379/25.04.2018 Hotărîre cu privire la controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la controlul de stat asupra activităţii

de întreprinzător în baza analizei riscurilor

nr. 379  din  25.04.2018

 (în vigoare 27.04.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 133-141 art. 421 din 27.04.2018

* * *

Notă: În tot cuprinsul hotărârii, textul "Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător", la orice formă gramaticală, se substituie cu textul "Legea nr.131/2012 privind controlul de stat", la forma gramaticală corespunzătoare" conform Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024

În scopul executării prevederilor art.XXVII alin.(4) liniuţa a treia şi a cincea din Legea nr.230 din 23 septembrie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.369-378, art.755), art.5¹ alin.(1), art.16 alin.(2) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.181-184, art.595), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Metodologia generală privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor, conform anexei nr.1;

2) Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare aplicate în cadrul controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător, conform anexei nr.2.

2. Prezenta hotărîre nu se aplică controalelor de stat prevăzute la art.1 alin.(4) lit.b) – e) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat, inclusiv controlul vamal ulterior prin audit postvămuire.

3. Organele de control, în termen de pînă la o lună de la data intrării în vigoare a prezentei hotărîri, vor revizui metodologiile sectoriale în conformitate cu Metodologia generală privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor.

4. Hotărîrea Guvernului nr.694 din 5 septembrie 2013 "Cu privire la aprobarea Metodologiei generale de planificare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei criteriilor de risc" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.198-204, art.796) se abrogă.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.379 din 25 aprilie 2018

METODOLOGIA GENERALĂ

privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător

în baza analizei riscurilor

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. În scopul creşterii obiectivităţii, eficienţei şi fiabilităţii deciziilor privind efectuarea controalelor, precum şi al utilizării corecte a resurselor de efectuare a controlului, al eficientizării controlului şi supravegherii de stat a activităţii de întreprinzător, implicit al majorării beneficiului public prin maximizarea randamentului activităţii organelor de control, se impune planificarea şi efectuarea activităţii de control în baza analizei riscurilor conform Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

Metodologia generală privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor (în continuare – Metodologie) se aplică corespunzător la elaborarea metodologiilor sectoriale de efectuare a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor pentru domeniile de activitate atribuite în competenţa organelor de control.

Prezenta Metodologie se aplică cu respectarea prevederilor art.1 alin.(3) şi (5) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.

2. Esenţa metodologică a controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor rezidă în distribuirea acestora conform celor mai importante criterii de risc relevante domeniului de control atribuit şi în acordarea punctajului corespunzător după o scară prestabilită, raportat la ponderea fiecărui criteriu, în funcţie de relevanţa sa pentru nivelul general de risc. Aplicarea punctajelor aferente fiecărui criteriu se efectuează pentru fiecare persoană supusă controlului/unitate controlată şi este urmată de elaborarea clasamentului acestora în funcţie de punctajul obţinut, în corespundere cu nivelul individual de risc estimat. Analiza riscurilor se utilizează pentru alegerea acţiunilor adecvate dintre mai multe acţiuni alternative.

3. Nivelul de risc estimat pentru fiecare persoană/unitate supusă controlului determină nivelul frecvenţei şi intensităţii acţiunilor de control ce se aplică acesteia. Pentru a asigura acoperirea, dar şi delimitarea clară a domeniilor de competenţă ale organelor de control, la metodologiile sectoriale se anexează lista domeniilor şi/sau subdomeniilor de activitate, conform Clasificatorului activităţilor din economia Moldovei (CAEM).

4. Organul de control aplică analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în următoarele situaţii:

1) la planificarea anuală a controalelor;

2) la luarea deciziei privind efectuarea unui control inopinat;

3) la identificarea soluţiei optime cu privire la plîngerea depusă la organul de control sau la informaţiile privind încălcarea legislaţiei care au devenit cunoscute organului de control;

4) la elaborarea listelor de verificare şi la stabilirea cerinţelor de reglementare care trebuie incluse în lista de verificare;

5) în cazul planificării strategice a activităţii sale de control;

6) în alte situaţii referitoare la decizii în domeniul controlului asupra activităţii de întreprinzător.

Analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în situaţiile prevăzute la subpct.1) şi 5) se realizează conform prevederilor capitolului II.

Analiza riscurilor în baza criteriilor de risc în situaţiile prevăzute la subpct.2)–4) şi 6) poate fi realizată conform prevederilor capitolului II aplicate corespunzător sau conform unor metode specifice aprobate de organul de control, cu respectarea prezentei Metodologii.

În actul administrativ al organului de control cu privire la situaţiile prevăzute la subpct.1) - 6) se indică criteriile de risc utilizate la luarea deciziei şi modul în care acestea au fost luate în considerare.

Dacă acelaşi criteriu de risc este utilizat pentru efectuarea analizei riscurilor în mai multe situaţii dintre cele indicate la subpct.1) - 6) referitoare la acelaşi domeniu de activitate supus controlului, pot fi utilizate aceleaşi punctaje, ponderi şi formule de raportare a riscurilor la persoanele supuse controlului ca la planificarea anuală a controalelor.

Capitolul II

PLANIFICAREA CONTROALELOR ÎN BAZA ANALIZEI RISCURILOR

Secţiunea 1

Criteriile de risc

5. Elementele procesului de analiză a riscurilor (criteriile de risc, descrierea criteriilor de risc, atribuirea punctajului şi ponderii) se bazează pe prevederile art.3 alin.(3) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat, precum şi pe:

1) datele ştiinţifice disponibile;

2) analiza informaţiilor privind riscurile, incidentele/accidentele stabilite de organul de control sau de instituţii conexe;

3) practicile relevante ale altor state.

6. Criteriul de risc însumează un set de însuşiri ale subiectului şi/sau obiectului pasibil de control sau de circumstanţe referitoare la raporturile anterioare ale persoanei supuse controlului cu organul de control, ale căror existenţă şi intensitate pot indica probabilitatea de a cauza daune vieţii şi sănătăţii oamenilor, mediului înconjurător, securităţii naţionale, ordinii publice în urma activităţii persoanei supuse controlului şi gradul acestor daune.

7. Criteriile de risc reflectă probabilitatea apariţiei prejudiciului şi/sau mărimea acestuia.

8. La stabilirea probabilităţii apariţiei prejudiciului pot fi utilizate următoarele criterii de risc generale:

1) domeniul activităţii economice;

2) metoda de producţie;

3) istoricul conformităţii sau neconformităţii cu prevederile legislaţiei, dar şi cu prescripţiile organului de control;

4) existenţa sistemelor interne de management al calităţii;

5) data ultimului control.

La stabilirea mărimii prejudiciului pot fi utilizate următoarele criterii de risc generale:

1) dimensiunea unităţii de producţie;

2 dimensiunea operaţiunii economice;

3) volumul producţiei;

4) locaţia unităţii care constituie obiect al controlului;

5) domeniul activităţii economice;

6) metoda de producţie;

7) numărul de persoane angajate.

Criteriile de risc indicate la alineatul întîi se utilizează în funcţie de specificul domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor domeniului respectiv.

9. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de risc decît cele indicate la pct.8, particulare obiectului controlului, persoanelor supuse controlului şi raporturilor anterioare ale acestora cu organul de control.

