major, pe baza unei evaluări a riscului, ţinând seama de factori precum mărimea actuală sau viitoare, amplasamentul şi impactul instalaţiei asupra mediului; sau

b) conţine, deasupra unor anumite praguri, deşeuri clasificate ca periculoase în conformitate cu Legea nr.209/2016 privind deşeurile; sau

c) conţine, deasupra unor anumite praguri, substanţe sau preparate clasificate ca periculoase în conformitate cu Legea nr.277/2018 privind substanţele chimice.

(2) Instalaţia de gestionare a deşeurilor periculoase generate în mod neprevăzut reprezintă categoria de instalaţii care gestionează orice deşeuri ce prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase specificate în anexa nr.3 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile, generate în mod neprevăzut.

(3) Instalaţia de gestionare a deşeurilor neinerte nepericuloase reprezintă categoria de instalaţii care gestionează orice deşeuri neinerte ce prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase specificate în anexa nr.3 la Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

(4) O altă categorie de instalaţii o reprezintă instalaţiile pentru soluri nepoluate, deşeuri de prospecţiune nepericuloase, deşeuri rezultate din extracţia, tratarea şi stocarea turbei şi deşeuri inerte.

Articolul 54. Prevenirea accidentelor majore

(1) Prevederile prezentului articol se aplică instalaţiilor de gestionare a deşeurilor din categoria A, cu excepţia instalaţiilor care cad sub incidenţa Legii nr.108/2020 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase.

(2) În conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu, în special ţinând cont de cerinţele minime de securitate şi sănătate în muncă în industria extractivă prin lucrări miniere de suprafaţă sau subterane şi în industria extractivă de foraj, operatorul identifică posibilele accidente majore şi transmite autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului informaţii relevante în vederea includerii aspectelor specifice în actele normative de proiectare, construcţie, exploatare şi întreţinere, închidere şi postînchidere a instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive pentru a preveni astfel de accidente şi pentru a limita consecinţele lor nefaste asupra sănătăţii umane şi/sau mediului, inclusiv orice impact transfrontalier.

(3) În sensul alin.(2), fiecare operator, înainte de începerea exploatării instalaţiei, are următoarele obligaţii:

a) să elaboreze o politică de prevenire a accidentelor majore în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor extractive;

b) să pună în aplicare un sistem de management de securitate pentru aplicarea politicii prevăzute la lit.a), în conformitate cu art.56;

c) să pună în aplicare un plan de urgenţă intern care să specifice măsurile ce trebuie luate în amplasament în cazul unui accident;

d) să furnizeze autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, precum şi autorităţii administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul informaţii care vor fi utilizate pentru elaborarea planului de urgenţă extern în cazul producerii unui accident major.

(4) Ca parte a politicii prevăzute la alin.(3) lit.a), operatorul numeşte un manager responsabil de securitate pentru aplicarea şi supervizarea periodică a politicii de prevenire a accidentelor majore.

(5) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în coordonare cu autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, cu suportul Inspectoratului Naţional pentru Supraveghere Tehnică şi al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, elaborează, pentru măsurile care se iau în exteriorul amplasamentului, un plan de urgenţă extern.

(6) Planul de urgenţă prevăzut la alin.(3) lit.c) şi alin.(5) are următoarele obiective:

a) să restrângă şi să controleze accidentele majore şi alte incidente, astfel încât să minimizeze efectele acestora şi, în special, să limiteze daunele asupra sănătăţii umane şi mediului;

b) să pună în aplicare măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii umane şi a mediului împotriva efectelor accidentelor majore sau ale altor incidente;

c) să comunice informaţiile necesare publicului şi serviciilor sau autorităţilor relevante din zonă;

d) să prevadă reabilitarea, restaurarea şi curăţarea mediului după un accident major.

(7) Planurile de urgenţă externe se actualizează şi se testează periodic, la intervale de cel mult 3 ani, şi, dacă este necesar, se actualizează de către operator şi se coordonează cu autorităţile menţionate la alin.(5). La actualizare se ţine cont de modificările care au loc în cadrul amplasamentelor respective sau al serviciilor de urgenţă implicate, de noile cunoştinţe tehnice, precum şi de noile cunoştinţe privind intervenţia în caz de accidente majore.

(8) În cazul unui accident major, operatorul are obligaţia să informeze imediat despre producerea acestuia autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică pentru a contribui la minimizarea consecinţelor accidentului asupra sănătăţii umane şi pentru a evalua şi a minimiza extinderea, constatată sau potenţială, a daunelor de mediu.

[Art.54 alin.(8) modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Articolul 55. Informarea publicului privind accidentele majore

(1) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în colaborare cu autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, asigură ca publicul interesat să poată participa, în timp util şi în mod efectiv, la pregătirea sau revizuirea planului de urgenţă extern. În acest scop, publicul interesat este informat cu privire la:

a) orice propunere referitoare la planul de urgenţă extern, informaţia relevantă fiind pusă la dispoziţie;

b) dreptul de a participa în procesul de luare a deciziei;

c) datele de contact ale autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului şi ale autorităţii administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul pentru a le transmite comentarii şi întrebări.

(2) Publicul interesat îşi prezintă comentariile într-o perioadă rezonabilă de timp, iar acestea se iau în considerare la luarea deciziei cu privire la planul de urgenţă extern.

(3) Informaţiile privind măsurile de siguranţă şi acţiunile solicitate în cazul unui accident se revizuiesc la fiecare 3 ani şi se actualizează ori de câte ori este necesar, fiind furnizate gratuit şi în cel mai scurt timp publicului interesat. Informaţiile care trebuie comunicate publicului interesat se referă cel puţin la următoarele:

a) numele operatorului şi adresa instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive;

b) identificarea, prin funcţia deţinută, a persoanei care furnizează informaţiile;

c) confirmarea faptului că instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive face obiectul reglementărilor administrative de punere în aplicare a prezentului cod şi, după caz, că informaţiile privind elementele menţionate la art.54 alin.(2) au fost transmise autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;

d) explicaţia, în termeni clari şi simpli, privind activitatea sau activităţile desfăşurate la nivelul amplasamentului;

e) denumirea comună sau generică ori clasificarea generală a substanţelor şi a preparatelor periculoase care se găsesc în instalaţie, precum şi a deşeurilor care pot conduce la producerea unui accident major, cu indicarea principalelor caracteristici de periculozitate;

f) informaţiile generale privind natura riscurilor de accidente majore, inclusiv efectele lor potenţiale asupra mediului şi populaţiei din împrejurimi;

g) informaţiile adecvate privind modul în care populaţia interesată din împrejurimi trebuie să fie alertată şi informată în cazul unui accident major;

h) informarea adecvată cu privire la măsurile pe care populaţia interesată trebuie să le ia şi cu privire la comportamentul pe care trebuie să-l adopte în cazul unui accident major;

i) confirmarea că operatorul are obligaţia de a lua măsurile adecvate în amplasament, în special de a contacta serviciile de urgenţă în caz de accidente majore şi de a minimiza efectele acestora;

j) menţionarea planului de urgenţă extern elaborat pentru a face faţă oricărui efect al accidentului în afara amplasamentului. Aceasta trebuie să includă invitaţia de a urma toate instrucţiunile sau solicitările primite din partea serviciilor de urgenţă în cazul producerii unui accident;

k) precizări referitoare la modalităţile de obţinere a altor informaţii suplimentare, sub rezerva dispoziţiilor referitoare la confidenţialitate, prevăzute de legislaţie.

Articolul 56. Politica de prevenire a accidentelor majore

(1) Politica de prevenire a accidentelor majore şi sistemul de management de securitate pus în aplicare de operator trebuie să fie proporţionale cu riscurile de accident major pe care le prezintă instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive.

(2) În scopul aplicării politicii de prevenire a accidentelor majore şi a sistemului de management de securitate prevăzute la alin.(1) se iau în considerare următoarele elemente:

1) politica de prevenire a accidentelor majore include toate obiectivele şi principiile de acţiune generale ale operatorului în ceea ce priveşte controlul riscurilor de accident major;

2) sistemul de management de securitate trebuie să integreze acea parte a sistemului de management general care include structura organizatorică, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru determinarea şi aplicarea politicii de prevenire a accidentelor majore;

3) sistemul de management de securitate abordează următoarele probleme:

a) organizarea şi personalul – rolul şi responsabilităţile personalului implicat în gestionarea riscurilor de accidente majore la toate nivelurile organizaţiei; identificarea necesităţilor în materie de formare a acestui personal şi de organizare a acestei formări; participarea personalului şi, după caz, a subcontractanţilor;

b) identificarea şi evaluarea riscurilor de accidente majore – adoptarea şi aplicarea de proceduri pentru identificarea sistematică a riscurilor de accidente majore care se pot produce în caz de funcţionare normală sau anormală, precum şi evaluarea probabilităţii şi a gravităţii acestora;

c) controlul exploatării – adoptarea şi aplicarea de proceduri şi instrucţiuni pentru funcţionare în condiţii de securitate, inclusiv în ceea ce priveşte întreţinerea instalaţiei, procedeele, echipamentul şi opririle temporare;

d) gestionarea modificărilor – adoptarea şi aplicarea de proceduri pentru planificarea modificărilor care trebuie aduse noilor instalaţii de gestionare a deşeurilor extractive sau pentru proiectarea acestora;

e) planificarea pentru situaţii de urgenţă – adoptarea şi aplicarea procedurilor de identificare a urgenţelor previzibile prin analize sistematice şi de elaborare, experimentare şi revizuire a planurilor de urgenţă care să răspundă unor astfel de situaţii de urgenţă;

f) monitorizarea performanţelor – adoptarea şi aplicarea de proceduri pentru o evaluare permanentă a conformării la obiectivele stabilite de operator în cadrul politicii de prevenire a accidentelor majore şi al sistemului său de management de securitate, precum şi aplicarea unor mecanisme de investigare şi de corecţie în caz de neconformare. Procedurile trebuie să înglobeze sistemul operatorului care să permită notificarea accidentelor majore sau a incidentelor evitate, în special atunci când acestea implică eşecul măsurilor de protecţie, investigarea lor având la bază experienţele trecutului;

g) controlul şi analiza – adoptarea şi aplicarea de proceduri pentru evaluarea periodică sistematică a politicii de prevenire a accidentelor majore, a eficienţei şi gradului de adecvare a sistemului de management de securitate; analiza documentată şi actualizarea, de către conducere, a rezultatelor politicii şi a sistemului de management de securitate.

Articolul 57. Obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive

(1) Pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive, solicitantul, prin intermediul ghişeului unic, prezintă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o cerere, în care se indică forma juridică de organizare şi elementele de identificare, anexând la cerere următoarele documente şi informaţia cu privire la:

a) amplasamentul preconizat pentru instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive şi alte amplasamente posibile;

b) categoria căreia îi aparţine instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive, în conformitate cu criteriile prevăzute la art.53;

c) planul de gestionare a deşeurilor extractive întocmit în conformitate cu art.50–52;

d) dispoziţiile adoptate, sub forma unei garanţii financiare sau echivalente;

e) decizia cu privire la acordul de mediu sau, după caz, decizia privind evaluarea prealabilă, precum şi acordul de mediu sau, după caz, concluzia privind evaluarea biodiversităţii, în cazul emiterii acestora în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

(2) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului examinează cererea cu materialele prezentate şi, în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii, emite decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive şi eliberează, dacă este cazul, autorizaţia.

