Hotărâre nr. 326 din 05.06.2025

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului naţional

de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030

nr. 326  din  05.06.2025

 (în vigoare 14.07.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 317-319 art. 359 din 14.06.2025

* * *

În temeiul art.5 lit.b) din Legea nr.131/2007 privind siguranţa traficului rutier (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.11-21, art.6), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030 (se anexează).

2. Finanţarea Programului naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030, precum şi a acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni va fi asigurată în limita alocaţiilor aprobate în bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, precum şi din alte surse legale, în conformitate cu cadrul normativ.

3. Autorităţile şi instituţiile responsabile:

3.1. vor asigura realizarea acţiunilor incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030;

3.2. vor prezenta anual Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, până la data de 15 februarie, precum şi la solicitare, rapoartele despre implementarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030.

4. Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale:

4.1. va monitoriza implementarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030;

4.2. va prezenta propuneri argumentate privind actualizarea/modificarea, după caz, a Planului de acţiuni privind implementarea Programului naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030;

4.3. va prezenta Guvernului, până la data de 1 septembrie 2028, raportul de evaluare intermediară privind realizarea Programului naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030;

4.4. va prezenta Guvernului, până la data de 1 martie 2030, raportul final privind implementarea Programului naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.326/2025

PROGRAM

naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030

1. INTRODUCERE

Programul naţional de siguranţă rutieră pentru anii 2025-2030 (în continuare – Program) reprezintă viziunea şi priorităţile asumate de către Guvern asupra măsurilor necesare pe termen scurt şi mediu în vederea sporirii nivelului de siguranţă rutieră pe drumurile publice din Republica Moldova, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (în continuare – ODD), Strategia naţională de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” (în continuare – SND), aprobată prin Legea nr.315/2022, Strategia de mobilitate 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.589/2024, dar şi cu alte documente de politici publice sectoriale.

Totodată, Programul vine să asigure alinierea obiectivelor naţionale în domeniul siguranţei rutiere la obiectivele adoptate în septembrie 2020 în cadrul Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (în continuare – ONU) prin rezoluţia A/RES/74/299 “Îmbunătăţirea siguranţei rutiere la nivel mondial”, proclamând deceniul de acţiune pentru siguranţa rutieră 2021-2030, cu obiectivul ambiţios de a preveni cel puţin 50% din decesele rutiere şi din răni până în 2030, conform Planului global pentru deceniul de acţiune, care a fost lansat la nivel global în octombrie 2021, şi a altor angajamente asumate de Republica Moldova la nivel internaţional privind siguranţa rutieră (New York, SUA, 14 aprilie 2018; Ljubljana, Slovenia, 25 aprilie 2018 etc.).

La elaborarea Programului s-a ţinut cont de Declaraţia de la Stockholm, subliniindu-se importanţa unei abordări holistice a siguranţei rutiere şi a unei îmbunătăţiri continue în proiectarea drumurilor şi a vehiculelor.

Planul global pentru deceniul de acţiune se bazează pe următoarele directive specifice:

- gestionarea mai bună a siguranţei rutiere;

- infrastructură rutieră mai sigură;

- vehicule mai sigure;

- participanţi la trafic mai responsabili prin educare şi prin aplicarea legii;

- reacţie mai bună după accident.

Programul vine să detalieze măsurile şi acţiunile necesare a fi implementate pe termen scurt şi mediu, pentru a contribui la atingerea mai multor obiective generale din SND, şi anume:

- Obiectivul general 2. Îmbunătăţirea condiţiilor de trai:

- Obiectivul specific 2.1. Sporirea mobilităţii prin sisteme de transport eficiente, durabile şi sigure;

- Obiectivul general 3. Garantarea educaţiei corespunzătoare şi de calitate pentru toţi pe tot parcursul vieţii:

- Obiectivul specific 3.1. Dezvoltarea cuprinzătoare a copiilor în educaţia timpurie pentru învăţarea şi bunăstarea pe tot parcursul vieţii;

- Obiectivul general 5. Îmbunătăţirea stării de sănătate fizică şi mintală a populaţiei prin contribuţia activă a unui sistem de sănătate modern şi eficient, care răspunde nevoilor fiecărui individ:

- Obiectivul specific 5.1. Asigurarea acoperirii universale cu servicii medicale de înaltă calitate, care să contribuie la îmbunătăţirea calităţii vieţii;

- Obiectivul specific 5.3. Sporirea rezilienţei sistemului de sănătate în situaţii ce pun în pericol sănătatea oamenilor;

- Obiectivul general 7. Asigurarea unei guvernări eficiente, incluzive şi transparente:

- Obiectivul specific 7.2. Centrarea serviciilor publice pe nevoile oamenilor;

- Obiectivul general 8. Edificarea unui sistem de justiţie echitabil, incoruptibil şi independent:

- Obiectivul specific 8.2. Promovarea supremaţiei legii şi asigurarea accesului egal la justiţie;

- Obiectivul general 9. Promovarea unei societăţi paşnice şi sigure:

- Obiectivul specific 9.2. Reducerea vulnerabilităţii în faţa ameninţărilor şi a riscurilor de orice tip.

De asemenea, Programul asigură transpunerea direcţiilor de politici şi intervenţie prioritare din SND:

5.18. Politici şi management în domeniul transporturilor şi infrastructurii drumurilor;

5.19. Dezvoltarea drumurilor şi a transporturilor rutiere.

În contextul ODD 2030, adoptate de către Republica Moldova în calitate de membru al ONU, prezentul Program va contribui la realizarea următoarelor obiective:

ODD 3. Sănătate şi stare de bine (ţintele: 3.6. Până în 2030, reducerea cu 50% a numărului de decese şi leziuni datorate accidentelor rutiere; 3.8. Asigurarea accesului universal la servicii de sănătate);

ODD 4. Educaţie de calitate (ţinta 4.1. Până în 2030, asigurarea faptului că toate fetele şi băieţii absolvă învăţământul primar şi secundar gratuit, echitabil şi calitativ, care să conducă la rezultate relevante şi eficiente);

ODD 9. Industrie, inovaţie şi infrastructură (ţinta 9.1. Dezvoltarea infrastructurii calitative, fiabile, durabile şi puternice, inclusiv infrastructura regională şi transfrontalieră, pentru a sprijini dezvoltarea economică şi bunăstarea oamenilor, cu accent pe accesul larg şi echitabil pentru toţi);

ODD 10. Egalităţi reduse (ţinta 10.2. Promovarea incluziunii sociale, economice şi politice a tuturor, indiferent de vârstă, sex, dizabilitate, rasă, etnie, origine, religie ş statut economic sau de altă natură);

ODD 11. Oraşe şi comunităţi durabile (ţintele: 11.1. Până în 2030, accesul tuturor la locuinţe şi servicii de bază adecvate, sigure şi la preţuri accesibile şi modernizarea cartierelor sărace; 11.2. Până în 2030, asigurarea accesului la sisteme de transport sigure, la preţuri echitabile, accesibile şi durabile pentru toţi, îmbunătăţirea siguranţei rutiere, în special prin extinderea reţelelor de transport public, acordând atenţie deosebită nevoilor celor aflaţi în situaţii vulnerabile: femei, copii, persoane cu dizabilităţi şi în etate).

Un alt document strategic la care se aliniază prezentul Program este Strategia de mobilitate 2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.589/2024, în special:

- Obiectivul general 1. Îmbunătăţirea gestionării activelor rutiere, reabilitarea şi modernizarea în continuare a reţelei de drumuri şi sprijinirea transportului rutier sigur şi sustenabil;

- Direcţia prioritară 1.1. Îmbunătăţirea capacităţilor funcţionale şi instituţionale ale subdiviziunilor responsabile de elaborarea şi promovarea politicilor publice în domeniul infrastructurii rutiere;

- Direcţia prioritară 1.5. Dezvoltarea şi implementarea omologării de tip a vehiculelor şi promovarea vehiculelor rutiere curate şi eficiente energetic (Pactul ecologic european);

- Direcţia prioritară 1.7. Asigurarea accesului la sisteme de transport inteligente şi accelerarea digitalizării sistemului de transport rutier;

- Direcţia prioritară 1.8. Îmbunătăţirea managementului reţelei de drumuri conform celor mai bune practici europene;

- Direcţia prioritară 1.9. Dezvoltarea şi implementarea sistemului de gestionare a siguranţei infrastructurii rutiere şi integrarea în ciclurile de proiect;

- Direcţia prioritară 1.10. Dezvoltarea standardelor actualizate de proiectare a drumurilor şi a procedurilor de planificare şi proiectare conform principiilor sistemului sigur;

- Direcţia prioritară 1.11. Integrarea abordării holistice a siguranţei rutiere, axată pe schimbarea transformaţională spre o responsabilitate partajată, pentru un sistem sigur;

- Direcţia prioritară 1.12. Îmbunătăţirea siguranţei utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor;

- Obiectivul general 2. Îmbunătăţirea transportului rutier de persoane prin servicii regulate şi tranziţia la o mobilitate durabilă;

- Direcţia prioritară 2.1. Realizarea unui sistem de acumulare a datelor şi informaţiei privind transporturile rutiere de mărfuri şi de persoane;

- Direcţia prioritară 2.6. Reţele urbane de străzi renovate şi integrarea dimensiunii de mobilitate activă în toate proiectele de infrastructură noi şi de-a lungul axelor majore de transport urban;

- Obiectivul general 3. Transport rutier de mărfuri eficient, sustenabil şi prietenos mediului;

- Direcţia prioritară 3.2. Îmbunătăţirea sustenabilităţii pe termen scurt.

Consecvent, Raportul Comisiei Europene privind Extinderea, la capitolul 14. Transport, stabileşte necesitatea elaborării unui document de politici în domeniul siguranţei rutiere prin alinierea la Cadrul de politică al UE privind siguranţa rutieră 2021-2030.

Mai mult decât atât, creşterea siguranţei în trafic pe drumurile publice este prevăzută şi în Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.658/2023, şi în Programul de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.913/2022.

Programul este aliniat şi la Planul naţional de dezvoltare pentru anii
2025-2027 (PND 2025-2027), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.361/2024.

Astfel, Programul vine să detalieze prin acţiuni concrete priorităţile stabilite în PND 2025-2027, precum:

- OG 2-22. Asigurarea infrastructurii de transporturi de calitate şi sigură, în vederea integrării în reţeaua europeană de transport;

- OG 2-25. Eficientizarea transportului de pasageri şi de marfă prin accesibilitate, durabilitate şi interoperabilitate;

- OG 9-83. Extinderea capacităţilor de utilizare a Sistemului informaţional automatizat al Serviciului naţional unic pentru apelurile de urgenţă “112” (SIA al Serviciului 112), în vederea îmbunătăţirii siguranţei rutiere şi a gestionării situaţiilor de urgenţă în trafic;

- OG 9-90. Sporirea siguranţei populaţiei la domiciliu, în comunitate şi în spaţiile publice.

