Hotărâre nr. 913 din 21.12.2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Programului de ordine

şi securitate publică pentru anii 2022 – 2025

nr. 913  din  21.12.2022

 (în vigoare 07.03.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 75-78 art. 147 din 07.03.2023

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Programul de ordine şi securitate publică pentru anii 2022 –2025 (se anexează).

2. Implementarea activităţilor Programului menţionat se va efectua din contul şi în limitele bugetelor instituţiilor/autorităţilor specificate în Planul de acţiuni privind implementarea Programului de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025, precum şi din contul altor surse, conform legislaţiei.

3. Autorităţile şi instituţiile responsabile:

1) vor realiza acţiunile incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025;

2) vor prezenta Ministerului Afacerilor Interne anual, până la 10 februarie, precum şi la solicitare rapoartele privind implementarea Planului de acţiuni privind implementarea Programului de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025.

4. Ministerul Afacerilor Interne va prezenta Guvernului:

1) anual, până la 15 martie, raportul de progres privind implementarea Programului nominalizat;

2) până la 15 aprilie 2024, raportul de evaluare intermediară pentru 2 ani;

3) până la 15 aprilie 2026, raportul de evaluare finală.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Afacerilor Interne.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.913/2022

PROGRAM

de ordine şi securitate publică

pentru anii 2022-2025

Capitolul I

INTRODUCERE

Programul de ordine şi securitate publică pentru anii 2022-2025 (în continuare – Program) detaliază direcţiile principale de politici racordate la obiectivele de ordine şi securitate publică stabilite în Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 (în continuare – SDDAI).

Prezentul Program reprezintă una dintre componentele abordării multisectoriale dezvoltate în cadrul SDDAI, care este, la rândul ei, aliniată la Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030" (în continuare – SND "Moldova Europeană 2030"), în special la obiectivul strategic nr.9 "Promovarea unei societăţi paşnice, sigure şi incluzive".

Suplimentar, prezentul Program va asigura realizarea ţintelor strategice reflectate la obiectivele strategice ale SND "Moldova Europeană 2030" nr.2 "Creşterea accesului oamenilor la infrastructura fizică, utilităţile publice" şinr.8 "Asigurarea unei guvernări eficiente şi incluzive şi a supremaţiei legii",precum şi a Agendei pentru Dezvoltare Durabilă 2030.

Astfel, Programul va contribui la soluţionarea problemelor proiectate, inclusiv prin ţintele stabilite pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (în continuare – ODD):

- ODD 3. Asigurarea unei vieţi sănătoase şi promovarea bunăstării tuturor la orice vârstă;

- ODD 5. Realizarea egalităţii de gen şi împuternicirea tuturor femeilor şi a fetelor;

- ODD 8. Promovarea unei creşteri economice susţinute, deschise tuturor;

- ODD 10. Reducerea inegalităţilor în interiorul ţărilor şi de la o ţară la alta, şi durabile, a ocupării depline şi productive a forţei de muncă;

- ODD 13. Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice şi a impactului lor şi a unei munci decente pentru toţi;

- ODD 16. Promovarea unor societăţi paşnice şi incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a accesului la justiţie pentru toţi şi crearea unor instituţii eficiente, responsabile şi incluzive la toate nivelurile.

Nivelul de contribuţie în realizarea ODD-urilor este reflectat prin acţiunile, indicatorii corelaţi cu acestea, precum şi prin indicatorii de impact stabiliţi pentru obiectivele generale şi specifice.

Prezentul Program este un document de politici publice, care vine în concordanţă cu Programul de activitate al Guvernului "Moldova vremurilor bune", ce abordează direct rata alarmantă a accidentelor rutiere, a violenţei în familie şi a celei sexuale, a escrocheriilor şi furturilor, care, în comun, au dus la o erodare a gradului de încredere în capacitatea de intervenţie a forţelor de ordine publică, precum şi la o percepţie de reacţie la aceste incidente, considerată formală şi insuficientă.

Prezentul Program va asigura realizarea obiectivului de dezvoltare al Programului de activitate al Guvernului "Moldova vremurilor bune", care vizează "reducerea cu 15% a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii omului, a violurilor şi hărţuirii sexuale şi a violenţei pe bază de gen, a accidentelor, înecurilor, incendiilor şi intoxicaţiilor".

Nu în ultimul rând, prezentul Program sprijină implementarea prevederilor Acordului de Asociere dintre Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, care, la titlul III "Libertate, securitate şi justiţie", prevede că "respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale va ghida toate activităţile de cooperare în domeniul libertăţii, al securităţii şi al justiţiei" (art.12) şi că va fi asigurată interacţiunea între părţi "în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea tuturor formelor de activităţi infracţionale şi ilegale, organizate sau nu, inclusiv cele cu caracter transnaţional" (art. 16), precum şi a Agendei de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova prin obiective şi acţiuni care se referă la priorităţile în domeniile drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevenirea torturii şi relelor tratamente, violenţei de gen, politicii de securitate, activităţii Poliţiei şi Carabinierilor, siguranţei rutiere, şi anume:

1) cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului:

a) integrarea în activitatea serviciilor de ordine şi securitate publică a abordării bazate pe drepturile omului;

b) integrarea cerinţelor de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilităţi în normativele de amenajare a infrastructurii serviciilor de ordine publică şi a instrumentelor de comunicare cu persoanele cu dizabilităţi senzoriale;

c) abilitarea angajaţilor din sectorul de ordine publică cu competenţe pentru protejarea libertăţii de exprimare şi a libertăţii de întrunire în mediul digital;

2) cu privire la prevenirea torturii şi a relelor tratamente:

a) prevenirea actelor de tortură şi a relelor tratamente aplicate persoanelor aflate în custodia serviciilor de ordine publică şi facilitarea semnalării şi investigării cazurilor suspecte;

b) înfiinţarea şi amenajarea, în cadrul subdiviziunilor teritoriale ale poliţiei, a sălilor de audiere, a sălilor de prezentare în vederea recunoaşterii persoanei, a sălilor de şedinţe în condiţii confidenţiale ale persoanelor bănuite/învinuite şi a sălilor de aşteptare (tranzit), conform standardelor UE;

3) cu privire la violenţa în bază de gen: dezvoltarea celor mai bune practici internaţionale pentru a reduce şi a preveni violenţa, inclusiv violenţa împotriva femeilor;

4) cu privire la politica de securitate: asigurarea condiţiilor necesare pentru crearea oportunităţilor egale de integrare a femeilor în sectorul de securitate;

5) cu privire la activitatea Poliţiei şi Carabinierilor:

a) elaborarea unui nou document de politici publice în domeniul ordinii şi securităţii publice, care să definească rolul şi mandatul instituţiilor relevante (inclusiv Poliţia şi Carabinierii) în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, luând în considerare provocările existente şi cele mai bune practici internaţionale;

b) dezvoltarea cooperării cu Europol, inclusiv asigurarea schimbului de informaţii operaţionale şi strategice;

c) continuarea avansării reformei comprehensive a Poliţiei în conformitate cu standardele europene şi cele mai bune practici, pentru a dezvolta în continuare o forţă de poliţie accesibilă, responsabilă, eficientă, transparentă, lipsită de corupţie, profesionistă şi cu resurse suficiente la nivel naţional şi local;

d) consolidarea responsabilităţii şi asigurarea eliminării influenţelor nejustificate asupra serviciilor de ordine şi securitate publică;

e) îmbunătăţirea interoperabilităţii intrainstituţionale şi interinstituţionale în baza unor proceduri clare de coordonare, schimb de date şi operaţionalizare în beneficiul siguranţei populaţiei;

6) cu privire la siguranţa rutieră: îmbunătăţirea sistemului actual al Republicii Moldova de colectare a datelor referitoare la siguranţa rutieră prin alinierea la CADaS (cadrul comun de date privind accidentele rutiere în Europa) pentru o politică de siguranţă rutieră mai adaptată.

Prezentul Program oferă soluţii la provocările majore pentru siguranţa publică identificate în urma analizei problemelor care afectează populaţia. Subiectele analizate se referă la ameninţările pentru siguranţa la domiciliu, în comunitate şi în spaţiile publice, cauzele siguranţei precare în traficul rutier, condiţiile care favorizează încălcarea drepturilor populaţiei de către structurile de ordine publică, precum şi ameninţările emergente legate de utilizarea tehnologiilor digitale.

În mod specific, intervenţiile prezentului Program ţintesc eliminarea deficienţelor din sistemul instituţiilor de ordine şi securitate publică, care afectează calitatea serviciilor prestate populaţiei şi favorizează perpetuarea fenomenelor periculoase. Principalele deficienţe ţin de insuficienţa resurselor umane din prima linie, motivaţia slabă şi scăderea nivelului de profesionalism al personalului, precaritatea colectării şi analizei informaţiei, vidul de proceduri de intervenţie uniforme şi predictibile, precum şi de dotările insuficiente.

Obiectivele prezentului Program urmăresc creşterea siguranţei în toate mediile de activitate ale populaţiei, cu respectarea abordării bazate pe drepturile omului în procesul de livrare a serviciilor de ordine şi securitate publică.

Prezentul Program presupune intervenţii pe mai multe paliere, inclusiv continuarea iniţiativelor nefinalizate din documentele de politici publice anterioare:

- Strategia de dezvoltare a Poliţiei pentru anii 2016-2020 şi Planul de acţiuni privind implementarea acesteia (Hotărârea Guvernului nr.587/2016);

- Strategia de reformare a Trupelor de Carabinieri pentru anii 2017-2020 şi Planul de acţiuni privind implementarea acesteia (Hotărârea Guvernului nr.357/2017);

- Strategia naţională de ordine şi securitate publică pentru anii 2017-2020 şi Planul de acţiuni privind implementarea acesteia (Hotărârea Guvernului nr.354/2017);

- Concepţia privind activitatea poliţienească comunitară şi Planul de acţiuni pe anii 2018-2020 pentru implementarea acesteia (Hotărârea Guvernului nr.100/2018);

- Planul de acţiuni privind siguranţa rutieră pentru anii 2020-2021 (Hotărârea Guvernului nr.39/2020).

Cele mai pregnante probleme care au rămas nesoluţionate din anterioarele documente de politici publice ţin de:

• definitivarea procesului de delimitare a competenţelor de asigurare a ordinii şi securităţii publice între Poliţie şi Carabinieri, concomitent cu dezvoltarea sistemului de proceduri operaţionale standard;

• sistemul de management operaţional, ceea ce afectează coordonarea integrată a forţelor şi mijloacelor, cooperarea internă şi interoperabilitatea cu alte instituţii;

• îmbunătăţirea calităţii documentării accidentelor rutiere soldate cu victime;

• implementarea conceptului de regionalizare;

• dezvoltarea sistemului electronic de constatare şi evidenţă a contravenţiilor rutiere;

• crearea unei platforme unice a sistemelor informaţionale automatizate de evidenţă a evenimentelor publice în domeniul de competenţă al Ministerului Afacerilor Interne.

Suplimentar, în această ordine de idei, evidenţiază că unele acţiuni nu au fost realizate din cauza unor autorităţi naţionale, precum transferarea competenţelor improprii ale Inspectoratului General al Poliţiei, prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr.415/2003 despre aprobarea Regulamentului cu privire la supravegherea tehnică exercitată de Inspectoratul Naţional de Securitate Publică.

Este planificată introducerea de abordări noi în planificarea şi livrarea serviciilor de ordine publică, bazate pe reorganizarea structurilor şi capacitarea efectivului din prima linie, pentru a face faţă provocărilor specifice. Soluţiile propuse urmăresc apropierea serviciilor de ordine publică de populaţie, inclusiv printr-o mai bună acoperire a teritoriului şi prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi interacţiune.

Complementar, prezentul Program pune bazele unei culturi poliţieneşti orientate spre necesităţile populaţiei, fundamentate pe o abordare analitică, care va fi extinsă la toate nivelurile decizionale. Un alt aspect este asigurarea sinergiei între subdiviziunile specializate în domeniul ordinii şi securităţii publice – care va fi produsă prin uniformizarea procedurilor de intervenţie, a instruirilor, a coordonării şi a fluxului de informaţii. O prioritate este şi asigurarea dotărilor moderne necesare pentru angajaţii din prima linie şi a structurilor de suport – indispensabilă pentru un răspuns eficient şi profesionist la provocările pentru ordinea publică.

Intervenţiile propuse prin prezentul Program reprezintă un fundament pentru implementarea de calitate a documentelor de politici publice, în care Ministerului Afacerilor Interne îi sunt stabilite responsabilităţi conform competenţelor, precum şi alte angajamente, după cum urmează:

• Programul naţional pentru protecţia copilului pe anii 2022-2026 şi Planul de acţiuni pentru implementarea acestuia (Hotărârea Guvernului nr.347/2022);

• Programul de creare şi dezvoltare a Mecanismului naţional de referire pentru protecţia şi asistenţa victimelor infracţiunilor pe anii 2022-2026 şi Planul de acţiuni pentru anii 2022-2024 privind implementarea acestuia (Hotărârea Guvernului nr.182/2022);

• Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO pentru anii 2022-2023 (Hotărârea Guvernului nr.26/2022);

• Setul de indicatori pentru monitorizarea implementării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (Hotărârea Guvernului nr.1033/2016)

• Programul naţional de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi pentru anii 2017-2022 (Hotărârea Guvernului nr.723/2017);

• Planul naţional de acţiunii în domeniul drepturilor omului pentru anii 2018-2022 (Hotărârea Parlamentului nr.89/2018);

• Strategia naţională de apărare şi Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de apărare pentru anii 2018–2022 (Hotărârea Parlamentului nr.134/2018).

Atingerea obiectivelor prezentului Program este condiţionată şi de implementarea Programului de consolidare a încrederii şi siguranţei societăţii prin formare, integritate şi digitalizare a sistemului afacerilor interne pentru anii 2022 –2025, care vizează trei domenii transversale: digitalizarea, integritatea şi combaterea corupţiei, educaţie şi managementul resurselor umane.

Acţiunile propuse sunt planificate pentru implementare în perioada anilor 2022-2025, cu obiective specifice, care urmează a fi atinse gradual. O parte din acţiunile majore, planificate în cadrul Programului vor avea nevoie de continuitate în următorul ciclu pe termen mediu – anii 2026-2030, sub umbrela SDDAI, cu stabilirea unor noi ţinte pentru realizare.

Prezentul Program a fost elaborat într-un mod participativ, cu contribuţia reprezentanţilor autorităţilor publice centrale, fiind discutat cu experţi din cadrul serviciilor specializate, precum şi cu grupuri de experţi din societatea civilă.