(3) Autorizaţia de folosinţă a subsolului pentru exploatarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive se eliberează în cazul în care:

a) operatorul îndeplineşte cerinţele prevăzute de prezentul cod;

b) gestionarea deşeurilor extractive nu este în conflict direct sau nu interferează cu punerea în aplicare a planului sau a planurilor de gestionare a deşeurilor prevăzute în Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

(4) Autorizaţia de folosinţă a subsolului pentru exploatarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive se revizuieşte periodic şi, după caz, se actualizează condiţiile de autorizare:

a) dacă sunt modificări substanţiale în exploatarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive sau în caracteristicile deşeurilor depozitate;

b) în baza rezultatelor monitorizării, notificate de operator în temeiul art.58 alin.(4), sau ale actelor de control realizate în temeiul art.88 alin.(4);

c) în cazul evoluţiei majore a celor mai bune tehnici disponibile.

(5) Consecutivitatea obţinerii actelor specificate la alin.(2) se stabileşte de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(6) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive, în termen de 10 zile lucrătoare până la începerea lucrărilor autorizate, notifică autoritatea administraţiei publice locale a unităţii administrativ-teritoriale în limitele căreia se efectuează aceste lucrări.

(7) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului solicită operatorului, prin autorizaţia de folosinţă a subsolului pentru exploatarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive:

a) să ţină la zi evidenţa înregistrărilor referitoare la gestionarea tuturor deşeurilor şi să le pună la dispoziţie în cadrul controlului desfăşurat de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului;

b) să asigure că, în cazul unei schimbări a operatorului în timpul administrării instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive, există un transfer corespunzător al datelor şi informaţiilor la zi referitoare la instalaţia în cauză.

[Art.57 alin.(1) modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Articolul 58. Construcţia şi administrarea instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive

(1) Instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive se administrează numai de către persoane competente. Instruirea şi perfecţionarea tehnică a angajaţilor din acest domeniu se asigură de către operatorul instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive.

(2) La construcţia unei noi instalaţii de gestionare a deşeurilor extractive sau la modificarea unei existente, operatorul este obligat să asigure următoarele:

a) instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive să fie amplasată corespunzător, având în vedere obligaţiile naţionale cu privire la ariile naturale protejate, factorii geologici, hidrologici, hidrogeologici, seismici şi geotehnici, şi să fie proiectată astfel încât să respecte condiţiile necesare, pe termen scurt şi lung, de prevenire a poluării solului, aerului, apei subterane sau de suprafaţă, ţinând cont, în special, de prevederile Legii apelor nr.272/2011, pentru a asigura colectarea eficientă a levigatului şi a apei contaminate în condiţiile prevăzute de autorizaţie şi pentru a reduce eroziunea cauzată de apă sau vânt, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic şi viabil din punct de vedere economic;

b) instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive să fie construită, administrată şi întreţinută corespunzător pentru a asigura stabilitatea fizică şi a preveni poluarea sau contaminarea solului, a aerului, a apei de suprafaţă sau a apei subterane pe termen scurt şi lung, precum şi pentru a minimiza, pe cât este posibil, daunele aduse peisajului;

c) să fie elaborate planuri necesare pentru a asigura monitorizarea şi controlul periodic al instalaţiei de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului şi pentru a interveni în cazul în care rezultatele indică instabilitatea sau contaminarea apei sau a solului;

d) să fie elaborate planurile necesare pentru reabilitarea terenului şi închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive;

e) să fie elaborate cerinţele necesare pentru faza de postînchidere a instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive.

(3) Rapoartele de monitorizare şi control, elaborate conform planurilor prevăzute la alin.(2) lit.c), se păstrează împreună cu documentaţia de autorizare pentru a asigura transmiterea corespunzătoare a informaţiilor, în special în cazul schimbării operatorului.

(4) Operatorul notifică autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în termen de cel mult 48 de ore, cu privire la orice eveniment care poate să afecteze stabilitatea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive, precum şi cu privire la orice efecte nocive importante asupra mediului, apărute ca urmare a procedurilor de control şi monitorizare a instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive.

(5) Operatorul pune în aplicare planul de urgenţă intern, după caz, şi urmează orice alte instrucţiuni ale autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului pentru luarea măsurilor corective, suportând costul acestora.

(6) Operatorul raportează, conform prevederilor autorizaţiei de folosinţă a subsolului, dar cel puţin o dată pe an, către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, pe baza unor date cumulate, toate rezultatele monitorizării pentru a demonstra conformarea cu condiţiile prevăzute de autorizaţie şi creşterea gradului de cunoaştere cu privire la deşeuri şi la comportamentul instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive.

(7) În baza raportului prevăzut la alin.(6), autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului decide dacă este necesară validarea rezultatelor de către un expert independent.

Articolul 59. Proceduri de închidere şi postînchidere a instalaţiilor de gestionare a deşeurilor extractive

(1) Procedura de închidere a unei instalaţii de gestionare a deşeurilor extractive poate fi iniţiată în cazul în care se întrunesc condiţiile relevante prevăzute în autorizaţia de folosinţă a subsolului şi autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului ia o decizie motivată în acest scop.

(2) O instalaţie de gestionare a deşeurilor extractive poate fi considerată ca închisă definitiv numai după ce autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, prin intermediul Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, a realizat, într-un termen rezonabil, un control final la faţa locului, a evaluat toate rapoartele prezentate de operator, a certificat că terenul afectat de instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive a fost reabilitat şi a comunicat operatorului acordul său cu privire la închidere. Acest acord nu reduce în niciun fel obligaţiile care îi revin operatorului în temeiul autorizaţiei de folosinţă a subsolului.

(3) Operatorul este responsabil de întreţinerea, monitorizarea şi controlul asupra amplasamentului şi de măsurile corective pentru faza de postînchidere pe toată perioada stabilită de autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, ţinând cont de natura şi durata pericolului. Acţiunile stabilite la alin.(2) nu afectează în niciun fel obligaţiile operatorului prevăzute în autorizaţia de folosinţă a subsolului.

(4) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului poate decide să preia de la operator sarcinile prevăzute la alin.(3) după ce instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive a fost închisă definitiv şi fără să încalce legislaţia privind responsabilitatea deţinătorului de deşeuri extractive.

(5) În vederea respectării cerinţelor de mediu prevăzute de Legea apelor nr.272/2011 şi de Legea nr.209/2016 privind deşeurile, după închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului stabileşte, dacă este cazul, obligaţia operatorului de a monitoriza stabilitatea fizică şi chimică a instalaţiei şi de a minimiza orice efect negativ asupra mediului, în special în ceea ce priveşte apa de suprafaţă şi apa subterană, asigurând următoarele:

a) toate structurile instalaţiei se monitorizează şi se întreţin, cu aparatura de măsurare şi control întotdeauna pregătită pentru utilizare;

b) canalele de descărcare şi deversoarele se păstrează curate şi libere, acolo unde este posibil.

(6) După închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive, operatorul:

a) notifică, fără întârziere, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, autoritatea administraţiei publice locale pe al cărei teritoriu se află amplasamentul, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică despre orice eveniment sau declanşări de activităţi care pot afecta stabilitatea instalaţiei şi despre orice efecte negative semnificative asupra mediului care apar în cursul procedurilor relevante de control şi monitorizare;

b) pune în aplicare, acolo unde este cazul, planul de urgenţă intern;

c) urmează orice altă instrucţiune a autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului cu privire la măsurile corective care trebuie luate, suportând costurile aferente.

(7) În cazurile şi cu frecvenţele stabilite de autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, operatorul raportează, în baza unor date cumulate, toate rezultatele monitorizării pentru a demonstra conformarea cu condiţiile prevăzute de autorizaţia de folosinţă a subsolului şi creşterea gradului de cunoaştere cu privire la deşeuri şi la comportamentul instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive.

[Art.59 alin.(6) modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Articolul 60. Prevenirea deteriorării calităţii apei şi a poluării aerului şi solului

(1) Operatorul ia toate măsurile necesare pentru a asigura prevenirea sau reducerea prafului şi a emisiilor de gaze, pentru a respecta standardele de mediu şi pentru a preveni deteriorarea calităţii actuale a apei, în conformitate cu Legea apelor nr.272/2011, printre altele, prin:

a) evaluarea potenţialului de generare a levigatului, inclusiv a conţinutului contaminant al acestuia, a deşeurilor depozitate, atât în faza de exploatare, cât şi de postînchidere a instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive, şi determinarea bilanţului hidric al instalaţiei;

b) prevenirea sau minimizarea generării levigatului şi a contaminării de deşeuri a apei de suprafaţă, a apei subterane şi a solului;

c) colectarea şi tratarea apei contaminate şi a levigatului provenind din instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive la nivelul corespunzător standardului pentru descărcarea acestora.

(2) Cerinţele de la alin.(1) lit.b) şi c) nu sunt aplicabile în cazul în care, în baza unei evaluări a riscurilor pentru mediu, ţinând cont de prevederile Legii apelor nr.272/2011, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului decide că nu este necesară colectarea şi tratarea levigatului sau se stabileşte că instalaţia de gestionare a deşeurilor extractive nu prezintă pericol potenţial pentru sol, apa subterană sau apa de suprafaţă.

(3) Se interzice operatorului să depoziteze deşeurile extractive, în stare solidă, lichidă sau şlam, în orice corp de apă receptor, altul decât cel construit în scopul eliminării acestor deşeuri, dacă operatorul nu asigură conformarea cu prevederile relevante din Legea apelor nr.272/2011.

(4) În cazul în care deşeurile extractive sunt reamplasate în golurile de excavare, create prin exploatare de suprafaţă sau subterană, care pot fi inundate după închidere, operatorul trebuie să ia măsurile necesare de prevenire sau reducere a contaminării apei şi a poluării solului, în conformitate cu alin.(1) şi (2).

(5) Operatorul îi furnizează autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului informaţiile necesare pentru asigurarea conformării cu cerinţele de mediu şi, în special, cu cele prevăzute în Legea apelor nr.272/2011.

(6) În cazul unui iaz de decantare care conţine cianuri, operatorul asigură reducerea concentraţiei de cianuri disociabile în mediu slab acid în iaz la cel mai mic nivel posibil prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile şi, în orice caz, în instalaţiile de gestionare a deşeurilor care au obţinut anterior o autorizaţie de folosinţă a subsolului sau care sunt deja în exploatare, concentraţia de cianuri disociabile în mediu slab acid la punctul de descărcare a sterilului de la staţia de procesare în iaz nu va depăşi 10 ppm.

(7) În cazul în care autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului solicită, operatorul demonstrează, printr-o evaluare a riscurilor care ia în considerare condiţiile specifice ale amplasamentului, că nu este necesară reducerea în continuare a limitelor de concentraţie prevăzute la alin.(6).