10. Criteriile de risc stabilite trebuie să respecte următoarele principii:

1) să fie relevante scopului activităţii organului de control;

2) să acopere toate întreprinderile pasibile controlului efectuat de către organul de control ce le aplică. Criteriile alese trebuie să fie relevante activităţii şi/sau însuşirilor persoanelor supuse controlului şi/sau bunurilor utilizate/produse de acestea;

3) să fie bazate pe informaţie certă, veridică şi accesibilă. În primul rînd vor fi alese criteriile care acordă posibilitatea de atribuire a gradului de risc unei persoane/unităţi concrete, în baza unei informaţii valorice (statistice) ce poate fi obţinută, ori de cîte ori este necesar, din surse exterioare care nu ţin nici de activitatea organului de control, nici de datele furnizate direct de întreprindere;

4) să poată fi ierarhizate conform ponderii şi intensităţii riscului pe care îl reflectă;

5) să fie raportate la caracterul multidimensional al izvoarelor de risc: este esenţial să nu se suprapună şi să fie alese cele ce ţin de subiect, obiect şi de raporturile anterioare cu organul de control.

11. Criteriile de risc utilizate în mod obligatoriu, indiferent de specificul fiecărui domeniu de control, sînt următoarele:

1) domeniul activităţii economice;

2) subiectul controlat (în acest caz se utilizează un criteriu de risc ce se referă la subiect şi reflectă mărimea acestuia; de exemplu în funcţie de domeniul de control, poate fi ales volumul de vînzări, cifra de afaceri, numărul de angajaţi, volumul producţiei sau un alt criteriu specific subiectului, inclusiv avînd în vedere specificul subiectului determinat de domeniul de activitate etc.);

3) istoricul conformităţii sau neconformităţii cu prevederile legislaţiei, dar şi cu prescripţiile organului de control.

Secţiunea a 2-a

Gradarea intensităţii riscului

12. Fiecare criteriu de risc se repartizează pe grade/niveluri de intensitate/severitate, punctate conform valorii gradului de risc. Scara valorică este cuprinsă între 1 şi 5, unde 1 reprezintă gradul minim şi 5 gradul maxim de risc.

În cazul în care nu există date sau informaţii care să permită aprecierea gradului/nivelului de intensitate/severitate a criteriului de risc în raport cu persoana supusă controlului, se acordă punctajul maxim. După efectuarea primului control cu utilizarea acestui criteriu de risc, organul de control revizuieşte punctajul acordat în funcţie de datele şi informaţiile acumulate în cadrul controlului.

13. În descrierea fiecărui criteriu de risc, acordarea punctelor este urmată de explicarea circumstanţelor pentru fiecare nivel de risc, ceea ce permite identificarea nivelului de risc al fiecărei entităţi/unităţi economice.

Exemplu

Pentru evaluarea riscului în domeniul siguranţei alimentare, producţia de produse alimentare ar putea fi utilizată ca unul dintre criteriile de risc. Pe scara de la 1 la 5, se acordă 1 punct pentru producţia de 50 kg de produse din carne, 2 puncte – pentru producţia de 50-100 kg etc.

14. La acordarea cifrelor valorice se ţine cont de ponderea fiecărui grad/nivel de risc în cadrul criteriului de risc şi de uniformitatea trecerii de la un nivel de risc la altul, astfel încît să fie reflectat un conţinut complet şi relevant al nivelurilor de risc posibile: de la nivelul minim la nivelul maxim de risc.

15. Pentru criteriile de risc obligatorii, punctajele pot fi acordate în felul următor:

1) domeniul şi/sau subdomeniul activităţii economice

Raţionamentul general: domeniul de activitate economică este unul dintre cei mai importanţi factori care indică asupra probabilităţii şi mărimii prejudiciului. Activităţile economice diferă foarte mult în funcţie de caracteristicile lor inerente (echipamentele şi procesele utilizate, nevoia de muncă manuală, tipurile de produse realizate). De exemplu, în ceea ce priveşte sănătatea şi protecţia muncii, activităţile economice diferă în funcţie de metodele şi echipamentul utilizat, necesitatea lucrului fizic, expunerea la condiţiile meteorologice, substanţele chimice, executarea lucrărilor la înălţime sau în excavaţii. De aceea probabilitatea şi mărimea prejudiciului cauzat sănătăţii şi protecţiei lucrătorilor este diferită.

Exemplu

2) istoricul conformităţii sau neconformităţii cu prevederile legislaţiei, dar şi cu prescripţiile organului de control

Raţionamentul general: lipsa încălcărilor sau, după caz, caracteristicile neconformităţilor existente la data ultimului control efectuat indică predispunerea antreprenorului la respectarea legii şi, respectiv, riscul scăzut de încălcare a acesteia. Pe cînd existenţa încălcărilor şi caracteristicile neconformităţilor existente la data ultimului control efectuat indică un grad de risc înalt.

Exemplu

O altă modalitate de atribuire a punctelor este acordarea acestora prin utilizarea sistemului de punctare din lista de verificare aplicabilă în cadrul controlului. Sistemul de punctare folosit în lista de verificare se bazează pe principiul: pentru încălcări mai grave se acordă un număr mai mare de puncte. Fiecare listă de verificare trebuie să conţină un tabel care atribuie puncte persoanei supuse controlului, acordate după încheierea controlului, pe o scară de la 1 la 5.

Secţiunea a 3-a

Ponderarea criteriilor

16. Fiecărui criteriu de risc i se stabileşte ponderea în raport cu toate criteriile selectate, luînd în calcul importanţa criteriului respectiv pentru domeniul specific de control. Astfel, aceleaşi criterii pot avea relevanţă (şi pondere) diferită în funcţie de domeniul de control.

17. La determinarea ponderii fiecărui criteriu se va ţine cont de:

1) scopul, atribuţiile şi domeniul de activitate al organului de control;

2) influenţa criteriului ales asupra probabilităţii prejudiciului potenţial ce se doreşte a fi evitat şi a mărimii acestuia;

3) multidimensionalitatea izvoarelor de risc, ponderîndu-se corespunzător criteriile ce ţin de diferite aspecte (subiect, obiect, raporturi anterioare).

18. Ponderea pentru fiecare criteriu de risc se determină în fracţii zecimale, astfel încît ponderea sumată a tuturor criteriilor să constituie o unitate. Acordarea ponderii mai mari unui criteriu va impune diminuarea ponderii pentru alte criterii. Spre exemplu: dacă sînt alese cinci criterii, toate ar putea avea ponderea a cîte 0,2 fiind egale sau, dacă importanţa a cel puţin unui criteriu este mai mare, ponderea acestuia va fi mai mare, iar a celorlalte trei va descreşte corespunzător.

Exemplu

19. Pentru toate domeniile specifice de control, ponderea sumată a cel puţin două dintre criteriile de risc obligatorii stabilite la pct.11 nu poate fi mai mică de 0,5, iar fiecare criteriu din totalitatea celor stabilite nu poate avea o pondere mai mică de 0,1.

Este obligatorie revizuirea periodică a ponderilor atribuite fiecărui criteriu de risc ca urmare a controalelor anterioare în funcţie de noile date disponibile şi de actualizarea informaţiei colectate. În cazul în care un criteriu îşi pierde în timp din relevanţă, se recomandă scăderea consecutivă a ponderii acestuia în raport cu celelalte criterii utilizate. Revizuirea trebuie să se efectueze pe baza prevederilor pct.5.

Secţiunea a 4-a

Aplicarea criteriilor de risc în raport

cu persoanele supuse controlului

20. După ce au fost determinate criteriile de risc concrete ce vor fi utilizate şi ponderea acestora, criteriile se aplică în raport cu fiecare subiect potenţial al controlului, stabilindu-se media ponderată a gradelor specifice de risc în baza următoarei formule:

R_g = (w₁R₁ + w₂R₂ + ... + w_nR_n) x 200

sau

unde:

R_g – gradul de risc global asociat cu subiectul potenţial al controlului;

1, 2, n – criteriile de risc;

w – ponderea fiecărui criteriu de risc (suma ponderilor individuale va fi egală cu o unitate);

R – gradul de risc atribuit fiecărui criteriu.