De asemenea, Programul se aliniază la Lista priorităţilor de politici publice pentru anii 2026-2028, aprobată de către Consiliul Interministerial de Planificare Strategică la 27 decembrie 2024, care va sta la baza elaborării PND 2026-2028, în special la obiectivul în domeniul siguranţei rutiere: OG 2 OS 2.1. Sporirea mobilităţii prin sisteme de transport eficiente, durabile şi sigure.

În Program au fost incluse şi acţiuni care vin să pună în aplicare recomandările care se regăsesc în Raportul avocatului poporului “Dreptul la viaţă, sănătate, siguranţă şi securitate în traficul rutier” (2024), care analizează problema siguranţei rutiere prin prisma respectării drepturilor omului.

Prezentul Program a fost elaborat sub egida Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, de către grupurile de lucru interinstituţionale instituite prin Ordinul ministrului infrastructurii şi dezvoltării regionale nr.129 din 20 august 2024.

În baza ordinului respectiv au fost constituite cinci grupuri de lucru, în conformitate cu cinci subdomenii: managementul siguranţei rutiere, drumuri sigure, vehicule sigure, utilizatori siguri şi răspuns post-accident, prin implicarea activă a următoarelor autorităţi/instituţii:

- Ministerul Afacerilor Interne;

- Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

- Ministerul Sănătăţii;

- Agenţia Servicii Publice;

- Agenţia Naţională Transport Auto;

- ÎS “Administraţia de Stat a Drumurilor” (în proces de reorganizare).

De asemenea, în funcţie de intervenţiile necesare în domeniile vizate de Program, au fost atrase în calitate de părţi următoarele autorităţi şi instituţii publice:

- Biroul Naţional de Statistică;

- Cancelaria de Stat;

- Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

- Ministerul Mediului;

- Ministerul Apărării;

- Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale;

- Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;

- Ministerul Afacerilor Externe;

- Centrul de armonizare a legislaţiei.

Având în vedere complexitatea proiectului dat, pentru asigurarea unui proces participativ de elaborare, au fost consultate şi implicate instituţii şi asociaţii de profil precum:

- Asociaţia Patronală Uniunea Transportatorilor şi Drumarilor din Republica Moldova;

- Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Auto din Moldova;

- Universitatea Tehnică a Moldovei, Centrul de Cercetare “Observatorul de Siguranţă a Infrastructurii Rutiere – OSIR”;

- Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”, Centrul Naţional de Educaţie Rutieră;

- Automobil Club Moldova;

- Congresul Autorităţilor Locale din Moldova;

- Alianţa Biciclete Chişinău;

- Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi;

- alte asociaţii/cluburi din domeniul auto/moto.

De menţionat că la fiecare etapă de elaborare a documentului de politici au fost organizate consultări publice, cu antrenarea societăţii civile şi a partenerilor de dezvoltare.

2. ANALIZA SITUAŢIEI

2.1. Siguranţa rutieră în Republica Moldova

Siguranţa rutieră este un subiect important, care afectează calitatea vieţii tuturor cetăţenilor unui stat. Pe parcursul ultimilor ani, creşterea rapidă a numărului de vehicule, combinată cu multe alte provocări la adresa siguranţei rutiere, a creat o tendinţă ascendentă constantă a deceselor în accidentele rutiere în Moldova.

Angajamentul Moldovei faţă de siguranţa rutieră a fost confirmat de către reprezentantul naţional la sesiunea de nivel înalt a Naţiunilor Unite din iunie 2022, care a adoptat un nou Deceniu de acţiune al Naţiunilor Unite privind siguranţa rutieră pentru 2021-2030.¹

__________________________

¹ https://press.un.org/en/2022/ga12432.doc.htm 

Conform celor mai recente date publicate în raportul anual ”World Bank, Road Safety Country Profile – The Republic of Moldova, 2024”, elaborat de către Eastern Partnership Transport Panel (EaP)², în analiza comparativă a ratelor de deces în accidente rutiere în regiunile europene şi eurasiatice în 2023 (figura 1), Republica Moldova se remarcă printr-o rată a mortalităţii de 7,88.

__________________________

² https://www.who.int/publications/m/item/road-safety-mda-2023-country-profile 

Figura 1. Rata mortalităţii în rezultatul accidentelor rutiere în Republica Moldova

în comparaţie cu statele din UE şi cu statele din Parteneriatul Estic.

Sursa: World Bank, 2023

În regiunea Parteneriatului Estic (EaP), rata mortalităţii în accidente rutiere a Republicii Moldova este uşor sub media de 9,71 a Parteneriatului Estic, ceea ce indică că are performanţe mai bune decât unii dintre colegii săi regionali, dar se confruntă în continuare cu provocări semnificative în materie de siguranţă rutieră.

În mod special, este de remarcat că datele arată că rata mortalităţii în urma accidentelor rutiere în Republica Moldova de 7,88 este semnificativ mai mare decât media UE-27, care este de 4,55.

Aceasta poziţionează provocările Republicii Moldova în materie de siguranţă rutieră în contrast puternic cu cele din Suedia (2,18) şi Danemarca (2,61), care au cele mai scăzute rate de deces din UE-27.

Chiar şi în comparaţie cu ratele mai mari din UE-27, cum ar fi cele din Bulgaria (8,16) şi România (8,11), rata Republicii Moldova este comparabilă, dar încă reflectă o nevoie de îmbunătăţire.

Diferenţa notabilă dintre mediile Republicii Moldova şi cele ale UE-27 sugerează mai mulţi factori de bază, inclusiv disparităţi în calitatea infrastructurii rutiere, standardele de siguranţă a vehiculelor, aplicarea legilor rutiere şi campanii de conştientizare a publicului.

În perioada 2015-2022, numărul accidentelor rutiere şi al deceselor cauzate de accidentele rutiere a scăzut. Însă reducerea a fost una modestă (figura 2).

Figura 2. Indicatorii siguranţei rutiere în perioada 2015-2022

Măsurile restrictive adoptate în anul 2020 pentru combaterea pandemiei provocate de COVID-19 au restricţionat circulaţia oamenilor, fiind atestată o tendinţă descrescătoare a principalilor indicatori ai siguranţei rutiere (figura 2).

Însă, în anul 2021, după eliminarea restricţiilor, s-a constatat cea mai mare rată a accidentelor rutiere la 100 de mii de locuitori din ultimii ani, fiind înregistrate 2 548 de accidente.

Tendinţe similare pot fi observate în numărul de decese (figura 3). Numărul persoanelor decedate în urma accidentelor rutiere a scăzut cu 51,0%, de la 443 la 217 în perioada 2011-2022. În aceeaşi perioadă, numărul persoanelor rănite grav a scăzut cu 17,8%, de la 987 la 811. La fel, numărul persoanelor rănite uşor a scăzut cu 29,6%, de la 2 548 la 1 793.

Figura 3. Indicatorii consecinţelor accidentelor rutiere în Moldova în perioada 2011-2022

În acelaşi interval de timp (2011-2022), riscul public, adică numărul de persoane decedate la un milion de locuitori a scăzut cu 46,5% (de la 155 la 83). Totuşi, comparând datele generalizate pentru anii 2023-2024, se atestă o creştere cu +1,36% a numărului de accidente înregistrate, cu +5,56% a persoanelor decedate şi cu +3,49% a persoanelor traumatizate.

Conform datelor statistice, în 2023 şoferii şi pasagerii maşinilor cu patru roţi şi ai vehiculelor uşoare au reprezentat 25,1% din decesele în accidente rutiere şi 17,5% din rănirile în accidente rutiere. Aceasta este o scădere de la 29,9% a deceselor şi de la 20,9% a rănilor în 2021. În timp ce cifrele mai recente constituie încă o parte semnificativă din total, tendinţa descendentă indică potenţiale îmbunătăţiri ale măsurilor de siguranţă a vehiculelor sau ale condiţiilor rutiere pentru acest grup.

Figura 4. Distribuţia victimelor accidentelor rutiere în Moldova pe tipuri de utilizatori

Sursa: World Bank, 2024

Pietonii au fost expuşi riscului în mod deosebit, decesele reprezentând 14,6% din accidentele rutiere în 2023, în scădere semnificativă de la 23,6% în 2021. Rata rănirii pietonilor a fost de 9,2% în 2023, o scădere de la 11,8% în 2021. Reducerea semnificativă a ambelor decese şi rănile evidenţiază măsuri eficiente de siguranţă, dar pietonii rămân un grup cu risc ridicat, subliniind astfel nevoia de îmbunătăţiri continue ale infrastructurii pietonale şi ale campaniilor de siguranţă.

Decesele cu implicarea vehiculelor cu două – trei roţi (motociclete, motorete, scutere) au reprezentat 5,3% din decesele în accidente rutiere în 2023, în scădere de la 7,3% în 2021. Rata rănilor pentru acest grup a fost de 4,8% în 2023, arătând o schimbare minoră de la 4,2% în 2021. Deşi ratele privind mortalitatea şi rănirea au scăzut uşor, vehiculele cu două – trei roţi rămân un grup vulnerabil şi necesită măsuri de siguranţă specifice.

Bicicliştii au reprezentat 4,0% dintre accidentele rutiere în 2023, o uşoară scădere de la 5,0% în 2022. Leziunile în rândul bicicliştilor au reprezentat 2,1% din accidentele rutiere în 2023, în scădere de la 2,4% în 2021. Această tendinţă descendentă sugerează îmbunătăţirea siguranţei cicliştilor, deşi sunt necesare eforturi continue pentru a menţine şi a spori aceste măsuri.

Analiza distribuţiei persoanelor traumatizate pe sexe arată că, din 2021 până în 2023, grupul de adulţi de sex masculin a afişat în mod constant cel mai mare număr de decese dintre toate grupurile de vârstă şi gen din Moldova, ceea ce indică o populaţie semnificativă cu risc ridicat. Categoria bărbaţilor în vârstă a prezentat uşoare fluctuaţii, dar această categorie demografică rămâne vulnerabilă, evidenţiind necesitatea unor măsuri de siguranţă sporite.

Figura 5. Persoane traumatizate ca urmare a accidentelor rutiere

în Republica Moldova, distribuţia pe sexe

Sursa: World Bank, 2024

Grupul de adulţi de sex feminin a înregistrat o uşoară creştere a deceselor în 2023, ceea ce indică un risc continuu. Deşi grupurile de copii au înregistrat un număr relativ scăzut de decese, fluctuaţiile, în special creşterea numărului de decese a copiilor de sex masculin în 2023, subliniază necesitatea unor măsuri de siguranţă concentrate pentru această grupă de vârstă mai tânără. Femeile în vârstă au arătat o tendinţă de scădere a numărului de decese, care este pozitivă, dar necesită totuşi atenţie.