Capitolul VII

PARTICIPAREA PUBLICULUI ŞI TRANSPARENŢA

DECIZIONALĂ ÎN DOMENIUL FOLOSIRII

ŞI PROTECŢIEI SUBSOLULUI

Articolul. 61 Participarea publicului

(1) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului asigură informarea publicului de la demararea procedurii de acordare a autorizaţiei de folosinţă a subsolului sau, cel mai târziu, de îndată ce informaţia poate fi furnizată, în mod rezonabil, prin anunţuri publice sau alte mijloace corespunzătoare, cum ar fi prezentarea în mass-media în format electronic, acolo unde este posibil, cu privire la următoarele aspecte:

a) cererea pentru obţinerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului;

b) faptul că o decizie în privinţa solicitării unei autorizaţii de folosinţă a subsolului este subiectul unei consultări între Republica Moldova şi alte state conform art.97;

c) modalităţile de obţinere a informaţiilor relevante, de transmitere a comentariilor sau a întrebărilor, precum şi calendarul de transmitere a acestora;

d) posibilele decizii;

e) informaţiile şi datele referitoare la propunerea de actualizare a autorizaţiei de folosinţă a subsolului sau a condiţiilor de autorizare, după caz;

f) data şi locul sau mijloacele prin care informaţiile relevante se pun la dispoziţia publicului;

g) informaţiile şi datele referitoare la modalităţile de participare a publicului la luarea deciziilor.

(2) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului asigură ca, în termenele corespunzătoare, să fie puse la dispoziţia publicului interesat următoarele:

a) în conformitate cu legislaţia naţională, principalele rapoarte şi avize transmise autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului atunci când publicul este informat conform alin.(1);

b) orice informaţie adiţională celei prevăzute la alin.(1), care este relevantă pentru luarea deciziilor în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului şi care devine disponibilă numai după ce publicul a fost informat în conformitate cu alin.(1).

(3) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului ia măsurile corespunzătoare pentru ca publicul să fie informat în conformitate cu alin.(1) referitor la cererea de actualizare a condiţiilor de autorizare conform art.57 alin.(4).

(4) Publicul interesat are dreptul să înainteze comentarii şi propuneri către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului înainte de luarea deciziei.

(5) Rezultatele consultărilor publice se iau în considerare în mod corespunzător de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului la luarea unei decizii.

(6) După luarea unei decizii, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului informează publicul interesat şi pune la dispoziţia acestuia următoarele informaţii:

a) conţinutul deciziei de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului, inclusiv o copie a autorizaţiei de folosinţă a subsolului;

b) motivele şi consideraţiile care au stat la baza deciziei.

(7) Informaţiile conţinute în autorizaţia de folosinţă a subsolului se comunică autorităţilor competente naţionale care se ocupă de statistică atunci când acestea le solicită în scopuri statistice.

(8) Informaţiile sensibile cu caracter pur comercial, cum ar fi informaţiile referitoare la relaţiile de afaceri şi componentele de cost şi volumul rezervelor de substanţe minerale utile cu valoare economică, nu se pun la dispoziţia publicului.

(9) Participarea publicului la procesul de luare a deciziilor în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului se asigură în conformitate cu Legea nr.239/2008 privind transparenţa în procesul decizional.

Articolul 62. Cerinţele antimonopoliste şi asigurarea publicităţii şi a transparenţei la folosirea subsolului

(1) Se consideră ilegale activităţile autorităţilor administraţiei publice, precum şi ale diferiţilor agenţi economici, care au drept scop:

a) limitarea, contrar condiţiilor concursului, a accesului de participare la concurs a persoanelor juridice şi fizice ce intenţionează să desfăşoare activităţi în conformitate cu art.8;

b) refuzul nemotivat de a acorda dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol câştigătorilor concursului;

c) discriminarea titularilor autorizaţiilor de folosinţă a subsolului la exercitarea dreptului pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute la art.8.

(2) În scopul asigurării publicităţii şi transparenţei folosirii subsolului, actele normative, anunţurile privind concursurile (tenderele) pentru dreptul de folosinţă asupra subsolului şi rezultatele acestora, comunicatele privind atribuirea sectoarelor de subsol în folosinţă, formularele de documente şi altă informaţie din domeniul relaţiilor miniere se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se plasează în regim interactiv pe pagina web oficială a autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

Capitolul VIII

TEMEIURILE DE TRANSMITERE, DE SUSPENDARE ŞI DE RETRAGERE

A AUTORIZAŢIEI DE FOLOSINŢĂ A SUBSOLULUI

Articolul 63. Transmiterea dreptului de folosinţă asupra subsolului

Drepturile dobândite şi obligaţiile asumate prin autorizaţia de folosinţă a subsolului pot fi transferate de către titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului unei alte persoane juridice ce desfăşoară activitate economică numai după aprobare de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului şi numai în următoarele cazuri:

a) schimbarea formei juridice de organizare sau a denumirii persoanei juridice titular al autorizaţiei de folosinţă a subsolului;

b) reorganizarea persoanei juridice titular al autorizaţiei de folosinţă a subsolului prin fuziune (contopire sau absorbţie) dacă persoana juridică reorganizată poate fi titular al autorizaţiei de folosinţă a subsolului în conformitate cu legislaţia;

c) reorganizarea persoanei juridice titular al autorizaţiei de folosinţă a subsolului prin dezmembrare (divizare sau separare) dacă persoana juridică nou-înfiinţată intenţionează să continue activitatea în conformitate cu legislaţia.

Articolul 64. Temeiurile de suspendare a autorizaţiei de folosinţă a subsolului

(1) Autorizaţia de folosinţă a subsolului se suspendă de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, precum şi în următoarele cazuri:

a) la cererea titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului;

b) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu execută, în termen de cel mult 90 de zile, prescripţia înaintată de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului ca urmare a nerespectării condiţiilor prevăzute în autorizaţia de folosinţă a subsolului;

c) constatarea unui potenţial pericol imediat pentru sănătatea umană sau care ameninţă să aibă un efect nefavorabil semnificativ imediat asupra mediului;

d) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu execută hotărârea unei instanţe judecătoreşti care are ca obiect desfăşurarea activităţii miniere de către acesta;

e) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului se supune procedurii de restructurare;

f) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului încalcă normele tehnologice privind folosirea raţională, protecţia şi exploatarea substanţelor minerale utile;

g) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului încalcă normele privind securitatea şi sănătatea în muncă, fapt constatat de către autorităţile competente în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

h) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului cercetează sau exploatează subsolul cu abateri de la proiectele tehnice (tehnologice);

i) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului încalcă prevederile art.76;

j) titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului i s-a retras acordul de mediu;

k) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu menţine, pe toată perioada cercetării geologice/exploatării, garanţia financiară pentru refacerea mediului.

(2) Suspendarea autorizaţiei de folosinţă a subsolului produce efecte de la data comunicării către titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului a deciziei emise în acest sens de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului până la dispariţia circumstanţelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 12 luni, şi are loc în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(3) Suspendarea autorizaţiei de folosinţă a subsolului în cazul situaţiei de la alin.(1) lit.e) produce efecte după 12 luni de la data comunicării către titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului a deciziei emise în acest sens de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului până la dispariţia circumstanţelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 12 luni, şi are loc în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(4) Decizia de suspendare a autorizaţiei de folosinţă a subsolului poate fi contestată conform procedurii stabilite de Codul administrativ.

(5) La constatarea repetată a încălcării condiţiilor autorizaţiei de folosinţă a subsolului prin neexecutarea prescripţiilor înaintate în procesul-verbal de control, întocmit de Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, urmare a demersului Inspectoratului pentru Protecţia Mediului, suspendă autorizaţia de folosinţă a subsolului.

(6) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului anunţă, în scris, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului despre înlăturarea circumstanţelor care au dus la suspendarea autorizaţiei de folosinţă a subsolului în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(7) Autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului notifică Inspectoratul pentru Protecţia Mediului privitor la efectuarea controlului de mediu la amplasament în vederea stabilirii conformităţii.

Articolul 65. Temeiurile de retragere a autorizaţiei de folosinţă a subsolului

(1) Autorizaţia de folosinţă a subsolului se retrage de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în conformitate cu prevederile Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, precum şi în următoarele cazuri:

a) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate cu privire la activităţile miniere autorizate şi termenul privind începerea acestora;

b) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului foloseşte sectorul de subsol cu abateri considerabile de la proiectele tehnice (tehnologice) şi de la planurile de dezvoltare a lucrărilor miniere;

c) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu a schimbat destinaţia terenurilor pe care efectuează lucrări de exploatare a substanţelor minerale utile;

d) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu a înlăturat, în termen de 90 de zile din data notificării, încălcările care au dus la suspendarea actului permisiv;

e) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului furnizează cu bună ştiinţă autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului date şi informaţii false cu privire la activităţile sale miniere;

f) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu a respectat obligaţia de informare a autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în privinţa circumstanţelor stabilite la art.67 pct.22)–27);

g) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului utilizează, fără acordul autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, alte metode şi tehnologii de exploatare decât cele prezentate în documentaţia în baza căreia i s-a acordat autorizaţia de folosinţă a subsolului;

h) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului, în cadrul lucrărilor executate, transportă, foloseşte, depozitează deşeuri şi substanţe periculoase şi/sau toxice, radioactive sau orice alte substanţe poluante, cu excepţia acţiunilor permise conform legii;

i) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu foloseşte sectorul de subsol pe o perioadă mai mare de 60 de zile consecutive fără acordul autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;

j) titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului i s-a retras sau i-a expirat acordul de mediu ori altă autorizaţie necesară pentru desfăşurarea activităţii în domeniul minier;

k) în privinţa titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului s-a intentat procedura falimentului în conformitate cu Legea insolvabilităţii nr.149/2012;

l) titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu şi-a onorat angajamentele fiscale aferente stingerii obligaţiei de plată a taxelor pentru folosirea subsolului, reglementate de Codul fiscal, pe parcursul a două perioade fiscale;

m) epuizarea rezervelor exploatabile.

(2) După expirarea termenului de suspendare, dacă titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului nu a realizat măsurile necesare pentru restabilirea conformităţii, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului retrage şi anulează autorizaţia de folosinţă a subsolului.

(3) În cazul în care riscurile semnificative asupra mediului şi a sănătăţii umane, cauzate de activităţile industriale şi economice, nu pot fi tratate prin reexaminarea şi actualizarea condiţiilor de autorizare în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului retrage şi anulează autorizaţia de folosinţă a subsolului şi dispune încetarea activităţilor respective.

(4) În cazul în care, urmare a executării controlului de mediu, se constată că autorizaţia de folosinţă a subsolului a fost eliberată cu încălcarea prevederilor legislaţiei, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului solicită, prin demers, autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului retragerea autorizaţiei de folosinţă a subsolului.

(5) Decizia de retragere a autorizaţiei de folosinţă a subsolului poate fi contestată conform procedurii stabilite de Codul administrativ.