21. În urma aplicării formulei stabilite la pct.20, riscul global va primi valori între 200 şi 1000 de unităţi, persoanele care obţin 200 de unităţi fiind asociate cu cel mai mic risc.

22. Subiecţii controlului sînt clasificaţi în funcţie de punctajul obţinut în urma aplicării formulei, în fruntea clasamentului fiind plasate persoanele care au acumulat punctajul maxim. Acestea sînt asociate cu un risc mai înalt şi urmează a fi supuse controlului în mod prioritar.

22¹. Unul şi acelaşi organ de control nu este în drept să efectueze controlul planificat mai mult decât o dată într-un an calendaristic asupra uneia şi aceleiaşi persoane sau asupra unuia şi aceluiaşi obiect al controlului în cazul în care persoana deţine mai multe obiecte distincte, amplasate separat de sediu şi de alte obiecte, cu excepţia cazurilor în care se impune o frecvenţă mai înaltă a controalelor în funcţie de particularităţile sezoniere într-un domeniu de control, de resursele disponibile şi de graficul de lucru pe parcursul anului, conform metodologiei sectoriale de planificare a controlului în baza criteriilor de risc, aplicată domeniului de control în cauză.

[Pct.22¹ introdus prin Hot.Guv. nr.457 din 16.07.2025, în vigoare 21.09.2025]

23. În baza clasamentului, organul de control întocmeşte proiectul planului anual al controalelor, pe care îl înregistrează în Registrul de stat al controalelor, în modul şi termenul stabilit de Guvern.

24. Clasamentul poate fi utilizat de către organul de control în scopul stabilirii frecvenţei controalelor recomandate pentru fiecare persoană. Frecvenţa recomandată poate fi utilizată pentru prioritizarea controlului inopinat, în cazul în care mai multe întreprinderi cad în acelaşi timp sub incidenţa temeiurilor şi condiţiilor stabilite la art.19 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.

25. La sfîrşitul perioadei pentru care s-a făcut planificarea, organul de control elaborează un raport prin care se determină ponderea persoanelor supuse controlului din numărul total şi, în cazul schimbării situaţiei de la data ultimului control efectuat, modifică, după caz, punctajele acordate anterior în baza informaţiei acumulate în urma controlului, pentru actualizarea profilului fiecărei persoane.

26. Evaluarea riscului pentru obiectul individual trebuie efectuată după fiecare control, cu excepţia verificării suplimentare realizate conform art.28 alin.(9) din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat sau controlului la solicitarea directă din partea persoanei supuse controlului. Dacă datele colectate în timpul controalelor nu modifică clasamentul riscurilor, atunci clasamentul existent rămîne neschimbat.

Noul clasament calculat se aplică pentru planificarea controalelor în perioada ulterioară de planificare, adică pentru anul următor.

27. Pentru persoana care nu a mai fost spusă anterior controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător de către organul de control, locul în clasament se stabileşte după efectuarea primului control.

Organul de control poate solicita acestei persoanei realizarea unei autoevaluări a entităţii economice şi, pînă la efectuarea primului control, poate utiliza datele autoevaluării. De asemenea, organul de control, pînă la efectuarea primului control, poate aplica punctajul mediu pentru acelaşi tip de activitate economică ca şi al persoanei supuse controlului. Soluţia aleasă de organul de control pentru persoanele numite se stabileşte în metodologia sectorială.

28. Nivelul de risc al persoanei supuse controlului şi/sau al obiectului controlului se introduce în Registrul de stat al controalelor. Nivelul de risc al persoanei supuse controlului şi/sau al obiectului controlului reprezintă informaţie publică şi se pune la dispoziţia publicului pe pagina web a organului de control.

Secţiunea a 5-a

Întocmirea planului anual de control

în urma evaluării nivelului de risc

[Secţiunea a 5-a introdusă prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

28¹. După aranjarea clasamentelor pe fiecare domeniu de control, din fiecare clasament se preia un număr estimativ de persoane/unităţi care urmează a fi incluse în planul anual al controalelor.

Numărul de persoane/unităţi preluate din clasament se raportează la capacităţile instituţionale, atât ale subdiviziunii responsabile de domeniul pentru care s-a făcut clasamentul, inclusiv ale subdiviziunilor teritoriale, cât şi ale organului de control în general, precum şi la numărul maxim potenţial de persoane/unităţi care pot fi supuse controalelor de către toate subdiviziunile organului de control. Preluarea persoanelor/unităţilor din clasament se realizează începând cu cea care a acumulat punctajul maxim de risc în urma aplicării formulei de la pct.20 sau randomizat în privinţa celor care au acumulat acelaşi punctaj de risc şi se reflectă în lista subdiviziunii organului de control în ordine descrescătoare a punctajului de risc acumulat conform clasamentului.

Prin derogare, preluarea persoanelor/unităţilor din clasament se realizează pe perioade determinate (sezonier, semestrial sau trimestrial) şi sub aspect administrativ teritorial, în funcţie de specificul activităţii organului de control şi a structurii subdiviziunilor teritoriale, începând cu cea care a acumulat punctajul maxim de risc în ordine descrescătoare a punctajului de risc acumulat conform clasamentului repartizat pentru fiecare perioadă determinată (persoanele care au acumulat punctajul maxim de risc se vor repartiza proporţional pe perioade sau teritorial).

[Pct.28¹ completat prin Hot.Guv. nr.457 din 16.07.2025, în vigoare 21.09.2025]

[Pct.28¹ introdus prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

28². Toate listele pentru toate domeniile de control se includ într-un plan al controalelor şi constituie versiunea preliminară a planului anual al controalelor, care se examinează suplimentar în vederea dezvoltării şi consolidării.

În urma comparării şi a contrapunerii listelor persoanelor/unităţilor, pe domeniile pentru care s-a făcut clasamentul, din versiunea preliminară a planului anual al controalelor, se definitivează, se consolidează şi se aprobă planul anual al controalelor, în conformitate cu prevederile cadrului normativ şi regulile aprobate de conducătorul organului de control. Planul anual al controalelor se întocmeşte în baza formularului prevăzut în anexa la Regulamentul privind ţinerea Registrului de stat al controalelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.464/2018.

[Pct.28² introdus prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

28³. Clasamentele şi listele persoanelor supuse controlului se generează automatizat de Registrul de stat al controalelor în baza informaţiilor din acesta, în urma analizei criteriilor de risc, conform formulei stabilite la pct.20. În cazul în care Registrul nu asigură analiza suficientă a criteriilor de risc, aceasta se face manual şi este complementară informaţiei oferite de Registru.

[Pct.28³ introdus prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

28⁴. Dacă persoana supusă controlului se regăseşte de mai multe ori în planul anual al controalelor în vederea efectuării controalelor în mai multe domenii de control din competenţa organului de control, conducătorul acesteia are obligaţia de a asigura reducerea la maximum a numărului de vizite prin combinarea şi comasarea vizitelor pe mai multe domenii într-o singură vizită de control la una şi aceeaşi persoană/obiect. Organizarea şi efectuarea controlului trebuie să se realizeze cu asigurarea efectuării unui singur control planificat, pentru toate domeniile de activitate ale persoanei supuse controlului identificate în planul anual al controalelor.