Capitolul II

ANALIZA SITUAŢIEI

Ordinea publică este definită¹ ca o stare de legalitate, de echilibru şi pace socială, prin care se asigură securitatea publică şi a persoanei, a colectivităţilor şi a bunurilor, sănătatea şi morala publică şi care permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, precum şi funcţionarea eficace a instituţiilor în statul de drept.

________________________

¹Hotărârea Guvernului nr.1206/2016 cu privire la Centrul Naţional de Coordonare Integrală a Acţiunilor de ordine publică, https://www.legis.md/căutare/getResults?doc_id=129492&lang=ro#.

Conform sondajului Barometrului Opiniei Publice (în continuare – BOP) din iunie 2021² (figura 1), doar 30,2% din populaţie se simţea în siguranţă în mare şi foarte mare măsură. Cealaltă parte a populaţiei se simţea în mică măsură în siguranţă (47,3%) sau deloc în siguranţă (19,7%). Conform aceluiaşi BOP, 68,7% din respondenţi consideră că cetăţeanului în Republica Moldova nu îi este asigurată securitatea personală.

________________________

² Institutul de Politici Publice, Barometrul Opiniei Publice, iunie, 2021, https://ipp.md/2021-07/barometrul-opiniei-publice-iunie-2021/. 

Figura 1. Nivelul de siguranţă

Sursa: Barometrul Opiniei Publice (iunie 2021)

În virtutea unor factori obiectivi şi subiectivi, nivelul de siguranţă variază, în general, în funcţie de locul şi contextul în care se găseşte subiectul. În cadrul descrierii analizei curente, sunt analizate câteva medii şi contexte, prin prisma particularităţilor specifice aflate în vizorul preocupărilor de ordine şi securitate publică din Republica Moldova, şi anume: siguranţa la domiciliu, comunitate sau spaţii publice, siguranţa la evenimente publice, siguranţa în trafic şi în zona de securitate.

Secţiunea 1

Siguranţa la domiciliu, în comunitate şi în spaţii publice

Conform studiului Victimizarea şi gestionarea fenomenului infracţionalităţii în Republica Moldova³, realizat în anul 2021, "acasă" este perceput ca un loc sigur şi foarte sigur de 93,3% din respondenţi pe timp de zi şi 83,4% pe timp de noapte (figura 2).

________________________

³Fundaţia Soros Moldova, 2021, "Victimizarea şi gestionarea fenomenului infracţionalităţii în Republica Moldova"

Figura 2. Percepţia de siguranţă în diferite locuri pe timp de zi/noapte (2021)

Sursa: Studiul Victimizarea şi gestionarea fenomenului infracţionalităţii în Republica Moldova

Analiza efectuată denotă că, pe timp de zi, percepţia de siguranţă este mai mare pentru toate locurile menţionate. Astfel, ziua se simt sigur şi foarte sigur în magazine – 84,9% şi pe stradă – 83,5% din respondenţi. Percepţia de siguranţă este mai mică la piaţă (70,8%), în transport (67,5%), în parcuri (64,6%) şi în locuri de agrement (restaurante, baruri, cinema etc.) (49,7%), cu menţiunea că procentul persoanelor care nu frecventează aceste locuri este mai mare.

Percepţia privind siguranţa populaţiei în spaţii publice a indicat că pieţele erau în topul locurilor celor mai nesigure, 21% din respondenţi au spus că nu se simt în siguranţă în pieţe. Acest indicator s-a îmbunătăţit comparativ cu anul 2010, când 30% din respondenţi se simţeau nesigur în pieţe. Alte spaţii în topul percepţiei de nesiguranţă au fost transportul public (19% în anul 2021 faţă de 25% în anul 2010) şi 15% în parcuri şi pe stradă.

Percepţia siguranţei scade pe timp de noapte în toate spaţiile nominalizate. Până la 38% din respondenţi afirmă că nu se simt în siguranţă în stradă pe timp de noapte. Cifrele arată o îmbunătăţire comparativ cu situaţia din anul 2010, când acest indicator era de 50%. Diferenţele de percepţie au apărut, în special, în plan regional, unde municipiul Chişinău este perceput ca cel mai nesigur pe timp de noapte – 52% din respondenţi au raportat că nu se simt în siguranţă pe stradă în timpul nopţii, semnificativ mai mulţi decât media naţională.

Autorii studiului sugerează că măsurile care pot îmbunătăţi sentimentul de siguranţă în spaţiile publice ar avea cel mai mare impact asupra fricii (de exemplu, o mai bună patrulare a pieţelor în timpul zilei, precum şi iluminatul străzilor şi parcurilor pe timp de noapte).

Nivelul perceput de siguranţă este mai mic la grupurile vulnerabile (persoanele pensionare, cu dizabilităţi, cele de etnie romă, femei, din mediul rural, cu venituri mai mici) pe timp de zi şi noapte atât la domiciliu, cât şi în spaţiile publice. Nivelul de nesiguranţă la domiciliu pe timp de noapte a acestor persoane, în unele cazuri, este de două sau chiar trei ori mai mare decât pentru populaţia generală (figura 3).

Figura 3. Ponderea persoanelor care nu se simt în siguranţă la domiciliu

Sursa: Sondaj naţional de opinie desfăşurat la comanda Centrului Parteneriat pentru

Dezvoltare în anul 2021 (Nivelul perceput de siguranţă în comunitate şi la domiciliu, %)

În spaţiile publice, persoanele din grupurile vulnerabile se simt într-o proporţie mai mare în nesiguranţă chiar şi pe timp de zi (persoanele cu dizabilităţi – 13,6%, persoanele de etnie romă – 11,9%, comparativ cu 3,8% în rândul celor nonrome). Pe timp de noapte această pondere creşte semnificativ (figura 4).

Figura 4. Ponderea persoanelor care nu se simt în siguranţă în locuri publice

Sursa: Sondaj naţional de opinie desfăşurat la comanda Centrului

Parteneriat pentru Dezvoltare în anul 2021

(Nivelul perceput de siguranţă în comunitate şi la domiciliu, %)

Datele dezagregate pe sexe privind aceiaşi indicatori de măsurare a siguranţei arată o diferenţă clară de percepţie între persoanele de sex feminin şi cele de sex masculin. În general, persoanele de sex feminin se simt mai nesigure în oricare din locurile vizate de sondaj. Cea mai mică diferenţă este înregistrată la domiciliu pe timp de zi (doar 2,7% diferenţă). Această diferenţă creşte ziua până la 6% în locurile publice (piaţă, stradă) şi peste 10% în parcuri şi locuri de agrement. Pe timp de noapte diferenţa de percepţie a siguranţei este mai accentuată (5,4% acasă), peste 13% în majoritatea locurilor publice (magazine, transport, parcuri, locuri de agrement) şi peste 16% diferenţă în stradă pe timp de noapte. Este de remarcat că mai multe persoane de sex feminin se simt în siguranţă pe timp de zi în magazine (83,5%) decât acasă pe timp de noapte (80,9%) (figura 5).

Figura 5. Percepţia de siguranţă pe timp de zi/noapte, pe sexe (2021)

Sursa: Studiul Victimizarea şi gestionarea fenomenului

infracţionalităţii în Republica Moldova

Fiecare dintre spaţiile analizate prezintă diverse pericole care ţin, în general de viaţa, sănătatea şi patrimoniul persoanelor. În mod specific, siguranţa la domiciliu este ameninţată de infracţiuni contra familiei, contra vieţii şi sănătăţii sau patrimoniului.

Violenţa în familie este un fenomen major, care se manifestă prin abuz fizic, sexual, psihologic, spiritual sau economic. În anul 2021 au fost înregistrate 11 decese ca urmare a violenţei în familie şi alte 556 de victime ale infracţiunilor de violenţă în familie, la care se adaugă 1 569 de victime ale contravenţiilor (marea majoritate a acestor victime fiind femei). Conform aprecierilor societăţii civile active în domeniu⁴, violenţa în familie se întâmplă în cel puţin 65% din familiile din Republica Moldova şi nu depinde nici de statutul social, nici de situaţia financiară şi, uneori, nici de educaţia agresorului.

________________________

⁴ https://stopviolenta.md/violenta-in-familie/informaţie-generală/54-violenta-in-familie.html. 

În spaţiile de trai există provocări privind încălcarea regulilor de trai în comun (spelunci, consum de droguri sau alcool, utilizarea contrar destinaţiei a spaţiilor de locuit, tulburarea liniştii, a regulilor de întreţinere a animalelor de companie, antisanitarie). În acest sens, o atenţie deosebită trebuie acordată consumului de alcool şi de droguri, care sunt catalizatori pentru comportamentele ce ameninţă siguranţa.

Pe parcursul ultimilor ani, indicatorii privind infracţionalitatea au fost în scădere. Numărul de infracţiuni înregistrate a scăzut cu 23,7%: de la aproape 36 de mii în anul 2017 la sub 28 de mii în anul 2020. Rata criminalităţii la 10 mii de locuitori a fost, de asemenea, în descreştere: de la 130 în anul 2017 la 105 în anul 2021, dar reprezentând o scădere mai mică – de 19,3%. Dinamica pozitivă a fonului infracţional necesită analize suplimentare pentru a înţelege mai bine cauzele care au determinat un astfel de ritm de descreştere şi, eventual, pentru a spori eficienţa măsurilor care au contribuit la această dinamică (figura 6 ).

Figura 6. Rata infracţionalităţii

Sursa: Biroul Naţional de Statistică

Principalele instituţii ale Ministerului Afacerilor Interne responsabile de ordinea şi securitatea publică (în continuare – OSP) sunt Poliţia şi Carabinierii, ca structuri de suport, organizate în subdiviziuni distincte: Inspectoratul General al Poliţiei şi Inspectoratul General de Carabinieri.

Aceste instituţii aplică o gamă variată de instrumente şi metode pentru realizarea competenţelor în vederea asigurării unui mediu sigur pentru populaţie. Efectivul total antrenat în prestarea serviciilor de ordine şi securitate publică este compus din peste 1 000 de poliţişti din cadrul Inspectoratului Naţional de Securitate Publică, peste 6 000 de angajaţi ai Inspectoratelor de Poliţie şi 1 100 de carabinieri.

Intervenţiile acestor structuri sunt compuse din activităţi specifice poliţieneşti (care includ patrularea, organizarea şi desfăşurarea raziilor, constatarea contravenţiilor, reacţionarea la apelurile de urgenţă, menţinerea, asigurarea şi restabilirea ordinii publice în cadrul evenimentelor publice, activităţi de investigaţie şi suport pentru urmărirea penală), dar şi din activităţi de informare, sensibilizare şi educare, comunicare cu populaţia şi colaborare cu alte instituţii publice. Suplimentar, carabinierii au atribuţii privind paza şi protecţia misiunilor diplomatice.

Percepţia populaţiei în privinţa calităţii serviciilor forţelor de OSP este împărţită. Conform studiului recent Victimizarea şi gestionarea fenomenului infracţionalităţii în Republica Moldova, 46,9% din populaţie consideră că poliţiştii îşi exercită funcţiile bine şi foarte bine, iar 21,4% – rău şi foarte rău, pe când 34,2% consideră că nici bine, nici rău. Această percepţie este influenţată de factori obiectivi, care ţin de dinamica fenomenelor cu impact asupra siguranţei, dar şi de felul în care este reflectată activitatea forţelor de ordine în mediul informaţional, uneori cu distorsionări de informaţii privind activitatea Ministerului Afacerilor Interne. Totodată, o mare parte a populaţiei nu cunoaşte competenţele şi nici nu face diferenţă între carabinieri şi poliţişti sau între diferite subdiviziuni ale Poliţiei, făcând prezumpţii false despre obligaţiile angajaţilor forţelor de ordine. Această confuzie se manifestă prin contopirea percepţiei referitor la toate serviciile de ordine şi securitate publică în imaginea Poliţiei.

Deficienţele cu caracter general ale serviciilor de OSP privind siguranţa populaţiei

De fapt, subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne care prestează servicii în susţinerea OSP, se confruntă cu un spectru divers de deficienţe şi provocări, care afectează calitatea serviciilor prestate cu impact negativ asupra nivelului de siguranţă al populaţiei în fiecare dintre mediile analizate. Suplimentar la deficienţele reflectate în secţiunea curentă, în fiecare din contextele analizate, siguranţa populaţiei este ameninţată de o serie de deficienţe şi provocări specifice ale serviciilor de OSP, care sunt reflectate în secţiunile dedicate.

În primul rând, de mai mulţi ani subdiviziunile MAI se confruntă cu un deficit major de angajaţi la nivel operaţional. În Poliţie, o perioada îndelungată există un flux continuu de personal şi, în mod constant, se păstrează circa 10% funcţii vacante (tabelul 1).

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Suplimentar, la plecarea angajaţilor din Poliţie, începând cu anul 2018, prin moratoriul privind angajarea în sectorul public, a fost blocată posibilitatea angajării pentru 1 050 de funcţii. Astfel, la începutul anului 2021, numărul total de angajaţi în Poliţie a fost de 8 497 de persoane din limita efectivului stabilită de 9 156 de angajaţi.

Spre deosebire de Poliţie, în anul 2021, efectivul de carabinieri nu avea funcţii vacante, fiind completate 1 152 de funcţii disponibile după profesionalizarea efectivului. Completarea funcţiilor a fost realizată şi din contul efectivului de poliţişti, transferat de la Inspectoratul General al Poliţiei la Inspectoratul General de Carabinieri.

Datele privind angajările şi concedierile în sectoarele de Poliţie şi serviciile de patrulare ale Inspectoratului General al Poliţiei (figura 7), în ultimii ani, arată o fluctuaţie mai mică în rândul angajaţilor de sex feminin. În perioada anilor 2017 – 2021, în sectoarele şi structurile de patrulare au fost efectuate 377 de angajări şi 90 de concedieri ale persoanelor de sex feminin (+76,1%). În acelaşi timp, au fost efectuate 1 722 de angajări şi 1 509 concedieri ale persoanelor de sex masculin (+12,4%), cu sold negativ la nivelul sectoarelor. Având în vedere această dinamică, ar trebui examinată oportunitatea angajării unui număr mai mare de persoane de sex feminin pentru completarea cu efectiv/personal a structurilor de ordine publică.