Raportat la categoriile de vârstă, datele privind decesele în accidente rutiere ale pietonilor în Moldova arată că bărbaţii adulţi (15-64 de ani) prezintă în mod constant cel mai mare număr, atingând un vârf de 43 în 2022, înainte de a scădea la 22 în 2023. Bărbaţii în vârstă (65+ ani) rămân, de asemenea, vulnerabili, cu decesele în uşoară schimbare, de la 8 în 2021 şi 2022 la 9 în 2023.

Datele pentru femeile adulte şi grupurile de femei în vârstă prezintă variabilitate, decesele în rândul adulţilor de sex feminin crescând la 10 în 2023 şi al femeilor în vârstă scăzând de la 21 în 2021 la 7 în 2023, fapt care reflectă creşterea numărului de conducători auto de sex feminin.

În general, datele evidenţiază vulnerabilitatea mare a bărbaţilor adulţi, a bărbaţilor în vârstă şi a femeilor adulte la accidentele rutiere pietonale, fie prin decese sau prin rănire. Fluctuaţiile notabile şi creşterile recente ale anumitor categorii demografice, în special în rândul copiilor de sex masculin şi al pietonilor în vârstă, subliniază necesitatea unor măsuri de siguranţă specifice.

Figura 6. Trendul accidentelor rutiere înregistrate pe parcursul

a 12 luni ale anilor 2021-2024.

Tabelul 1

Evoluţia situaţiei accidentare pentru 12 luni ale anului 2024

Datele generalizate la nivel naţional cu referire la “cauzele producerii accidentelor rutiere” prezintă următoarele rezultate:

Figura 7. Principalele cauze generatoare de accidente rutiere, anul 2024

Astfel, indicii generalizaţi pentru anii 2023 şi 2024 în tabelul 2, supuşi analizei, cu referire la “cauza producerii accidentelor rutiere”, ne arată că “viteza neadecvată vizibilităţii, condiţiilor, situaţiei rutiere” rămâne principala cauză şi constituie 27,78% sau 558 de accidente (a.p.555, +0,54%) din numărul total al accidentelor supuse evidenţei pentru perioada vizată, care a dus la decesul a 102 de persoane (a.p.106, -3,77%) şi traumatizarea altor 656 (a.p.651, +0,77%).

Tabelul 2

Principalele cauze generatoare de accidente rutiere, anul 2024

În anul 2024, pe teritoriul ţării s-au produs 717 (a.p.703, +1,99%) accidente rutiere cu implicarea pietonilor, soldate cu 62 (a.p.55, +12,73%) de persoane decedate şi cu 582 (a.p.601, -3,16%) de persoane traumatizate.

Potrivit datelor generalizate, se constată faptul că pietonii sunt cea mai vulnerabilă categorie a participanţilor la trafic, supuşi riscului de a suporta traumatismul, şi constituie 35,68% din numărul total de accidente rutiere înregistrate pentru 12 luni ale anului 2024.

Rezultatele obţinute, în urma analizei, după categoria accidentului rutier, stabilesc că cel mai frecvent pietonii au avut de suferit aflându-se pe spaţiile destinate circulaţiei acestora (57,04%) şi traversând neregulamentar drumul (23,29%). În acelaşi timp, indicii supuşi analizei arată că numărul ridicat al persoanelor decedate în calitate de pietoni (17 persoane) au survenit ca urmare a tamponării pietonilor care circulau pe partea dreaptă a drumului.

Figura 8. Accidente rutiere cu implicarea pietonilor, anul 2024

În acelaşi timp, în accidentele rutiere au fost implicaţi şi minori, 444 (a.p.436, +1,8%) de persoane, ceea ce constituie 17,22% din numărul total de victime ale accidentelor înregistrate, dintre ele 8 (a.p.17, -52,9%) au decedat, 323 (a.p.301, +7,3%) au fost traumatizate uşor, 97 (a.p.84, +15,5%) – traumatizate grav şi 16 (a.p.34, -52,9%) nu au avut de pătimit. Este înregistrată o creştere a numărului minorilor implicaţi, comparativ cu perioada analogică a anului precedent.

Totodată, la capitolul producerea accidentelor rutiere din culpa minorilor, 92 de minori implicaţi (a.p.104, -11,5%), dintre ei 0 (a.p.5, -100%) au decedat, 53 (a.p.53) au fost traumatizaţi uşor, 26 (a.p.27, -3,7%) – traumatizaţi grav şi 13 (a.p.19) nu au avut de pătimit.

Figura 9. Accidentele rutiere cu implicarea minorilor, anul 2024

Rata înaltă a accidentelor rutiere în Republica Moldova şi gravitatea impactului acestei probleme asupra siguranţei publice sunt reflectate şi în raportul avocatului poporului “Dreptul la viaţă, sănătate, siguranţă şi securitate în traficul rutier” (2024), care analizează problema siguranţei rutiere prin prisma respectării drepturilor omului.

La nivel global, accidentele rutiere costă între 2% şi 7% din produsul intern brut (în continuare – PIB), subliniind povara financiară semnificativă pe care o impun.

În Republica Moldova, costul economic şi social al deceselor şi rănilor în accidente rutiere (atât grave, cât şi minore) este calculat utilizând regula generală de aproximare elaborată de iRAP.

Această metodă estimează costul unui deces la PIB-ul pe cap de locuitor înmulţit cu 70 şi costul unei răni grave la aproximativ 25% din valoarea unei vieţi statistice (VSL). iRAP Safety Insight Explorer oferă o defalcare detaliată a acestor costuri şi evidenţiază impacturile economice şi sociale semnificative ale accidentelor rutiere. Pentru Moldova, costul estimat în 2021 a fost de 503,1 milioane de dolari SUA, ceea ce reprezintă aproximativ 3,7% din PIB-ul ţării.

Costul economic şi social al accidentelor rutiere în Moldova, calculat folosind metodologia iRAP, evidenţiază impacturi financiare semnificative de-a lungul anilor. Aplicând un raport estimat de 15:1 de răni grave per deces, este clar că aceste costuri au fost substanţiale din 2010 până în 2023.

Mai exact, în 2023 costul deceselor în accidente rutiere a fost estimat la 94 697 896 dolari SUA, în timp ce costul rănilor grave a fost de 355 117 109 dolari SUA. Aceasta are ca rezultat un cost total de 449 815 004 dolari SUA, ceea ce reprezintă 2,7% din PIB-ul Moldovei. Graficul de mai jos ilustrează tendinţa costurilor din 2010 până în 2023, subliniind povara economică persistentă şi în creştere pe care o impun accidentele rutiere asupra ţării.

Figura 10. Costurile estimate ale consecinţelor accidentelor rutiere în Moldova

Sursa: World Bank, 2024

Dezvoltarea, implementarea şi evaluarea strategiilor de siguranţă rutieră în Moldova vor implica mai mulţi factori interesaţi – inclusiv mediul academic, sectorul privat, grupuri de tineri şi societatea civilă.

Această abordare are ca scop sporirea eficienţei măsurilor de siguranţă rutieră. În pofida cadrului cuprinzător şi a implicării părţilor interesate, în prezent nu există fonduri alocate în bugetul statului pentru activităţi specifice de siguranţă rutieră, cum ar fi prevenirea vătămărilor, asistenţa medicală şi tratamentul leziunilor cauzate de accident, precum şi consolidarea capacităţilor şi cercetarea.

Doar 0,25% din finanţarea obişnuită pentru siguranţa rutieră provine din veniturile guvernamentale generale, fără contribuţii semnificative din asigurările de sănătate, din asigurările auto, de la donatorii internaţionali sau naţionali, precum şi din impozitele alocate.

Republica Moldova implementează mai multe măsuri fiscale legate de siguranţa rutieră, inclusiv impozitarea pe combustibil/carburant şi pe băuturi alcoolice, utilizarea drumului (de exemplu, taxele de drum), achiziţionarea vehiculelor, asigurarea vehiculelor şi sancţiuni economice pentru infracţiuni.

Analiza iRAP pentru Moldova evidenţiază beneficiile potenţiale ale investiţiei în siguranţa rutieră. O investiţie anuală de 0,2% din PIB, aproximativ 33,3 milioane de dolari SUA anual, din 2021 până în 2030, ar putea îmbunătăţi semnificativ rezultatele în materie de siguranţă rutieră.

Se estimează că această investiţie va salva 93 de vieţi anual, va preveni 149 094 decese şi răni pe parcursul a 20 de ani şi va genera un beneficiu economic anual de 168,2 milioane de dolari SUA, rezultând un raport beneficiu – cost de 6,9.

Figura 11. Beneficiile investiţiilor în siguranţa rutieră.

Sursa: iRAP Safety Insights Explorer (https://irap.org/safety-insights-explorer)

2.2. Actele normative relevante pentru siguranţa rutieră

În ultimele două decenii, Republica Moldova a progresat în domeniul promovării siguranţei rutiere. Au fost adoptate o serie de legi şi regulamente noi privind siguranţa rutieră, printre care:

- Legea drumurilor nr.509/1995, care stabileşte principiile economice, juridice şi organizatorice de administrare, proiectare, construcţie, întreţinere, extindere şi utilizare a drumurilor, eficientizarea administrării de stat a activităţilor în domeniul drumurilor şi principiile de clasificare a reţelei de drumuri din punct de vedere funcţional şi tehnic.

Totuşi, în Legea drumurilor nu sunt stabilite obligaţiuni concrete ale administratorilor drumurilor referitoare la siguranţa infrastructurii rutiere şi la rolul acesteia în ansamblu, fapt ce impune stabilirea unor obligaţiuni concrete în raport cu administratorii drumurilor publice;

- Legea nr.131/2007 privind siguranţa traficului rutier, care reglementează relaţiile juridice şi sociale din domeniul traficului rutier, stabileşte drepturile, obligaţiile, responsabilităţile autorităţilor de resort şi ale participanţilor la trafic, determină principiile de organizare a activităţii unităţilor de instruire a personalului din domeniul transportului rutier, precum şi condiţiile de admitere la trafic a conducătorilor de vehicule.