[Pct.28⁴ introdus prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

Capitolul III

EFECTUAREA CONTROALELOR INOPINATE

ÎN BAZA ANALIZEI RISCURILOR

29. Controalele inopinate se efectuează în baza analizei riscurilor şi doar în cazul existenţei temeiurilor şi respectării condiţiilor prevăzute la art.19 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat. La analiza riscurilor, organul de control utilizează criterii de risc care permit evaluarea eventualului prejudiciu şi a mărimii acestuia în cazul în care controlul nu s-ar efectua.

30. La stabilirea probabilităţii apariţiei prejudiciului şi a mărimii acestuia pot fi utilizate următoarele criterii de risc generale:

1) pentru stabilirea probabilităţii apariţiei prejudiciului:

a) istoricul conformităţii şi neconformităţii persoanei supuse controlului în cauză;

b) domeniul activităţii economice;

c) probabilitatea repetării prejudiciului;

d) data ultimului control;

2) pentru stabilirea mărimii prejudiciului:

a) mărimea prejudiciului posibil (dimensiunea producţiei, numărul de angajaţi ai unităţii supuse controlului);

b) modul în care presupusa neconformitate cu cerinţele legale ar putea genera un prejudiciu (unele neconformităţi sînt mai predispuse să genereze daune decît altele);

c) domeniul de activitate economică;

d) mărimea prejudiciului care a fost deja cauzat.

Criteriile de risc indicate la alineatul întîi se utilizează în funcţie de specificul domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui domeniu. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de risc decît cele indicate la alineatul întîi, particulare obiectului controlului, persoanelor supuse controlului şi raporturilor anterioare cu organul de control.

Capitolul IV

IDENTIFICAREA SOLUŢIEI OPTIME CU PRIVIRE LA PLÎNGERILE DEPUSE

LA ORGANUL DE CONTROL SAU LA INFORMAŢIILE PRIVIND ÎNCĂLCAREA

LEGISLAŢIEI ÎN BAZA ANALIZEI RISCURILOR

31. Plîngerile depuse la organul de control, precum şi informaţiile privind încălcarea legislaţiei care au devenit cunoscute organului de control se evaluează în baza analizei riscurilor.

Controlul iniţiat în temeiul plîngerii sau informaţiilor privind încălcarea legislaţiei se efectuează doar cu respectarea prevederilor art.19 din Legea nr.131/2012 privind controlul de stat şi a prevederilor metodologiei sectoriale.

31¹. Până a purcede la analiza riscurilor şi, după caz, la motivarea necesităţii unui control inopinat, organul de control stabileşte dacă:

1) petiţia ţine de competenţa organului de control în cauză şi informaţia prezentată este relevantă domeniului său de control;

2) faptele examinate sunt prevăzute de legislaţia contravenţională sau penală şi plângerea conţine suficiente elemente de fapt care ar permite constatarea contravenţiei sau începerea urmăririi penale fără iniţierea unui control de stat.

[Pct.31¹ introdus prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

32. Plîngerile şi informaţiile privind încălcarea legislaţiei pot determina acţiuni mai intruzive, cum ar fi efectuarea de controale, care se realizează fără întîrziere, dacă acestea indică asupra unor încălcări grave sau foarte grave, asupra unor situaţii de avarie sau incidente ce prezintă un pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanelor, precum şi în cazul în care indică asupra unor posibile încălcări grave sau foarte grave, situaţii de avarie sau incidente care prezintă un pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanelor.

Pentru plîngerile şi informaţiile cu privire la posibilele încălcări minore care conduc la incidente/accidente minore sau la un prejudiciu minor, organul de control realizează acţiuni mai puţin intruzive sau dispune acţiuni care urmează să se realizeze într-o perioadă ulterioară, cu includerea în următorul control planificat a problemelor formulate în plîngerile depuse sau în informaţiile deţinute.

33. Criteriile de risc generale care pot fi utilizate pentru evaluarea plîngerilor cu privire la încălcarea legislaţiei sînt:

1) compatibilitatea cu domeniul de control al organului de control;

2) conţinutul aparent neîntemeiat;

3) timpul ce a trecut de la identificarea problemei;

4) credibilitatea autorului plîngerii, în cazul în care organul de control a recepţionat o plîngere repetată a aceluiaşi autor, fără a se demonstra veridicitatea reclamaţiilor anterioare;

5) completarea raportului unui incident/accident cu detalii exacte, care permit sau nu determinarea faptului dacă plîngerea este depusă de o persoană reală şi asigură, de asemenea, desfăşurarea unei anchete reuşite;

6) baza de consum expusă unui risc, utilizată de grupuri vulnerabile.

Criteriile de risc indicate la alineatul întîi se utilizează în funcţie de specificul domeniului de activitate al persoanei supuse controlului şi aplicabilitatea lor acestui domeniu. Organele de control pot stabili în metodologiile sectoriale şi alte criterii de risc decît cele specificate la alineatul întîi, particulare obiectului controlului, persoanelor supuse controlului şi raporturilor anterioare cu organul de control.

34. Organul de control poate, de asemenea, să evalueze din oficiu alte informaţii cu privire la încălcările legislaţiei care i-au devenit cunoscute din publicaţiile mass-media, de pe reţelele de socializare sau din alte surse. Aceste informaţii se evaluează în temeiul şi în conformitate cu condiţiile şi criteriile de risc indicate la pct.31 şi 33.

35. Organul de control decide cu privire la soluţionarea plîngerilor şi informaţiilor în baza condiţiilor şi criteriilor de risc indicate la pct.31 şi 33, cu dispunerea motivată a uneia sau cîtorva dintre următoarele activităţi:

1) refuzul de a efectua un control, cu înregistrarea plîngerii în cabinetul electronic al persoanei supuse controlului din Registrul de stat al controalelor;

2) efectuarea imediată a unui control inopinat, care poate include desfăşurarea unui control la faţa locului;

3) înregistrarea plîngerii în cabinetul electronic al persoanei supuse controlului din Registrul de stat al controalelor, cu notificarea acesteia despre verificarea anumitor aspecte identificate în plîngere în timpul următorului control planificat;

4) transmiterea informaţiilor autorităţii competente, în cazul în care plîngerea nu se încadrează în domeniile de competenţă ale organului de control.

Petiţiile sau datele despre petiţionar vor fi dezvăluite persoanei supuse controlului în măsura în care legile de specialitate nu stabilesc interdicţii în acest sens.

[Pct.35 modificat prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

35¹. Evaluarea informaţiei din petiţii în temeiul criteriilor de risc poate fi realizată în baza atribuirii punctajului şi ponderării corespunzătoare a variantelor posibile. La calcularea riscului se selectează doar câte un aspect de evaluare (o variantă) de la fiecare criteriu de risc, conform următorului exemplu:

[Pct.35¹ introdus prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

35². Prin calcularea sumei punctelor evaluării criteriilor stabilite în tabelul de la pct.35¹, se obţine punctajul total al evaluării petiţiei, pe baza căruia organul de control ia decizia în privinţa petiţiei, cu dispunerea motivată a unei sau mai multor dintre următoarele acţiuni:

[Pct.35² introdus prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

Capitolul V

ELABORAREA LISTELOR DE VERIFICARE ŞI STABILIREA CERINŢELOR

DE REGLEMENTARE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN LISTA DE VERIFICARE

36. Desfăşurarea controalelor are loc doar în baza şi în limitele listei de verificare aplicabile pentru domeniul, tipul şi obiectul de control în cauză. Listele de verificare au ca scop optimizarea timpului şi a eforturilor necesare pentru desfăşurarea controlului, asigurînd orientarea procesului de control spre aspectele legate de riscurile cele mai semnificative.