Figura 7. Angajările şi concedierile în sectoarele de Poliţie şi

serviciile de patrulare ale Inspectoratului General al Poliţiei

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Din punctul de vedere al structurii pe sexe a efectivului (figura 8), în anul 2021, în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei erau 22,3% de angajate de sex feminin, iar în Inspectoratul General de Carabinieri – 15,6%. În Inspectoratul General al Poliţiei, ponderea angajatelor de sex feminin în funcţii de conducere era de 12,3% (mai mică decât ponderea totală) – valoare explicabilă prin faptul că peste 60% din angajate au o vechime în muncă de sub 10 ani şi prin faptul că majoritatea angajatelor ocupă funcţii administrative (52%), care le oferă oportunităţi proporţional mai mici să acceadă în funcţii de conducere. În funcţii de ordine publică erau implicate 25% din angajatele din poliţie. În Inspectoratul General de Carabinieri, 8,7% din funcţiile de conducere erau ocupate de angajate de sex feminin.

Figura 8. Structura pe sexe a efectivului Inspectoratului General al Poliţiei (anul 2021)

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

De menţionat că angajaţii Inspectoratului General al Poliţiei beneficiază de cel mai mic pachet social dintre toate instituţiile de aplicare a legii. Valoarea de referinţă pentru ofiţerii şi subofiţerii Ministerului Afacerilor Interne nu depăşea 1 800 de lei în anul 2021, pe când valoarea minimă de referinţă la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat este de 2 000 de lei, iar la toate celelalte structuri de forţă este de 2 500 de lei. Angajaţii Inspectoratului General de Carabinieri au statut militar şi beneficiază de o schemă distinctă de salarizare conform acestui statut (figura 9).

Figura 9. Mărimea valorii de referinţă a nivelului

de salarizare şi dinamica acesteia

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Lipsa predictibilităţii în evoluţia în carieră şi favoritismele la promovarea în funcţie contribuie la scăderea atractivităţii activităţii în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei şi îi determină pe foarte mulţi angajaţi cu experienţă să se concedieze sau să se transfere în alte subdiviziuni ale Ministerului Afacerilor Interne ori în alte autorităţi de aplicare a legii, unde condiţiile de activitate sunt mai atractive. În prezent nu funcţionează un mecanism de recrutare, informare pentru conştientizarea activităţii în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pentru angajaţii fără experienţă.

În condiţiile unui număr mare de funcţii vacante, personalul angajat trebuie să execute un volum mai mare de sarcini, care este planificat pentru un efectiv complet. La nivelul Inspectoratului General al Poliţiei nu există un sistem informaţional automatizat de evidenţă şi gestionare a resurselor instituţiei, iar acest lucru favorizează utilizarea abuzivă a resurselor umane şi repartizarea incorectă a sarcinilor, mai ales de către unii conducători care nu au abilităţi manageriale.

Pe lângă volumul mare de sarcini, o parte semnificativă a timpului angajaţilor este consumată de activităţile de raportare, care, uneori, se şi dublează. În consecinţă, unii ofiţeri de sector ajung să facă mai mult timp muncă de birou decât să fie prezenţi în teren, pentru a presta efectiv servicii de ordine publică. O soluţie pertinentă pentru economisirea timpului ar putea fi introducerea pe scară largă a tehnologiilor digitale, care ar optimiza timpul acordat pentru raportare şi evidenţă.

Este de menţionat că Inspectoratul General al Poliţiei a făcut eforturi pentru aplicarea principiilor de activitate poliţienească comunitară. Conceptul de activitate poliţienească comunitară a fost pilotat cu suportul partenerilor şi a avut un impact pozitiv în cele 5 zone de pilotare. Dezvoltarea în continuare a conceptului la nivel naţional, conform aceleiaşi abordări, reprezintă o oportunitate pentru implementarea pe scară largă a noi metode şi instrumente în beneficiul populaţiei.

Realizarea de activităţi improprii este un fenomen pe larg răspândit în sistem. O parte din timpul de muncă al angajaţilor este utilizat pentru a realiza activităţi improprii cu care sunt delegaţi în mod abuziv. Personalul este supraîncărcat, iar programul de muncă al angajaţilor este încălcat şi supraaglomerat. Lanţul de activităţi improprii porneşte de la nivelurile superioare ale structurii ministeriale, cu capacităţi limitate de a gestiona activităţile strategice în domeniul OSP. Subdiviziunile specializate realizează activităţi strategice improprii, iar şirul se extinde până la nivelul operaţional, unde angajaţii din prima linie consumă o mare parte a timpului de lucru pentru activităţi neprevăzute în fişa postului.

Un alt factor demotivant pentru personal este sistemul de evoluţie în carieră, distorsionat la nivelul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne. Sistemul de evoluţie în carieră nu este clar şi previzibil. Conducătorii admit abateri de la prevederile ghidului de evoluţie în carieră, iar avansarea în funcţie şi acordarea de grade speciale nu sunt armonizate cu sistemul de acordare a gradelor speciale.

În ultima perioadă, angajaţii Ministerului Afacerilor Interne devin mai reticenţi în implicarea deplină în exercitarea atribuţiilor de serviciu din cauza creşterii semnificative a numărului de cazuri de ultragiere şi maltratare la care sunt expuşi (figura 10). În anul 2021 au fost înregistrate 160 de cazuri de maltratare, în care au fost maltrataţi 274 de angajaţi şi 1 109 cazuri de ultragiere, din care 98% au vizat poliţiştii. Numărul de angajaţi maltrataţi se apropie de numărul maxim înregistrat în anul 2017 (304), pe când numărul de angajaţi ultragiaţi este de patru ori mai mare decât cel înregistrat în anul 2017. În lipsa protecţiei adecvate din partea instituţiei, creşte percepţia de insecuritate a forţelor de ordine şi frica angajaţilor de a interveni calitativ decisiv.

Figura 10. Maltratări şi ultragieri ale angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Suprasolicitarea şi abuzurile la care este expus personalul au efecte asupra stării emoţionale şi a stării sănătăţii mintale, cu consecinţe în detrimentul calităţii intervenţiilor personalului. Cu părere de rău, angajaţii nu beneficiază de suportul necesar pentru atenuarea impactului asupra sănătăţii mintale. În afară de fotoliul de relaxare, majoritatea psihologilor din sistem nu posedă metode şi instrumente adaptate specificului activităţii poliţieneşti, nu au nivelul profesional necesar şi nici nu se implică în rezolvarea acestor probleme cel puţin prin consiliere. Majoritatea angajaţilor nu conştientizează importanţa consilierii psihologice calificate, iar cei care au beneficiat de astfel de servicii în cadrul instituţiei reclamă calitatea nesatisfăcătoare a serviciilor. În lipsa mecanismului de grijă pentru sănătatea mintală, deficienţele existente se accentuează, acestea contribuind la plecarea angajaţilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, alimentând în continuare lanţul cauzal, iar forţele de ordine nu sunt prezente în comunitate în măsura necesară şi nu reuşesc să-şi execute pe deplin obligaţiile.

Prin urmare, intervenţiile pe segmentul resurselor umane au fost prevăzute în Programul de consolidare a încrederii şi siguranţei societăţii prin formare, integritate şi digitalizare a sistemului afacerilor interne pentru anii 2022 – 2025, la obiectivul specific "Garantarea protecţiei sociale, juridice şi bunăstării angajaţilor".

Pe fundalul unui număr insuficient de angajaţi, un punct slab, evidenţiat la nivelul subdiviziunilor de ordine publică, este planificarea ineficientă a forţelor. Forţele disponibile în subdiviziuni nu sunt gestionate într-un sistem unic de dislocare, iar acest lucru face ca planificarea de forţe să fie deficitară. Managerii teritoriali nu au suficientă voinţă şi capacităţi de a debloca situaţia, iar angajaţii de nivel operaţional sunt, în consecinţă, suprasolicitaţi.

O planificare eficientă a forţelor ar trebui să se bazeze pe o analiză consistentă a provocărilor existente, însă, în prezent, în subdiviziunile de ordine publică, capacităţile de analiză sunt reduse la doar câteva unităţi cu cunoştinţe şi instrumente necesare. Conceptul de activitate poliţienească bazată pe informaţii a fost aplicat cu succes timp de mai mulţi ani în unitatea centrală de analiză a informaţiilor, dar nu s-a reuşit extinderea eficientă a acestui concept la nivelul subdiviziunilor teritoriale. Motivul principal este lipsa de interes al conducătorilor, inclusiv pentru că, la nivel teritorial, managerii nu înţeleg utilitatea conceptului. O parte din personalul implicat nu are pregătirea şi experienţa necesară şi, în consecinţă, informaţia deţinută este utilizată deficient, iar analiza este superficială. Sistemele informaţionale automatizate existente (din care o parte sunt depăşite tehnologic) permit colectarea fragmentară a datelor, cu acces limitat, motiv pentru care baza informaţională utilizată în scopul activităţii poliţieneşti este precară. În eventualitatea dezvoltării sistemului informaţional automatizat pentru colectarea, procesarea şi analiza datelor apare inclusiv necesitatea asigurării protecţiei datelor cu caracter personal.

Structura şi competenţele existente nu răspund provocărilor şi nu contribuie la o planificare eficientă a forţelor. Structurile centrale de administrare ale inspectoratelor generale au efectivul mărit în detrimentul nivelului operaţional. În ultimii ani, la nivelul conducerii subdiviziunilor de ordine publică a existat multă instabilitate şi lipsă de continuitate, determinând instabilitatea decizională şi lipsa unei viziuni clare şi uniforme cu privire la competenţele şi distribuirea forţelor, inclusiv în profil teritorial. O consecinţă a organizării actuale este prezenţa insuficientă a angajaţilor în comunitate. Combinată cu infrastructura teritorială subdezvoltată, prezenţa insuficientă afectează vizibilitatea serviciilor de ordine publică şi diminuează eficienţa şi capacitatea de răspuns la fenomenele locale, care necesită monitorizare şi intervenţii constante.

Procesul decizional din întregul sistem este viciat. La nivelul Ministerului Afacerilor Interne şi al subdiviziunilor de-a lungul anilor a persistat practica imixtiunii în luarea deciziilor la nivel tactic şi operaţional, ignorându-se necesităţile şi cerinţele tactice şi operaţionale.

În condiţiile descrise, în multe intervenţii ale forţelor de ordine, se face remarcată abordarea neprofesionistă din partea angajaţilor. O cauză majoră pentru intervenţiile neprofesioniste ale forţelor de ordine publică este pregătirea slabă a personalului. Pregătirea iniţială, specială şi continuă oferită de structurile specializate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne nu răspund cerinţelor şi necesităţilor reale ale subdiviziunilor de ordine publică. Subiecte de importanţă crucială pentru OSP, cum sunt comunicarea cu cetăţenii, tactici de bază, comunicarea cu masele, gestionarea emoţiilor, activitatea poliţienească comunitară, analiza informaţiilor, nu sunt reflectate suficient în curriculumul propus. În prezent, pregătirea pune accent pe teorie şi nu pe abilităţile practice, iar infrastructura şi calitatea predării nu sunt conforme necesităţilor subdiviziunilor. Chiar şi pregătirea existentă se face în diferite centre, pe bază de abordări neuniforme în procesul instruirii, ceea ce subminează sinergia şi interoperabilitatea forţelor de ordine publică.

Un alt capitol care afectează nivelul profesionalismului ţine de dotarea angajaţilor. Majoritatea forţelor de OSP sunt dotate insuficient şi ineficient. Lipsesc norme de dotare standardizate, comune pentru toate subdiviziunile de ordine publică, care să vizeze sistemele de comunicare, echipamentul personal, unităţile de transport. Calitatea uniformelor nu este adaptată la toate condiţiile specifice de activitate şi nici la specificul anatomic al angajatelor de sex feminin. O parte din dotările individuale necesare pentru activitate fie că lipsesc, fie sunt procurate de angajaţi. Mulţi angajaţi folosesc în continuare dispozitivele personale pentru comunicare, procesarea datelor şi a informaţiei. Unităţile de transport sunt insuficiente şi/sau neadaptate la condiţiile de deplasare şi nu sunt toate echipate cu dotările necesare pentru intervenţii de calitate. Mai mult decât atât, predomină fenomenul deservirii cotidiene a transportului de către şi din contul angajaţilor (spălarea, schimbarea sezonieră a anvelopelor, schimbarea ştergătoarelor, lichidelor pentru spălare parbriz, deservirea tehnică anuală etc.). Evidenţa nivelului de dotare se face manual, ceea ce face ca mecanismul de dotare să nu fie eficient. Resursele financiare sunt adesea alocate şi repartizate ineficient şi insuficient, iar dotările se produc haotic, fără a se baza pe norme de calitate bazate pe necesităţile subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne. Cel mai des în bugetul instituţional nu sunt prevăzute resurse pentru mentenanţa dotărilor, ceea ce duce la imposibilitatea utilizării acestora. În mod special, se remarcă acest fenomen la softurile specializate, care nu mai pot fi utilizate după expirarea licenţelor necesare. La nivel instituţional, capacităţile de identificare a necesităţilor de dotare sunt afectate de coruptibilitatea şi interesul personal al decidenţilor, în procesul de achiziţionare a dotărilor. Perpetuarea acestei situaţii legate de dotarea angajaţilor scade calitatea serviciilor prestate, amplifică neîncrederea populaţiei şi a angajaţilor în instituţiile publice.

Cadrul normativ este un alt factor care contribuie la problemele de profesionism. În primul rând, în subdiviziunile de ordine publică există lacune legate de procedurile standard de operare (în continuare – PSO) care reglementează acţiunile şi intervenţiile acestora. În perioada anterioară, a fost demarat un proces de elaborare a procedurilor cu suportul partenerilor, dar pentru multe procese de OSP încă nu există PSO elaborate, iar multe dintre cele existente necesită revizuire şi îmbunătăţire din perspectiva conţinutului şi accesibilităţii pentru angajaţi. Atât la nivel de conducere, cât şi la nivel operaţional, există interes scăzut şi înţelegere limitată a importanţei PSO. Totuşi, PSO descrise pentru procesele de OSP ar oferi instrucţiuni practice cu predictibilitate pentru abordarea corectă şi uniformă a situaţiilor specifice şi pentru respectarea drepturilor populaţiei.

Totodată, subdiviziunile de ordine publică, la nivel instituţional, asigură o comunicare defectuoasă cu publicul din cauza capacităţilor limitate de comunicare, dar şi a lipsei de planuri consecvente de comunicare. La nivel individual, angajaţii subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne asigură rar o comunicare eficientă cu victimele infracţiunilor pe perioada examinării. Acest lucru se întâmplă, pe de o parte, din cauza abilităţilor reduse de comunicare, dar şi din cauza insuficienţei de personal şi lipsă de timp, în condiţiile în care sunt suprasolicitaţi şi execută activităţi improprii.