Capitolul IX

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE TITULARULUI AUTORIZAŢIEI

DE FOLOSINŢĂ A SUBSOLULUI

Articolul 66. Drepturile titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului

Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului are dreptul:

a) să folosească sectoarele de subsol în conformitate cu autorizaţia de folosinţă a subsolului şi dispoziţiile prezentului cod;

b) să folosească rezultatele activităţii sale, inclusiv materia primă minerală extrasă şi deşeurile din producţia extractivă minieră, în cazul în care legislaţia nu prevede altfel;

c) să efectueze, fără autorizaţie suplimentară, cercetarea geologică a subsolului din contul mijloacelor proprii, în limitele perimetrelor de exploatare, cu înregistrarea cercetării geologice în Fondul de stat de informaţii privind subsolul;

d) să se adreseze autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului cu solicitarea de prelungire sau reperfectare a autorizaţiei, conform prevederilor Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;

e) să îşi înceteze activitatea în conformitate cu condiţiile stabilite de prezentul cod şi autorizaţia de folosinţă a subsolului;

f) să suspende activitatea, pe un termen mai mare de 60 de zile, în cazul apariţiei circumstanţelor ce nu permit continuarea activităţii (lichidarea urmărilor unor avarii, defectarea utilajului şi a instalaţiilor tehnologice, durata procesului de refacere, circumstanţe de impediment care justifică neexecutarea obligaţiei), cu informarea autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului privind data de început şi de finalizare a întreruperii activităţii;

g) să obţină de la autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în condiţiile legii, datele şi informaţiile necesare pentru desfăşurarea activităţilor miniere;

h) să folosească surse de apă de suprafaţă sau subterane necesare pentru desfăşurarea activităţilor miniere, cu respectarea prevederilor legale ce reglementează folosinţa specială a apei şi protecţia mediului.

Articolul 67. Obligaţiile titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului

Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului este obligat:

1) să respecte cerinţele legislaţiei, precum şi ale standardelor, normelor şi regulilor, privind tehnologiile de efectuare a lucrărilor legate de folosirea subsolului şi de prelucrarea primară a materiei prime minerale;

2) să folosească sectoarele de subsol numai în scopurile prevăzute de autorizaţia de folosinţă a subsolului;

3) să achite la timp şi integral plăţile la exploatarea şi folosirea subsolului;

4) să respecte cerinţele proiectelor tehnice (tehnologice), ale schemelor şi ale planurilor de dezvoltare a lucrărilor miniere, ale limitelor şi normelor;

5) să nu admită pierderi supranormative, diluarea şi extragerea selectivă a substanţelor minerale utile;

6) să ţină şi să perfecteze documentaţia geologică, de topografie minieră şi de altă natură în procesul folosirii subsolului şi să asigure integritatea acesteia;

7) să elaboreze planuri anuale de dezvoltare a lucrărilor miniere şi planuri de gestionare a deşeurilor extractive, conform modalităţii stabilite de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;

8) să prezinte informaţia geologică Fondului de stat de informaţii privind subsolul;

9) să prezinte Fondului de stat de informaţii privind subsolul, precum şi autorităţilor publice, în conformitate cu competenţele acestora, date veridice despre rezervele de substanţe minerale cercetate, extrase şi rămase în subsol, componentele conţinute în ele (despre mişcarea rezervelor), despre folosirea subsolului în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;

10) să păstreze excavaţiile miniere de cercetare şi sondele de foraj care pot fi folosite la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile sau în alte scopuri;

11) să lichideze, în modul stabilit, excavaţiile miniere şi sondele de foraj ce nu se folosesc în continuare;

12) să asigure securitatea efectuării lucrărilor la folosirea subsolului conform art.91;

13) să respecte cerinţele actelor normative care reglementează condiţiile de folosire şi protecţie a subsolului, protecţie a aerului atmosferic, a terenurilor, pădurilor, apelor, precum şi a clădirilor şi a construcţiilor de impactul negativ al lucrărilor legate de folosirea subsolului;

14) să informeze neîntârziat autorităţile administraţiei publice despre crearea situaţiilor periculoase pentru viaţa şi sănătatea populaţiei, precum şi pentru mediu;

15) să decoperteze stratul de sol fertil şi să-l păstreze în tot volumul iniţial în stare utilă pentru recultivarea terenurilor degradate;

16) să aducă, potrivit prevederilor actelor normative şi cerinţelor proiectelor tehnice, terenurile, alte obiective naturale, clădirile şi construcţiile distruse în timpul folosirii subsolului într-o stare bună pentru utilizarea lor ulterioară conform destinaţiei;

17) în cazul descoperirii unor obiective unice naturale şi cultural-istorice, să sisteze lucrările care pot distruge integritatea obiectivelor menţionate şi să înştiinţeze despre aceste descoperiri autorităţile administraţiei publice centrale şi instituţiile ştiinţifice;

18) să asigure respectarea regulilor de comercializare a substanţelor minerale utile solide, stabilite de Guvern;

19) să asigure integritatea sectorului de subsol, integritatea punctelor reţelei geodezice de reper pe întreaga perioadă de gestionare a sectorului de subsol;

20) să aibă permanent angajaţi specialişti licenţiaţi/certificaţi, în modul stabilit, în geologie, precum şi în domeniile geodeziei, cartografiei, prospecţiunilor topografice şi geoinformaticii, sau să deţină contracte de prestare a serviciilor cu persoane licenţiate sau certificate în domeniile respective ori cu persoane juridice care au angajaţi persoane licenţiate sau certificate în aceste domenii în conformitate cu Regulamentul cu privire la certificarea specialiştilor în domeniile geodeziei, cartografiei, prospecţiunilor topografice, geoinformaticii, evaluării bunurilor imobile şi cadastrului, aprobat de Guvern;

21) să prezinte, în mod obligatoriu, autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului o copie autentificată, precum şi în format digital, a documentaţiei tehnice (tehnologice) de proiect privind exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile sau construirea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, pentru sistematizare;

22) să informeze, în termen de 10 zile, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului cu privire la actele de control efectuate de autorităţile administraţiei publice şi/sau altă instituţie abilitată prin Legea nr.131/2012 privind controlul de stat;

23) să obţină, sa întocmească, sa ţină la zi şi sa transmită autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în termenele stabilite, datele, informaţiile şi documentele, prevăzute în autorizaţia de folosinţă a subsolului, referitoare la activităţile miniere executate, precum şi rezultatele obţinute;

24) să comunice autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în termen de până la 10 zile, despre orice eveniment survenit care poate avea repercusiuni asupra desfăşurării activităţii sale;

25) să menţină, pe toată perioada exploatării, garanţia financiară pentru refacerea mediului şi să o actualizeze anual;

25¹) să efectueze anual debursări în contul special trezorerial "mijloace temporar intrate în posesia instituţiei", deschis de autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în cuantum de 0,25% din valoarea garanţiei financiare pentru refacerea mediului, în scopul constituirii mijloacelor financiare destinate finanţării lucrărilor de refacere a mediului, în cazul în care titularii autorizaţiilor de folosinţă a subsolului nu îşi îndeplinesc obligaţiile de refacere a mediului;

26) să execute şi sa finalizeze lucrările de refacere a mediului în perimetrele de exploatare afectate de activităţile miniere;

27) să înceapă activitatea în decurs de 12 luni de la data eliberării autorizaţiei de folosinţă a subsolului;

28) să asigure utilizarea celor mai bune practici, aprobate prin metodologii de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în activitatea legată de folosirea subsolului şi să asigure instruirea personalului în domeniu;

29) să achite taxele pentru folosirea subsolului, reglementate de Codul fiscal.

de folosinţă a subsolului

(1) Apărarea drepturilor titularilor autorizaţiilor de folosinţă a subsolului se face prin aplicarea legii şi drepturile acestora pot fi limitate numai în cazurile prevăzute de lege.

(2) Imixtiunea autorităţilor administraţiei publice în activitatea economică a titularilor autorizaţiilor de folosinţă a subsolului, cu excepţia cazurilor de depistare a unor încălcări de către titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului ale legislaţiei cu privire la subsol, ale altor acte normative, nu se admite.

[Art.67 modificat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Capitolul X

PROIECTAREA ŞI CONSTRUIREA ÎNTREPRINDERILOR,

A OBIECTIVELOR ŞI A CONSTRUCŢIILOR

LEGATE DE FOLOSIREA SUBSOLULUI

Articolul 69. Particularităţile proiectării întreprinderilor, a obiectivelor şi a construcţiilor legate de folosirea subsolului

(1) Proiectarea întreprinderilor miniere extractive, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, a construcţiilor speciale se execută de către organizaţiile de proiectare care au angajaţi proiectanţi atestaţi tehnic profesional pentru proiectarea construcţiilor speciale, în modul stabilit de actele normative în domeniul respectiv, şi se realizează doar după ce activitatea planificată a fost supusă în prealabil evaluării impactului asupra mediului şi/sau, după caz, evaluării biodiversităţii, în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

(2) În cazul în care activitatea planificată menţionată la alin.(1) nu este cuprinsă în anexa nr.1 sau nr.2 la Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului şi nu se supune procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi/sau, după caz, evaluării biodiversităţii, proiectarea întreprinderilor miniere extractive, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se realizează în baza informaţiei geologice şi de altă natură privind subsolul, care a trecut expertiza geologică de stat, ţinându-se cont de dezvoltarea complexă a regiunii şi de cerinţele securităţii industriale şi ecologice.

(3) Proiectul tehnologic de exploatare, proiectele întreprinderilor miniere extractive, ale obiectivelor pentru prelucrarea substanţelor minerale utile, ale construcţiilor speciale se elaborează pentru zăcămintele ale căror rezerve au fost evaluate, aprobate şi incluse în Registrul geologic de stat şi se efectuează în baza documentaţiei de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

(4) Proiectul tehnologic de folosire a golurilor miniere, al obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se elaborează în baza avizului pozitiv al expertizei de stat a informaţiei geologice.

(5) Proiectele întreprinderilor miniere extractive, ale obiectivelor pentru prelucrarea substanţelor minerale utile, ale obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, ale construcţiilor speciale se supun verificării în conformitate cu prevederile Legii nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase şi ale Codului urbanismului şi construcţiilor.

Articolul 70. Cerinţele principale privind proiectarea şi construirea întreprinderilor, a obiectivelor şi a construcţiilor legate de folosirea subsolului

(1) Proiectele întreprinderilor miniere extractive prevăd:

a) extragerea cât mai deplină şi complexă din subsol a rezervelor de substanţe minerale utile de bază şi a celor secundare stratificate împreună cu aceste substanţe, asigurată prin amplasarea raţională a construcţiilor terestre şi subterane, prin metodele de descoperire şi dirijare a presiunii litostatice a zăcămintelor, prin sistemele de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile şi schemele tehnice de prelucrare (pregătire) a materiei prime minerale, prin parametrii acestora şi ordinea executării exploatării;

b) extragerea şi folosirea raţională a rocilor de decopertare la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;

c) depozitarea, evidenţa şi păstrarea substanţelor minerale utile temporar nefolosite şi a deşeurilor din producţie ce conţin componente utile;

d) cercetarea geologică a subsolului în procesul construirii şi exploatării întreprinderilor miniere extractive şi ţinerea documentaţiei geologice şi de topografie minieră;

e) evaluarea prognozată a impactului întreprinderilor, obiectivelor şi al construcţiilor proiectate asupra mediului;

f) măsurile privind asigurarea securităţii în muncă a lucrătorilor şi protecţia sănătăţii populaţiei, protecţia subsolului şi a mediului, a obiectivelor şi construcţiilor, prevenirea situaţiilor de avarie;

g) recultivarea terenurilor degradate, depozitarea şi păstrarea stratului de sol fertil decopertat, în conformitate cu cerinţele actelor normative;

h) posibilitatea folosirii spaţiilor prelucrate ale subsolului pentru necesităţi gospodăreşti şi de altă natură.