37. Elaborarea listelor de verificare se face pornind de la criteriile de risc stabilite în metodologia sectorială. Conţinutul listelor de verificare are ca scop reflectarea respectării cerinţelor legale orientate spre înlăturarea şi/sau diminuarea efectivă şi oportună a riscurilor pentru mediu, sănătatea, viaţa şi proprietatea persoanelor care sînt prevăzute pentru domeniul de activitate respectiv.

În procesul de elaborare a listei de verificare, fiecare cerinţă legală referitoare la domeniul specific de activitate se evaluează pentru a determina modul în care nerespectarea acesteia poate cauza apariţia unui prejudiciu şi potenţiala mărime a acestuia.

38. Cerinţa legală se include în lista de verificare dacă:

1) nerespectarea acesteia:

a) creează pericol iminent, dar nu imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţii acesteia ori creează pericol iminent, dar nu imediat pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va deveni imediat;

b) creează pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţii acesteia ori creează pericol iminent şi imediat pentru societate;

2) abordează aspectele majore relevante pentru reducerea riscurilor şi prevenirea daunelor.

39. Listele de verificare se întocmesc şi se aprobă conform regulilor aprobate de Guvern.

Capitolul VI

PLANIFICAREA STRATEGICĂ A ACTIVITĂŢII

DE CONTROL A ORGANULUI DE CONTROL

40. Organul de control realizează planificarea strategică a activităţii de control prin utilizarea analizei riscurilor în scopul determinării domeniilor strategice pe care urmează să se concentreze activitatea sa de control. Domeniile strategice pot viza tipuri specifice de activităţi economice, probleme de reglementare specifice sau transversale, pericole noi într-un anumit domeniu. Domeniile strategice pot avea dimensiune locală sau regională.

41. Selectarea domeniilor strategice permite distribuirea eficientă a resurselor interne pentru efectuarea controalelor, furnizarea de consultanţă persoanelor supuse controlului şi consumatorilor, precum şi stabilirea unui echilibru între controalele efectuate şi furnizarea de consultanţă pentru atingerea obiectivelor de reglementare.

42. În cazul planificării strategice a activităţii de control a organului de control, criteriile de risc, descrierea lor, atribuirea punctelor şi ponderii pentru fiecare criteriu de risc se realizează conform prevederilor referitoare la planificarea anuală a controalelor statuate de prezenta Metodologie.

Capitolul VII

CREAREA ŞI MENŢINEREA SISTEMULUI DE DATE

 NECESAR APLICĂRII CRITERIILOR DE RISC

43. Sistemul de efectuare a controalelor în baza analizei riscurilor trebuie să fie întemeiat pe date statistice relevante, certe şi accesibile, furnizate de Biroul Naţional de Statistică, pe date colectate de organele de control, de alte autorităţi şi instituţii publice, inclusiv din surse informatice oficiale, precum şi din alte surse sigure. Este obligatorie evitarea aplicării criteriilor de risc în baza datelor incomplete şi interpretabile.

44. Pentru elaborarea şi menţinerea clasamentului persoanelor supuse controlului în conformitate cu riscul prezentat, organul de control menţine, prin intermediul Registrului de stat al controalelor, o bază de date care reflectă cel puţin:

1) lista tuturor persoanelor pasibile de a fi supuse controlului, cu datele individuale de identificare;

2) istoria activităţii de control;

3) profilul fiecărei persoane supuse controlului, cu informaţia relevantă pentru criteriile de risc utilizate la clasificarea persoanei în cauză.

45. Organul de control reexaminează şi actualizează informaţia necesară pentru aplicarea criteriilor de risc cel puţin o dată pe an.

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.379 din 25 aprilie 2018

REGULILE

privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare aplicate

în cadrul controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulile privind elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare aplicate în cadrul controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător (în continuare – Reguli) stabilesc reguli şi proceduri pentru elaborarea, aprobarea şi utilizarea listelor de verificare aplicate în cadrul controlului de stat asupra activităţii de întreprinzător (în continuare – liste de verificare), corespunzător prevederilor Legii nr.131/2012 privind controlul de stat.

2. Prezentele reguli au ca scop unificarea procedurilor şi modului de elaborare şi aprobare a listelor de verificare de către organele de control, în vederea instituirii unor practici omogene de utilizare a listelor de verificare de către acestea, contribuind la realizarea obiectivelor controalelor de stat.

Utilizarea listelor de verificare se realizează în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.

3. Prezentele Reguli garantează realizarea următoarelor obiective ale listelor de verificare:

1) asigurarea uniformităţii şi coerenţei procesului de control efectuat de către diferite organele de control şi inspectorii acestora;

2) asigurarea concentrării procesului de control asupra aspectelor legate de cele mai semnificative riscuri;

3) asigurarea transparenţei procesului de control prin informarea persoanei controlate cu privire la obiectul/tematica controlului şi constrîngerea inspectorilor/organelor de control să acţioneze în limitele listelor de verificare;

4) furnizarea, prin intermediul întrebărilor din lista de verificare, a informaţiilor şi îndrumărilor pentru agenţii economici cu privire la cerinţele-cheie referitoare la riscuri, la modul de respectare a prevederilor legale şi la acţiunile orientate spre reducerea riscurilor;

5) colectarea, în cadrul controalelor, a informaţiilor referitoare la agenţii economici în vederea construirii profilurilor de risc ale acestora.

4. Elaborarea listelor de verificare se face cu respectarea următoarelor principii:

1) simplitate în utilizare – lista de verificare este un instrument de lucru atît pentru inspectori, cît şi pentru agenţii economici, prin urmare întrebările din listele de verificare trebuie să fie clare şi uşor de înţeles, atît în percepţie logică, cît şi vizuală, astfel încît documentul să nu fie dificil de utilizat pentru inspectori şi pentru agenţii economici;

2) orientare spre riscurile semnificative – cerinţe legale pentru agenţii economici care diferă după importanţa lor pentru prevenirea şi atenuarea riscurilor. Astfel, listele de verificare trebuie să conţină cele mai importante întrebări pentru prevenirea şi atenuarea riscurilor semnificative;

3) abordare dinamică a riscurilor – lista de verificare este un instrument care poate fi şi trebuie ajustat după necesitate, astfel încît să reflecte modificările legislative şi modificările riscurilor în vederea sporirii simplităţii în utilizare şi caracterului ei practic;

4) transparenţă şi publicitate – agenţii economici şi societatea în general au acces la listele de verificare în scopul examinării lor, al familiarizării cu conţinutul acestora şi al utilizării în procesele de autoevaluare;

5) cooperare la elaborarea listelor de verificare – cooperarea dintre organul de control şi agenţii economici la elaborarea şi revizuirea listelor de verificare. Lista de verificare reprezintă un instrument practic pentru utilizare zilnică de către organele de control şi agenţii economici la realizarea controalelor, autoevaluare şi pentru informare. De aceea, elaborarea şi revizuirea listei de verificare se realizează, în mod obligatoriu, cu consultarea agenţilor economici.

5. Organul de control elaborează liste de verificare pentru domeniile de activitate supuse controlului în baza riscurilor semnificative în domeniul respectiv, care corespund criteriilor de risc identificate în metodologiile sectoriale. În cazul în care riscurile acestora sînt similare, organul de control poate regrupa diferite domenii de activitate într-o singură listă de verificare.