Având în vedere multitudinea de modificări ale Legii nr.131/2007, ca urmare a unei analize a acesteia, putem observa: atribuţii improprii ale unor ministere (art. 13. De competenţa Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare ţine: i) verificarea periodică, sistematică, la staţiile de alimentare, a calităţii carburanţilor şi a lubrifianţilor, făcând publice rezultatele; j) impunerea utilizării pe teritoriul ţării a carburanţilor curaţi din punct de vedere ecologic; k) asigurarea respectării legislaţiei privind emisiile de noxe ale surselor mobile de poluare); reglementări improprii unei legi (condiţii minime de dotare cu echipamente şi materiale didactice pentru desfăşurarea activităţii de instruire a conducătorilor de vehicule şi/sau a instructorilor în conducere auto);

- Legea nr.350/2023 privind gestionarea siguranţei infrastructurii rutiere a fost adoptată recent, care determină cadrul instituţional şi modul de gestionare a siguranţei circulaţiei în cadrul infrastructurii rutiere prin următoarele proceduri:

a) evaluarea de impact asupra siguranţei rutiere;

b) auditul în domeniul siguranţei rutiere;

c) inspecţiile în domeniul siguranţei rutiere;

d) clasificarea siguranţei reţelei rutiere;

- Hotărârea Guvernului nr.155/2003 cu privire la Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere. Ca urmare a unor modificări a acestei hotărâri, a fost instituit Biroul executiv al Consiliului (în cadrul Cancelariei de Stat), care urma să asigure secretariatul şi activitatea curentă a Consiliului naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere. În pofida celor relatate, din practică s-a demonstrat că conceptul de Birou executiv şi modul de constituire a acestuia sunt ineficiente şi în decurs de 10 ani a fost parţial funcţional doar în anul 2018. Mai mult decât atât, la momentul de faţă, Biroul executiv al Consiliul de facto nu există, fapt ce constituie o problemă de sistem în gestionarea eficientă a siguranţei rutiere pe drumurile publice.

Prin urmare, a apărut necesitatea de a modifica abordarea şi de a delega atribuţiile Biroului executiv unei structuri organizaţionale în cadrul căreia să fie angajat personal cu responsabilităţi concrete în domeniul siguranţei traficului rutier;

- Hotărârea Guvernului nr.693/2007 cu privire la aprobarea Concepţiei Sistemului informaţional automatizat “Registrul de stat al accidentelor rutiere”. Potrivit conceptului respectiv, datele cu referire la vehicule se colectează în conformitate cu 39 de indicatori, iar cu referire la persoanele implicate – cu 45 de indicatori. În total, circa 163 de indicatori ar trebui colectaţi ca urmare a accidentului rutier.

La fel, în prezent, există mai multe deficienţe în sistemul de colectare a datelor:

- lipsa datelor separate pentru rănirile grave şi cele uşoare;

- lipsa datelor privind lăţimea drumului, numărul benzilor de circulaţie;

- lipsa datelor privind manevrele vehiculelor;

- lipsa datelor privind starea psihologică a persoanelor implicate în accident, cu excepţia drogurilor şi a alcoolului;

- nu se înregistrează toate datele conform protocoalelor CADaS a CE;

- nu există o definiţie argumentată şi un mecanism legal de management al punctelor negre;

- nu sunt colectate coordonatele de geolocaţie ale accidentelor rutiere;

- Hotărârea Guvernului nr.357/2009 cu privire la aprobarea Regulamentului circulaţiei rutiere. În Regulamentul circulaţiei rutiere au fost operate mai multe modificări care nu au fost suprapuse cu Convenţia nr.87 din 08-11-1968 ASUPRA CIRCULAŢIEI RUTIERE, la care Republica Moldova este parte din 26 mai 1994. Cu titlu de exemplu, pot fi prezentate prevederile pct.43 subpct. 2) lit.b) din Regulament care statuează că “pe sectoarele de drum pe care benzile de circulaţie cu lăţime sporită sunt separate de acostament cu lăţime sporită prin marcajul 1.6 b), conducătorii vehiculelor ce urmează a fi depăşite sunt obligaţi să se deplaseze spre dreapta pe acostament, pentru a nu crea obstacole vehiculelor care depăşesc”.

Această normă duce la crearea situaţiilor de accident, prin permiterea efectuării manevrelor de depăşire simultană a două vehicule care se deplasează în direcţii opuse şi obligarea conducătorilor depăşiţi să intre pe acostament, unde se pot deplasa regulamentar pietonii.

De asemenea, în Regulamentul circulaţiei rutiere nu sunt menţionate, în cifre orientative sau exacte, o serie de restricţii ca: “pe partea dreaptă a părţii carosabile cât mai aproape de bordură sau pe acostament”, la definiţia “oprire voluntară” nu este indicat timpul rezervat, ceea ce poate conduce la acţiuni abuzive de staţionare, “Depăşirea este interzisă: a) în intersecţiile cu circulaţia nedirijată şi în imediata apropiere înainte de acestea”, aceşti termeni, fără o specificare a distanţei exacte, duc la o interpretare diferită şi, ulterior, la situaţii de risc sporit, în special accidente cu urmări grave.

2.3. Evoluţia acţiunilor de siguranţă rutieră

În octombrie 2009 a fost lansată o nouă campanie naţională de siguranţă rutieră – Facem drumurile din Moldova mai sigure (Make Roads Safe Moldova) – pentru a aborda criza tot mai mare a deceselor şi traumelor rutiere. Guvernul, Parlamentul, autorităţile publice locale, poliţia, organizaţiile civile şi donatorii s-au reunit pentru a-şi manifesta suportul noului obiectiv de a înjumătăţi numărul deceselor în accidente rutiere pe parcursul unui deceniu.

Eforturile Republicii Moldova au fost construite pe cei cinci piloni ai Planului de acţiuni privind siguranţa rutieră al Naţiunilor Unite. În fiecare dintre aceste domenii s-au făcut progrese care au salvat vieţi pe drumurile din ţară. Acestea includ:

Gestionare mai bună a siguranţei rutiere

Subliniind importanţa siguranţei rutiere, a fost înfiinţat un Consiliu naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere reînnoit, prezidat de către Prim-ministru, care include departamente ministeriale, autorităţi ale administraţiei publice locale, organizaţii neguvernamentale şi agenţii de reglementare. În 2014 a fost introdus un nou Cod al transporturilor rutiere, pentru gestionarea mai sigură a tuturor formelor de transport rutier, şi au fost implementate alte reforme legale pentru a sprijini siguranţa rutieră.

Infrastructură rutieră mai sigură

Cu suportul donatorilor, Moldova a modernizat drumurile naţionale cheie, care fac parte din coridoarele transeuropene importante pentru comerţ şi dezvoltare. Începând cu anul 2015, Proiectul de îmbunătăţire a drumurilor locale a reabilitat 150 de şosele şi drumuri locale prioritare, care nu fuseseră reînnoite de peste 30 de ani, deservind 41 de comunităţi. Totodată, au fost construiţi 69 km de trotuare sigure pentru a îmbunătăţi siguranţa pietonilor. De asemenea, a fost îmbunătăţit cadrul normativ necesar pentru asigurarea şi creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice.

Vehicule mai sigure

S-a realizat o analiză a condiţiilor tehnice ale vehiculelor, pentru a identifica îmbunătăţirile necesare. Au fost introduse reglementări noi pentru o mai bună monitorizare a procesului de înmatriculare şi de inspecţie periodică a vehiculelor, împreună cu o mai bună pregătire a inspectorilor tehnici.

Participanţi la trafic mai responsabili prin educare şi prin aplicarea legii

Au fost adoptate legi noi, care impun utilizarea centurilor de siguranţă şi a sistemelor de reţinere pentru copii. Educaţia privind siguranţa rutieră face acum parte din programa şcolară.

Poliţia rutieră a fost reformată fundamental, pentru a reduce corupţia şi a profesionaliza aplicarea legislaţiei privind siguranţa rutieră. În 2013, a fost pus în funcţie primul sistem de supraveghere video pentru încălcările rutiere şi au fost introduse amenzi potrivite pentru susţinerea siguranţei rutiere.

Modificările la Regulamentul circulaţiei rutiere au introdus zone cu viteza redusă la 30 km/h, acolo unde participanţii vulnerabili la trafic se intersectează cu traficul motorizat, în centrele vechi ale oraşelor, în preajma zonelor şcolare, inclusiv a parcurilor şi a instituţiilor medicale.

Reacţie mai bună după accident

În 2016, a fost introdus un serviciu naţional unic pentru răspuns la situaţiile de urgenţă, cu un singur număr de apel de urgenţă. Modernizarea serviciilor de urgenţă a progresat în ultimul deceniu şi continuă până în prezent, cu îmbunătăţiri ale flotelor (parcurilor de maşini) poliţiei, pompierilor şi ambulanţei.

2.4. Evaluarea performanţelor de siguranţă rutieră

În perioada 2023-2024, cu suportul Comisiei Economice a ONU pentru Europa, a fost realizată “Evaluarea performanţei de siguranţă rutieră în Republica Moldova” – o analiză complexă şi multilaterală a domeniului siguranţei rutiere din ţară³. Raportul publicat identifică aspectele cele mai critice pentru dezvoltarea sistemului naţional de siguranţă rutieră din ţară şi oferă recomandări pentru îmbunătăţirea acestuia. Documentul are la bază o evaluare amplă a situaţiei actuale a siguranţei rutiere în Moldova şi include analize ale următoarelor subiecte:

__________________________

³ https://unece.org/transport/publications/road-safety-performance-review-moldova

- cadrul juridic şi instituţional pentru siguranţa rutieră;

- situaţia şi tendinţele actuale în materie de siguranţă rutieră;

- limitări în capacităţi, resurse financiare şi umane;

- lacune în cadrul normativ şi de reglementare naţional;

- conformitatea legislaţiei naţionale cu normele internaţionale şi europene în domeniul siguranţei rutiere;

- instrumente juridice legate de siguranţă şi coordonare între părţile interesate în domeniul siguranţei rutiere.

Analiza evidenţiază, de asemenea, bunele practici în materie de siguranţă rutieră şi subliniază importanţa aderării şi implementării instrumentelor juridice cheie ale ONU legate de siguranţa rutieră ca mijloc eficient de îmbunătăţire a sistemelor de siguranţă rutieră atât la nivel naţional, cât şi la nivel local.

Astfel, Raportul performanţei siguranţei rutiere în Moldova confirmă că, deşi numărul total al accidentelor rutiere şi al deceselor a scăzut în perioada 2011-2022, riscul public rămâne ridicat, iar în ultimii ani (2019-2022) rata deceselor rutiere (numărul de persoane ucise la un milion de locuitori) este de aproximativ două ori mai mare decât media Uniunii Europene.

Astfel de cifre aduc costuri economice uriaşe şi, în funcţie de sursa datelor pentru Republica Moldova, diferite estimări ale costurilor socioeconomice variază de la 1,26% la 10,5% din PIB, şi pat fi estimate, la începutul anului 2022, la suma de 214,57 milioane de dolari SUA sau circa 225 de mii de dolari SUA per persoană⁴.