(2) Proiectele obiectivelor pentru prelucrarea substanţelor minerale utile prevăd:

a) utilizarea schemelor tehnologice care să asigure scoaterea raţională şi complexă din substanţele minerale utile extrase a componentelor de importanţă industrială conţinute în acestea;

b) amplasarea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive şi construcţia acesteia;

c) condiţiile de exploatare a instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive;

d) măsurile care să asigure securitatea efectuării lucrărilor şi prevenirea situaţiilor de avarie;

e) măsurile pentru protecţia mediului şi pentru reabilitarea sectorului afectat.

(3) Proiectele construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv pentru înhumarea (depozitarea) deşeurilor periculoase şi a deşeurilor, prevăd:

a) asigurarea stabilităţii rocilor şi a excavaţiilor miniere pe întreaga durată de existenţă a obiectivelor şi a construcţiilor;

b) măsurile de prevenire a situaţiilor de avarie şi realizarea acţiunilor de lichidare şi înlăturare a consecinţelor avariilor;

c) izolarea completă a obiectivelor şi a construcţiilor destinate păstrării substanţelor chimice, a produselor lichide şi gazoase, precum şi înhumării (depozitării) deşeurilor periculoase şi a deşeurilor;

d) măsurile ce exclud interacţiunea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor înhumate cu rocile-magazin.

(4) După finalizarea construirii obiectivelor legate de extragerea şi prelucrarea substanţelor minerale utile, a obiectivelor infrastructurii, precum şi a obiectivelor care asigură protecţia subsolului şi a mediului, titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului notifică, în termen de 10 zile până la începerea exploatării acestora, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului şi Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

Articolul 71. Condiţiile de construire pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile şi cu alte resurse ale subsolului

(1) Proiectarea şi construirea localităţilor, a complexelor industriale, a bunurilor imobile, amplasarea altor obiecte fără avizul autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului privind existenţa sau lipsa substanţelor minerale utile pe teritoriul preconizat pentru construcţii se interzic.

(2) Construirea pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile, precum şi amplasarea în locurile aflării lor a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se permit în cazuri excepţionale (construcţia conductelor magistrale şi a reţelelor electrice de transport, a căilor ferate şi a drumurilor auto de importanţă naţională, a obiectivelor industriale mari, extinderea construirii localităţilor în lipsa suprafeţelor necesare), prin hotărâre a Guvernului, cu trecerea la pierderi de la evidenţa de stat şi de la evidenţa titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului a rezervelor de substanţe minerale utile amplasate în limitele construcţiei proiectate.

(3) Construirea pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile, precum şi amplasarea în locurile aflării lor a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se permit în cazul edificării construcţiilor cu caracter provizoriu. Durata de existenţă limitată, stabilită de către emitentul autorizaţiei de construire, se coordonează cu autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului şi titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului.

(4) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului care a obţinut dreptul de proprietate asupra terenului sau acordul proprietarului terenului pe care au fost edificate construcţiile cu caracter provizoriu este în drept să solicite beneficiarului construcţiei/construcţiilor cu caracter provizoriu să demonteze construcţiile edificate. Beneficiarul construcţiei/construcţiilor cu caracter provizoriu este obligat să demonteze construcţiile şi să elibereze terenul în termen de 120 de zile de la data notificării în cauză.

(5) Construirea neautorizată pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile se sistează fără compensarea cheltuielilor suportate, inclusiv a cheltuielilor pentru recultivarea terenului şi demontarea obiectivelor construite.

Capitolul XI

FOLOSIREA SUBSOLULUI LA EXPLOATAREA ZĂCĂMINTELOR

DE SUBSTANŢE MINERALE UTILE

Articolul 72. Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile

(1) Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile se efectuează în baza autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, în limitele perimetrului de exploatare, în conformitate cu proiectele tehnologice de exploatare coordonate şi aprobate, planurile de dezvoltare a lucrărilor miniere, proiectele de recultivare a terenurilor şi în conformitate cu cerinţele legislaţiei de mediu.

(2) Titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului pentru exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile coordonează proiectele tehnologice de exploatare cu autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în termenele stabilite în funcţie de complexitatea şi volumul materialelor prezentate, dar care nu vor depăşi 30 de zile din data depunerii solicitării respective.

Articolul 73. Cotele pentru exportul materiei prime minerale şi limitele la extragerea substanţelor minerale utile

În scopul prevenirii consecinţelor economice, sociale şi ecologice negative ale extragerii intense a substanţelor minerale utile, Guvernul stabileşte pentru anumite tipuri de substanţe minerale utile cote pentru exportul materiei prime minerale, limite la extragerea unor tipuri de substanţe minerale utile şi concentrarea în spaţiu a sectoarelor de subsol care se exploatează.

Articolul 74. Cerinţele de bază la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile şi la prelucrarea primară a materiei prime minerale

(1) La exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile se asigură:

a) aplicarea tehnologiilor raţionale, ecologic inofensive şi a metodelor de extragere a substanţelor minerale utile şi a componentelor de importanţă industrială conţinute în acestea, neadmiterea pierderilor supranormative şi a reducerii calităţii substanţelor minerale utile, precum şi a exploatării selective a sectoarelor bogate în zăcăminte, care pot duce la pierderea rezervelor de substanţe minerale utile;

b) executarea lucrărilor în condiţii nepericuloase pentru oameni, mediu, obiective şi construcţii;

c) corespunderea totală a tehnologiilor şi a parametrilor de exploatare a zăcămintelor, aplicaţi efectiv cu cei aprobaţi în proiecte;

d) ţinerea documentaţiei geologice, de topografie minieră, tehnice şi asigurarea integrităţii acesteia;

g) folosirea raţională a rocilor şi a stratului de sol fertil decopertate, precum şi a deşeurilor din producţie;

h) neadmiterea degradării zăcămintelor de substanţe minerale utile exploatate şi a celor învecinate ca urmare a efectuării lucrărilor miniere, păstrarea rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor conservate.

(2) Prelucrarea primară a materiei prime minerale se efectuează după extragerea substanţelor minerale utile şi include fărâmiţarea sau mărunţirea, fracţionarea şi sortarea, brichetarea şi aglomerarea, îmbogăţirea substanţelor minerale utile solide, prepararea petrolului brut şi a gazului natural pentru transport către consumatori.

(3) La prelucrarea primară a materiei prime minerale se asigură:

a) respectarea schemelor tehnologice aprobate privind prelucrarea materiei prime minerale nepericuloase pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor şi a populaţiei, precum şi pentru mediu;

b) folosirea complexă a materiei prime minerale şi extragerea cât mai deplină, argumentată din punct de vedere economic, a componentelor utile ca producţie-marfă;

c) evidenţa şi controlul distribuirii cantitative şi calitative a componentelor utile la diverse stadii de prelucrare a materiei prime minerale;

d) folosirea raţională a deşeurilor din producţie;

e) depozitarea şi păstrarea semiproduselor şi a deşeurilor de la prelucrare temporar nefolosite, care să excludă impactul negativ asupra mediului.

Articolul 75. Particularităţile exploatării zăcămintelor de hidrocarburi

(1) Până la încheierea cercetării zăcămintelor de materie primă de hidrocarburi şi aprobarea rezervelor acestora poate fi efectuată exploatarea de probă sau experimental-industrială atât pe zăcământ în întregime, cât şi pe sectoare, acumulări de hidrocarburi aparte ale acestuia sau pe sonde separate, în scopul stabilirii caracteristicilor geologo-geofizice, extractive şi de altă natură ale zăcământului, al determinării oportunităţii folosirii tehnologiilor noi de extragere, al obţinerii de date suplimentare necesare pentru evaluarea complexă a zăcământului şi întocmirea proiectului tehnologic pentru exploatarea acestuia.

(2) Exploatarea de probă a zăcământului sau a acumulărilor de hidrocarburi se admite pe un termen ce nu depăşeşte 3 ani, exploatarea experimental-industrială a zăcământului sau a acumulărilor – pe un termen ce nu depăşeşte 5 ani. Exploatarea de probă a unei sonde poate fi realizată în decurs de un an.

(3) Captarea sumară a hidrocarburilor în perioada de exploatare de probă sau experimental-industrială nu va depăşi 5% din rezervele extrase, luate în evidenţă operativă, în Registrul geologic de stat, la data aprobării proiectului exploatării de probă sau experimental-industriale a zăcământului sau a acumulărilor.

(4) Exploatarea de probă sau experimental-industrială a zăcămintelor sau a acumulărilor de materie primă de hidrocarburi poate fi realizată numai în conformitate cu documentaţia tehnică (tehnologică) de proiect care a trecut expertiza de stat în modul stabilit.

(5) Exploatarea industrială a zăcămintelor de materie primă de hidrocarburi se permite numai în cazul în care activităţile planificate au fost supuse în prealabil procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi/sau, după caz, evaluării biodiversităţii, în conformitate cu Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

(6) Data dării în exploatare a zăcământului de hidrocarburi pentru valorificare industrială se consideră data extragerii primei tone (primului metru cub) de materie primă de hidrocarburi.

Articolul 76. Folosirea subsolului în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile

(1) Folosirea subsolului pentru realizarea şi exploatarea construcţiilor subterane şi în alte scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv pentru depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor, se efectuează în baza autorizaţiei de folosinţă a subsolului, care acordă dreptul de a desfăşura activităţi legate de folosirea subsolului.

(2) În proiectele tehnice se prevăd măsuri ce asigură integritatea obiectivelor şi a construcţiilor subterane pe întreaga perioadă de existenţă a acestora, precum şi măsuri de prevenire a avariilor, de lichidare a lor şi înlăturare a consecinţelor.

(3) Păstrarea şi depozitarea deşeurilor periculoase şi a deşeurilor deasupra zăcămintelor, acumulărilor de hidrocarburi, obiectivelor şi construcţiilor amplasate în subsol nu se admit.

Articolul 77. Normativele pierderilor de substanţe minerale utile la extragere

(1) Pierderi de substanţe minerale utile la extragere sau pierderi de exploatare se consideră rezervele de substanţe minerale utile aflate în evidenţă, lăsate în subsol sau extrase din subsol şi lăsate în halde, în locurile de depozitare, pe căile de transport.

(2) Normativele pierderilor de exploatare se determină de proiectele tehnologice de exploatare a zăcământului sau a sectorului concret de zăcământ, în funcţie de condiţiile geologice miniere, tehnico-miniere, tehnologice, economice şi de alte condiţii de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile.

(3) Normativele pierderilor de substanţe minerale utile se stabilesc la elaborarea documentaţiei de proiect pentru exploatarea zăcământului de substanţe minerale utile şi se coordonează anual, în conformitate cu planul de dezvoltare a lucrărilor miniere, cu autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(4) Pierderi supranormative se consideră pierderile de substanţe minerale utile admise peste normativul de pierderi stabilit de proiectul tehnologic de exploatare a zăcământului sau a sectorului concret de zăcământ. Pierderile supranormative se achită de către titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului, în mărimea stabilită de legislaţia fiscală.

Articolul 78. Trecerea la pierderi a rezervelor de substanţe minerale utile

Rezervele de substanţe minerale utile care şi-au pierdut importanţa industrială sau nu au fost confirmate ulterior în timpul lucrărilor de cercetare geologică sau de exploatare a zăcămintelor urmează a fi trecute la pierderi de la evidenţa întreprinderilor miniere-extractive, cu operarea modificărilor respective în Registrul geologic de stat, în modul stabilit de Ministerul Mediului.