6. În ceea ce priveşte anumite domenii de activitate, organul de control poate pregăti separat liste de verificare pentru diferite riscuri, astfel încît, împreună cu agenţii economici, să elaboreze liste de verificare pentru afaceri/activităţi concrete bazate pe riscurile caracteristice acestora.

7. Organul de control poate pregăti liste de verificare cu caracter general pentru fiecare domeniu de activitate şi, de asemenea, liste de verificare cu caracter specific ce vizează riscuri separate ale activităţii supuse controlului.

8. În cadrul controlului la o unitate economică pot fi utilizate mai multe liste de verificare atît cu caracter general, cît şi cu caracter specific.

Exemplu

La verificarea unui obiect industrial pot fi utilizate o listă de verificare cu caracter general şi cîteva liste de verificare cu caracter specific, care acoperă riscurile specifice la unitatea respectivă – liste de verificare privind sănătatea şi siguranţa de lucru cu substanţe chimice şi liste de verificare privind sănătatea şi siguranţa de lucru cu partea mobilă sau, de exemplu, o listă de verificare referitoare la supravegherea pieţei pentru siguranţa produselor şi mai multe liste de verificare referitoare la produse specifice, liste care sînt axate pe cerinţele de siguranţă pentru anumite produse, cum ar fi jucăriile sau aparatele electrice.

9. În cazul în care, în cadrul controlului, inspectorul constată neconformităţi cu cerinţele legale admise de persoana supusă controlului, care nu sînt incluse în întrebările din lista de verificare, dar care pot fi înlăturate fără ca activitatea curentă a persoanei controlate să fie afectată şi nu creează pericol iminent pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanelor, emite prescripţii în baza cărora se recomandă şi se indică modalităţi de înlăturare a încălcărilor, însă nu se aplică sancţiuni prevăzute de Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008 sau altă lege şi nu pot fi aplicate măsuri restrictive.

În cazul prevăzut la alineatul întîi, inspectorul enumeră neconformităţile constatate în procesul-verbal de control, prescripţiile, recomandările şi modalităţile de înlăturare a neconformităţilor constatate.

Capitolul II

STRUCTURA ŞI CONŢINUTUL LISTEI DE VERIFICARE

10. Lista de verificare este constituită din următoarele părţi structurale:

1) introducere – conţine informaţii generale despre organul de control şi subiecţii supuşi controlului;

2) informaţii despre unitatea economică necesare pentru evaluarea riscului acesteia;

3) lista de întrebări – conţine întrebări la care se răspunde prin "Da", "Nu" sau "Nu este cazul";

4) ponderea – conţine punctajul pentru răspunsurile pozitive şi negative;

5) descrierea neregulilor identificate;

6) lista actelor normative referitoare la întrebările formulate în care se conţin cerinţele legale;

7) punctajul pentru evaluarea riscului;

8) ghid (opţional) – conţine explicaţii mai detaliate cu privire la fiecare întrebare/cerinţă.

Toate părţile din lista de verificare sînt componente ale unui singur document.

11. Partea introductivă a listei de verificare conţine următoarele informaţii:

1) titlul şi numărul listei de verificare;

2) denumirea, adresa, numărul de telefon, adresa de e-mail, alte date de contact ale organului de control emitent;

3) numele, prenumele şi funcţiile inspectorilor care au efectuat controlul.

Partea introductivă poate include şi alte date, în funcţie de specificul controlului sau de obiectul unui control.

12. La elaborarea listei de verificare, fiecare cerinţă legală referitoare la activitatea specifică se evaluează pentru a determina modul în care nerespectarea ei determină probabilitatea unui prejudiciu şi mărimea acestuia.

Cerinţa legală se reformulează ca întrebare şi se include în lista de verificare în cazul în care:

1) nerespectarea ei:

a) creează pericol iminent, dar nu imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţii acesteia ori creează pericol iminent, dar nu imediat pentru societate, care, dacă nu este înlăturat în termenul indicat, va deveni imediat;

b) creează pericol iminent şi imediat pentru mediu, viaţa, sănătatea şi proprietatea persoanei controlate şi/sau angajaţii acesteia ori creează pericol iminent şi imediat pentru societate;

2) abordează probleme majore, relevante pentru atenuarea riscurilor şi prevenirea prejudiciului.

Numărul de întrebări incluse în lista de verificare şi importanţa/magnitudinea acestora trebuie să fie raportate la varietatea riscurilor şi complexitatea domeniului de competenţă, resursele de timp şi personal ale organului de control în scopul de a atinge eficienţă maximă în gestionarea şi eliminarea celor mai importante riscuri sistemice. În listele de verificare nu vor fi incluse întrebări care reflectă cerinţe legale, a căror încălcare nu provoacă prejudicii sau riscuri directe şi evidente pentru viaţa, sănătatea, proprietatea persoanelor sau mediu.

[Pct.12 completat prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

13. Întrebările se grupează logic pe domenii-cheie în domeniul de activitate respectiv sau pe tipuri de pericole, astfel încît lista să fie uşor de utilizat în practică.

14. Întrebările se includ într-un tabel constituit din următoarele 4 compartimente:

1) întrebări;

2) răspunsuri (un răspuns pozitiv - "Da"; un răspuns negativ - "Nu"; niciun răspuns - "Nu este cazul", atunci cînd cerinţa nu este aplicabilă). În cazul în care răspunsul este negativ, în lista de verificare se indică încălcarea constatată;

3) note/comentarii, în cazul în care inspectorul înregistrează nerespectarea cerinţelor legale, precum şi alte informaţii relevante pentru persoana supusă controlului sau pentru organul de control;

4) referinţa la temeiul legal care conţine cerinţa, cu indicarea exactă a titlul, articolul şi, după caz, alineatul încălcat din actul normativ intrat în vigoare conform Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative. Pentru a simplifica perceperea listei de verificare, referinţa la actul normativ se face cu indicarea titlului complet sau prescurtat al acestuia ori prin indicarea numărului de ordine al actului normativ în lista actelor normative din lista de verificare;

5) punctajul pentru fiecare întrebare.

[Pct.14 modificat prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

15. Întrebările se formulează clar, inteligibil şi fără echivoc, astfel încît să se asigure că persoanele supuse controlului sau reprezentanţii persoanelor supuse controlului să înţeleagă ce se aşteaptă de la entitate în vederea conformării cu cerinţele/condiţiile, prevenirii şi diminuării riscurilor.

Întrebările se expun concret, cu evitarea formulărilor abstracte şi ambigue, chiar dacă aceasta înseamnă întocmirea unei liste mai mari de întrebări.

În formularea întrebărilor nu trebuie să se utilizeze termeni specifici, juridici sau tehnici, cu excepţia cazului în care organul de control consideră că persoanele supuse controlului sau reprezentanţii persoanelor supuse controlului sînt capabili să înţeleagă terminologia specifică.

Întrebarea se formulează în aşa mod încît răspunsul pozitiv indică conformitatea cu cerinţa legală. Conţinutul întrebării trebuie să permită determinarea faptului dacă starea de lucruri dorită este atestată la persoana supusă controlului sau dacă anumite cerinţe particulare sînt respectate.

16. Conţinutul întrebărilor trebuie să evite trimiterile la legislaţie, reguli sau standarde (de exemplu "curăţenia instalaţiei trebuie să respecte standardul X"), întrucît în astfel de situaţii persoana supusă controlului nu este în măsură să înţeleagă care sînt acţiunile necesare pentru a se conforma cerinţelor din lista de verificare.

Pentru a exclude necesitatea trimiterii la alte acte normative, se poate utiliza o întrebare compusă.