__________________________

⁴ https://ombudsman.md/raport-tematic-dreptul-la-viata-sanatate-siguranta-si-securitate-in-traficul-rutier/ 

Constatările privind evaluarea performanţei siguranţei rutiere au fost utilizate la elaborarea prezentului Program şi se axează pe cinci piloni, după cum urmează:

2.4.1. Managementul siguranţei rutiere

Gestionarea eficientă a siguranţei rutiere este esenţială pentru reducerea numărului de decese şi traumatisme în accidentele rutiere şi pentru menţinerea unui sistem sigur de protecţie a participanţilor la trafic.

În conformitate cu prevederile Legii nr.131/2007 privind siguranţa traficului rutier, sistemul instituţional de competenţe este destul de larg, implicând autorităţi precum Ministerul Afacerilor Interne (prevenţie şi gestionare a circulaţiei, înregistrare a accidentelor rutiere), cele responsabile de infrastructură şi dezvoltare regională (gestionare a infrastructurii rutiere şi a transporturilor şi siguranţei acestora), educaţie şi cercetare (educaţia rutieră), Agenţia Servicii Publice (admiterea la trafic şi registrele de evidenţă a conducătorilor auto şi transporturilor) etc.

O bună gestionare a siguranţei rutiere necesită:

- stabilirea unor obiective ambiţioase, realizabile pe termen lung şi intermediar;

- consolidarea sistemelor de management şi a capacităţii tehnice la nivel naţional, regional şi local;

- deţinerea unor date sigure şi exhaustive pentru elaborarea şi evaluarea politicilor şi programelor;

- monitorizarea progreselor şi asigurarea responsabilităţii;

- identificarea nevoilor de îmbunătăţire şi consolidarea capacităţii acolo unde este necesar.

O bună gestionare a siguranţei rutiere trebuie, de asemenea, să se alinieze la deciziile mai largi de planificare economică şi de transport, pentru a atinge obiectivele de mediu, de dezvoltare şi cele sociale. Prin urmare, prezentul Program începe cu gestionarea siguranţei rutiere.

Până în mai 2023, Consiliul naţional pentru securitatea circulaţiei rutiere (CNSCR) a avut sarcina-cheie de a identifica priorităţile, a planifica strategic şi a monitoriza progresul în domeniul siguranţei rutiere. Însă această structură a avut o capacitate redusă de intervenţie din cauza lipsei de capacitate instituţională şi finanţare adecvată.

Astfel, în ceea ce priveşte îmbunătăţirea managementului siguranţei rutiere (RMS), Republica Moldova trebuie să coordoneze mai bine activităţile verticale şi orizontale întreprinse de părţile-cheie interesate de domeniul siguranţei rutiere şi să-şi consolideze capacitatea de a constitui o structură dedicată managementului siguranţei rutiere.

Această structură trebuie să ofere o direcţie strategică şi să monitorizeze rezultatele siguranţei rutiere, stabilind obiective specifice şi măsurabile în procesul de implementare a Programului, precum şi să beneficieze de surse de finanţare stabile şi durabile pentru activităţile de sporire a siguranţei rutiere.

2.4.2. Siguranţa infrastructurii

În Republica Moldova, cele mai multe călătorii de pasageri şi transport de mărfuri au loc prin intermediul infrastructurii transportului rutier.

Prin urmare, proiectele de infrastructură rutieră care vizează creşterea în continuare a mobilităţii şi circulaţiei persoanelor şi mărfurilor trebuie să includă siguranţa rutieră ca prioritate.

Infrastructura care răspunde nevoilor utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, cum ar fi bicicliştii, motocicliştii, pietonii, inclusiv copiii şi persoanele cu dizabilităţi, este deosebit de importantă în Republica Moldova, unde 50% din decese au loc în rândul utilizatorilor vulnerabili ai drumului⁵.

__________________________

⁵ https://ombudsman.md/raport-tematic-dreptul-la-viata-sanatate-siguranta-si-securitate-in-traficul-rutier/ 

În acest scop, Moldova trebuie să-şi îmbunătăţească cadrul normativ şi standardele pentru proiectarea şi construcţia unor drumuri mai sigure. Acest fapt ar trebui să includă utilizarea sporită a instrumentelor de management al siguranţei infrastructurii rutiere (RISM) şi o legislaţie consolidată privind sistemele inteligente de transport (ITS).

Potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, cei mai frecvenţi factori cauzali ai accidentelor rutiere, între 2017 şi 2022, în Republica Moldova au fost viteza inadecvată pentru vizibilitate, condiţiile drumului şi situaţia traficului⁶.

__________________________

⁷ https://politia.md/sites/default/files/accidenta_insp_septembrie_2024.pdf 

În ceea ce priveşte victimele, viteza a fost recunoscută ca un factor determinant în 31,5% din cazurile în care oamenii au fost răniţi şi în 51,3% din accidentele soldate cu decese. Prin urmare, sunt necesare eforturi de adaptare a infrastructurii rutiere, dar şi de revizuire a limitelor minime de viteză stabilite pentru drumurile urbane unde există o concentraţie mare de utilizatori vulnerabili. Aplicarea limitelor de viteză existente este, de asemenea, o problemă critică.

Încercările de limitare a vitezei depind de instalarea indicatoarelor rutiere, dar, în absenţa unui sistem eficient de aplicare a legii, mulţi şoferi ignoră aceste semne. Ca urmare, cele mai multe coliziuni cu pietonii din mediul urban au loc pe trecerile de pietoni (56,09%)⁷. În schimb, şoferii se plâng în permanenţă de ambuteiajele urbane, de condiţiile proaste ale drumurilor şi de locurile de parcare insuficiente.

__________________________

⁷ https://politia.md/sites/default/files/accidenta_insp_septembrie_2024.pdf 

Pentru a asigura o mobilitate urbană mai sigură în mediul urban din Republica Moldova, sunt necesare următoarele acţiuni:

- implementarea principiilor de proiectare sigură a drumurilor şi străzilor;

- creşterea capacităţilor autorităţilor publice locale în materie de siguranţă rutieră;

- adoptarea politicilor axate pe creşterea ponderii modale a transportului public şi a călătoriilor active.

O atenţie specială ar trebui acordată abordărilor privind siguranţa rutieră, cum ar fi “Vision Zero” şi “Safe System Approach”, precum şi promovării unei mobilităţi mai durabile, prin stimularea modurilor alternative de deplasare (bicicleta, trotineta, mersul pe jos).

Educaţia, consolidarea capacităţilor şi tehnologia ar trebui folosite pentru a sprijini aceste intervenţii în vederea construirii drumurilor mai sigure.

2.4.3. Siguranţa vehiculelor

Flota vehiculelor vechi prezintă provocări majore pentru sistemul de siguranţă rutieră din Moldova. Vehiculele mai vechi nu au caracteristici moderne de siguranţă, sunt mai puţin eficiente din punct de vedere energetic şi poluează mai mult.

Autobuzele vechi au o fiabilitate redusă, provocând defecţiuni frecvente şi pericole în reţeaua rutieră. În oraşe, numeroase companii mici de transport privat utilizează astfel de autobuze şi deservesc cetăţenii. Deşi vehiculele lor prezintă riscuri eminente, de aceste servicii au nevoie cetăţenii. Prin abordarea siguranţei vehiculelor, putem asigura câştiguri majore în materie de sănătate şi siguranţă pentru toţi participanţii la trafic. Pentru aceasta, sunt necesare eforturi de îmbunătăţire a actelor normative care reglementează standardele de siguranţă a vehiculelor şi inspecţiile vehiculelor. Abordarea problemelor în acest domeniu trebuie să aibă flexibilitatea de a răspunde schimbărilor şi provocărilor viitoare de mobilitate cu care se confruntă Republica Moldova.

Astfel, se constată necesitatea modificării legislaţiei existente privind siguranţa vehiculelor şi adoptarea unui cadru normativ naţional care să acopere şi nivelurile secundare pentru a defini clar, prin legi separate, condiţiile administrative şi tehnice pentru vehicule mai sigure.

De asemenea, este necesară transpunerea pe deplin în legislaţia naţională a prescripţiilor cadrelor de reglementare ale ONU (Acordul ONU din 1958, Acordul ONU din 1997, Acordul european privind transportul internaţional rutier de mărfuri periculoase (ADR), Acordul AETR privind munca echipajelor vehiculelor angajate în transportul rutier internaţional) şi ale Cadrelor de reglementare ale UE (Regulamentele UE 2018/858, 168/2013, 167/2013, 165/2014 şi Directivele UE 2014/45, 2014/47).

Adiţional, se impune:

- desemnarea autorităţilor naţionale responsabile de omologarea vehiculelor şi supravegherea pieţei şi identificarea surselor de finanţare pentru operaţionalizarea acestora;

- definirea condiţiilor administrative şi de capacitate pentru serviciile tehnice desemnate responsabile de efectuarea inspecţiilor şi încercărilor referitoare la conformitatea vehiculelor cu reglementările specificate;

- introducerea unui set de sancţiuni pentru nerespectarea reglementărilor specificate pentru vehicule şi asigurarea mecanismului de aplicare a acestora.

În plus, este necesară aplicarea corespunzătoare a standardelor pentru vehicule, susţinută de educaţie şi tehnologii relevante.

2.4.4. Utilizarea drumurilor în condiţii de siguranţă

Există factori umani care sporesc riscul accidentelor. Aceştia includ viteza, conducerea periculoasă, distragerea atenţiei, vârsta şi experienţa.

În cazul în care se întâmplă un accident, există şi factori umani care cresc riscul de deces şi vătămare, inclusiv neglijarea centurilor de siguranţă, dizabilităţile, vârsta şi viteza de conducere.

Pe drumuri există participanţi la trafic vulnerabili, care sunt relativ neprotejaţi în cazul în care are loc o coliziune. Abordarea faţă de aceşti factori umani se va baza pe dovezi care funcţionează cel mai bine pentru a preveni accidentele şi pentru a salva vieţi.

În ceea ce priveşte participanţii la trafic, sunt necesare următoarele:

- actualizarea Legii nr.131/2007 privind siguranţa traficului rutier sau adoptarea unei noi legi unice referitoare la siguranţa traficului rutier, în funcţie de amploarea modificărilor;

- revizuirea sancţiunilor prevăzute în Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 pentru neutilizarea centurilor de siguranţă sau a sistemelor de siguranţă pentru copii, precum şi introducerea de sancţiuni pentru pietoni, biciclişti, scutere pentru încălcarea regulilor de circulaţie rutieră;

- diferenţierea nivelului admisibil de alcool în sânge în funcţie de experienţa şoferului sau de tipul vehiculului;

- revizuirea ambiguităţilor şi lacunelor Regulamentului circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357/2009;

- îmbunătăţirea siguranţei rutiere la locul de muncă, prin introducerea politicilor obligatorii de siguranţă rutieră pentru toate parcurile auto la nivel naţional;

- îmbunătăţirea politicilor naţionale pentru a se interconecta cu normele, standardele şi nevoile persoanelor cu dizabilităţi sau cu mobilitate redusă;

- digitalizarea proceselor de documentare a încălcărilor rutiere.