Articolul 79. Lucruri şi lucrări rezultate din activitatea de cercetare geologică şi exploatare a subsolului

(1) Lucrurile şi lucrările ce asigură nemijlocit procesul de folosire a subsolului (goluri miniere, excavaţii miniere, sonde de foraj, elemente de fixare şi tubare, sisteme de drenaj şi ventilare, utilaj la intrarea în excavaţiile miniere, semne de topografie minieră, alte bunuri) sunt proprietate a statului.

(2) Lista lucrurilor şi a lucrărilor rezultate din activitatea de cercetare geologică şi exploatare a subsolului se determină pentru fiecare obiect de folosire a subsolului, în funcţie de condiţiile geologice miniere, tipul de substanţe minerale utile şi tehnologia de efectuare a lucrărilor de extragere, şi se înscrie în Registrul geologic de stat de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

Articolul 80. Lichidarea şi conservarea excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile

(1) Excavaţiile miniere, obiectivele şi construcţiile subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se supun lichidării sau conservării la expirarea termenului de valabilitate a autorizaţiei de folosinţă a subsolului, la finalizarea exploatării rezervelor de substanţe minerale utile sau la încetarea înainte de termen a folosirii subsolului, prevăzută de prezentul cod.

(2) La lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, excavaţiile miniere şi sondele de foraj se aduc în starea care să asigure securitatea vieţii şi a sănătăţii oamenilor, a mediului, a clădirilor şi a construcţiilor, posibilitatea folosirii sectorului exploatat al subsolului pentru alte scopuri gospodăreşti, iar în cazul conservării, şi păstrarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, a excavaţiilor miniere şi a sondelor de foraj pe întreaga perioadă de conservare.

(3) La lichidarea sau conservarea totală sau parţială a excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului este obligat să asigure, în modul stabilit, recultivarea terenurilor degradate în urma lucrărilor miniere.

(4) Lichidarea şi conservarea excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se efectuează în conformitate cu proiectele tehnice coordonate cu autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(5) La lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, documentaţia geologică, de topografie minieră şi tehnică se completează la momentul finalizării lucrărilor şi se remite spre păstrare, în modul stabilit, în Fondul de stat de informaţii privind subsolul.

(6) Lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se consideră finalizate după semnarea actului cu privire la lichidare sau conservare de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(7) Lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se efectuează din contul mijloacelor titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului.

Articolul 81. Garanţia financiară pentru refacerea mediului

(1) Titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului, la etapa de eliberare a autorizaţiei, are obligaţia, conform planului de refacere a mediului din proiectul tehnologic de exploatare, să constituie garanţia financiară pentru refacerea mediului pentru primul an de exploatare şi să actualizeze anual garanţia financiara pentru refacerea mediului în ultima lună a anului de gestiune.

(2) În cazul activităţilor de exploatare a deşeurilor extractive, garanţia financiară pentru refacerea mediului include şi cuantumul pentru operaţiile care implică acumularea sau depozitarea deşeurilor extractive într-o instalaţie de gestionare a deşeurilor extractive şi se solicită de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului înainte de începerea oricărei operaţii care implică acumularea sau depozitarea deşeurilor extractive într-o instalaţie de gestionare a acestora.

(3) Calcularea valorii lucrărilor pentru refacerea mediului se stabileşte în proiectul tehnologic de exploatare, proporţional cu suprafaţa afectată de lucrările miniere şi cu volumul substanţelor minerale utile extrase, se actualizează anual de către titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului, în funcţie de rata anuală a inflaţiei, şi se coordonează cu autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(4) La efectuarea şi actualizarea calculării prevăzute la alin.(3), titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului ia în considerare impactul potenţial al activităţii de folosire a subsolului desfăşurate, lucrările de reabilitare necesare de realizat pe terenul afectat de activitatea de folosire a subsolului, costurile existente pe piaţă, la momentul respectiv, ale lucrărilor înalt calificate de închidere, ecologizare, monitorizare în faza de postînchidere a perimetrului de cercetare şi a celui de exploatare acordate, necesare de a fi executate pentru reabilitarea factorilor de mediu.

(5) În cazul activităţilor de exploatare a deşeurilor extractive, garanţia financiară pentru refacerea mediului se calculează inclusiv pe baza:

a) impactului potenţial al instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive asupra mediului, ţinând seama, în special, de categoria căreia îi aparţine instalaţia, de caracteristicile deşeurilor şi de viitoarea utilizare a terenului reabilitat;

b) ipotezei că părţile terţe independente şi cu calificare corespunzătoare evaluează şi realizează lucrările de reabilitare necesare.

[Alin.(6) abrogat prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

(7) În cazul în care autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului şi-a dat acordul cu privire la închiderea instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive în conformitate cu art.59 alin.(2), aceasta îi furnizează operatorului o declaraţie scrisă care îl eliberează de obligaţia achitării cuantumului, inclus în garanţia financiară pentru refacerea mediului, pentru operaţiile care implică acumularea sau depozitarea deşeurilor extractive într-o instalaţie de gestionare a deşeurilor extractive, cu excepţia obligaţiilor privind faza de postînchidere, în conformitate cu art.59 alin.(3).

(8) Mecanismul de constituire, actualizare şi restituire a garanţiei financiare pentru refacerea mediului, precum şi procedura de monitorizare de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului a implementării acestui mecanism se aprobă de Guvern.

(9) Mecanismul de constituire a garanţiei financiare pentru refacerea mediului se elaborează astfel încât:

a) toate obligaţiile din autorizaţia de folosinţă a subsolului, inclusiv prevederile privind postînchiderea, să fie acoperite financiar;

b) să existe fonduri disponibile, în orice moment, pentru reabilitarea amplasamentului afectat de instalaţiile de gestionare a deşeurilor extractive, astfel cum se indică în planul de gestionare a deşeurilor extractive, elaborat conform art.50 şi 51 şi necesar în vederea autorizării prevăzute la art.57.

(10) Garanţia financiară pentru refacerea mediului se constituie şi se menţine de către titularul autorizaţiei de folosinţă a subsolului, pe toată perioada de valabilitate a autorizaţiei, sub una dintre următoarele forme:

a) garanţie bancară emisă de o instituţie financiară licenţiată;

b) poliţă de asigurare emisă de o societate de asigurare licenţiată;

c) cont contabil special.

(11) În scopul asigurării mijloacelor financiare necesare executării lucrărilor de refacere a mediului, în cazul în care titularii autorizaţiilor de folosinţă a subsolului sau beneficiarii care deţin dreptul de exploatare a resurselor minerale nu îşi îndeplinesc obligaţiile de refacere a mediului, aceştia sunt obligaţi să achite anual o contribuţie în cuantum de 0,25% din valoarea garanţiei financiare pentru refacerea mediului în contul trezorerial "mijloace temporar intrate în posesia instituţiei" deschis de autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

[Art.81 alin.(10) în redacţia, alin.(11) introdus prin Legea nr.53 din 09.04.2026, în vigoare 29.05.2026]

Capitolul XII

PLATA LA EXPLOATAREA ŞI FOLOSIREA SUBSOLULUI

Articolul 82. Tipurile de plăţi la exploatarea şi folosirea subsolului

(1) Exploatarea şi folosirea subsolului este cu plată.

(2) Plăţile la exploatarea şi folosirea subsolului se percep în formă bănească.

(3) Plata la exploatarea şi folosirea subsolului se efectuează în formă de:

a) taxe pentru folosirea subsolului;

b) compensare a cheltuielilor pentru lucrările de cercetare geologică a subsolului efectuate din contul mijloacelor bugetului de stat.

Articolul 83. Taxele pentru folosirea subsolului

(1) Taxele pentru folosirea subsolului se percep în mărimea şi în modul stabilite de Codul fiscal.

(2) Administrarea taxelor pentru folosirea subsolului se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat, în modul stabilit de Codul fiscal.

Articolul 84. Compensarea cheltuielilor pentru lucrările de cercetare geologică a subsolului efectuate din contul mijloacelor bugetului de stat

(1) Titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului care efectuează lucrări de cercetare sau extragere a substanţelor minerale utile sunt obligaţi să compenseze cheltuielile statului (în cazul existenţei acestora) pentru cercetarea geologică a sectorului de subsol atribuit lor în folosinţă şi pregătirea zăcământului pentru valorificare industrială.

(2) Cheltuieli ale statului pentru cercetarea geologică a subsolului se consideră, în acest caz, cheltuielile de prospectare, evaluare şi explorare a zăcămintelor de substanţe minerale utile, a căror finanţare a fost asigurată din contul mijloacelor bugetului de stat.

(3) Compensarea cheltuielilor pentru lucrările de cercetare geologică a subsolului realizate din contul mijloacelor bugetului de stat se calculează cu folosirea indicilor inflaţiei în perioada achitării şi se încasează totalmente în bugetul de stat.

(4) Modul de calculare a normativelor şi de compensare a cheltuielilor pentru lucrările de cercetare geologică a subsolului realizate din contul mijloacelor bugetului de stat se stabileşte de Guvern.

Capitolul XIII

FOLOSIREA RAŢIONALĂ ŞI PROTECŢIA SUBSOLULUI

Articolul 85. Cerinţele de bază privind folosirea raţională şi protecţia subsolului

(1) Folosirea raţională a subsolului reprezintă o valorificare eficientă, din punct de vedere economic şi social, a tuturor tipurilor de resurse ale subsolului în baza folosirii tehnologiilor avansate şi a respectării standardelor, a limitelor normelor şi a regulilor de folosire a subsolului.

(2) Exploatarea resurselor minerale poate fi realizată numai în limitele perimetrelor de exploatare, în decursul termenului stabilit şi exclusiv în conformitate cu autorizaţia de folosinţă a subsolului.

(3) Folosirea neautorizată a subsolului, folosirea subsolului în afara limitelor perimetrelor de exploatare, precum şi efectuarea lucrărilor legate de folosirea subsolului fără documentaţia tehnică (tehnologică) de proiect, aprobată în modul stabilit, se interzic.

(4) Cerinţele de bază la folosirea raţională şi protecţia subsolului sunt:

a) respectarea documentaţiei tehnice (tehnologice) de proiect, aprobată în modul stabilit;

b) asigurarea cercetării complete şi complexe a subsolului;

c) înregistrarea şi evidenţa lucrărilor legate de folosirea subsolului;

d) extragerea cât mai completă din subsol şi folosirea raţională a rezervelor de substanţe minerale utile şi a componentelor utile conţinute în acestea;

e) evidenţa veridică a stării şi a mişcării rezervelor, a pierderilor şi a diluării substanţelor minerale utile de bază şi a celor însoţitoare la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;

f) ţinerea documentaţiei geologice, de topografie minieră şi de altă natură şi asigurarea integrităţii acesteia;

g) protecţia zăcămintelor de substanţe minerale utile împotriva inundaţiilor, subinundaţiilor, incendiilor şi împotriva altor factori ce reduc calitatea substanţelor minerale utile şi valoarea industrială a zăcămintelor sau complică exploatarea lor;

h) prevenirea poluării subsolului în procesul de efectuare a lucrărilor legate de folosirea subsolului, inclusiv la înhumarea (depozitarea) deşeurilor periculoase şi a deşeurilor din producţie;

i) prevenirea abandonului, aruncării sau a depozitării necontrolate a deşeurilor extractive;

j) prevenirea impactului negativ asupra obiectelor industriale şi asupra construcţiilor civile în urma extragerii substanţelor minerale utile, a construirii şi a exploatării construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;

k) prevenirea construirii neautorizate pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile şi respectarea modului stabilit de folosire a acestor suprafeţe pentru alte necesităţi;

l) prevenirea stocării deşeurilor industriale, menajere şi de altă natură în zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă folosite pentru alimentarea cu apă potabilă, menajeră şi industrială;

m) prevenirea poluării solului, a apei de suprafaţă şi a apei subterane în cazul stocării deşeurilor în golurile de excavare;

n) aducerea sectoarelor de subsol folosite în starea care să asigure securitatea vieţii şi a sănătăţii populaţiei, protecţia mediului, a clădirilor şi a construcţiilor, precum şi posibilitatea folosirii sectorului de subsol exploatat în scopurile prevăzute de proiect;

o) respectarea altor cerinţe prevăzute de legislaţia cu privire la folosirea subsolului.