În afară de deficienţele interne, rămân restanţe importante privind implementarea politicilor de OSP. Astfel, conceptul de patrulare, promovat în Strategia de dezvoltare a Poliţiei pentru anii 2016-2020, este discreditat la momentul actual, nefiind puse în aplicare metodele şi instrumentele planificate. Numărul planificat de echipele de patrulare şi reacţionare operativă, care ar trebui să se regăsească în prima linie, nu a fost completat din insuficienţă de forţe şi mijloace pentru faza operaţională, având în vedere efectivul mărit în organele centrale de administrare ale inspectoratelor generale. Unul dintre serviciile-cheie pentru OSP –Serviciul Naţional Unic Pentru Apelurile de Urgenţă 112 este departe de parametrii optimi de funcţionare şi nu este accesibil uniform pe tot teritoriul Republicii Moldova. Timpul mediu de reacţionare la apeluri este de 28 de minute la nivel naţional. Cea mai bună medie, de sub 20 de minute, este înregistrată în mun. Chişinău, în timp ce în unele raioane, ca Orhei, Teleneşti şi Anenii-Noi, media este de 50 de minute.

Cauzele performanţelor reduse ale Serviciului de reacţionare rapidă sunt multiple. În primul rând, se atestă un număr insuficient al echipelor de patrulare şi reacţionare operativă la apelurile 112. Totodată, formatul de patrulare actual este depăşit şi lipseşte consecvenţa în implementarea unui format nou de patrulare, bazat pe dislocarea forţelor fundamentată pe analiza informaţiilor şi caracterizat prin capacităţi suficiente pentru serviciile de patrulare din cadrul structurilor teritoriale. Echipele de patrulare şi reacţionare operativă, inclusiv autospecialele acestora, sunt dotate necorespunzător pentru îndeplinirea atribuţiilor şi nu au acces în timp real la informaţia necesară. Şi dispeceratele se confruntă cu o serie de dificultăţi. Acestea sunt în situaţia de a gestiona inclusiv apeluri nonurgente, apeluri false sau apeluri care nu ţin de competenţele Poliţiei sau cu atribuirea neoficială a unor competenţe Poliţiei. De asemenea, dispeceratele sunt limitate în coordonare operaţională, iar procedurile de livrare a fişei evenimentului către echipa de intervenţie este imposibilă în condiţiile tehnice actuale.

Neintervenţia în soluţionarea problemelor şi cauzelor descrise va genera, pe termen mediu şi lung, consecinţe asupra serviciilor de ordine şi securitate publică, cu efecte negative în lanţ, asupra siguranţei publice şi percepţiei de siguranţă a populaţiei. Instituţiile de ordine şi securitate publică vor fi afectate, în primul rând, cu privire la disponibilitatea şi calitatea resurselor umane. Dacă tendinţele actuale nu vor fi stopate, va creşte numărul funcţiilor vacante şi se va diminua numărul angajărilor. Angajaţii vor migra către servicii mai atractive, în alte autorităţi de forţă/securitate ale statului, iar în subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne vor fi angajate din ce în ce mai multe persoane prost pregătite, dificil de reeducat şi instruit. Fluctuaţia de personal şi plecarea resurselor calificate din cadrul instituţiei va duce la diminuarea memoriei instituţionale şi capacitarea haotică şi fragmentară a efectivului. Deficitul de personal va avea ca rezultat repartizarea inechitabilă a sarcinilor şi a resurselor umane, va fi încălcat regimul de muncă şi prevederile actelor normative în domeniu, în special, care vizează orele de muncă suplimentară, în zilele de odihnă, de noapte etc. Suprasolicitarea continuă a angajaţilor din sistem va creşte numărul angajaţilor cu "arderea profesională" şi cu afecţiuni cronice. Toate acestea vor determina o fluctuaţie şi mai mare de personal, lipsa încrederii în instituţie din partea angajaţilor şi reticenţa de a se identifica cu instituţia.

Scăderea calităţii personalului va duce la diminuarea accentuată a profesionalismului angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne şi va afecta considerabil capacităţile instituţiei de a-şi realiza atribuţiile, inclusiv prestarea necalitativă a serviciilor. În primul rând, nu va putea fi asigurată o prezenţă suficientă în teren a angajaţilor. Serviciile de ordine şi securitate publică vor avea intervenţii întârziate şi ineficiente la apelurile populaţiei. Angajaţii şi instituţiile vor avea în continuare o comunicare precară cu populaţia. Serviciile de ordine publică nu vor avea capacităţi să se adapteze la prevenirea şi contracararea noilor modalităţi de comitere a faptelor ilegale, a noilor căi de eschivare de la prevederile actelor normative.

Scăderea nivelului de pregătire a angajaţilor va duce la înmulţirea acţiunilor care nu răspund necesităţilor reale ale populaţiei, va genera comportament agresiv cu populaţia şi intervenţii necalitative şi neprofesioniste cu risc pentru viaţa angajaţilor şi a populaţiei. Nivelul redus de profesionalism se va manifesta inclusiv prin neaplicarea forţei fizice sau a mijloacelor speciale conform prevederilor legale în procesul exercitării atribuţiilor de serviciu, utilizarea abuzivă a resurselor instituţiei pentru realizarea atribuţiilor improprii, vătămarea fizică a angajaţilor în realizarea atribuţiilor. O urmare directă va fi majorarea numărului acţiunilor în judecată, soldate cu pierderi financiare mai mari (despăgubiri materiale şi morale etc.) pentru instituţie.

Lipsa de respect şi protecţie pentru angajaţii Ministerului Afacerilor Interne va duce la creşterea numărului cazurilor de ultragiere şi maltratare a angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne. Angajaţii subdiviziunilor de ordine şi securitate publică vor fi mai vulnerabili la corupere.

Scăderea calităţii resurselor umane va fi accentuată de insuficienţa dotării. În lipsa resurselor necesare şi a unei abordări vizionare, serviciile de ordine publică vor fi în continuare dotate neorganizat, parţial şi nestandardizat cu echipament şi instrumente de lucru necalitative, iar interacţiunea serviciilor din subordinea Ministerului Afacerilor Interne va fi în continuare haotică şi necoordonată.

Cele mai importante consecinţe ale neintervenţiei în situaţia curentă vor fi cele care vor afecta siguranţa populaţiei. Scăderea calităţii serviciilor de ordine şi securitate publică va duce la discreditarea instituţiilor publice şi la scăderea încrederii populaţiei în aceste instituţii. Ar putea creşte numărul de cazuri de încălcare a drepturilor omului şi a garanţiilor procesuale. Va scădea siguranţa şi percepţia de siguranţă în societate. În acest context, ar putea apărea destabilizări sociale şi economice, precum şi fenomene antisociale de amploare imprevizibilă, care vor duce la creşterea criminalităţii, amplificarea cazurilor de violenţă, inclusiv a celor soldate cu deces, creşterea reticenţei în raportarea infracţiunilor.

Secţiunea a 2-a

Siguranţa în traficul rutier

Traficul rutier în ţară prezintă riscuri semnificative pentru viaţa şi sănătatea populaţiei. Accidentele rutiere sunt o cauză majoră de decese şi traumatisme în rândul persoanelor angajate în trafic ca şoferi, pasageri, biciclişti, pietoni şi chiar al celor neangajate în trafic.

După cum arată analizele de specialitate, cauzele accidentelor rutiere ţin de combinaţia mai multor factori, printre care cei mai importanţi sunt factorul uman, elementele drumului şi vehiculul. În ceea ce priveşte calitatea drumurilor, Republica Moldova ocupa în anul 2019 ultimul loc din Europa, cu doar 2,6 puncte (comparativ cu 6,4 pentru primul loc ocupat de Ţările de Jos)⁵. Problematica siguranţei în traficul rutier este complexă şi necesită abordare multisectorială din partea mai multor autorităţi publice cu competenţe în domeniu.

________________________

⁵ https://www.theglobaleconomy.com/rankings/roads_quality/Europe. 

Subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne au un rol secundar complementar privind siguranţa în traficul rutier, cu competenţe, în special, în constatarea şi prevenirea încălcărilor în trafic. În consecinţă, prezentul Program nu se referă la soluţionarea problemelor de infrastructură rutieră sau a celor privind parcul de autovehicule, dar abordează consolidarea capacităţilor de prevenire a încălcărilor în trafic şi educare a culturii de siguranţă rutieră, pentru a contribui la obiectivul european⁶ asumat pe termen mediu de a reduce cu 50% numărul de decese şi vătămări grave cauzate de accidentele rutiere între anii 2020 – 2030.

________________________

⁶Cadrul de politică al UE privind siguranţa rutiera 2021-2030 - Recomandări privind următorii paşi către "Viziunea zero", https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0407_RO.html. 

În perioada 2000 – 2018, Republica Moldova avea cei mai alarmanţi indicatori din Europa, cu o medie de 103,2 decese şi 855 de persoane traumatizate la 100 mii de autoturisme⁷. Pentru comparaţie, Ucraina avea o medie de 101,5 decese la 100 mii de autoturisme, România – 55,6 decese, iar Italia – 13,6.

________________________

⁷Inspectoratul General al Poliţiei (Direcţia analiza informaţiilor), 2021. Dinamica accidentelor rutiere soldate cu traumatisme în Republica Moldova

Ulterior, pe parcursul anilor 2017-2021, s-a înregistrat o uşoară tendinţă pozitivă în dinamica valorilor absolute ale principalilor indicatori privind siguranţa rutieră (figura 11). Numărul de accidente înregistrate a scăzut cu 4,7% – de la 2640 la 2517 – fiind influenţat şi de introducerea la sfârşitul anului 2019 a procedurii de constatare amiabilă a accidentelor. În aceeaşi perioadă numărul de traumatisme a scăzut cu 5,3% – de la 2993 la 2834, iar numărul de decese a scăzut cu 15,9% – de la 302 la 254. În anul 2020, ca urmare restricţiilor antipandemice, au fost înregistrate valori minime ale acestui fenomen datorită circulaţiei rutiere reduse.

Figura 11. Principalii indicatori privind siguranţa rutieră

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Raportate la suta de mii de locuitori, indicatorii relevă o situaţie oarecum diferită pentru perioada anilor 2017-2021. Astfel, se menţine o dinamică pozitivă în privinţa numărului deceselor: rata deceselor a scăzut cu 10,1% – de la 10,9 decese la o sută de mii de locuitori până la 9,8 decese; şi în raport cu numărul de autovehicule s-a înregistrat o dinamică pozitivă a ratei deceselor – de la 51,4 decese la o sută de mii de autovehicule în anul 2017 la 36,2 decese în anul 2020. În schimb, a crescut cu circa 2% rata de accidente – de la 95 la 96,9 la suta de mii de locuitori, şi cu 1,3% rata persoanelor traumatizate – de la 107,7 la 109,1 traumatizaţi la suta de mii de locuitori (figura 12).

Figura 12. Principalii indicatori privind siguranţa

rutieră raportaţi la 100 mii de locuitori

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Viteza excesivă a fost principala cauză pentru accidentele rutiere şi decesele rezultate din acestea. Ponderea acestei cauze a crescut constant din anul 2017 până în anul 2021 – de la aproape 26% la 35,5% în totalul accidentelor şi de la 47% la aproape 53% din totalul deceselor (figura 13).

Figura 13. Ponderea cauzei vitezei excesive în totalul accidentelor şi deceselor rezultate

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

În anul 2021, viteza excesivă a fost cauza la peste 35% din accidentele rutiere, aproape 53% din decese şi peste 36% din toate traumatismele înregistrate ca urmare a accidentelor (figura 14). În perioada ce urmează, intervenţiile de prevenire vor viza viteza excesivă în trafic, ca unul dintre principalii factori cauzali ai deceselor şi traumatismelor.

Figura 14. Ponderea cauzei vitezei excesive în accidente în consecinţele acestora (2021)

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Din perspectiva divizării pe sexe a victimelor accidentelor, se constată că 63 de persoane decedate în anul 2021 au fost de sex feminin (24,8%). Numărul deceselor femeilor în accidente rutiere în ultimii ani a fost în creştere – de la 49 în anul 2017 la 63 în anul 2021, în timp ce numărul deceselor bărbaţilor a fost în scădere – de la 243 în anul 2017 la 191 în anul 2021. Totodată, a crescut numărul de accidente rutiere produse cu implicarea conducătorilor auto de sex feminin – de la 191 la 247. Suplimentar, conducătorii de sex feminin reprezintă 25,6%⁸ din numărul conducătorilor auto, având o rată de implicare în accidente rutiere de doar 13% (anul 2021). Rata persoanelor traumatizate a fost de 13,1%, în timp ce rata accidentelor rutiere soldate cu decesul persoanei a fost de 2,8% din totalul conducătorilor auto ce au comis accidente. Analiza accidentelor rutiere denotă că majorarea numărului de victime de sex feminin s-a produs preponderent din cauza pasagerilor, pietonilor şi a altor participanţi la trafic (figura 15).

________________________

⁸ La 1 ianuarie 2022 în Registrul de stat al conducătorilor de vehicule erau înregistraţi 995 453 de conducători auto de toate categoriile, din care 254 854 de sex feminin, https://asp.gov.md/sites/default/files/informatii-utile/date-statistice/rscv/rscv/2022/01.2022-rscv.pdf.  

Figura 15. Divizarea pe sexe a victimelor accidentelor rutiere

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

O altă problemă o constituie creşterea numărului de copii implicaţi în accidentele rutiere – de la 371 în anul 2017 la 480 în anul 2021 (+29%), în special raportat la suta de mii de copii (+39%) de la 61,6 copii în anul 2017 la 85,8 în anul 2021 (figura 16). Intensificarea lucrului educativ cu copiii, pe de o parte, şi intervenţiile de prevenire în rândul conducătorilor auto atât de sex masculin, cât şi feminin, pe de altă parte, vor constitui activităţi prioritare în următorii trei ani.

Figura 16. Copii implicaţi în accidente

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Din cele trei cauze componente ale accidentelor (factorul uman, elementele drumului şi vehiculul), Poliţia are competenţe minime cu privire la drumuri şi vehicule. Aceste competenţe se rezumă la inspectarea drumurilor publice şi înaintarea sesizărilor cu privire la lichidarea neajunsurilor/problemelor care afectează siguranţa rutieră, avizarea plasării publicităţii, construcţiilor în adiacentul drumurilor publice, certificarea reutilării unităţilor de transport.

În schimb, Poliţia are unele competenţe de prevenire a încălcărilor şi educare a atitudinii participanţilor la trafic. În scopul prevenirii încălcărilor, Poliţia supraveghează respectarea legislaţiei rutiere şi aplică sancţiuni pentru nerespectare (tabelul 2). Paleta de acţiuni include activităţile de aplicare a legii (prin patrulare auto, monitorizarea traficului rutier (viteză), ridicarea mijloacelor de transport parcate neregulamentar, ieşiri la accidente rutiere, operaţiuni speciale, reacţionarea la apelurile parvenite prin intermediul Serviciului Naţional Unic Pentru Apelurile de Urgenţă 112 şi sancţionare), activitatea de analiză, avizare şi certificare.