Pentru implementarea cu succes a acestor intervenţii recomandate, este necesară aplicarea adecvată a acestora, în combinaţie cu educaţia şi utilizarea tehnologiei.

O atenţie specială poate fi acordată campaniilor de schimbare a comportamentului tuturor utilizatorilor drumurilor, care implică colaborarea durabilă la nivel naţional între sectorul civic, de stat şi privat, pentru a creşte gradul de conştientizare cu privire la siguranţa rutieră, cu monitorizarea şi evaluarea impactului.

2.4.5. Intervenţii în situaţii de urgenţă

Îngrijirea post-accident reprezintă un sistem complex cu componente-cheie importante, inclusiv coordonarea şi gestionarea asistenţei prespitaliceşti şi a serviciilor medicale de urgenţă. Imediat după accident sunt necesare: raportarea incidentului, expedierea ajutorului, îngrijirea victimelor, gestionarea corectă a locului accidentului şi investigarea accidentului, transportarea în timp util, de către profesionişti, la o unitate medicală. La unitate: triajul rapid şi îngrijirea rănilor, iar ulterior – reabilitarea, îngrijirea victimelor şi gestionarea dizabilităţilor.

Sistemul din Republica Moldova necesită îmbunătăţiri pe fiecare dintre aceste componente. În ultimul deceniu, au fost făcute eforturi considerabile pentru a îmbunătăţi accesul la asistenţă medicală, asigurări de sănătate şi tratament medical de urgenţă. Cu toate acestea, creşterea motorizării şi majorarea numărului traumatismelor în accidente rutiere continuă să pună presiune asupra sistemului de sănătate.

Astfel, sunt necesare următoarele măsuri-cheie pentru îmbunătăţirea îngrijirii post-accidente în Moldova:

- implementarea unui mecanism de investiţii directe în siguranţa rutieră de către companiile de asigurări;

- implementarea unui mecanism de stimulare pentru angajatori cu privire la angajarea persoanelor care au fost traumatizate grav în urma accidentelor rutiere;

- crearea centrelor şi programelor pentru reabilitarea victimelor traficului rutier;

- instruirea ofiţerilor de poliţie în acordarea primului ajutor, precum şi formarea de prim ajutor pentru şoferi.

De asemenea, inovaţiile tehnologice trebuie utilizate pentru a sprijini îngrijirea după accident, prin apelarea unui număr unic de telefon de urgenţă (112), precum şi prin modernizarea flotelor de ambulanţe şi echipamente pentru echipajele de poliţie care includ pungi de prim ajutor.

3. OBIECTIVE

Republica Moldova este angajată plenar în procesul de integrare europeană şi declară plenipotenţiar adoptarea, adaptarea şi implementarea principiilor şi abordării de Sistem sigur.

Principiile şi abordarea de Sistem sigur se definesc prin acceptarea faptului că oamenii comit greşeli şi susţin o combinaţie de măsuri pe mai multe niveluri, pentru a preveni decesul persoanelor din cauza greşelilor comise, luând în considerare caracteristicile vulnerabilităţii corpului uman, care se rezumă la reducerea numărului deceselor şi traumatismelor cauzate de accidentele rutiere.

Abordarea de Sistem sigur diferă de sistemul existent şi se adresează siguranţei tuturor utilizatorilor drumului, inclusiv a celor care merg pe jos, cu bicicleta, conduc un vehicul sau alte mijloace de transport şi circulă în tranzit.

Tabelul 3

Abordarea de Sistem sigur

Scopul elaborării prezentului Program constă în reducerea cu 50% a numărului deceselor şi a persoanelor traumatizate în urma accidentelor rutiere până în 2030, prin îmbunătăţirea siguranţei traficului rutier în Republica Moldova.

Recomandările ITC (Inland Transport Committee – Comisia Transport Terestru) oferă o imagine cuprinzătoare a sistemelor naţionale de siguranţă rutieră, care interconectează cei cinci piloni ai siguranţei rutiere (gestionarea siguranţei rutiere, participanţi la trafic în condiţii de siguranţă, vehicule sigure, drumuri sigure şi răspuns eficient post-accident) cu domeniile-cheie de acţiune (legislaţie, implementare, educaţie, tehnologie) şi cu sprijin internaţional.

Obiectivele generale ale Programului reies din obiectivele Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova Europeană 2030” şi ale “Strategiei de mobilitate 2030” şi se bazează pe următorii piloni.

3.1. Consolidarea capacităţilor de management al siguranţei rutiere

Acest obiectiv urmăreşte dezvoltarea capacităţilor instituţionale de implementare a politicilor de siguranţă rutieră, incluzând planificarea, coordonarea şi managementul intervenţiilor de siguranţă rutieră, menite să reducă decesele şi accidentele grave din trafic.

Managementul şi promovarea siguranţei rutiere este, în mod tradiţional, o responsabilitate a sectorului public. Autorităţile publice controlează o bună parte din factorii care influenţează sistemul în care operează participanţii la trafic: pregătirea şi informarea participanţilor la trafic, legislaţia şi reglementările de circulaţie, controlul şi sancţiunile, dezvoltarea infrastructurii rutiere, legislaţia care se aplică vehiculelor, organizarea serviciilor de urgenţă şi asistenţă medicală.

În acest scop, este necesară desemnarea unei autorităţi administrative responsabile de gestionarea siguranţei infrastructurii rutiere la nivel naţional, care va asigura coordonarea activităţilor privind îmbunătăţirea siguranţei rutiere, desfăşurate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi de alte instituţii şi organizaţii cu atribuţii în acest domeniu.

În ceea ce ţine de finanţarea sistemului de siguranţă rutieră, bunele practici în acest domeniu recomandă crearea mecanismelor de finanţare dedicate siguranţei rutiere. Activitatea autorităţii administrative responsabile, precum şi pregătirea şi implementarea acţiunilor concrete pe fiecare pilon de siguranţă rutieră necesită o finanţare sistemică, structurată conform principiului “beneficiarul plăteşte”, care recunoaşte siguranţa rutieră ca pe un serviciu public de care beneficiază toţi utilizatorii de infrastructură rutieră.

În final, datorită faptului că siguranţa rutieră este un domeniu care implică actori de diferit nivel, este importantă stimularea cooperării interdepartamentale şi interinstituţionale, prin intermediul diferitelor instrumente de parteneriat.

Astfel, pentru realizarea acestui obiectiv general, sunt formulate următoarele obiective specifice:

obiectivul specific 1.1. Definirea competenţelor autorităţilor publice responsabile (CNSCR, MAI, MIDR, MS, MEC, Guvern, APL, ASP) de siguranţa rutieră, până la finalul anului 2028;

obiectivul specific 1.2. Dezvoltarea a cinci mecanisme de gestionare a siguranţei traficului rutier (inspecţiile de siguranţă rutieră, clasificarea reţelei rutiere, auditul de siguranţă rutieră, omologarea vehiculelor, evaluarea siguranţei reţelei TEN-T) până în anul 2030;

obiectivul specific 1.3. Creşterea numărului de specialişti formaţi în domeniul siguranţei rutiere de la 0 (zero specialişti) în anul 2024 până la 415 specialişti în anul 2030.

3.2. Creşterea nivelului de siguranţă a infrastructurii rutiere

Transportul rutier reprezintă o componentă fundamentală a sistemului naţional de transport, datorită ponderii şi importanţei pentru sistemul de mobilitate şi pentru economia Republicii Moldova. Cele două elemente constituente ale acestui mod de transport, respectiv, infrastructura şi vehiculele, trebuie abordate integrat. Prin urmare, inclusiv dezvoltarea infrastructurii trebuie să se realizeze conform rigorilor abordării sistemice a relaţiei infrastructură-vehicul.

În acest sens, implementarea sistemelor inteligente de transport atât pe reţeaua rutieră existentă, cât şi pe drumurile aflate în stadiu de proiect, este considerată o direcţie esenţială pentru creşterea nivelului de siguranţă, pentru eficienţa utilizării reţelei rutiere, precum şi pentru protecţia mediului.

Gradul de siguranţă rutieră, în condiţiile actuale, ar trebui sporit prin orientarea investiţiilor către tronsoanele rutiere unde se înregistrează cea mai mare concentrare de accidente şi/sau către potenţialul cel mai ridicat de reducere a numărului de accidente.

Acest scop poate fi atins prin stabilirea cadrului instituţional şi a modului de gestionare a siguranţei circulaţiei pe infrastructura rutieră. Infrastructura drumului trebuie planificată, proiectată, construită şi exploatată în aşa fel încât să creeze condiţii favorabile pentru mobilitate, inclusiv pentru utilizarea transportului în comun, precum şi pentru mersul pe jos şi cu bicicleta. În acelaşi timp, trebuie eliminate sau minimizate riscurile nu numai pentru şoferi, ci şi pentru toţi participanţii în trafic, mai ales pentru cei vulnerabili (copii, bătrâni, persoane cu mobilitate redusă, persoane cu nevoi speciale etc.).

Acest obiectiv urmăreşte sporirea capacităţilor şi eforturilor pentru adaptarea infrastructurii rutiere la condiţiile urbane, conform principiilor “Viziunea Zero”: intervenţii pentru calmarea traficului, reducerea vitezei, securizarea trecerilor de pietoni, protejarea participanţilor vulnerabili la trafic.

În zonele urbane, siguranţa rutieră poate fi îmbunătăţită prin implementarea principiilor de proiectare sigură a drumurilor şi străzilor, prin sporirea capacităţilor autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul siguranţei rutiere şi prin promovarea politicilor axate pe creşterea ponderii modale a transportului public şi a transportului alternativ.

În vederea reducerii riscului expunerii pericolului a participanţilor la trafic vulnerabili, cea mai importantă măsură o reprezintă îmbunătăţirea infrastructurii rutiere existente, prin construcţia pistelor speciale separate pentru biciclişti, realizându-se, astfel, o separare a bicicliştilor de ceilalţi participanţi la trafic (autovehicule şi pietoni).

Aceasta ar însemna să ne asigurăm că există facilităţi corespunzătoare pentru pietoni, biciclişti şi motociclişti. Măsuri precum potecile, pistele pentru biciclete, punctele de trecere sigure şi alte măsuri de calmare a traficului pot fi esenţiale pentru reducerea riscului de rănire în rândul acestor utilizatori ai drumului.