Articolul 86. Controlul de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului

(1) Sarcina controlului de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului constă în asigurarea respectării de către titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului a actelor normative ce reglementează raporturile juridice în ceea ce priveşte folosirea şi protecţia subsolului, precum şi a documentaţiei tehnice (tehnologice) de proiect, aprobate în modul stabilit.

(2) Controlul de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului se efectuează de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

(3) Controlul de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului se planifică, se efectuează şi se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

Articolul 87. Supravegherea minieră de stat

(1) Sarcina supravegherii miniere de stat este de a asigura respectarea de către titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului a cerinţelor privind tehnologia efectuării lucrărilor legate de folosirea subsolului şi a cerinţelor stabilite de actele normative, inclusiv a standardelor, a reglementărilor şi a regulilor tehnice, aprobate în modul stabilit.

(2) Se supun supravegherii miniere de stat:

a) respectarea de către titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului a modului de executare a lucrărilor legate de folosirea subsolului, stabilit de actele normative;

b) corectitudinea şi oportunitatea efectuării măsurilor care să asigure securitatea oamenilor, protecţia proprietăţii de stat, a mediului, a excavaţiilor miniere şi a sondelor de impactul negativ al lucrărilor legate de folosirea subsolului;

c) corectitudinea exploatării zăcămintelor de substanţe minerale utile în conformitate cu documentaţia tehnică (tehnologică) de proiect aprobată şi cu planurile de dezvoltare a lucrărilor miniere;

d) respectarea regulilor şi a tehnologiei de prelucrare a materiei prime minerale în scopul extragerii cât mai depline a componentelor utile şi al îmbunătăţirii calităţii producţiei finite;

e) respectarea de către titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului a modului de lichidare şi conservare a excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, stabilit de actele normative.

(3) Supravegherea minieră de stat se efectuează de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

Articolul 88. Controlul geologic de stat

(1) Controlul geologic de stat se efectuează de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

(2) Iniţierea şi desfăşurarea controlului de stat şi/sau a acţiunilor aferente acestuia se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

(3) Se supun controlului geologic de stat:

a) realizarea programelor în domeniul cercetării geologice şi folosirii subsolului;

b) calitatea şi eficacitatea lucrărilor de cercetare geologică a subsolului, cu aplicarea argumentată a metodicilor şi tehnologiilor;

c) plenitudinea cercetării geologice a subsolului;

d) înregistrarea de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului;

e) actele permisive ce acordă dreptul de a desfăşura activităţi legate de folosirea subsolului;

f) îndeplinirea de către titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului a cerinţelor prevăzute în autorizaţie, a obligaţiilor ce îi revin conform prevederilor deciziilor de eliberare a autorizaţiei de folosinţă a subsolului, inclusiv respectarea limitelor la extragerea substanţelor minerale utile, crearea, actualizarea garanţiei financiare de refacere a mediului, retragerea temporară a terenurilor din circuitul agricol şi silvic (neacoperite de vegetaţie forestieră) şi/sau schimbarea categoriei de destinaţie şi a modului de folosinţă a terenurilor, precum şi recultivarea şi/sau refacerea mediului în limita perimetrului de exploatare;

g) ţinerea documentaţiei geologice şi de topografie minieră, oportunitatea şi autenticitatea datelor privind mişcarea rezervelor la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;

h) executarea deciziilor şi a recomandărilor expertizei de stat a informaţiei geologice şi ale expertizei de stat a rezervelor de substanţe minerale utile;

i) integritatea excavaţiilor miniere şi a sondelor de cercetare, precum şi a documentaţiei geologice, a mostrelor de roci, a duplicatelor de probe care pot fi folosite la cercetarea în continuare a subsolului;

j) respectarea prevederilor proiectelor, standardelor, normelor şi a regulilor la cercetarea geologică a subsolului şi la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, precum şi la recultivarea terenurilor degradate în urma lucrărilor miniere.

(4) Pentru instalaţiile de gestionare a deşeurilor extractive, Inspectoratul pentru Protecţia Mediului, înainte de începerea operaţiilor de depozitare şi, ulterior, la intervale de 6 luni, inclusiv în faza de postînchidere, controlează orice instalaţie de gestionare a deşeurilor extractive, autorizată în conformitate cu art.57, pentru a asigura conformarea la condiţiile incluse în autorizaţia de folosinţă a subsolului. O evaluare pozitivă nu reduce în niciun fel responsabilitatea operatorului referitoare la respectarea condiţiilor din autorizaţia de folosinţă a subsolului.

Articolul 89. Monitorizarea lucrărilor de cercetare geologică a subsolului

(1) Monitorizarea lucrărilor de cercetare geologică a subsolului, finanţate din bugetul de stat, se efectuează de către autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului.

(2) Se supun monitorizării lucrărilor de cercetare geologică a subsolului, finanţate din bugetul de stat:

a) aplicarea metodelor şi a procedeelor raţionale şi eficiente de cercetare geologică a subsolului conform proiectelor aprobate;

b) veridicitatea determinării datelor obţinute, a proprietăţilor rocilor, precum şi a proceselor ce au loc în acestea;

c) integritatea informaţiei obţinute, a documentaţiei geologice, a probelor de roci, a carotei şi a duplicatelor probelor;

d) prezentarea, în termen şi în volum deplin, a rezultatelor veridice obţinute în urma efectuării lucrărilor de cercetare geologică a subsolului.

(3) În urma monitorizării lucrărilor de cercetare geologică a subsolului, finanţate din bugetul de stat, se întocmeşte actul privind volumul lucrărilor realizate în luna respectivă, care este semnat de către executorul şi beneficiarul lucrărilor.

Articolul 90. Sistemul informaţional de trasabilitate a substanţelor minerale utile extrase

(1) Sistemul informaţional de trasabilitate a substanţelor minerale utile extrase reprezintă o platformă integrată de resurse şi de tehnologii informaţionale interdependente, de metode şi personal specializat, destinată colectării, prelucrării şi furnizării de informaţii privind trasabilitatea substanţelor minerale utile de la extracţie şi până la comercializare.

(2) Regulile şi procedurile pentru evidenţa şi trasabilitatea substanţelor minerale utile extrase, inclusiv provenienţa, extracţia, circulaţia şi comercializarea acestora, precum şi conceptul sistemului informaţional de trasabilitate a substanţelor minerale utile extrase şi regulamentul de funcţionare a acestuia se aprobă de Guvern.

Capitolul XIV

SECURITATEA EFECTUĂRII LUCRĂRILOR

LA FOLOSIREA SUBSOLULUI

Articolul 91. Cerinţele de bază privind asigurarea securităţii efectuării lucrărilor la folosirea subsolului

(1) La toate tipurile de folosire a subsolului, titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului asigură securitatea efectuării lucrărilor.

(2) Cerinţele de bază pentru titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului privind securitatea efectuării lucrărilor la folosirea subsolului sunt:

a) elaborarea şi realizarea măsurilor ce asigură securitatea vieţii, a sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei în zona de impact a lucrărilor respective în regim normal şi în cazul apariţiei situaţiilor de avarie;

b) aplicarea metodelor, a tehnologiilor, a mijloacelor tehnice şi a materialelor ce corespund cerinţelor normelor securităţii industriale, ale securităţii muncii şi ale normelor sanitare;

c) accesul la efectuarea lucrărilor miniere şi de foraj şi dirijarea acestora numai de către persoane ce au pregătirea, calificarea şi studiile respective;

d) asigurarea persoanelor angajate la lucrările miniere şi de foraj cu echipament individual de protecţie, mijloace de protecţie individuală şi colectivă;

e) evidenţa, păstrarea, transportul şi utilizarea corespunzătoare a substanţelor explozive şi a dispozitivelor de iniţiere, precum şi utilizarea lor corectă şi inofensivă;

f) elaborarea planurilor şi efectuarea măsurilor de prevenire şi lichidare a situaţiilor de avarie;

g) efectuarea inspectării excavaţiilor miniere, a liniilor tehnologice, a haldelor, a construcţiilor hidrotehnice şi a altor observaţii pentru asigurarea lucrărilor şi prognozarea situaţiilor periculoase, determinarea şi trasarea zonelor de pericol pe planurile excavaţiilor miniere;

h) controlul stării atmosferei miniere, al conţinutului din ea al oxigenului, al gazelor şi prafului nocive şi explozive;

i) realizarea unor măsuri speciale pentru prognozarea şi prevenirea emanaţiilor bruşte ale gazelor, a răbufnirii apei, a prăbuşirii rocilor şi a coliziunilor dintre roci;

j) asigurarea deservirii lucrărilor miniere subterane de către serviciile miniere profesioniste de salvare, iar a lucrărilor de foraj în timpul cercetării şi exploatării zăcămintelor de petrol şi gaze naturale – de către serviciile profesioniste pentru prevenirea şi lichidarea erupţiilor deschise de petrol şi gaze naturale;

k) sistarea lucrărilor în caz de pericol pentru viaţa lucrătorilor, evacuarea acestora într-un loc sigur şi realizarea măsurilor de lichidare a pericolului.

Articolul 92. Controlul şi supravegherea tehnică de stat asupra asigurării securităţii industriale la folosirea subsolului

(1) Supravegherea tehnică de stat asupra respectării de către titularii autorizaţiei de folosinţă a subsolului a cerinţelor securităţii industriale la desfăşurarea activităţilor sau a lucrărilor legate de folosirea subsolului se efectuează în conformitate cu Legea nr.151/2022 privind funcţionarea în condiţii de siguranţă a obiectivelor industriale şi a instalaţiilor tehnice potenţial periculoase, de către Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică.

(2) Supravegherea asupra evidenţei, păstrării, utilizării, obţinerii (procurării) materialelor explozive, exploatării spaţiilor de păstrare a acestora (depozitelor), precum şi admiterea la lucrările de dinamitare se efectuează în baza actelor permisive eliberate de către Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică.

(3) Permisiunea pentru obţinerea şi depozitarea materialelor explozive confirmă dreptul de obţinere (procurare) a materialelor explozive şi de exploatare a spaţiilor de păstrare a acestora (depozitelor). Permisiunea se eliberează gratis, în baza cererii-tip aprobate, la care se anexează:

a) cartea tehnică a depozitului;

b) actul de predare-recepţie în exploatare a depozitului materialelor explozive;

c) copia de pe titlul de proprietate sau copia de pe contractul de locaţiune a încăperilor pentru depozitarea materialelor explozive.