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

În scopul formării culturii de siguranţă rutieră, Poliţia realizează activităţi de informare, educare şi sensibilizare a participanţilor în trafic despre modalităţile de reducere a riscurilor pentru siguranţa rutieră. Acestea includ activităţi de informare, lecţii în şcoli, activităţi de formare a deprinderilor sigure pentru copii în 3 orăşele de siguranţă (Ialoveni, Rezina şi Ungheni), 5 centre mobile de informare şi prevenire, cooperare şi parteneriate cu organizaţiile neguvernamentale, autorităţile administraţiei publice locale.

Deficienţele serviciilor de OSP privind siguranţa în traficul rutier

Pe fundalul unui număr mare de încălcări ale Regulamentului circulaţiei rutiere comise de participanţii la trafic, în anul 2021, angajaţii Ministerului Afacerilor Interne au întocmit peste 167 de mii de procese-verbale pentru depăşirea limitei de viteză. Totuşi, capacităţile subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne de constatare şi sancţionare a încălcărilor Regulamentului circulaţiei rutiere sunt diminuate.

Sistemul se confruntă cu insuficienţă de personal, iar subdiviziunile specializate sunt implicate deseori şi în activităţi improprii pentru soluţionarea problemelor critice, care nu ţin de competenţa Poliţiei, cum ar fi decongestionarea traficului la orele de vârf şi dirijarea trecerilor pietonale. În consecinţă, echipele specializate acoperă precar traseele naţionale, lăsând astfel loc pentru încălcări nesancţionate în trafic şi, respectiv, pentru perpetuarea unui comportament periculos în trafic.

În plus, cele mai multe norme de dotare ale echipelor specializate sunt depăşite, iar în condiţii de finanţare precară, apar probleme de insuficienţă a dotării şi echipării. Comunicarea în plan operaţional este defectuoasă; echipele nu au acces în timp real la date şi informaţii relevante prin sisteme şi dispozitive securizate, cu consecinţe directe asupra calităţii şi duratei intervenţiilor. Softurile de monitorizare a echipelor nu sunt dezvoltate, iar camerele de corp sunt, deocamdată, în număr insuficient şi cu probleme de conectivitate. Soluţiile digitale ridică probleme de utilizare a unor sisteme informaţionale automatizate compromise din punctul de vedere al securităţii, evidenţei şi dezvoltării. În acelaşi timp, lipsesc capacităţile pentru a implementa standarde în domeniul securităţii datelor.

Un factor important care încurajează perpetuarea încălcărilor este impunitatea încălcărilor constatate. Cauza majoră a impunităţii este coruptibilitatea angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne şi traficul de influenţă în rândul angajaţilor, care se soldează cu neaplicarea sancţiunilor prevăzute de legislaţie. Totodată este vorba şi de corupţia în sistemul de justiţie, care permite eschivarea de la aplicarea sancţiunilor pentru încălcările din trafic şi încurajează încălcarea regulilor de circulaţie rutieră.

Vulnerabilitatea la corupţie a angajaţilor indică asupra necesităţii unor soluţii de constatare a încălcărilor şi aplicare a sancţiunilor care ar exclude factorul uman. La momentul actual, sunt puse în aplicare unele soluţii IT de constatare a încălcărilor, dar, deocamdată, acestea sunt insuficiente. Sistemul electronic existent de monitorizare video (control trafic) a traficului rutier are acoperire geografică limitată, în mare parte – 10 locaţii în municipiul Chişinău şi 26 de locaţii de pe traseele naţionale, cu risc mare de accidente majore, lăsând descoperită o mare parte a reţelei rutiere naţionale. În plus, cadrul legal privind sistemul de sancţionare a contravenţiilor constatate prin intermediul sistemului de monitorizare video este deficient. De exemplu, în anul 2020 mai puţin de 20% din contravenţiile constatate prin sistemul de monitorizare video au fost finalizate cu achitarea amenzii.

Evidenţa şi analiza datelor cu privire la contravenţii şi accidentele rutiere este determinantă pentru studierea fenomenelor şi planificarea eficientă a intervenţiilor. Calitatea evidenţei şi analizei este afectată şi de includerea datelor eronate în registrul electronic al accidentelor. Este vorba, în primul rând, despre evidenţa defectuoasă a consecinţelor accidentelor, care se soldează cu neactualizarea datelor despre persoanele decedate ca urmare a accidentelor. În plus, indicatorii în baza cărora se face înregistrarea datelor privind accidentele rutiere, nu sunt ajustaţi conform Sistemului unic european de date "CADaS", ceea ce face dificilă realizarea unor analize comparative pentru planificarea intervenţiilor.

Tabloul de cauze pentru precaritatea siguranţei în trafic este completat de cooperarea ineficientă dintre autorităţile publice cu competenţe în domeniul siguranţei rutiere (din afara Ministerului Afacerilor Interne), alocarea insuficientă de resurse financiare şi nerealizarea de către acestea a atribuţiilor pe segmentul siguranţei rutiere.

Neintervenţia în soluţionarea subproblemelor descrise va genera amplificarea comportamentelor periculoase în trafic, cu creşterea numărului de accidente şi de victime, din care o mare parte – din cauza vitezei excesive. Va continua să crească numărul copiilor implicaţi în accidente rutiere. În lipsa mijloacelor inteligente de constatare a încălcărilor, a implicării resurselor umane în realizarea de activităţi improprii şi a planificării eficiente a patrulărilor pe trasee va scădea rentabilitatea de prevenire a încălcărilor în trafic.

Există, în continuare, riscul creşterii numărului de cazuri de corupere a angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne, ceea ce va duce la nesancţionarea persoanelor care încalcă Regulamentul circulaţiei rutiere şi la încurajarea unui comportament iresponsabil în trafic, sub protecţia impunităţii. Populaţia, în general, va percepe o scădere a sentimentului de siguranţă în trafic, iar indicatorii de siguranţă rutieră vor rămâne la cele mai mici valori din Europa.

Secţiunea a 3-a

Siguranţa la evenimentele publice

În ultima perioadă, în medie, pe teritoriul ţării s-au desfăşurat circa 16 mii de evenimente publice anual, cu o valoare maximă prepandemică de peste 23 de mii de evenimente în anul 2019. După tipul de evenimente, cele mai numeroase sunt acţiunile social-politice (6 674 în anul 2021), măsurile cu caracter religios (4 473 în anul 2021) şi acţiunile cultural artistice (1 378 în anul 2021 – în scădere din cauza pandemiei) (figura 17). La toate evenimentele desfăşurate pe parcursul anului 2021 au participat cumulativ peste 2,6 milioane de persoane, iar la asigurarea evenimentelor au participat circa 42 de mii de poliţişti şi carabinieri. Numărul de angajaţi implicaţi la evenimentele publice este în scădere în ultimii ani, de la o medie de 6,2 angajaţi pentru eveniment în anul 2016 la 3,2 în anul 2021. Totodată, raportul dintre numărul de participanţi şi numărul de angajaţi a fluctuat de la 52 în anul 2017 la 111 în anul 2019 şi a ajuns la 62 în anul 2021 (tabelul 3).

Figura 17. Evenimente publice pe tipuri şi pe ani

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei/Inspectoratul General de Carabinieri

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei/Inspectoratul General de Carabinieri

Aglomeraţiile de persoane la evenimentele publice sunt un catalizator pentru o serie de riscuri şi ameninţări, care se manifestă prin contravenţii şi infracţiuni patrimoniale, ameninţări pentru siguranţa fizică, dar şi ameninţări pentru ordinea şi securitatea publică, în general, cum ar fi violenţa fizică şi alte riscuri asociate evenimentelor cu caracter sportiv (în special la meciurile de fotbal).

Întrunirile publice sunt o formă de exercitare a dreptului la libertatea de întrunire paşnică, pe care instituţiile statului au obligaţia de a o asigura şi a o proteja. Problemele specifice pentru întruniri ţin de siguranţa exercitării libertăţii de întrunire paşnică pe subiecte de sensibilitate sporită în societate. În aceste cazuri, persistă riscul degenerării în acţiuni violente, îndreptate contra participanţilor paşnici, contra bunurilor private şi publice, inclusiv prin provocări din partea contramanifestaţiilor sau terţelor persoane. În acest sens, periodic se înregistrează cazuri de încălcare a libertăţii de întrunire şi/sau exprimare din partea instituţiilor publice. Ultimul caz de încălcare a Articolului 10 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a fost constatat de CEDO la 30 noiembrie 2021⁹, care a acordat reclamantului 5 850 de euro prejudiciu moral şi 1 800 de euro pentru costuri şi cheltuieli.

________________________

⁹ https://hudoc.echr.coe.int/end#{%22itemid%22:[%22001-213712%22]}.

Cadrul normativ incomplet pentru evenimentele publice generează dificultăţi pentru serviciile de OSP. Evenimentele publice sunt reglementate prin intermediul Legii nr.26/2008 privind întrunirile, care a fost concepută special pentru facilitarea libertăţii de întrunire. Prevederile legii asigură un cadru conform standardelor internaţionale privind libertatea de întrunire, însă anumite prevederi ale legii ar putea necesita o ajustare conform Comentariului General al Comitetului pentru Drepturile Omului al ONU nr.37 (2020)¹⁰ cu privire la dreptul la libertatea întrunirilor, care oferă o protecţie mai largă pentru întrunirile din spaţiul online şi din spaţiile private.

________________________

¹⁰ https://digitallibrary.un.org/record/3884725?In=en. 

În timp ce Legea nr.26/2008 privind întrunirile este potrivită pentru întrunirile publice, aceasta nu reglementează situaţiile specifice pentru alte tipuri de evenimente publice, cum ar fi cele cu caracter comercial, religios sau sportiv, pentru care este necesară abordarea distinctă şi reglementarea separată. Aceste tipuri de evenimente se desfăşoară conform prevederilor legii enunţate, deşi, la momentul adoptării, măsura a avut caracter temporar până la adoptarea unor acte normative speciale¹¹, care aşa şi nu au fost adoptate până în prezent. În practică, evenimentele cu caracter sportiv, comercial sau cultural-artistic comportă alte drepturi şi obligaţii pentru organizatori, participanţi şi autorităţile publice, fapt care creează impedimente privind gestionarea evenimentelor care nu sunt întruniri publice în sensul Legii nr.26/2008 privind întrunirile.

________________________

¹¹ Art.24 alin.(2) din Legea nr.26/2008 privind întrunirile. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=110166&lang=ro.

Deficienţele serviciilor de OSP privind siguranţa la evenimentele publice.

Competenţele structurilor de OSP, în raport cu evenimentele publice, presupun aplicarea unui set divers de metode şi instrumente realizate prin analiză, informare, prevenire, reacţie rapidă, activităţi de investigaţie, care sunt încadrate în trei niveluri de intervenţie: menţinere, asigurare şi restabilire a ordinii publice.

La nivel instituţional, capacitatea de intervenţie şi livrare a serviciilor calitative de OSP la evenimentele publice este diminuată de o serie de factori, cei mai importanţi fiind enumeraţi în continuare.

OSP la evenimentele publice sunt asigurate prin competenţe complementare ale mai multor subdiviziuni subordonate Ministerului Afacerilor Interne. Interoperabilitatea redusă dintre subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, determinată de diferenţele de proceduri, comandă, pregătire, dotare, sisteme informaţionale, motivaţie şi cultură organizaţională, afectează semnificativ sinergia şi eficienţa efectivelor implicate. Începând cu anul 2021, competenţele poliţieneşti la evenimentele publice sunt în proces de preluare de către Inspectoratul General de Carabinieri. Acest proces anevoios nu are un termen stabilit şi o formulă neechivocă de interoperabilitate între cele două structuri. Până în prezent, intervenţia integrată la evenimente publice nu a fost clar delimitată şi necesită a fi definitivată prin descrierea clară a rolurilor şi limitelor competenţelor subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne. La interoperabilitatea redusă dintre subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne, se adaugă interoperabilitatea redusă cu alte instituţii de stat, cu impact direct asupra calităţii serviciilor prestate.

Coordonarea şi comanda comună a subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne este esenţială pentru eficienţa intervenţiilor, însă şi la acest capitol sunt lacune importante în cadrul sistemului. În lipsa unei viziuni clare privind interacţiunea forţelor, Inspectoratul de Management Operaţional a preluat acest rol de puţin timp şi are capacităţi şi experienţă insuficientă pe fundalul unui volum mare de muncă.

PSO care stau la baza serviciilor OSP pe segmentul evenimentelor publice nu sunt coordonate şi armonizate între structurile Ministerului Afacerilor Interne cu competenţe în domeniu. Mai multe procese nu sunt acoperite cu PSO, iar dintre PSO existente nu toate sunt aliniate la cerinţele abordării bazate pe drepturile omului.

O altă cauză ce afectează calitatea serviciilor de OSP ţine de comunicarea defectuoasă a forţelor de ordine cu organizatorii şi participanţii la evenimentele publice. În acest sens, este vorba despre capacităţile limitate de comunicare ale angajaţilor, dar şi despre faptul că, la nivel instituţional, nu există angajaţi certificaţi în intervenţii de dialog. În consecinţă, la nivel instituţional lipsesc instruirile specializate pentru aplicarea metodelor nonfizice, iar capacităţile minime existente nu sunt valorificate pentru acumularea expertizei necesare şi dezvoltarea culturii organizaţionale în această direcţie.

Periodic, sistemul de OSP se confruntă şi cu existenţa încă a practicilor neconforme în domeniul intervenţiei la evenimentele publice, inclusiv a situaţiilor de aplicare excesivă a forţei şi mijloacelor speciale. Acest fapt reprezintă o ameninţare pentru drepturile şi libertăţile populaţiei din partea forţelor de ordine, care, de fapt, ar trebui să fie garantul OSP la evenimentele publice. Astfel de practici îşi au originea în cunoaşterea insuficientă a legislaţiei de către angajaţii implicaţi în misiune, care poate fi corelată atât cu calitatea scăzută a personalului selectat, cât şi cu capacităţile instituţionale de pregătire a personalului care nu răspund necesităţilor pe segmentul de evenimente publice. Subsecvent, calitatea personalului este o consecinţă a atractivităţii în scădere a profesiei de poliţist, iar insuficienţa de personal calificat rămâne o preocupare transversală pentru toate domeniile de OSP.