Implementarea măsurilor fizice cu scopul de a forţa, în mod obişnuit, participanţii la trafic pentru a reduce viteza, rezumându-se la impunerea, dar şi “convingerea” şoferilor să adapteze viteza de circulaţie corespunzătoare condiţiilor de drum, dar şi crearea unui mediu sigur de deplasare pentru conducătorii auto.

Prin urmare, în vederea realizării acestui obiectiv general, sunt formulate următoarele obiective specifice:

obiectivul specific 2.1. Reducerea cu 20% a numărului de persoane decedate până în anul 2030, de la 124 de persoane decedate înregistrate în anul 2024 pe reţeaua de drumuri naţionale, prin implementarea şi monitorizarea eficientă a trei mecanisme de gestionare a siguranţei infrastructurii rutiere: inspecţii de siguranţă rutieră, audit de siguranţă rutieră şi clasificarea siguranţei reţelei rutiere;

obiectivul specific 2.2. Sporirea nivelului de siguranţă rutieră (sistematizarea circulaţiei rutiere şi îmbunătăţirea condiţiilor de circulaţie), prin reabilitarea a 500 km de infrastructură rutieră cu risc sporit de producere a accidentelor (puncte negre, curbe periculoase, locuri cu vizibilitate redusă etc.), până în anul 2030;

obiectivul specific 2.3. Sporirea nivelului de siguranţă rutieră prin reconstrucţia/reorganizarea, de la zero obiective de infrastructură în anul 2024, a 24 de obiective de infrastructură noi (intersecţii, curbe periculoase, treceri de pietoni etc.) până în anul 2030.

3.3. Creşterea nivelului de siguranţă a vehiculelor

Asigurarea prezenţei vehiculelor mai sigure în trafic reprezintă un alt element central al abordării siguranţei rutiere.

Caracteristicile tehnice avansate ale vehiculelor şi automatizarea se numără printre provocările abordate în prezentul Program.

Totodată, este necesară stimularea etichetării nivelului de siguranţă a autovehiculelor, pentru informarea corectă a potenţialilor cumpărători (utilizatori) despre gradul de siguranţă pe care îl poate oferi un autovehicul integrat cu sisteme de siguranţă pasivă şi activă, precum şi post-accident.

Respectiv, pentru realizarea acestui obiectiv general, sunt formulate următoarele obiective specifice:

obiectivul specific 3.1. Sporirea nivelului de siguranţă prin modernizarea/perfecţionarea procedurilor de inspecţie tehnică periodică a vehiculelor aflate în circulaţie, de la zero % în anul 2024 până la 100% de autovehicule până în anul 2027;

obiectivul specific 3.2. Reducerea cu 20% a accidentelor rutiere din culpa conducătorilor de vehicule de transport pasageri şi mărfuri, de la 150 de cazuri în anul 2024 până la 120 de cazuri până în anul 2028.

3.4. Educarea participanţilor la trafic şi

consolidarea capacităţilor de aplicare a legii

Al patrulea pilon al siguranţei rutiere este centrat pe utilizatorii infrastructurii rutiere şi ai vehiculelor, indiferent de faptul dacă sunt conducători auto sau nu.

În ceea ce priveşte factorul uman, acţiunile prezentului Program vor viza educaţia rutieră desfăşurată în instituţiile de învăţământ şi revizuirea condiţiilor de acces la profesie şi/sau ocupaţii (de ex., curieri). Programul, de asemenea, include perspectiva reglementării cursurilor de conducere responsabilă a unor categorii de conducători şi utilizatori de transport alternativ, precum bicicletele şi trotinetele electrice. De asemenea, educaţia pentru siguranţa rutieră se prevede a fi integrată în sistemul formal de educaţie, prin completarea ofertei curriculare, precum şi prin activităţi extracurriculare.

În ceea ce priveşte capacitatea de aplicare a legii, Programul presupune extinderea utilizării sistemelor IT automatizate, care permit creşterea capacităţilor de detecţie, procesare şi sancţionare a abaterilor.

În acelaşi timp, este prevăzută şi implementarea sistemelor automatizate de management al traficului, care permit coordonarea mai eficientă a structurilor şi sistemelor de gestionare a traficului. Sistemele automate de management al traficului îndeplinesc mai multe funcţii, printre care monitorizarea video a traficului, cu scopul de a permite intervenţiile rapide ale echipajelor de urgenţă sau a celor de deszăpezire, precum şi analiza calitativă şi cantitativă a traficului rutier.

De asemenea, prevederile din acest obiectiv susţin implementarea Conceptului naţional de educaţie rutieră, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr.900/2024. Prin pregătirea cadrelor didactice în domeniul siguranţei rutiere, aceste acţiuni vor contribui la îmbunătăţirea calităţii orelor de educaţie rutieră, atât în cadrul orelor de clasă, cât şi în activităţile extracurriculare. Astfel, se va spori siguranţa participanţilor vulnerabili la trafic.

Respectiv, realizarea acestui obiectiv general este prevăzută prin următoarele obiective specifice:

obiectivul specific 4.1. Reducerea cu 20% a comportamentelor riscante în trafic (conducere agresivă) ale celor 200 000 de conducători începători de autovehicule şi utilizatori de mijloace de transport alternative, de la 653 de contravenţii documentate în anul 2024 până la 522 de contravenţii documentate în anul 2030;

obiectivul specific 4.2. Creşterea numărului profesorilor instruiţi în domeniul siguranţei rutiere, de la zero în anul 2024 la 500 de profesori în anul 2029;

obiectivul specific 4.3. Reducerea cu 20% a încălcărilor RCR până în anul 2028, de la 631 338 de încălcări în domeniul circulaţiei rutiere constatate în anul 2024, prin sporirea şi consolidarea capacităţilor de aplicare a legislaţiei în domeniul circulaţiei rutiere, până în anul 2028;

obiectivul specific 4.4. Reducerea cu 30% a accidentelor rutiere cu implicarea pietonilor şi a utilizatorilor de transport alternativ, de la 1051 accidente rutiere înregistrate în anul 2024 până la 735 de accidente rutiere înregistrate în anul 2030.

3.5. Creşterea capacităţilor de intervenţie în

situaţii de urgenţă şi îngrijire post-accident

Acest pilon al siguranţei rutiere este axat pe minimizarea efectelor unui accident rutier, în cazul în care acesta s-a întâmplat.

Aşa cum timpul este principalul factor în cazul operaţiunilor de salvare, reducerea timpului de intervenţie în accidentele rutiere este prioritară. Este vorba despre acel timp în care se anunţă serviciile de urgenţă, se porneşte operaţiunea de salvare şi timpul scurs de la locul accidentului până la spital.

De asemenea, este importantă consolidarea capacităţilor statului de a asigura reabilitarea post-accident cât mai eficientă şi reîncadrarea cât mai amplă în viaţa socială şi economică a victimelor accidentelor rutiere.

Prin urmare, acest obiectiv general poate fi realizat prin implementarea următoarelor obiective specifice:

obiectivul specific 5.1. Reducerea cu 15% a timpului de răspuns la accidentele rutiere, de la 23 minute în anul 2024 până la 19,5 minute în anul 2030;

obiectivul specific 5.2. Îmbunătăţirea calităţii datelor colectate ca urmare a accidentelor rutiere, de la 104 variabile colectate în anul 2024 până la 114 variabile colectate în anul 2030.

4. INDICATORI DE MONITORIZARE

Implementarea prezentului Program va contribui la reducerea cu 50% a numărului deceselor şi a persoanelor traumatizate în urma accidentelor rutiere şi anume, prin îmbunătăţirea siguranţei rutiere în Republica Moldova.

Tabelul 4

Indicatorii de impact

Astfel, în urma implementării Programului, se vor obţine următoarele rezultate.

Domeniul de siguranţă rutieră va fi coordonat pe verticală şi pe orizontală şi va fi operaţional la nivel naţional şi local, conducând la coordonarea şi implementarea mai eficientă a acţiunilor de siguranţă rutieră.

Programul va contribui la ghidarea eforturilor şi va servi drept fundament pentru evaluarea progresului pe domeniul siguranţei rutiere.

Va fi creat un mecanism durabil şi operaţional pentru finanţarea activităţilor de siguranţă rutieră şi vor exista indicatori de performanţă clari, care vor fi colectaţi şi utilizaţi pentru monitorizarea şi evaluarea activităţilor întreprinse şi a proiectelor implementate.

Se va îmbunătăţi transferul şi schimbul de cunoştinţe la nivel naţional/ regional/local, fapt care va ajuta la consolidarea capacităţilor instituţionale în domeniul siguranţei rutiere.

Va avea loc îmbunătăţirea cadrului juridic privind gestionarea siguranţei infrastructurii rutiere în Moldova, actualizarea cadrului normativ şi a standardelor pentru proiectarea şi protecţia drumurilor, precum şi actualizarea legislaţiei naţionale pentru introducerea certificării (licenţierii) obligatorii a entităţilor juridice/ fizice implicate în formarea/certificarea auditorilor şi inspectorilor.

Se va asigura sporirea capacităţii profesionale şi a cunoştinţelor experţilor locali şi a personalului tehnic al entităţilor/districtelor administrative responsabile de construcţia drumurilor, de proiectare şi de aplicarea siguranţei rutiere.

Vor spori, de asemenea, capacităţile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale de management al siguranţei rutiere şi de dezvoltare a infrastructurii rutiere adaptate la necesităţile grupurilor vulnerabile, precum şi va creşte numărul drumurilor şi străzilor proiectate şi construite conform principiilor de proiectare sigură “Visiunea Zero”.

Implementarea Programului va permite adoptarea legislaţiei naţionale clare şi distincte pentru omologarea vehiculelor, pentru inspecţia tehnică periodică a vehiculelor şi pentru omologarea echipamentelor şi pieselor, precum şi va contribui la operaţionalizarea autorităţilor responsabile de omologarea vehiculelor şi de supravegherea pieţei.

Va fi asigurată sporirea capacităţilor autorităţilor în ceea ce priveşte personalul şi evaluarea vehiculelor, precum şi implementarea indicatorilor de performanţă la nivel operaţional, fapt care va contribui la creşterea ponderii utilizării vehiculelor sigure şi omologate şi la reducerea numărului cazurilor de utilizare a vehiculelor neomologate.

Îmbunătăţirea mecanismului de sancţionare pentru neutilizarea centurilor de siguranţă sau a sistemelor de siguranţă/reţinere pentru copii, precum şi pentru toţi participanţii la trafic care încalcă regulile de circulaţie rutieră, şi va contribui la reducerea ponderii infracţiunilor legate de conducerea sub influenţa alcoolului şi a altor substanţe.

Va fi asigurată introducerea politicilor privind siguranţa rutieră ocupaţională şi a politicilor de siguranţă rutieră cu programe îmbunătăţite de control, cu aplicare şi stimulente pentru toate flotele auto la nivel naţional.