În cazul în care trimiterile la legislaţie nu pot fi evitate, conţinutul întrebării trebuie să ofere o referinţă la norma legală exactă (articol, alineat, punct etc.) şi la titlul actului normativ sau, după caz, standard, indicate în lista actelor normative din lista de verificare. În conţinutul întrebării pot fi incluse trimiteri doar la acte normative intrate în vigoare conform Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative sau la standarde care au aplicare obligatorie în condiţiile art.14 din Legea nr.20/2016 cu privire la standardizarea naţională.

[Pct.16 completat prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

17. În cazul în care conformitatea cu cerinţele legale poate fi evaluată numai prin intermediul mai multor întrebări, aspecte, este posibilă utilizarea unei întrebări compuse.

Întrebarea compusă este o singură întrebare generală, care se detaliază în mai multe întrebări subordonate. Întrebările subordonate reflectă cele mai importante cerinţe ale actelor normative/standardelor de referinţă.

Structura listei de verificare trebuie să permită indicarea unui răspuns "Da", "Nu" sau "Nu este cazul" atît pentru fiecare întrebare subordonată, cît şi pentru întrebarea generală.

În întrebarea subordonată se prezintă o scurtă explicaţie privind modul de completare a conformităţii pentru întrebarea generală. Modalitatea de apreciere a conformităţii se stabileşte de organul de control, ţinînd seama de gravitatea riscului care se doreşte să fie prevenit prin control.

Exemplu

Pentru a constata conformitatea cu cerinţa legală, la toate întrebările subordonate ori la mai mult de jumătate dintre ele, trebuie să se dea un răspuns pozitiv.

18. În cazul în care prin lege, în scopul de a preveni sau diminua riscurile, se prevede dispunerea unor acţiuni specifice sau interdicţia de a realiza anumite acţiuni ori în cazul în care regulamentele şi standardele stipulează măsuri speciale, în întrebare se indică măsura specifică, metoda, mijlocul de realizare a unui lucru, dar nu o cerinţă generală.

În cazul în care legea stabileşte o cerinţă generală pentru prevenirea şi diminuarea riscurilor şi nu indică măsuri, nu specifică metodele şi mijloacele de a face acest lucru, atunci persoana supusă controlului are libertatea de alegere la selectarea măsurilor puse în aplicare. În astfel de cazuri, întrebarea trebuie să indice nivelul de protecţie sau rezultatul care trebuie asigurat (de exemplu cantităţi de emisie), dar nu trebuie să specifice mijloace prin care se asigură acest nivel de protecţie. În întrebare se pot menţiona măsurile de punere în aplicare doar în calitate de exemple.

19. Întrebările se expun în ordine logică, astfel încît să fie posibilă verificarea lor consecutivă de către inspector în procesul de control. De exemplu, în cazul în care controlul la unitate porneşte de la controlul documentelor, atunci toate întrebările referitoare la verificarea de documente se recomandă să fie concentrate în prima parte a listei de verificare. Întrebările referitoare la controlul fizic al instalaţiilor se recomandă să urmeze în continuare.

Întrebările din lista de verificare se grupează în funcţie de subiect. De exemplu, întrebările referitoare la un anumit pericol se expun într-un anumit grup, astfel încît să nu fie dispersate pe parcursul întregii liste de verificare.

20. Fiecărei întrebări din lista de verificare i se atribuie un punctaj de la 1 la 20, astfel încît 1 reflectă cea mai mică importanţă pentru risc, iar 20 – cea mai mare importanţă pentru risc.

Punctajul trebuie să reflecte combinaţia posibilei daune a riscului (cu cît riscul este mai periculos, cu atît este mai mare punctajul care se acordă pentru întrebare) şi cerinţa legală verificată prin întrebare (dacă respectarea cerinţei contribuie la eliminarea completă a riscului pe care îl vizează, punctajul este mai mare, iar dacă respectarea cerinţei contribuie mai puţin la eliminarea riscului, punctajul acordat este mai mic).

Se acordă punctaj maxim, între 15 şi 20 de puncte, pentru întrebările care indică asupra unei cerinţe legale, a cărei încălcare "foarte gravă" duce la risc iminent şi imediat pentru viaţa persoanei, poate produce iminent o vătămare gravă a integrităţii corporale a persoanei sau crea prejudicii majore pentru mediu sau proprietatea persoanelor şi nu pot fi înlăturate în timpul controlului. Se acordă punctaj mediu, între 7 şi 14 puncte, pentru încălcări "grave", care duc la risc iminent, dar nu imediat pentru viaţa şi sănătatea persoanelor, sau la prejudicii considerabile pentru mediu sau proprietatea persoanelor. Se acordă între 1 şi 6 puncte pentru încălcări "minore", care pot fi înlăturate până la finalizarea controlului şi care nu creează pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea persoanelor sau pot cauza prejudicii minore sau neglijabile pentru mediu sau proprietatea persoanelor.

În lista de verificare pot exista întrebări cu acelaşi punctaj.

Exemplu

[Pct.20 modificat prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

21. Punctajul se atribuie doar în cazul în care răspunsul la întrebare este "Nu". Dacă răspunsul la întrebare este "Da" sau "Nu este cazul", punctajul nu se atribuie.

Punctajul prevăzut pentru întrebare se acordă integral sau nu se acordă deloc.

22. După parcurgerea tuturor întrebărilor aplicabile din listă, se calculează punctajul general, care reprezintă media aritmetică sau media ponderată sau doar suma punctajelor obţinute la întrebările verificate.

Un punctaj general mai mare în clasamentul persoanelor supuse controlului reprezintă un grad de neconformitate mai mare al persoanei supuse controlului faţă de cerinţele legale.

[Pct.22 modificat prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

23. Punctajul le permite inspectorilor şi persoanelor supuse controlului să se concentreze asupra cerinţelor legale care reduc cele mai mari riscuri.

24. Punctajul este un indicator pentru respectarea cerinţelor legale care vizează un risc mai grav şi care, respectiv, necesită atenţie sporită.

Punctajul general se utilizează la evaluarea nivelului global de conformitate al persoanelor supuse controlului şi la întocmirea clasamentului acestora.

Punctajul general face parte din indicatorul de probabilitate a conformităţii în procesul de evaluare a riscurilor. Acesta poate fi utilizat şi în alte scopuri, cum ar fi necesitatea realizării unui control în viitorul apropiat. Modul de utilizare a punctajului general se stabileşte în metodologiile sectoriale.

[Pct.24 modificat prin Hot.Guv. nr.414 din 12.06.2024, în vigoare 11.08.2024]

25. Unele informaţii despre unitatea economică sînt necesare pentru evaluarea riscurilor (de exemplu domeniul de activitate, mărimea) caracteristice entităţii.

Informaţiile despre unitatea economică relevante pentru evaluarea riscului unităţii se colectează în timpul controalelor şi se introduc într-o parte separată a listei de verificare, despărţită în mod clar de partea ce conţine întrebările.

Informaţiile disponibile organului de control înainte de efectuarea controlului trebuie să fie introduse în lista de verificare. Informaţiile se introduc în lista de verificare înainte de efectuarea controlului, la sediul organului de control, ca etapă preparatorie pentru control. Surse ale acestor informaţii sînt:

1) registrele disponibile;

2) actele permisive;

3) procesele-verbale ale controalelor anterioare;

4) informaţiile furnizate de agenţii economici organului de control sau altor autorităţi administrative centrale subordonate Guvernului şi structurilor organizaţionale din sfera lor de competenţă sau altor autorităţi publice;

5) alte surse care oferă informaţii exacte şi sigure.