O altă deficienţă instituţională ţine de comunicarea defectuoasă şi întârziată în derularea proceselor de suport pentru intervenţie la evenimentele publice. În prezent, comunicarea se produce în continuare prin metode depăşite, cu dotare precară şi în lipsa unor sisteme informaţionale şi soluţii inteligente securizate. În consecinţă, este generat un flux informaţional precar, cu consecinţe directe asupra calităţii serviciilor prestate şi a deciziilor tactice şi operaţionale.

Principala consecinţă a neintervenţiei ar fi planificarea şi utilizarea deficitară a forţelor de ordine publică, inclusiv sub aspectul dotării, cu eventualitatea prestării necalitative a serviciilor. La modul practic, în cadrul evenimentelor publice ar putea exista situaţii de neaplicare a forţei fizice sau a mijloacelor speciale conform prevederilor legale în procesul exercitării atribuţiilor de serviciu. În consecinţă, este posibilă vătămarea fizică a participanţilor la evenimentele publice sau chiar a angajaţilor.

De asemenea, există riscuri ca serviciile de ordine publică să nu asigure protecţia necesară a persoanelor paşnice la evenimentele publice sau chiar să încalce libertatea de întrunire paşnică. Aceasta ar duce la scăderea sentimentului de siguranţă la evenimentele publice, majorarea numărului acţiunilor în judecată soldate cu pierderi financiare pentru instituţie, creşterea cazurilor de ultragiere şi maltratare a angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne, creşterea plângerilor pentru încălcarea drepturilor omului şi a garanţiilor procesuale.

O altă eventualitate ţine de menţinerea vulnerabilităţii la practicile de imixtiune în activităţile subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne.

Secţiunea a 4-a

Siguranţa în zona de securitate

Ca urmare a Acordului cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova, semnat de Republica Moldova şi Federaţia Rusă la 21 iulie 1992, în regiunea de est a ţării a fost instituită zona de securitate, care presupune un regim special şi o situaţie cu provocări specifice pentru siguranţa populaţiei. Zona de securitate include 110 localităţi amplasate de-a lungul râului Nistru, inclusiv municipiul Bender – o zonă cu un regim de securitate sporit, aflată pe malul drept al Nistrului.

Pe lângă problemele obişnuite de OSP, populaţia aflată în zona de securitate se confruntă cu multiple ameninţări nespecifice pentru restul teritoriului, printre care limitarea libertăţii de circulaţie, sechestrarea terenurilor agricole, reţinerea ilicită la posturile ilegale de control, răpirea de persoane, deschiderea neautorizată a focului sau exerciţii militare.

Zona de securitate este militarizată şi se află sub monitorizarea forţelor de menţinere a păcii convenite în cadrul formatului de menţinere a păcii. Subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne nu au acces egal în zonă, astfel carabinierii nu au dreptul de aflare în zona de securitate, fiind permis doar accesul poliţiştilor. Respectiv, serviciile de OSP în regiune ţin de competenţa exclusivă a poliţiei. Numărul poliţiştilor din zonă este stabilit în regim de paritate cu componenţa numerică a angajaţilor structurilor autoproclamate. Competenţele poliţiei în zona de securitate în domeniul OSP sunt similare celor pe care le au în restul teritoriului controlat de autorităţile constituţionale, însă cu mai multe limitări legate de condiţiile specifice de activitate.

Deficienţele serviciilor de OSP privind siguranţa în zona de securitate

În zona de securitate sporită, performanţa Inspectoratului de Poliţie Bender este mult sub media celorlalte inspectorate de poliţie din Republica Moldova. Acest fapt nu poate fi probat cantitativ, deoarece Inspectoratul General al Poliţiei nu are un sistem de evaluare comparată a performanţei subdiviziunilor teritoriale. Condiţiile de activitate sunt deosebit de complicate pentru angajaţii poliţiei, care, pe lângă limitările materiale, se confruntă cu impedimente legate de coabitarea cu structurile specializate ale aşa-numitor structuri transnistrene, care activează în acelaşi teritoriu sub protecţia impunităţii. Populaţia din regiune, precum şi angajaţii poliţiei sunt expuşi periodic la intimidări, presiune şi abuzuri din partea aşa-numitor structuri transnistrene. Infrastructura poliţiei din zona de securitate sporită este subdezvoltată. În ultimele decade nu a fost posibilă dezvoltarea acestei infrastructuri din cauza regimului proprietăţilor care nu permit direcţionarea resurselor necesare pentru investiţii în infrastructură.

Un alt segment deficient sunt posturile vamale interne de control. La majoritatea posturilor nu sunt asigurate condiţiile minime necesare pentru angajaţii Poliţiei implicaţi în serviciu, în special ce ţin de spaţiu şi mobilier. De asemenea, din dotarea angajaţilor lipseşte tehnica de calcul performantă, conexiunea la internet şi sistemele de telecomunicaţii moderne. Posturile vamale interne de control nu sunt conectate la o bază de date unică, pentru monitorizarea în timp real a traficului de persoane şi al mijloacelor de transport care traversează zona de securitate. În aceste condiţii, monitorizarea fluxului de transport şi persoane, inclusiv a transportului cu marfă, este ineficientă, deoarece înregistrarea se efectuează în baza registrelor pe hârtie.

O altă deficienţă a posturilor vamale interne de control sunt resursele umane. Conform statelor de organizare, nu sunt prevăzute funcţii pentru activitatea posturilor vamale interne de control, angajaţii nu dispun de fişe de post corespunzătoare activităţii. Din acest motiv, la posturile vamale interne de control sunt implicaţi angajaţi ai subdiviziunilor teritoriale ale Poliţiei din serviciile patrulare, ofiţeri de sector şi din cadrul Izolatorului de detenţie provizorie, fiind perturbată activitatea serviciilor din care fac parte. Angajaţii implicaţi sunt pregătiţi insuficient pentru activitatea în posturilor vamale interne de control şi nici nu sunt instruiţi privind specificul activităţii în zona de securitate în cadrul formatului de menţinere a păcii.

Neintervenţia în soluţionarea problemei descrise va face ca serviciile de ordine publică să piardă din autoritatea şi controlul asupra situaţiei din zonă, iar o consecinţă directă ar putea fi creşterea cazurilor de intimidare şi presiune asupra angajaţilor serviciilor de ordine publică în zona de securitate. Se vor înmulţi cazurile de abuz din partea structurilor ilegale şi asupra populaţiei.

În general, se vor crea premise pentru înmulţirea cazurilor de soluţionare a problemelor populaţiei prin alte căi (fără a apela la serviciile de ordine publică) prin intermediul metodelor sau structurilor ilegale, cu consecinţe ireversibile pentru siguranţa populaţiei şi pentru autoritatea instituţiilor statului în regiune. Se vor amplifica vulnerabilităţile faţă de provocările regionale şi faţă de destabilizarea situaţiei în ansamblu.

Secţiunea a 5-a

Respectarea drepturilor şi libertăţilor omului de către

angajaţii subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne

În procesul de asigurare a OSP, angajaţii Ministerului Afacerilor Interne, zilnic, intră în contact direct cu populaţia. Anual, mii de persoane apelează la serviciile subdiviziunilor specializate sau ajung în custodia subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne. În general, Poliţia este instituţia la care ar apela populaţia în cazul încălcării drepturilor, cu o pondere de aproape 50% din respondenţi, urmată cu o diferenţă evidentă de alte instituţii, ca autorităţile administraţiei publice locale, instanţele de judecată sau Procuratura (figura 18). În aceste condiţii, Poliţia trebuie să-şi asume rolul de mediator şi facilitator, pentru a ghida populaţia spre remediul şi instituţia cea mai potrivită din perspectiva mandatului să soluţioneze adecvat adresările.

Figura 18. Unde aţi apela în primul rând în cazul

 încălcării drepturilor dvs. sau ale rudelor dvs.?

Sursa: Oficiul Avocatului Poporului, Studiul Percepţii

asupra drepturilor omului în Republica Moldova

Totuşi, percepţia privind calitatea serviciilor oferite, în general, este negativă pentru populaţia care intră în contact cu subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne. Din persoanele care au intrat în ultimii 5 ani în contact cu Poliţia, 51% au fost satisfăcute în mică sau foarte mică măsură de comportamentul Poliţiei, 38,4% – în mare măsură şi doar 8,9% au rămas satisfăcute în foarte mare măsură¹². Potrivit sondajului, doar 21,8% din populaţie consideră că pe parcursul ultimilor 5 ani activitatea Poliţiei s-a îmbunătăţit, pe când 21,2% consideră că s-a înrăutăţit, iar 46% – că a rămas aceeaşi. Din datele sondajului, 35,5% din respondenţi consideră că Poliţia contribuie bine şi foarte bine la crearea unui mediu sigur de trai.

________________________

¹² Fundaţia Soros Moldova, 2021, "Victimizarea şi gestionarea fenomenului infracţionalităţii în Republica Moldova"

Una dintre cauzele percepţiei preponderent negative despre instituţie o constituie încălcarea legislaţiei de către angajaţii Ministerului Afacerilor Interne. Conform sondajului menţionat, 30,3% din persoanele intervievate consideră că poliţia respectă rău şi foarte rău legea, alţi 26,3% consideră că nici bine şi nici rău şi 34,3% – bine şi foarte bine¹³. La nivel instituţional se întreprind, în general, eforturi pentru a contracara acest fenomen. Doar în anul 2021 au fost aplicate 267 de sancţiuni pentru poliţişti pe diverse motive, din care cele mai dese au fost aplicate pentru neglijenţă în exercitarea obligaţiilor de serviciu şi în încălcarea disciplinei de serviciu (tabelul 4).

________________________

¹³ http://ombudsman.md/wp-content/uploads/2019/03/raportspecial.pdf

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

O îngrijorare deosebită o constituie încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului de către angajaţii Ministerului Afacerilor Interne. Conform aceluiaşi sondaj, 2,4% din persoanele care au contactat direct cu poliţia (5,1% persoane cu vârsta între 30-44 ani) au comunicat că au fost bătute de Poliţie, iar 27,4% au fost supuse la maltratări psihologice sau comportament brutal. Încălcările angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne s-ar fi manifestat prin abuz, tratament inuman, tortură şi rele tratamente, cu ameninţări directe la integritatea fizică şi psihică şi chiar la dreptul la viaţă. În anul 2021 au fost pornite 97 de cauze penale împotriva a 140 de angajaţi (figura 19).

Figura 19. Cauze penale pornite în privinţa angajaţilor IGP

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Din totalul cauzelor penale pornite în anul 2021, 7 au fost pornite pe cazuri de tortură şi rele tratamente aplicate de angajaţi în timpul exercitării serviciului public. Deşi reprezintă o diminuare semnificativă faţă de anii precedenţi (33 de cazuri în anul 2018), există în continuare îngrijorări legate de tortură şi de alte infracţiuni comise de angajaţii sistemului afacerilor interne în procesul exercitării obligaţiilor de serviciu. În afară de tortură, în ultimii trei ani au mai fost pornite cauze penale privind privaţiunea ilegală de libertate şi excesul de putere (figura20).

Figura 20. Principalele cauze penale pornite în privinţa angajaţilor

Inspectoratului General al Poliţiei pe infracţiuni care implică forţa fizică

Sursa: Inspectoratul General al Poliţiei

Deficienţele serviciilor de OSP privind respectarea drepturilor şi libertăţilor omului

Printre cauzele acestei situaţii pot fi menţionate cunoaşterea insuficientă a legislaţiei de către angajaţi, în mod special a drepturilor şi libertăţilor persoanelor cu care interacţionează în exerciţiul funcţiunii. Într-o anumită măsură, suprasolicitarea angajaţilor şi lipsa abilităţilor de comunicare au efecte asupra sănătăţii mintale şi a stării emoţionale ale angajaţilor care aplică disproporţionat forţă fizică şi mijloace speciale, inclusiv la etapa de reţinere. De asemenea, societatea civilă semnalează existenţa în rândul angajaţilor Ministerului Afacerilor Interne a unor stereotipuri şi prejudecăţi în raport cu diverse grupuri minoritare, în special în raport cu persoanele de etnie romă şi persoanele LGBTQI+. Studiul naţional cu referire la percepţia populaţiei generale şi opinia specialiştilor cu privire la pregătirea actorilor din sectorul justiţiei pentru a face faţă cazurilor de discriminare, realizat la comanda Consiliului Europei, confirmă un grad mare de prejudecată în rândul Poliţiei în raport cu populaţia romă – 46% din poliţişti susţin că persoanele de etnie romă sunt mai predispuse decât ceilalţi să fie în conflict cu legea; acelaşi lucru îl afirmă 53% din judecători, 50% din procurori şi 48% din avocaţi. Totodată, 22% din poliţişti consideră că persoanele cu dizabilităţi mintale şi intelectuale sunt mai predispuse să fie în conflict cu legea. Acelaşi studiu a identificat că doar 51% din ofiţerii de poliţie cunosc despre activitatea Consiliului pentru egalitate şi doar 28% din ofiţeri se documentează pe cazurile de discriminare examinate de Consiliu (figura 21).

Figura 21. Ponderea celor care consideră că următoarele grupuri de persoane sunt

mai predispuse decât ceilalţi să comită infracţiuni sau să fie în conflict cu legea

Sursa: Consiliul Europei "Studiul naţional cu referire la percepţia populaţiei generale

şi opinia specialiştilor cu privire la pregătirea actorilor din sectorul justiţiei pentru

a face faţă cazurilor de discriminare", S.C. "Magenta Consulting" S.R.L.

Atitudinea faţă de Poliţie din partea persoanelor de etnie romă şi a persoanelor cu dizabilităţi este reciprocă. Conform studiului Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare, la aceste două grupuri sociale şi la persoanele de peste 60 de ani s-a constatat cel mai mic nivel de încredere în Poliţie. Această neîncredere se manifestă la persoanele cu dizabilităţi şi la cele de peste 60 de ani, inclusiv printr-un nivel mic de adresabilitate. În acelaşi timp, persoanele de etnie romă au printre cele mai înalte niveluri de adresabilitate (figura 22).

Figura 22. Dinamica nivelului de încredere şi adresabilitate

la Poliţie, pe grupuri sociale, % (2018-2021)

Sursa: Sondajele naţionale de opinie desfăşurate la comanda

Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare în anii 2018 şi 2021

Perpetuarea prejudecăţilor este alimentată de lipsa de cunoştinţe ale angajaţilor referitoare la aceste grupuri, de tolerarea în sistem a acestor atitudini. Totodată, serviciile de ordine publică au capacităţi şi înţelegere redusă despre cum ar putea proteja aceste grupuri împotriva agresiunii altor persoane.