Va asigura condiţii mai bune şi infrastructură mai accesibilă şi mai sigură pentru categoriile vulnerabile de participanţi la trafic, precum şi va contribui la consolidarea capacităţilor autorităţilor de monitorizare a traficului, de constatare şi de sancţionare a încălcărilor Regulamentului circulaţiei rutiere.

Va fi asigurată creşterea numărului de intervenţii de calmare a traficului în zonele urbane şi rurale, precum şi a numărului de zone cu regim de 30 km/h şi va fi stimulată creşterea numărului de utilizatori ai infrastructurii rutiere instruiţi asupra gestionării siguranţei rutiere, comportamentului şi utilizării sigure a drumurilor.

De asemenea, va fi asigurată creşterea numărului semafoarelor inteligente, a senzorilor de viteză, a sistemelor de cântărire în mişcare, precum şi a sistemelor de sunet şi navigare pentru persoanele cu dizabilităţi şi mobilitate redusă, a sistemelor de închirierea a bicicletelor instalate şi utilizate în localităţile din ţară, dar şi creşterea numărului echipamentelor, serviciilor şi aplicaţiilor STI implementate şi utilizate pentru siguranţa rutieră pe drumurile regionale, interurbane şi urbane.

Va asigura şi dezvoltarea unui mecanism de investiţii directe în siguranţa rutieră de către companiile de asigurări, care ar permite majorarea bugetului alocat pentru îmbunătăţirea siguranţei rutiere (infrastructură, echipamente, reabilitare) şi va contribui la creşterea capacităţii echipelor de ambulanţă de a acorda primul ajutor şi la reducerea timpului de intervenţie, dar şi a capacităţii ofiţerilor de poliţie şi a conducătorilor auto de a acorda primul ajutor, în vederea reducerii timpului de acordare a primului ajutor la locul accidentului.

5. COSTURI

Implementarea prezentului Program se va realiza printr-un efort conjugat al autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cât şi al organizaţiilor din domeniul gestionării infrastructurii rutiere şi promovării siguranţei rutiere, precum şi al altor entităţi implicate.

Finanţarea acţiunilor prevăzute în Program se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor aprobate anual în bugetul public naţional, din veniturile colectate de către instituţii, din resursele proiectelor finanţate din surse externe, inclusiv din partea partenerilor de dezvoltare, cum ar fi agenţiile ONU.

Costul estimativ total pentru implementarea Programului constituie
719 466,17 mii lei, dintre care 129 649,62 mii lei sunt prevăzute din bugetul de stat, restul sumei de 589 816,55 mii lei sunt neacoperite şi urmează a fi atrase din surse externe, inclusiv de la partenerii externi de dezvoltare (agenţiile ONU).

Costurile acţiunilor de consolidare instituţională şi de îmbunătăţire a infrastructurii siguranţei rutiere cu acoperire din bugetul public naţional se vor ajusta anual, în funcţie de mijloacele financiare disponibile prevăzute în cadrul bugetar pe termen mediu pentru perioadele respective.

Programul permite planificarea cheltuielilor într-o manieră integrată şi orientată pe îndeplinirea obiectivelor pe termen mediu, precum şi va permite atragerea resurselor financiare în sector şi implementarea sustenabilă a programelor sectoriale care vor contribui la realizarea obiectivelor prezentului Program.

De menţionat, că priorităţile de politici aferente siguranţei rutiere sunt prevăzute în Cadrul bugetar pe termen mediu pentru anii 2025-2027, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.561/2024, şi în Legea bugetului de stat pentru anul 2025 nr.310/2024, la subprogramele 6402 “Dezvoltarea transporturilor”, 6404 “Dezvoltarea transportului rutier”, 6408 “Investigaţii tehnice privind siguranţa în transport”, 3501 “Politici şi management în domeniul afacerilor interne”, 3502 “Ordine şi siguranţă publică”, 8001 “Politici şi management în domeniul ocrotirii sănătăţii”, 8004 “Sănătate publică”, 8013 “Asistenţă medicală de reabilitare şi recuperare” şi 8019 “Dezvoltarea şi modernizarea instituţiilor în domeniul ocrotirii sănătăţii”.

Având în vedere că actualul cadru bugetar pe termen mediu se aplică doar în perioada 2025-2027, este absolut necesară asigurarea continuităţii implementării sustenabile prin acoperirea financiară în exerciţiul bugetar următor.

Dat fiind gradul complex şi specific al obiectivelor şi măsurilor cuprinse în Program, implementarea acestuia într-un mod eficient necesită o abordare bazată pe sinergia şi complementaritatea resurselor financiare, atât cele publice, cât şi cele atrase din surse externe.

Astfel, urmează a fi identificate surse suplimentare de finanţare, inclusiv prin colaborarea cu partenerii de dezvoltare, pentru a acoperi costurile anumitor acţiuni care nu pot fi susţinute în totalitate din contul surselor bugetare. Printre principalii parteneri identificaţi pot fi enumeraţi:

- Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (EBRD);

- agenţiile ONU;

- Banca Mondială (WB);

- Alianţa estică pentru un transport sigur şi durabil (EAST).

În acest sens, în scopul identificării resurselor financiare şi a surselor de finanţare de către autorităţile şi instituţiile publice vizate în Program, urmează să se întreprindă următoarele măsuri:

- cercetarea priorităţilor de finanţare ale partenerilor de dezvoltare şi adaptarea propunerilor de proiect pentru a se potrivi cu acestea;

- elaborarea propunerilor de proiecte, care să demonstreze impactul potenţial al Programului, ca angajament de realizare a proiectului servind Programul;

- organizarea întâlnirilor şi consultărilor cu reprezentanţii partenerilor de dezvoltare, pentru a prezenta Programul şi a identifica posibilităţile de finanţare;

- prezentarea Programului la conferinţe şi evenimente internaţionale dedicate siguranţei rutiere sau tematicilor conexe, pentru a familiariza partenerii de dezvoltare cu angajamentele asumate de Republica Moldova;

- iniţierea contactelor cu ambasadele şi cu organizaţiile internaţionale, pentru a obţine informaţii despre fondurile disponibile pentru siguranţa rutieră;

- iniţierea unor parteneriate/discuţii pe segmentul de siguranţă rutieră cu organizaţii internaţionale, cum ar fi ONU, OMS sau Comisia Europeană, pentru a beneficia de expertiză şi de fonduri dedicate programelor de siguranţă rutieră;

- prioritizarea şi planificarea în Cadrul bugetar pe termen mediu a acţiunilor corespunzătoare vizate în Planul de acţiuni al Programului.

Având în vedere cele expuse, costurile pentru implementarea Programului sunt evaluate prealabil conform tabelului 5.

Tabelul 5

Resursele financiare estimate

6. RISCURI DE IMPLEMENTARE

Implementarea Programului este supusă unor riscuri identificate, al căror impact poate fi redus prin măsurile de diminuare descrise în tabelul 6.

Tabelul 6

Analiza riscurilor

VII. AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII RESPONSABILE

Prezentul Program este elaborat sub egida Ministerul Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, în colaborare şi prin implicarea activă a următoarelor autorităţi/instituţii responsabile:

- Ministerul Afacerilor Interne;

- Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

- Ministerul Sănătăţii;

- Agenţia Servicii Publice;

- Agenţia Naţională Transport Auto;

- ÎS “Administraţia de Stat a Drumurilor” (în proces de reorganizare).

De asemenea, în funcţie de intervenţiile necesare în domeniile vizate de prezentul Program, au fost atrase în calitate de părţi următoarele autorităţi şi instituţii publice:

- Cancelaria de Stat;

- Ministerul Dezvoltării Economice şi Digitalizării;

- Ministerul Mediului;

- Ministerul Apărării;

- Ministerul Afacerilor Externe;

- Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale;

- Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare;

- Centrul de armonizare a legislaţiei.

Având în vedere complexitatea Programului, pentru asigurarea unui proces participativ de elaborare, au fost consultate şi implicate instituţii şi asociaţii de profil precum:

- Centrul de Cercetare “Observatorul de Siguranţă a Infrastructurii Rutiere – OSIR” din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei;

- Automobil Club Moldova;

- Congresul Autorităţilor Locale din Moldova;

- Alianţa Biciclete Chişinău;

- Asociaţia Patronală Uniunea Şcolilor Auto şi a Centrelor de Instruire;

- Centrul Naţional de Educaţie Rutieră;

- alte asociaţii/cluburi din domeniul auto/moto.

7. PROCEDURI DE MONITORIZARE, EVALUARE ŞI RAPORTARE

Monitorizarea implementării prezentului Program are ca scop verificarea permanentă a modului şi a nivelului de implementare a activităţilor planificate, a utilizării fondurilor disponibile, precum şi a obţinerii rezultatelor aşteptate.

În acest sens, obiectivele sistemului de monitorizare şi de evaluare sunt următoarele:

- evaluarea implementării Programului;

- asigurarea transparenţei pentru justificarea modului în care sunt utilizate resursele;

- monitorizarea performanţei ţării în materie de inovare, inclusiv în aspect comparativ cu ţările din regiune.

Monitorizarea implementării Programului este pusă în sarcina Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

Activităţile de monitorizare vor include următoarele componente:

1. monitorizarea procesului de implementare a măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni aferent, în baza indicatorilor stabiliţi;

2. efectele implementării (de sistem, economice, sociale etc.);

3. implicarea instituţiilor responsabile în executarea măsurilor prevăzute;

4. mijloacele financiare valorificate;

5. termenii de implementare respectaţi.

În scopul asigurării transparenţei proceselor de implementare a Programului, rapoartele anuale de monitorizare, precum şi raportul final de evaluare vor fi publicate pe site-ul web oficial al Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale.

De asemenea, Planul de acţiuni presupune o evaluare intermediară, care va fi efectuată de evaluatori externi.

Pentru evaluarea externă, urmează a fi atrasă asistenţă externă de la partenerii de dezvoltare (agenţiile ONU, EBRD, World Bank, GIZ etc.).

În acest fel, va fi posibilă evaluarea nivelului de realizare, dar şi identificarea problemelor şi lacunelor apărute în implementarea Programului.

Procesul de monitorizare va servi, de asemenea, drept bază pentru potenţiala introducere şi implementare a măsurilor suplimentare necesare pentru realizarea cu succes a obiectivelor şi activităţilor prevăzute în Program.

Astfel, evaluarea intermediară va fi efectuată de către o echipă de experţi la sfârşitul anului 2027, pentru a armoniza şi a ajusta domeniile prioritare în vederea obţinerii impactului aşteptat, iar evaluarea finală a Programului se va realiza la începutul anului 2031.

8. PLAN DE ACŢIUNI