26. Lista actelor normative la care fac referinţă întrebările din lista de verificare şi cerinţele legale vizate de întrebări trebuie inclusă în lista de verificare.

Actele normative se grupează, pe criteriul forţei juridice, în legi, hotărîri ale Guvernului, regulamente ale autorităţilor administraţiei publice şi standarde. Se recomandă ca lista de verificare să conţină link-uri la actele normative indicate în scopul facilitării accesului la legislaţia menţionată.

27. Lista de verificare trebuie să permită corectarea datelor care au fost completate înainte de control, în cazul în care, în timpul controlului, se constată că acestea sînt incorecte. De exemplu, în afară de cîmpul de date, lista de verificare poate conţine o casetă separată referitoare la date – "Verificate/Trebuie corectate" – pentru a bifa în casetă sau pentru a completa dacă informaţiile nu sînt corecte.

Listele de verificare trebuie să specifice clar informaţiile care trebuie prezentate de către persoana supusă controlului, pe baza criteriilor de risc specifice prevăzute în metodologiile sectoriale privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător în baza analizei riscurilor (de exemplu domeniul de activitate etc.).

Lista de verificare nu poate fi utilizată la colectarea niciunei informaţii irelevante pentru scopurile controlului şi pentru evaluarea criteriilor de risc. Colectarea de informaţii în scopurile menţionate nu se pune în sarcina agenţilor economici decît atunci cînd obţinerea informaţiilor respective într-un alt mod este imposibilă.

28. Structura şi conţinutul listelor de verificare utilizate în cadrul controlului activităţii aeronautice, efectuat în scopul asigurării siguranţei şi securităţii în domeniul aviaţiei civile, trebuie să corespundă standardelor şi practicilor internaţionale aplicabile.

Capitolul III

ELABORAREA, APROBAREA ŞI REVIZUIREA LISTEI DE VERIFICARE

29. Organele de control elaborează proiectele listelor de verificare pentru domeniile sale de control.

Pentru elaborarea listelor de verificare se recomandă constituirea grupurilor de lucru, cu atragerea în activitatea acestora a cel puţin unui analist sau a unei persoane ce deţine o funcţie cu atribuţii analitice sau cu experienţă analitică în domeniul de activitate specific al organului de control, un inspector şi un jurist.

30. După elaborarea proiectului listei de verificare, organul de control îl publică pe pagina sa web pentru consultări publice, conform legislaţiei cu privire la transparenţa în procesul decizional.

Organul de control supune consultărilor proiectul listei de verificare cu agenţii economici şi asociaţiile care activează în domeniul respectiv, precum şi cu alte părţi interesate. Consultarea proiectului listei de verificare se realizează prin organizarea de evenimente publice pe marginea proiectului, prin prezentări publice ale acestuia.

Scopul consultării publice a proiectului listei de verificare este de a asigura transparenţa în elaborarea şi ulterioara utilizare a listei de verificare. Consultarea publică permite aflarea opiniei agenţilor economici pasibili de control, precum şi şi estimarea consecinţelor pozitive şi negative, costurilor de implementare a listelor de verificare.

31. Înainte de aprobarea listei de verificare, se recomandă testarea proiectului listei de verificare. Proiectul listei de verificare trebuie să fie testat practic prin utilizarea în cadrul simulărilor de controale sau prin folosirea în cadrul controalelor în paralel cu listele de verificare în vigoare la momentul efectuării controlului ori în cadrul controalelor efectuate fără liste de verificare.

32. Proiectul listelor de verificare, definitivat în baza opiniilor expuse în cadrul consultărilor publice, se prezintă pentru aprobare autorităţii publice centrale cu competenţe în domeniul de control.

33. Organul de control trebuie să actualizeze listele de verificare la necesitate, atunci cînd:

1) există modificări în legislaţia relevantă controlului;

2) controalele urmează să pună în evidenţă aspecte noi, care nu au fost abordate în procesul de elaborare a întrebărilor sau în cazul în care se constată că întrebările din listele de verificare sînt irelevante sau dificil de aplicat;

3) se constată că nu corespund sarcinilor pentru a căror realizare au fost elaborate şi dezvoltate.

34. În cazul în care un inspector a constatat că cerinţele legale necesare nu sînt incluse în listele de verificare sau în cazul în care a observat că lista de verificare include aspecte care pot fi considerate nesemnificative, acesta prezintă superiorului său ori persoanei responsabile de elaborarea listei de verificare propuneri privind revizuirea sau ajustarea întrebărilor.

Orice amendare a listei de verificare se consultă în mod obligatoriu conform prevederilor pct.30.

Listele de verificare trebuie revizuite atunci cînd reglementarea legală aplicabilă întreprinderilor a suportat modificări. Ele se revizuiesc periodic, de regulă, anual, cu eventuala stabilire a datei calendaristice a revizuirii şi aprobării modificărilor.

35. După aprobarea unor liste de verificare noi, dar şi după aprobarea modificărilor la listele de verificare, organul de control asigură organizarea de instruiri pentru inspectorii care urmează să utilizeze lista de verificare în activităţile sale de control.

36. Lista de verificare aprobată conform pct.32 se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web oficială a organului de control.

Lista de verificare intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau la data indicată în actul administrativ prin care a fost aprobată, care nu poate fi o dată anterioară datei publicării acesteia în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Niciun inspector nu poate invoca, pentru justificarea competenţei sale, dreptul de a exercita controlul într-o problemă sau alta, de a constata o încălcare şi de a aplica o sancţiune, în baza unei liste de verificare care nu a fost aprobată cu respectarea prevederilor pct.30, nu a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi nu a intrat în vigoare în modul corespunzător.

37. Organele de control asigură:

1) în termen de 3 zile lucrătoare de la publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, publicarea în Registrul de stat al controalelor şi pe pagina lor web oficială a tuturor listelor de verificare pe care le utilizează în activităţile lor de control de stat asupra activităţii de întreprinzător;

2) disponibilitatea descărcării, în format word şi PDF, a listelor de verificare utilizate în activităţile lor de control de stat asupra activităţii de întreprinzător;

3) publicarea pe pagina lor web oficială, în acelaşi directoriu în care sînt publicate şi listele de verificare, a informaţiilor cu privire la numele, funcţia şi datele de contact (telefon, e-mail) ale persoanei responsabile pentru recepţionarea comentariilor şi observaţiilor referitoare la listele de verificare.

38. Nu există restricţii cu privire la publicarea, utilizarea, imprimarea listelor de verificare de către persoane fizice, agenţi economici, asociaţii de afaceri sau oricare alte persoane.

39. Organele de control evaluează posibilitatea de a sensibiliza şi de a distribui listele de verificare prin intermediul altor autorităţi publice care contactează direct cu agenţii economici, cum ar fi autoritatea competentă de înregistrarea agenţilor economici, autorităţile emitente de acte permisive, asociaţiile de afaceri, agenţiile de consultanţă în afaceri.

40. Regulile se aplică listelor de verificare utilizate de organele de control în activitatea lor de control de stat asupra activităţii de întreprinzător.

Sînt exceptate de la prevederile pct.30, 36, 37 şi 38 listele de verificare aplicate în cadrul controlului asigurării securităţii aeronautice. După aprobarea de către organul central de specialitate, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova se publică doar actul normativ prin care acestea au fost aprobate. Listele de verificare aprobate prin actul normativ publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova se transmit doar subiecţilor supuşi controlului asigurării securităţii aeronautice.