Încălcarea drepturilor şi libertăţilor nu au doar cauză umană. O parte din cauze rezidă în condiţiile din instituţii şi în cadrul normativ. În prezent, 15 izolatoare de detenţie provizorie au fost amenajate conform cerinţelor. În rest, în mare parte, lipsesc condiţiile necesare pentru audiere, întrevederi confidenţiale, recunoaşterea infractorilor, precum şi pentru informarea persoanelor despre drepturile lor, în special a celor cu dizabilităţi. La acestea se adaugă problemele sistemice semnalate în rapoartele Consiliului pentru prevenirea torturii¹⁴, care se referă la depăşirea termenelor legale de detenţie, omiterea examinării medicale şi documentării leziunilor corporale, nerespectarea confidenţialităţii datelor cu caracter medical, lipsa mecanismelor confidenţiale de raportare a leziunilor corporale constatate, completarea neuniformă a registrelor, lipsa mecanismelor de plângeri confidenţiale sau la condiţiile materiale neigienice şi insalubre. Există şi dificultăţi de cooperare cu alte instituţii din domeniu cu consecinţe asupra drepturilor deţinuţilor (de exemplu, neasigurarea cu mâncare şi apă în timpul escortării din penitenciare către instanţele de judecată, neasigurarea cu asistenţă juridică obligatorie în termenul legal în localităţile cu număr insuficient de avocaţi).

________________________

¹⁴ http://ombudsman.md/consiliul-pentru-prevenirea-torturii/rapoarte/

Raportul special al Ombudsmanului privind rezultatele investigării din oficiu a cazului de deces în custodia statului a cetăţeanului Andrei Braguţa¹⁵ a constatat mai multe probleme cu care se confruntă sistemul Ministerului Afacerilor Interne în procesul de reţinere şi documentare a persoanelor. Printre altele, au fost constatate: lipsa de instruiri ale angajaţilor Poliţiei; lipsa metodologiilor/reglementărilor cu privire la intervenţia Poliţiei în cazurile de reţinere a persoanelor cu tulburări mintale, dizabilităţi, stare alcoolică, precum şi lipsa mecanismelor clare cu privire la antrenarea medicilor psihiatri, a psihologilor sau a altor specialişti în procesul reţinerii persoanelor cu risc sporit de vulnerabilitate. Pe lângă necesitatea soluţionării problemelor menţionate, recomandările raportului vizează: dotarea locurilor de detenţie cu spaţii special amenajate pentru necesităţile persoanelor cu dizabilităţi psihice sau fizice, tulburări, violente sau cu risc de automutilare şi sau suicid; identificarea unui cadru cu privire la asigurarea cu alimentaţie (hrană, apă) a persoanelor reţinute/contraveniente; documentarea corectă şi completă a tuturor faptelor şi circumstanţelor în procesul reţinerii persoanelor, în scopul prevenţiei oricăror forme de abuz şi respectării garanţiilor la reţinere de angajaţii Poliţiei; identificarea unui mecanism de conlucrare instituţională în cazul reţinerii unor persoane cu dizabilităţi mintale, cu respectarea dreptului la datele cu caracter personal, a vieţii private etc.

________________________

¹⁵ http://ombudsman.md/wp-content/uploads/2019/03/BRAGUTA_Raport_pdf_FINAL-1.pdf

Cazul Braguţa a scos în evidenţă necesitatea revizuirii tuturor procedurilor şi practicilor Ministerului Afacerilor Interne în aplicarea măsurilor privative şi neprivative de libertate şi alinierea acestora la standardele internaţionale în domeniu, în mod specific, conform:

• Regulilor minime standard ale Naţiunilor Unite pentru măsurile neprivative de libertate¹⁶;

• Regulilor minime standard ale Naţiunilor Unite pentru tratamentul deţinuţilor¹⁷;

• Regulilor Naţiunilor Unite pentru tratamentul femeilor prizoniere şi măsurile neprivative de libertate pentru femeile delincvente¹⁸.

________________________

¹⁶ https://www.ohchr.org/sites/default/files/Documents/ProfessionalInterest/tokyorules.pdf

¹⁷ https://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/Nelson_Mandela_Rules-E-ebook.pdf

¹⁸ https://www.unodc.org/documents/justice-and-prison-reform/Bangkok_Rules_ENG_22032015.pdf

Neintervenţia în soluţionarea problemei descrise va genera în continuare încălcări ale drepturilor omului în cazul persoanelor care vor veni în interacţiune cu serviciile de ordine şi securitate publică. Ca urmare a soluţionării plângerilor privind încălcarea drepturilor omului şi a garanţiilor procesuale, bugetul de stat va suporta cheltuieli suplimentare pentru plata despăgubirilor şi cheltuielilor de judecată, sume care, de altfel, ar putea fi investite în avans pentru eliminarea cauzelor încălcărilor drepturilor omului.

Serviciile de ordine publică vor fi percepute în continuare nu ca un prestator loial de servicii, dar ca o structură cu practici torţionare inumane. Imaginea Ministerului Afacerilor Interne şi a subdiviziunilor va fi afectată atât la nivel naţional, cât şi internaţional, iar neîncrederea în Ministerul Afacerilor Interne va creşte şi va afecta şi alte aspecte ale interacţiunii cu populaţia.

Secţiunea a 6-a

Siguranţa în mediul online

Mediul online a devenit parte integrantă a vieţii curente a majorităţii populaţiei Republicii Moldova. Dezvoltarea continuă a tehnologiei creează posibilităţi din ce în ce mai ample, iar o mare parte din activităţile sociale, culturale, de comerţ, instruire şi altele se desfăşoară prin intermediul internetului şi al tehnologiilor digitale. În anii 2020–2021, pandemia de COVID-19 a servit drept catalizator pentru digitalizarea accelerată a vieţii personale şi profesionale a populaţiei.

Odată cu beneficiile mediului digital, apar noi vulnerabilităţi şi provocări specifice legate de siguranţa în mediul online. Vulnerabilităţile curente sunt legate, în primul rând, de datele personale, viaţa privată, libertatea de exprimare online, libertatea de întrunire online, manifestările discursului de ură, incitarea la violenţă sau discriminare, siguranţa copiilor, traficul de droguri etc.

La nivel global se fac eforturi pentru reglementarea activităţii în mediul online. În acest scop apar concepte noi, cum ar fi drepturile digitale, de a căror protejare se ocupă deja organismele internaţionale. Astfel, în anul 2020, Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU (Comentariul General 37) a subliniat necesitatea protejării libertăţii de întrunire, indiferent de locul în care se desfăşoară (în public, privat, offline sau online ori o combinaţie dintre acestea).

Deficienţele serviciilor de OSP privind siguranţa în mediul online

Raportul de monitorizare a întrunirilor online din Republica Moldova din anul 2021¹⁹ identifică deficienţe în modul de gestiune de către angajaţii Poliţiei a întrunirilor din mediul online şi recomandă instruirea angajaţilor de ordine publică pentru a putea aplica standardele internaţionale în domeniul întrunirilor digitale.

________________________

¹⁹ https://promolex.md/wp-content/uploads/2021/11/Raport-de-monitorizare-a-%C3%AEntrunirilor-publice-online-2.pdf.

Internetul este un spaţiu public, iar în acest sens instituţiile publice trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru siguranţa şi protecţia populaţiei la fel ca în mediul fizic. La nivelul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne responsabile de OSP există puţine competenţe şi capacităţi care vizează mediul online. În primul rând, nu există o înţelegere clară privind amploarea şi natura provocărilor pentru securitatea şi ordinea publică care vin din mediul online şi care sunt diferite de provocările care ţin de criminalitatea informatică. În al doilea rând, majoritatea angajaţilor nu au cunoştinţele necesare în domeniul digital pentru a putea gestiona situaţiile emergente. Şi nu în ultimul rând, instrumentele legale şi tehnice ale serviciilor de OSP nu au fost ajustate la tendinţele generale de digitalizare.

Conform fişei tematice Discursul de ură şi instigare la discriminare²⁰, în perioada anilor 2018-2021, în Republica Moldova au fost identificate 1 950 de cazuri de discurs de ură, cu peste 48 de milioane de vizualizări în mediul online. Autorităţile publice, inclusiv Inspectoratul General al Poliţiei, nu colectează date dezagregate privind discursul de ură şi infracţiunile motivate de prejudecată. În acest context, pentru prevenirea şi combaterea discursului de ură, inclusiv în mediul online, autorii recomandă Inspectoratului General al Poliţiei să dezvolte un sistem de colectare a datelor dezagregate pentru a oferi informaţii relevante asupra cazurilor, a formei şi a motivelor care au stat la baza discursului de ură şi a soluţiei aplicate, iar aceste informaţii să fie puse periodic la dispoziţia publicului. De asemenea, Inspectoratul General al Poliţiei ar trebui să dezvolte instrumente interne (regulamente, instrucţiuni, ghiduri) pentru eficientizarea procesului de identificare şi sancţionare a discursului de ură şi a infracţiunilor motivate de prejudecată.

________________________

²⁰ https://promolex.md/wp-content/uploads/2021/11/Fi%C8%99a_tematic%C4%83_DU_2018-2021_RO.pdf.

Nesoluţionarea încălcărilor de ordine şi securitate publică în mediul online va duce la impunitate şi la înmulţirea unor astfel de comportamente. În lipsa unui răspuns coerent şi sistematic din partea serviciilor de ordine publică, mediul online nu va fi protejat în egală măsură cu alte spaţii publice, iar o serie de încălcări care se produc cu precădere în mediul online vor scăpa din vizorul forţelor de ordine. În timp, fenomenele s-ar putea amplifica, iar serviciile publice vor fi depăşite de situaţie şi nu vor avea structura, expertiza şi instrumentele necesare dezvoltate pentru a face faţă provocărilor.

Capitolul III

OBIECTIVE GENERALE

Obiectivele generale ale Programului derivă din Strategia de dezvoltare a domeniului afacerilor interne pentru anii 2022-2030 şi contribuie direct la realizarea obiectivelor şi indicatorilor de evaluare ai Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", fiind următoarele.

1. SPORIREA SIGURANŢEI POPULAŢIEI LA DOMICILIU,

ÎN COMUNITATE ŞI ÎN SPAŢIILE PUBLICE

Realizarea acestui obiectiv va contribui la atingerea unor rezultate tangibile, orientate asupra societăţii, prin sporirea percepţiei de siguranţă generală în ţară şi creşterea nivelului de încredere al societăţii în Poliţie. Esenţială va fi şi contribuţia în diminuarea numărului persoanelor din grupurile vulnerabile care nu se simt în siguranţă în locurile publice. În esenţă, la prima etapă de implementare va fi asigurată creşterea numărului de echipe de patrulare şi reacţionare operativă pentru garantarea unui răspuns prompt tuturor apelurilor de urgenţă. Un alt pas va fi integrarea şi dezvoltarea surselor de date, care vor servi drept suport la luarea deciziilor, în baza unor produse analitice, confirmate de evoluţiile ce au loc la nivel teritorial.

Totodată, va continua implementarea şi se va asigura extinderea conceptului de activitate poliţienească comunitară, pentru diminuarea ratei infracţiunilor ce atentează la viaţa şi sănătatea persoanei, inclusiv a celor comise în sfera relaţiilor familiale.

2. ALINIEREA SERVICIILOR DE ORDINE ŞI SECURITATE PUBLICĂ

LA ABORDAREA BAZATĂ PE DREPTURILE OMULUI

Asigurarea respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reprezintă o prioritate-cheie pentru autorităţile din cadrul sistemului afacerilor interne. În acest context, obiectivul va proiecta soluţii şi rezultate direcţionate spre diminuarea cazurilor de tortură, tratamente inumane şi degradante, exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, vătămare intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii, constrângerea de a face declaraţii şi privaţiunea ilegală de libertate.

Totodată, vor fi evaluate şi ajustate cadrul normativ, precum şi procesele pentru conformarea condiţiilor, procedurilor şi practicilor din sistemul Ministerului Afacerilor Interne la standardele internaţionale privind aplicarea măsurilor privative şi nonprivative de libertate. Vor fi create condiţii şi asigurată garantarea respectării drepturilor persoanelor în cadrul procedurilor desfăşurate de Poliţie.

3. CREŞTEREA SIGURANŢEI ÎN TRAFIC PE DRUMURILE PUBLICE

Traficul rutier în Republica Moldova prezintă riscuri semnificative pentru viaţa şi sănătatea populaţiei, iar accidentele rutiere reprezintă o cauză majoră a deceselor şi a traumatismelor în rândul persoanelor implicate în trafic. În acest sens, realizarea obiectivului va contribui la diminuarea numărului persoanelor decedate ca urmare a accidentelor de circulaţie rutieră, precum şi a accidentelor rutiere.

Pentru realizarea obiectivului, va fi ajustat cadrul normativ privind simplificarea mecanismelor de constatare a contravenţiilor din domeniul circulaţiei rutiere, precum şi dezvoltarea procedurilor de fixare digitalizată a accidentului rutier, cu lărgirea spectrului de date colectate la faţa locului şi înregistrarea acestora în sistemul informaţional şi dezvoltarea soluţiilor IT pentru domeniul circulaţiei rutiere.

De asemenea, procedurile standard de operare vor fi revizuite şi ajustate la noile necesităţi şi tendinţe, iar principiile de patrulare rutieră pe traseele naţionale vor fi ajustate în baza analizei datelor şi riscurilor identificate în traficul rutier. Accent se va pune şi pe asigurarea unei educaţii timpurii privind siguranţa rutieră, bazată pe o analiză a riscurilor, a grupurilor-ţintă şi a categoriilor de vârstă vulnerabilă.

Cele trei obiective generale proiectează soluţii la provocările majore pentru siguranţa publică, care au fost identificate în urma analizei problemelor care afectează populaţia, bazate pe studierea domeniilor care vizează siguranţa la domiciliu, în comunitate şi în spaţiile publice, cauzele siguranţei precare în traficul rutier, condiţiile care favorizează încălcarea drepturilor populaţiei de către structurile de ordine publică, precum şi ameninţările emergente legate de utilizarea tehnologiilor digitale.

Intervenţiile asupra problemelor identificate vizează atât cadrul normativ, cultura organizaţională, normele sociale, cât şi mecanismele de control al intervenţiilor. Respectivele intervenţii au fost prioritizate în funcţie de gravitatea şi impactul nesoluţionării problemelor.

Pentru fiecare obiectiv general au fost stabilite ţinte, inclusiv în concordanţă cu SND "Moldova Europeană 2030", precum şi SDDAI. Suplimentar, pentru atingerea acestora, au fost stabilite obiective specifice, care sunt reflectate în următorul capitol.

Capitolul IV

OBIECTIVE SPECIFICE

Operaţionalizarea obiectivelor generale ale Programului va fi realizată prin intermediul obiectivelor specifice incluse în tabelul 8.