(4) Demersul de executare a lucrărilor de dinamitare sau a lucrărilor cu materiale explozive se eliberează în baza cererii-tip aprobate, la care se anexează:

a) contractul de efectuare a lucrărilor de dinamitare;

b) planul topografic cu situaţia la zi, cu indicarea locului de efectuare a lucrărilor de dinamitare, a hotarelor zonelor de pericol, a locuinţelor, edificiilor industriale, a căilor ferate, a comunicaţiilor supraterane inginereşti, aflate în limita zonelor de pericol;

c) coordonarea lucrărilor de dinamitare cu întreprinderi, organizaţii, autorităţile publice şi cu alte servicii (în cazul efectuării lucrărilor în bazine acvatice, zone adiacente sau învecinate);

d) ordinul pe întreprindere privind organizarea lucrărilor de dinamitare, cu desemnarea persoanei responsabile;

e) proiectul lucrărilor de dinamitare, în cazul efectuării lucrărilor de dinamitare în localităţi;

f) schemele de profil ale lucrărilor, schema tipică de protecţie a zonei de pericol, în cazul efectuării lucrărilor de prospecţiuni seismice cu utilizarea materialelor explozive;

g) dovada dreptului de proprietate asupra terenului sau contractul de locaţiune.

(5) Permisiunea pentru obţinerea şi depozitarea materialelor explozive, precum şi demersul de executare a lucrărilor de dinamitare sau a lucrărilor cu materiale explozive se eliberează în termen de 3 zile de la data depunerii cererii.

(6) Termenul de valabilitate al permisiunii pentru obţinerea şi depozitarea materialelor explozive este de 36 de luni. Dacă solicitantului nu-i aparţine depozitul cu titlu de proprietate, termenul de valabilitate al permisiunii va corespunde cu termenul de expirare al contractului de locaţiune a depozitului, dar nu va depăşi 36 de luni.

(7) Termenul de valabilitate a demersului de executare a lucrărilor de dinamitare sau a lucrărilor cu materiale explozive pentru efectuarea unei explozii este de 3 zile, iar pentru efectuarea de multiple explozii – de 36 de luni sau, dacă se solicită o perioadă mai scurtă, pe perioada indicată în cerere.

(8) Modul de solicitare, acordare, suspendare şi retragere a permisiunii pentru obţinerea şi depozitarea materialelor explozive şi a demersului de executare a lucrărilor de dinamitare sau a lucrărilor cu materiale explozive se stabileşte de Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, în partea în care nu este reglementat de prezentul cod.

(9) Persoana care deţine demersul privind admiterea la lucrările de dinamitare este obligată să notifice, la fiecare 12 luni, despre respectarea cerinţelor de bază privind asigurarea securităţii efectuării lucrărilor la folosirea subsolului, prin transmiterea către Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică a documentelor prevăzute la alin.(4) lit.b)–f), care să reflecte situaţia la ziua notificării. Notificarea se transmite cu cel mult 10 zile până la expirarea termenului de 12 luni de la emiterea demersului în cauză sau de la expirarea ultimei perioade consecutive de 12 luni.

(10) La expirarea perioadei de 12 luni prevăzute la alin.(9), în cazul lipsei notificării, demersul eliberat nu mai produce efecte juridice până la data la care Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică emite actul în al cărui temei se va relua valabilitatea demersului în cauză. Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică emite actul privind reluarea valabilităţii demersului în cel mult 10 zile de la recepţionarea notificării tardive. Acest act poate fi emis de către Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică doar pe parcursul perioadei de 30 de zile după expirarea perioadei de 12 luni prevăzute la alin.(9); în caz contrar, după expirarea perioadei de 30 de zile, demersul nu mai este valabil. Perioada în care demersul nu a produs efecte juridice nu influenţează termenul de valabilitate al acestuia.

(11) În urma notificării, în cazul în care informaţia prezentată este incompletă sau conţine date eronate, în termen de 10 zile de la recepţionarea notificării, Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică poate iniţia un control în conformitate cu art.19¹ din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.

[Art.92 alin.(6) în redacţie nouă, alin.(7) modificat, alin.(9)-(11) introduse prin Legea nr.317 din 29.12.2025, în vigoare 31.12.2025]

Capitolul XV

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA

SUBSOL ŞI SOLUŢIONAREA LITIGIILOR LEGATE

DE FOLOSIREA SUBSOLULUI

Articolul 93. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei cu privire la subsol

Încălcarea sau neexecutarea legislaţiei cu privire la subsol de către persoanele fizice şi juridice atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, în condiţiile legii.

Articolul 94. Compensarea prejudiciului cauzat

(1) Tragerea la răspundere contravenţională sau penală a persoanei vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la subsol nu o eliberează de obligaţia de a înlătura încălcările comise de ea şi de a compensa prejudiciul cauzat.

(2) Prejudiciul cauzat titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului, ca urmare a acţiunilor autorităţilor administraţiei publice, a persoanelor cu funcţie de răspundere, a persoanelor juridice şi fizice vinovate de distrugerea calităţilor naturale ale subsolului sau de crearea condiţiilor care exclud, parţial ori total, posibilitatea folosirii în continuare a subsolului, urmează a fi compensat în modul stabilit.

(3) Prejudiciul cauzat mediului, ca urmare a activităţii titularului autorizaţiei de folosinţă a subsolului, urmează a fi compensat din contul acestuia.

(4) Gradul de răspundere şi mărimea compensării prejudiciului cauzat se stabilesc în fiecare caz aparte pe cale judiciară.

(5) Acţiunile privind compensarea prejudiciului cauzat mediului, ca urmare a încălcării legislaţiei cu privire la subsol şi a actelor normative în domeniu, se intentează de către Inspectoratul pentru Protecţia Mediului.

Articolul 95. Soluţionarea litigiilor în problemele folosirii subsolului

Litigiile în problemele folosirii subsolului se soluţionează de către autorităţile administraţiei publice în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, în conformitate cu competenţa acestora, şi de instanţele de judecată, în modul stabilit de legislaţie.

Capitolul XVI

COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL

FOLOSIRII ŞI PROTECŢIEI SUBSOLULUI

Articolul 96. Direcţiile principale şi tipurile de cooperare internaţională în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului

Republica Moldova declară drept prioritare următoarele direcţii şi tipuri principale de cooperare internaţională în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului:

a) dezvoltarea pieţei resurselor de materie primă minerală şi de produse ale prelucrării acestora, inclusiv prin crearea de condiţii favorabile pentru stabilirea unor relaţii reciproc avantajoase între subiecţii activităţii economice;

b) asigurarea accesului la subsol, a cercetării geologice a acestuia şi a valorificării în conformitate cu legislaţia;

c) elaborarea şi realizarea unor programe comune de lucrări în domeniul cercetării geologice a subsolului, extinderii şi îmbunătăţirii calitative a bazei de materie primă minerală;

d) elaborarea şi realizarea unor programe comune de lucrări în domeniul asigurării securităţii efectuării lucrărilor, colaborarea pentru prevenirea şi lichidarea consecinţelor avariilor de mari proporţii la întreprinderile miniere;

e) coordonarea măsurilor privind perfecţionarea şi coordonarea documentelor normative şi metodice care reglementează lucrările de cercetare geologică a subsolului, în baza celor acceptate în practica mondială;

f) facilitarea accesului, în condiţii comerciale, la tehnologiile noi aplicate în domeniul cercetării, extragerii, prelucrării şi folosirii resurselor de materie primă minerală;

g) participarea la cercetarea şi exploatarea în comun a zăcămintelor de substanţe minerale utile transfrontaliere şi la valorificarea altor resurse ale subsolului.

Articolul 97. Efecte transfrontaliere ale instalaţiei de gestionare a deşeurilor extractive

(1) În cazul în care există informaţii că exploatarea unei instalaţii de gestionare a deşeurilor din categoria A poate să afecteze semnificativ mediul ori să prezinte riscuri pentru sănătatea umană într-un alt stat sau, la cererea autorităţii competente din statul potenţial afectat, autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului îi transmite, prin intermediul Ministerului Mediului, informaţiile conţinute în cererea de obţinere a autorizaţiei de folosinţă a subsolului, eliberată conform art.57, în momentul în care informaţiile respective sunt disponibile publicului interesat pe plan naţional. Aceste informaţii servesc ca bază pentru orice consultări necesare în contextul relaţiilor bilaterale dintre Republica Moldova şi alte state, pe bază de reciprocitate şi echivalenţă.

(2) În cadrul relaţiilor bilaterale, Ministerul Mediului şi autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului asigură ca, în cazurile menţionate la alin.(1), informaţiile conţinute în cererea de obţinere a autorizaţiei de folosinţă a subsolului să fie disponibile într-o perioadă de timp care să permită publicului interesat al statului potenţial afectat să poată înainta comentarii şi propuneri înainte ca autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului să ia o decizie.

(3) În eventualitatea unui accident care implică instalaţia de gestionare a deşeurilor specificată la alin.(1), informaţiile furnizate de operator autorităţilor competente în conformitate cu art.54 alin.(8) sunt imediat transmise de autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, prin intermediul Ministerului Mediului, către autoritatea competentă a altui stat pentru a contribui la minimizarea consecinţelor accidentului asupra sănătăţii umane şi pentru a evalua şi a minimiza extinderea, constatată sau potenţială, a daunei de mediu.

Capitolul XVII

DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE

Articolul 98. Acţiunea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol apărut până la intrarea în vigoare a prezentului cod

(1) Dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol apărut până la intrarea în vigoare a prezentului cod se consideră valabil.

(2) Beneficiarii subsolului care au obţinut dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol până la intrarea în vigoare a prezentului cod sunt în drept să se adreseze autorităţii competente în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în vederea obţinerii autorizaţiilor de folosinţă a subsolului fără organizarea concursului şi fără prezentarea actelor specificate la art.38–41, 43 şi 44.

(3) Beneficiarilor subsolului care au obţinut dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol până la intrarea în vigoare a prezentului cod li se eliberează autorizaţia de folosinţă a subsolului pe termenul de exploatare a zăcământului sau pe termenul de exploatare care este stabilit în proiectul tehnologic de exploatare a sectorului de subsol, sau pe termenul de exploatare care este stabilit în baza actelor prin care a fost atribuit dreptul de folosinţă a sectoarelor de subsol până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

(4) Pentru a obţine autorizaţia de folosinţă a subsolului, solicitantul va depune o cerere la autoritatea competentă în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, la care va anexa copii de pe actul de transmitere a zăcământului în valorificare industrială sau de pe o altă autorizaţie, eliberată anterior pentru dreptul de exploatare a zăcământului, de pe actul de confirmare a perimetrului minier şi de pe documentaţia tehnologică de proiect.

Articolul 99. Intrarea în vigoare a prezentului cod

(1) Prezentul cod intră în vigoare la expirarea a 18 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Codul subsolului nr.3/2009 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.75–77, art.197).

(3) Până la aducerea în concordanţă cu prevederile prezentului cod, actele normative se aplică în măsura în care nu contravin prezentului cod.

Articolul 100. Aducerea actelor normative în concordanţă cu prezentul cod

Guvernul, în termen de 18 luni de la data publicării prezentului cod:

a) va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezentul cod;

b) va asigura aducerea actelor sale normative şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice în concordanţă cu prezentul cod.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.246. Chişinău, 8 noiembrie 2024.