Capitolul V

IMPACT

Prezentul Program urmăreşte să genereze mai multă siguranţă pentru oameni în toate mediile şi situaţiile în care îşi desfăşoară activităţile: acasă, pe stradă, în locurile publice, în traficul rutier sau online, în orice timp de zi sau noapte. Pentru ca acest impact să se producă, în cadrul prezentului Program au fost proiectate intervenţii care vor avea ca efect modernizarea şi capacitarea serviciilor de ordine şi securitate publică, cu accente pe creşterea calităţii serviciilor oferite şi apropierea de populaţie.

Prin reorganizarea structurilor subdiviziunilor de ordine şi securitate publică, cu separarea clară a rolurilor şi responsabilităţilor, cu eficienţa sporită a resurselor publice utilizate rezultată din reorganizare, se va obţine redistribuirea teritorială a forţelor de ordine publică şi, respectiv, va fi diminuat timpul de reacţionare la apelurile de urgenţă. Astfel, va fi sporit sentimentul de securitate publică, inclusiv în zonele rurale mai îndepărtate de centrele raionale.

Pe parcurs, vor fi actualizate şi uniformizate cele mai importante proceduri aplicabile pentru procesele desfăşurate de serviciile de ordine şi securitate publică, ceea ce va duce la uniformizarea activităţii serviciilor de OSP în limitele cerinţelor legale. În consecinţă, va fi generată mai multă calitate şi predictibilitate pentru populaţie, iar angajaţii de ordine publică vor avea la dispoziţie repere procedurale clare, care să-i ajute să intervină corect în fiecare situaţie previzibilă în practică.

Alinierea tuturor proceselor şi procedurilor la cele mai bune practici internaţionale, cu respectarea abordării bazate pe drepturile omului, va reduce la minimum eventualitatea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi posibilitatea unor situaţii în care viaţa şi sănătatea persoanei să aibă de suferit ca urmare a intervenţiilor forţelor de ordine. Profesionalismul sporit al subdiviziunilor de ordine şi securitate publică va genera un nivel înalt de mulţumire şi satisfacţie în rândul societăţii şi, respectiv, diminuarea cazurilor de abuz în serviciu.

În acelaşi timp, acţiunile planificate urmăresc schimbarea sub aspect calitativ a modalităţii de operare a forţelor de ordine – de la o manieră reactivă la o manieră proactivă pentru toate nivelurile de activitate. Această schimbare presupune extinderea culturii analitice bazate pe informaţii, pentru a servi ca bază pentru deciziile de toate nivelurile (operaţional, tactic şi strategic). În timp, această abordare va genera un răspuns imediat şi prompt la ameninţările emergente pentru siguranţa fiecărei persoane şi pentru ordinea şi securitatea publică, în general. Pe de altă parte, acţiunile prezentului Program pun bazele pentru o cultură organizaţională a serviciilor de ordine şi securitate publică orientată spre necesităţile şi aşteptările populaţiei. În acest scop, vor fi promovate principiile activităţii poliţieneşti comunitare, vor fi dezvoltate abilităţile şi instrumentele de comunicare pentru apropierea angajaţilor de comunitate şi consolidarea încrederii reciproce. Complementar, vor fi dezvoltate mecanisme pentru interacţiunea dintre serviciile de ordine publică şi grupurile vulnerabile ale societăţii, astfel încât să crească accesibilitatea serviciilor pentru toate grupurile sociale. În timp, se va schimba modalitatea de comunicare şi interacţiune dintre serviciile de ordine publică şi populaţie. Comunităţile, în general, şi grupurile sociale vulnerabile, în special, vor beneficia de mai multă atenţie din partea serviciilor de ordine şi securitate publică şi vor începe să construiască relaţii bilaterale pe bază de încredere reciprocă.

Îmbunătăţirea nivelului de dotare a condiţiilor de activitate ale serviciilor de ordine şi securitate publică este o condiţie indispensabilă pentru a creşte calitatea intervenţiilor şi asigurarea schimbărilor propuse. Populaţia va beneficia de un serviciu modern, care va oferi un răspuns eficient, prompt, va avea parte de mai multă transparenţă şi va consuma mai puţin timp pentru procedurile specifice activităţii de ordine şi securitate publică.

Totodată, pentru producerea impactului dorit este necesară implementarea Programului complementar Strategiei de dezvoltare în domeniul afacerilor interne pentru anii 2022-2030. Acesta este orientat spre îmbunătăţirea sistemului de pregătire şi management al resurselor umane din sistemul afacerilor interne, consolidarea integrităţii angajaţilor şi digitalizarea proceselor şi implementarea ultimelor tehnologii în fiecare etapă a activităţii. Combinate, acestea vor contribui la creşterea nivelului de profesionalism, motivaţie şi, respectiv, la reducerea timpului de reacţionare, la scurtarea procedurilor legale şi la eliminarea dublărilor în activitatea de documentare, care, în prezent, consumă mult din timpul şi resursele oamenilor care vin în contact cu subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne.

Capitolul VI

COSTURI

Din perspectiva finanţării, prezentul Program urmează a fi bazat pe principiile de sinergie şi complementaritate dintre resursele financiare publice şi cele atrase, inclusiv de la partenerii de dezvoltare. O parte din obiectivele şi acţiunile propuse pentru realizarea prezentului Program vor fi acoperite din sursele financiare planificate în Cadrul bugetar pe termen mediu 2022-2025, precum şi din contul şi în limitele alocaţiilor prevăzute în aceste scopuri în bugetele autorităţilor şi instituţiilor responsabile de implementare.

Valoarea estimativă a resurselor financiare necesare pentru implementarea prezentului Program pe parcursul anilor 2022-2025, constituie 1 090 553,3 mii lei.

Potrivit pct.1 lit.f) din Ordinul ministrului finanţelor nr.208/2015 privind clasificaţia bugetară", anexa nr.7, prin care au fost aprobate programele şi subprogramele, Programul "Afaceri interne" este constituit din 7 subprograme:

• Politici şi management în domeniul afacerilor interne;

• Ordine şi siguranţă publică;

• Migraţie şi azil;

• Trupe de carabinieri;

• Servicii de suport în domeniul afacerilor interne;

• Managementul frontierei;

• Cercetări ştiinţifice aplicate în domeniul afacerilor interne.

Pentru implementarea documentului de politici publice costurile financiare urmează a fi acoperite de subprogramele 35.02 "Ordine şi siguranţă publică" şi 35.04 "Trupe de carabinieri" ale Programului "Afaceri Interne".

Capitolul VII

SURSA DE FINANŢARE

Calculele arată că suma totală necesară pentru realizarea acţiunilor planificate constituie 1 090 553,3 mii lei, din care 1 056 117,4 mii lei urmează a fi acoperite din bugetul Ministerului Afacerilor Interne, 33635,9 mii lei vor fi acoperite din asistenţă externă, iar 800,0 mii lei – în cadrul Programului activităţilor de reintegrare a ţării pentru anul 2022.

Finanţarea acţiunilor prevăzute în Planul de acţiuni pentru implementarea prezentului Program se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în bugetele autorităţilor publice responsabile de realizarea obiectivelor şi implementarea acţiunilor planificate şi prevăzute anual în bugetul de stat, precum şi din alte surse conform actelor normative.

Preponderent, sumele prevăzute pentru realizarea acţiunilor au fost propuse în procesul elaborării Cadrului bugetar pe termen mediu. Costurile măsurilor cu acoperire din bugetul statului se vor ajusta anual, în funcţie de disponibilul de mijloace prevăzute în cadrul bugetar pe termen mediu pentru perioadele respective.

Adiţional, vor fi identificate şi sursele externe de finanţare pentru realizarea integrală a activităţilor planificate.

Astfel, proiectul "Crearea Centrului de justiţie familială", finanţat de Ambasada SUA în Moldova, se află în proces de implementare (costul total al proiectului– 1 441 071,16 dolari).

Suplimentar, instruirile în domeniul combaterii infracţiunilor motivate de prejudecată, egalitate şi nondiscriminare sunt organizate în cadrul proiectelor "Consolidarea accesului la justiţie pentru victimele discriminării, infracţiunilor generate de ură şi discursurilor de instigare la ură", cofinanţat de Uniunea Europeană şi de Consiliul Europei şi pus în aplicare de Consiliul Europei în cadrul Parteneriatului pentru Buna Guvernare II (costul total al proiectului care acoperă necesităţile mai multor instituţii – 940 000,00 euro) şi Proiectul Consiliului Europei "Consolidarea egalităţii şi diversităţii în Republica Moldova", finanţat de către Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Ţărilor de Jos (costul total al proiectului care acoperă necesităţile mai multor instituţii – 300 000,00 euro).

De asemenea, prezentul Program urmează a fi implementat din alte surse externe, cu suma estimată de 6255,5 mii lei, cu suportul proiectului "Programului suedez privind reforma Poliţiei pentru anii 2023-2025", care vizează consolidarea parteneriatului Comunitate – Poliţie, îmbunătăţirea tacticilor şi metodelor de instruire a poliţiştilor, creşterea capacităţii Poliţiei prin prisma oportunităţilor egale de leadership, finanţat de către Regatul Suediei, precum şi prin intermediul proiectelor partenerilor de dezvoltare (Oficiul Consiliului Europei, Delegaţia Uniunii Europene, Misiunea Înalţilor Consilieri ai Uniunii Europene, Centrul de Drept al Femeilor UN Women Moldova, Oficiul ONU pentru Droguri şi Crimă, Fundaţia Soros Moldova, Alianţa Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilităţi din RM Alianţa "Infonet", Asociaţia Nevăzătorilor din Moldova, Asociaţia Surzilor din Republica Moldova, Asociaţia "Motivaţie", Alianţa Organizaţiilor pentru Persoane cu Dizabilităţi din RM, Centrul de Informaţii "GenderDocM", Centrul Naţional al Romilor, Coaliţia "Vocea romilor", Automobil Club din Moldova etc.).

Capitolul VIII

RISCURI DE IMPLEMENTARE

Capitolul IX

AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

Rolurile în realizarea părţii operaţionale a prezentului Program sunt stabilite pentru fiecare acţiune în parte. Prima instituţie indicată va coordona implementarea acţiunii, urmată de instituţiile care contribuie la realizarea acesteia.

Astfel, în procesul elaborării şi implementării prezentului Program sunt implicate/vizate următoarele autorităţi şi organizaţii ai societăţii civile.

Capitolul X

PROCEDURI DE RAPORTARE

Implementarea prezentului Program de ordine şi securitate publică se va realiza în conformitate cu Planul de acţiuni privind implementarea acestuia pentru anii 2022-2025, în două etape:

1) etapa I – anii 2022-2023;

2) etapa a II-a – anii 2024-2025.

Procesul de monitorizare şi raportare se va realiza pe parcursul perioadei de implementare a prezentului Program, în vederea stabilirii gradului de realizare a acţiunilor, de conformitate a acţiunilor întreprinse cu cele planificate, a identificării cauzelor nerealizării în termen a acţiunilor planificate şi a modificărilor pentru îmbunătăţirea procesului de implementare.

Rezultatele implementării vor fi incluse în raportul de progres, care se elaborează anual de către Ministerul Afacerilor Interne, în baza informaţiilor prezentate de către autorităţile/instituţiile responsabile de implementare.

În cazul acţiunilor cu mai mulţi responsabili de implementare, rolul de coordonator/executor primar al implementării îi revine primei autorităţi/instituţii indicate. Executorul primar va generaliza informaţiile executorilor secundari şi o va prezenta în termenele stabilite Ministerului Afacerilor Interne. Rapoartele de progres trebuie să ofere inclusiv date cantitative cu privire la progresul realizării obiectivelor specifice şi a indicatorilor de rezultat.

Procesul de evaluare a implementării prezentului Program va fi desfăşurat pentru formularea unei imagini obiective bazate pe relevanţa, efectivitatea, eficienţa, durabilitatea şi impactul prezentului Program pe termen mediu. Activităţile de evaluare privind implementarea prezentului Program vor fi realizate după cum urmează:

1) raport de evaluare intermediară pentru 2 ani – după prima etapă de implementare (la mijlocul termenului);

2) raport de evaluare finală pentru 4 ani – după finalizarea perioadei de realizare a Programului.

Rapoartele de evaluare vor conţine:

1) Sumarul executiv (descrierea scopului şi obiectivelor prezentului Program, rezultatele obţinute în procesul de implementare, concluziile şi recomandările principale);

2) Introducere (descrierea succintă a prezentului Program, a scopului evaluării, a metodelor de evaluare şi a constrângerilor în procesul de evaluare);

3) Constatări (prezentarea detaliată a rezultatelor evaluării în conformitate cu criteriile de relevanţă, eficacitate, eficienţă, durabilitate şi, în cazul evaluării finale, impactul Programului);

4) Concluzii (descrierea succintă a concluziilor făcute în baza evaluării);

5) Recomandări (descrierea activităţilor recomandate pentru îmbunătăţirea situaţiei din domeniul sau subdomeniul inclus în prezentul Program şi a documentului propriu-zis, în cazul evaluării intermediare).

Rapoartele de evaluare internă vor fi elaborate de Ministerul Afacerilor Interne, cu suportul autorităţilor/instituţiilor responsabile de implementarea prezentului Program.

În cazul în care evaluarea intermediară atestă devieri de la activităţile planificate (acţiunile, indicatorii de rezultat şi monitorizare), raportul evaluării intermediare poate constitui temei pentru iniţierea procesului de modificare a Planului de acţiuni privind implementarea prezentului Program.

Este salutabilă implicarea societăţii civile în aprecierea nivelului de atingere a obiectivelor documentului de politici. Rapoartele alternative reprezintă un indicator important în procesul evaluării impactului documentului de politici asupra populaţiei şi sursă de informaţii necesare orientării corecte a acţiunilor autorităţilor implementatoare.

La sfârşitul fiecărei perioade de raportare şi evaluare vor fi întreprinse măsurile de diminuare a riscurilor reflectate la compartimentul riscuri de implementare, precum şi cele de remediere a deficienţelor apărute pe parcursul implementării obiectivelor/acţiunilor.

În scopul asigurării transparenţei procesului de implementare a prezentului Program,rapoartele anuale de monitorizare, precum şi rapoartele intermediare şi finale de evaluare vor fi publicate pe pagina web oficială a Ministerului Afacerilor Interne. Totodată, se va asigura mediatizarea progreselor pentru publicul larg, precum şi diseminarea informaţiilor relevante populaţiei şi partenerilor.

PLANUL DE ACŢIUNI

privind implementarea Programului de ordine şi

securitate publică pentru anii 2022-2025